Etichetă: APĂRARE

TE TAI, SĂ MOARĂ MAMA!

BMTF, 10 apr. – Atîta belicozitate în declarațiile europene nu s-a mai văzut de la jumătatea secolului trecut. Indiferent de nivel, cum deschizi o ușă, cum te întîmpină un oficial cu formula: “te tai, să moară mama“! La UE, la NATO, la CE, de la secretare la ursule, boreli și stoltembergi îți fac un control corporal și-ți confiscă pe loc monedele păstrate pentru metrou. Situația se amplifică spre estul continentului, acolo unde balticii se încălzesc urlînd și luptîndu-se, în lipsa gazului rusesc, polonezii încearcă să-l scoată din priză pe Tusk-ul care a repus Polonia pe toboganul european, și Românica pe persoană fizică și mereu eșuată a klaunilor obedienți și nerușinați, bat din săbii și scuturi nerăbdători să intre în războiul Unchiului Sam cu Frații Karamazov.

Peste toată această larmă de sfîrșit de lume, o voce lucidă și fermă încearcă să se facă auzită. Timidă și ignorată! Cea a generalului Ștefan Dănilă, fost șef al Statului Major General al Armatei Române, în perioada 1 ianuarie 2011 – 1 ianuarie 2015, fiind primul general din arma aviație care a ocupat această funcție. Un specialist de prim rang al sistemului de apărare și securitate din România. Un profesionist exemplar, fără interese politice, pe care am avut șansa să-l cunosc personal.

Într-o analiză recentă, generalul Ștefan Dănilă spune un adevăr incomod despre războiul fratricid din Ukraina, care poate amenința securitatea națională a României:

Există și scenarii mai grave, care ar trebui să genereze îngrijorare. În primul rând, dacă reușesc să recucerească controlul asupra Kievului, ar putea urma o reorientare a ucrainenilor împotriva unor state NATO (poate nu împotriva întregii Alianțe), iar diferendumurile cu România ar putea fi exacerbate, astfel încât să redirecționeze toate nemulțumirile și ura unui stat măcinat de război. Prezența unor baze permanente rusești pe teritoriul Ucrainei ar putea fi doar un catalizator pentru descărcarea furiei pe vecini. Republica Moldova ar urma imediat, cu sprijinul politic al cetățenilor moldoveni filoruși, care ar redeveni activi și foarte vocali.

Totuși, nu toate amenințările la adresa SUA sunt implicit amenințări pentru România. Solidaritatea cu SUA în detrimentul intereselor noastre ar putea să însemne și compensații din partea SUA, mai mult decât o șapcă.

Aceeași idee o regăsiți, într-un editorial mai vechi, pe acest site/blog. Acum, ea vine dintr-o sursă a cărei competență în materie de securitate și apărare națională nu poate fi pusă la îndoială!

Sigur, se invocă faptul că Bucovina de Nord, Herța și Bugeacul au rămas în curtea Ukrainei din timpul URSS. Bunul și bravul Zelenski, ultimul cîrmuitor al Ukrainei cunoscute în actuala formulă, s-a trezit cu ele. Și, de ce nu le-a dat înapoi? Aaaa, avem niște tratate, Insula Șerpilor (ce bună era să fie teritoriu NATO acum…)…  Cum zicea fostul scurt ministru al apărării, Vasile Dâncu? Va trebui să ne reobișnuim să avem graniță cu rușii. Sigur, dacă renunțăm la retorica cu te tai, să moară mama.

AMENINŢARE DIRECTĂ LA SECURITATEA NAŢIONALĂ (audio)

BMTF, 22 feb – După ce a trecut de stadiul de “vulnerabilitate” şi a ajuns la “risc”, CLASA POLITICĂ din România mai face un pas important înainte şi devine “o ameninţare directă” la adresa securităţii naţionale. Şi aici, intră în competenţa altor instituţii, dacă nu de la noi care sînt amorţite, decerebrate sau parazitate, atunci a partenerilor din NATO care se bazează pe muşchiul nostru de oţel.

Prezent la Reşiţa, fostul ministru al apărării, Adrian Ţuţuianu, face o radiografie nemiloasă a situaţiei în care se află ARMATA ROMÂNĂ, atît din punct de vedere al programelor de înzestrare, cît şi a comenzii acesteia.

Repet, după mintea mea – şi a altora! – astăzi, Armata nu mai are Comandă! Suspendarea decretului semnat de Iohannis şi împuternicirea generalului Anastasov – nevalidat de CSAT! – a rezolvat doar problema ADMINISTRATIVĂ a conducerii militare, potrivit legii. Adică, benzină, hîrtie de scris, anvelope de iarnă, geamuri sparte etc. Conform Legii, locţiitorul împuternicit nu poate emite ordine şi/sau dispoziţii şi nu poate reprezenta Armata la nivel internaţional. Ne aflăm în situaţia paradoxală în care, astăzi, Statul Major al Apărării are doi şefi, dar nici unul, nici celălalt, nu-şi pot exercita atribuţiile, sau să prezideze reuniunile şefilor statelor majore din Europa, pe care o prezidenţiem!

Putem spune că este vorba de un ATAC HIBRID la adresa siguranţei naţionale?