Etichetă: apocalipsa

S.C. APOCALIPSA S.R.L scoate la concurs un post liber de ANTIHRIST

BMTF, 4 mar – Luptă mare pentru ocuparea postului de Antihrist, rămas liber de vreo 2000 de ani. Mare ca draku! Se înghesuie unii, din proprie inițiativă, alții sînt împinși de la spate de neamuri că, deh, se cîștigă bine și ai firul scurt cu Scaraoțchi. Sînt chiar companii de lobby care-ți iau banii pentru o poză cu el. Cine va fi cîștigătorul cel de pe urmă, vom afla, probabil, pînă atunci, la casting defilează mișcînd din șolduri sau cîntînd la pian cu / ca o / sula: tartorul tuturor popoarelor, spaima lui Kallas, regele nopților bruxelleze, cel mai german dintre președinții de la Kremlin, ați ghicit, Vladimir Putin (era să scriu Ion Iliescu!). Următorul, în ordinea depunerii cv-urilor la secretariatul companiei APOCALIPSA SRL, de pe strada Armaghedon, este nimeni altul decît actorașul cel viteaz, degrabă cîntătoriu la sula tăiată prinprejur, fondatorul kăkătoriului de aur și cel a cărui mînă întinsă spune o poveste. Cel de-al treilae favorit, în ordinea numerelor de pe maiou, este Bibi cel escroc și merele sale de aur, care nu prea mai are nevoie de nici o prezentare, iar pe locul patru, de fapt primul dar nu mi-am dat seama, care a primit deja medalia, este guzganul rozaliu de imobiliare, a nu se confunda cu guzganul rozaliu de hrebenciucă, ruda sa mai săracă și mai… vai, steaua ei!

Lăsînd glumițele astea de aurolaci la o parte, Războiul Epstein declanșat de cuplul monstruos Bibi-Donald împotriva Țării Ayatollahilor a declanșat, din ce în ce mai pregnant, accente apocaliptice. Aflată în vizită în Polonia, ministrul de Externe al României, OANA ȚOIU, a afirmat că diplomația europeană ar trebui să insiste pentru „un armistițiu temporar negociat” în Orientul Mijlociu, avertizînd că orice escaladare riscă să distragă atenția și resursele de la Ukraina, informează site-ul polonez TVP World. Declarația a sunat precum ruperea unei peceți. Instant s-au declanșat clopotele catedralelor catolice din Varșovia și mii de preoți au dat cu busuiocul și au ars mir și tămîie din aia scumpă, de la Ierusalim. Apoi, s-au uitat mai bine, nu era mielul, era capra și s-au liniștit. Nu și comandanții militari americani cuprinși de o fervoare religioasă.

Cotidianul The Islander, fondat în 1972, publică informația potrivit căreia comandanții americani de la mai mult de  30 de instalații militare, din fiecare ramură a forțelor armate, le-au spus trupelor că războiul cu Iranul este „Armaghedon” – și că Donald Trump a fost uns de Isus pentru a aprinde focul semnal care declanșează întoarcerea sa pe Pămînt. Aceasta nu este o predică marginală. Fundația pentru Libertate Religioasă Militară a înregistrat peste 110 plîngeri oficiale. Există suspiciunea că Administrația Trump, care se prezintă ca forța militară cea mai puternică în istoria omenirii, se pregătește psihologic pentru război nu cu evaluări ale serviciilor secrete, nu cu obiective strategice, nu cu o doctrină de ieșire – ci cu o pervertire a Cărții Apocalipsei! Comandanții descriu bombardarea Iranului, o națiune suverană cu 90 de milioane de locuitori, deloc plăcută Regimului de la Tel Aviv, ca fiind un eveniment biblic. Soldații americani raportează o „euforie nestăvilită” în rîndul ofițerilor, deveniți predicatorii zilelor de pe urmă. Aceasta este cultura de comandă care se manifestă acum în Erbil, Dubai, Tel Aviv, Bahrain, Kuweit și Al Udeid?

Iranienii luptă acum cu Marele Satan după ce s-au pregătit timp de 40 de ani pentru asta. Washingtonul și-a trimis trupele să lupte pentru Sfîrșitul Timpurilor, o pervertire a Capitolului 19 din Apocalipsă și un om pe un cal alb? Unii din armata americană chiar o cred. Și asta este terifiant!

Astăzi, după martirizarea Ayatollahului Ali Khameney, care la 86 de ani a fost ucis în plin Ramadan, iranienii, dar și șiiții din restul regiunii, sînt gata să răspundă înălțării Steagului Roșu pe cupola Moscheei Jamkaran din orașul sfînt Qom. În tradiția șiită, acest steag este simbolul sîngelui vărsat pe nedrept și al obligației sacre de a-l răzbuna. Inspirat de bătălia istorică de la Karbala, unde Imamul Hussein a fost ucis, steagul roșu transmite un mesaj fără echivoc: perioada discuțiilor s-a încheiat, începe vremea armelor. Atunci cînd acest steag flutură deasupra Moscheii Jamkaran, locul unde credincioșii consideră că se va întoarce figura mesianică Al-Mahdi, Iranul anunță oficial că un „mare păcat” a fost comis împotriva națiunii și că inamicul va plăti scump. Steagul roșu a fost arborat pentru prima oară în istorie, în ianuarie 2020, după uciderea generalului iranian Qassem Soleimani într-un atac al SUA în Iraq, la ordinul aceluiași Donald Trump, atunci al 45-lea președinte al SUA! Și pentru că nimic nu este întîmplător, și totul are o semnificație, Trump a declarat la moartea lui Soleimani că Statele Unite au „în vizor 52 de obiective iraniene” şi că unele sînt „la un nivel foarte înalt şi importante pentru Iran şi cultura iraniană, iar acele ţinte, şi Iranul însuşi, vor fi lovite foarte rapid şi foarte rău”. Cele 52 de ţinte reprezintă cei 52 de americani care au fost ţinuţi ostatici în Iran după ce au fost capturaţi din ambasada SUA din Teheran în 1979!

Și încă o precizare importantă, în opinia mea, pentyru cei mai tineri și mai boolatzi – adică captivi/arestați în propriile bule digitale și algoritmice – Al-Husain ibn ʿAlī s-a născut pe 9 ianuarie 626 la Medina, în actuala Arabie Saudită  și a murit martir în bătălia de la Karbala în 10 octombrie 680. A fost al doilea fiu al lui Ali ibn Abi Talib și al Fatimei și nepot al Profetului Muhammad și cel de-al treilea imam în tradiția șiită! Moartea sa în bătălia de la Karbala este considerată evenimentul cvasifondator al șiismului, iar comemorarea martiriului lui Husayn în a zecea zi a lunii Muharram, Așura, reprezintă sărbătoarea centrală a comunității șiite, pentru care loialitatea față de familia alidă a dus la dezvoltarea unei doctrine politice și religioase distincte de cea sunnită. Pentru șiiți, Husayn reprezintă al doilea cel mai important personaj-martir, după Ali și este cel de-al treilea imam legitim, după Ali și Hasan. De aceea, uciderea lui Khamenei în plin post de Ramadan are o semnificație puternică pentru toți șiiți din regiune, nu doar din Iran, unde sînt majoritari!

Dacă musulmanii îl așteaptă pe Mahdi să se întoarcă, civilizația iudeo-creștină îl așteaptă pe Isus. Iar, Antihristul este cel care îi bătătorește calea. De aceea e așa înghesuială pe postul ăsta! Ioan 2:18 vorbește despre Antihrist ca și cum i-ar cunoaște pe toți cei înscriși pe lista scurtă din aceste vremuri, de la Kiev la Tel Aviv: „Copilașilor, este ceasul cel de pe urmă. Și, după cum ați auzit că are să vină Antihrist, să știți că acum s-au ridicat mulți antihriști: prin aceasta cunoaștem că este ceasul de pe urmă.”

Termenul de antihrist este folosit de cinci ori în Scriptură iar majoritatea experților în profeție biblică/escatologie cred că Antihristul va fi întruchiparea supremă a ceea ce înseamnă să fii împotriva lui Hristos. La sfîrșitul vremurilor/în ultimul ceas, un om se va ridica pentru a se opune lui Hristos și urmașilor Săi mai mult decît oricine altcineva în istorie, afirmînd că este adevăratul Mesia… Este Regele impunător și lăudăros din Daniel 7, liderul care stabilește un legămînt de șapte ani cu Israelul și apoi îl rupe în Daniel 9, călărețul pe un cal alb, reprezentînd pretenția sa de a fi un om al păcii, în Apocalipsa 6:2. Pe scurt, Antihristul este falsul Mesia al sfîrșitului vremurilor, care urmărește și probabil obține dominația mondială! Ce de plocoane, ce mai freamăt, ce mai zbucium… vorba poetului. Dorința cea mare a lui Antihrist, este de a-L înlocui pe Hristos și de a-I lua locul. Ca să împlinească aceasta, diavolul se foloseşte de toate mijloacele. Înainte de toate mijloacele răutăţii, ipocriziei, făţărniciei, îşi ia chipul evlaviei, tocmai aceea ce respinge de fapt. Îşi ia o înfăţişare paşnică pentru a-şi ascunde, pentru a-şi masca mîndria. Îşi ia înfăţişare de binefăcător, cînd, de fapt, din adîncul inimii, nu caută decît să facă rău. Ia chip de prieten al omului, cînd, de fapt, nu e altceva decît ucigaşul omului. Toate acestea nu le face decît pentru a înşela cît mai mulţi oameni cu putinţă, pe toţi oamenii. Antihristul va fi o personalizare a răului, a urii şi a minciunii, a mîndriei şi a nedreptăţii. Iată, cerințele postului decriptate de teologi!

Cvonform scenariului, viața și opera lui Antihrist se împart în trei perioade. Prima, nu e interesantă, mai ales că nu poți întreba cum a făcut primul milion. A DOUA PERIOADĂ a vieţii lui Antihrist, însă, se va deschide cu intrarea sa învederată în rolul de învăţător al lumii sau „prooroc”. El va oferi un plan pentru rezolvarea reuşită a crizei mondiale, întemeiat pe înţelepciune politică şi socială – anume statornicirea unei structuri politice şi sociale uniforme în întreaga lume. Ostenită de grozăvii, omenirea nu va recunoaşte acest proiect ca fiind o cursă vicleană şi astfel va fi ademenită în cea mai nemiloasă şi mai necurmată robie. Dimpotrivă, oamenii vor întîmpina cu osanale manifestările de înaltă erudiţie, înţelepciune şi geniu ale lui Antihrist. Notorietatea mondială a lui Antihrist drept gînditor de geniu, nou cîrmuitor şi salvator al tuturor popoarelor va răzbate ca fulgerul printre toate neamurile, în cel mai scurt răstimp. În această perioadă a lucrării sale, Antihrist nu va întrebuinţa nici o metodă tiranică, ci se va sîrgui să cîştige încrederea şi iubirea oamenilor prin amăgire şi printr-o făţarnică şi teatrală înfăţişare a virtuţii. Sfîntul Efrem afirmă că va veni într-un aşa chip, încît să-i amăgească pe toţi. Va părea smerit, blînd, un urîtor – cum va spune despre sine – al fărădelegii, dispreţuind idolii, dînd întîietate cucerniciei, bun, iubitor de săraci, peste măsură de frumos, statornic, îndatoritor faţă de toţi şi preţuind în chip osebit neamul evreiesc, pentru că evreii îi vor aştepta venirea. Va întrebuinţa mijloace viclene ca să placă tuturor, astfel încît oamenii să ajungă iute să-l iubească. Nu va primi mită, nu va vorbi cu mînie, nu va avea o înfăţişare posomorîtă, ci printr-o înfăţişare cuviincioasă va începe înşelarea lumii, pînă ce va fi întronat. Va face tot ce-i va fi cu putinţă pentru ca evreii să-l recunoască drept Mesia al lor cel făgăduit. Va reuşi să ducă la bun sfîrşit organizarea guvernului evreiesc şi se va apuca să înfăptuiască visul cel vechi de veacuri al evreilor – refacerea templului lui Solomo].

Al draku să fiu dacă acesta nu e portretul lui 47! Donald Trump și-a declarat sprijinul puternic pentru Israel și la această oră este, pe față, brațul înarmat al acestuia în bătălia cu Iranul. În mod interesant, Trump a descris negocierea păcii între Israel și palestinieni drept „afacerea supremă”. Este posibil ca o anumită formă de acord între Israel și palestinieni să facă parte din legămîntul de pace de șapte ani de la sfîrșitul timpurilor. Dar, nu mă bazez pe asta! Trump este incontestabil carismatic, inteligent și determinat. Adesea, mii de oameni participă la evenimentele la care vorbește și are capacitatea de a inspira milioane de oameni. Antihristul, care va fi liderul unui sistem guvernamental unic mondial la sfîrșitul timpurilor, va trebui, de asemenea, să aibă carismă, inteligență și determinare. Va fi nevoie de o astfel de persoană pentru a înșela întreaga lume în vremurile din urmă. Scriptura pare să spună că Antihristul va proveni dintr-un Imperiu Roman reînviat (cele zece coarne ale fiarei din Apocalipsa 17:3), cel mai probabil asociat cu America zilelor noastre. Trump susține că are credință în Isus Hristos ca Mîntuitor al său. Dar, la cîte vorbe în vînt a rostit deja 47, e puțin probabil să mai creadă cineva, ceva. Cu toate că, în ianuarie, la Davos, Trump a spart în bucăți ordinea mondială, precum a rupt o pecete apocaliptică!

Mai aproape de postul de Antihrist, pare a fi premierul israelian Benjamin Netanyahu, cel care din 1984 o țina, ca gaia mațu, că Iranul va avea bomba atomică în două săptămîni! Interpreții radicali ai profețiilor biblice i-au mai propus acest post și în trecut, ori de cîte ori cea mai morală armată din lume imbiba cu sînge palestinian, libanez, syrian, pămîntul Orientului Mijlociu. Căci nu a existat de la cucerirea Ierusalimului de către Cruciați sînge mai mult care să scalde Țara Făgăduinței. Din cauza intensității acțiunilor militare din jur și a numărului mare de victime civile, locuitori din zonele de conflict sau critici ai politicilor sale l-au numit pe Netanyahu „Antihristul” pentru a evidenția caracterul distructiv al acțiunilor sale. Netanyahu nu s-a sfiit să invoce unele texte biblice, precum referirea la Amalek, pentru a justifica acțiuni militare, ceea ce a determinat observatori să noteze că el transformă un conflict politic într-un război sfînt. Într-un discurs adresat națiunii, înainte de invazia terestră în Gaza, Netanyahu a promis să salveze națiunea de Iran, Hezbollah și Hamas, care au atacat Israelul pe 7 octombrie, invocînd profeții biblice: „Noi sîntem poporul luminii, ei sînt poporul întunericului – și lumina va triumfa asupra întunericului”, a spus Netanyahu, conform  i24NEWS din Israel, citat de The Daily Beast. „Vom realiza profeția lui Isaia”, a spus el. Isaia, care a trăit cu șapte secole înainte de Hristos a profețit, printre altele, venirea lui Mesia. Înainte de venirea acestuia va fi mare suferință pe Pămînt. Vor fi războaie care vor cuprinde toată lumea. Un rege persan va declanșa războiul care va distruge lumea întreagă. Abia atunci va veni Mesia și apoi va fi pace eternă pe Pămînt.

Netanyahu spune că axa răului este formată din Hamas, Hezbollah și Iran. Din 7 octombrie 2023 Israelul se războiește cu Hamas. În același timp a bombardat și Syria, Libanul (Hezbollah) și Egiptul. Parcă își dorește extinderea războiului, parcă Hamasul nu e de ajuns, trebuie atras în război și Iranul pentru a se forma cele două tabere. De o parte forțele răului în frunte cu Iranul, de cealaltă parte forțele binelui în frunte cu Israelul. Parcă se vrea declanșarea celui de-al treilea război mondial. Și parcă Israelul face tot ce poate pentru asta. Iar după discursurile lui Netanyahu toate încep să aibă o logică. Promisiunile de radere de pe fața pămîntului a fîșiei Gaza și decimarea populației palestiniene au fost primite cu aplauze în Israel. Doar a fost nevoie de ceva care să șocheze și să înfurie și tabăra adversă pentru a declanșa războiul tuturor războaielor visat de evrei, război fără de care Mesia așteptat de ei nu se va arăta. Și acel război a sosit!

S.C. APOCALIPSA S.R.L. organizează concurs pentru ocuparea postului vacant de Antihrist! În Orient, e o întrecere pe cinste între candidații principali. Nici rezervele favorite ale Țoiului nu stau degeaba… Trecem noi și peste asta!

DOCTRINA ȘOCULUI

BMTF, 30 ian – „Doctrina şocului. Naşterea capitalismului dezastrelor„, apărută în urmă cu 16 ani ani, la editura Vellant, este una dintre cărţile esenţiale ale prezentului care confirmă, cu date, o altă faţă a lucrurilor decît cea prezentată de corul mediatic autohton: schimbarea paradigmei, despre care vorbesc de ceva vreme încoace, nașterea unei lumi noi, diferită de tot ce știam că există în ultimii 100 de ani, și care și-a trimis semnele în timp, doar că nu am avut ochi pentru ele… mă rog, noi, vulgul, cei ocupați să supraviețuim, să privim degetul în timp ce ni se arăta Soarele (sau Luna, nu mai știu, dar ni se arăta o perspectivă, ceva…), să rîgîim prelung și sonor umflați de bere și de chipsuri.

Se întîmplă acum, de cîteva zile, de cînd roșcovanul președinte al Statelor Unite a ridicat vălul de pe ochii injectați ai asistenței. Se întîmplă acum, în România, sub denumirea de „reformă”. Populaţia o percepe ca pe un „dezastru”, şi pe bună dreptate! Turbulenţele politice permit guvernelor şi corporaţiilor să profite de şocul în care se află populaţia şi să implementeze politici avantajoase pentru marile corporaţii. Criza devine astfel, locul de intersecţie al super-profiturilor cu mega-dezastrele. Dictaturile din America Latină, din anii 70-80, regimul lui Boris Eltin în Rusia… toate au adus profituri de mii de miliarde de dolari! „Naomi Klein, autoarea „Doctrinei Şocului”, analizează intervenţia Fondului Monetar Internaţional şi a Băncii Mondiale în economiile unor ţări din America de Sud, sau Europa Centrală şi de Est – de unde ideea de bază a creării sau amplificării unor şocuri artificiale, pentru a aduce în prim plan nevoia absolută a unei intervenţii externe, urmate de o catastrofă umană fără precedent”, scrie Indymedia.org, despre această carte care îţi schimbă, efectiv, percepţia despre lume şi viaţă! Un exemplu care, pe mine, m-a marcat profund: în anii 50, americanii conştientizează că America Latină, profund marcată de jaful colonialismului, alunecă spre comunism, iar Casa Albă cere MĂSURI URGENTE. Fundaţia Ford, implicată direct în afaceri în Chile şi Argentina, finanţează studii economice la Universitatea din Chicago pentru tineri „de perspectivă”. Programul de burse durează 20 de ani! Urmează apoi o serie neîntreruptă de acţiuni de instruire, subvenţionare şi sprijinire directă a unor puciuri militare şi mişcări contrarevoluţionare vizînd schimbarea regimurilor ostile intereselor corporaţiilor americane, începînd din Chile, Brazilia, Argentina (unde compania Ford ajunge să participe direct la represiunea în care au fost făcuţi „dispăruţi” aproximativ 30.000 de oameni, transformîndu-şi chiar una dintre halele de producţie într-un centru de detenţie şi tortură), continuînd cu restul ţărilor aparţinînd Conului de sud şi ajungînd apoi pînă în Europa de Est. Bursierii au ajuns să conducă economiile acestor ţări, prin programe de guvernare „la pachet” denumite „Cărămida”, trecute prin asumarea răspunderii guvernamentale prin parlamente total siderate de măsurile economice propuse! Vă sună cunoscut? MOdelul se repetă!

Vreme de mai bine de trei decenii, Friedman şi influenţii săi discipoli au perfecţionat exact această strategie: aşteptarea unei crize majore pentru a putea vinde bucată cu bucată activele statului aflat în criză unor antreprenori, în timp ce majoritatea populaţiei se află într-o stare de şoc, după care întreprind ceea ce este necesar ca aceste „reforme” să fie permanentizate. Într-unul dintre cele mai influente articole ale sale, Friedman a pus bazele panaceului tacticilor capitalismului contemporan. El observa în acest articol faptul că „numai o criză – reală sau percepută ca atare – poate produce schimbări reale. Cînd criza respectivă se petrece, acţiunile întreprinse în acel moment depind de ideile disponibile. Aceasta cred că este funcţia noastră primară: de a produce alternative la strategiile politice existente, de a le menţine în viaţă şi în perfectă stare de funcţionare pînă în momentul în care ceea ce este imposibil din punct de vedere politic devine inevitabil din acelaşi punct de vedere.”[ Friedman, Capitalism and Freedom, ix.] Există oameni care stochează conserve şi apă potabilă, pregătindu-se astfel pentru dezastre majore; adepţii lui Friedman stochează idei destinate pieţei libere. Fostul profesor de la Universitatea din Chicago era convins de necesitatea acţionării imediate, odată ce s-a petrecut criza, pentru a impune o schimbare rapidă şi ireversibilă înainte ca societatea aflată sub imperiul acestei crize să revină la „tirania statu-quo-ului”. El estima că „o administraţie nouă are la dispoziţie între şase şi nouă luni în care să poată realiza schimbări majore; în cazul în care va pierde oportunitatea de a acţiona decisiv în această perioadă, ea nu va mai avea o a doua şansă în acest sens.„[ Milton Friedman şi Rose Friedman, Tyranny of the Status Quo (San Diego: Harcourt Brace Jovanovich, 1984), 3.] Variaţie a sfatului pe care îl dădea Machiavelli, potrivit căruia toate rănile trebuie provocate simultan, s-a dovedit a fi una dintre cele mai durabile moşteniri strategice rămase de la Friedman.

Desigur, prin prisma eşecului aspiraţiilor noastre, cu toţii am observat şi condamnat prezenţa din ce în ce mai scăzută, la vot, a românilor. Motivul? Greaţa de politic, faptul că aceleaşi figuri triste se tot perindă la putere, de 20 de ani, după un algoritm al “ schimbării “, în fapt, o nesimţită rotaţie a lor la guvernare! Iar omul simplu o duce din ce în ce mai rău, în timp ce ei, o duc din ce în ce mai bine. Cum s-a format aceasta plagă a naţiunii, care ne tot conduce? Prin acelaşi mecanism descris de autoarea canadiană: acum 20 de ani, Fundaţia Soros şi derivatele sale, au început să ofere burse de studiu pentru tinerii români „cu potenţial”, pe care, firesc, îi regăsim în prim-planul societăţii civile, mass-media sau politică. Spre deosebire de Bush – adeptul intervenţiilor militare – Soros a militat, a finanţat şi a organizat, prin fundaţiile sale, „schimbările unor regimuri autoritare sau nedemocratice” din Est, pe cale paşnică, „fără violenţă”. Este metoda mişcărilor din ’89 – cu excepţia României – . Metodele lui Soros de „destabilizare paşnică” a unor societăţi pot fi comentate mai ales ca magnatul finanţează şi în România o vastă reţea de organizaţii „open society”. Acest „pol mondial de putere” urmăreşte răsturnarea regimurilor ostile lui Soros, precum şi controlul total asupra societăţilor, prin influenţa fundaţiilor sale. Faptul a fost remarcat şi de George Bush jr. care a declarat că cest „pol mondial de putere” urmăreşte răsturnarea regimurilor ostile lui Soros, precum şi controlul total asupra societăţilor, prin influenţa fundaţiilor sale. Iată cîteva nume: Alin Teodorescu, sociolog, Ilona Mihăieş, Alexandru Lăzescu, actualul preşedinte al slugarnicei TVR, Andrei Marga, Andrei Pleşu, Brânduşa Armanca, H-R Patapievici, Iolanda Stăniloiu, Renate Weber, Ionuţ Popescu, Cristian Pârvulescu, Marius Oprea, Sabina Fati, Horatiu Pepine, Mircea Toma, Alina Mungiu, Monica Macovei, Adrian Cioroianu, Teodor Baconschi şi, cu voia dumneavoastră, ultimul pe listă, Mihai Răzvan Ungureanu. Apartanenţa sa (ca lider) la organizaţiile lui Soros din România, a făcut să fie chemat ca ministru de externe al României, în decembrie 2004, apoi ca director al Serviciului de Informaţii Externe în decembrie 2007, pentru ca în cele din urmă să fie desemnat premier de către Traian Băsescu, o decizie oarecum aşteptată şi prevăzută de anumite centre de putere mai mult sau mai puţin oculte.

România a fost adusă în prag de colaps şi sîntem datori pe viaţă finanţelor internaţionale. Aceasta a fost politica de stat DELIBERATĂ a regimului Băsescu, plata pentru aducerea la putere, cu forţa, în bătălia cu Adrian Năstase. Vă mai amintiţi cum striga la microfon, cu venele unflate, la gît, că Adrian Năstase a furat alegerile? Vă amintiţi că ameninţa că dacă nu va fi desemnat cîştigător, Bucureştiul se va transforma într-un nou Kiew? Sute de milioane de dolari erau pregătite, în buzunarele ONG-urile afiliate Soros, să scoată lumea în stradă! Acum, a venit vremea scadenţei. Din cauza acestui trădător, milioane de români au plecat din ţară, pentru a-şi putea ajuta copiii, părinţii şi rudele bolnave!

În zilele de 1-5 decembrie 2009 tineri străini, aduşi la studii gratuite în România, au ieşit în stradă, împreună cu GDS, au facut acţiuni de protest în toate oraşele mari din România pentru susţinerea lui Băsescu. George Sörös este cel care a contribuit, prin mişcarea “revoluţia portocalie”, la schimbările politice din Ukraina, Georgia şi instaurarea Regimului Băsescu în România! Pentru această reuşită, Soros şi-a „făcut mîna” cu sîrbii de la OTPOR care l-au îndepărtat de la putere pe Slobodan Miloşevici, care au instruit, ulterior, activişti din toate ţările revoluţiilor portocalii! Şi „Mişcarea din 6 aprilie“, vîrful de lance al revoluţiei egiptene, a fost pregătită de OTPOR. Centrul pentru Acţiuni şi Strategii Non-violente Aplicate (CANVAS), cu sediul la Belgrad, este fundaţia unde lucrează mulţi veterani ai OTPOR. CANVAS este finanţat, printre alţii, de fundaţia Freedom House a lui George Soros şi de Institutul Internaţional Republican, care are sediul în biroul lui John McCain, fostul candidat la preşedinţia SUA, din 2008. Despre CANVAS, presa internaţională a scris că s-a implicat în majoritatea „revoluţiilor colorate” din fostul spaţiu sovietic, de la „Revoluţia trandafirilor” din Georgia, în 2003, la cea „Portocalie” din Ukraina, în 2004, şi pînă la cea a „Lalelelor” din Kîrkîzstan, în 2005.

„Organizaţiile Non-Guvernamentale” (ONG) au apărut la începutul anilor ’80, prin „privatizarea” unor activităţi specifice CIA. Fondatorul lui „National Endowment for Democracy”, Allen Wistein – un ONG binecunoscut – spunea: „Facem o mulţime de lucruri, pe care acum 25 de ani le făcea CIA.” Ideea a fost foarte bună. Prin „privatizarea” unor activităţi CIA, SUA impiedicau astfel adversarii să o critice pentru „amestec în treburi interne”. Aşa au apărut „Freedom House” (director James Woolley, fost director CIA), „National Democratic Insitute” (condus de fostul secretar de Stat, Madeleine Albright), „Open Society Institute” (patronata şi finanţată de George Soros). Metodele lui Soros sînt dezvăluite în „Washington Post” din 22 septembrie 1991. Ceea ce ridică, cel puţin, o problemă de „incompatibilitate”! În afară de bursele oferite unor oameni care au devenit, ulterior, consilieri prezidenţiali, miniştri, europarlamentari sau şefi de servicii secrete externe (ce stupid!), în România, Soros s-a mai ocupat şi de elaborarea şi tipărirea manualelor şcolare alternative, care au bulversat învăţămîntul de azi! În acest moment, presa internaţională vorbeşte despre prezenţa miliardarului Soros între acţionarii companiei Gold Corporation.

În aceste condiţii, despre care INTERES NAŢIONAL vorbim? Să mai înţelegi ceva? Fără cuvinte…