Etichetă: CULTURA DE SECURITATE

RAFTUL CU CĂRŢI

În contextul unei pandemii, îndelung discutată şi discutabilă şi în contextul actual al războiului din Ukraina, neobositul Col.(r) dr Tănase Tiberiu, promotor al culturii de securitate, girează o seamă întreagă de lucrări din sfera intelligence-ului care nu ar trebui să lipsească din biblioteca nici unui pasionat al acestui domeniu.

Tiberiu Tănase este secretar al DIS/CRIFST, al Academiei Romane, analist de informații, formator, manager de securitate, evaluator de risc, , Director general al ANB, membru al Diviziei de Istoria Ştiinței din cadrul Comitetului Român de Istoria și Filosofia Științei și Tehnicii – CRIFST al Academiei Române, lector asociat al Unversității Romano- Americane din București , membru al unor asociații ale cadrelor millitare în rezervă – Asociaţiei Cadrelor Militare în Rezervă şi în Retragere din SRI, Asociatia Ofiţerilor în Rezervă din România –AORR, redactor adj al revistei Studii și Comunicari, membru al colegiului de redactie al revistei Vitralii Lumini și Umbre , colaborator al unor institute de studii şi cercetări de securitate, apărare şi istorie: Institutul Naţional pentru Studiul Totalitarismului, Institutul pentru Studii Politice de Apărare şi Istorie Militară, Arhivele Naţionale, Arhivele Militare Române. Autor a peste 100 studii şi articole de securitate şi intelligence publicate în editura Academiei Naţionale de Informaţii „Mihai Viteazul” şi în publicaţiile de specialitate : Intelligence, Revista Româna de Studii de Intelligence, Gândirea Militară Românească, Infosera, Impact Strategic, Vitrali – Lumini și Umbre, Art- Emis şi Geopolitica Magazin . De asemena, este autor al unor numeroase articole privind Istoria Intelligence-lui şi unor articole de istoria Intelligence-lui și Istorie în Historia, Analele Universitaţii Dimitrie Cantemir, Revista de Istorie Militară, Arhivele Totalitarismului, revista Art –Emis .
Apariții în Emisiuni TV si Radio despre Intelligence & Istoria Intelligencelui – la 6TV și Radio Romania Actualități !

Cît am fost plecat, a sosit la redacţie un pachet consistent cu cărţi pe care am plăcerea să le recomand în rîndurile următoare:

1) TOTUL DESPRE CORONAVIRUS SARS-COV-2: TESTE ȘI VACCINURI, Ed. Concordia, 2021, autori Constanța BUGAN şi Petru ȘTEȚCU. Avînd în vedere creșterea incidenței fenomenului ”fake news” în țara noastră, pe fondul pandemiei cu SARS – Cov – 2, precum și a riscului la adresa securității naționale, care însoțește acest fenomen, volumul celor doi specialişti se constituie ca o veritabilă culegere de date, accesibile publicului larg. În contextul pandemic, care reprezintă mai mult decît o criză globală de sănătate, cumulînd aspecte economice, umanitare şi de securitate, sursele neconforme de date s-au înmulţit, concomitent cu apetitul populaţiei pentru cunoaştere. Pe acest fundal, lucrarea oferă un cumul de răspunsuri la controversele din jurul originii, propagării infecţiei, măsurilor profilactice şi de terapie, aducînd o contribuţie critică la reducerea gradului de vulnerabilitate a populației în fața dezinformării.

2) ÎNCEPUTURILE SERVICIILOR DE INFORMAŢII, Ed. Meteor Press, autor Francis Dvornik, cu o prefaţă de col (r) dr. Tiberiu Tănase. Serviciile de informaţii eficiente, rapide şi fiabile au fost esenţiale pentru dezvoltarea şi prosperitatea tuturor imperiilor din istoria omenirii. Tactici şi metode diverse au fost utilizate încă de civilizaţiile antice din Orientul Apropiat şi au condus la construirea a mii de kilometri de reţele de drumuri cu posturi fortificate şi sisteme de poştă dotate cu catîri, ştafete călări şi poştalioane. Cartea este o descriere competentă a dovezilor despre metodele utilizate pentru colectarea şi transmiterea informaţiilor în Orientul Apropiat, imperiile roman, bizantin, arab şi mongol, ca şi în cnezatul moscovit. Trebuie specificat că, pentru Dvornik, „informaţiile” includ toate ştirile, nu doar pe cele de natură militară şi politică ce afectează direct statul şi planurile sale de acţiune în diplomaţie şi în războaiele cu alte state. Spionajul militar este o ocupaţie ultrasecretă. Publicul contemporan află puţin, iar generaţiile următoare au rareori ocazia să găsească materiale în arhive, deoarece mare parte din ele sunt distruse. Autorul, ceh, preot şi academician catolic, este considerat unul dintre cei mai importanţi experţi ai secolului al XX-lea în istoria slavă şi bizantină şi în relaţiile dintre bisericile din Roma şi Constantinopol. Născut într-o familie romano-catolică în Moravia, a absolvit Facultatea de Teologie, fiind hirotonisit preot, apoi a urmat Universitatea din Paris, studiind simultan mai multe specialităţi. A absolvit în 1926 şi a obţinut diploma de doctor în litere de la Sorbona. În 1928, a devenit profesor de istorie ecleziastică la Facultatea de Teologie Catolică din Praga, unde a devenit unul dintre fondatorii Institutului de Studii Slave Praghez şi cofondator al revistei Byzantinoslavica. În 1939, a emigrat în Marea Britanie şi în 1948 a fost numit profesor de studii bizantine la Centrul Dumbarton Oaks de la Universitatea Harvard.

3) Zidul Tăcerii, Incursiuni în ştiinta secretă, Volumul II, SOLUŢII TEHNOLOGICE NECONVENŢIONALE ÎN INDUSTRIA DE APĂRARE, Ed. Centrului Tehnic Editorial al Armatei, autori: Cătălin Robertino Hideg, Lucian Ştefan Cozma şi Daniela Georgiana Golea şi VOLUMUL III, PARCURSUL ISTORIC AL ACTIVITĂŢILOR AEROSPAŢIALE, autori: Daniela Georgiana Golea, Lucian Ştefan Cozma şi Cosmin Vasile Ţenu, lucrare apărută la Editura Militară.

În 2017 a fost lansată o serie sub acest titlu, care urmărește publicarea unor date și informații mai puțin cunoscute din domeniul științei și tehnicii, precum și abordarea unor subiecte mai puțin obișnuite și care privesc domeniul securității naționale. Fiecare volum abordează un domeniu bine precizat și care interesează într-un fel sau altul securitatea națională. Volumul abordează tematici precum: tehnica aerospațială modernă, energetica secolului XXI, metode și soluții de economisire a energiei în aplicațiile industriale și cele casnice, noi sisteme de armamente și tendințele de evoluție în tehnica militară a sec. XXI, perfecționări în domeniul armamentului individual portativ, armamentul electromagnetic și posibilitățile de evoluție ale tehnologiilor în acest domeniu, armamentul neconvențional non-NBC, tehnicile de intervenție asupra factorilor de mediu în scopuri militare și multe altele.

4) La Editura Meteor Press, Cătălin Robertino Hideg şi Daniela Georgiana Golea, ne propune lucrarea, extraordinar de actuală în contextul informaţiilor îngrijorătoare care vin din Ukraina, referitoare la laboratoarele biologice ale armatei americane de pe teritoriul ţării vecine, BIOTERORISMUL. Introducere in problematica bioterorismului; Origini, manifestari, cauze, substrat economic si financiar. Bioterorismul, flagelul mileniului III, comportă consecinţe semnificative la adresa securităţii naţionale şi globale. Aşa cum s-a demonstrat, fără echivoc, în contextul pandemiei SARS-Cov-2, o criză în domeniul sănătăţii publice, fie ea de sorginte naturală sau provocată de intervenţia factorului uman, poate avea un impact incalculabil -variabil ca extindere spatio-temporala- pe mai multe paliere, respectiv cel societal, financiar, economic, politic, inclusiv de securitate naţională. In acest context, lucrarea reprezintă efortul conjugat al unui antreprenor cu experienţă în domeniul cercetării şi producţiei din domeniul bio-farmaceutic şi al unei economiste, doctorand în domeniul politicilor de securitate naţională cu o vastă activitate de cercetare, ce a vizat cu precădere managementul securităţii naţionale şi globale.

5) Perfecţionări în tehnica omuciderii, Volumul I, Îmbunătăţirea armamentelor de foc portative şi muniţiei aferente, Ed. Militară, autori: Daniela Georgiana Golea, Andreea Florina Radu, Lucian Ştefan Cozma şi Cosmin Vasile Ţenu. O carte deosebit de interesantă pentru pasionaţii armelor de foc, care prezintă o serie de posibile (și prognozate) evoluții tehnologice ale armamentelor de foc și muniției acestora, pentru viitorul apropiat și mediu. Astfel, cercetătorii menționați mai devreme au intuit dezvoltarea în viitorul apropiat a muniției autopropulsate de calibru relativ mic, prezentînd numeroase argumente științifice în acest sens, precum și exemple concrete de realizare a unor astfel de muniții.

6) Am lăsat intenţionat la urmă numerele 47 şi 48 ale revistei VITRALII. LUMINI ŞI UMBRE, Revista veteranilor din serviciile române de informaţii. Doar cîteva recomandări, din multitudinea de analize interesante publicate. În nr. 47, conf. Univ. dr. Alba Popescu: Ameninţarea tăcută- jocul geopolitic al Chinei în regiunea Mării Negre. Şi în nr. 48, sub pana aceleiaşi inegalabile Alba Popescu: Trei scenarii privind dinamica geopolitică regională după retalibanizarea Afganistanului. Iar sub pana col. r. dr. Tiberiu Tănase: Mărturii importante despre Eugen Cristescu la 23 august 1944.

Lectură plăcută!

Intelligence4ALL PROMOVEAZĂ CULTURA DE SECURITATE

Dacă vrei să afli singur răspunsuri la întrebările care te frămîntă, primul pas îl faci spre INTELLIGENCE4ALL, un proiect inedit pe piaţa românească. INTELLIGENCE4ALL nu este despre spioni, James Bond sau Matahari, este despre informaţia reală care ne poate schimba viaţa, în măsura în care o cunoaştem şi reuşim să o discernem şi, mai ales, cernem din inflaţia informativă şi enormul balast informativ care ne înconjoară.

INTELLIGENCE4ALL este legat de numele prof.univ.dr. Cristian Barna, ofiţer operativ, profesor şi autor de cărţi şi studii, extraordinar de incitante despre terorism, analize lucide şi corecte, dezbrăcate de ideologie şi privite fără lentila deformatoare a politicii.

În exclusivitate pentru m-securitynews.ro şi M-magazin:

Cu o experiență de 20 de ani în calitate de ofiter operativ antiterorism în cadrul Serviciului Român de Informații, iar mai apoi de Prorector al Academiei Naționale de Informații “Mihai Viteazul”, profesorul universitar Cristian Barna, alături de experți în intelligence și psihologi, a demarat proiectul Intelligence4ALL, un centru de pregătire și consultanță dedicat atât mediului de afaceri cât și oricui simte că lumea de azi se află într-o continuă schimbare.

Intelligence4ALL s-a născut din dorința de a oferi celor interesați o lentilă prin care să vadă viața de zi cu zi, nu teorii despre intelligence sau povești despre spioni.

Prin ceea ce face Intelligence4ALL încearcă să ofere celor interesați răspunsuri la întrebări precum:

  • Vrei să afli mai multe despre intelligence? Ce este secret și ce nu este secret? Cum poți să-ți păstrezi secretele? Cum poți afla lucruri pe care ceilalți nu vor să ți le împărtășească, fie că sunt colegi, angajați sau parteneri de afaceri, dar de care depind deciziile pe care trebuie să le iei? Dacă ai aptitudini să afli astfel de lucruri? Cum poți să afli astfel de lucruri fără a acționa imoral sau ilegal?
  • Vrei consultanță pe dimensiunea diagnozei și managementului organizațional, evaluării psihologice, operaționalizării unor soluții de business intelligence, asigurării protecției informațiilor confidențiale, precum și a securității persoanelor, bunurilor și valorilor?
  • Vrei să începi o carieră în slujba tarii (apărare, securitate națională, informații și ordine publică)? Vrei să afli dacă îți dorești cu adevărat o astfel de carieră? Vrei să știi dacă ești potrivit pentru o astfel de carieră? Vrei să vezi dacă CV-ul tău te recomandă pentru o astfel de carieră? Vrei să știi dacă ce știi despre lume este suficient pentru a începe o astfel de carieră? Vrei să vezi dacă și în ce măsură ai aptitudini pentru o astfel de carieră?

Nu în ultimul rând, prin intermediul emisiunii Intelligence4ALL, difuzată de Publive.ro, ne implicăm în deslușirea mizelor geostrategice și analiza amenințărilor, riscurilor și vulnerabilităților la adresa securității naționale, precum și în promovarea culturii de securitate la nivelul societății civile!

“PEACE POLITICAL COMMUNICATION” ŞI CULTURA DE SECURITATE

Poate părea paradoxal şi jignitor, dar incultura naţională de securitate reprezintă un factor de risc şi o vulnerabilitate la adresa securităţii naţionale. Statul român şi-a încălcat constant angajamentele luate la NATO şi UE de a aloca fonduri necesare promovării culturii de securitate, societatea civilă nu pare interesată de subiect, iar cetăţeanul, principalul beneficiar, este mai preocupat de preţul caltaboşului decît de a trage la răspundere Guvernul, să zicem, pentru încălcarea Strategiei de Securitate Naţională.

În secolul nostru, SECURITATEA devine axul central pe care se fundamentează dezvoltarea economică şi, în consecinţă, bunăstarea socială. Astăzi, securitatea este un produs de consum, cu o piaţă proprie şi standarde de calitate specifice. La ora actuală, securitatea naţiunii este un concept definit prin lentilele deformatoare ale ideologiilor, mai mult sau mai puţin expirate, prezente în spaţiul politico-militar. Statul este principalul gestionar al securităţii naţiunii şi, deci, gradul său de implicare în mediul social este definitoriu din perspectiva securităţii. În acest context, Asociaţia PEACE POLITICAL COMMUNICATION şi-a propus să contribuie la promovarea culturii de securitate şi combaterea pandemiei de fake-news şi să devină, un furnizor de resurse şi informaţii pentru profesioniştii din domeniul securităţii private şi pentru publicul larg.

Cultura de securitate reprezintă totalitatea noţiunilor, ideilor şi informaţiilor de care dispun, la un moment dat, cetăţenii statului, referitoare la valorile, interesele şi necesităţile naţionale de securitate, dar şi modalitatea de dezvoltare a unor atitudini, motivaţii şi comportamente necesare apărării şi protecţiei personale, de grup şi statale faţă de vulnerabilităţi, factori de risc, ameninţări, stări de pericol sau agresiuni potenţiale, precum şi promovării lor în mediul intern şi internaţional de securitate. Educaţia de securitate este una preventivă şi de gestiune a noului mediu de securitate intern şi internaţional, precum si a tipurilor de ameninţări la adresa securităţii. Mai pe înţelesul tuturor: cultura de securitate a fiecăruia se realizează prin educaţia de securitate şi ajută fiecare individ, familie sau grup să se apere în faţa agresiunilor la care este supus din exterior, inclusiv din partea propriului stat.

Persistenţa INculturii de securitate adînceşte anomia socială şi incapacitatea de a reacţiona pozitiv la nedreptăţile sau agresiunile la care fiecare individ este supus. Mass-media este un vector important de formare a culturii de securitate, dar din experienţa ultimilor ani, reprezintă principalul pol de rezistenţă la tentativele timide de promovare a educaţiei de securitate şi a politicilor de securitate ce ar trebui asumate de cetăţeni. Potrivit lui Ulrich Beck, trăim într-o societate a riscului( 1992), iar riscul zero nu există. Pornind de la această afirmaţie, Donald Snow (2007) defineşte riscul ca o ecuaţie: RISC = AMENINŢARE – CAPABILITATE.

Într-o democraţie, politica de securitate este transparentă şi amplu dezbătută, iar judecarea unei politici de securitate se face de către electorat, în timp ce viabilitatea unei strategii poate fi supusă atît scrutinului politicienilor, cît şi scrutinului public, prin referendum. Ce ne facem atunci cînd cultura de securitate lipseşte, iar electoratul nu este în măsură să emită păreri faţă de politica de securitate naţională?

Dacă pe timp de război succesul unei politici naţionale de securitate îl reprezintă „cîştigarea războiului”, pe timp de pace criteriul de bază este acela de estimare a modului de îndeplinire a obiectivelor strategice asumate (în campania electorală, eventual), pe baza unor COSTURI REZONABILE, definite de către POPULAŢIE!

Strategia naţională de securitate, ca document de planificare strategică adoptat din patru în patru ani, încearcă să pună în acord obiectivele strategice stabilite de decidenţii politici, cu resursele disponibile şi să ofere cursul de acţiune (conceptul) pentru realizarea lor. În realitate, în România, Strategia Naţională de Securitate a fost mereu ignorată sau contrazisă, din motive politicianiste (Zulean, op.cit. p.51). Întrebare logică: care este scopul strategiei de securitate? Evident, acela de a propune un concept strategic, un plan de acţiune, CLAR ŞI EXPLICIT, pentru a explica modul de angajare a resurselor, în scopul îndeplinirii obiectivelor!

Lipsa educaţiei de securitate la nivel naţional se remarcă prin absenţa oricărei reacţii publice la încălcarea repetată a Strategiei de Securitate Naţională a României, adoptată de către Consiliul Suprem de Apărare a Ţării. Potrivit acesteia, securitatea internă reprezintă ansamblul activităţilor de protecţie, pază şi apărare a locuitorilor, comunităţilor umane, infrastructurii şi proprietăţii împotriva ameninţărilor asimetrice de factură militară sau non-militară, precum şi a celor generate de factori geo-fizici, meteo-climatici ori alţi factori naturali sau umani care pun în pericol viaţa, libertăţile, bunurile şi activităţile oamenilor şi ale colectivităţilor, infrastructura şi activităţile economico-sociale, precum şi alte valori, la un nivel de intensitate şi amploare mult diferit de starea obişnuită.

Securitatea internă priveşte, deopotrivă, siguranţa cetăţeanului şi securitatea publică, securitatea frontierelor, a energiei, a transporturilor şi a sistemelor de aprovizionare cu resurse vitale, precum şi protecţia infrastructurii critice. Ea include, din punct de vedere structural, securitatea societală (inclusiv în domeniul sănătăţii şi educaţiei populaţiei!) şi asigurarea stării de legalitate, contracararea terorismului şi a criminalităţii organizate, securitatea activităţilor financiar-bancare, a sistemelor informatice şi a celor de comunicaţii, protecţia împotriva dezastrelor şi protecţia mediului. Pentru asigurarea capacităţii de acţiune în orice situaţie, este necesară implementarea unui sistem naţional integrat de management al crizelor, ce va articula, într-o reţea modernă şi funcţională, toate structurile – civile şi militare, din administraţia centrală şi locală – cu atribuţii în acest domeniu şi va asigura coordonarea eficientă a resurselor umane, materiale, financiare şi de altă natură folosite pentru prevenirea pericolelor, controlul şi înlăturarea manifestărilor negative, lichidarea consecinţelor şi restabilirea sau reconstrucţia stării de normalitate. Acest sistem va urmări asigurarea unui nivel optim de pregătire şi planificare operaţională şi funcţională a tuturor structurilor cu responsabilităţi în domeniu, pentru gestionarea întregului spectru al crizelor din domeniul securităţii.

Buna guvernare constituie o condiţie esenţială a securităţii şi prosperităţii, instrumentul prin care democraţia trece din planul conceptelor şi al teoriilor, în planul vieţii reale. Ea este unitatea de măsură cumulativă prin care viaţa socială validează rezultatul alegerilor democratice, probează realismul programelor şi capacitatea forţelor politice de a-şi îndeplini promisiunile, cu stricta respectare a standardelor democratice. Buna guvernare evaluează succesul măsurilor de combatere a insecurităţii, inechităţii şi sărăciei şi stabileşte corecţiile necesare. Eficienţa administraţiei publice constituie o condiţie esenţială pentru asigurarea securităţii şi prosperităţii cetăţenilor României.

Ca orice strategie, RESURSA este esenţială. „Principala resursă pentru îndeplinirea acestui program o reprezintă voinţa politică a forţelor cărora poporul le-a încredinţat responsabilitatea guvernării şi legătura acestora cu poporul, cu oamenii care şi-au pus speranţele în acest program. Realizarea obiectivelor strategiei securităţii naţionale implică un efort major de conştientizare a acestei răspunderi şi a nevoii de consolidare a bazei politice şi civice a guvernării, precum şi cerinţa apelului la judecata poporului şi la angajarea sa conştientă în realizarea programului”. Cetăţeanul român este, însă, principalul beneficiar al politicii de securitate şi, deci, are dreptul şi datoria de a contribui activ la construcţia ei cotidiană. Cetăţeanul, depozitarul legitim al drepturilor şi libertăţilor fundamentale pe care se întemeiază statul democratic, are – potrivit Constituţiei – în materie de securitate naţională, drepturi inalienabile dar şi obligaţii proprii, asumate conştient. De aceea, cetăţenii trebuie să-şi dezvolte un comportament participativ şi responsabil, educaţia civică fiind calea cea mai potrivită pentru armonizarea acestor drepturi şi obligaţii ce conferă adevărata substanţă a patriotismului civic autentic şi profund. Acesta este dezideratul Asociaţiei PEACE POLITICAL COMMUNICATION.

Pentru cetăţenii Uniunii Europene, securitatea constituie una dintre priorităţile majore. Principalele riscuri şi ameninţări infracţionale cu care se confruntă în prezent Europa, şi anume terorismul, formele grave de criminalitate, criminalitatea organizată, traficul de droguri, criminalitatea informatică, traficul de fiinţe umane, exploatarea sexuală a minorilor şi pornografia infantilă, infracţionalitatea economică şi corupţia, traficul de armament şi criminalitatea transfrontalieră, se adaptează extrem de rapid la schimbările ştiinţifice şi tehnologice, în încercarea lor de a exploata în mod ilegal şi de a submina valorile şi prosperitatea societăţilor noastre deschise. Astfel, este vital ca Strategia de securitate internă să se poată adapta atît la nevoile cetăţenilor, cît şi la provocările inerente caracterului dinamic şi global al secolului XXI. Conceptul de securitate internă trebuie înţeles ca un concept vast şi cuprinzător, care acoperă mai multe sectoare, pentru a aborda aceste ameninţări majore precum şi alte ameninţări cu un impact direct asupra vieţii, siguranţei şi bunăstării cetăţenilor, inclusiv dezastrele naturale şi cele provocate de om, precum incendiile forestiere, cutremurele, inundaţiile şi furtunile. Pentru a face faţă acestor fenomene, statele membre ale UE dispun de propriile politici şi strategii naţionale de securitate. Rămîne ca ele să fie şi aplicate, iar analiza evoluţiilor viitoare să fie completată şi adaptată în permanenţă.

Strategia Naţională de Securitate a României este parte integrantă din Strategia Europeană de Securitate. Eludarea ei, din motive pur politicianiste, reprezintă o vulnerabilitate şi o breşă de securitate în cadrul Strategiei Europene.

Absenţa unei culturi de securitate la nivelul cetăţenilor favorizează derapajele decidentului politic în procesul de implementare a strategiei naţionale. Educaţia de securitate şi siguranţă la nivelul cetăţeanului, atît din mediul urban, dar şi din cel rural, se impune ca o necesitate de grad „zero” în vederea garantării securităţii interne a României şi a Uniunii Europene în următorii ani.