"M" - la ZIUA INTERNAŢIONALĂ A PRESEI LIBERE


De: 
Mario BALINT
Ziua Internațională a Presei Libere sărbătorită pe 20 aprilie începînd din anul 1991, la iniţiativa organizaţiei Reporteri fără frontiere, coincide cu naşterea, în 1889 a lui Adolf Hitler, dar şi împlinirea, anul acesta, a 9 ani de la tăcerea în veşnicie a celei mai cunoscute voci a Radio Europa Liberă:Monica Lovinescu.
COPERTA


Întotdeauna am crezut că o presă liberă se poate manifesta într-o ţară în care economia este funcţională. Şi statul, aşişderea! România este departe de acest deziderat! Scriam încă din 1998 că presa românească, în special cea locală şi regională, se îndreaptă spre un tipar latino-american, cu jurnalişti pauperi ce pot fi cumpăraţi de oricine cu cinci kile de carne! Ziarele şi media, în general, spune adevărul şi se află în slujba cetăţeanului doar atît cît le permite finanţatorul. Adică, acea entitate din umbră care îi ajută pe jurnalişti să mai scoată o ediţie! Nu putem vorbi de presă liberă într-o ţară a grupurilor de interese!

De cinci ani ediţia tipărită a acestui site, revista "M", ajunge pe birourile a sute de companii. Din martie 2017, acest lucru NU mai este posibil! Principalul nostru finanţator este hărţuit permanent de grupuri de interese statale care-i vor capul. La propriu! Datoria către tipografie nu este mare, dar firma mică şi inimoasă care ne tipărea trăieşte tot în Reşiţa şi are dificultăţi financiare, la rîndul ei. Patronul mă sună zilnic cu speranţa, îndreptăţită, de a-şi recupera datoria şi de a nu mai da afară angajaţi. E un cerc vicios din care nu ştiu cum vom ieşi!

Dacă jurnalistul are libertate de opinie, este din ce în ce mai greu de crezut că PRESA ca instituţie are aceeaşi libertate de a publica informaţiile obţinute de truditor. Să zicem că jurnalistul descoperă că un important reprezentant al organelor de control din Stat, fost "împărţitor de şerveţele" într-un restaurant de staţiune balneară, are diplome false, doctorate cumpărate şi acţionează la comandă politică sau a unor grupări interesate. Care este media atît de potentă să-i publice dovezile? NU EXISTĂ! Nici financiar, nici politic, nici credibil (posturile publice de radio şi televiziune, singurele care oferă libertate totală jurnaliştilor lor suferă de pe urma imixtiunilor politice în managementul la vîrf!), nici contabil, fără riscul de a fi închisă a doua zi pentru, eventual, evaziune fiscală!

Şi în România de astăzi, acestea sînt realităţi cotidiene! Dar, nu numai!

Foarte mulți ziariști europeni sînt supuși la intimidări, sub forma violențelor psihologice sau fizice, a hărțuirii informatice sau a urmăririi în justiție, iar mare parte dintre acești ziariști se autocenzurează de teama acestor presiuni, acuză Consiliul Europei, într-un raport făcut public joi. Pe parcursul ultimilor trei ani, 40% dintre ziariștii intervievați pentru realizarea raportului afirmă că au suferit intervenții nejustificate în munca lor și că acestea au fost suficient de grave pentru a avea impact asupra vieții lor private.

Pe primul loc între aceste presiuni se află violențele psihologice, reclamate de 69% dintre cei intervievați, urmate de hărțuirea online (35%). Intimidarea de către poliție i-a afectat 35% dintre jurnaliștii participanți la raport, iar 13% au declarat că au fost hărțuiți sexual.

În același timp, 23% dintre ziariștii chestionați s-au confruntat cu arestări, anchete, amenințări cu urmăriri judiciare sau urmăriri judiciare.

În cea mai mare parte, legile invocate pentru astfel de urmăriri sînt cele împotriva defăimării, în schimb în Turcia ziariștii sînt urmăriți mai frecvent în baza legislației antiteroriste, a celei cu privire la securitate sau interesele statului, se arată în raport. Mai mult, aproape 87% dintre ziariștii turci intervievați au afirmat că au fost supravegheați.

Ca diferențe între regiuni, cele mai multe cazuri de atacuri fizice asupra ziariștilor au fost raportate în regiunea Caucazului de sud, urmată de Turcia, dar au fost numeroase cazuri și în alte regiuni, inclusiv în țări occidentale membre sau nu ale Uniunii Europene (25%). Experiența amenințărilor cu forța a fost raportată cel mai frecvent în Turcia (69%), urmată de Caucazul de sud (66%) și de Europa de est (60%). Cele mai multe situații de furt și/sau confiscarea sau distrugerea de bunuri proprii ale ziariștilor au fost înregistrate în țările Europei de est și sud-est, potrivit participanților la raport.

Astfel de presiuni și teama de ele generează stres, care poate duce la depresie și paranoia, și i-au determinat pe 31% dintre jurnaliștii chestionați să atenueze tonul în anumite subiecte, pe 15% să-și abandoneze subiectele și pe 23% să nu mai difuzeze anumite informații.

Pe de altă parte, 36% dintre ziariștii intervievați pentru realizarea raportului au declarat că presiunile i-au făcut să tindă mai puțin spre autocenzură și le-au întărit dorința de a face publice informații.

Majoritatea presiunilor suferite de ziariști rămîn necunoscute de poliție (instituţie aflată, în România, de multe ori, de parte grupurilor de interese, sau implicată direct în abuzuri), mai arată raportul, conform căruia 57% dintre jurnaliștii supuși la presiuni nu le denunță.

Pentru realizarea acestuia, au răspuns la chestionare 940 de ziariști în majoritate membri a cinci organizații (între care Federația europeană a jurnaliștilor, Asociația jurnaliștilor europeni și Reporteri fără frontiere), proveniți din cele 47 state membre ale Consiliului Europei și Belarus. Instituția paneuropeană precizează că acest eșantion nu este unul reprezentativ și rezultatele nu pot fi generalizate la ansamblul jurnaliștilor din statele Consiliului Europei.


Tag-uri: JURNALISM, m, MASS-MEDIA, PRESA LIBERA, Ordin de zi

Copyright (c) 2013, M-SecurityNews
Realizare: LIDER DESIGN