BMTF – M-Security News

Etichetă: BMTF

RISCURI ŞI DEZASTRE

BMTF, 25 feb – În ultimii ani se constată creşterea frecvenţei manifestării factorilor de risc care ameninţă viaţa şi sănătatea populaţiei, mediul înconjurător şi valorile patrimoniului naţional, precum şi apariţia unor noi factori de risc, generaţi îndeosebi de schimbările climatice radicale şi diversificarea activităţilor economice care utilizează, produc şi comercializează substanţe/materiale periculoase. Securitatea naţională poate fi pusă în pericol de o serie de fenomene grave, de natură geofizică, meteo-climatică ori asociată, inclusiv ca urmare a unor activităţi umane periculoase, dăunătoare sau iresponsabile. Între acestea, se înscriu catastrofele naturale, industriale, ecologice ori posibilitatea crescută a producerii unor pandemii. Ca urmare, se impune o abordare integrată a prevenirii situaţiilor de urgenţă, pornind de la conceptul de bază: prevenirea este de 8 ori mai eficientă decît reacţia.

În perioada 23-24 februarie a.c., la Palatul Parlamentului din București, s-a desfășurat seminarul cu tema ,,Înțelegerea și comunicarea riscurilor existente și viitoare în caz de dezastre: Asigurarea comunicării bazate pe dovezi”. Acest eveniment de anvergură s-a concentrat pe construirea rezilienței societale prin comunicare eficientă a riscurilor și a adunat reprezentanți ai autorităților de protecție civilă din peste 10 țări, ai Comisiei Europene, Consiliul Europei, mass-media, grupuri ale societății civile și experți cu atribuții atît în plan operațional, cît și la nivel strategic.

Întîlnirile au avut în prim plan identificarea modalităților de a lupta împotriva dezinformării și au acordat o atenție specială educării tinerilor privind riscurile la dezastre, precum și identificarea și utilizarea informațiilor relevante, în scopul creșterii rezilienței.

Evenimentul a fost organizat de către DSU în comun cu Oficiul Regional al Organizației Națiunilor Unite pentru Reducerea Riscurilor la Dezastre (@UNDRR), publicul țintă fiind reprezentat de statele membre ale Uniunii Europene și de statele participante la Mecanismul de Protecție Civilă al Uniunii, dar și alte state cu care DSU cooperează activ în sfera protecției civile.

Comunicarea riscurilor trebuie să se realizeze în mod eficient în toate domeniile: prevenire, pregătire, răspuns şi recuperare, este una din concluziile forumului organizat la Palatul Parlamentului de Departamentul pentru Situaţii de Urgenţă. Evenimentul a reunit reprezentanţi politici la nivel înalt din peste 34 de ţări şi peste 100 de experţi din regiune.

Dialogul pe care şeful DSU, Raed Arafat, l-a purtat cu înalţi demnitari au vizat discuţii privind comunicarea şi riscurile, dar şi dezinformarea, informaţiile false şi, evident, de unde obţinem informaţiile şi cum putem crea o societate rezilientă pe baza acestor informaţii, a explicat Raed Arafat.

În ceea ce priveşte crearea încrederii publicului în comunicare eficientă, iată care sînt rezultatele trebuie să ne asigurăm că există o sinergie şi o complementaritate între acţiunile dintre mediile politic, economic şi social. Comunicarea este în centrul procesului de decizie. Oferirea unui rol important pentru mediul academic este procesul de decizie şi comunicare eficientă. Implicarea jurnaliştilor pentru a raporta în mod responsabil şi etic şi a ajunge la public cu mesaje etice. În ceea ce priveşte folosirea ştiinţei pentru a informa comunicarea privind riscurile, trebuie să avem iniţiativ şi să ne bazăm pe expenţele pe care le avem pentru a implementa acest lucru la nivel regional şi nu numai. Există exemple din mai multe ţări precum Franţa, Suedia sau Muntenegru şi realizarea unor campanii la nivel naţional pentru a ne asigura că publicul este informat.

Întrebat de actualizarea la zi a clădirilor cu risc seismic din România, Raed Arafat a precizat: Este foarte importantă actualizarea şi este foarte important să înţelegem în ce situaţie ne aflăm, lucru care aţi văzut în ultimele întîlniri şi discuţii la Guvern, deja au pornit mecanismele de evaluare mai departe, dar şi de consolidare a clădirilor.

Reprezentantul special al Secretarului general al Naţiunilor Unite pentru reducerea riscului la dezastre, Mami Mizutori, şi-a exprimat optimismul în ceea ce priveşte schimbul de informaţii din cadrul evenimentului: De multe ori nici nu sînt dialoguri, sînt mai degrabă monologuri, însă astăzi a avut loc un dialog, un dilog orientat către acţiune. Haideţi să ne gîndim puţin. În momentul de faţă se confruntă cu mai multe tragedii, tragedia din Syria şi Turcia, dar cîţi dintre noi ne mai amintim că acum jumătate de an, trei sferturi din teritoriul Pakistanului a fost sub apă? Şi desigur, în fiecare zi se produce un dezastru. Ce ne sperie pe noi? Da, desigur, cutremurul ca hazard nu poate fi oprit. E foarte greu de prevăzut şi de anticipat. Însă provocările cu care ne confurăm astăzi sînt reprezentate de faptul că aceste hazarduri sînt combinate multe alte lucruri, cum ar fi degradarea mediului înconjurător, urbanizarea, care se desfăşoară într-un ritm foarte alert şi care de multe ori nu este bine structurată.

Janez Lenarčič, comisar european pentru ajutor umanitar şi gestionarea crizelor, a precizat că în ultimii ani, mecanismul european de protecţie civilă a fost testat, aşa cum nu a mai fost pînă acum. Ne-am confruntat cu o criză mondială datorită pandemiei de COVID, apoi a urmat fix acum un an declanşarea războiului din Ukraina, iar această agresiune ne-a făcut să operăm cea mai amplă operaţiune de protecţie civilă din istoria mecanismului de protecţie civilă, a mai adăugat comisarul european pentru ajutor umanitar şi gestionare a crizelor.

O comunicare inadecvată a situaţiilor de urgenţă se pot transforma în riscuri suplimentare la adresa siguranţei naţionale. Colaborarea centrului de comunicare al comitetelor pentru situaţii de urgenţă cu mass-media este esenţială în astfel de situaţii. În 90% din cazuri se constată, însă, că mass-media caută senzaţionalul, cea mai mare parte a relatărilor se referă la dramele umane şi la probabila lentoare în intervenţie a autorităţilor locale şi nu pune la dispoziţie spaţii de emisie în vederea comunicării informaţiilor de interes general care ar putea salva vieţi şi bunuri materiale. Situaţiile de urgenţă, fie naturale, fie provocate de om, dau naştere în rîndul publicului unor reacţii psihologice inevitabile precum teama şi anxietatea. Aceste stări sînt întreţinute şi amplificate de mesajele negative la adresa salvatorilor, emise de mass-media în căutare de subiecte senzaţionale şi audienţă. În acele situaţii, inducerea stării de neîncredere în salvatori este deosebit de periculoasă ştiut fiind faptul că publicul judecă răspunsul autorităţilor la urgenţe aproape numai în baza ştirilor din mass-media. Din experienţa personală pot spune că eforturile de comunicare ale Comitetelor pentru Situaţii de Urgenţă de cele mai multe ori NU fac faţă valului de ştiri negative transmise de televiziunile în căutare de senzaţional. De asemenea, uneori, comunicarea internă inter-instituţională este deficitară. Au fost cazuri în care primarii unor comune au evacuat populaţia afectată de inundaţii, au asigurat acestora cazarea şi hrănirea, dar nu au informat preşedintele comitetului judeţean, respectiv prefectul judeţului, de atare intervenţii.

Componenta de informare publică este planificată şi se derulează în funcţie de urgenţa rezolvării situaţiilor create, a gravităţii consecinţelor pentru populaţie, a implicaţiilor pe plan internaţional şi amploarea temerilor populaţiei. Cu cît gravitatea şi implicaţiile sînt mai mari, cu atît mai urgent şi mai amplu este răspunsul. Pentru a fi utilă, informaţia trebuie să fie autentică, exactă şi oportună, adică disponibilă în locul şi la momentul cerut. Ea devine astfel un bun social. Ea se află în conexiune directă cu ştirea şi zvonul (extrem de greu de contracarat!).

… BE PREPARED!

“…be prepared”, “news in a hostile world” sau “operating in a hostile world” reprezintă mai mult decît sloganuri, decît îndemnuri promoţionale sau de altă natură. Ele sînt un crez al activităţii depuse de BMTF de mai bine de 15 ani.

BMTF Risk Ak Demy şi-a propus să creeze un mediu propice pentru jurnalişti, arătîndu-le cum să acopere ştiri într-un mod mai sigur şi mai profesionist, în mediu ostil, luînd în considerare atît contextul local, precum şi standardele internaţionale în vigoare.

Lumea devine tot mai periculoasă pentru jurnalişti!

… BE PREPARED!

S-a împămîntenit o vorbă între corespondenţii de presă, atunci cînd sîntem întrebaţi ce facem, cu ce ne ocupăm… Răspunsul este, de cele mai multe ori: „facem ceea ce facem”. Dedesuptul acestor cuvinte stau, însă, îngrijorări multiple: jurnalismul nu pregăteşte o generaţie mai “safe”, jurnalismul se transformă din cauza tehnologiei, jurnalismul public dispare. În România, cel puţin, asta e percepţia! Pe de altă parte, mass-media este o armă distinctă în noul război hibrid, la fel precum artileria, iar jurnaliştii sînt un fel de Operatori ai acestei arme. Doar cu mass-media cîştigi bătălia pentru minţile şi sufletele adversarilor tăi, dar şi a propriei populaţii.

Lumea devine tot mai periculoasă pentru jurnalişti. Aproximativ 2.500 de jurnalişti au fost ucişi în ultimii 25 de ani; o medie de doi jurnalişti pe săptămînă. Cursanţii trebuie să înţeleagă riscurile legate de jurnalism. Ei trebuie să fie învăţaţi să păstreze condiţii de siguranţă, atunci cînd acoperă cu ştiri zonele de conflict şi dezastre naturale.

Atacurile şi crimele comise împotriva profesioniştilor din media au atins cote alarmante în ultimii ani, creînd un climat de teamă şi nesiguranţă. Mulţi jurnalişti au fost ameninţaţi, atacaţi şi chiar ucişi din diferite motive, inclusiv afilierea lor politică. În plus, reprezentanţii mass-media îşi exprimă mereu îngrijorarea cu privire la siguranţa personală ca fiind cea mai mare provocare de a-şi îndeplini atribuţiile lor profesionale. Împreună cu aceste probleme de siguranţă motivate politic, la jurnaliştii care acoperă evenimente în domeniu, se raportează o creştere a numărului de atacuri directe împotriva lor, pe stradă. Fenomenul fake news a devenit un pericol la adresa democrației, punînd sub semnul întrebării importanța libertății şi independenţei de exprimare, promovînd batjocorirea jurnaliștilor și subminarea rolului lor în societate. O normă pare să se fi schimbat și datorită faptului că un număr de politicieni proeminenți folosesc o retorică disprețuitoare faţă de jurnaliști, descriind mass-media ca fiind inamicul poporului. Aceasta îi legitimizează pe alții să facă același lucru! În timp ce amenințările sînt în creștere, tot mai puține voci susțin rolul important al jurnaliștilor în societate. Aceasta este o evoluţie periculoasă!

Mulţi jurnalişti au fost supuşi violenţei în timp ce acopereau incidente majore, cum ar fi proteste şi demonstraţii. Războaiele şi conflictele armate reprezintă o altă ameninţare majoră pentru jurnalişti. Atît personalul mass-media, precum şi instituţiile au fost ţinta unor atacuri, crime, precum şi distrugere intenţionată.

Realizînd importanţa acordării unui răspuns cuprinzător pentru a contracara această situaţie, BMTF RISK AK DEMY depune eforturi pentru formarea conexă a jurnaliştilor în materie de siguranţă personală.

BALINT MERCENARY TASK FORCE a fost înființată în 2005 ca un birou specializat în monitorizarea presei, producerea de analize, ştiri şi imagini din medii ostile, dar şi în vederea acordării de servicii CAT: consultanţă, analiză şi training. Compania a apărut ca urmare a deteriorării mediului de securitate la nivel internaţional şi necesitatea acoperirii mediatice a crizelor tot mai numeroase și operează cu patru tipuri de termeni: „o nouă lume”; „revoluţie şi contrarevoluţie”; „umanitate excedentară” şi „catastrofă naturală”.

În ultimii doi ani, crimele, arestările şi răpirile jurnaliştilor au atins maxime istorice. Aceste agresiuni reprezintă o ameninţare fundamentală, nu doar pentru profesioniştii ştirilor, dar şi pentru independenţa presei şi au scos la lumină riscurile în creștere cu care se confruntă jurnaliștii independenți. Într-o perioadă de maximă vulnerabilitate pentru presa din întreaga lume, jurnaliştii şi redacţiile ar trebui să lucreze împreună pentru a atinge standarde înalte de siguranţă şi pentru a proteja profesia şi rolul esenţial al jurnalismului în societatea globală.

Conflictul se află în centrul societății umane și atîta timp cît oamenii s-au luptat între ei, cineva a fost acolo pentru a observa ceea ce se întâmplă și a comunica informații altor persoane. Un jurnalist care este conştient de pericole şi gîndeşte în perspectivă are mai multe şanse de a rămîne în viaţă şi nerănit. Cea mai bună apărare de care dispune un jurnalist este atenţia lui. Dacă încearcă să înţeleagă strategia combatanţilor dintr-o zonă de război şi potenţialele arme folosite, un jurnalist poate reduce şansele de a fi rănit sau ucis.

Boot-campul HEST se desfăşoară pe 4 module: protecţie individuală, prim ajutor, hazard natural şi revolte sociale.

Atelierul Hostile Environment Safety Training (HEST) examinează o serie de probleme cu care se ocupă jurnalistul, cu un accent special pe punctul de vedere al jurnalistului, dar și pune în discuție literatură interdisciplinară și de cercetare academică. Atelierul HEST pune în discuţie interacțiunea dintre jurnalism și conflict, examinează modul în care jurnaliștii acoperă războiul și conflictul, explorează rolul mass-media și impactul tehnologiei, dar atinge şi abordări alternative, cum ar fi jurnalismul pentru pace. De obicei, avem invitați speciali, fie direct, fie prin intermediul comunicaţiilor. Atelierul înglobează o serie de prezentari şi vom îmbogăți experiența de curs cu un număr de documentare și filme de lung metraj care se referă la jurnalism și conflict.

Abordarea noastră privind siguranța pentru jurnaliști combină pregătirea specialiștilor în securitate cu măsurile practice de siguranță pentru mediile de lucru ostile exercitării profesiei. Încercăm să facem acest lucru cu un grup larg de parteneri, inclusiv jurnaliști locali, asociații profesionale și ONG-uri și, acolo unde este posibil, cu autorități locale și guvern.

Pachetul de securitate CAT al BMTF AK DEMY include:

• CONSULTANŢĂ în ceea ce priveşte situaţiile de conflict, criză şi urgenţă, echipamente de siguranţă, deplasare în mediul ostil;

• ANALIZA riscurilor și atenuarea amenințărilor, mediul ostil;

• TRAINING în primul ajutor, orientare în teren ostil, conducere ofensivă, conducere defensivă, comunicații, jurnalismul în zone de conflict, în situaţii de criză şi de urgenţă, legile internaţionale mass-media și codul de conduită etc.

• Advocacy: monitorizarea atacurilor și a nivelurilor de amenințare, coordonarea sprijinului internațional, elaborarea de ghiduri și manuale, facilitarea dialogului dintre forțele de securitate și mass-media etc.

Proiectat pentru femei și bărbați care trăiesc sau lucrează în medii violente, inclusiv agresiune sexuală. Atelierul HEST include: analiza situaţiei preliminare în vederea evitării de a devein ţintă, evaluarea și planificarea riscurilor, prim-ajutor de urgență, siguranța personală, situaţii de urgenţă şi revolte sociale. Cursul include aspectele psihologice ale mediilor cu risc ridicat. Instruirea are loc în medii de zi și pe timp de noapte.

Scopul boot-camp-ului HEST este de a-i învăţa pe jurnalişti să evalueze riscul şi să se comporte corespunzător în cazul conştientizării unui pericol. BMTF RISK AK DEMY urmăreşte sporirea capacităţii jurnaliştilor de a lua decizii, nu substituirea acesteia.

„Nici o ţară din Europa nu este curată. Niciuna”, scrie Neue Zurcher Zeitung

BMTF, 8 dec. – Presa internaţională acordă spaţii largi summitului online Biden-Putin, scrie în revista presei, Agenţia RADOR. Corriere della Sera reaminteşte că videoconferinţa survine într-un moment când relaţiile dintre SUA şi Rusia au atins un nivel scăzut fără precedent, în special din cauza Ucrainei. Preşedintele ucrainean, Volodymyr Zelenski, vrea ca ţara sa să intre în NATO, o ipoteză pur şi simplu inacceptabilă pentru Putin. Liderul rus vine la discuţii după ce a masat 175.000 de soldaţi la graniţa cu Ucraina; Biden, în schimb, are susţinerea celor patru mari ţări europene, precizează Corriere della Sera. Washington Post notează la rândul său că oficialii ucraineni nu au aşteptări prea mari legate de discuţiile Biden-Putin, dar speră ca preşedintele american să îşi declare sprijinul faţă de Ucraina.

Publicaţia ucraineană Korrespondent citează o declaraţie a ministrului apărării de la Kiev, Oleksi Reznikov, potrivit căreia, în cazul unei invazii ruse a Ucrainei, va avea loc un „masacru sângeros”, însă a subliniat că partea ucraineană are nevoie doar de arme din străinătate, nu şi de militari. “Opţiunile omnului Biden sunt limitate”, reaminteşte Le Monde. „Liderul de la Casa Albă nu doreşte să trimită trupe americane în luptă în numele Ucrainei”.

Presa internaţională urmăreşte tranziţia politică de la Berlin, punând reflectoarele pe succesorul Angelei Merkel. „Olaf Scholz, un cancelar care transmite încredere”, titrează Le Monde, care reaminteşte că, deşi prea puţin îndrăgit chiar în propria familie politică, acest pragmatic a reuşit să seducă alegătorii cu sobrietatea sa. De parcă nimeni nu şi-ar fi imaginat un destin naţional pentru cel care a fost membru al Bundestagului practic fără întrerupere, din 1998 până în 2011, de două ori ministru federal (al muncii, din 2007 până în 2009, şi al finanţelor, din 2018) şi primar al oraşului Hamburg (2011-2018), al doilea cel mai populat oraş german. „Germania se dotează cu un guvern ferm proeuropean”, observă o altă publicaţie franceză, Les Echos, care crede că alegerea lui Scholz reprezintă un motiv de optimism pentru Franţa. Provocările care aşteaptă noul guvern – format din opt femei şi opt bărbaţi – sunt imense. Depăşirea pandemiei, accelerarea tranziţiei energetice fără a pune la pământ motorul industrial german sau a spori decalajele de bogăţie, prevenirea unui nou val de refugiaţi la porţile UE, rezolvarea confruntării cu Rusia referitor la Ucraina, regândirea relaţiei cu China, redefinirea politicii de apărare. Rareori a avut un guvern german sarcini atât de importante de rezolvat simultan”, remarcă Les Echos.

Umbra corupţiei bântuie în continuare estul Europei. „Nici o ţară din Europa nu este curată. Niciuna”. Sub acest titlu, ziarul elveţian Neue Zurcher Zeitung publică un amplu interviu cu şefa Parchetului European, Laura Kövesi. „În prezent, mulţi bani ajung în sectorul sănătăţii şi riscul de fraudă este mare. Guvernele nu anunţă concursuri de licitaţii publice. Nu există suficient control, nu există transparenţă”, a spus şefa Parchetului European.

AVERTISMENT/INFORMARE: BLACKOUT – BEZNĂ TOTALĂ

BMTF, 31 oct – ONG-uri sau mici afaceri private respectabile, deloc apocaliptice, gestionate de foşti militari în forţele speciale, structuri de informaţii sau Legiunea Străină, atrag repetat atenţia asupra pericolelor sociale iminente, a catastrofelor ce pot lovi societatea noastră liniştită. Starea de pace şi relaxare în care ne regăsim este doar aparentă. Trainingurile şi sesiunile de comunicări pe care aceşti vizionari le gestionează devin de nepreţuit, în contextul actualităţii.

Zilele acestea, Protecţia Civilă din cadrul Ministerului Apărării de la Viena atrage atenția asupra unui risc, neglijat la București, și-și informează populația asupra unui Blackout, care ar afecta aprovizionarea, traficul, comunicațiile, mass-media și siguranța publică.

„Luăm în calcul o întrerupere de curent în viitorul apropiat”, avertizează Klaudia Tanner, ministrul apărării din Austria

În acest context, forțele armate din Austria desfășoară de cîteva săptămîni o campanie masivă de informare şi conștientizare a opiniei publice prin intermediul mass-media despre „blackout“, adică o pană de curent de dimensiuni mari, catastrofale. Campania face parte din calendarul anual de informare publică a Protecţiei Civile austriece.

Autoritățile din Austria nu-și pun problema dacă va fi acest „Blackout”, ci cînd se va întîmpla.

Pe 9 ianuarie 2021 a existat un deficit masiv de acoperire cu energie electrică și astfel o scădere a frecvenței în toată Europa Centrală, scenariul blackout-ului fiind evitat doar prin oprirea imediată a unor mari consumatori din rețeaua electrică europeană, relatează diepresse.com.

Nu este prima dată cînd armata austriacă anticipează corect o criză de proporții, în baza analizei informaţiilor referitoare la riscuri, amenţări şi vulnerabilităţi. Campania de informare stradală, numită „Blackout – ce să faci atunci cînd totul s-a oprit?” cuprinde 6.300 de afișe explicative trimise celor 2.095 de municipii din Austria. Scopul este de a oferi populației sfaturi, campania de informare cuprinde și inserții publicitare în presa audio-vizuală și scrisă cu titlul: „Blackout! Plănuiți-vă să petreceți acasă un concediu ca la camping pentru 14 zile“!

Potrivit recomandărilor experților militari austrieci, este de așteptat ca în cazul unei întreruperi de curent în Austria să nu existe curent electric pentru cel puțin o zi, iar pentru întreaga Europă sînt așteptate întreruperi de… o săptămînă. Conform aceleași surse, probabilitatea unui blackout în următorii 5 ani este de 100%.

Telefoanele mobile, rețelele fixe și internetul vor fi paralizate. Vor înceta să funcționeze automatele bancare, stațiile de benzină, majoritatea mijloacelor de transport în comun, lifturile, sistemele de încălzire și răcire, vor fi probleme semnificative în aprovizionarea cu apă și în funcționarea canalizării. Principala problemă în gospodării este că dispozitivele de răcire sau sistemele de încălzire se defectează odată cu lipsa energiei electrice, ceea ce poate avea efecte diferite și dramatice în funcție de anotimp. Procurarea hranei va fi dificilă, citează b1.ro

Va fi „ca o campare între patru pereți”, spun austriecii.

Forțele armate austriece informează, pe pagina ministerului federal al apărării, bundesheer.at despre obiectele pe care fiecare dintre noi ar trebui să le avem la îndemînă.

„Procurați-vă un radiou cu baterii, alternativ asigurați-vă că aveți acces la radioul unui automobil. Păstrați astfel în permanență rezervorul automobilului pe jumătate plin, lămpi portabile pe baterii, lumânări, extinctoare și sisteme de atenționare privind concentrația de monoxid de carbon.

Depozitați în gospodărie apă de băut, 2 l de persoană pe zi, pentru 3-5 zile, rezerve de hrană pentru 3–5 zile, medicamentele necesare pentru două săptămîni, bani în numerar”.

– Radio cu baterii (radio auto!)

– Lanterne sau faruri (inclusiv suficiente baterii de rezervă)
– Lumînari, aprinderi, stingătoare, alarme de monoxid de carbon
– Apă (2 litri de persoană pe zi; 3-5 zile), băuturi, ceai, cafea
– Mîncare durabilă timp de 2 săptămîni (paște, orez, conserve…)
– Medicație esențială timp de 2 săptămîni, trusă de prim ajutor
– Articole de toaletă, saci de gunoi, benzi adezive, fermoar
– Aragaz, grătar, pastă de combustibil
– Bani lichizi în bancnote și monede mici
– Saci de dormit, pături, haine calde
– Jocuri, blocuri de scris, pixuri
– Mașina să aibă rezervorul măcar pe jumătate plin.

Ce ar trebui să faci imediat?

Împreună cu familia și prietenii, gîndiți-vă ce probleme apar și ce posibile soluții pot fi pregătite încă de acum. Urmaţi un curs de supravieţuire în medii ostile.
– Asigură stocuri pentru 2 săptămîni

– Completați trusa de prim ajutor

– Stabiliți un punct de întîlnire unde să vă întîlniți atunci cînd telefoanele nu vor mai funcționa (de exemplu, cu copiii care sînt la școală sau în altă parte departe de casă)

Ministrul austriac de Interne spune că: „Planurile noastre prevăd că poliția va putea rezista timp de 72 de ore și va putea garanta operațiuni de urgență încă patru zile”.

Se pregătesc în 100 de cazărmi așa-zise „insule de siguranță”, care să permită armatei să funcționeze și să comunice autarhic în blackout. Se instituie un centru integrat de comandă la nivel federal.

Pentru a sensibiliza populația, televiziunea austriacă de stat ORF va difuza în curînd un serial denumit ”Totul în beznă“.

Astefel de campanii de informare a populaţiei în situaţii de urgenţă se derulează şi în România, cu singura diferenţă că în ţara noastră, Protecţia Civilă se află integrată în cadrul Inspectoratelor pentru Situaţii de Urgenţă aflate în subordinea Ministerului de Interne. Informaţii şi sfaturi similare găsiţi pe site-urile DSU şi IGSU, dar şi pe cele ale ISU-rilor judeţene, în funcţie de tipurile de riscuri şi ameninţări din zonele arondate.

Nimic nou sub soare!

20 DE ANI DE RĂZBOI ÎMPOTRIVA TERORISMULUI

Luna octombrie va fi plină de conferințe și dezbateri, fizice și on-line, care vor avea ca temă cei 20 de ani de război împotriva terorismului, cu precădere în Iraq și Afghanistan. Informațiile prezentate provin din surse deschise și din experiența celor 17 ani de prezență personală în teatrele de operații.

PRIMUL RĂZBOI AL MILENIULUI

S-au scris zeci de mii de articole despre 11 septembrie în ultimii 20 de ani. Emoționale, patriotarde, tehnice, analitice, corecte, manipulatoare, reale sau fanteziste. 11 septembrie 2001… Ziua în care întreaga lume şi-a dat seama că epoca păcii s-a încheiat. Momentele în care avioane deturnate au lovit în inima Americii au marcat o generaţie. S-a tras atunci o linie, iar istoria s-a împărţit în ,,înainte de 11 septembrie” şi ,,după 11 septembrie”.

The World Trade Center south tower (L) burst into flames after being struck by hijacked United Airlines Flight 175 as the north tower burns following an earlier attack by a hijacked airliner in New York City September 11, 2001.

În data de 11 septembrie 2001, 19 terorişti care făceau parte din organizația Al Qaeda au deturnat patru avioane și au lansat patru atacuri sinucigaşe împotriva Statelor Unite. Două avioane au lovit World Trade Center din New York, care s-au prăbuşit după cîteva zeci de minute, în timp ce unul a lovit Pentagonul, iar altul s-a prăbuşit pe un cîmp din Pennsylvania. 15 dintre cei 19 terorişti care au deturnat avioanele în acea zi erau cetăţeni saudiţi.

Practic, teroriștii, coordonați de Osama Bin Laden, au vrut să distrugă SUA din temelii. Aproape au reușit!

Panica şi dezinformarea au pus stăpînire şi pe media americană, care, la un moment dat, relata informaţii contradictorii. Teoriile conspiraționiste au înflorit într-o țară condusă de corporații și PR. Multe dintre acestea au fost susținute de pr-ul corporatist pentru a camufla dezastrul privatizării unor job-uri cheie în securitatea națională. Profitînd de greșeli, Al-Qaeda a demonstrat că n-ai nevoie de rachete nucleare ca să clatini destinele unor state. Corupția, absența securității, ignoranța societăților și a politicienilor și o motivație de neclintit sînt suficiente pentru a atrage atenția întregii omeniri. Și, desigur, a mai fost nevoie de niște aeronave pline cu pasageri, pentru ca teroarea să atingă apogeul.

Dacă FBI, CIA şi alte 14 agenţii de informaţii ar fi conlucrat, atacurile puteau fi prevenite! Deși, unele dintre acestea, au avertizat decidentul politic! Un document datat 6 august şi intitulat „Bin Laden e hotărât să lovească în SUA” a fost prima informare a preşedintelui Bush referitoare la potențiale atacuri pe teritoriul american.

Gravitatea atentatelor din 11 septembrie a constat și-n faptul că au fost, totodată, un atac cu efecte întîrziate. Chiar dacă unii au supraviețuit atacurilor, s-au îmbolnăvit din cauza pulberii rezultate în urma prăbușirii Turnurilor Gemene, precum și din alte cauze.

Atacurile teroriste asupra turnurilor Word Trade Center din New York, de la 11 septembrie 2001, au avut urmări grave asupra politicii interne şi externe a Statelor Unite. Îmediat după atacuri, Preşedintele american George W. Bush dă ultimatum regimului taliban de la Kabul, cerînd predarea liderului terorist Osama bin Laden. În acelaşi timp, şeful de atunci al Casei Albe a cerut Guvernului de la Kabul închiderea taberelor de antrenament ale grupării teroriste Al Qaida. Talibanii oferă, în schimb, doar judecarea lui bin Laden – de către un tribunal islamic. Ca urmare, Statele Unite şi Marea Britanie încep bombardarea Afghanistanului. Ofensiva terestră din Afganistan a fost purtată de Statele Unite şi forţele aliate. La 12 noiembrie, talibanii fug din Kabul. Cîte victime au fost înregistrate în timpul conflictului armat şi în perioada care a urmat acestuia nu se ştie cu exactitate.

Pe 25 octombrie 2001Congresul american aprobă Patriot Act. Documentul permite îngrădirea temporară a drepturilor cetăţenilor. Printre altele, bibliotecile sînt obligate, prin lege, să transmită autorităţilor informaţii detaliate despre împrumuturile de cărţi sau cercetările online ale vizitatorilor. În plus, accesul în Statele Unite se face numai în baza unui paşaport imposibil de falsificat. Toţi suspecţii de terorism care nu sînt cetăţeni ai Statelor Unite pot fi puşi sub arest pe timp nelimitat.

La1 iunie 2002, preşedintele Bush prezenta, într-un discurs ţinut în faţa cadeţilor academiei militare de la Westpoint, punctele principale ale unei doctrine controversate, recunoscută ulterior ca Doctrina Bush. Printre altele, documentul permite Statelor Unite să declanşeze formalităţile de război împotriva acelor regimuri considerate a fi un pericol pentru securitatea Americii. În plus, doctrina prevede susţinerea procesului de democratizare a statelor din Orientul Apropiat, în vederea combaterii terorismului, dar şi apărarea unilaterală a intereselor americane.

Rezultatul acesteia îl constituie războiul din Irak. Susţinute de o „coaliţie a ţărilor voluntare”, Statele Unite invadează Irakul la 20 martie 2003. Oficial, conflictul armat se încheie la 1 mai, în acelaşi an. În realitate, ţara s-a prăbuşit într-o criză fără precedent!

Atentatul din 11 septembrie 2001 din New York a reprezentat o “bilă neagră” asupra securităţii din SUA şi nu numai. Acest atentat a dus la regîndirea planurilor noii ordini de apărare, dar în același timp a consolidat relaţiile internaţionale prin noi acte diplomatice pentru combaterea terorismului. După atentatele de la 11 sepembrie, NATO a decis să se extindă, pentru a include țările care pot contribui la coaliția internațională împotriva terorismului.

Terorismul amenință valorile democratice ale societăților noastre, precum și drepturile și libertățile cetățenilor. Combaterea terorismului a devenit o prioritate majoră pentru toate statele. La o lună de la atentatele din 11 septembrie, pe 11 octombrie 2001, la Casa Armatei din Timișoara, lansam alături de bunul meu prieten și camarad, regretatul Raico Cornea, volumul “Primul război al mileniului”. Cartea, apărută la Editura Augusta, a fost prima lucrare în limba română care s-a aplecat asupra atentatelor și consecințelor acestora. S-a publicat și vîndut în două ediții!

În 2005 înființez BMTF ca un birou specializat în monitorizarea presei, producerea de analize, ştiri şi imagini din medii ostile, dar şi în vederea acordării de servicii CAT: consultanţă, analiză şi training. Compania a apărut ca urmare a deteriorării mediului de securitate la nivel internaţional şi necesitatea acoperirii mediatice a crizelor tot mai numeroase și operează cu patru tipuri de termeni: „o nouă lume”; „revoluţie şi contrarevoluţie”; „umanitate excedentară” şi „catastrofă naturală”.

La 20 de ani de la 11 septembrie 2001, BMTF vă invite la o serie de conferințe și dezbateri despre războiul împotriva terorismului, vizionarea de imagini pe simeze sau cuprinse la un loc. Starul acestui turneu, prin mai multe orașe, va fi dat pe 11 octombrie 2021, la |Biblioteca Germană din Reșița.

11 septembrie 2001 a schimbat fața omenirii. Ar fi fost prea frumos ca noul mileniu să nu aducă nici un război major. Dar n-a fost așa!

BMTF pentru viitor

Cursurile de Jurnalism si Comunicare Media se adreseaza in primul rand persoanelor care doresc sa invete intr-un timp relativ scurt bazele jurnalismului, ce atributii are un jurnalist si ce inseamna aceasta profesie. Vom afla mai intai ce reprezinta sursele in jurnalism, ce este responsabilitatea profesionala, de cate feluri este jurnalismul iar apoi vom studia in detaliu stirea, interviul, reportajul, amcheta, editorialul cat si jurnalismul de opinie. Va propunem un curs complet, cu extrem de multe exemple practice, realizat intr-o maniera foarte accesibila care are ca scop formarea abilitatilor necesare oricarui viitor jurnalist de succes.

GLOBALIZARE ŞI TRIBALISM

O lume globală crează probleme globale. O lume globală înseamnă, însă, şi renaşterea orgoliilor locale, fărîmiţare, divizare. Un fel de „unitate în diversitate”. Regiuni întregi doresc independenţa faţă de un „centru” considerat corupt, sau arhaic, bazîndu-se pe tradiţii ancestrale sau, bogăţii subterane pe care le revendică în folos propriu. În multe colţuri ale lumii „Zonele verzi” de genul celor din Baghdad, sînt o realitate, iar „oraşele-stat” par tot mai mult o soluţie de viitor, în timp ce societatea anomizată se re-tribalizează. Globalizarea este re-simţită de fiecare şomer din Caraş-Severin care nu reuşeşte să-şi găsească un loc de muncă la compania americană de la Moldova Nouă. Dar, de fapt,

CE ESTE GLOBALIZAREA?

Am găsit pe Internet cea mai fascinantă definiţie a globalizării: „Întrebare: Care este cea mai adevarată definiţie a globalizării? Răspuns: Moartea prinţesei Diana! Întrebare: Cum aşa ? Răspuns: O prinţesă engleză cu un amant egiptean, are un accident într-un tunel francez, într-o maşină germană cu motor olandez, condusă de un belgian, beat cu wiskey scoţian, urmarită fiind, îndeaproape, de paparazzi italieni pe motociclete japoneze! Prinţesa era tratată de un doctor american cu medicamente braziliene. Şi chestia asta, îţi este trimisă de un român care foloseşte tehnologia lu’Bill Gates, iar tu o citeşti pe o clona de IBM care foloseşte cipuri taiwaneze, cu monitor coreean, asamblate de muncitori din Bangladesh într-o fabrică din Singapore, transportată cu vapoare din India, şi descărcată de sicilieni în porturi, trasportată din nou în camioane conduse de şoferi mexicani şi, în final, vîndută ţie, de evrei! Asta înseamnă globalizare”! Pornind de la acest banc,semnificaţia pozitivă a globalizării este aceea de progres. Schimb de informaţii şi de tehnologie,o economie fără bariere şi fără influenţa politicului, un joc liber al puterilor prezente pe piaţă. Dincolo de înlănţuirea amuzantă, şi deloc improbabilă, gluma ascunde o realitate a secolului nostru: interdependenţa economică şi socială care, însă, modifică din temelii lumea „aşezată” a secolului XX! În întreaga lume, la începutul secolului XXI, au început să se manifeste schimbări profunde ce au afectat viaţa socială, politică, economică şi militară a statelor. În ultimul timp, ideile privind globalizarea sau termenul de „global” au început să fie tot mai des şi larg utilizate, ajungând să se refere la „orice, de la Internet la hamburger” (Susan Strange. The Retreat of the State: The Diffusion of Power in the World Economy, Cambridge University Press, 1996). Într-un interviu acordat ziarului Times (http://www.timesonline.co.uk) din 13 iunie 2004, Noam Chomsky spunea: „Termenul globalizare a fost însuşit de Putere, atribuindu-i sensul de integrare economică, în care primordiale sînt interesele investitorilor şi numai foarte rar ale oamenilor. A treia cale este o variantă a programelor corporaţiilor de integrare economică internaţională, cu o faţă umană. Mişcările populare care au aparut peste tot nu au fost create în opoziţie faţă de acest program; mai degrabă, putem spune ca au adoptat o altă cale. Nu poate sta la baza lor un singur concept, întrucît sînt vizate o mare gamă de probleme umane. Dar toate abordările se bazează pe concepţii similare despre justiţie şi libertate. Prin contrast, mişcările politice dominate de ideologii sînt superficiale şi neinteresante din punct de vedere intelectual, în afară de înţelegerea relaţiei lor cu Puterea centralizată. Comunitatea serviciilor speciale americane, cu colaborarea unor experţi din lumea universitară şi din lumea afacerilor, a produs recent o prognoză pentru următorii 15 ani. Se aşteaptă ca globalizarea (în sensul dat acestui termen de centrele de putere) să fie aprofundată, conducînd la instabilitate financiară şi o mai mare diviziune economică. Instabilitatea financiară presupune o şi mai mică creştere economică decît în ultimii 25 de ani de globalizare, care sînt caracterizaţi prin degradarea indicatorilor macro-economici şi sociali. Diviziunea economică presupune că globalizarea nu se va face în sens tehnic (de exemplu, globalizarea raportului între preţuri şi salarii), ci într-un sens ideologizat (concentrarea bogăţiei şi puterii). SUA vor militariza spaţiul extra-terestru, violînd flagrant tratatele internaţionale, pornind de la ipoteza că va creşte diferenţa dintre săraci şi bogaţi, ceea ce va face necesare noile forme ale forţei militare pentru a asigura interesele comerciale şi de investiţii ale SUA intr-o lume zguduită de dezordinile provocate de săraci”.

Interesante şi concrete explicaţiile date de neo-liberalul american. Şi foarte sigure, în acelaşi timp! Alvin Toffler, citat în postfaţa cărţii PRIMUL RĂZBOI AL MILENIULUI (Ed. Augusta, 2001, pag.227) de către Mario Balint şi Raico Cornea, remarca în lucrarea sa „Război şi anti-război”, în 1995(!), referitor la „civilizaţia globală”: „A înfiinţa o nouă civilizaţie pe planetă şi a te aştepta apoi la pace şi linişte este culmea naivităţii strategice”! Această realitate, şi efectele ei, care frămîntă planeta, preocupă (şi îngrijorează) lumea, este acceptată, şi impusă, ca într-o uriaşă piaţă. În studiul său : CRIZA, ACTORII GLOBALI ŞI NOUA ORDINE ; GESTIONAREA SITUAŢIILOR CRITICE – vulnerabilităţi şi riscuri , Col.(r) ing. prof. univ. dr. NICOLAE ROTARU scria că globalizarea nu trebuie privită nici ca pe o unire (uniune de state), nici ca pe o invazie (un nou imperialism), ci ca o acceptare a cuceririi şi dominaţiei economice, financiare, informatice, a expertizei traiului mai bun, mai ieftin, mai uşor. E ceea ce se cheamă impunerea culturii dominante, a brandurilor şi logo-urilor de tip McDonald, Coca-Cola, Carrefour, Cora, Kauffland, IBM, Toyota, Mall etc. într-un război dur numit concurenţă acerbă. « Legea celui puternic devine acquis, oferta şi preţul celui puternic înfrînge răbdarea şi scumpătatea celui slab. Azi, totul se vinde, se negociază, se schimbă. Se cumpără orice: hrană, informaţie, know-how, securitate, mediu ecologic, vizibilitate, loc pe scenă, orientări politice şi politicieni. Deşi nu există, se fac simţite un guvern şi un partid de guvernămînt mondiale. Schengen,UE, ONU, NATO, CEFTA, OPEC, FMI etc. sînt uşi (intrări/ieşiri) ale spaţiului global ». Adică, ce spune autorul studiului este să acceptăm globalizarea ca pe un dat, ca pe un fenomen al naturii, implacabil şi de neoprit.

Pînă la apariţia Guvernului mondial, globalizarea este, deocamdată, financiară, economică şi culturală. Ordinea internaţională este una corporatistă şi nu interstatală. Capitalismul globalist s-a eliberat de politică. Cele 10 forţe care au făcut Pămîntul plat (Thomas L. Friedman Pământul este plat. Scurtă istorie a secolului XXI, Polirom, 2007 citat de Conf. George Cristian Maior în cursul său „Globalizarea şi antiglobalizare. Proiecţii asupra evoluţiei fenomenului terorist”.) generează în fiecare zi transferuri de suveranitate, în detrimental statului-naţiune şi în profitul organismelor supranaţionale: ONU, NATO, UE, politic vorbind, şi în favoarea pieţelor organizate sau a marilor grupuri industriale, financiare sau comerciale mondializate. Entităţi de orice natură, economică, financiară, culturală, se eliberează de frontierele teritoriale şi de normele juridice naţionale. La fel ca ştiinţa, globalizarea poate fi considerată sau “un dar de la Dumnezeu”, sau “o unealtă a Diavolului”. Depinde din ce parte priveşti! Globalizarea uneşte şi dezbină, apropie şi desparte, omogenizează dar şi diversifică, coagulează, dar şi fărîmiţează, sporeşte bogăţia dar extinde şi aria sărăciei. Analistul Ilie Şerbănescu, reamintea cititorilor în articolul: “Globalizare cu sens unic”, apărut în Revista 22, că “Globalizarea accentueaza mereu si mereu discrepantele. 1% dintre cei mai bogati oameni din lume detin 40% din averile totale mondiale, in timp ce 50% din populatie acumuleaza doar 1% din averi – este concluzia unui raport al Institutului Mon dial de Cercetare si Dezvoltare Economica (WIDER) de la Universitatea Na tiunilor Unite”.

Xavier Raufer, în volumul „Cele 13 capcane ale haosului mondial” (Ed. Corint, 2004, pp. 27-28) face o trecere în revistă a „locomotivelor” globalizării: „Dintre cele 100 principale puteri economice ale lumii (state şi întreprinderi laolaltă!), 51 nu mai sînt state-naţiuni, ci corporaţii multinaţionale. Printre primele 60 de puteri economice ale lumii (înainte de declanşarea Crizei economice, n.a.) mai găsim: Mitsubishi, Royal Dutch Steel, Itochu, Exxon, Toyota, General Electric, BP. Dintre primele 60 de puteri mondiale, primele 22 sînt state, iar pe cea de-a 23-a poziţie se află General Motors, chiar în faţa Danemarcei, iar pe locul 26 Ford Motors, chiar în faţa Norvegiei! Principalele 200 de grupuri mondiale reprezintă 30% din activitatea economică planetară”. 100 de întreprinderi mondializate impun legea lor economiei globului, scria şi publicaţia „Liberation”, în 28 septembrie 1999. Cifra lor de afaceri colectivă, în 1998, este de 2.100 miliarde de dolari, o dată şi jumătate PIB-ul Franţei. Aceste 100 de grupuri deţin active de 1800 miliarde de dolari în afara ţărilor lor de origine şi au peste 6 milioane de angajaţi în lume. Primele 500 de grupuri mondiale reprezintă 70% din comerţul mondial legal! La rîndul lor, Mario Balint şi Raico Cornea, în cartea „Primul război al mileniului” (op.cit. pp. 229-232), atarg atenţia asupra discrepanţelor generate de globalizare. „80% din întreaga tehnologie planetară este gestionată de 20% din statele şi populaţia planetei. Rata demografică este, în schimb, net în defavoarea statelor bogate. Populaţia ţărilor sărace creşte de 3 ori mai repede şi este tot mai tînără, în timp ce Vestul se împuţinează şi îmbătrîneşte, ceea ce duce la mari dezechilibre pe piaţa muncii şi a asigurărilor sociale. Emigranţilor economici li se alăturau, în anul 2001, potrivit raportului UNHCR, 22,3 milioane de refugiaţi. Tot la începutul anului 2001, penuria alimentară afecta 33 de ţări şi peste 60 de milioane de persoane necesitau „urgenţă alimentară”, potrivit FAO. Acelaşi raport arăta că mai mult de 30% din populaţia globului suferă de malnutriţie. 826 de milioane de persoane subalimantate sînt expuse unei insecurităţi alimentare cronice. Bolile sînt şi ele prezente în tabloul global. Din cauza lipsei de iod (740 de milioane de persoane suferă de carenţe de iod!), peste 16 milioane de oameni suferă de cretinism şi peste 49,5 milioane manifestă felurite carenţe cerebrale. Lipsa fierului şi anemia afectează peste 2 miliarde(!) de persoane, iar 140 de milioane prezintă mari carenţe de vitaminare, în special Vitamina A. Lipsa acesteia duce la afecţiuni oftalmice. Rămas sin gur şi atotstăpînitor, capitalul a abandonat reţinerile, a aruncat la coş comportamentul de tip „political correctness” şi a dat iama în zonele albe ale expansiunii sale, „înnegrindu-le” cu mare viteză şi fără a privii în jur. Părînd a fi călare pe si tua ţia lumii, capitalul internaţional nu se ara tă dispus să renunţe la profit în favoarea sprijinului social planetar pe care îl lasă în grija organismelor internaţionale şi a statelor-naţiune. Este foarte posibil ca în acest secol, pe fundalul destructurării tot mai accentuate a statului-naţiune, să asistăm la confruntări între bogaţi şi săraci, între corporaţii şi organizaţii non-guvernamentale radicale, sau între statele-naţiune şi proprii cetăţeni. Împotriva săracilor, năpăstuiţi nu doar de soartă, dar şi de globalizare – nu poţi lupta nici cu arme nucleare, nici cu cele mai sofisticate tehnologii, căci săracii n-au, de fapt, ce pierde!

STATUL-NAŢIUNE ÎNTR-O LUME GLOBALĂ

În epoca globalizării, valorile fundamentale ale statului-naţiune, aşa cum îl cunoaştem azi, sînt din ce în ce mai vulnerabile. Xavier Raufer (op.cit. pag. 9) este de părere că globalizarea porneşte de la ideea diminuării importanţei statului-naţiune şi afirmă că « ordinea internaţională nu mai este una exclusiv inter-statală ». Statul-naţiune, în accepţia sa occidentală, clasică, a apărut după Revoluţia franceză. În sec. al 19-lea, naţiunea, bazată în principal pe limbă, cultură şi tradiţie comune a oferit un cadru adecvat pentru creşterea economică, securitate, stabilitate, îmbunătăţirea nivelului de trai şi afirmare în arena internaţională. După prima conflagraţie mondială a crescut numărul de state-naţiuni, fenomen amplificat prin de-colonizarea de la sfîrşitul celui de Al Doilea Război Mondial. După sfîrşitul Războiului Rece, procesul de remodelare politico-teritorială a continuat. Nu în puţine cazuri, statele-naţiuni s-au născut ca urmare a unor convulsii puternice, fapt ce a sporit insecuritatea în sistemul internaţional şi a creat impresia de anarhie. Dar, sfîrşitul Războiului Rece a făcut vizibilă şi o nouă realitate: existenţa statelor slabe sau falite care au devenit, în mod indiscutabil, cea mai importantă problemă a ordinii internaţionale. Un principiu – suveranitatea – e pe cale de a fi amendat, azi vorbindu-se tot mai pregnant despre „suveranitate limitată” sau „asistată” . Acesta este un discurs 100% globalist, într-o lume în care, mare parte din suveranitatea statelor-naţiune a fost transferată spre organisme pan-statale, de tipul UE , ONU, NATO. Aceste organisme pan-statale adoptă reguli şi legi internaţionale impuse de noile realităţi economico-sociale, generate, la rîndul lor, de intervenţia globală a actorilor non-statali. Regulile astfel adoptate sînt impuse statelor-naţiune care, pe deoparte pierd din suveranitate, iar pe de alta sînt « colonizate » de actorii non-statali ai globalizării, fără a putea să se apere. Globalizarea produce turbulenţe în ambele sensuri, este de părere Ionel Nicu Sava, în lucrarea STUDII DE SECURITATE (ed. Centrul Român pentru Studii Regionale, 2005, pag. 131) : în jos, către statele-naţiune şi în sus către societatea internaţională. Ea împinge unele state să preia responsabilităţi globale, în timp ce altele sînt deposedate de atributele suveranităţii. Ea creează noi structuri internaţionale sau le forţează pe cele existente să preia mai multe sarcini decît pot duce în prezent, accelerează relaţiile dintre societăţi şi economii, dintre zone şi regiuni ale lumii. Prin globalizare, statele-naţiune încep să aibă responsabilităţi externe suplimentare, în condiţiile în care o parte din atribuţiunile lor interne sînt diminuate. Cu alte cuvinte, statele sînt chemate să se implice în stabilitatea şi securitatea internaţională. Statele slabe nu asigură un nivel adecvat de securitate pe plan intern, suveranitatea lor este limitată, iar vulnerabilitatea lor la ameninţările politice este deosebit de crescută. Resentimentele populaţiilor faţă de stat cresc. Fără sprijin şii cooperare din afară, gestionarea unor probleme de bază, altă dată pe deplin rezolvabile, devine imposibilă. În ultimii ani, s-au modificat radical coordonatele geo-strategiei şi geopoliticii, lumea bipolară făcînd loc unui univers fragmentar în care se „nasc” şi „renasc” antagonisme de toate categoriile. Col.(r) ing. prof. univ. dr. NICOLAE ROTARU, scrie, în studiul amintit deja, citînd « un mare analist al lumii de azi şi al „valurilor” prin care a trecut omenirea »: „Folosirea violenţei ca sursă de putere nu va dispărea prea curînd. Studenţii şi protestatarii încă vor fi împuşcaţi în pieţe, prin toată lumea. Armatele vor continua să duduie peste graniţe. Guvernele vor aplica în continuare forţa atunci cînd îşi închipuie că acest lucru serveşte scopurilor lor. Statul nu va renunţa niciodată la puşcă.” James Rosenau (Turbulence in World Politics. A Theory of Change and Continuity, Princeton University Press, 1990), citat de conf. George Cristian Maior, defineşte impactul globalizării prin transformarea structurală a sistemului internaţional, dintr-un model centrat pe relaţiile interstatale într-unul multicentric în sensul distribuirii pe mai multe niveluri a relaţiilor de autoritate şi putere. Rosenau subliniază că procesul de globalizare implică simultaneitatea şi inter-cauzalitatea unor procese contradictorii – de integrare versus fragmentare, centralizare versus descentralizare şi regionalizare. Aceste polarizări creează tensiuni inerente între cupluri de procese: globalizarea relaţiilor implică în subsidiar anumite fenomene de localism/localizare, tensiuni între centru şi periferie, comunitarism şi cosmopolism, culturi şi subculturi, state şi pieţe, etc.

TRIBALISM, REVOLTĂ, TERORISM

Aşa cum amintea Ionel Nicu Sava (op.cit. pp. 100-142), globalizarea generează fragmentarea, care este sursă de instabilitate şi insecuritate. Ideea că mai multă civilizaţie, exportată prin globalizare, înseamnă mai multă pace, este dificil de susţinut. Din 1945 pînă în 2000 lumea a cunoscut doar 26 de zile fără război! Între 1945 – 2005 s-au înregistrat 132 de războaie. Numai 7 dintre ele s-au încheiat cu întreruperea ostilităţilor, 18 prin împăcarea părţilor în urma negocierilor şi 38 cu medierea unei terţe părţi. Statele puternice sînt considerate exportatoare de securitate, iar statele slabe, furnizoare de insecuritate. Ceea ce au în comun aceste state slabe, este nivelul ridicat de riscuri interne, care, oricînd se pot transforma în riscuri la adresa guvernării. Una dintre aceste ameninţări o reprezintă grupurile sociale care au fost coagulate de existenţa unei ameninţări comune: pierderea locului de muncă, a locuinţei, sărăcia extremă, teama de pierdere a identităţii. Identităţile societale ţin de limbă, tradiţii, religie, cultură locală, mituri şi simboluri, motiv pentru care manifestă o puternică sensibilitate la ameninţările de orice fel. Franţa, de exemplu, consideră necesar să se protejeze în faţa culturii Coca-Cola (SAVA, Ionel, Nicu, STUDII DE SECURITATE, Ed. Centrul Român de Studii Regionale, 2005, pag. 194). Cultura fast-food este percepută de Italia ca o ameninţare. S.P. Huntington remarca încă din 2004 că „elitele se desnaţionalizează şi devin din ce în ce mai globale, în timp ce populaţia se renaţionalizează şi devine din ce în ce mai locală (Who Are We: The Challenges to Americas National Identity, Ed. Simon and Schuster, New York, 2004). Firesc, globalizarea culturii corporatiste generează o localizare a culturii tradiţionale şi o resuscitare a vechilor identităţi. În aceste condiţii, persoanele se reorientează către familie sau grup, care-i poate oferi siguranţa identităţii şi a zilei de mîine, ca urmare a unui instinct de conservare care le avertizează asupra fenomenului reprezentat de suprastructurile simbolice globale. Teama de dispariţie conduce, inevitabil, la revoltă, îndreptată spre elitele globale sau spre statul-naţiune, perceput ca incapabil să asigure protecţia propriei identităţi sau valori, sau a stabilităţii economice (în condiţiile în care posibilitatea statului de a acţiona împotriva măsurilor luate de corporaţii pe teritoriul său devin din ce în ce mai reduse). Revoltele se pot radicaliza şi, de multe ori, se transformă în elemente de terorism, mai ales în asociere cu delincvenţa, crima organizată, corupţia, traficul de bunuri şi persoane, ce afectează, deopotrivă grupurile neo-tribale, dar şi capacitatea societăţilor de a derula relaţii sociale normale, pozitive. De la găştile de cartier, la gherila urbană sau grupările teroriste, nu e decît un pas! Asociate cu rate înalte ale divorţului, avortului, sărăciei, alcoolismului, aceste fenomene sînt expresia a ceea ce se numeşte anomie socială şi reprezintă o criză societală generalizată. Potrivit lui Ionel Nicu Sava (op.cit. pag. 277), „din punct de vedere al securităţii societale, terorismul reprezintă o formă de război între societate şi stat”, statul-naţiune incapabil să apere organizaţia de efectele globalizării. Cauzele terorismului sînt complexe. Petre Otu, în prefaţa cărţii lui Xavier Raufer (op.cit. pag.12), reţine, în primul rînd, sporirea considerabilă a inegalităţii în rîndul populaţiei şi societăţilor. „Practic, avem de-a face cu o inegalitate globală, de o parte acumulîndu-se bogăţie, de cealaltă parte sărăcia. (…) La aceasta se mai adaugă adîncirea divergenţelor etnice, religioase şi a conflictelor ideologice rămase nerezolvate şi care înveninează sistemul internaţional, proliferînd adesea în conflicte violente, inclusiv războaie civile. (…) Mai trebuie luate în calcul şi alte elemente: supraaglomerarea unor localităţi, crearea acelor megalopolisuri care determină explozia violenţei; răspîndirea cazurilor de incompatibilitate lingvistică, culturală şi de civilizaţie, cauzate de exodul în ţările bogate a unor valuri de emigranţi din ţările sărace”, ce formează grupuri şi comunităţi închise, inadaptate şi mereu în conflict cu majoritatea. Şi Florentin Scaleţchi analizează, în studiul SECURITATE COMUNITARĂ ŞI TERORISM, cauzele fenomenului terorist la nivelul grupurilor. Este deosebit de important ca orice fenomen social nociv să fie combătut şi eradicat prin studierea şi eliminarea cauzelor care l-au generat sau îl întreţin. În legătură cu flagelul terorismului contemporan, se impune constatarea că, analizînd rezultatele nenumăratelor reuniuni, întîlniri, conferinţe şi alte manifestări internaţionale în domeniu, inclusiv dezbaterile în cadrul Organizaţiei Naţiunilor Unite, se evidenţiază faptul că preocupările pe marginea cunoaşterii şi combaterii factorilor care generează terorismul nu au dus la un rezultat definitoriu; acelaşi lucru se desprinde şi din parcurgerea numeroaselor materiale sociologice, politice, militare sau de altă natură consacrate terorismului.

Unii cercetători susţin că în contextul globalizării, a presiunilor economice şi sociale, nu se doreşte relevarea cauzelor generatoare de terorism pentru că se vrea mascarea adevărului. În acest sens, profesorul american H.H.Cooper sublinia: „răspunsul la întrebarea de ce o persoană devine terorist este de a găsi scuze prin referire la individ şi nu la cauze politice, condiţii sociale sau altceva” . Tot astfel, Edward Hyames, din Marea Britanie, merge mai departe afirmînd că „a căuta cauzele fenomenului echivalează cu încercarea de a-şi asigura legitimitatea”. Profesorul Vojin Dimitrievici, de la Facultatea de Drept din Belgrad, spune: „Anumite origini ale terorismului pot fi deplorabile în sine, datorită situaţiilor penibile (rasism, colonialism, violarea drepturilor omului), în timp ce altele nu sunt astfel, dacă se ţine seama de faptul că teroriştii, în ansamblu, provin din minorităţi frustrate”.

Pe plan intern, terorismul are foarte multe cauze care rezidă în principiu în:

– inegalitatea socială; polarizarea bogăţiei şi a sărăciei;

– aroganţa puterii;

– lupta pentru putere şi supremaţie;

– ura celui slab faţă de cel puternic, izvorîtă din negarea ordinii existente pe care cel slab o consideră nedreaptă;

– proliferarea disperării;

– exercitarea de către cel puternic a unor presiuni şi acţiuni pe care cel slab le consideră a fi teroriste;

– incompatibilităţi grave în perceperea sistemelor de valori;

– existenţa unor tensiuni, convingeri şi prejudecăţi care cer un alt proiect de aşezare a lumii;

– hotărîrea de a distruge, nu pentru a construi, ci pentru a spulbera şi pentru a instaura frica.

Pe plan internaţional, se poate aprecia că acţiunile teroriste s-au desfăşurat, pînă în prezent, cu predilecţie în trei zone: cea a statelor puternic industrializate, unde terorismul este generat de gravele contradicţii sociale sau economice, de un puternic sentiment de frustrare şi alienare manifestat mai ales în rîndurile tineretului; a doua zonă este cea a ţărilor unde trecutul istoric a generat contradicţii naţionale sau religioase puternice, determinînd, de exemplu, pe basci, pe irlandezi sau musulmani să treacă de la rezistenţa organizată la violenţa teroristă în scopul recunoaşterii drepturilor lor de către metropolă; ultima zonă este cea a ţărilor din lumea a treia, unde terorii dictatorilor îi corespunde violenţa grupurilor extremiste.

Specialiştii în materie evidenţiază drept cauze ale terorismului internaţional următoarele:

– politica de dominaţie, expansiune şi hegemonie;

– discriminarea rasială, politica de aparthaid;

– folosirea forţei în relaţiile internaţionale şi violarea independenţei politice, a suveranităţii naţionale şi integrităţii teritoriale a statelor;

– amestecul în treburile interne ale altor state;

– încercările de a impune unor grupuri naţionale părăsirea teritoriilor;

– exodul forţat al populaţiei persecutate;

– intensificarea activităţilor organizaţiilor fasciste şi neofasciste;

– menţinerea unei ordini economice internaţionale injuste şi inechitabile;

– exploatarea străină a resurselor naturale naţionale;

– distrugerea sistematică de către o putere străină a populaţiei, florei, faunei, mijloacelor de transport şi structurilor economice;

Pandemia de CORONAVIRUS a reușit să aducă în prim plan un nou tip de teroare, pe care înainte îl puteam înțelege numai în contextul unui atac terorist clasic. Virusul a forțat o nouă conviețuire accelerată să ia amploare peste noapte: a insuflat o frică de necunoscut si de străini, a golit străzi, restaurante, cafenele, a oprit transportul aviatic și a închis granițe. În țările lovite cel mai tare, a adus urgența momentului din spitale să atingă cote de război, cu doctori și asistente medicale luptînd ca în tranșee pentru viața pacienților. Deci, acești noi parametrii ai fricii îi putem clasifica drept terorism! Terorismul pandemiei este atît de vast, încît nu poate fi detectat și oprit la granițe și nu răspunde măsurilor normale de combatere a grupărilor teroriste: supraveghere, liste internaționale de suspecți, misiuni speciale de intervenție sau blocarea finanțării acestor grupuri.

Pentru că suntem atît de concentrați pe coronavirus, nu vedem că sînt atacuri Daesh în Syria, în Iraq, chiar și în Afghanistan aceste atacuri continuă. Uităm ce se întîmplă acolo și cînd momentul pandemiei va fi spre final, ne vom trezi și vom vedea că am uitat de noile și reînnoitele grupuri teroriste, care sînt din nou puternice! Mai mult, Consiliul Europei a avertizat cu privire la o potențială folosire sporită a armelor biologice, precum viruși sau bacterii. Teroriștii nu vor uita „lecțiile învățate” în timpul pandemiei de coronavirus. Daunele create astfel ar fi cu impact rapid și potențial global!

Secretarul general al Organizației Națiunilor Unite, Antonio Guterres, a avertizat recent că pandemia declanșată de noul tip de coronavirus (Covid-19) ar putea duce la abuzul de tehnologii digitale și noi atacuri teroriste, precum atacuri cibernetice și terorism biologic. Antonio Guterres a susținut un discurs în contextul săptămînii dedicate luptei împotriva terorismului. În discursul său înaltul oficial a marcat că împreună cu Daesh, al-Qaeda și alte grupări afiliate, Neonaziștii, susținătorii supremației rasei albe și alte grupări rasiste încearcă să beneficieze de diviziuni și conflictele locale.

Afirmînd că Daesh încearcă să se restructureze în Syria și Iraq, Guterres a spus: “Pandemia a demonstrat punctele noastre slabe împotriva noilor tipuri de atacuri teroriste, precum abuzul de tehnologie digitală, atacuri cibernetice și terorism biologic.”

Așa se face că, în situaţii de criză, în care cetăţenii sînt puşi să aleagă între libertate şi siguranţă, doctrina paternalismului libertarian ar putea fi compromisul ideologic perfect. Scopul acestui concept propăvăduit intens la nivel global ca o șansă în evoluția societală, este acela de a evita arbitrariul, hazardul, precum şi efectele dăunătoare.” (Sunstein, Cass; Thaler, Richard (2003), Cass Sunstein, Richard Thaler, Libertarian Paternalism, American Economic Review, 2003, pp. 175- 178). Nu garantează, însă epuizarea de sens a terorismului!

15 ANI

BMTF are în componenţă jurnalişti veterani, porofesionişti în domeniul comunicării şi a securităţii, angajaţi în respectarea libertăţii de exprimare şi promovarea profesionalismului și adevărului.

BMTF sprijină prin toate mijloacele jurnaliştii pentru consolidarea fluxului liber de informaţii credibile şi nemanipulate. Pentru acest deziderat asigurăm transferul de cunoştinţe şi abilităţi elevilor, studenţilor şi jurnaliştilor, organizaţiilor care operează în medii ostile violente sau repressive. Obiectivul nostru include, însă şi transfer de cunoştinţe şi abilităţi în journalism şi Securitate privată.

15 ANI

SI VIS PACEM PARA BELUM!

Anul 2018 se încheie. Prost, cum a început! A fost anul în care am reuşit să scoatem un singur print. Excepţional, e adevărat, dar unul singur! Mulţumim Neluţu Pau, Mădălina, TRANSPROTECTOR, pentru tot acest an! Dar, tot mai mulţi elevi, studenţi, jurnalişti sau cadre didactice au participat la cursurile organizate sub sigla BMTF. E important să fim pregătiţi. Ne aflăm într-un regres al aşteptărilor, al proiecţiilor imaginare. În acest spaţiu “fermentează” deja viitorul luptelor de stradă, declanşate de frustrările şi nemulţumirile adunate în zeci de ani de umilinţe! Jurnalistul de criză din România, precum înaintaşul său Brunea-Fox, trebuie să cunoască şi să se confrunte cu această realitate. Şi să rămînă în viaţă! Scopul acestor cursuri, acesta este! Iar scopul atelierelor BMTF este de a vă face să luaţi în serios lumea ce va veni! Aţi uitat? Ce este mic, negru, urît, rău şi bate la uşă? Viitorul! Să-l aşteptăm pregătiţi!

În plan judeţean, lucrurile stau… stau! La Reşiţa, Ioan Popa chiar arată că se poate şi un oraş în care erai tentat să-ţi tai venele, începe să-şi schimbe faţa, să înceapă să zîmbească. Ştiţi, deja, că nu am “nici o gară” cu Nelu Popa, că nu primesc bani de la Primăria Reşiţa sau alte firme partenere, deci nu am nici un motiv direct să-l laud. Şi, nici nu o fac! Spun, doar, că Reşiţa merita un astfel de primar, care are viziune şi “un plan cincinal”. Felicitări, tot înainte!

La nivelul judeţului situaţia pare mai amorţită, chiar şubredă, pe ici, pe colo. Bani nu prea sînt, rezultate… nici pe atît! Spitalul Judeţean, după ce a renunţat politic la managementul doctorului Dumitru Secăşan, şi-a găsit greu cadenţa, cu Waldemar Murgu în frunte. La Caransebeş, cînd e vorba de spital, te gîndeşti la Decameronul lui Boccaccio şi la liberalismul de grădină de vară promovat în judeţ. La Moldova Nouă, primarul Adrian Torma încă mai invocă “greaua moştenire”, iar oraşul nu şi-a regăsit locul pe harta Dunării. În comune, situaţia se mişcă, unii primari asfaltează de zor (lenţu Mare!), sau se luptă să păstreze asfaltul pe care firmele de exploatarea lemnului îl distrug, cum e cazul Ezerişului. Ioan Rusu nu se lasă doborît şi, sper, că nu va anula porţile agabaritice!

În budoarele politicii provinciale, multe foieli şi ros de oscioare în linişte. Doar PMP-ul vicelui Popovici se mai aude, din cînd în cînd, prin intermediul său, desigur, de te întrebi dacă a rămas singur în partid, de liberali auzi doar la rubrica “monden”, iar luptele din PSD-ul local mă amuză teribil şi-mi aduc aminte de Radio Reşiţa. Ion Mocioalcă e secretar general şi nu şi-a spus, încă, ultimul cuvînt! Despre parlamentarii de Caraş-Severin… Dacă îl extragem pe senatorul Ionuţ Chisăliţă din această gaşcă, restul par potriviţi doar pentru ciorbă şi săpun!

În plan naţional, România arată ca un bolnav de nervi, vorba CTP-ului! Hoţii, curvele, ticăloşii, infractorii dovediţi, proştii, incompetenţii, parveniţii, răzbunătorii, mincinoşii, manipulatorii, ordinarii, jegoşii sînt la mare căutare! Ei sînt peste tot! De pe culoarele politicii de mahala, în televiziuni, radiouri, instituţii publice sau chiar instituţii de forţă, unde ar trebui să existe competenţă. Adjuncţii de şef de post sînt promovaţi comandanţi, direct, fără etape intermediare, iar generalii care au văzut cum arată o rachetă anti-tanc din faţă (John, Respect!) sînt blamaţi că cer performanţă celor din subordine! Statul paralel s-a anchilozat de atîta stat, iar statul-stat nu a mai reuşit să scape de statul-paralel. Omul de rînd NU MAI ARE ÎNCREDERE în propriul stat, care a devenit chiar OMUL GRAS care îi stă în spate! Impozitul pe salar e de 45% care-ţi răpeşte orice urmă de respect faţă de angajator. Haosul din economie e întreţinut şi atent speculat de băieţii deştepţi, cel din politică aduce “pe culmile disperării” un popor tot mai scîrbit, dar nu suficient pentru a pune mîna pe bîtă!

În Europa, liderii naţionali au ridicat vocea la internaţionaliştii care s-au obişnuit să dea vina pe Rusia pentru orice nu le convine. Dacă ar fi aşa, Rusia, Putin şi Russia Today reprezintă cel mai performant mecanism creat în ultimul deceniu, cu jurnalişti de la BBC şi CNN. Rusia e în spatele Ukrainei, Brexitului, vestelor galbene, Italiei lui Salvini, ieşirii lui Merkel din peisaj, imigranţilor, chiar şi în spatele Veoricăi! Vorba cîntecului: “pe la spate, pe la spate…” Kosovo a decis să-şi facă armată, deşi NATO le-a transmis să se mai gîndească! De aici ne dăm seama că e simplu cu războiul, mai greu cu pacea! În materie de lideri, Europa pare extrem de tulburată. Parcă toate mamele acestei generaţii au fost la Woodstock şi după ce s-au îmbibat în droguri şi alcool, au făcut sex cu toţi degeneraţii, de le-au ieşit copiii precum în pozele de la rubrica “aşa nu”! Ei sînt decidenţii politici ai unei Europe care, ca orice imperiu, e pe ducă! În acest timp, liderii sărbătoresc, decuplaţi de cetăţenii cărora nu le mai ştiu nimic, nu se mai întîlnesc etc. Europa decuplaţilor!

În Afghanistan, la ora acesta, Batalionul 812 Infanterie ŞOIMII CARPAŢILOR – de care mă leagă o prietenie, o nuntă şi multe luni petrecute împreună în Iraq – îşi face datoria în Kandahar. 812 este Batalionul Centenarului! Chiar a Două Centenare! Pentru că, în prima parte a anului viitor, 2019, Batalionul împlineşte 100 de ani de existenţă glorioasă! Din păcate, nu am putut fi alături de militarii bistriţeni. După 16 ani de misiuni, Afghanistanul a devenit, brusc, un loc neinteresant… Nu detaliez. E una din neîmplinirile, frustrările şi mirările acestui an!

Expoziţia de fotografie 48/30/16 organizată la ZODIAC-ul din Lugoj a spus, totuşi “povestea Afghanistanului”. O expoziţie datorată lui Adi şi Arminei Stanca, verii mei, şi, evident, lui Nielu de la Bărbosu! Mulţumesc! Mulţumesc Puşa, Doru, Adi Stanca pentru prezenţă! Mulţumesc Andy Henz pentru prietenie! Mulţumesc Gabriel Brezeanu (Mediafax) pentru fotografii!

După ce l-au făcut pe Fifor să se demită singur, tîrguiala cu prelungirea mandatului Şefului Statului Major al Apărării, legal, cu un an, este de cel mai prost gust posibil. În timp ce unii l-ar vrea plecat ieri, în cadrul unei ceremonii militare organizată la sediul Ministerului Apărării Naționale, în prezența Asistentului Adjunct al Secretarului Apărării pentru Operații Speciale și Combaterea Terorismului al SUA, Andrew Knaggs, generalul Nicolae Ionel Ciucă, șeful Statului Major al Apărării (SMAp), și generalul-maior Marian Sima, șeful Direcției Informații Militare, au primit „Medalia de Onoare a Forțelor pentru Operații Speciale ale Statelor Unite ale Americii”, conferită de comandantul Comandamentului Forțelor pentru Operații Speciale al SUA (US SOCOM), generalul Raymond Thomas. Evoluția mediului de securitate global și în zona de interes strategic a României a impus adaptarea modalităților de răspuns, în vederea contracarării riscurilor și amenințărilor la adresa securității și apărării naționale. Ținînd cont de organizarea și sistemul de comandă și control ale forțelor pentru operații speciale și de resursa umană, tehnică și infrastructura aflate la dispoziție, anul acesta, la 1 martie, a fost înființat Comandamentul Forțelor pentru Operații Speciale (CFOS). În cei 15 ani de la înființarea primelor structuri acționale ale Forțelor pentru operații speciale din Armata României, militarii acestor structuri au participat la misiuni în teatrele de operații și la activități multinaționale, iar profesionalismul și competența acestora au fost recunoscute și prin cele peste 1000 de decorații și medalii naționale și peste 100 de medalii și decorații primite de la partenerii străini.

Conflictul se află în centrul societății umane și în tot acest timp, cît oamenii s-au luptat între ei, cineva a fost acolo pentru a observa ceea ce se întîmplă și pentru a transmite informații altor persoane. Jurnaliştii de război contribuie la imaginile de arhivă şi textele care stau mărturie despre ce înseamnă zilele petrecute pe front şi cum este să trăieşti, cîteodată şi ani de zile, printre bombe, arme şi mereu cu teama că nu se vor putea întoarce teferi acasă.

Jurnaliștii au o misiune dublă, care a transformat lupta cu deturnarea realității într-un adevărat război: trebuie să apere libertatea de exprimare și dreptul publicului de a fi informat, pe de o parte, iar pe de altă parte sînt nevoiți să se apere pe ei înșiși atunci cînd statele îi găsesc incomozi.

Uneltele profesiei au fost întoarse împotriva noastră pentru a incita la ură, pentru a crea inamici imaginari și a creiona realități alternative. Această propagandă de care social media sînt pline este menită nu doar să inducă lumea în eroare, ci și să atace jurnaliștii la un nivel mult mai profund, cel psihologic. Aceasta este într-adevăr o nouă amenințare!

2019 să ne aducă mai multă hotărîre! Să exorcizăm răul din noi, să conştientizăm că NOI PUTEM orice, numai să vrem, că SÎNTEM cei mai buni, că dacă ne lăsăm conduşi de nulităţi, nu sîntem mai buni decît ei, că AVEM ce spune, că trebuie să fim SEMPER FI ! Şi să nu uităm: SI VIS PACEM PARA BELUM!

NUNTĂ BOMBARDATĂ LA KANDAHAR

BMTF, 5 oct – Trei femei și un copil au fost ucişi și alți opt civili au fost răniți, inclusiv șapte femei, în timpul unei procesiuni de nuntă, la Kandahar, în urma unui atac aerian ce viza mai mulţi militanţi talibani care se retrăgeau din districtul Maroof din sudul Kandaharului, transmit surse de securitate.

Atacul a avut loc în districtul Maroof, cînd membrii forțelor de poliție au cerut sprijin aerian ca urmare a atacurilor talibanilor asupra avanpostului lor. Talibanii au atacat satele Khogyani și Ishaqzai, în districtul Maroof joi seară, dar s-au confruntat cu rezistența forțelor guvernamentale, se spune într-o declarație a Biroului de presă al guvernatorului provinciei.

Potrivit acesteia, membrii forțelor afghane de poliție națională au cerut sprijin aerian, iar talibanii s-au ascuns în casele oamenilor și, prin urmare, au avut loc pierderi civile în timpul intervenţiei aeriene.

Declarația confirmă moartea a trei femei și a unui copil în bombardament.

Opt talibani, inclusiv trei cetățeni pakistanezi, au fost uciși de avion.

Talibanii nu au comentat, deocamdată, informaţia.

Pe de altă parte, două fete au fost ucise și alţi 16 civili au fost răniţi cînd vehiculul lor a lovit o bombă de pe marginea drumului, în districtul Zheri din Kandahar.