AFGHANISTAN, BĂTĂLIA PENTRU APĂ


De: 
BMTF
BANNER
afghanistan

BMTF, 9 ian - 70% din zonele umede Hamoun din sud-estul Afghanistanului, și în provincia Sistan-Balucistan, seacă, în mare parte datorită construirii barajului pe fluviul Helmand. Potrivit lui Ali Kord, un membru al parlamentului, autoritățile afghane derulează proiectul barajului pe fluviu, o resursă transfrontalieră de apă și alimentatorul principal al zonelor umede.

"Zonele umede sînt considerate o resursă vitală pentru locuitorii din zonă, furnizînd apă pentru Zahedan. Prin privarea Iranului de drepturile sale de apă din fluviului Helmand, Afghanistanul face ca lucrurile să se înrăutățească în regiunile deja fără apă, transformînd zonele umede într-un deșert gol ", a declarat Kord, citat de Zist Online.

Oficialul a cerut ministerelor de interne, energiei și afacerilor externe să poarte discuții cu autoritățile țării vecine, Afghanistanul, asupra drepturilor de apă ale Iranului, deși Iranul s-a implicat în mod repetat în negocieri cu Afganistanul asupra rîului Helmand, aparent fără succes. Se spune că în 1972, Iranul și Afghanistanul au semnat un acord privind apele Helmand, care a fost în dezavantajul imens al Iranului și a redus accesul la apă la mai puțin de 10%.

Afghanistanul este o naţiune doar cu numele. În realitate, una e Afganistanul din Kabul, sediul guvernului sprijinit de coaliţia internaţională, şi alta e Afghanistanul din restul ţării. Autoritatea președintelui de-abia dacă trece de suburbiile capitalei. Restul ţării devastate, acolo unde trăiesc majoritatea celor 30 de milioane de afghani, e condus de liderii militari locali autoproclamaţi. Un raport recent al organizaţiilor drepturilor omului arată că bărbaţi înarmaţi răspîndesc teroarea în provincii; creează un climat de teamă, violînd, jefuind, arestînd afghani, fără a fi pedepsiţi, în ciuda eforturilor Misiunii Resolute Support.

Suferind de secetă de mai bine de un deceniu, zonele umede sînt acum o sursă de furtuni de praf, care au devenit mai puternice decît au fost vreodată. Hamouns sînt zone umede transfrontaliere pe frontiera Iran-Afghanistan formate din trei lacuri: Hamoun-e Helmand, care este în întregime în Iran; Hamoun-e Sabari la graniță; și Hamoun-e Puzak, care este aproape în întregime în interiorul Afghanistanului. Cele trei lacuri sînt legate și alimentate cu apă în principal din fluviul Helmand din Afghanistan. Cu o suprafață de aproximativ 50.700 de kilometri pătrați, zonele umede interconectate au fost considerate cel mai mare lac de apă dulce din Platoul iranian.

Acum douăzeci de ani, cea mai mare parte a zonei a fost verde, cu o mare varietate de floră și faună. Lacurile erau pline de pește, cu o cantitate anuală totală de peste 12.000 de tone.

De cînd a început seceta, mulţi fermieri afghani au pierdut două sau chiar trei recolte, neputînd să-şi planteze grîul pe cele aproape patru milioane de hectare de teren neirigat, care reprezintă peste jumătate din terenul arabil din Afghanistan. Alţii au trebuit să-şi vîndă vitele, ca o ultimă soluţie disperată. Între timp, apa din rezervoarele Kabulului a scăzut şi le-a transformat în nişte bălţi cam de mărimea unor terenuri de fotbal, în care apa de-abia de-ţi trece de glezne. Pe lîngă secetă, cutremurele din ultimii ani au distrus sate întregi în nordul ţării, omorînd şi rănind mii de oameni.

Cercetătorii, ale căror lucrări sînt publicate în Proceedings of the National Academy of Sciences (PNAS), au constatat că cea mai mare parte a războaielor civile din ultimii 70 de ani au fost între grupuri etnice.

Declanșarea a 23% din conflictele armate în cadrul celor mai diverse 50 de națiuni din punct de vedere etnic cum ar fi Somalia, Afghanistan sau Syria a coincis din 1980 în 2010 cu catastrofe naturale survenite în aceeași lună, a stabilit un studiu. Prin comparație, numai 9% din totalitatea conflictelor apărute în lume în aceeași perioadă au survenit în același timp cu acest tip de fenomene meteorologice, adaugă cercetătorii.

Afghanistanul are o suprafață de 652,230 km pătrati (pe locul 41 în lume), o climă aridă și semiaridă cu ierni reci și veri calde. O diferență de nivel enormă:cel mai jos punct -Amu Darya 258 m; cel mai înalt punct - Noshak 7,485 m

Suprafața ce poate fi cultivată este de 12.13%, iar suprafața irigată de 31,990 km patrati (2003)

Resurse de apă:resurse regenaribile de apă - 65 km cubi (1997). Consum apă / an: 23,26 km cubi/an.

În acest mediu trăiesc, după ultimul recensămînt, 30.419.928 de locuitori cu o vîrstă medie de 17.9 ani (vîrsta medie a populației de sex masculin este 17.8 ani, vîrsta medie a populatiei de sex feminin este 17.9 ani). Rata de creștere a populatiei este de 2.22% (2012 estimare) (rata natalitatii este 39.3 nasteri/1.000 oameni (2012 estimare), rata mortalității este 14.59 morti/1,000 oameni (iulie 2012 estimare))

Populatie urbană reprezintă, în 2010, 23% din populația totală, iarrata de urbanizare era de 4,7%.

Rata de alfabetizare a țării este 28.10%.

PIB-ul Afghanistanului era estimat pentru 2012 la 33.55 miliarde de dolari, cu o creștere estimată de 11% pe an. Structura PIB-ului era formată din agricultură 20%, industrie 25.60%, servicii 54.40%.

Populație aptă de muncă a fost estimată la 15 milioane de persoane, iar colectarea taxelor și impozitelor la 11,3% din PIB!

 


Tag-uri: AFGHANISTAN, APA, IRAN, Frontline News

Copyright (c) 2013, M-SecurityNews
Realizare: LIDER DESIGN