Categorie: Corespondent special

“PEACE POLITICAL COMMUNICATION” ŞI CULTURA DE SECURITATE

Poate părea paradoxal şi jignitor, dar incultura naţională de securitate reprezintă un factor de risc şi o vulnerabilitate la adresa securităţii naţionale. Statul român şi-a încălcat constant angajamentele luate la NATO şi UE de a aloca fonduri necesare promovării culturii de securitate, societatea civilă nu pare interesată de subiect, iar cetăţeanul, principalul beneficiar, este mai preocupat de preţul caltaboşului decît de a trage la răspundere Guvernul, să zicem, pentru încălcarea Strategiei de Securitate Naţională.

În secolul nostru, SECURITATEA devine axul central pe care se fundamentează dezvoltarea economică şi, în consecinţă, bunăstarea socială. Astăzi, securitatea este un produs de consum, cu o piaţă proprie şi standarde de calitate specifice. La ora actuală, securitatea naţiunii este un concept definit prin lentilele deformatoare ale ideologiilor, mai mult sau mai puţin expirate, prezente în spaţiul politico-militar. Statul este principalul gestionar al securităţii naţiunii şi, deci, gradul său de implicare în mediul social este definitoriu din perspectiva securităţii. În acest context, Asociaţia PEACE POLITICAL COMMUNICATION şi-a propus să contribuie la promovarea culturii de securitate şi combaterea pandemiei de fake-news şi să devină, un furnizor de resurse şi informaţii pentru profesioniştii din domeniul securităţii private şi pentru publicul larg.

Cultura de securitate reprezintă totalitatea noţiunilor, ideilor şi informaţiilor de care dispun, la un moment dat, cetăţenii statului, referitoare la valorile, interesele şi necesităţile naţionale de securitate, dar şi modalitatea de dezvoltare a unor atitudini, motivaţii şi comportamente necesare apărării şi protecţiei personale, de grup şi statale faţă de vulnerabilităţi, factori de risc, ameninţări, stări de pericol sau agresiuni potenţiale, precum şi promovării lor în mediul intern şi internaţional de securitate. Educaţia de securitate este una preventivă şi de gestiune a noului mediu de securitate intern şi internaţional, precum si a tipurilor de ameninţări la adresa securităţii. Mai pe înţelesul tuturor: cultura de securitate a fiecăruia se realizează prin educaţia de securitate şi ajută fiecare individ, familie sau grup să se apere în faţa agresiunilor la care este supus din exterior, inclusiv din partea propriului stat.

Persistenţa INculturii de securitate adînceşte anomia socială şi incapacitatea de a reacţiona pozitiv la nedreptăţile sau agresiunile la care fiecare individ este supus. Mass-media este un vector important de formare a culturii de securitate, dar din experienţa ultimilor ani, reprezintă principalul pol de rezistenţă la tentativele timide de promovare a educaţiei de securitate şi a politicilor de securitate ce ar trebui asumate de cetăţeni. Potrivit lui Ulrich Beck, trăim într-o societate a riscului( 1992), iar riscul zero nu există. Pornind de la această afirmaţie, Donald Snow (2007) defineşte riscul ca o ecuaţie: RISC = AMENINŢARE – CAPABILITATE.

Într-o democraţie, politica de securitate este transparentă şi amplu dezbătută, iar judecarea unei politici de securitate se face de către electorat, în timp ce viabilitatea unei strategii poate fi supusă atît scrutinului politicienilor, cît şi scrutinului public, prin referendum. Ce ne facem atunci cînd cultura de securitate lipseşte, iar electoratul nu este în măsură să emită păreri faţă de politica de securitate naţională?

Dacă pe timp de război succesul unei politici naţionale de securitate îl reprezintă „cîştigarea războiului”, pe timp de pace criteriul de bază este acela de estimare a modului de îndeplinire a obiectivelor strategice asumate (în campania electorală, eventual), pe baza unor COSTURI REZONABILE, definite de către POPULAŢIE!

Strategia naţională de securitate, ca document de planificare strategică adoptat din patru în patru ani, încearcă să pună în acord obiectivele strategice stabilite de decidenţii politici, cu resursele disponibile şi să ofere cursul de acţiune (conceptul) pentru realizarea lor. În realitate, în România, Strategia Naţională de Securitate a fost mereu ignorată sau contrazisă, din motive politicianiste (Zulean, op.cit. p.51). Întrebare logică: care este scopul strategiei de securitate? Evident, acela de a propune un concept strategic, un plan de acţiune, CLAR ŞI EXPLICIT, pentru a explica modul de angajare a resurselor, în scopul îndeplinirii obiectivelor!

Lipsa educaţiei de securitate la nivel naţional se remarcă prin absenţa oricărei reacţii publice la încălcarea repetată a Strategiei de Securitate Naţională a României, adoptată de către Consiliul Suprem de Apărare a Ţării. Potrivit acesteia, securitatea internă reprezintă ansamblul activităţilor de protecţie, pază şi apărare a locuitorilor, comunităţilor umane, infrastructurii şi proprietăţii împotriva ameninţărilor asimetrice de factură militară sau non-militară, precum şi a celor generate de factori geo-fizici, meteo-climatici ori alţi factori naturali sau umani care pun în pericol viaţa, libertăţile, bunurile şi activităţile oamenilor şi ale colectivităţilor, infrastructura şi activităţile economico-sociale, precum şi alte valori, la un nivel de intensitate şi amploare mult diferit de starea obişnuită.

Securitatea internă priveşte, deopotrivă, siguranţa cetăţeanului şi securitatea publică, securitatea frontierelor, a energiei, a transporturilor şi a sistemelor de aprovizionare cu resurse vitale, precum şi protecţia infrastructurii critice. Ea include, din punct de vedere structural, securitatea societală (inclusiv în domeniul sănătăţii şi educaţiei populaţiei!) şi asigurarea stării de legalitate, contracararea terorismului şi a criminalităţii organizate, securitatea activităţilor financiar-bancare, a sistemelor informatice şi a celor de comunicaţii, protecţia împotriva dezastrelor şi protecţia mediului. Pentru asigurarea capacităţii de acţiune în orice situaţie, este necesară implementarea unui sistem naţional integrat de management al crizelor, ce va articula, într-o reţea modernă şi funcţională, toate structurile – civile şi militare, din administraţia centrală şi locală – cu atribuţii în acest domeniu şi va asigura coordonarea eficientă a resurselor umane, materiale, financiare şi de altă natură folosite pentru prevenirea pericolelor, controlul şi înlăturarea manifestărilor negative, lichidarea consecinţelor şi restabilirea sau reconstrucţia stării de normalitate. Acest sistem va urmări asigurarea unui nivel optim de pregătire şi planificare operaţională şi funcţională a tuturor structurilor cu responsabilităţi în domeniu, pentru gestionarea întregului spectru al crizelor din domeniul securităţii.

Buna guvernare constituie o condiţie esenţială a securităţii şi prosperităţii, instrumentul prin care democraţia trece din planul conceptelor şi al teoriilor, în planul vieţii reale. Ea este unitatea de măsură cumulativă prin care viaţa socială validează rezultatul alegerilor democratice, probează realismul programelor şi capacitatea forţelor politice de a-şi îndeplini promisiunile, cu stricta respectare a standardelor democratice. Buna guvernare evaluează succesul măsurilor de combatere a insecurităţii, inechităţii şi sărăciei şi stabileşte corecţiile necesare. Eficienţa administraţiei publice constituie o condiţie esenţială pentru asigurarea securităţii şi prosperităţii cetăţenilor României.

Ca orice strategie, RESURSA este esenţială. „Principala resursă pentru îndeplinirea acestui program o reprezintă voinţa politică a forţelor cărora poporul le-a încredinţat responsabilitatea guvernării şi legătura acestora cu poporul, cu oamenii care şi-au pus speranţele în acest program. Realizarea obiectivelor strategiei securităţii naţionale implică un efort major de conştientizare a acestei răspunderi şi a nevoii de consolidare a bazei politice şi civice a guvernării, precum şi cerinţa apelului la judecata poporului şi la angajarea sa conştientă în realizarea programului”. Cetăţeanul român este, însă, principalul beneficiar al politicii de securitate şi, deci, are dreptul şi datoria de a contribui activ la construcţia ei cotidiană. Cetăţeanul, depozitarul legitim al drepturilor şi libertăţilor fundamentale pe care se întemeiază statul democratic, are – potrivit Constituţiei – în materie de securitate naţională, drepturi inalienabile dar şi obligaţii proprii, asumate conştient. De aceea, cetăţenii trebuie să-şi dezvolte un comportament participativ şi responsabil, educaţia civică fiind calea cea mai potrivită pentru armonizarea acestor drepturi şi obligaţii ce conferă adevărata substanţă a patriotismului civic autentic şi profund. Acesta este dezideratul Asociaţiei PEACE POLITICAL COMMUNICATION.

Pentru cetăţenii Uniunii Europene, securitatea constituie una dintre priorităţile majore. Principalele riscuri şi ameninţări infracţionale cu care se confruntă în prezent Europa, şi anume terorismul, formele grave de criminalitate, criminalitatea organizată, traficul de droguri, criminalitatea informatică, traficul de fiinţe umane, exploatarea sexuală a minorilor şi pornografia infantilă, infracţionalitatea economică şi corupţia, traficul de armament şi criminalitatea transfrontalieră, se adaptează extrem de rapid la schimbările ştiinţifice şi tehnologice, în încercarea lor de a exploata în mod ilegal şi de a submina valorile şi prosperitatea societăţilor noastre deschise. Astfel, este vital ca Strategia de securitate internă să se poată adapta atît la nevoile cetăţenilor, cît şi la provocările inerente caracterului dinamic şi global al secolului XXI. Conceptul de securitate internă trebuie înţeles ca un concept vast şi cuprinzător, care acoperă mai multe sectoare, pentru a aborda aceste ameninţări majore precum şi alte ameninţări cu un impact direct asupra vieţii, siguranţei şi bunăstării cetăţenilor, inclusiv dezastrele naturale şi cele provocate de om, precum incendiile forestiere, cutremurele, inundaţiile şi furtunile. Pentru a face faţă acestor fenomene, statele membre ale UE dispun de propriile politici şi strategii naţionale de securitate. Rămîne ca ele să fie şi aplicate, iar analiza evoluţiilor viitoare să fie completată şi adaptată în permanenţă.

Strategia Naţională de Securitate a României este parte integrantă din Strategia Europeană de Securitate. Eludarea ei, din motive pur politicianiste, reprezintă o vulnerabilitate şi o breşă de securitate în cadrul Strategiei Europene.

Absenţa unei culturi de securitate la nivelul cetăţenilor favorizează derapajele decidentului politic în procesul de implementare a strategiei naţionale. Educaţia de securitate şi siguranţă la nivelul cetăţeanului, atît din mediul urban, dar şi din cel rural, se impune ca o necesitate de grad „zero” în vederea garantării securităţii interne a României şi a Uniunii Europene în următorii ani.

INFOPANDEMIA LA COTE ALARMANTE ÎN ROMÂNIA

BMTF, 2 dec – În toate perioadele pandemice, omenirea s-a confruntat cu dezechilibre psiho-mentale, iar una dintre aceste faţete ale pandemiei de COVID-19 este infopandemia sau patologia informaţională (infosistem patologic), care poate afecta chiar structurile fundamentale ale lumii, afirmă academicianul Ilie Bădescu, directorul Institutului de Sociologie al Academiei Române, într-un interviu acordat AGERPRES.

Sociologul Ilie Bădescu susţine că studiile dedicate efectelor infopandemiei sînt astăzi la un nivel avansat, iar informaţiile care zguduie temeliile structurilor de ordine din societate pot fi clasificate în baza scalei de impact folosite în toate studiile.

Potrivit directorului Institutului de Sociologie al Academiei Române, situaţia actuală din România generată de infopandemie se află pe o scară de variaţii ale scorului între 3 şi 4, poziţie care trebuie să fie una de alarmă pentru factorii de decizie.

În interviul acordat AGERPRES, academicianul mai vorbeşte despre factorii agravanţi ai infopandemiei, despre modul de a informa populaţia pe timp de pandemie, dar fără a o înfricoşa, despre relaţia dintre prăbuşirea încrederii populaţiei în capacitatea sistemului de a gestiona criza şi sentimentul de insecuritate, despre tipuri de gestionare a crizelor infopandemice, precum şi despre patru ameninţări asupra vieţii şi biosiguranţei poporului român în pragul acestei ierni: efectele prelungite ale pandemiei; avalanşa faliei primejdioase a infopandemiei; posibila creştere extorcatorie a preţurilor la energie electrică şi gaze şi spectrul foamei la scara unor categorii şi arii populaţionale.

CRIZA MIGRANŢILOR DE LA FRONTIERA CU BELARUS. CE TREBUIE ŞTIUT!

BMTF, 23 nov – Uniunea Europeană şi Belarus sînt blocate într-un impas privind migranţii ce vine pe fondul tensiunilor dintre Occident şi Moscova, care susţine Minskul. Într-un articol publicat la 19 noiembrie pe platforma media EDNH, agenţia France Presse rezumă principalele aspecte ale crizei care a lăsat mii de migranţi blocaţi în condiţii dezastruoase la graniţa dintre Belarus şi Polonia.

– Criza se instalează –

Începînd din vară, mii de migranţi, majoritatea din Orientul Mijlociu, au ajuns în Belarus pentru a încerca să intre în Europa prin statele membre UE vecine, Polonia, Letonia sau Lituania.

Occidentul acuză Minskul că i-a ademenit pe migranţi cu promisiunea unei treceri uşoare în UE şi apoi i-a forţat să rămînă la graniţă ca represalii pentru sancţiunile impuse din cauza reprimării disidenţei de către regim în fosta ţară sovietică.

Nerăbdătoare să nu repete criza migraţiei din 2015, UE a sprijinit Polonia, Letonia şi Lituania, care şi-au baricadat frontierele în pofida faptului că aproape o duzină de migranţi au murit.

Pe 16 noiembrie forţele de la Varşovia au tras cu gaze lacrimogene şi tunuri cu apă, la temperaturi scăzute, asupra unei mulţimi de sute de persoane care înaintau spre un punct de trecere a frontierei, după o săptămînă în care au trăit într-o tabără improvizată.

Ziua următoare, ministrul polonez al apărării, Mariusz Blaszczak, a avertizat că această criză ar putea dura „luni sau chiar ani”.

Se estimează că aproximativ 4.000 de persoane sînt blocate în prezent de-a lungul frontierei poloneze, unde sînt concentraţi cei mai mulţi migranţi.

Semn că situaţia de criză se consolidează, autorităţile belaruse au plasat săptămîna aceasta aproximativ 1.000 de migranţi într-un „centru logistic” – o mişcare care ar putea transforma tabăra într-o prezenţă semipermanentă la graniţele UE.

– Ce spun părţile –

UE îl acuză pe preşedintele belarus Alexander Lukaşenko că a orchestrat criza pentru a-i forţa pe europeni să reia dialogul, pe care Occidentul l-a întrerupt după ce regimul său a reprimat opoziţia în urma alegerilor prezidenţiale de anul trecut.

Puternicul lider belarus care conduce ţara cu mînă de fier de aproape trei decenii neagă aceste afirmaţii.

Săptămîna trecută a vorbit de două ori la telefon cu cancelarul german Angela Merkel, prima sa convorbire în acest an cu un lider occidental.

Biroul său a comunicat pe 17 noiembrie că discuţiile directe între Belarus şi UE sînt iminente.

Cu toate acestea, Germania nu a confirmat discuţiile directe.

În schimb, Berlinul a conturat un proces de furnizare de ajutor umanitar şi de returnare a migranţilor care implică Agenţia ONU pentru refugiaţi UNHCR şi Organizaţia Internaţională pentru Migraţie în cooperare cu Comisia Europeană.

Cu toate acestea, purtătorul de cuvînt al Angelei Merkel, Steffen Seibert, a declarat pe 17 noiembrie că este „util” să se discute cu Minskul „pentru a îmbunătăţi această situaţie umanitară”, chiar dacă discuţiile au loc cu un lider a cărui legitimitate Europa şi Germania nu o recunosc.

Pentru Varşovia, criza este o oportunitate de a-şi reface imaginea în ochii partenerilor săi, care acuză autorităţile poloneze că nu respectă principii precum independenţa justiţiei şi supremaţia legii.

Rămînînd fermă şi închizîndu-şi frontierele, Polonia serveşte drept bastion – primul în linia de apărare a Europei pentru a preveni un aflux de migranţi.

La rîndul său, Moscova, principalul susţinător politic şi financiar al lui Lukaşenko, s-a erijat în mediator, salutînd contactele directe între UE şi Minsk.

– Migranţii sînt marii perdanţi –

Migranţii – majoritatea kurzi iraqieni – au renunţat la tot ce aveau în ţările lor, cheltuind mii de dolari pentru a ajunge în Belarus cu vize turistice, hotărîţi să ajungă în Europa.

Dar frontierele UE par a fi impenetrabile, atît statele baltice, cît şi Polonia fiind hotărîte să le blocheze trecerea, indiferent de costurile de imagine.

Varşovia a desfăşurat mii de soldaţi la graniţă şi intenţionează chiar să ridice un zid.

Pe măsură ce se apropie iarna, condiţiile de îngheţ nu vor face decît să îngreuneze şi mai mult viaţa migranţilor, ale căror opţiuni actuale sînt limitate: să rămînă în Belarus şi să spere că Europa se va răzgîndi sau să se întoarcă acasă.

Se pare că între 200 şi 300 de iraqieni au făcut deja alegerea: un zbor de repatriere de la Minsk i-a dus joia trecută înapoi în Iraq.

AVERTISMENT/INFORMARE: BLACKOUT – BEZNĂ TOTALĂ

BMTF, 31 oct – ONG-uri sau mici afaceri private respectabile, deloc apocaliptice, gestionate de foşti militari în forţele speciale, structuri de informaţii sau Legiunea Străină, atrag repetat atenţia asupra pericolelor sociale iminente, a catastrofelor ce pot lovi societatea noastră liniştită. Starea de pace şi relaxare în care ne regăsim este doar aparentă. Trainingurile şi sesiunile de comunicări pe care aceşti vizionari le gestionează devin de nepreţuit, în contextul actualităţii.

Zilele acestea, Protecţia Civilă din cadrul Ministerului Apărării de la Viena atrage atenția asupra unui risc, neglijat la București, și-și informează populația asupra unui Blackout, care ar afecta aprovizionarea, traficul, comunicațiile, mass-media și siguranța publică.

„Luăm în calcul o întrerupere de curent în viitorul apropiat”, avertizează Klaudia Tanner, ministrul apărării din Austria

În acest context, forțele armate din Austria desfășoară de cîteva săptămîni o campanie masivă de informare şi conștientizare a opiniei publice prin intermediul mass-media despre „blackout“, adică o pană de curent de dimensiuni mari, catastrofale. Campania face parte din calendarul anual de informare publică a Protecţiei Civile austriece.

Autoritățile din Austria nu-și pun problema dacă va fi acest „Blackout”, ci cînd se va întîmpla.

Pe 9 ianuarie 2021 a existat un deficit masiv de acoperire cu energie electrică și astfel o scădere a frecvenței în toată Europa Centrală, scenariul blackout-ului fiind evitat doar prin oprirea imediată a unor mari consumatori din rețeaua electrică europeană, relatează diepresse.com.

Nu este prima dată cînd armata austriacă anticipează corect o criză de proporții, în baza analizei informaţiilor referitoare la riscuri, amenţări şi vulnerabilităţi. Campania de informare stradală, numită „Blackout – ce să faci atunci cînd totul s-a oprit?” cuprinde 6.300 de afișe explicative trimise celor 2.095 de municipii din Austria. Scopul este de a oferi populației sfaturi, campania de informare cuprinde și inserții publicitare în presa audio-vizuală și scrisă cu titlul: „Blackout! Plănuiți-vă să petreceți acasă un concediu ca la camping pentru 14 zile“!

Potrivit recomandărilor experților militari austrieci, este de așteptat ca în cazul unei întreruperi de curent în Austria să nu existe curent electric pentru cel puțin o zi, iar pentru întreaga Europă sînt așteptate întreruperi de… o săptămînă. Conform aceleași surse, probabilitatea unui blackout în următorii 5 ani este de 100%.

Telefoanele mobile, rețelele fixe și internetul vor fi paralizate. Vor înceta să funcționeze automatele bancare, stațiile de benzină, majoritatea mijloacelor de transport în comun, lifturile, sistemele de încălzire și răcire, vor fi probleme semnificative în aprovizionarea cu apă și în funcționarea canalizării. Principala problemă în gospodării este că dispozitivele de răcire sau sistemele de încălzire se defectează odată cu lipsa energiei electrice, ceea ce poate avea efecte diferite și dramatice în funcție de anotimp. Procurarea hranei va fi dificilă, citează b1.ro

Va fi „ca o campare între patru pereți”, spun austriecii.

Forțele armate austriece informează, pe pagina ministerului federal al apărării, bundesheer.at despre obiectele pe care fiecare dintre noi ar trebui să le avem la îndemînă.

„Procurați-vă un radiou cu baterii, alternativ asigurați-vă că aveți acces la radioul unui automobil. Păstrați astfel în permanență rezervorul automobilului pe jumătate plin, lămpi portabile pe baterii, lumânări, extinctoare și sisteme de atenționare privind concentrația de monoxid de carbon.

Depozitați în gospodărie apă de băut, 2 l de persoană pe zi, pentru 3-5 zile, rezerve de hrană pentru 3–5 zile, medicamentele necesare pentru două săptămîni, bani în numerar”.

– Radio cu baterii (radio auto!)

– Lanterne sau faruri (inclusiv suficiente baterii de rezervă)
– Lumînari, aprinderi, stingătoare, alarme de monoxid de carbon
– Apă (2 litri de persoană pe zi; 3-5 zile), băuturi, ceai, cafea
– Mîncare durabilă timp de 2 săptămîni (paște, orez, conserve…)
– Medicație esențială timp de 2 săptămîni, trusă de prim ajutor
– Articole de toaletă, saci de gunoi, benzi adezive, fermoar
– Aragaz, grătar, pastă de combustibil
– Bani lichizi în bancnote și monede mici
– Saci de dormit, pături, haine calde
– Jocuri, blocuri de scris, pixuri
– Mașina să aibă rezervorul măcar pe jumătate plin.

Ce ar trebui să faci imediat?

Împreună cu familia și prietenii, gîndiți-vă ce probleme apar și ce posibile soluții pot fi pregătite încă de acum. Urmaţi un curs de supravieţuire în medii ostile.
– Asigură stocuri pentru 2 săptămîni

– Completați trusa de prim ajutor

– Stabiliți un punct de întîlnire unde să vă întîlniți atunci cînd telefoanele nu vor mai funcționa (de exemplu, cu copiii care sînt la școală sau în altă parte departe de casă)

Ministrul austriac de Interne spune că: „Planurile noastre prevăd că poliția va putea rezista timp de 72 de ore și va putea garanta operațiuni de urgență încă patru zile”.

Se pregătesc în 100 de cazărmi așa-zise „insule de siguranță”, care să permită armatei să funcționeze și să comunice autarhic în blackout. Se instituie un centru integrat de comandă la nivel federal.

Pentru a sensibiliza populația, televiziunea austriacă de stat ORF va difuza în curînd un serial denumit ”Totul în beznă“.

Astefel de campanii de informare a populaţiei în situaţii de urgenţă se derulează şi în România, cu singura diferenţă că în ţara noastră, Protecţia Civilă se află integrată în cadrul Inspectoratelor pentru Situaţii de Urgenţă aflate în subordinea Ministerului de Interne. Informaţii şi sfaturi similare găsiţi pe site-urile DSU şi IGSU, dar şi pe cele ale ISU-rilor judeţene, în funcţie de tipurile de riscuri şi ameninţări din zonele arondate.

Nimic nou sub soare!

ROMÂNIA, STARE DE CATASTROFĂ TOTALĂ

BMTF, 20 oct – România se află de mai multe luni în stare de colaps, culminînd ieri cu cea de catastrofă totală. În timp ce asupra ţării s-au abătut mai multe valuri de crize, concomitente şi succesive, în spaţiul public decidenţii politici se comportă autist, iar propagandiştii încearcă să arunce vina pe Rusia şi partidul lui Simion pentru starea de catastrofă. Marţi, au fost înregistrate în România 18.863 de cazuri noi de persoane infectate cu SARS – CoV – 2 (COVID – 19), în condiţiile în care, din cauza testelor relativ puţine, această cifră reprezintă doar vîrful situaţiei reale! Este un record al numărului infectărilor și al deceselor de la începutul pandemiei în România! Au fost raportate şi 574 decese. RECORDURI LA NIVEL MONDIAL!!! 1.805 sînt internate la ATI, în condiţiile în care numărul real al paturilor de ATI, în România, este de 1500, număr atins la 9000 de cazuri de infectări!

L-am ascultat ieri pe Iohannis, care, după ce a provocat și alimentat criza politică, aruncînd țara în moarte, se spală pe mîini. Într-o punere în scenă ipocrită, cu mască și cu o intonație sacadată, voit pedagogică, Klaus Iohannis a anunțat că nu știe cum s-a ajuns aici. Am ceva legături cu radioul de vreo 30 de ani, iar vocea locatarului de la Cotroceni a sunat şovăielnică, mincinoasă, cu poticneli de citire şi frazare, incapabilă să mă mobilizeze pe mine, cetăţean al acestei ţări, incapabilă să-mi transmită curaj şi încredere. Fără lideri credibili, campania media de vaccinare s-a dovedit un eşec total, iar zecile de milioane de euro aruncate de PNL din bugetul de stat, banii noştri!, în buzunarele unor televiziuni, radiouri şi ziare nu au făcut decît să cumpere politic media şi jurnalişti. Acum, aceştia sînt la fel de vinovaţi ca Iohannis de dezastrul în care ne aflăm şi ar trebui să răspundă în solidar! Cum solidar ar trebui să răspundă şi Cîţu, Rareş Bogdan, Orban & Co. PNL care au făcut guvernarea zob şi au adus țara pe marginea prăpastiei, prin abdicarea premierului PNL de la atribuțiile funcției! Ultima declaraţie a lui Cîţu a fost: bunăstarea este resimţită de fiecare român! Inclusiv de cei morţi şi cei de la terapie intensivă!

Iohannis este primul şi cel mai important vinovat pentru dezastrul de astăzi al ţării. Iohannis este cel care a anunțat că vaccinarea a fost un succes, pandemia a fost învinsă! Iohannis a fost cel care a legitimat, în plin Val 4 și cînd deja se murea mult, un Congres PNL cu 5.000 de oameni într-o sală, și unde nici măcar certificatul de vaccinare nu a fost cerut tuturor la intrare. Iohannis este cel care s-a prezentat la o lansare pe un teren de golf, îmbrăcat publicitar și îndemnîndu-ne pe toți să practicăm golful. Iohannis este cel care a împins țara în criză guvernamentală, din calcule personale, și care nu și-a exercitat rolul constituțional de mediator. Nu a mediat între partide, ci a încercat, politicianist, să mai dea o şansă găştii PNL!

Trec peste faptul că refuză să convoace CSAT şi să preia atribuţiile de comandant suprem în situaţia de catastrofă totală! Marţi, Iohannis a anunţat că astăzi VA CONVOCA… ŞI NE VA ÎNCHIDE! Cică măsuri dure şi nepopulare… Președintele şi-a reclamat, de fapt, dreptul suveran de a se spăla pe mâini şi de a nu trage la răspundere vinovaţii de atare situaţie. Adică, nu va demisiona din viaţa publică!

Și dacă vedem cine și ce a greșit, acum ceea ce mai contează este să depășim această mare cumpănă. Încă o dată, președintele Klaus Iohannis, autorul acestei fraze, și-a arogat poziția de comentator extern, aceea a unui turist care a văzut și acum poate judeca de ce țara merge din înmormîntare în înmormîntare. Greşit, Iohannis! Greşit! Contează cine a greşit! Pentru că greşelile sînt faţă de POPOR nu faţă de Carmen!

La așa politicieni, nici nu mai avem nevoie de inamici. În ultimul Barometru de securitate, 41,2% dintre români consideră incompetența clasei politice ca principală amenințare la adresa securității statului, alături de corupție 46,3%, pandemie 43,3% și criza aconomică 51,5%.

Doar 4,8% consideră că Rusia ar fi o amenințare.

Cînd vine vorba de încredere, armata este cotată cu 86,6% la foarte multă şi multă încredere, pe locul doi fiind biserica cu 70,2%. Generale Ciucă, te rog, nu ne dezamăgi!

Evident, românii nu au încredere în instituţii fundamentale ale statului, precum Preşedintele României, doar 22,7%, Guvern – 19,1%, Parlament – 21,4%. În schimb, românii au încredere în NATO – 67,3% şi UE – 59,2%.

Sondajul a fost realizat de Laboratorul pentru Analiza Războiului Informaţional şi Comunicare Strategică (LARICS), în parteneriat cu Institutul de Ştiinţe Politice şi Relaţii Internaţionale (ISPRI) al Academiei Române, în perioada 1 – 10 octombrie 2021, avînd o marjă de eroare maximă admisă a datelor de ±3.1%, la un grad de încredere de 95%.

RAFTUL DE PANDEMIE: MIHAI SURU

Profesor şi ofiţer de contrainformaţii, Mihai Suru s-a străduit, în ultimii ani, să deschidă ochii. Nu ştiu cui, exact, dar demersurile cărturăreşti ale Domniei Sale demonstrează, fără echivoc, că pariul cu Educaţia ar trebui să fie unul esenţial. De nivel CSAT! În comparaţie cu volumele Domniei Sale, România educată ete doar o carte de colorat!

Mihai Suru mi-a trimis cîteva dintre scrierile sale. Sigur, deşi cu tematici diverse, formaţia enciclopedică a autorului este deosebit de puternică, precum întoarcerea la Divinitate devine liantul cuvintelor, şi nu numai! Mihai Suru se întoarce la tînăra generaţie obsesiv, conştient că viitorul NAŢIUNII este legat ombilical de EDUCAŢIE!

Volumul DE LA MARATHON LA WATERLOO, apărut la Editura Hoffman în 2020, este un scurt tratat de strategie şi tactică militară din antichitate pînă în epoca modernă. Scris în colaborare cu Sorin Pătruică şi Suru Mihaela Pătruică, volumul poate reprezenta un omagiu adus geniului militar napoleonian, dar şi scoaterea în evidenţă a importanţei logisticii militare, daspre care un general spunea: nu ştiu exact ce e logistica, dar fără ea nu cîştigăm războiul!

Aprovizionarea trupelor, mentenanţa căilor de acces, deplasarea rapidă a trupelor şi tehnicii militare reprezintă tot atîtea elemente importante într-o victorie militară, chiar dacă, Napoleon apela la forţă, vigilenţă, tact şi diplomaţie pentru a-şi apropia victoriile şi atenua înfrîngerile pe care le transforma în lecţii învăţate!

Volumul RESTITUIRI – aspecte din cultura şi civilizaţia Banatului Montan (Ed. Hoffman 2018) este o adevărată enciclopedie de buzunar al acestui spaţiu geo-politic. Spun geo-politic pentru că formaţia sa de ofiţer de contrainformaţii îl face pe profesorul Mihai Suru să scoată în evidenţă aspecte istoriografice trecute, poate, cu vederea de alţi c ercetători. BANATUL, ŢARA ŢIGANILOR este, dincolo de studiul luiFrancesco Griselini, un semnal de alarmă referitor la reactivările unor scenarii europene în perspectiva dispariţiei ordinii Westfalice.

În acelaşi an, 2020, şi la aceeaşi editură, Hoffman, vede lumina tiparului volumul CULTURĂ ŞI SPIRITUALITATE, scris împreună cu medicul Ion Roi, două condeie viguroase şi sensibile, ataşate de observatori inteligenţi şi de bun simţ! CULTURĂ ŞI SPIRITUALITATE reprezintă, din punctul meu de vedere, o enciclopedie de buzunar pentru apocalipsă. În cele 200 de pagini sînt cuprinse temele esenţiale ale contemporaneităţii, tot ce trebuie să ştim despre lumea în care trăim, dacă va dispărea tot ce ştim despre ea! Este un volum în care autorii fac un apel deschis la EDUCAŢIE şi trag un semnal de alarmă referitor la degradarea masivă şi programatică a sistemului educaţional românesc.

Extrem de interesante sînt capitolele despre revoluţia din decembrie 1989, Cazul Virgil Tănase şi pregătirea debarcării lui Ceauşescu, sau despre pelerinajele la ambasada sovietică a dizidenţilor Mircea Dinescu şi Andrei Pleşu. Interesant şi capitolul despre revoluţia în Caraş-Severin şi prezenţa gen. Todor Stepan în ecuaţia deloc străină lui Nicu Vlădulescu.

Am lăsat la urmă JURNAL DE PANDEMIE care dincolo de experienţa umană pune accentul pe analiza informativă şi contrainformativă a bolii. La o lună de la declanşarea pandemiei, oficial!, Mihai Suru scrie: “Se conturează faptul că omenirea se află într-un proces de schimbări majore anticipate încă de la începutul secolului XX de către reprezentanţii Consiliului de Relaţii Externe – CFR, instituţie non-profit specializată în studierea şi oferira soluţiilor cu privire la posibilitatea cunoaşterii evoluţiei umane”. Dincolo de boală, Pandemia de COVID-19 rămîne un experiment politico-social la scară planetară, cu implicaţii încă nebănuite de publicul larg.

JURNALIȘTI MORȚI DE COVID-19

BMTF, 8 iun – Cel puţin 1.500 de jurnalişti din 77 de ţări au murit de COVID-19 de la declanşarea pandemiei, a informat luni ONG-ul Press Emblem Campaign (PEC), care a precizat că în luna mai a fost atins numărul record de 200 de ziarişti decedaţi de această boală, relatează EFE, preluată de Agerpres.

Aproape jumătate – 246 – dintre decesele jurnaliştilor s-a produs în India, care s-a confruntat în acea lună cu cel mai grav val de coronavirus, în timp ce 239 de ziarişti au murit în Brazilia, notează PEC într-un comunicat.

Agerpres notează că secretarul general al PEC, Blaise Lempen, a deplîns faptul că în ţările în dezvoltare progresul campaniei de vaccinare este insuficient pentru dezaccelerarea pandemiei şi a reamintit că jurnaliştii sînt o categorie profesională deosebit de expusă virusului.

ONG a mulţumit în acest sens că unele ţări au inclus jurnaliştii în grupurile prioritare pentru vaccinare şi că unele guverne au luat măsuri pentru a ajuta familiile ziariştilor decedaţi.

Pe continente, America Latină a înregistrat 795 de morţi, peste jumătate dintre decesele consemnate în rîndul ziariştilor, urmată de Asia cu 406 de decese, Europa cu 192, Africa cu 57 şi America de Nord cu 51 de decese de la începutul pandemiei.

În ce priveşte ţările, mass-media indiene au fost cele mai afectate cu cel puţin 246 de jurnalişti decedaţi în ultimul an şi jumătate, deşi, potrivit unor surse, cifra reală ar putea depăşi 400.

După India, cea mai afectată ţară este Brazilia cu 239 de ziarişti morţi de COVID-19, urmată de Peru cu 163 şi de Mexic cu 112.

Următoarele zece ţări cele mai afectate din lume sînt în ordine Columbia, Italia, Bangladesh, Ecuador, SUA şi Iran.

De asemenea în Spania s-au înregistrat 15 decese în rîndul acestor profesionişti de la începerea pandemiei.

PEC notează că numărul real al victimelor pandemiei în rîndul acestei categorii profesionale ar putea fi mai mare, avînd în vedere că unele ţări nu dispun de informaţii fiabile.

Criza a afectat puternic sectorul media, de care tocmai acum avem nevoie pentru a ne oferi informații exacte și a combate dezinformarea.

Media se confruntă cu o scădere masivă a veniturilor din publicitate, iar Parlamentul European se teme că înrăutățirea situației financiare ar putea împiedica-o să transmită informații clare și factuale și să combată dezinformarea cu privire la pandemia de coronavirus.

Într-o rezoluție votată la 17 aprilie, eurodeputații au declarat că dezinformarea pe tema virusului reprezintă o problemă majoră de sănătate publică, că toți cetățenii ar trebui să aibă acces la informații exacte și verificate și că democrația are nevoie de o presă independentă și suficient finanțată.

Libertatea de exprimare și libertatea și pluralismul media sînt consacrate în Carta drepturilor fundamentale a UE și în Convenția europeană a drepturilor omului.

Pentru a depăși situația critică în care se află media, deputații din comisia CULT au cerut CE să găsească o finanțare de urgență pentru presă.

Au fost deja luate unele măsuri pentru susținerea libertății media și protecția jurnaliștilor. În martie 2020, Uniunea Europeană a pus la dispoziție 5,1 milioane de EUR pentru finanțarea unor proiecte care urmăresc detectarea și împiedicarea încălcărilor libertății presei, identificarea riscurilor de pierdere a pluralismului și susținerea anchetelor transfrontaliere.

3 mai este Ziua mondială a libertății presei. Reporterii fără frontiere (RFF) au publicat ediția din 2020 a Indexului mondial al libertății presei, care ține seama și de pericolele la adresa unui jurnalism liber și corect create de epidemie.

Conform indicelui 2020, Europa rămâne continentul unde libertatea presei este cel mai mult respectată. Majoritatea statelor UE sunt în categoria „bine” sau „destul de bine”. Finlanda, Danemarca, Suedia și Țările de Jos continuă să aibă cele mai bune punctaje.

Deși UE este cel mai sigur loc pentru jurnaliști, RFF avertizează că au existat cazuri de hărțuire și amenințări la adresa jurnaliștilor.

Măsurile de urgență luate de unele guverne ca reacție la epidemia de Covid-19 au avut un impact asupra clasamentului unor țări precum China (confirmată pe locul 177), Iran (locul 173, cu 3 mai jos) și Irak (locul 162, cu 6 mai jos).

Orientul Mijlociu și Africa de Nord continuă să fie regiunile cele mai periculoase din lume pentru jurnaliști, iar în Asia-Pacific s-a înregistrat cea mai mare creștere a încălcărilor libertății presei (cu 1,7 %).

RFF a semnalat că 11 jurnaliști au fost uciși pînă acum în 2020. 2019 a fost anul cu cele mai puține victime din ultimii 16 ani, cu 49 de jurnaliști uciși în întreaga lume, datorită scăderii numărului de morți în conflictele armate (cu 44 % mai puțin decît în anul precedent).

În ciuda unor cifre pozitive, situația generală a libertății media în întreaga lume s-a înrăutățit, iar ostilitatea față de jurnaliști a crescut. Numărul țărilor considerate sigure pentru jurnaliști continuă să scadă, doar 24 % dintre cele 180 de țări fiind clasificate drept „bune” sau „destul de bune” în 2019 și 2020, față de 26 % în 2018 și 27 % în 2017.

Aproximativ 361 de jurnaliști se află în prezent în detenție, în scădere de la 389 de cazuri la sfîrșitul anului 2019. Aproape o treime sînt în China. Restul sînt concentrați în Egipt, Arabia Saudită, Siria, Turcia, Vietnam, Iran, Bahrain și Yemen. Numărul jurnaliștilor ținuți ostatici a rămas stabil în 2019. Ei se află în patru țări: Siria, Yemen, Irak și Ucraina. Cifrele pe 2020 privind ostaticii nu sînt încă cunoscute.

Indicele anual al Reporteri fără frontiere clasifică 180 de țări și regiuni în funcție de gradul de libertate a presei. Țările primesc un punctaj între 0 și 100, ținînd seama de criterii precum pluralismul, independența media, cadrul legislativ, transparența și nivelul abuzurilor față de jurnaliști. Cu cît scorul este mai mic, cu atît nivelul libertății presei în țara respectivă este mai bun.

Al Jazeera vînat în Israel

BMTF, 7 iun – După ce clădirea cu 13 etaje ce adăpostea echipele canalului de ştiri qatarez Al-Jazeera şi agenţiei americană de presă Associated Press (AP) a fost pulverizată de mai multe rachete israeliene, o corespondentă a canalului qatarez a fost arestată sîmbătă în timpul unei manifestaţii în cartierul arab Sheikh Jarrah din Ierusalimul de Est.

Xavier Abu Eid din partea Organizaţiei pentru Eliberarea Palestinei (OLP) a acuzat forţele de poliţie israeliene că atacă echipa TV şi îi distruge echipamentul.

Un purtător de cuvînt al poliţiei israeliene a declarat că jurnalista Al Jazeera a atacat fizic forţele de securitate care încercau să disperseze demonstraţia şi că a refuzat să se identifice.

În înregistrările video ale incidentului se poate vedea însă că jurnalista Givara Budeiri purta o vestă pe care scria „Presă”.

Conform poliţiei, locuitorii au aruncat în forţele de securitate cu pietre şi petarde în timpul protestelor.

Al Jazeera a informat ulterior că jurnalista a fost eliberată din arest după cîteva ore. Echipamentul unuia din cameramani a fost distrus în timpul incidentului.

„Au venit din toate direcţiile, nu ştiu de ce, m-au lovit cu picioarele de perete”, a spus declarat Budeiri după ce a fost eliberată sîmbătă tîrziu.

„Condamnăm acţiunile forţelor de ocupaţie israeliene în cei mai puternici termeni. Targetarea sistematică a jurnaliştilor noştri încalcă total toate convenţiilor internaţionale”, a declarat directorul general interimar al Al Jazeera Media Network, Mostefa Souag.

„Acţiunile violente de astăzi ale forţelor de ocupaţie israeliene împotriva lui Givara Budeiri şi a lui Nabil Mazzawi ignoră total drepturile omului în cazul jurnaliştilor”, a adăugat Mostefa Souag.

Conflictele legate de posibile evacuări ale familiilor palestiniene din cartier au exacerbat recent tensiunile în cartierul Sheikh Jarrah. Cartierul este centrul atenţiei de zeci de ani din cauza disputelor privind proprietăţile, revendicate atît de coloniştii israelieni, cît şi de palestinieni. Protestele au continuat în Sheikh Jarrah şi după convenirea încetării focului între Israel şi mişcarea Hamas din Fâşia Gaza, pe 21 mai.

O hotărâre judecătorească privind evacuările forţate din Sheikh Jarrah a fost amînată.

JURNALIȘTII, ȚINTE LEGITIME?

BMTF, 17 mai – Reporteri fără Frontiere (RSF) a sesizat duminică Curtea Penală Internaţională (CPI) după atacurile israeliene asupra clădirii ce găzduia birouri mass-media în Fâşia din Gaza, considerînd că acestea pot fi „crime de război”, informează AFP. Nu este pentru prima dată, pe parcursul conflictelor purtate, cînd Israelul încearcă să suprime vocile neutre, altele decît propaganda oficială.

„În ultima săptămînă, birourile a 23 de mass-media locale şi internaţionale au fost distruse de atacuri israeliene aeriene ţintite”, a declarat RSF în sesizarea sa, aceste bombardamentele vizînd birouri de presă palestiniene şi străine.

„RSF consideră că ţintirea voluntară a mass-media şi distrugerea totală şi intenţionată a echipamentelor acestora reprezintă o crimă de război în temeiul articolului 8 al Statutului de la Roma”, conform scrisorii din 16 mai adresată procuroarei generale a CPI, Fatou Bensouda.

„Armata israeliană nu a provocat doar daune materiale masive redacţiilor ale căror jurnalişti, echipamente şi instalaţii sînt persoane şi bunuri protejate în temeiul protecţiei datorate populaţiei civile. Aceasta a împiedicat, de asemenea, acoperirea mediatică a unui conflict ce afectează în mod direct şi grav populaţia civilă”, consideră RSF.

În Gaza, clădirea cu 13 etaje ce adăpostea echipele canalului de ştiri qatarez Al-Jazeera şi agenţiei americană de presă Associated Press (AP) a fost pulverizată sîmbătă de mai multe rachete. Armata israeliană ceruse anterior evacuarea clădirii.

Premierul israelian Benjamin Netanyahu a declarat că această clădire a fost „o ţintă perfect legitimă”, susţinînd că se bazează pe date furnizate de serviciile de informaţii.

RSF aminteşte că a sesizat deja CPI pentru „ţintirea intenţionată de către armata israeliană a cîtorva zeci de jurnalişti palestinieni care acopereau protestele cunoscute sub denumirea de Marele Marş al Reîntoarcerii, în primăvara 2018.

Prin urmare, RSF a solicitat acum procuroarei generale a CPI să includă evenimentele din ultimele zile în ancheta deschisă în luna martie cu privire la presupuse crime în teritoriile palestiniene, o iniţiativă respinsă de Israel, dar salutată de partea palestiniană.

Back in Iraq

BMTF, 14 mai – Ajutat de medici și oameni de afaceri sirieni din Timișoara, în februarie 2003 începea aventura mea irakiană care se încheia în 2010! Un taxi mă duce de la Damasc la Bagdad în primele zile din februarie în plină eră Saddam Hussein. Ajung la Hotel Mansour, pe malul Tigrului. Acolo îl cunosc pe Doctor, cel mai oltean dintre irakieni și pe Dragoș Tăbăran, corespondentul TVR, care mă pun în temă. Pe 6 februarie începeam relatările la RRA. Viața în Bagdad era destul de liniștită iar noi nu aveam altceva mai bun de făcut decît să o cunoaștem. Locuiam într-un hotel de stat, pe Strada Haifa, foarte aproape de viitoarea Zonă Verde – în care ajungeai făcînd stînga pe Strada Yafa – , vis-à-vis de Ministerul Informațiilor și aproape de Cinematografia iraqiană. Pe unul din geamurile camerei mele se vedea Podul Sinak scăldat în lumină. Al-Mansour era un cartier select, la Vest de Tigru, învecinat cu Kadhimiya. Peste pod, în Est, era Adhamiyah și Karadah, locuri pe care aveam să le cunosc foarte bine. Pe 8 februarie 2003, transmiteam din Baghdad: “În ciuda optimismului afişat de locuitorii Baghdadului, tonul vehement al discursului rostit aseară de preşedintele american G. W. Bush, nu mai lasă loc îndoielilor: va fi război în Iraq! Și a fost! Am părăsit Iraq-ul în 2010.

După 11 ani de la retragere, Armata Română se întoarce în teatrul de operaţii Iraq, unde va participa cu 150 de militari, mijloace şi echipamente la misiunea extinsă a NATO (eNMI), desfăşurarea de forţe urmînd să aibă loc începînd cu luna iulie a acestui an.

Preşedintele Klaus Iohannis a aprobat participarea, „în urma analizei solicitărilor NATO”, la propunerea prim-ministrului Cîţu, după consultarea CSAT şi cu informarea Parlamentului. „România şi-a manifestat interesul pentru consolidarea profilului său internaţional, ca factor de stabilitate şi promovare a valorilor NATO privind securitatea şi stabilitatea în Orientul Mijlociu şi de garant furnizor de securitate, parte a angajamentelor naţionale asumate în raport cu aliaţii şi partenerii pentru susţinerea eforturilor Alianţei”, se arată în scrisoarea trimisă Parlamentului de şeful statului.

Noua misiune extinsă a NATO în Iraq are 4.400 de militari, Bagdadul fiind interesat de consolidarea parteneriatului cu Alianţa Nord-Atlantică, pe fondul reducerii prezenţei americane pe teritoriul țării. În Irak, Armata Română va asigura şi „un element de sprijin naţional, suplimentar faţă de statul de organizare” al eNMI pentru asigurarea sprijinului logistic şi a legăturii cu elementele de comandă naţionale.

Misiunea românilor va fi sub egida NATO şi a Coaliţiei Globale contra Statului Islamic. În acest moment, la comanda eNMI se află Michael Lollesgaard, un general danez cu trei stele. Teoretic, misiunea este una non-combat.

Concret, militarii români se vor ocupa cu formarea şi perfecţionarea forţelor de securitate irakiene pentru ca acestea să se poată descurca singure în faţa unor ameninţări.

La 20 martie 2003, forţele americane au pătruns masiv în Iraq pentru a-l răsturna de la putere pe fostul dictator Saddam Hussein, care a fost apoi executat.

În momentul declanşării Operation Iraqi Freedom (OIF), au fost desfăşuraţi în Irak circa 150.000 de soldaţi americani, susţinuţi de alţi 120.000 de militari americani din exterior. La invazie au participat şi 40.000 de britanici. Efectivele OIF erau în 2006 de 165.000 de persoane, Washingtonul luînd hotărîrea să trimită întăriri – 30.000 de militari – pentru a încerca să stăvilească explozia de violenţe din ţară. Potrivit statisticilor, cel puţin 126.000 de civili iraqieni au murit în conflict, arată Neta Crawford, profesor la Boston University. La aceştia se adaugă 20.000 de soldaţi şi poliţişti iraqieni şi peste 19.000 de rebeli. Potrivit organizaţiei britanice IraqBodyCount.org, pierderile civile s-ar situa între 104.035 şi 113.680 din 2003. În ceea ce priveşte coaliţia, Statele Unite au pierdut 4.474 oameni, dintre care 3.518 în luptă. Au fost răniţi peste 32.000 de militari americani, potrivit cifrelor Pentagonului. Marea Britanie a pierdut şi ea 179 militari.

Circa 1,75 milioane de irakieni s-au refugiat în ţările vecine sau au fost mutaţi în ţară, arată ONU.

Epopeea uraniului bănățean de la exportul în URSS, în farfurie RETRO

După mulți de ani de la închiderea lor, la 1 octombrie 1997, pe raza judeţului Caraş-Severin încă mai există situri ce aparţin Companiei Naţionale a Uraniului București – Punctul de lucru Sector Oravița, cu sectoarele miniere Lişava şi Ciudanoviţa, şi care au rămas o problemă sensibilă de mediu.

Exploatările de uraniu lasă în urmă halde de minereu steril, care trebuie ecologizate. Potrivit CNU, „în urma epuizării rezervelor exploatabile, în prezent se desfăşoară activităţi de conservare, închidere şi ecologizare care constau în: relocarea și acoperirea haldelor de roci contaminate; dezafectarea instalațiilor de suprafață; rambleerea puțurilor; tratarea apelor de mină contaminate, care constă în pomparea apelor din subteran către două stații de tratare, Ciudanovița și Lișava, cu o capacitate totală de 2500 m3 / zi. Nicolae Dumitrescu, expert la Comisia Naţională pentru Controlul Activităţilor Nucleare, spune că „Sînt nişte probleme de care ne lovim astăzi. În primul rînd, un volum mare de halde, iar pentru a limita orice infiltraţie către apele subterane, către pînza freatică, acolo unde este cazul, trebuie refăcut stratul impermeabil. Apoi, mai este o problemă. Minereul şi geologia zonei au nişte caracteristici geochimice speciale şi se spală foarte uşor uraniul şi se găseşte în apele de mină”. Potrivit lui Dumitrescu, „radiaţiile în imediata apropiere a perimetrului minier se resimt. Nu este de un nivel foarte mare, să spunem, dar s-ar depăşi această doză de un milisivert pentru o persoană din populaţie”.

La Ciudanoviţa şi Lişava s-a exploatat uraniu încă din anii 50, prin societăţile sovieto-române – SovRom – înfiinţate după Război. Ruşii au transportat uraniu românesc, ca plată a datoriilor de război, pînă în anii 60, cînd România a început producţia proprie. Ciudanoviţa-Lişava era un teritoriu de maximă siguranţă, unde tinerii soseau ca să cîştige salarii uriaşe din minerit radioactiv. Cînd mineritul era pe val, în zona Ciudanoviţa trăiau 11.000 de oameni. Astăzi, numărul lor nu depăşeşte 300! După 1989 au fost închise şapte unităţi miniere din Cadrul Companiei Nationale a Uraniului (CNU). În urmă cu cinci ani, directorul general de atunci al Companiei Naţionale a Uraniului, Nicu Popa, dădea asigurări că „Măsurile care se iau pentru ecologizarea minelor la închidere sînt cele prevăzute în proiectele tehnice. La patru perimetre miniere sînt în desfăşurare lucrări de conservare, închidere şi ecologizare, ce se vor finaliza in 2012″! Proiectele de ecologizare au fost făcute de Institutul de Cercetare şi Dezvoltare pentru Metale şi Resurse Radioactive. Directorul de atunci al acestui institut, Viorica Ciocan, spunea că “La Ciudanovita sînt probleme cu staţia de epurare, iar eu, de cînd sînt la conducerea institutului, nu am primit nici o solicitare pentru a verifica dacă lucrările de ecologizare au fost bine făcute”. Se pare că NU!

Primul comisar al Gărzii Naţionale de Mediu, Comisariatul Judeţean Caraş-Severin, Gheorghe Muntean, spunea, în urmă cu 10 zile, că: „În prezent se execută lucrări de închidere, ecologizare şi tratare a apelor încărcate radioactiv ce sînt evacuate din mină şi cele care spală haldele. Din păcate, nu s-a început inundarea minei, întrucît se vor modifica proiectele privind soluțiile tehnice de tratare a apelor şi cele de izolare a haldelor de steril şi minereu sărac, în conformitate cu noile norme în domeniul radiaţiilor. Cursurile de apă în care sînt deversate apele de mină după decontaminare sînt poluate cu uraniu şi radiu, din cauza faptului că instalaţiile de tratare nu asigură reţinerea elementelor radioactive în conformitate cu normele actuale“! Garda de mediu VERIFICĂ ŞI SANCŢIONEAZĂ, după cum se exprima acelaşi comisar.

De gestionarea problemei de la Ciudanoviţa se ocupă Compania Națională a Uraniului București – sucursala Banat-Oravița. În ceea ce priveşte apa în zona Ciudanovita, apele din subteran ajung printr-un canal de suprafaţă într-un rezervor-filtru şi, la cîteva luni, mîlul radioactiv este colectat și transportat într-o altă zonă. Conform comisarilor Gărzii de Mediu Caraș-Severin, cu toate aceste filtrări, apele care ajung în rîurile de suprafaţă depăşesc de cinci ori valoarea maximă admisă pentru radiații. Haldele de steril sînt la tot pasul: unele sînt amplasate la nici 20 de metri de blocurile de locuințe. Localnicii și-au construit pe ele magazii pentru alimente și lemne, iar copiii se joaca în voie acolo. Specialiştii spun că aceasta este o situație deosebit de periculoasă, pentru că în aceste locuri nivelul radiaţiilor este ridicat, depăşind de cîteva ori valoarea admisă.

Toate adresele făcute la CNU au rămas fără răspuns!

Recent deputatul PSD de Caraş-Severin, Ioan Benga, a realizat o interpelare parlamentară prin care atrăgea atenţia asupra riscurilor şi problemelor cu care se confruntă comunitatea din zona cărăşeană amintită, cerînd sprijin nemijlocit miniştrilor Economiei, ministrului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi ministrului Mediului şi Schimbărilor Climatice. Benga întreba autorităţile care este stadiul şi cînd se va încheia procesul de ecologizare de la Ciudanoviţa, care sînt pînă în prezent fondurile alocate pentru ecologizarea minelor şi de ce acestea nu produc nici un efect la suprafaţă şi evident cum pot fi consiliaţi şi ce ajutor se poate acorda oamenilor din Ciudanoviţa? Potrivit informaţiilor oferite de parlamentar, 200 milisieverţi este radioactivitatea în localitatea Ciudanoviţa, după măsurătorile lui Mircea Goloşie, reprezentantul unui alt ONG de mediu: 5 msv e nivelul stabilit de autorităţi, împărţit la 365 de zile; 500 de miliarde de lei vechi au fost cheltuiţi pentru ecologizarea şi conservarea zonei şi se aproximează că peste 40 halde de steril au rămas neacoperite;1078 cazuri de malformaţii la o populaţie de 10.000 locuitori s-au înregistrat în Ciudanoviţa în perioada 1980-1986. Din 1994, nu se mai întocmesc rapoarte şi nu mai există doctori în zonă!; 30% era rata cancerului pulmonar la Ciudanoviţa între 1960 şi 1963, rata pe ţară fiind de 3%

Din fericire, acum, aşa cum a explicat conducerea Direcţiei Județene de Sănătate Publică, fondul de radioactivitate din localitate este în limitele normale din ţară, iar problemele legate de contaminare se regăsesc doar pe teritoriul fostei exploatări, în special din cauza modulilor de tratare a apei, vechi şi subdimensionaţi, iar accesul în perimetru este restricţionat şi sub pază. Cu toate acestea, riscul rămîne în principal din cauza faptului că dinamica apelor de suprafaţă în zonă este puţin cunoscută, zona fiind una de carst.

La Ciudanoviţa, fostele mine de uraniu din zonă au fost închise necorespunzător şi încă apa contaminată din puţuri se poate infiltra în apa freatică a fîntînilor şi a izvoarelor din zonă. Închiderea minelor a început în 1992 şi a continuat în 1997, dar s-a realizat doar parţial. Din acest motiv, zona Ciudanoviţei este puternic radioactivă. Haldele de steril, 35 în zona Natra, Lişava, Dobrei şi Ciudanoviţa, nu sînt stabilizate şi la fiecare ploaie apele ce se scurg transportă material radioactiv în paraul Jitin, care traversează zona locuită. Filtrarea apelor de mină se face prin moduli de recuperare, care folosesc o răşină specială de granulaţie mică, dar care sînt proiectaţi conform STAS-ului din 1975!, şi prevăd valori de 0,6 mg N/dmc. STAS-ul 1342/1991 prevede valori ale concentraţiei maxime admis de 0,02 mg/N dmc. Aceşti moduli vechi au o eficienţă mică. Apa este filtrată doar în proporţie de 43,1% la Ciudanoviţa şi 32,1% la Lişava. În urma măsurătorilor efectuate în august 1995, de Agenţia pentru Protecţia Mediului Caraş-Severin, s-a constatat că CMA în rîurile Jitin şi Lişava este depăşită de cinci ori, în medie. Uluitoare este depăşirea din dreptul satului Brădişor, considerată în afara zonei speciale, unde a fost de 20 de ori! În aceste condiţii, apele freatice şi fîntînile oamenilor sînt contaminate radioactiv, celebră fiind „fîntîna 127”, situată la 30 de metri de albia rîului Lişava, folosită ca sursă, pînă în 1997, pentru sifon şi îngheţată, şi care înregistra o concentraţie de uraniu natural de 0,042 – 0, 099 mg/l, faţă de 0,02 mg/l cît prevedea STAS-ul amintit.

Normele de protecţie nucleară, la art. 50, definesc ca deşeu radioactiv orice apă care depăşeşte de zece ori concentraţia maximă admisă. Măsurătorile se regăsesc în studiul „Supravegherea radioactivităţii cursurilor de apă din zona Exploatării Miniere BANAT Oraviţa”, înaintat secretarului de stat din Departamentul Protecţiei Mediului, din cadrul Ministerului Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului, Ioan Jelev. Lucrarea s-a bazat pe măsurători consecutive timp de cinci ani.

În ultimul trimestru al primului an de la închiderea Minei Ciudanoviţa, s-au executat lucrări de conservare în valoare de numai 614 milioane lei, în timp ce numai documentaţia în vederea conservării, dezactivării şi ecologizării minei a costat 69,4 milioane lei. Atunci, în 1997, se prevedea ca lucrările de închidere şi inundare a minelor Ciudanoviţa şi Lişava să fie finalizate în anul 2000!

Grupul Ecologic de Colaborare Nera, organizaţie nonguvernamentală implicată şi în poluarea cu steril de la Moldova Nouă, a monitorizat în perioada decembrie 2013 – ianuarie 2014 calitatea mediului natural şi construit de pe cursul rîului Nera, pe traseul Drumului Judeţean Oraviţa – Ciudanoviţa – Jitin. „În cazul calităţii mediului de pe ruta amintită, fenomenul relevant constatat este nivelul radiaţiilor de pe cele cca 22 de halde de deşeuri miniere radioactive din perimetrul Ciudanoviţa – Natra – Lişava. Pe toate aceste halde de minereu şi steril, nivelul radiţiilor este de trei ori mai mare decît nivelul de alertă precizat de legislaţia în vigoare. Măsurătorile s-au făcut cu un contor Geiger RADEX RD 1706 cu care sînt dotate majoritatea instituţiilor publice care monitorizează această zonă. Există zone critice ale haldelor în care, Compania Naţională a Uraniului, a interzis accesul şi în care este posibil ca nivelul radiaţiilor să depăşească de sute de ori limita de alertă.

Din 4 galerii miniere din perimetrul Ciudanoviţa – Lişava – Natra se scurg în pîrîurile Lişava şi Jitin debite de apă care variază între 0,4 l/s şi 2,5 l/s. Apa acestor surse este uşor colorată în roşu. În cazul tuturor depozitelor de deşeuri miniere întîlnite se obsevă urme de şiroire a apelor meteorice iar aluviunile transportate confirmă că aceste ape ajung pe cale gravitaţională direct în pîrîurile Lişava şi Jitin. În cazul minei Ciudanoviţa apele de mină sînt tranzitate printr-o instalaţie de epurare cu tehnologie învechită şi apoi evacuate în pîrîul Jitin avînd un nivel al radiaţiilor ce depăşeşte de cinci ori limita maximă admisă.

Pîrîul Jitin traversează pînă la conflenţa cu rîul Caraş localităţile Cudanoviţa, Ciudanoviţa – colonie şi Jitin. În cazul minelor Lişava şi Natra apele de mină, avînd un nivel al radiaţiilor de trei sute de ori mai mare decît limita admisă, sînt evacuate direct în pîrîul Lişava care trece, pînă la confluenţa cu rîul Caraş, prin localitatile Bradisorul de Jos aparţinătoare oraşului Oraviţa şi Greoni apartinătoare comunei Grădinari. În întreg perimetrul minier Ciudanoviţa – Natra – Lişava apele meteorice care se scurg de pe haldele neprotejate de steril minier radioactiv sînt dirijate natural spre pîrurile Jitin şi Lişava.

În interiorul perimetrului Ciudanoviţa – Lişava – Natra au fost monitorizate 4 depozite de deşeuri miniere care provin de la fostele exploatări de minereu de uraniu şi care ocupă o suprafaţă totală de cca 8 ha. Din interiorul galeriilor şi a puţurilor abandonate ies la suprafaţă emisii de gaze radioactive ce conţin 222 Rn (radon) şi 220 Rn (toron) şi ape de mină încărcate cu suspensii radioactive.

În zona perimetrului Ciudanoviţa – Natra – Lişava sînt afectate de poluarea cu deşeuri miniere radioactive 5 localităţi de pe teritoriul administrativ al oraşului Oraviţa şi al comunelor Ciudanoviţa şi Grădinari care însumează în total un numar de 4000 locuitori”.

Preşedintele GEC NERA, Cornel Sturza Popovici, spune că în momentul în care ne apropiem de cele circa 22 de halde neecologizate, în aceste puncte se depăşeşte, se ajunge la limita de pericol a radioactivităţii, se depăşeşte limita de pericol şi deja acestea sînt punctele fierbinţi care ridică probleme. Vitele, oile, caprele, din Ciudanoviţa pasc acolo. Pentru că pe aceste halde a început să crească vegetaţia. Închipuiţi-vă, laptele, brînzeturile, produsele se vînd la Oraviţa în piaţă, la Anina, la Reşiţa, fără ca proprietarii să-şi dea seama că deja animalele au fost contaminate”.

Într-un raport referitor la zona Ciudanoviţa, tipărit în anul 2002, raport realizat cu ajutorul unor experti din mai multe ţări, şi membrii Hobby Club Jules Vernes au avertizat asupra pericolului reprezentat de nivelul mare al radioactivitatii în zonă. De mai bine de 15 ani Fundatia Hobby ClubJules Verne inventariază şi marchează zonele periculoase radioactive din România. „Perimetrul blocurilor de locuinţe: 60 – 82 cps. Perimetrul şcolii din Colonia Ciudanoviţa: 40 – 60 cps. În gara coloniei, unde mai este încă buncărul de încărcare pentru vagoane: sub rampă, la sol, de la 1.000 la 5.400 cps; sub rampă, la înălţimea de un metru, de la 902 la 4.500 cps; peron gară, pe aleea de beton, 100 cps. Pe şosea, de la 150 la 220 cps. Nisipul de pe şosea din zona de încărcare prezintă valori neomogene, cuprinse între 250 şi 350 cps, pînă la 1.600 cps. Am gasit bolovani în pondere de 0,7 kg la care am găsit valori de 9.999 cps (valoarea maxima pe care o poate masura MIP 21 – dozimetrul portabil). Pentru a continua studiile în aceste zone ar fi utilă o colaborare şi cu alte instituţii abilitate. Pentru o eventuală colaborare, Hobby Club Jules Vernes oferă logistica formată din autolaborator ARO, radiometre portabile, echipamente pentru prelucrat documente foto”.

Broşura a fost trimisă mai multor instituţii autorizate să se ocupe de acest domeniu: Agentia Regională de Protecţie a Mediului Reşiţa, Agenţia de Dezvoltare a Zonelor Miniere Anina şi Comisia Naţională pentru Controlul Activităţilor Nucleare. Mircea Goloşie nu a primit răspuns din partea nimănui.

La Ciudanoviţa Caras Severin, a existat cea mai mare exploatare de minereuri radioactive din Banat şi a doua din România. Principalul material purtător de radionuclizi de la Ciudanoviţa este pechblenda, un oxid de uraniu (U3O8 ) asociat cu oxizi de plumb, nichel, fier, vanadiu, cupru, calciu s.a. Timp de peste 10 ani au lipsit în totalitate activităţile de avertizare asupra pericolelor generate de concentraţiile sporite de radionuclizi, cu deosebire ca prin mijlocul exploatării trece şi o arteră importantă de circulatie,  DJ 573.  În fostul perimetru de extracţie există halde de steril, tip cozi, pe o suprafaţă de 2,5 ha şi un volum de 677.000 mc.

De închiderea şi ecologizarea fostei exploatări de uraniu Ciudanoviţa-Lişava se ocupă compania de stat Conversmin. Suma la care s-ar putea ridica proiectul a fost estimată la peste 72 de milioane de euro.

Concret, toate perimetrele, atît subterane cît şi de suprafaţă trebuie curăţate, delimitate corespunzător şi ecologizate. În ultimii ani, mai precis din 2013, lucrările au fost sistate, din lipsa banilor, iar Conversmin nu poate avansa un termen precis de finalizare a lucrărilor. În „RAPORT-ul privind modul de îndeplinire a serviciilor de administrare şi gestionare a programului anual de conservare, închidere, reconstrucţie ecologică şi activităţi postînchidere a minelor pe anul 2015, realizate în baza contractelor subsecvente nr.12/19.02.2015, 82/30.09.2015 şi 94/07.12.2015”, şi semnat de Directorul General ION PURCARU STAMIN, se scrie că : „În anul 2015, pentru derularea corespunzătoare a programului de refacere ecologică a siturilor afectate de industria minieră, ţinînd seama şi de subfinanţarea activităţilor specifice din perioada 2013-2014, a fost fundamentată o valoare de 198.500.000 lei, din care pentru primul semestru al anului 2015 au fost alocate fonduri în valoare de 41.989.910 lei, reprezentînd 21% din necesarul fundamentat, situaţie ce a menţinut un ridicat grad de risc la perimetrele miniere aprobate la închidere prin Hotărâri de Guvern şi a condus la imposibilitatea respectării obligaţiilor asumate faţă de organismele de mediu şi comunităţile locale. Distribuirea sumelor a ţinut seama de necesităţile derulării activităţilor cu flux continuu reprezentate de: tratarea apelor de mină încărcate cu ioni de metale grele, decontaminarea apelor de mină încărcate radioactiv din cadrul perimetrelor miniere uranifere, monitorizarea factorilor de mediu şi a stabilităţii iazurilor de decantare, activităţi specifice etapei de conservare a perimetrelor miniere, precum şi continuarea lucrărilor la obiectivele miniere cu lucrări în progres”.

Ponderea principală a fondurilor alocate pentru execuţia lucrărilor de reconstrucţie ecologică o constituie finanţarea lucrărilor minime la obiectivele ce au în componenţă iazuri de decantare, decontaminării apelor de mină încărcate radioactiv din cadrul perimetrelor miniere Ciudanoviţa şi Lişava cît şi pentru executarea unor lucrări urgente în cadrul aceloraşi perimetre. Susţinerea derulării lucrărilor de ecologizare la aceste obiective este fundamentată de riscurile majore de afectare a factorilor de mediu, a comunităţilor locale, a proprietăţii private şi a vieţii cetăţenilor. „Începînd cu data de 01.07.2015, în cadrul “Programului anual de conservare, închidere, reconstrucţie ecologică şi activităţi post închidere, în anul 2015, la obiectivele aprobate prin hotărâri ale Guvernului României şi lista cheltuielilor a căror finanţare se realizează din surse bugetare” au fost epuizate fondurile pentru decontaminarea apelor de mină încărcate radioactiv aferente perimetrelor miniere Lişava şi Ciudanoviţa, judeţul Caraş Severin”, fiind necesară o suplimentare de fonduri prin realocare.

„Ponderea principală a fondurilor alocate pentru execuţia lucrărilor de reconstrucţie ecologică o constituie finanţarea lucrărilor minime la obiectivele ce au în componenţă iazuri de decantare, decontaminării apelor de mină încărcate radioactiv din cadrul perimetrelor miniere Ciudanoviţa şi Lişava cât şi pentru executarea unor lucrări urgente în cadrul aceloraşi perimetre. Astfel, din valoarea totală alocată în baza contractului nr.82/30.09.2015, pentru execuţia lucrărilor de reconstrucţie ecologică a fost alocată suma de 7.472.605 lei, reprezentînd un coeficient de alocare de 40%. Ponderea principală o constituie fondurile distribuite pentru decontaminarea apelor de mină din perimetrele miniere Lişava şi Ciudanoviţa precum şi continuarea lucrărilor din cadrul perimetrelor miniere Roşia Montană, Bălan, Mătăsari Dragoteşti şi Leşu Ursului UP Tarniţa”.

Prefectul Judeţului Caraş-Severin, Florenţa Albu, a declarat pentru RRA, că „situaţia de la fosta exploatare minieră de uraniu de la Oraviţa se află în atenţia instituţiei şi noi ţinem permanent legătura cu cei de la Mediu. S-a făcut o monitorizare în primăvară, am dispus o nouă monitorizare, cît mai curînd posibil şi în funcţie de aceasta vom stabili solicitările şi intervenţiile pe linie guvernamentală. Totodată, voi adresa o solicitare oficială Companiei Naţionale a Uraniului să ne pună la dispoziţie toate informaţiile în legătură cu acest caz”.

Epopeea uraniului bănăţean, publicată de ediţia on-line a Radio România Actualităţi, a stîrnit diverse reacţii la nivel local. Şi nu numai! Firesc, ţinînd cont de „sensibilitatea” subiectului abordat şi de vecinătatea apropiată cu Republica Serbia cu care ţara noastră a mai avut un litigiu legat de poluarea cu praf de la mina de cupru, aproape abandonată, de la Moldova Nouă. În urmă cu cîţiva ani, sîrbii reclamau autorităţilor române concentraţii mari de radioactivitate pe cursurile rîurilor Caraş şi Nera. Într-o perioadă de secetă pedologică, precum cea pe care o traversăm acum, debitele cursurilor de apă este mai redus, iar concentraţia de ape radioactive ce se scurg în sistemul hidrologic natural, este mai mare din cauza absenţei factorului de diluţie. De aici şi interesul sporit pentru această temă, de 20 de ani de actualitate! De altfel, în urmă cu 20 de ani, o serie de anchete privind poluarea radioactivă de la Ciudanoviţa-Lişava, publicate de ziarul AZI şi revista Flacăra, au dus la demiterea ministrului sănătăţii de atunci, Iulian Mincu!

Rapoartele de măsurători şi monitorizare, pe luna iulie 2016, ale APM Caraş-Severin susţin faptul că radioactivitatea în zona forstelor mine de uraniu din Caraş-Severin se află în parametri naturali normali şi nu reprezintă nici un pericol pentru oameni şi mediu. Autorităţile de mediu spun de ani de zile, acelaşi lucru. În 11 decembrie 2004, de exemplu, Comisia Naţională pentru Controlul Activităţilor Nucleare, într-un „Raport asupra situaţiei radiologice din satul Ciudanoviţa, jud. Caraş-Severin”, scrie că: „Avînd in vedere rezultatele măsurătorilor menţionate mai sus, precizăm că radioactivitatea din satul Ciudanoviţa şi fosta colonie muncitorească Ciudanoviţa se situează în limitele fondului natural de radiaţii din România iar populaţia nu este expusă la doze suplimentare de radiaţii date de cîmpuri de radiaţii gama şi/sau concentraţii de radon generate de vechea exploatare de minereu de uraniu Ciudanoviţa. De asemenea, nu sînt expuse la doze suplimentare de radiaţii persoanele din populaţie care tranzitează ocazional sau în mod regulat gara Lişava şi halta CFR Ciudanoviţa. Deşi zona controlată menţionată se găseşte la cel puţin 4 km depărtare faţă de cea mai apropiată aşezare umană (satul Ciudanoviţa), presupunînd prin absurd că o persoană din populaţie ar staţiona 1 oră în fiecare zi în zona controlată, respectiva persoană ar încasa o doză suplimentară de 0,1 miliSievert/an. Aceasta reprezintă circa 10% din doza admisă pentru persoane din populaţie. Menţionăm ca limita de doza 1 miliSievert/an, admisă pentru persoane din populaţie este conformă cu prevederile din Comunitatea Europeană.” Raportul este semnat de Ing. Nicolae DUMITRESCU, CNCAN – DMS şi Dr. fiz. Florian BACIU, CNCAN – SRUR.

Şi, totuşi, în 2009, într-un raport al Organizaţiei GREEN-REPORT se spune că: ” Avînd acces la date mai vechi de măsurători, am concluzionat că practic, prin  ecologizare  nu  s-a îmbunătăţit nimic în ceea ce priveşte nivelul de contaminare. Este adevărat ca la început, după  împrăştierea unor decantoare şi depozite de minereu contaminat sau după plantările de vegetaţie direct pe nisipul decantoarelor mari, s-au observat unele manifestări bune în ceea ce priveşte  transformarea biocenozei:

•  masa vegetală existentă cît şi cea plantată s-a dezvoltat mai bine decît vegetatia martor; •  a aparut un regres în ceea ce priveşte unele tipuri de vegetaţie sau chiar unele mici transformări cum ar fi frunze de dimensiuni mai mici, înălţimea plantelor mai mică, etc.;

După trei ani au început  însă să apară efectele majore, stabile:

•  au dispărut multe specii, în mod deosebit din vegetaţia mică;

•  s-a stopat avansarea covorului vegetal;

•  plantaţiile cu arbuşti s-au dezvoltat inegal, plantaţiile din zona contaminată au rămas la un nivel  de dezvoltare redus;

•  începe chiar uscarea covorului vegetal.

Atît radiocarbonul cît şi tritiul sînt radioactive. În zonele respective sînt halde sau chiar sol cu  radioactivitate naturală ridicată, de 5-6 ori mai mare decît fondul natural. La suprafaţa acestor zone se pot găsi neutroni care provin fie din fisiunea spontană a uraniului fie din reacţiile nucleare  provocate de razele cosmice în straturile de suprafata a zacamintelor, este adevărat că este o  reacţie mai redusă. Numai că, tot pe acei versanţi şi în mod special în văi, se gaseste Thoron şi  Radon în exces (provin din galerii şi din halde). În zilele fără vînt şi cu o umezeală ridicată chiar sînt în exces. Nu s-au facut studii asupra cantităţii de elemente transportată de vînt sau de apă, dar animalele din zonă, precis contribuie masiv la migrarea radionuclizilor”.

Cu alte cuvinte, ce s-a făcut în materie de ecologizare pînă la momentul 2009, s-a stopat!

În Raportul Anual pe 2014 al Comisiei Naţionale pentru Controlul Activităţilor Nucleare, de 76 de pagini, semnat de Preşedintele, Constantin POPESCU, în subcapitolul 2.1.9. Mineritul şi prepararea minereurilor de uraniu, la PAG 16, se spune doar atît, referitor la acest subiect: „Periodic s-a controlat modul de aplicare şi stadiul de execuţie al lucrărilor de închidere prevăzute în autorizaţii pentru minele de exploatare Avram Iancu, Lişava (sectoarele miniere Dobrei, Natra), Ciudanoviţa şi pentru minele de cercetare geologică a minereurilor de uraniu Repedea – Poienile de sub Munte şi Bârzava”.

O propoziţie, în 76 de pagini!

Şi, totuşi…

Ion Mocioalcă şi Ion Benga sînt doi deputaţi de Caraş-Severin care în ultimii şase ani au adresat interpelări în Parlament, pe tema poluării radioactive din Zona Ciudanoviţa. Primul, este geolog de profesie, deci, ştie foarte bine cum e cu anticlinalul şi sinclinalul straturilor geologice. Cel de-al doilea, profesor de fizică şi, cel puţin o dată pe an preda elevilor despre radionucleizi! Răspunsurile primite de aceşti doi parlamentari de la aceleaşi autorităţi nu sînt în măsură să liniştească locuitorii Banatului de Sud.

În Raportul de monitorizare şi execuţie a lucrărilor de închidere şi ecologizare pe perioada 2005 – 2009 (a minelor de uraniu din Banat n.a.) se scrie că: „Lucrările de inchidere şi ecologizare se desfăşoară conform autorizaţiei C.N.C_A.N. Nr. VJl178/2007 eliberată în data de 01.08.2007 cu valabilitate pînă în data de 05.12.2009 şi Proiectelor de Închidere şi Ecologizare cu codul 1142494T72001 şi 114.’488TI2001 privitoare la mineie Ciudenoviţa şi Lişava”. În acest răspuns, semnat de ministrul de atunci al mediului, Laszlo Borbely, între altele, se spune că: „Lucrarea de consolidare a fost finalizată la sfîrşitul anului 2006. dar din cauza lipsei de finanţare pentru modemizarea staţiilor de tratare a apelor de mină contaminate, aceasta s-a degradat şi nu mai prezintă siguranţă pentru circulaţia personalului cît şi efectuarea aerajului general al minei urmează ca în noile proiecte tehnice pe închidere şi ecologizare a acestor mine să se reabiliteze galeria magistrală care face legătura între mina Ciudanoviţa şi Lişava…  restul lucrărilor de ecologizare la suprafaţă (reguiarizare pîrîu Natra. regularizare pîru Lişava, nivelarea suprafeţelor haldelor, executarea de şanturi de gardă şi înfiinţarea de plantaţii, înierbarea şi redarea în circuitul silvic, amenajarea haldei de la galeria +335. amenajarea haldei de steril de la Puţul I. amenajarea haldei de minereu sărac. amenajarea haldei staţiei de sortare, amenajarea suprafeţei fostului depozit de minereu, amenajare platformă incintă minieră puţ l, amenajarea platformei incintei galeriei 4) nu au fost demarate datorită revizuirii soiuţiior tehnice de execuţie a acestora şi lipsei finanţării”.

În răspunsul dat de ministrul Attila KORODI, deputatului Ion Benga, se spune că: „Metoda de închidere (a minelor n.a.) adoptată este cea de inundare simultană şi controlată a celor două mine. La baza soluţiei de închidere prin inundare a stat studiul „Evaluarea condiţiilor hidrogeologice actuale ale bazinului minier Banat şi moidificarea acestuia după închiderea minelor de uraniu Lişava şi Ciudanoviţa” întocmit de Universitatea Bucureşti-Facultatea de Ecologie şi Geofizică… Surplusul de ape de mină este direcţionat prin pompare spre staţiile de decontaminare radioactivă Lişava şi Ciudanoviţa, staţii puse în funcţiune în anul 1976, uzate fizic şi proiectate pentru valori mai permiisive ale concentraţiei de uraniu natural (0,6 mg/l) decât cele actuale (0,02 mg/l conform STAS 1342/1991 pentru apa potabilă) şi care nu conţin Ra226”.

„Sursele de poluare radioactivă sînt haldele, apele de mină şi apele pluviale care spală haldele de steril şi minereu sărac”.

„Concentratiile maxime ale radionuclizilor la ieşirea din staţiile de depoluare a apelor de mină trebuie să fie mai mici decît următoarele limite:

0,1 mg/l la uraniu natural şi 0,05 mg/l la radiu 226… La evacuarea apelor de mină din staţia Ciudanoviţa, valoarea medie a indicatorului uraniu a fost de 0,2 mg/l şi radiu de 0,04 mg/l, iar din staţia Lişava, valoarea medie a indicatorului uraniu a fost de 0,5 mg/l şi radiu de 0,07 mg/l, aceste valori reprezentînd depăşirea concentraţiilor maxime admise ale radioactivităţii din staţiile de depoluare autorizate de CNCAN Bucureşti. Datorită diluţiei, în apele de suprafaţă Jitin, Lişava şi Caraş, nu se semnalează depăşiri ale limitelor admise la indicatorii uraniu şi radiu, valorile determinate fiind siub limitele admise”. „În lipsa finanţărilor, lucrările de ecologizare la suprafaţă sînt executate în proporţie de circa 10%. La halda Natra s-au efectuat doar lucrări de regeometrizare a acesteia şi, de pe fostul ampalsament al depozitului de minereu Lişava, s-a relocat tot solul contaminat şi s-a depozitat pe halda Natra. Modernizarea şi amplificarea staţiei A de tratare a constat doar în refacerea arhitecturii vechii staţii de tratare, pregătirea zidului de sprijin şi turnarea fundaţiilor pentru extinderea acesteia. La mina Ciudanoviţa se execută reabilitarea galeriei 4, pe unde se va efectua evacuarea finală a apelor de mină concomitent cu execuţia forajelor de la suprafaţă la orizontul -155 m prin care se va evacua apa din subteran”.

Ba, mai mult, în Raportul de activitate al Agenţiei pentru Protecţia Mediului Caraş-Severin, în perioada 1 ianuarie 2016 – 4 aprilie 2016, semnat de directorul executiv Marius Vodiţă, la pag. 19, se spune că :”În cadrul Programului Special determinările activităţii specifice beta globale efectuate pentru apele de suprafaţă (pîrîul Natra) au indicat contaminarea acestora peste nivelul de atenţionare (2 bq/l). La fostele exploatări de uraniu de la Lişava şi Ciudanoviţa contaminarea apelor de suprafaţă se produce prin aportul diverşilor afluenţi constituiţi din apele rezultate din acumulările din galeriile subterane ale minelor, precum şi din apele de şiroaie care spală haldele de steril din perimetrele afectate exploatărilor”.

Primul comisar al Gărzii Naţionale de Mediu, Comisariatul Judeţean Caraş-Severin, Gheorghe Muntean, spunea, în urmă cu 10 zile, că: „Cursurile de apă în care sînt deversate apele de mină după decontaminare sînt poluate cu uraniu şi radiu, din cauza faptului că instalaţiile de tratare nu asigură reţinerea elementelor radioactive în conformitate cu normele actuale“!

Prefectul judeţului Caraş-Severin, Florenţa Albu a cerut APM Caraş-Severin un nou raport de monitorizare a situaţiei din zona exploatărilor miniere de uraniu din judeţ.

Cel mai mare poluator radioactiv din județul Caraș-Severin este Exploatarea Minieră “Banat” Oraviţa, unde activitatea de extracţie a minereului uranifer a început în 1954 pentru ca, în final, prin HG816/1998 şi HG 720/1999, minele Lişava şi Ciudanoviţa (singurele care mai funcționau), să fie trecute în conservare, în vederea închiderii definitive. Perimetrul minier al exploatării miniere “Banat” Oraviţa este străbătut de cursurile rîurilor Jitin (mina Ciudanoviţa) şi Lişava (mina Lişava), afluenţi de stînga ai rîului Caraş. Pentru zăcămîntul uranifer exploatat în minele Ciudanoviţa şi Lişava, elementele radioactive care impurifică apa sînt: uraniul, radiul şi radonul dizolvat. În timpul procesului de exploatare, în

mediu sînt introduşi radioizotopi din trei familii radioactive U238, U235 şi Th232, cel mai important fiind U238 cu produşii săi de dezintegrare : Th230, Ra226 şi Rn222. Contaminarea reţelei hidrografice se face prin: evacuarea apelor de mină prin modulii de tratare (cca 2000 mc/zi apa de mină poluată radioactiv), surplusul de ape de mină nepreluate de moduli şi evacuate direct în emisari și prin apele de şiroire, meteorice, care spală haldele, incintele, căile de transport ale materialului util.

Evoluția concentrației de U238 în zece secțiuni de control amplasate pe rîurile Caraș, Jitin și Lișava, pe parcursul anilor 1993-trim. I 2009, a fost raportată folosindu-se drept termen de comparaţie valoarea concentrației maxime admise pentru uraniu pentru apa potabilă, care este de 0,021 mg/l, conform STAS 1342/1991. Acest STAS a fost valabil pînă la publicarea noii legi a apei potabile nr. 458/07.2002, care a devenit funcțională din august 2002, modificată și completată de Legea 311/06.2004. Noua lege a apei potabile exprimă radioactivitatea prin doza efectivă totală, calculată conform Cap. IV, art. 24.2(c) din HG 974/15.06 2004, iar raportarea se va face, începînd cu trim. II 2002, la concentrația maximă admisă derivată de 0,1 mg/l U, mult mai permisibilă.

Se observă că în cazul secțiunilor amplasate pe Jitin și Lișava, pe întreg intervalul analizat, valorile concentraților de uraniu depășesc constant primul STAS, însă doar în cîteva cazuri se depășește atît de permisivul STAS nou adoptat! De asemenea se observă că ele înregistrează creșteri după anul 2000, odată cu începerea lucrărilor de închidere a subteranului, respectiv odată cu inundarea minelor, depășindu-se pe alocuri chiar și noul STAS. Acest fapt se datorează apei care spală lentilele de minereu, încărcîndu-se astfel radioactiv. Pe secțiunile amplasate pe rîul Caraș, valorile concentrațiilor de uraniu sînt mult mai scăzute, datorită aportului mare de ape curate cu care vine acesta. Nu şi acum, cînd seceta din ultimele luni îşi spune cuvîntul în ceea ce priveşte debitul şi aportul de apă curată!

Filtrarea apelor de mină se face prin moduli de recuperare, care folosesc o răşină specială de granulaţie mică, dar care sînt proiectaţi conform STAS-ului din 1975!, şi prevăd valori de 0,6 mg N/dmc. STAS-ul 1342/1991 prevede valori ale concentraţiei maxime admis de 0,02 mg/N dmc. Aceşti moduli vechi au o eficienţă mică. Apa este filtrată doar în proporţie de 43,1% la Ciudanoviţa şi 32,1% la Lişava.

În condiţiie în care autorităţile de mediu transmit mesaje liniştitoare, se pune întrebarea, firească, dacă organizaţiile de mediu implicate în acest caz, au un interes în a prezenta, periodic, o altă „realitate”. Preşedintele Grupului Ecologic de colaborare NERA, din Oraviţa, ing. dr. în mediu Cornel Sturza-Popovici, spune că DA!

„În acest moment, în ciuda miliardelor de lei investite în închiderea şi ecologizarea zonei, 22 de halde de la aceste mine de uraniu sînt neprotejate. Nu există un sistem de colectare a apelor de suprafaţă ce se scurg, atunci cînd plouă, în Jitin, Natra sau Lişava. Sigur, cei de la APM fac măsurătorile cînd nu plouă! Pe aceste 22 de halde este depăşită limita de pericol, care este de 100 de ori mai mare decît limita de alertă! Asta pentru că pe halde nu există numai steril. În perioada comunistă, cînd nu funcţionau staţiile de sortare a minereului de uraniu, pentru a nu trimite la Uzina Feldioara minereu şi steril, la presiunea Securităţii, întreaga extracţie se arunca pe halde. Aceste halde s-au înierbat natural, iar pe ele pasc vaci, oi şi capre. Există, deci, o poluare pe lanţul alimentar. Aceasta este esenţa disputelor de la Ciudanoviţa! Noi, ca ONG, credem în acest pericol! Am solicitat Direcţiei Sanitar Veterinare şi de Controlul Alimentelor să efectueze măsurători la brînzeturile, legumele şi laptele provenite din acele zone, comercializate pe piaţă. Ne-au răspuns că măsurătorile se fac doar cu sprijinul CNCAN. Nu s-au făcut! Noi, facem măsurători cu un detector RADEX, omologat în Uniunea Europeană, dar nerecunoscut de autorităţile române pe motiv că nu este omologat în România. Domniile lor utilizează acelaşi tip de aparat! Identic! Al lor este valabil, al nostru nu! Da, avem un interes! Noi, avem reacţie la ce spun oamenii din zonă. Orice ONG este reprezentantul comunităţii locale, altfel nu am avea logică să existăm!”

JURNALISTĂ AFGHANĂ UCISĂ LA JALALABAD

BMTF, 10 dec – O jurnalistă de televiziune şi şoferul ei au fost asasinaţi de necunoscuţi care au deschis focul asupra maşinii lor, în provincia Nangarhar din estul Afghanistanului, au anunţat joi oficiali locali citaţi de agențiile internaționale de presă.

Cei doi au fost împuşcaţi mortal joi dimineaţa, cînd mergeau către muncă, în oraşul Jalalabad, capitala provinciei, a precizat un purtător de cuvînt al guvernatorului din Nangarhar.

Malalai Maiwand era prezentatoare de ştiri la postul privat de radio şi televiziune Enikass de circa patru ani, a declarat directorul postului, Zalmai Latifi.

Acesta a atribuit atacul „duşmanilor ţării”, menţionînd că, de-a lungul timpului, împotriva acestui post au fost adresate ameninţări cu moartea.

În 2017, mai multe persoane, între care un şofer al postului de televiziune au fost ucise într-o explozie în apropiere de sediul acestuia. În 2018, directorul canalului a fost răpit de necunoscuţi înarmaţi, dar a fost eliberat mai tîrziu.

Atacul de joi nu a fost deocamdată revendicat. În provincia afghană sunt activi atît talibanii cît şi militanţii Statului Islamic.

Conform organizaţiei Reporteri fără frontiere, Afghanistanul este una dintre cele mai periculoase ţări pentru ziarişti. În 2019, cel puţin 10 jurnalişti şi membri de personal din media au fost ucişi pe teritoriul acestei ţări. Anul precedent a fost însă şi mai sîngeros, cu 20 de reporteri şi lucrători din media ucişi în diferite atacuri violente.

Luna trecută, doi proeminenţi jurnalişti afghani şi-au pierdut viaţa în atentate cu bombă separate, în provincia sudică Helmand şi în capitala Kabul.

Pe de altă parte, cel puțin doi membri ai forțelor de securitate au fost uciși și alți trei au fost răniți în atacul taliban asupra bazei militare din districtul Andar din Ghazni, despre care relatam ieri.

Lupta a început la miezul nopții cu un sinucigaș taliban a condus spre bază un VBIED Humvee, dar a fost distrus înainte de a-și atinge ținta și apoi un număr de atacatori au început să lupte cu forțele de securitate, se spune în declarația forțelor de securitate, adăugînd că „atacul talibanilor a fost respins și au suferit și victime”.

O sursă din cadrul forțelor de securitate a declarat că ciocnirile au început la 24:00 dimineața înainte și au continuat miercuri dimineață.

Cel puțin 31 de persoane, majoritatea forțe de Securitate afghane, au fost ucise duminică într-un atac sinucigaș în provincia Ghazni, au declarat oficialii locali din domeniul sănătății.

În urmă cu zece zile, un atacator sinucigaș la volanul unui VBIED a detonat mașina capcană în apropierea unei unități de protecție publică din PD3 din Ghazni, ucigînd 31 de personae și rănind alte 24. Majoritatea victimelor erau militari, au spus oficialii.

SADAT, MERCENARII LUI ERDOGAN

Grupul militar privat Sadat, compus din mercenari şi format după modelul armatei private a liderului de la Kremlin, Wagner, este folosit de preşedintele Turciei în războaiele din Syria şi Lybia, duse spun unii pentru restabilirea gloriei de altă dată a Imperilului Otoman, scrie ziarul Adevărul.

Sînt voci care spun că este cea mai puternică armată de mercenari din lumea islamică şi este condusă de un fost general bine pregătit, avînd la dispoziţia sa mii de luptători syrieni. Apropiet al Recep Tayyip Erdogan, generalul Adnan Tanriverdi are expertiză în toate artele întunecate ale războiului, de la sabotaj şi contra-insurgenţă pînă la asasinate, scrie, la rîndul său, „The Telegraph“.

 “Nu am trimis nici un mercenar sau alt personal în Syria sau Lybia”, a insistat Tanriverdi pentru The Telegraph săptămîna trecută, după ce a fost acuzat de guvernul SUA că a trimis mii de luptători syrieni în Lybia. “Aş dori să subliniez din nou că firma noastră nu este o organizaţie mercenară. Nu are nici o legătură cu organizaţii sau grupări teroriste”.

Generalii americani de la Comandamentul Africa al Pentagonului au însă o cu totul altă părere. Într-un raport adresat guvernului SUA la începutul acestei luni, ei au spus că armata privată Sadat operează în jur de 5.000 de mercenari syrieni – inclusiv „extremişti cu legături teroriste anterioare” – în Lybia. Contractorii angajați ar fi luptat pentru Guvernul Acordului Naţional (GNA), partea pe care Ankara o sprijină în războiul civil din Lybia.

Raportul spune că mercenarii, presupuşi plătiţi şi îndrumaţi de cîteva zeci de instructori Sadat, au ajutat GNA să recupereze teritoriul de la Khalifa Heftar, puternicul om din epoca Gaddafi susţinut de rivalii Turciei, Emiratele Arabe Unite şi Egipt. Dar, susţine că mulţi dintre luptători au fugit. “Au existat rapoarte din ce în ce mai numeroase despre furturi, agresiuni sexuale şi conduite necorespunzătoare din partea acestor mercenari, ceea ce este probabil să degradeze şi mai mult situaţia de securitate”, se precizează în raportul Pentagonului.

Acuzaţiile SUA alimentează misterul creat în jurul grupului Sadat din Turcia, despre care adversarii lui Erdogan spun că acţionează ca o armată prezidenţială privată.

Tanriverdi se număra într-un grup de ofiţeri care ar fi fost forţaţi să iasă din armată la sfîrşitul anilor 1990, deoarece împărtăşeau tendinţele islamiste ale lui Erdogan, mai notează publicaţia britanică citată. Fostul general a înfiinţat Sadat Group împreună cu alţi foşti colegi în 2012, deşi, spre deosebire de majoritatea soldaţilor plătiţi, care lucrează pur şi simplu pentru cel care oferă cel mai mult, el are o ideologie: să instruiască armatele naţiunii musulmane pînă la punctul în care acestea să nu aibă nevoie de sprijinul occidental.

Sau, aşa cum spune site-ul grupării, unde sînt videoclipuri spectaculoase cu forţele sale de elită în timpul antrenamentelor: „Scopul Sadat este de a ajuta Lumea Islamică să ocupe locul pe care îl merită printre Super Puteri”.

Adnan Tanriverdi, susţine că firma sa funcţionează ca orice alta de acest gen, oferind guvernelor instruire pentru soldaţi şi contra-insurgenţă. Cu toate acestea, la fel ca mercenarii de la Wagner Group, utilizaţi de Putin, activităţile Sadat sînt derulate în secret, Tanriverdi refuzînd să spună public în ce ţări a derulat operaţiuni.

Aceste suspiciuni au rezultat parţial din faptul că, la scurt timp după lovitura de stat, Erdogan l-a făcut pe Tanriverdi consilierul său militar. El a demisionat la începutul acestui an, după un discurs controversat în care a spus că Sadat pregăteşte calea întoarcerii lui Mahdi, o figură mesianică în Islam, noteză „The Telegraph“.

În urmă cu doi ani, Meral Akşener, fost ministru turc de Interne şi politician laic de opoziţie, a susţinut că Sadat a condus, de asemenea, tabere de instruire pentru miliţii pro-guvernamentale lîngă coasta Mării Negre a Turciei. Misiunea lor, era să provoace probleme dacă alegerile nu favorizau partidul AKP al preşedintelui Erdogan.

JURNALIȘTII ÎN PERICOL. DEMOCRATIC!

BMTF, 23 iunie – Audrey Azoulay, directoarea generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură (UNESCO), s-a declarat marţi „preocupată de creşterea actelor de violenţă comise împotriva jurnaliştilor” care acoperă manifestaţii, subliniind că „libertatea de expresie este un element vital al democraţiei”, transmite AFP, preluată de Agerpres.

„Acoperirea evenimentelor în direct este în centrul muncii jurnalistice”, subliniază într-un comunicat UNESCO, responsabilă – potrivit unuia din mandatele sale – de protejarea libertăţii de expresie. Această activitate este „esenţială pentru a garanta libertatea presei şi dreptul la informare”, a insistat Azoulay.

Or, „în aceşti ultimi ani, valurile de proteste în toată lumea au arătat riscurile unei utilizări disproporţionate a forţei de către forţele de ordine împotriva jurnaliştilor: reporteri au fost ucişi sau răniţi de gloanţe de cauciuc, alţii – angajaţi în acoperirea în direct a manifestaţiilor – au fost reţinuţi sau acuzaţi că nu au urmat ordinele de dispersare, iar materialul profesional le-a fost confiscat sau distrus”, denunţă UNESCO.

La începutul lunii iunie Înaltul Comisar ONU pentru drepturile omului, Michelle Bachelet, a denunţat „agresiunea fără precedent” împotriva jurnaliştilor în SUA, în cadrul unei vaste mişcări de protest împotriva rasismului şi a brutalităţilor poliţieneşti.

UNESCO aminteşte că a format, din 2013, peste 3.400 de membri ai forţelor de ordine în 17 ţări şi aproape 17.000 de judecători şi actori judiciari în America Latină şi în Africa prin cursuri online despre libertatea de expresie, cu scopul de a-i face să înţeleagă pe aceşti diferiţi actori acest „drept fundamental”, precum şi rolul esenţial al media în democraţie. Organizaţia invită la o generalizare a „acestor dispozitive pedagogice în toate ţările”.

JURNALISMUL – profesie de importanţă crucială – REPRIMAT BRUTAL ÎN SUA

BMTF, 2 iunie – Comitetul Pulitzer şi-a exprimat luni sprijinul faţă de jurnaliştii care au fost hărţuiţi şi atacaţi de Poliţie în timp ce acopereau din punct de vedere mediatic protestele recente din Statele Unite, scrie AGERPRES.

Aceste atacuri au avut loc în timpul protestelor organizate în întreaga ţară după uciderea lui George Floyd – un bărbat afro-american neînarmat, care a murit în custodia Poliţiei americane pe 26 mai.

Reprezentanţi ai presei au fost „împuşcaţi în mod intenţionat cu gloanţe de cauciuc, atacaţi cu gaze lacrimogene şi cu spray paralizant” de către Poliţie, potrivit unui raport întocmit de Comitetul Reporterilor pentru Libertatea Presei (RCFP) şi publicat duminică.

Comitetul Pulitzer condamnă „atacurile şi reprimarea unei prese libere şi independente, care este esenţială pentru o democraţie informată”.

Un reporter de la CNN, Omar Jimenez, a fost reţinut şi arestat în timp ce relata în direct pentru acest post de televiziune pe 29 mai de la un protest organizat în Minneapolis, în ciuda faptului că a prezentat în faţa poliţiştilor legitimaţia sa de jurnalist şi s-a oferit să părăsească acea zonă.

Un alt reporter, Kaitlin Rust, şi fotojurnalistul James Dobson au fost atacaţi cu spray paralizant de forţele de Poliţie în timpul unui protest ce avea loc în centrul oraşului Louisville vineri seară, potrivit cotidianului The New York Times.

Comitetul Pulitzer a cerut autorităţilor americane să cerceteze aceste incidente şi „să îi pedepsească pe cei care se fac vinovaţi de comiterea oricăror abateri de comportament”.

„Este crucial ca jurnaliştii să se afle în siguranţă atunci când exersează această profesie de o importanţă crucială, apărată de Primul Amendament din Constituţie, pentru a documenta evenimente publice într-o perioadă marcată de o diviziune profundă şi de tensiuni publice”, precizează comunicatul difuzat de Comitetul Pulitzer.

În această perioadă au loc în Statele Unite atît proteste paşnice, cît şi incidente violente organizate după lăsarea nopţii, care includ incendieri, jafuri şi confruntări stradale cu forţele de Poliţie.

PRESA LIBERĂ ÎN URMĂTORII 10 ANI

BMTF, 21 apr – La iniţiativa organizaţiei “Reporteri fără frontiere”, la 20 aprilie, este marcată ziua internaţională a presei libere. Sărbătoarea a fost instituită anul 1991. Jurnalismul, în toate formele sale, rămîne o profesie sub presiune, ameninţată în permanenţă în diverse colţuri ale lumii, dovadă stînd victimele care se înregistrează an de an.

Rămîn numeroase cazurile de jurnalişti care mor, sînt răniţi sau încarceraţi pentru curajul de a spune adevărul.

Organizaţia “Reporteri fără frontiere” militează de peste 3 decenii pentru libertatea presei şi a celei de exprimare în întreaga lume.

La 3 mai, este celebrată ziua mondială a libertăţii presei, hotărîtă de Adunarea Generală a ONU în anul 1993.

Potrivit “Declaraţiei de la Windhoek” (Africa de Sud), “o presă liberă, pluralistă şi independentă este o componentă esenţială a oricărei societăţi democratice”.

Următorii zece ani vor constitui, fără îndoială, „un deceniu decisiv” pentru libertatea presei, criza sanitară actuală amplificînd numeroasele dificultăţi economice, politice, precum şi lipsa de încredere de care suferă acest sector, trage un semnal de alarmă „Reporteri fără frontiere” (Reporters sans frontieres, RSF), care a publicat marţi clasamentul mondial cu privire la libertatea presei în lume pentru anul 2020, potrivit AFP, preluată de Agerpres.

În acest clasament, România ocupă locul 48 dintr-un total de 180, situîndu-se între Senegal şi Guyana, în scădere cu un loc faţă de anul trecut cînd se clasase pe poziţia a 47-a.

„Epidemia este ocazia pentru statele cel mai jos clasate să aplice strategia de şoc, teoretizată de Naomie Klein: ele profită de stupoarea publică şi de slăbirea mobilizării pentru a impune măsuri imposibil de adoptat în vremuri normale”, a declarat Christophe Deloire, secretar general al organizaţiei.

Acesta este cazul Chinei (locul 177 în clasament) şi al Iranului (173, în scădere cu 3 locuri faţă de anul precedent), „care au pus în aplicare mecanisme masive de cenzură” sau al Ungariei (89, – 2), unde premierul a făcut să fie votată o lege a „coronavirusului” care prevede pedepse de pînă la cinci ani de închisoare pentru difuzarea de informaţii false.

Infodemia, „pandemia de informaţii false în jurul maladiei”, este pretextul legilor represive, relevă Christophe Deloire, subliniind că amestecul între propagandă, publicitate, zvonuri şi jurnalism „dezechilibrează garanţiile democratice pentru libertatea de opinie şi de expresie”.

„Armate de trolli de stat, în Rusia, China, India, Filipine (locul 136, -2) şi Vietnam (175) utilizează arma dezinformării pe reţelele de socializare”, notează RSF.

Epidemia accelerează de asemenea criza economică a presei: „în Liberia, ziarele tipărite au încetat să apară, în timp ce în SUA, peste 30.000 de persoane care lucrau în media şi-au pierdut locurile de muncă de la începutul crizei”, detaliază Christophe Deloire.

„Ce vor fi libertatea, pluralismul şi fiabilitatea informaţiei pînă în 2030? Răspunsul la această întrebare se joacă astăzi”, a apreciat Christophe Deloire.

Pentru a-şi detalia clasamentul, RSF va organiza marţi seara o conferinţă virtuală cu personalităţi „care reprezintă jurnalismul”: ziarista de la Washington Post Rana Ayyub, „ţinta unor campanii de hărţuire electronică foarte violente în India”, lansatorul de alertă Edward Snowden „într-un context în care sîntem preocupaţi în special de supraveghere” şi laureatul premiului Nobel pentru economie Joseph Stiglitz, „specialist în asimetrii informaţionale”, a precizat Christophe Deloire.

Clasamentul pentru 2020, care analizează 180 de ţări şi teritorii, prezintă o uşoară ameliorare a indicelui general anual, dar nu ţine cont de epidemie. Dacă procentul ţărilor situate în zona albă a clasamentului, care indică o „situaţie bună” a libertăţii presei rămîne neschimbat (8%), proporţia ţărilor în „situaţie critică” creşte faţă de 2019 (de la + 2 puncte procentuale la 13%).

În partea cea mai de jos a clasamentului se regăsesc Coreea de Nord (poziţia 180, -1), care ia astfel locul Turkmenistanului, în timp ce Eritreea (178) rămîne cel mai slab cotat reprezentant al continentului african.

Trioul din fruntea clasamentului grupează Norvegia, pe locul întîi pentru a patra oară, urmată de Finlanda şi Danemarca (locul 3, +2). Dar ameninţarea îi pîndeşte chiar şi pe aceşti buni elevi odată cu creşterea atacurilor cibernetice.

În SUA (locul 45, +3) şi în Brazilia (107, -2), cei doi şefi de stat aleşi democratic, Donald Trump şi Jair Bolsonaro, continuă să denigreze presa şi să încurajeze ura faţă de jurnalişti, subliniază RSF.

Franţa (locul 32, -2) coboară în clasament din cauza faptelor de hărţuire cibernetică, dar şi pentru că unii jurnalişti au fost vizaţi clar de poliţie în cursul manifestaţiilor, în timp ce alţii care invocaseră confidenţialitatea surselor au fost convocaţi în repetate rînduri, dezvăluie Christophe Deloire, deplîngînd o „intimidare judiciară”, mai scrie Agerpres.

Pe regiuni, Europa este în situaţia cea mai bună cu şapte ţări în primele zece locuri, în timp ce regiunea Orientul Mijlociu şi Africa de Nord rămîne cea în care este cel mai periculos pentru jurnalişti să-şi exercite profesia.

Reporteri fără Frontiere (Reporters sans frontieres /RSF/) a anunţat că a depus plîngere pe lîngă ONU pentru ca instituţia internaţională să denunţe „oficial statele care, încălcînd dreptul la informare în timpul epidemiei de coronavirus, pun în pericol sănătatea persoanelor”, potrivit AFP.

Asociaţia precizează într-un comunicat că această plîngere ia forma unei „scrisoare de acuzare” adresată raportorului special al ONU privind dreptul la sănătate, Dainius Puras, şi omologului său pentru dreptul la libertatea de opinie şi de expresie, David Kaye.

Această scrisoare semnalează încălcările constatate în cadrul „Observatoire 19”, un instrument instituit la începutul lunii aprilie de către RSF pentru a evalua impactul pandemiei asupra jurnalismului şi a documenta „cenzura de stat, dezinformarea deliberată şi efectele lor asupra informării corecte”.

RSF a înregistrat cazuri de cenzură, de detenţie arbitrară, de hărţuire şi de violenţe asupra jurnaliştilor, precum şi modificări legislative îngrijorătoare în 38 de ţări şi precizează că „lista nu este exhaustivă”.

„În Brazilia ca şi în SUA, preşedinţii îi atacă cu violenţă pe jurnalişti. Jurnalişti au fost arestaţi în Algeria, Iordania şi în Zimbabwe. În Ungaria, o lege orwelliană a impus un stat poliţienesc al informaţiei. În Cambodgia, premierul utilizează criza de COVID-19 pentru a-şi întări puterea. Fără a mai vorbi de China, unde reprimarea jurnalismului a permis epidemiei să se propage, la Wuhan, iar apoi în restul lumii”, afirmă RSF, citată de AFP.

Reporteri fără Frontieră „se alarmează de asemenea pentru vulnerabilitatea în faţa virusului a jurnaliştilor menţinuţi în detenţie, în pofida epidemiei, în Turcia şi în Arabia Saudită”.

ATAC ÎN ZONA VERDE DIN BAGHDAD

BMTF, 4 ian – Două atacuri au vizat aproape simultan sîmbătă seară Zona Verde ultrasecurizată din Baghdad şi o bază aeriană iraqiană în care se aflau soldaţi americani aflată la nord de capitală, au declarat responsabili ai serviciilor de securitate citaţi de AFP, scrie Agerpres.

Atacul survine la cîteva ore după ce un nou raid aerian american a avut ca ţintă sîmbătă dimineaţă un comandant al miliţiilor Hashd al-Shaabi, la nord de Baghdad, potrivit televiziunii de stat, la o zi după bombardamentul în care a fost ucis generalul iranian Qassem Soleimani care „pentru șiiții din Orientul Mijlociu, era un amestec între James Bond, Erwin Rommel și Lady Gaga”, după cum scria fostul analist CIA Kenneth Pollack în portretul lui Soleimani pentru revista americană Time consacrată celor mai influente personalități din lume în 2017!

Două obuze de mortier au lovit Zona Verde din Baghdad, chiar în apropierea ambasadei americane atacată marţi de mii de combatanţi şi susţinători ai grupărilor pro-Iran din Iraq, membri și simpatizanți ai Kata’ib Hezbollah, Asaib Ahl al-Haq şi Brigăzile Badr, grupate sub umbrela Forțelor de Mobilizare Populară. precum şi liderii a trei dintre milițiile șiite: Hadi al-Amiri, fost ministru al transporturilor în guvernul lui Nouri al-Maliki, Qais al-Khazali și Abu Mahdi al-Muhandis, au declarat responsabili de securitate din Zona Verde.

Brigăzile Badr au apărut ca braț armat al Consiliului Suprem pentru Revoluție Islamică în Iraq, în prezent Consiliul Islamic Suprem din Iraq. Asaib Ahl al-Haq, desprinsă din Armata Mahdi, căriea îi reproşa moderaţia!, a fost, probabil, cea mai feroce grupare anti-americană a șiiților și are legături cu Iranul aproape la fel de strînse ca și Kata’ib Hezbollah.


În acelaşi timp, la mai puţin de o sută de km mai la nord, două rachete Katiuşa s-au abătut asupra bazei aeriene Balad, bază iraqiană de mari dimensiuni în care se află soldaţi şi avioane americane, au precizat surse de securitate de la faţa locului.

Potrivit comandamentului militar iraqian, nu a existat nici o victimă în urma acestor atacuri. Imediat după aceste tiruri, drone americane au survolat baza în misiuni de recunoaştere, au adăugat sursele citate.

SUA au desfăşurat în această săptămînă soldaţi suplimentari pentru a proteja diplomaţii şi soldaţii americani în Iraq, unde sentimentul anti-american s-a intensificat puternic după asasinarea vineri, într-un atac cu dronă, a puternicului general iranian Qassem Soleimani şi a locotenentului său Abu Mehdi al-Muhandis.

Apelurile la „răzbunare” s-au înmulţit la Baghdad şi la Teheran, în contextul în care americanii consideră de mai multe luni că facţiunile armate pro-Iran din Iraq sînt o ameninţare mai mare decît jihadiştii afiliaţi grupării Statului Islamic.

De la sfîrşitul lui octombrie, 13 atacuri au rachetă au vizat interesele americane în Iraq, provocînd pe 27 octombrie moartea unui contractor american într-o bază a centrului petrolier al ţării. Atacurile nu au fost revendicate, dar Washingtonul acuză de comiterea lor facţiunile pro-Iran din coaliţia de paramilitari Hashd al-Shaabi.

AMENINŢARE DIRECTĂ LA SECURITATEA NAŢIONALĂ (audio)

BMTF, 22 feb – După ce a trecut de stadiul de “vulnerabilitate” şi a ajuns la “risc”, CLASA POLITICĂ din România mai face un pas important înainte şi devine “o ameninţare directă” la adresa securităţii naţionale. Şi aici, intră în competenţa altor instituţii, dacă nu de la noi care sînt amorţite, decerebrate sau parazitate, atunci a partenerilor din NATO care se bazează pe muşchiul nostru de oţel.

Prezent la Reşiţa, fostul ministru al apărării, Adrian Ţuţuianu, face o radiografie nemiloasă a situaţiei în care se află ARMATA ROMÂNĂ, atît din punct de vedere al programelor de înzestrare, cît şi a comenzii acesteia.

Repet, după mintea mea – şi a altora! – astăzi, Armata nu mai are Comandă! Suspendarea decretului semnat de Iohannis şi împuternicirea generalului Anastasov – nevalidat de CSAT! – a rezolvat doar problema ADMINISTRATIVĂ a conducerii militare, potrivit legii. Adică, benzină, hîrtie de scris, anvelope de iarnă, geamuri sparte etc. Conform Legii, locţiitorul împuternicit nu poate emite ordine şi/sau dispoziţii şi nu poate reprezenta Armata la nivel internaţional. Ne aflăm în situaţia paradoxală în care, astăzi, Statul Major al Apărării are doi şefi, dar nici unul, nici celălalt, nu-şi pot exercita atribuţiile, sau să prezideze reuniunile şefilor statelor majore din Europa, pe care o prezidenţiem!

Putem spune că este vorba de un ATAC HIBRID la adresa siguranţei naţionale?

EXERCIŢIU REUŞIT, MARCA ISU SEMENIC

BMTF, 7 feb – Un amplu exercițiu de cooperare pentru gestionarea unei situații de urgență cu risc radiologic s-a desfăşurat astăzi, la Spitalul Judeţean de Urgenţă din Reşiţa. Pentru rezolvarea situațiilor tactice au cooperat mai multe instituţii, între care: Inspectoratul pentru Situații de Urgență ”SEMENIC” al Județului Caraș-Severin, Spitalul Judeţean de Urgenţă Reșița, dar şi un expert acreditat al Comisiei Naţionale pentru Controlul Activităţilor Nucleare.

Mai multe incendii simultane, urmate de întreruperea totală a energiei electrice şi un accident radiologic au avut loc astăzi, la SJU Reşiţa, evident, în cadrul unui amplu exerciţiu desfăşurat pe parcursul a mai multor ore. Adjunctul Inspectorului Şef al ISU SEMENIC, lt. Col. George Cozariuc:

Victimele au fost evacuate din spital şi tratate în ambulanţe sau vehicule speciale. Pacienţii intoxicaţi cu fum sau arşi au ajuns în secţia UPU a Spitalului Judeţean de Urgenţă Reşiţa. Coordonatorul SMURD, dr. Emil BUNDA:

Scenariul exercițiului a fost unul complex, forțele de intervenție au fost nevoite să gestioneze mai multe situații generate de producerea unor defecţiuni tehnice la rețeaua electrică a spitalului: au izbucnit simultan două incendii, cel de pe acoperiş necesitînd intervenţia unei auto-scări mecanice moderne, în urma cărora mai multe persoane au necesitat prim-ajutor și sprijin pentru evacuare, iar din cauza panicii create de incendiu pe un întreg etaj, într-o sală de operaţii o persoană a fost supraexpusă la radiații X. Totodată, defecţiunile apărute la reţeaua de electricitate au făcut imposibilă conectarea generatoarelor proprii, ISU punînd la dispoziţie un generator propriu de mare putere.

Pentru rezolvarea situațiilor tactice au cooperat și colaborat mai multe instituții: Inspectoratul pentru Situații de Urgență ”SEMENIC” al Județului Caraș-Severin, Spitalul Staționar nr. 1 Reșița, un evaluator radiologic (expert acreditat) al Comisiei Naţionale pentru Controlul Activităţilor Nucleare, Inspectoratul Judeţean de Poliţie Caraş-Severin, Inspectoratul Judeţean de Jandarmi Caraş-Severin, Direcţia de Sănătate Publică Caraş-Severin, Agenţia de Protecţie a Mediului Caraş-Severin, Serviciul Judeţean de Ambulanţă Caraş-Severin, Serviciul Voluntar pentru Situaţii de Urgenţă Reşiţa, furnizorul de energie electrică.

Concluziile exerciţiului au fost trase de managerul spitalului, Waldemar Murgu:

La exerciţiul imaginat şi pus în practică de Centrul Operaţional al ISU Semenic, au participat aproximativ 100 de pompieri, jandarmi, poliţişti, medici şi asistente din cadrul SJU Reşiţa, voluntari şi specialişti în igiena radiaţiilor din cadrul DSP caraş-Severin.

BĂTĂLIE RUSIA-SUA PRIN CONTRACTORI (audio)

BMTF, 6 feb – Utilizarea contractorilor privaţi ca multiplicatori de forţă în războaiele din ultimii 17 ani, ajută la eludarea restricţiilor impuse de legislaţia internaţională şi presiunea Parlamentelor naţionale şi, pentru că pierderile contractorilor nu sînt contorizate oficial, acestea ascund şi costul uman al războiului. În consecinţă, utilizarea PMC-urilor dă posibilitate Guvernelor de a soluţiona anumite probleme fără a se implica direct. Un fel de “omuleţi verzi” cu contracte comerciale perfect valabile.

Practic, războaiele moderne nu mai pot fi concepute fără implicarea contractorilor privaţi. Din 2001, în special, gestionarea securităţilor naţionale şi internaţionale se realizează în parteneriat public/privat, după cum remarca şi expertul în securitate, col. r. Tiberiu Tănase, directorul Academiei Bodyguard. România e corigentă şi în acest domeniu:

Lucru, care nu se poate spune despre Rusia. Potrivit AGERPRES, deşi în jur de 100 de luptători ruşi recrutaţi de o organizaţie privată, cu legături cu Kremlinul, au murit într-o luptă cu coaliţia condusă de americani în regiunea syriană Deir Ezzor, în multe cazuri data morţii menţionată pe certificatele de deces este decalată cu cîteva săptămîni. Reuters a reuşit să identifice şase astfel de cazuri şi precizează că modul în care s-a procedat este cu totul atipic pentru luptătorii ruşi ucişi în Syria.

Potrivit rudelor şi martorilor bătăliei, luptătorii au murit cu toţii în ciocnirea din regiunea syriană Deir Ezzor, care a avut loc în noaptea de 7 februarie 2018.

Faptul că astfel de informaţii apar la aproape un an după bătălia de la Deir Ezzor indică faptul că Moscova ar putea face eforturi să-şi controleze mesajul despre pierderile înregistrate peste hotare, într-un moment în care îşi extinde activităţile militare în Orientul Mijlociu şi Africa.

În jur de 100 de contractori militari ruşi au fost ucişi în bătălia de la Deir Ezzor, au declarat surse citate de Reuters. Ministerul rus de Externe a precizat că numai o mînă de cetăţeni ruşi au fost ucişi în această luptă şi a infirmat ştirile privind eventuale pierderi grele.

Aceasta a fost prima confruntare directă între SUA şi Rusia de la colapsul Uniunii Sovietice. A fost, de asemenea, şi singura luptă din Syria în perioada de început a anului trecut la care au luat parte contractori militari ruşi.

Ministerul Apărării şi Ministerul Afacerilor Externe nu au răspuns solicitărilor Reuters de a comenta aceste informaţii.

După cum Reuters a relatat, Rusia a folosit în secret contractori militari privaţi în Syria pentru a efectua misiuni în sprijinul preşedintelui Bashar al-Assad, aliatul Moscovei, în coordonare cu armata rusă.

Organizaţia care i-a recrutat pe luptători, cunoscută sub numele de Grupul Wagner, foloseşte infrastructura de transport şi spitalele Ministerului Apărării. Rusia neagă că foloseşte contractori militari în Syria şi susţine că civili ruşi se află acolo ca voluntari.

Reuters nu a putut confirma că Grupul Wagner operează în Syria sau că derulează misiuni în numele guvernului rus.

Pe 7 februarie anul trecut, luptătorii ruşi au avansat spre o rafinărie de petrol din provincia Deir Ezzor controlată de forţele kurde şi de coaliţia condusă de SUA, care au răspuns cu lovituri aeriene puternice.