Etichetă: COSTI BOȘNEAG

RAFTUL CU CĂRȚI

AMINTIRILE UNUI CHIȚIBUȘAR

Detaliile fac diferența! Și pentru că sînt importante dar extrem de… enervantez, în bunul obicei al lipirii de etichete, ne place să spunem că numai chițibușarii se apleacă asupra lor. Numai ei nu lasă la voia întîmplării un fanion, un poster rock lipit pe spatele unei uși de dormitor, un miros greu, de vomă amestecată cu praf de pușcă, sau o tunsoare military executată, cel mai probabil, în frizeria de la peron, în Gara București-Nord.

La Editura Tracus Arte a apărut volumul „InVoluntar în războiul altora”, de Costi Boșneag. 294 de pagini, de amintiri grupate într-un roman. Autorul nu este scriitor. Cum nu este nici jurnalist. Și, totuși, detaliile dezvelite în carte fac recurs la aceste tehnici folosite. Diavolul se ascunde în detalii. Și, uneori, chiar așa și este. Detaliile nu sînt niciodată de trecut cu vederea. Detaliile ascund sensuri mari. Toate detaliile mărunte din viața noastră, ne dezvăluie adevărata față. Cele mai mici lucruri pe care le săvîrșim ne arată patimile sau virtuțile sufletești aflate în noi. Diavolul se poate ascunde și fapte extreme. „Pero non son hombres, son demonios!”– „Dar aceștia nu sunt oameni, sunt diavoli!” – a exclamat colonelul mexican Francisco Paula Milan după ce ultimii legionari s-au predat la hacienda Camerone, în 1863. În acel Alamo al Legiunii, s-au înfruntat Compania a 3-a, din Batalionul 1 al Legiunii Străine, comandată de căpitanul Jean Danjou, în vîrstă de 35 de ani, un veteran al campaniilor din Algeria, al “Războiului Crimeii” și al războiului franco-sardo-austriac, decorat cu Medalia “Legiunea de Onoare”, în fruntea a 62 de legionari apți de luptă: austrieci, belgieni, elvețieni, francezi, germani, olandezi, polonezi, prusaci, 1 danez, 1 spaniol, 1 italian, 1 englez cu 1200 de infanteriști și 800 de cavaleriști mexicani. Diavoli! Și, mici detalii…

Să revin la carte. 1993, Europa de Est. Bosnia-Herțegovina, fostă membră a Federației Yugoslave, urmează exemplul Sloveniei și Croației, încercînd să-și croiască propriul ei destin. La fel ca o mare parte dintre tinerii români post-revoluționari, patru bucureșteni pornesc într-o călătorie peste frontierele însîngerate, ilegal prin Bosnia, pe mîna unor călăuze dubioase, fără să bănuiască faptul că războiul civil izbucnise. Cei patru români se trezesc implicați împotriva voinței lor într-un război ce nu le aparține, nu-l înțeleg și, mai ales, nu și-l doresc. Drumul către Paradisul visat trece prin Iad. Dar, fiecare om are, la un moment sau altul, iadul său!

Costi nu este scriitor. Și de aceea, romanul nu trebuie judecat în manieră stilistică. Este, mai degrabă, o confesiune care se folosește de dialoguri pentru a imprima ritm. Deși, nu are nevoie, evenimentele descrise fiind extrem de alerte. Cartea este valoroasă pentru cel puțin trei informații pe care le dezvăluie și rămîn mărturie: implicarea mercenarilor străini de partea tuturor beligeranților. Dacă în armata bosniacă se regăsesc luptători turci, pakistanezi, libanezi, ceceni, iordanieni, croații sînt sprijiniți de mercenari occidentali – americani, britanici, elvețieni, francezi, germani, unii luptînd doar în weekend pentru a-și descărca adrenalina, în restul săptămînii fiind cetățeni rezonabili ai statelor europene. A doua informație importantă vine spre finalul cărții și face referire la război ca mod de viață. Unii dintre luptătorii de origine sîrbă, implicați în luptele din Bosnia, vor apăra cauza sîrbismului și în 1999, în războiul din Kosovo. A treia informație este, dacă vreți, cea mai importantă. Este motorul întregii cărți și determină transformarea confesiunii în spovedanie. Ea vorbește despre transformările umane pe care luptătorii, din toate taberele, le suferă la nivel mental. Războiul nu e despre cine are dreptate, ci despre cine rămîne viu! Este și cazul povestitorului chițibușar Costi Boșneag.

Recunosc, în primele pagini l-am bănuit pe autor că încearcă să impresioneze cititorul prin cantitatea de detalii oferite. Apoi, m-am convins că amintirile dureroase, șocul suferit de tînărul de douăzecișicevadeani (23) l-au făcut să memoreze fiecare detaliu care, oadată cu scrisul, ies din propria conștiință precum un organism dă afară schijele rămase. Cartea l-a eliberat pe Costi de această perioadă și i-a oferit posibilitatea de a se apleca asupra altor proiecte. Cititorul neavizat, sau puțin cunoscător al subectului poate avea impresia că autorul crează o lume ficțională care ajunge să-l înrobească, mai apoi, să-i modeleze caracterul. Vă asigur că nu e așa! Întîmplător, între 1991 și 2000 am fost martorul acelei lumi pe care o cunosc, zic eu, destul de bine.

Costi Boșneag se lapădă de satana! Se descotorosește de diavol, eliminîndu-l din fiecare por, din fiecare cicatrice exterioară și, mai ales, interioară, detaliu cu detaliu. O carte tragică și necesară pentru toți cei care fac apologia războiului, astăzi. O carte necesară pentru toți cei care cred că lumea în care trăiesc va rămîne veșnic așa cum o știu. Recomand!

Constantin Boșneag s-a născut la 5 August 1970, la București. Este absolvent al Liceului „Spiru Haret”, promoția 1988. Ca militar profesionist, în 1995 a luat parte la prima misiune externă de după Cel De-al Doilea Război Mondial a unei unități militare române, care s-a desfășurat în Angola. Cîțiva ani mai tîrziu ajunge în Afghanistan, ca PMC. Rămîne acolo timp de trei ani.  Descoperă pasiunea scrisului pe care o transformă în principala ocupație, în cabana sa, de la poalele muntelui.