În ultimele ore, lucrurile au degenerat nepermis de mult, din acest motiv apărîND (sic!) acest text. Jumătatea mea, iubirea vieții mele, femeia care știe și poate să-mi facă o ciorbă… din orice, m-a lămurit pe deplin că nu există o altă cale de urmat în viață. Adică, dacă ești prost de mic, urmezi cărarea luminoasă pînă la capăt!

Sigur, înainte de a-mi abandona toate principiile și a rămîne precum Adam în fața plutonului de execuție, aș vrea, totuși, să fac cîteva observații, nu tocmai coerente, dar principiale, la care, personal țin și mă doare drept în șăle dacă sînt, sau nu, corecte politic! În 35 de ani nu am fost propagandistul nimănui, nu am primit bani, funcții sau alte foloase necuvenite pentru că am stat în genunchi, am pupat în cur sau, mai rău, am supt acadeaua politică a cuiva. Am îmbătrînit cu aceeași mirare tîmpă întipărită pe chip și cu automatismul desuet al punerii unor întrebări: de ce se întîmplă acum, ceea ce se întîmplă, de ce văd eu acum, ceea ce văd, mă rog, kkturi din astea reacționare care îți lipesc imediat eticheta de putinist, suveranist și toate celelalte boli terminate în ist! Paria! Singura care are dreptul să mă judece este Doamna care-mi pune un blid de ciorbă pe masă!

Sigur, în ultimii doi ani de pandemie după pandemie am realizat că înot în ape mai tulburi decît îmi imaginam, eu fiind miop și surd și fără sonar am probleme de evaluare a battlefield– ului. Totuși, am reușit să zăresc în jurul meu, prinși într-o horă a supraviețuirii cu orice fel/prin orice mijloace profesori universitari – pe care sistemul i-a creditat cu misiunea de formare a omului nou, vînători de principii și fakenews-uri rele și promotori de fakenews-uri și principii bune -, foști profesori universitari care au îmbătrînit urît, pătimași și lipsiți de orice logică și rațiune științifică și intelectuală, analiști formați sau convertiți ideologic, politicieni neo-feudali care învîrt superior morișca de speriat ciori în speranța că adevărul lor personal – deținut în seifurile din case opulente – va fi mai tare decît adevărul meu care mă aflu de cealaltă parte a … mesei, primari excepționali orbiți de fanatismul religios hipnotic al unor Mesia politici, neica nimeni, telectuali și pleava societății. Vă dați seama cam ce aglomerație!

Înconjurat de atîtea forme de viață umană care rostogolesc asupra mea adevăruri fundamentale pe care am ales să le ignor în nemernicia mea, încerc să evaluez situația pseudo-științific (curent pe care rectorul/ministru l-ar vrea omorît din fașă/interzis/cauterizat precum un neg, spre deosebire de rectorul/fost-ministru promotor al omului nou ideologizat direct) printr-o analiză SWOT –  acronim de la Strengths (Puncte tari), Weaknesses (Puncte slabe), Opportunities (Oportunități) și Threats (Amenințări). Așadar, emoțiile întunecă rațiunea și mă străduiec mereu să aprind becul înainte de a intra în baia emoțiilor. Interesant este că ce zărești cu becul aprins este imediat contestat de deținătorii adevărului absolut care înoată în cerc în jurul tău: nu e adevărat, e o minciună, fă un fact-cheking elementar înainte etc. Guvernele mint întotdeauna, o realitate revelată de războiul din Vietnam, deci aia cu informați-vă numai din surse oficiale, nu ține! Prin extensie, mint și autoritățile locale, politicienii indiferent de rang, funcționarii publici procopsiți într-un fel sau altul cu îndestulătoare resturi de la masa mare. Gălăgia ascunde enunțuri esențiale și haosul afaceri importante. S-a împămîntenit ideea că o minciună repetată cu obstinație sau suficient de tare, devine adevăr. Este un adevăr de scurtă durată, pînă la urmă, adevărul iese întotdeauna la suprafață, ca uleiul. Chiar dacă pute! Este la fel de adevărat că în spatele urletelor și isteriei promovate de mass-media se spun lucruri fundamentale, pe un ton moderat, ignorate de public, iar în spatele degringoladei politice, afacerile profitabile înfloresc. Democrația cu noduri, falsă, căzută direct în autoritarism este ignorată de ființele bipede de care vorbeam, nu și de observatorii normali internaționali. Sigur, nu ai voie să vorbești despre ea, ca să nu lezezi urechile compradorilor. Nu există prietenii politice, doar interese aşa cum a spus lordul Palmerston în secolul al XIX-lea, în contextul unei schimbări de poziţie în politica internaţională, „Anglia nu are prieteni sau aliaţi permanenţi ci doar interese permanente!”, o propoziție care este evident contestată de îngerii apocalipsei. Securitatea națională și siguranța sînt ignorate deliberat de către decidenții politic, din neștiință, ignoranță și servilism comprador față de interese străine. Nici un personaj politic sau mesianic nu apare din neant. Așa că și gerunzofilii și dacii liberi trebuie să accepte că cei doi pistolari au fost creați în același laborator. Unul să cîștige, celălalt să facă o opoziție vizibilă și vocală, ambii să capteze masele și energiile modelatoare social. Dubla măsură, lipsa de măsură și ipocrizia au devenit norme obligatorii ideologice și de guvernare. Internă și externă. Coruptul meu este mai bun decît al tău, idiotul meu este mai util decît al tău, teroristul meu este mai uman decît luptătorul tău pentru libertate, genocidul tău este un rău istoric, al meu nu există! A văzut cineva ceva? Doar cîteva persoane antisemite vorbesc de așa ceva, în rest, uite, există Ziua de solidaritate cu noi, cînd clădirea parlamentului este împroșcată cu flamura alb/albastră… Ar mai fi și lipsa de rușine, dar asta e ca la sexul cu prostituate: hai, nu fii timidă, spune-mi cum te cheamă… Și pentru că veni vorba, Albă ca Zăpada NU s-a născut în Moldova, cu atît mai puțin în Ukraina, de aceea războiul de la granițele noastre, susținut de hiene politice europene înebunite de mirosul sîngelui pînă într-acolo încît instinctul de conservare dispare, îl văd ca pe o dispută între frați care, mai devreme sau mai tîrziu își vor da mîna pentru a apăra împreună onoarea familiei în fața celor ce s-au băgat cu forța în viața lor. Moldova Maiei Sandu (această paranteză istorică fără scrupule) rămîne o malformație sovietică pe trupul României, o cocoașă istorică, care sluțește unitatea de neam. Sandu nu este doctorul care tratează acest handicap, ci vraciul șarlatan care menține cocoașa mereu proaspătă și inflamată, după manualul de iluzionism socio-istoric al GRU. Hoții și trădătorii sînt protejați și adulați în această țară, dovadă că Klaus Werner Iohannis e liber să măture în fața caselor și să voteze. Mass-media care ar trebui să facă agenda publică se ocupă de propagandă, dezinformare oficială și promovarea temelor false care să țănă ocupată o societate mult prea puțin ocupată intelectual. Rămîn cu ideea mea de stînga extremă că jurnaliștii sînt loiali NU statelor ci cetățenilor lor, indiferent de media nivelului de studii. Un observator lucid, imparțial, intelectual scrie/vorbește fără patimă, fără emoție și fără epitete. Doar știință pură. Ei, al dracului dacă eu pot! Sau, pot dar risc să mă doară stomacul o săptămînă, deci aleg prima variantă…

Deci, ați înțeles? Că eu, nu! Ca să rezum într-o propoziție: nevastă-mea are mereu dreptate! Asta avem, cu asta defilăm, nu putem schimba nimic oricît ne-am da cu curul de pămînt, trebuie să ne concentrăm să supraviețuim în inundația de kkt care va veni!

Totuși, inițial, două lucruri voiam să scriu: despre suveranitate și neutralitate. Suveranitatea este conceptul pe care în România POPORUL NU și-l exercită, iar neutralitatea este conceptul pe care moldovenii îl flutură ca pe vesta anti-glonț în fața unui regiment de tancuri. Adică, degeba!

Sigur, este frumos să visezi la hrană, apă, energie prin propriile puteri, dar după 35 de ani în care România a abandonat propriile resurse, mijloace de producție etc, acest lucru NU mai este posibil! Din păcate! România nu are nici economia, nici constituția, nici infrastructura, nici poziția geostrategică sau pîrghiile internaționale pentru ce vreți voi. Nu poate rezista singură pe harta lumii pentru că nu are suficientă populație, producție, industrie, buget, profit, securitate… orice! Nu are poziții puternice de negociere cu marile puteri. România e globalizată și dependentă de tot păienjenișul ăsta de relații economice internaționale. Nu o poți chiureta din economia mondială fără să aduci foametea și falimentul. Toți cei care spun că vom putea produce astăzi Dacia fără Renault, vă mint! Toți cei care spun că vor exista bani mai ieftini, vă mint și ei! Hrană fără TVA și îngrășăminte etc, etc, etc. România, astăzi, nu mai are NIMIC care să conteze iar enunțurile despre suveranism sînt doar propoziții simple de mare impact emoțional. Cum doar propoziții simple fără impact sînt propmisiunile de reformare a clasei politice formate EXCLUSIV de compradori de diferite orientări născuți și făcuți în ultimii 35 de ani. Are cine va impresia că unul dintre acești feudali politici va renunța la conductă și va spune: na, mă, pleavă, mufează-te tu că eu am supt destul? N-o să vedeți. E ca dependența de mirodenie, pentru cei care ați citit/văzut Dune!

Sigur, antropoilogia și analiza realizate profesionist sînt neprietenoase. Totuși, ele evidențiază posibilitatea ca un slogan, o narațiune propagandistică lansată în spațiul public să devină realitate. Precum Rusia invadează UE și NATO, tot așa România va deveni suverană față de UE, NATO, Rusia, China și Statele Unite. Zic s-o lămurim o dată pentru totdeauna. În România avem peste 210 miliarde datorie externă (Ceaușescu a împrumutat 8 și a plătit 12!)! Cu toate acestea,

– 32% din populație în risc de sărăcie sau excluziune socială, aprox. 6 milioane de persoane.

– 21,1% din populație în risc de sărăcie relativă, aprox. 3,97 milioane.

– 19,8% din populație în deprivare materială și socială severă, aprox. 3,74 milioane.

– 29,6% dintre persoanele cu vîrsta între 0-17 ani trăiesc în sărăcie.

– 24% dintre persoanele cu vîrsta între 18-24 ani trăiesc în sărăcie.

– copiii și tineri sînt categoriile cele mai vulnerabile, apoi urmează bătrînii, romii, familiile monoparentale, șomerii, minoritățile sexuale din rural și urbanul mediu, locuitorii din mediul rural izolat și persoanele fără adăpost.

– 23.7% dintre persoanele trecute de 65 de ani se confruntă cu lipsuri materiale și sociale severe.

– 32,3% dintre persoanele trecute de 65 de ani trăiesc în risc de sărăcie și excluziune socială.

– 55% dintre tinerii români cu vîrste între 18 și 34 de ani sînt forțați de împrejurările sociale și economice să locuiască cu părinții, aprox. 3,88 milioane de tineri.

– fără alte forme de sprijin financiar, 86,6% dintre vîrstnici ar fi expuse riscului de sărăcie relativă.

– 19,3% dintre tinerii români cu vîrste între 15 și 29 de ani nu au nici loc de muncă și nu urmează o formă de educație.

Aceste cifre sunt recorduri la nivel european. Acestor oameni le vorbiți despre burse și piețe de capital în campanie. Încercați să-i sensibilizați la problemele milionarilor din România. După 35 de ani de la căderea comunismului, ei trăiesc în continuare mai prost decît atunci. Cu ei vreți să construiți suveranismul? Bucureștiul și Clujul nu reprezintă România, ci doar vîrfurile inegalității sociale din România. În continuare elita urbană dă vina pe săraci pentru că a votat cu Iliescu, cu PSD, cu Simion și AUR și Georgescu sau mai știu eu ce. Sistemul creat de Băsescu și dus la perfecțiune de Iohannis i-a abuzat și i-a manipulat 20 de ani, pînă în punctul în care nici cei mai săraci și mai analfabeți dintre ei n-au mai suportat. Țara asta a fost propriu-zis neguvernată încă din primul mandat al grofului de la Sibiu. Nu-i nici vina lui Nicușor și nici a lui Simion că țara a ajuns la fundul sacului după atîta obrăznicie politică. Și nici a vestitorilor, știu că vă simțiți bine cînd îi vînați pe cei care au opinii mai altfel decît zice la cărticica șefului de cuib de cuci.

Așadar, ca să mă întorc, îmi pare rău să o spun, dar astăzi, suveranismul este un concept fantezist. Sună bine la români, dar… NU se poate! La fel cum Neutralitatea Republicii Moldova este o tîmpenie cînd dispui de 5000 de militari, tot atîta armată și tehnică cîtă mint ukrainenii că distrug la ruși într-o singură zi de război. Sigur, politicienii moldoveni trebuie să dea impresia că buzunarul ăla geografic este și geo-strategic și că ei, proaspăt eliminați dintr-un ong fac o politică externă mare…

Ca să închei: mă deranjează multe, mă exprim urît, dar nu fac propagandă nimănui, niciodată și nu sug ciorapii politici ai nimănui. Sînt un amărît de jurnalist pe care un partid istoric, astăzi purulent, l-a prădat în cel mai jegos și ordinar stil posibil. Nu vă voi uita niciodată!