Etichetă: JURNALISM

… BE PREPARED!

… BE PREPARED!

“…be prepared”, “news in a hostile world” sau “operating in a hostile world” reprezintă mai mult decît sloganuri, decît îndemnuri promoţionale sau de altă natură. Ele sînt un crez al activităţii depuse de BMTF de mai bine de 15 ani.

BMTF Risk Ak Demy şi-a propus să creeze un mediu propice pentru jurnalişti, arătîndu-le cum să acopere ştiri într-un mod mai sigur şi mai profesionist, în mediu ostil, luînd în considerare atît contextul local, precum şi standardele internaţionale în vigoare.

Lumea devine tot mai periculoasă pentru jurnalişti!

PRIMA VICTIMĂ A RĂZBOIULUI DIN UKRAINA: ADEVĂRUL!

Războiul e la fel peste tot. Cu morţi, răniţi, refugiaţi, drame incomensurabile, distrugeri, mirosul morţii. În război, tineri nevinovaţi se omoară între ei pentru ca bogaţii să devină şi mai bogaţi! Peste tot! Fără excepţie, fără discriminare! Cu ce e mai tragică moartea afghanului ucis de un IED uitat pe marginea drumului, decît cea a syrianului în propria locuinţă din Alep, în timp ce încălzea, pe o plită electrică, laptele bebeluşului de lîngă el? Sau, cu ce sînt mai tragice funerariile tinerilor ukraineni, ucişi în luptele de la Nikolaev, sau Mariupol, decît liniştea fumegîndă din jurul trupurilor tinerilor ruşi, ucişi de gloanţe în acelaşi Nikolaev sau Mariupol, înconjurate de mici incendii arzînd ca tot atîtea candele întru veşnică pomenire? Cu nimic! Acestea sînt imagini ce pot fi văzute în întreaga lume. Perspectiva enunţată mai sus este cea umană, firească, de animal biologic care are întrebări şi caută răspunsuri? Sînt întrebări nedoctrinare, întrebări ce ţin de facerea şi des-facerea unei lumi, clădită de Dumnezeu după chipul şi asemănarea sa!

Întrebările animalului politic din om, ca făptură a lui Dumnezeu, se nuanţează. Cu ce sînt mai corecte politic şi justificate, drepte, bombardamentele asupra afghanilor, decît cele împotriva vietnamezilor? Sau cu ce sînt mai vinovaţi ukrainenii din Nikolaev, Mariupol, Sumîi, Doneţk, Lugansk, Harkov, sau Kiev, decît sîrbii din Belgrad, Pancevo, Novi Sad sau Pristina? Sau Sarajevo? Cu nimic! Răspunsul la aceste întrebări este despre PUTERE, despre legi, jurişti şi procurori corupţi, despre afaceri şi cîştiguri fabuloase! Ieri, la Summitul NATO s-a spus că pentru a rezista în continuare în faţa atacurilor ruse, Ukraina are nevoie de 500 de rachete Javelin/zi, de 180.000 de dolari bucata, şi 500 de rachete Stinger/zi, de 120.000 de dolari bucata! Costul unei astfel de rachete este mai mult decît cîştigă un ukrainean obişnuit în 10 ani de muncă cinstită, adică robotind la stat sau la patron, venit acasă şi, în final, ucis de o rachetă, fără identitate în propriul apartament dintr-un bloc din Kiev. Proastă perspectivă! Şi, deloc biblică, umană!

Aceste poveşti identice, doar cu personaje diferite, sînt consumate avid de restul cetăţenilor planetei, din confortul căminelor proprii, înfundaţi în fotolii mari, de pluş, printre rîgîituri de prea bine. Ei sînt cei care se indignează, iubesc, urăsc, protestează, pun etichete, în funcţie de ceea ce văd şi ceea ce citesc, ei sînt cei care cer mai-marilor lumii, mai-bogaţilor lumii să intervină, să pună capăt tragediilor, să devină şi mai puternici, şi mai bogaţi. Ei sînt cei care nu acceptă un dialog pentru că, nu-i aşa, au văzut cu ochii lor! În Evanghelia după Ioan (20:24-29) se scrie: 24. Iar Toma, unul din cei doisprezece, cel numit Geamănul, nu era cu ei când a venit Iisus. 25. Deci au zis lui ceilalți ucenici: Am văzut pe Domnul! Dar el le-a zis: Dacă nu voi vedea, în mâinile Lui, semnul cuielor, și dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor, și dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede. 26. Și după opt zile, ucenicii Lui erau iarăși înăuntru, și Toma, împreună cu ei. Și a venit Iisus, ușile fiind încuiate, și a stat în mijloc și a zis: Pace vouă! 27. Apoi a zis lui Toma: Adu degetul tău încoace și vezi mâinile Mele și adu mâna ta și o pune în coasta Mea și nu fi necredincios ci credincios. 28. A răspuns Toma și I-a zis: Domnul meu și Dumnezeul meu! 29. Iisus I-a zis: Pentru că M-ai văzut ai crezut. Fericiți cei ce n-au văzut și au crezut!

Crede şi nu cerceta este îndemnul biblic adoptat de profesioniştii manipulării de astăzi şi deontologii care veghează la respectarea corectitudinii politice. De minciuna ridicată la rang de adevăr planetar se ocupă astăzi cohorte întregi de specialişti în psy-ops, stratcom, public-rellation, fake-news, propagandă, manipulare şi dezinformare! Cînd aceştia nu dau rezultatele scontate, întocmai şi la timp, mass-media este anihilată cu ajutorul bombelor, precum în 1999 la Belgrad, împotriva Radio Televiziunii Sîrbe, momentul în care jurnalismul a devenit ARMĂ DE RĂZBOI şi ŢINTĂ LEGITIMĂ! Sigur, nu trebuie să-i omitem pe amatori!

Distorsiunea adevărului s-a propagat în mass-media de multă vreme. Manipularea, campaniile de diabolizare a unor inamici politici sau militari, propaganda de război. Exemplul, pe care-l consider “de manual”, îl regăsim în octombrie 1914, după cucerirea oraşului Anvers. Acesta este citat de către cercetătorul german Michael Kunczik, la a cărui lansare de carte (Război salvat. Comunicarea în timpul războaielor, Ed. InterGraf, 2002), la Timişoara, am vorbit, împreună cu prietenul şi camaradul meu Raico Cornea. Povestea este una a ştirilor care se fac din ştiri şi nu de la faţa locului: “Cînd s-a aflat de cucerirea oraşului Antwerpen, clopotele bisericilor au început să bată” (în Germania, n.a.), scrie Kolnische Zeitung. De aici, începe tăvălugul: “Aşa cum relatează Kolnische Zeitung, după cucerirea cetăţii, clerul din Antwerpen a fost constrîns să bată clopotele bisericilor”, scrie Le Matin. “În conformitate cu cele aflate la Koln de Le Matin, după ce Antwerpen fusese cucerit, preoţii belgieni care au refuzat să bată clopotele bisericilor au fost alungaţi din serviciul lor”, scrie Times. “Conform celor aflate de Times la Koln, via Paris, după cucerirea oraşului Antwerpen, bieţii preoţi belgieni care refuzaseră să bată clopotele bisericilor au fost condamnaţi la muncă silnică”, scrie Corriere della Sera. Şi: “În conformitate cu unele informaţii care i-au parvenit ziarului Corriere della Sera din Koln, prin Londra, se adevereşte că barbarii cuceritori ai oraşului Antwerpen i-au atîrnat pe bieţii preoţi belgieni cu capul în jos, ca nişte limbi de clopot vii, în clopotele bisericilor, pedepsindu-i astfel pentru eroicul lor refuz de a bate clopotele”, scrie, din nou, Le Matin! Aproape amuzant, nu? O presă scrisă care umbla după senzaţional şi tiraje mari, dar atentă, totuşi, să nu deraieze de la unele reguli nescrise ale profesiei.

Nu acelaşi lucru pot spune despre presa americană, modelată de timpuriu de acest YELLOW JOURNALISM, în care magnaţii Randolph Hearst şi bănăţeanul nostru, născut pe malul Mureşului, la Măcău, în Banatul istoric, Joseph Pulitzer, nu s-au dat în lături de la a fi aţîţători de război. Un fel de televiziune românească de ştiri, de astăzi! Pentru că, în literatura de specialitate există un război despre care se afirmă că este rezultatul activităţilor unor ziarişti: războiul spaniolo-american de la 1898! Jurnalismul patriotard, pe care cei doi l-au exacerbat în lupta lor concurenţială pentru tiraje mai mari, între New York World şi New York Journal, a dus în final ca preşedintele William McKinley să cedeze presiunii opiniei publice şi să declare război Spaniei! William Randolph Hearst jr. face face următoarea remarcă la adresa tatălui său: “Ne-am străduit din răsputeri să începem un război hispano-american în 1898, Ca reacţie, aşa a făcut şi Pulitzer”! Este deja de notorietate schimbul de telegrame din acea perioadă între Hearst şi celebrul ilustrator Frederic Remington, trimis în Cuba să ilustreze atrocităţile spaniolilor. Remington a scris: “E linişte totală. Nu e nici un conflict. Nu va fi nici un război. Doresc să mă întorc”. Hearst i-a răspuns: “Te rog, stai pe loc. Tu faci ilustraţiile, războiul îl fac eu”! Ziarele sînt făcute pentru vînzare. Din acest motiv, nu sînt cu nimic mai bune decît războiul. Războiul înseamnă senzaţie şi entuziasm. Pe această bază, aproape orice şi oricine poate trăi şi prospera!

Ce odioşenii! Istorice! Sigur, în zilele noastre, această manipulare odioasă a devenit mult mai sofisticată, iar batalioanele de operaţiuni psihologice se străduiesc să cucerească minţile şi inimile consumatorilor de media de pe tot globul. Dacă sîntem de “partea bună a istoriei” le spunem operaţiuni de psy-ops, dacă sîntem de partea cealaltă, a neantului, a diavolului, a răului suprem, identificăm formaţiuni de troli care emit o propagandă odioasă. Sigur, aşa cum s-a întîmplat recent, difuzarea informaţiilor duşmănoase poate fi oprită cu un singur buton. Nu mai e nevoie de bombe, ca la televiziunea sîrbă în 1999! Nimic nou sub soare! Această armată paralelă, înarmată cu cerneală şi tastatură readuce în ochii noştri învăţăturile înaintaşilor. Filosoful, eseistul şi istoricul scoţian David Hume, scria în 1749 în Treatise of Human Nature (citat de Kunczik, op. Cit. p.23): “Cînd propriul nostru popor este în război cu altul, îl detestăm pe acela ca fiind crud, perfid, nedrept şi violent. Dar întotdeauna ne considerăm pe noi şi pe aliaţii noştri ca fiind echitabili, moderaţi şi plini de compasiune. Dacă generalul inamicilor este victorios, cu greu îi vom atribui caracteristici umane. El este un vrăjitor. Vorbeşte cu demonii … Are o minte sîngeroasă şi găseşte plăcere în a cauza moarte şi distrugere. Dar dacă victoria este de partea noastră, comandantul nostru are toate calităţile opuse, este un etalon de virtute, de curaj şi de comportament. Trădarea lui o vom considera politică. Cruzimea lui o vom considera un rău intrinsec al războiului. Pe scurt, orice defect al său ne vom strădui să-l diminuăm, ori îl vom glorifica sub numele virtuţii care I s-ar potrivi”.

Construcţia imaginii duşmanului este un procedeu foarte “îndrăgit” de specialiştii în stratcom (strategii de comunicare!), pentru influenţarea opiniei publice. Crearea unei imagini artificiale a inamicului, construieşte în mentalul populaţiei un sentiment de ameninţare, corelat cu nevoia unei conduceri puternice, o disponibilitate crescută de a accepta o conducere autoritară. Cu cît este mai mare ameninţarea (închipuită sau nu!) din partea unui duşman real, sau a unuia prezentat ca atare, cu atît pare a fi nevoia de îmbrăţişare a cauzei conducătorului puternic, lăsînd la o parte problemele personale (războiul din Ukraina vs. scumpiri la gaze, electricitate, alimente, corupţie, şomaj etc). Pe timp de război, adversarul este stigmatizat cu preponderenţă sub eticheta de monstru, bestie, om inferior, nebun. “Acesta nu este un război. De fapt, luptăm împotriva fiarei sălbatice, scria Rudyard Kipling!

Uciderea copiilor este un instrument de pr utilizat din cele mai vechi timpuri, cînd se construieşte imaginea duşmanului, dar la dimensiune planetară din timpul războiului din Golf! A fost prezent şi la Timişoara, în 1989, cînd s-au prezentat imaginile cu cadavrele unor femei gravide cu burţile spintecate, pentru a dovedi brutalitatea securităţii. De fapt, acele femei decedaseră de moarte naturală şi fuseseră autopsiate! Pretinse atrocităţi asemănătoare au fost citate şi de către ministrul german al apărării, Rudolf Scharping, atunci cînd încerca să justifice atacul NATO asupra Yugoslaviei, în 1999. Indignarea omenească joacă un mare rol şi, de fiecare dată, în favoarea pr-iştilor! Acum se ştie, Kosovo a angajat firma americană de PR, RUDER FINN, să-i reprezinte interesele, iar în martie 1993 a demarat o intensă campanie publicitară în Statele Unite. În acea perioadă, RUDER FINN a lucrat şi pentru Croaţia şi pentru facţiunea musulmană din Bosnia-Herţegovina. “Motivul este să determinăm opinia publică să implice America în acel conflict fratricid”, chiar din 1990, cînd compania a sprijinit Comunitatea Albanezo-Americană să publice un anunţ publicitar, în New York Times, în care se scria: KOSOVO S-A TRANSFORMAT ÎNTR-UN ADEVĂRAT LAGĂR DE CONCENTRARE. Au fost 9 ani de muncă intensă pe frontul cu cerneală şi tastatură, pînă cînd bombele aveau să se aştearnă, covor, peste Serbia! Povestea lansată de Ministerul Informaţiilor din Croaţia, în 1992, potrivit căreia sîrbii plăteau bani gheaţă pentru uciderea unui copil croat, a fost rostogolită de BBC, cu ajutorul RUDER FINN, fără a fi verificată!

Un alt exemplu cunoscut este cel al firmei HILL&KNOWLTON, aflată în slujba statului Kuweit, care a excelat în masiva manipulare mediatică şi dezinformările practicate. Hill&Knowlton a avut sarcina să pregătească materiale incriminatorii şi dovezi care urmau să fie înaintate Consiliului de Securitate al ONU, Comisiei pentru Relaţii Externe a Senatului SUA şi Cercului de Lucru pentru Drepturile Omului din Congresul american. Vă amintiţi? Atrocităţile cu copiii ucişi în incubatoarele maternităţii, nu au lipsit!

Astăzi, Ukraina se bazează pe PR Week, şi pe conglomeratul de 150 de entităţi ale societăţii civile, semn că întregul mecanism de manipulare a informaţiei a evoluat şi a căpătat o altă dimensiune! Potrivit siteul american MintPress News, specializat în analize politice și economice, Kievul a generat un flux constant de propagandă sofisticată, menită să-i aducă sprijinul public și oficial din partea țărilor occidentale. În spatele efortului de relații publice al Ucrainei se află o armată de strategi politici străini, lobbyiști de la Washington DC și o rețea de instituții media. Cheia efortului de propagandă este o cohortă internațională de firme de relații publice care lucrează direct cu Ministerul Afacerilor Externe al Ucrainei pentru a purta războiul informațional. Efortul internațional este condus de co-fondatoarea companiei de relații publice PR Network, Nicky Regazzoni, și de Francis Ingham, un consultant de top în relații publice, cu legături strânse cu guvernul britanic. Ingraham a lucrat anterior pentru Partidul Conservator al Marii Britanii, face parte din Consiliul de Evaluare și Strategie al Serviciului de Comunicare al Guvernului Regatului Unit, este directorul executiv al Organizației Internaționale de Consultanță în Comunicații și conduce corpul de membri pentru comunicatorii guvernelor locale din Regatul Unit, LG Comms.

Operațiunea este dirijată de Yaroslav Turbil, descris pe pagina sa de LinkedIn drept „Șeful Ukraine.ua — ecosistemul digital al Ucrainei pentru comunicații globale. Comunicare strategică și promovare a mărcii de țară.” Turbil a lucrat la mai multe organizații ale „societății civile” strâns legate de guvernul SUA și a lucrat la Internews, o organizație conectată la serviciile de intelligence americane care funcționează sub pretextul promovării libertății presei”, se scrie în angheta apărută în publicaţia americană.

Împactul acestui asalt mediatic este cu atît mai important cu cît, de partea cealaltă, mijloacele de comunicare ale Rusiei au fost oprite de la emisie în Europa şi Statele Unite, atît on-air, dar şi cele pe Internet. Mai mult, în fiecare ţară, şi în România cu atît mai mult, parcă, diferite personalităţi ale spaţiului mediatic, influenceri şi deontologi cunoscuţi, absolut TOŢI mufaţi la fluxul de granturi internaţionale, sînt extrem de atenţi, vînează şi execută orice opinie apărută în spaţiul public care nu este corectă politic sau de partea bună a istoriei şi pe orice autor. Oricine are un punct de vedere diferit decît cel oficial este catalogat pro-rus, informaţiile sînt pro-ruse, chiar datele oficiale prezentate sînt false şi transmise ca o susţinere a ocupantului rus al Ukrainei paşnice. Cum spunea preşedintele Chinei, “pentru un tango e nevoie de doi”! Pro-ruse sînt şi criticile la adresa conducerii statului român, decuplat de nevoile propriilor cetăţeni în ultimii 7 ani! Acestea pot fi incriminate penal, iar autorii criticilor reduşi la tăcere! Este un model prin care societatea civilă veghează la consolidarea OMULUI NOU şi la LIBERTATEA acestuia!

În acest tablou bulversant, corespondenţilor de război le revine o răspundere uriaşă! Există un consens între noi măcar asupra unui fapt: demascarea şi condamnarea minciunilor răspîndite de armata cu cerneală şi tastatură. Este un principiu de etică profesională a noastră, indiferent de unde venim, ce limbă vorbim, pentru cine lucrăm, pentru că ştim că oricînd, oricare dintre noi poate fi ucis de oricare dintre părţile aflate în conflict! Cel puţin, din acest punct de vedere, puteţi fi convinşi că ce se transmite de pe front este ADEVĂRAT! Chiar dacă se face exces, uneori, de tragedii, imagini lacrimogene, emoţii etc. Ce ajunge să fie difuzat, contextul, ambalarea informaţiilor, nu mai este răspunderea noastră! Manipularea sau chiar falsificarea imaginilor, precum cele din jocurile pe calculator, ori alegerea detaliilor care induc conştient în eroare privitorul, şi în oroare, nu sînt produse în teatrul de operaţii, de cei care trăiesc la limita supravieţuirii, ci de aceia care stau comod în fotoliile lor, departe de lumea dezlănţuită.

Ca o concluzie la acest text lung: în caz de război şi, acum, în cazul RĂZBOIULUI DIN UKRAINA, nimeni nu se poate aştepta la o prezentare obiectivă şi corectă a faptelor şi actorilor implicaţi, deoarece fiecare dintre aceştia este interesat să influenţeze fluxul de ştiri şi să maximizeze avantajele şi profiturile generate de confruntare. Este un fapt pe care trebuie să-l conştientizăm şi să-l acceptăm! Prima victimă a războiului este adevărul! Presa care doreşte să relateze obiectiv şi corect nu are ce căuta în acest război! Ea va fi eliminată, discreditată, anihilată pentru că PAGUBA pe care aceasta ar produce-o ar fi prea mare. Jurnaliştii care utilizează etica profesională în scop personal pot fi foarte importanţi pentru inducerea în eroare a inamicului şi pentru influenţarea opiniei publice. În 1809, Heinrich von Kleist scria în al său “Manual de jurnalistică franceză”: “Jurnalistica franceză este arta de a face poporul să creadă ceea ce guvernul constată că ar fi bine să creadă…” Aşa se întîmplă, acum, în Ukraina! Datorită progresului tehnologic, posibilităţile minciunii sînt astăzi mai mari decît erau vreodată, în toată istoria omenirii. După acest război, nimic nu va mai fi la fel. Nici măcar adevărul!

… BE PREPARED!

“…be prepared”, “news in a hostile world” sau “operating in a hostile world” reprezintă mai mult decît sloganuri, decît îndemnuri promoţionale sau de altă natură. Ele sînt un crez al activităţii depuse de BMTF de mai bine de 15 ani.

S-a împămîntenit o vorbă între corespondenţii de presă, atunci cînd sîntem întrebaţi ce facem, cu ce ne ocupăm… Răspunsul este, de cele mai multe ori: „facem ceea ce facem”. Dedesuptul acestor cuvinte stau, însă, îngrijorări multiple: jurnalismul nu pregăteşte o generaţie mai “safe”, jurnalismul se transformă din cauza tehnologiei, jurnalismul public dispare. În România, cel puţin, asta e percepţia! Pe de altă parte, mass-media este o armă distinctă în noul război hibrid, la fel precum artileria, iar jurnaliştii sînt un fel de Operatori ai acestei arme. Doar cu mass-media cîştigi bătălia pentru minţile şi sufletele adversarilor tăi, dar şi a propriei populaţii.

BMTF Risk Ak Demy şi-a propus să creeze un mediu propice pentru jurnalişti, arătîndu-le cum să acopere ştiri într-un mod mai sigur şi mai profesionist, în mediu ostil, luînd în considerare atît contextul local, precum şi standardele internaţionale în vigoare.

Lumea devine tot mai periculoasă pentru jurnalişti. Aproximativ 2.500 de jurnalişti au fost ucişi în ultimii 25 de ani; o medie de doi jurnalişti pe săptămînă. Cursanţii trebuie să înţeleagă riscurile legate de jurnalism. Ei trebuie să fie învăţaţi să păstreze condiţii de siguranţă, atunci cînd acoperă cu ştiri zonele de conflict şi dezastre naturale.

Atacurile şi crimele comise împotriva profesioniştilor din media au atins cote alarmante în ultimii ani, creînd un climat de teamă şi nesiguranţă. Mulţi jurnalişti au fost ameninţaţi, atacaţi şi chiar ucişi din diferite motive, inclusiv afilierea lor politică. În plus, reprezentanţii mass-media îşi exprimă mereu îngrijorarea cu privire la siguranţa personală ca fiind cea mai mare provocare de a-şi îndeplini atribuţiile lor profesionale. Împreună cu aceste probleme de siguranţă motivate politic, la jurnaliştii care acoperă evenimente în domeniu, se raportează o creştere a numărului de atacuri directe împotriva lor, pe stradă. Fenomenul fake news a devenit un pericol la adresa democrației, punînd sub semnul întrebării importanța libertății şi independenţei de exprimare, promovînd batjocorirea jurnaliștilor și subminarea rolului lor în societate. O normă pare să se fi schimbat și datorită faptului că un număr de politicieni proeminenți folosesc o retorică disprețuitoare faţă de jurnaliști, descriind mass-media ca fiind inamicul poporului. Aceasta îi legitimizează pe alții să facă același lucru! În timp ce amenințările sînt în creștere, tot mai puține voci susțin rolul important al jurnaliștilor în societate. Aceasta este o evoluţie periculoasă!

Mulţi jurnalişti au fost supuşi violenţei în timp ce acopereau incidente majore, cum ar fi proteste şi demonstraţii. Războaiele şi conflictele armate reprezintă o altă ameninţare majoră pentru jurnalişti. Atît personalul mass-media, precum şi instituţiile au fost ţinta unor atacuri, crime, precum şi distrugere intenţionată.

Realizînd importanţa acordării unui răspuns cuprinzător pentru a contracara această situaţie, BMTF RISK AK DEMY depune eforturi pentru formarea conexă a jurnaliştilor în materie de siguranţă personală.

BALINT MERCENARY TASK FORCE a fost înființată în 2005 ca un birou specializat în monitorizarea presei, producerea de analize, ştiri şi imagini din medii ostile, dar şi în vederea acordării de servicii CAT: consultanţă, analiză şi training. Compania a apărut ca urmare a deteriorării mediului de securitate la nivel internaţional şi necesitatea acoperirii mediatice a crizelor tot mai numeroase și operează cu patru tipuri de termeni: „o nouă lume”; „revoluţie şi contrarevoluţie”; „umanitate excedentară” şi „catastrofă naturală”.

În ultimii doi ani, crimele, arestările şi răpirile jurnaliştilor au atins maxime istorice. Aceste agresiuni reprezintă o ameninţare fundamentală, nu doar pentru profesioniştii ştirilor, dar şi pentru independenţa presei şi au scos la lumină riscurile în creștere cu care se confruntă jurnaliștii independenți. Într-o perioadă de maximă vulnerabilitate pentru presa din întreaga lume, jurnaliştii şi redacţiile ar trebui să lucreze împreună pentru a atinge standarde înalte de siguranţă şi pentru a proteja profesia şi rolul esenţial al jurnalismului în societatea globală.

Conflictul se află în centrul societății umane și atîta timp cît oamenii s-au luptat între ei, cineva a fost acolo pentru a observa ceea ce se întâmplă și a comunica informații altor persoane. Un jurnalist care este conştient de pericole şi gîndeşte în perspectivă are mai multe şanse de a rămîne în viaţă şi nerănit. Cea mai bună apărare de care dispune un jurnalist este atenţia lui. Dacă încearcă să înţeleagă strategia combatanţilor dintr-o zonă de război şi potenţialele arme folosite, un jurnalist poate reduce şansele de a fi rănit sau ucis.

Boot-campul HEST se desfăşoară pe 4 module: protecţie individuală, prim ajutor, hazard natural şi revolte sociale.

Atelierul Hostile Environment Safety Training (HEST) examinează o serie de probleme cu care se ocupă jurnalistul, cu un accent special pe punctul de vedere al jurnalistului, dar și pune în discuție literatură interdisciplinară și de cercetare academică. Atelierul HEST pune în discuţie interacțiunea dintre jurnalism și conflict, examinează modul în care jurnaliștii acoperă războiul și conflictul, explorează rolul mass-media și impactul tehnologiei, dar atinge şi abordări alternative, cum ar fi jurnalismul pentru pace. De obicei, avem invitați speciali, fie direct, fie prin intermediul comunicaţiilor. Atelierul înglobează o serie de prezentari şi vom îmbogăți experiența de curs cu un număr de documentare și filme de lung metraj care se referă la jurnalism și conflict.

Abordarea noastră privind siguranța pentru jurnaliști combină pregătirea specialiștilor în securitate cu măsurile practice de siguranță pentru mediile de lucru ostile exercitării profesiei. Încercăm să facem acest lucru cu un grup larg de parteneri, inclusiv jurnaliști locali, asociații profesionale și ONG-uri și, acolo unde este posibil, cu autorități locale și guvern.

Pachetul de securitate CAT al BMTF AK DEMY include:

• CONSULTANŢĂ în ceea ce priveşte situaţiile de conflict, criză şi urgenţă, echipamente de siguranţă, deplasare în mediul ostil;

• ANALIZA riscurilor și atenuarea amenințărilor, mediul ostil;

• TRAINING în primul ajutor, orientare în teren ostil, conducere ofensivă, conducere defensivă, comunicații, jurnalismul în zone de conflict, în situaţii de criză şi de urgenţă, legile internaţionale mass-media și codul de conduită etc.

• Advocacy: monitorizarea atacurilor și a nivelurilor de amenințare, coordonarea sprijinului internațional, elaborarea de ghiduri și manuale, facilitarea dialogului dintre forțele de securitate și mass-media etc.

Proiectat pentru femei și bărbați care trăiesc sau lucrează în medii violente, inclusiv agresiune sexuală. Atelierul HEST include: analiza situaţiei preliminare în vederea evitării de a devein ţintă, evaluarea și planificarea riscurilor, prim-ajutor de urgență, siguranța personală, situaţii de urgenţă şi revolte sociale. Cursul include aspectele psihologice ale mediilor cu risc ridicat. Instruirea are loc în medii de zi și pe timp de noapte.

Scopul boot-camp-ului HEST este de a-i învăţa pe jurnalişti să evalueze riscul şi să se comporte corespunzător în cazul conştientizării unui pericol. BMTF RISK AK DEMY urmăreşte sporirea capacităţii jurnaliştilor de a lua decizii, nu substituirea acesteia.

“…be prepared”, “news in a hostile world” sau “operating in a hostile world” reprezintă mai mult decît sloganuri, decît îndemnuri promoţionale sau de altă natură. Ele sînt un crez al activităţii depuse de BMTF de mai bine de 15 ani.

O EVOLUŢIE PERICULOASĂ!

Despre faptul că mass-media este o armă distinctă în noul război hibrid, la fel precum artileria, iar jurnaliştii sînt un fel de operatori ai acestei arme, scriu de ceva vreme. De altfel, presa a constituit o armă redutabilă în mîini dibace, încă din secolul 19! Doar cu mass-media cîştigi bătălia pentru minţile şi sufletele adversarilor tăi, dar şi a propriei populaţii.

România este în mijlocul unui astfel de război şi sîntem, ca de obicei, în pielea goală! Nepregătiţi! „Armata română, admirabil de dezorganizată”, rostea Generalul Berthelot, celebrele cuvinte. Peste decenii, generalul devine stradă, iar instituţia dominantă nu rosteşte nimic! Semn că dezorganizarea vine din noi!

Distorsionarea adevărului nu este o practică nouă. Propaganda și știrile false folosesc în special mediul online și dețin similitudini: ambele sînt metode de denaturare a adevărului, de convingere emoțională, care doresc să instige la acțiune, în majoritatea cazurilor negativă.

Un număr mare de știri false și manipulatoare care difuzează teorii șocante sau ale conspirației schimbă treptat percepția informațiilor. La început, oamenii pur și simplu nu percep dezinformarea, apoi pur și simplu nu o cred, dar ulterior, din cauza emiterii frecvente a unor astfel de materiale, oamenii încep deja să se îndoiască. Anume acesta este scopul pe care vor să-l atingă organizațiile și țările care manipulează cu informațiile.

Știrile false se transformă în prezent într-o problemă de securitate națională, un instrument care poate destabiliza lumea, și a sosit momentul să-l luăm în considerare în contextul securității! Rezultatul poate fi cuantificat în sondaje de opinie.

În toate perioadele DIFICILE, omenirea s-a confruntat cu dezechilibre psiho-mentale, iar una dintre aceste faţete ale pandemiei de COVID-19, de exemplu, este infopandemia sau patologia informaţională (infosistem patologic), care poate afecta chiar structurile fundamentale ale lumii, afirmă academicianul Ilie Bădescu, directorul Institutului de Sociologie al Academiei Române, într-un interviu acordat AGERPRES. Sociologul Ilie Bădescu susţine că studiile dedicate efectelor infopandemiei sînt astăzi la un nivel avansat, iar informaţiile care zguduie temeliile structurilor de ordine din societate pot fi clasificate în baza scalei de impact folosite în toate studiile. Potrivit directorului Institutului de Sociologie al Academiei Române, situaţia actuală din România generată de infopandemie se află pe o scară de variaţii ale scorului între 3 şi 4, poziţie care trebuie să fie una de alarmă pentru factorii de decizie.

Dezvoltarea fenomenului «fake news» generează o criză pentru societatea contemporană şi ameninţă inclusiv buna funcţionare a democraţiilor liberale, cu riscuri asupra securităţii şi siguranţei naţionale. Există un veritabil bombardament informațional, menit să influențeze deciziile în domeniul securităţii individuale, comercial sau politic. În acest context, dezvoltarea unor abilități media și a unei capacități de a judeca critic, în mod independent, informațiile primite, nu constituie un element educațional de specialitate, dedicat doar celor interesați de științele comunicării sau de științele sociale, ci o provocare de bază pentru fiecare tînăr.

Potrivit sociologilor, trei ar fi factorii primordiali care predispun societatea românească la consumul de fake-news: şocul dezindustrializării, a pierderii identităţii economice a ţării, nivelul de educaţie şi, poate cel mai important, NEÎNCREDEREA ÎN STAT! De ce? De exemplu, pentru că în această Strategie de Apărare nu se mai resimte acut amenințarea corupției la adresa statului de drept, deși fenomenul a fost eroul strategiilor de apărare de după 2005. Poate și pentru că liderii partidului prezidenţial afirmă că au de gînd să guverneze pînă la final de mandat, iar lupta anticorupție i-ar putea ”incomoda”. Se vorbește puțin spre deloc despre pericolul reprezentat de lipsa autostrăzilor și de starea căilor ferate, de alterarea gravă a mediului prin defrișări masive, despre pericolul creșterii infracționalității ori al scăderii demografice dramatice.

Un alt factor pe care l-aş mai adăuga eu, o mass-media ostilă (pînă la un punct!) şi deprofesionalizată! Lipsei de încredere în instituţiile statului i se suprapune dorința arzătoare de îmbogățire venită din industria publicității online.

Fenomenul FAKE-NEWS şi dezinformarea sînt menţionate în Strategia Naţională de Apărare 2020 – 2024, un document care, teoretic este elaborat şi susţinut de şeful statului, a trecut prin CSAT şi a fost votat de Parlament, devenind firul roşu al mandatului prezidenţial şi, implicit, al guvernării în următoarea perioadă. Nu şi în România lui KWI! Dispare complet amenințarea corupției, cea teroristă e mult minimalizată, fenomenul imigrației e ca și inexistent, în schimb urcă în top Rusia, Covid, ”cea mai grea încercare a României de după 1989” și fake-news. Ddocumentul arată că atacurile cibernetice, acţiunile de influenţă derulate în spaţiul public, dezinformarea, răspîndirea de ştiri false şi posibile efecte nocive şi destabilizatoare ale importului unor tehnologii cu uz civil în cadrul acţiunilor asimetrice şi hibride sînt noi provocări de securitate.

In intervalul 2020-2024, mai mult ca oricand, eforturile de consolidare a rezilientei trebuie sa fie calibrate pentru a raspunde noilor tipuri de amenintari – subtile și subversive – survenite inclusiv pe fondul evolutiilor tehnologice.
Strategia de dezvoltare a unor instrumente eficiente pentru consolidarea rezilientei societale și a infrastructurilor critice include:
• imbunatatirea nivelului de conștientizare cu privire la actiuni ostile/de influenta derulate in spatiul public prin intermediul mass-media clasice sau online sau a think-tank-urilor, dificil de gestionat atunci cand apar și factori noi cu impact in plan securitar, precum fake news, a caror sursa de provenienta este adesea, greu de identificat și atribuit;

• facilitarea dimensionarii unor instrumente publice accesibile și transparente prin care sa fie expuse sursele de dezinformare, produsele și narativele acestora;
• creșterea capacitatii institutiilor de invatamint, cercetare, a think-tank-urilor și media de a identifica și combate mișcarile de dezinformare sustinute de actori statali sau non-statali ostili;
• creșterea nivelului de alfabetizare functionala pentru dezvoltarea gandirii critice și pentru reducerea gradului de vulnerabilitate a populatiei in fata fenomenului de raspandire de informatii false, care pot avea consecinte negative pentru securitatea nationala;

Aceasta strategie va fi completată de dezvoltarea unor instrumente eficiente pentru consolidarea rezilientei societale, care sa includă:
• îmbunătăţirea nivelului de conștientizare cu privire la actiuni ostile/de influenta derulate in spatiul public prin intermediul mass-media clasice sau online (dificil de gestionat atunci cand apar și factori noi cu impact in plan securitar, precum dezinformarea sau raspandirea/fabricarea de știri false);
• includerea in curricula educationala a dezvoltarii gandirii critice cu privire la riscurile asociate agresiunilor informationale;
• introducerea pe scare larga a programelor de educatie din sfera competentelor digitale și a securitatii online.
Actiunile informative ostile continua sa vizeze dezvoltarea unor puncte de sprijin, utilizate in scop de influenta, obtinerea de informatii cu privire la evolutiile inteme, necesare sustinerii proceselor decizionale din statele de provenienta, dar și pentru rafinarea și dezvoltarea bazelor de sprijin și a canalelor de propaganda, cu potential de obstructionare a proiectelor strategice ale României și a deciziilor in stat” se arată în textul Strategiei de Apărare, foarte corect.

Dar, împreună cu penibila compunere ROMÂNIA EDUCATĂ, textul a rămas doar apă de ploaie, deşi în finalul documentului se specifică clar: “După adoptarea Strategiei naționale de apărare a țării pentru perioada 2020-2024, executivul și instituțiile publice cu responsabilități în securitatea națională sunt chemate să-și dezvolte strategii sectoriale și măsuri în domeniul de responsabilitate, destinate contracarării și combaterii riscurilor, amenințărilor și vulnerabilităților și îndeplinirii obiectivelor Strategiei”. Adică, această strategie este documentul suprem, firul roşu emis din puţul gîndirii prezidenţiale, nesecat izvor de cunoaştere şi înţelepciune, şi tot ce fac Guvernul, Parlamentul şi instituţiile statului se călăuzesc de cele scrise!

Au trecut doi ani şi dezinformările s-au înrădăcinat, s-au înmulțit, s-au transformat în teorii ale conspirației sau instrumente de propagandă care au scos oameni în stradă, au blocat un sistem medical deja suprasolicitat și au lăsat oamenii vulnerabili nepregătiți în fața unui virus despre care și experții încă mai caută răspunsuri. O societate democratică nu poate funcționa optim cîtă vreme informația pe baza căreia se votează este viciată grav.

Jurnalistul şi publicistul Ion Cristoiu afirmă că introducerea presei şi a fakenews-ului în Strategia de apărare naţională 2020-2024 reprezintă un pericol pentru mass-media, singura armă împotriva ştirilor false fiind educaţia.

Pe fondul unei crize economice, sociale sau politice, și în contextul manipulărilor de tip fake news, ideologii toxice pot căpăta avînt.

Pe de altă parte, fenomenul fake news este un pericol la adresa democrației, punînd sub semnul întrebării importanța libertății şi independenţei de exprimare, promovînd batjocorirea jurnaliștilor și subminarea rolului lor în societatea democratică. O normă pare să se fi schimbat și datorită faptului că un număr de politicieni proeminenți folosesc o retorică disprețuitoare faţă de jurnaliști, descriind mass-media ca fiind inamicul poporului. Aceasta îi legitimizează pe alții să facă același lucru.

În timp ce amenințările sînt în creștere, tot mai puține voci susțin rolul important al jurnaliștilor în societate.

Aceasta este o evoluţie periculoasă!

O MESERIE DE BUDOAR

Am fost nedumerit, amuzat şi apoi indignat, de persistenţa scuipatului în faţă a presei din România de către politicienii de toate culorile asta după ce băieţaşii şi fătucile din media – mai ales din televiziuni! – precipitaţi şi agramaţi recită cîtă şpagă a luat „ăla”, ce cumpărături a mai făcut „aia” şi în ce club de fiţe s-a mai „dat” beizadeaua vreunui îngălat. Adică, jurnalismul românesc, admiţînd că este ŞI de proastă calitate, este o meserie de budoar! O astfel de idioţenie ar trebui să nască, în mod logic, un Minister al Informaţiilor, după modelul iraqian al lui Saddam Hussein, pe care l-am gustat din plin în 2003: „Vrei să munceşti azi? 50 de dolari”! Ministerul ar putea fi condus chiar de către Rareşul cel Bogdan – care are o relaţie „specială cu jurnaliştii”, sau de „amicii” mei din Moldova, antrenaţi pentru fumigene fîsîite, sau chiar de Iohannis după ce zboară de la Cotroceni! Scuze! Iohannis NU zboară de la Cotroceni!


Lăsînd gluma la uşă, chiar făcută prost şi inconştient, meseria de jurnalist rămîne una dintre cele mai periculoase din lume! De aceea mă străduiesc ca în fiecare an cel puţin 10 colegi să urmeze cursuri de perfecţionare. Că jurnalismul NU este o meserie de budoar, care va dispărea atunci cînd vor unii, o dovedeşte şi statistica internaţională. Primăvara arabă şi mişcările de protest, criza refugiaţilor s-au dovedit riscante pentru jurnalişti.

În condiţiile de mai sus, o întrebare pare să revină, din ce în ce mai des, ca o obsesie, în mintea şi pe buzele fiecărui jurnalist român: „Ce e mic, rău, negru, urît şi bate la uşă”? Răspunsul e la fel de neprietenos: „Viitorul”! Dimineaţa, înainte de a pleca la serviciu, sau seara, cînd obosit de viermuiala de peste zi ţi-ai dori o lume numai a ta, constaţi cu amărăciune că tranziţia în care te zbengui nu e ceva trecător, că existenţa e ceva la limita hazardului şi că singurele certitudini sînt, şi de acum încolo, schimbarea şi nesiguranţa! Analiştii şi observatorii afirmau prompt că după 11 septembrie 2001 lumea nu va mai fi aceeaşi. Şi chiar nu mai este lumea pe care o ştiam! Au crescut numărul şi intensitatea crizelor, conflictelor asimetrice, situaţiilor de urgenţă. Toate acestea s-au suprapus peste crizele tale, deja existente: criza de identitate, de autoritate, culturală, economică, socială, educaţională, din sănătate, din apărare, criza bunului simţ, criza generaţiilor, criza instituţiilor, criza de încredere, criza politică, criza de securitate. Chiar şi instituţiile care fac parte din Sistemul Naţional de Apărare pierd treptat din încredere, incapabile să se apere de atacurile constante la care sînt supuse, dar şi mîncate pe interior de un cancer teribil declanşat chiar de la vîrful propriilor ministere! Şi mă refer la Igaş şi Oprea. Societatea românească contemporană pare să-şi fi pierdut busola şi minţile! Lumea aşezată şi predictibilă pe care o cunoşteai a dispărut peste noapte, lăsînd, în locul ei, incertitudineşi frica zilei de mîine. Şi, mai presus de toate, constaţi cu amărăciune, că nici nu ai cui să spui, să mărturiseşti, temerile şi angoasele tale. Eşti singur, într-o societate de oameni singuri, care-şi vede fiecare de propria luptă pentru supravieţuire. Coeziunea socială nu mai există, solidaritatea se manifestă din cînd în cînd, compasiunea apare mai rar. Societatea în care te-ai născut nu mai există! Trăieşti acum într-o societate destructurată, incapabilă să se opună agresiunilor interne şi externe de orice fel! România este o ţară eşuată! Cel puţin, din punct de vedere social!

„Prăbuşirea” unor state din cauza proastei guvernări, condiţiilor economice precare (Atenţie România!), tulburărilor sociale etc., răspîndirea conflictelor de tip etnico-religios, precum şi inconstanţa relaţiilor transatlantice rămîn o realitate a mediului de securitate actual. Dar, despre toate acestea, ar trebui să citeşti în presă. În presa ta zilnică! Care presă? Presa din România este oglinda societăţii. Ori, într-o societate destructurată, presa este aşişderea! După o perioadă de pionierat în care jurnalismul românesc a însemnat mai mult terapie post-comunistă, iată că a venit „timpul profesionismului”, ar spune deontologii. Mass-media s-a împărţit, destul de repede în trusturi, corporaţii şi presă locală. Corporaţiile la rîndul lor, sînt de două feluri: cele străine şi cele cu capital românesc. Pentru consumatorul de media din România, însă, acestea nu sînt decît de două feluri: bune şi proaste! Puţin îi pasă de interesele trusturilor care se află în spatele ştirilor sau campaniilor de presă. Nici nu are timp să se gîndească la aest lucru. Îşi dă seama totuşi că actul jurnalistic este din ce în ce mai slab. La televizor urmăreşte, sau varianta mişcată a tabloidelor, sau false vedete, pline de ifose, grasiate şi tîmpe care pun întrebări prestabilite cu grijă în aşa fel încît discuţia din studiourile televiziunilor de ştiri să nu cumva să alunece într-o direcţie care nu mai este convenabilă proprietarului. Jurnalismul de slabă calitate este o realitate! O realitate întreţinută chiar de breasla noastră! Din păcate! Organizaţiile de media, atîtea cîte sînt, puţine, nu pot influenţa, şi nici nu şi-au propus, actul urnalistic. Şi asta pentru că, ani de zile, deontologii presei româneşti au încercat să ne convingă că presa nu mai este cureaua de transmisie între societate şi conducători! Presa are menirea primordială de a distra! Ori pentru distracţie, nu e nevoie de multă specializare! Aşa au dispărut cea mai mare parte dintre specialiştii presei autohtone. A fi jurnalist specializat pe justiţie, securitate, economie, cultură, era sinonim cu a fi jurnlist comunist! Presa centrală, economică, culturală, sportivă, a atras o mică parte dintre jurnaliştii specializaţi. Restul, însă, s-au pierdut în noul mecanism de a face presă în România. Astăzi, presa e anti PSD şi pro PSD. Adică, „o vulnerabilitate” şi „responsabilă”.

Presa locală este cea mai afectată de aceste transformări. În ultimii ani, ziarele şi-au redus numărul şi tirajele, proprietarii au „sărăcit”, ziariştii locali au devenit mai vulnerabili şi mai puţini. Despre independenţa presei se vorbeşte numai la şcoală! Dacă vei căuta, rar vei găsi în provincie un jurnalist care să-ţi spună că e specializat pe un anumit domeniu. Cei mai mulţi au în portofoliu mai multe domenii, majoritatea fără nici o legătură între ele. Un specialist, evident, costă! Ori, în presa locală salariile sînt la limita supravieţuirii, iar oferta de candidaţi impresionantă. Noile facultăţi de jurnalistică au pregătit, în ultimii ani, forţă de muncă pentru această „industrie”, iar posturile de conducere se lasă moştenire, precum în Coreea de Nord, pe banii contribuabililor! În aceste condiţii, profunzimea actului jurnalistic a dispărut aproape definitiv, iar presa se face vinovată, şi ea, de situaţia gravă în care a ajuns societatea românească.

Cu toate acestea, cred că jurnalismul de specialitate este necesar şi obligatoriu. Criza prelungită în care ne aflăm impune „naşterea” unor jurnalişti de criză. Dacă la nivelul presei centrale există cîţiva reporteri specializaţi pe situaţii de urgenţă, conflicte armate, sau dezordini sociale, la nivelul presei locale, astfel de specializări se regăsesc mai greu. În ultimii 30 de ani, au fost puţine tentative de a specializa jurnalişti în astfel de domeniu. E adevărat, şi interesul jurnaliştilor sau conducătorilor de redacţii a fost pe măsură! Amplificarea CRIZEI la nivel naţional şi mondial, implică, însă, urgent, adoptarea de măsuri excepţionale, inclusiv din partea mass-media românească. Lipsa instruirii adecvate în domeniul siguranţei, al mediului ostil şi al situaţiilor de urgenţă, nu mai este neglijenţă ci ignoranţă criminală! Pentru că, acţiunile jurnalistice „empirice” pot amplifica crizele deja existente, sau pot provoca noi crize, unele soldate cu pierderi de vieţi omeneşti. Dar, pentru toate acestea, nu este nevoie de un Minister al Informaţiilor, şi nici ca mass-media să fie considerată o vulnerabilitate de către preşedintele tuturor românilor!

RSF pregăteşte o declaraţie mondială pentru stîrpirea fenomenului “fake news”

RSF pregăteşte o declaraţie mondială pentru stîrpirea fenomenului “fake news”

BMTF – În faţa ştirilor false (‘fake news’) şi a crizei de încredere care afectează democraţiile, organizaţia Reporteri fără Frontiere (RSF) a însărcinat o comisie independentă formată din laureaţi ai Premiului Nobel, jurnalişti şi jurişti pentru a redacta o „declaraţie internaţională privind informarea şi democraţia”, la 70 de ani de la Declaraţia universală a drepturilor omului, relatează AFP, preluată de agerpres.

Această declaraţie ar urma să aibă ca obiect „să enunţe principii, să definească obiective şi să propună modalităţi de guvernanţă”. Ea ar putea servi ca referinţă pentru „toţi cei care sînt ataşaţi conservării unui spaţiu public liber şi pluralist, condiţie a democraţiei”, a explicat RSF într-un comunicat.

Pentru a o redacta, RSF a constituit o comisie independentă, prezidată de iranianca Shirin Ebadi, laureată a Premiului Nobel pentru Pace, şi de secretarul său general, Christophe Deloire.

Comisia cuprinde 24 de personalităţi eminente din 17 ţări, printre care eseistul Francis Fukuyama, fostul preşedinte senegalez Abdou Diouf, Marina Walker, directoare adjunctă a Consorţiului Internaţional al Jurnaliştilor de Investigaţie, Can Dündar, fost redactor-şef al cotidianului turc Cumhuriyet, sau foşti alţi laureaţi ai Premiului Nobel, cum ar fi Amartya Sen, Joseph Stiglitz şi Mario Vargas Llosa.

„Obiectivul final al iniţiativei este de a obţine un angajament internaţional al statelor, al companiilor private şi al reprezentanţilor societăţii civile. RSF se aşteaptă să fie lansat un proces politic la iniţiativa mai multor lideri din ţări democratice, pe baza declaraţiei care va fi redactată, pentru a se ajunge la un ‘Pact internaţional pentru informare şi democraţie’”, afirmă organizaţia.

RSF vrea ca liderii din întreaga lume să se poată angaja „de la mijlocul lunii noiembrie” asupra elaborării unui astfel de „pact mondial”, a precizat Christophe Deloire pentru AFP.

JURNALIȘTI MORȚI DE COVID-19

BMTF, 8 iun – Cel puţin 1.500 de jurnalişti din 77 de ţări au murit de COVID-19 de la declanşarea pandemiei, a informat luni ONG-ul Press Emblem Campaign (PEC), care a precizat că în luna mai a fost atins numărul record de 200 de ziarişti decedaţi de această boală, relatează EFE, preluată de Agerpres.

Aproape jumătate – 246 – dintre decesele jurnaliştilor s-a produs în India, care s-a confruntat în acea lună cu cel mai grav val de coronavirus, în timp ce 239 de ziarişti au murit în Brazilia, notează PEC într-un comunicat.

Agerpres notează că secretarul general al PEC, Blaise Lempen, a deplîns faptul că în ţările în dezvoltare progresul campaniei de vaccinare este insuficient pentru dezaccelerarea pandemiei şi a reamintit că jurnaliştii sînt o categorie profesională deosebit de expusă virusului.

ONG a mulţumit în acest sens că unele ţări au inclus jurnaliştii în grupurile prioritare pentru vaccinare şi că unele guverne au luat măsuri pentru a ajuta familiile ziariştilor decedaţi.

Pe continente, America Latină a înregistrat 795 de morţi, peste jumătate dintre decesele consemnate în rîndul ziariştilor, urmată de Asia cu 406 de decese, Europa cu 192, Africa cu 57 şi America de Nord cu 51 de decese de la începutul pandemiei.

În ce priveşte ţările, mass-media indiene au fost cele mai afectate cu cel puţin 246 de jurnalişti decedaţi în ultimul an şi jumătate, deşi, potrivit unor surse, cifra reală ar putea depăşi 400.

După India, cea mai afectată ţară este Brazilia cu 239 de ziarişti morţi de COVID-19, urmată de Peru cu 163 şi de Mexic cu 112.

Următoarele zece ţări cele mai afectate din lume sînt în ordine Columbia, Italia, Bangladesh, Ecuador, SUA şi Iran.

De asemenea în Spania s-au înregistrat 15 decese în rîndul acestor profesionişti de la începerea pandemiei.

PEC notează că numărul real al victimelor pandemiei în rîndul acestei categorii profesionale ar putea fi mai mare, avînd în vedere că unele ţări nu dispun de informaţii fiabile.

Criza a afectat puternic sectorul media, de care tocmai acum avem nevoie pentru a ne oferi informații exacte și a combate dezinformarea.

Media se confruntă cu o scădere masivă a veniturilor din publicitate, iar Parlamentul European se teme că înrăutățirea situației financiare ar putea împiedica-o să transmită informații clare și factuale și să combată dezinformarea cu privire la pandemia de coronavirus.

Într-o rezoluție votată la 17 aprilie, eurodeputații au declarat că dezinformarea pe tema virusului reprezintă o problemă majoră de sănătate publică, că toți cetățenii ar trebui să aibă acces la informații exacte și verificate și că democrația are nevoie de o presă independentă și suficient finanțată.

Libertatea de exprimare și libertatea și pluralismul media sînt consacrate în Carta drepturilor fundamentale a UE și în Convenția europeană a drepturilor omului.

Pentru a depăși situația critică în care se află media, deputații din comisia CULT au cerut CE să găsească o finanțare de urgență pentru presă.

Au fost deja luate unele măsuri pentru susținerea libertății media și protecția jurnaliștilor. În martie 2020, Uniunea Europeană a pus la dispoziție 5,1 milioane de EUR pentru finanțarea unor proiecte care urmăresc detectarea și împiedicarea încălcărilor libertății presei, identificarea riscurilor de pierdere a pluralismului și susținerea anchetelor transfrontaliere.

3 mai este Ziua mondială a libertății presei. Reporterii fără frontiere (RFF) au publicat ediția din 2020 a Indexului mondial al libertății presei, care ține seama și de pericolele la adresa unui jurnalism liber și corect create de epidemie.

Conform indicelui 2020, Europa rămâne continentul unde libertatea presei este cel mai mult respectată. Majoritatea statelor UE sunt în categoria „bine” sau „destul de bine”. Finlanda, Danemarca, Suedia și Țările de Jos continuă să aibă cele mai bune punctaje.

Deși UE este cel mai sigur loc pentru jurnaliști, RFF avertizează că au existat cazuri de hărțuire și amenințări la adresa jurnaliștilor.

Măsurile de urgență luate de unele guverne ca reacție la epidemia de Covid-19 au avut un impact asupra clasamentului unor țări precum China (confirmată pe locul 177), Iran (locul 173, cu 3 mai jos) și Irak (locul 162, cu 6 mai jos).

Orientul Mijlociu și Africa de Nord continuă să fie regiunile cele mai periculoase din lume pentru jurnaliști, iar în Asia-Pacific s-a înregistrat cea mai mare creștere a încălcărilor libertății presei (cu 1,7 %).

RFF a semnalat că 11 jurnaliști au fost uciși pînă acum în 2020. 2019 a fost anul cu cele mai puține victime din ultimii 16 ani, cu 49 de jurnaliști uciși în întreaga lume, datorită scăderii numărului de morți în conflictele armate (cu 44 % mai puțin decît în anul precedent).

În ciuda unor cifre pozitive, situația generală a libertății media în întreaga lume s-a înrăutățit, iar ostilitatea față de jurnaliști a crescut. Numărul țărilor considerate sigure pentru jurnaliști continuă să scadă, doar 24 % dintre cele 180 de țări fiind clasificate drept „bune” sau „destul de bune” în 2019 și 2020, față de 26 % în 2018 și 27 % în 2017.

Aproximativ 361 de jurnaliști se află în prezent în detenție, în scădere de la 389 de cazuri la sfîrșitul anului 2019. Aproape o treime sînt în China. Restul sînt concentrați în Egipt, Arabia Saudită, Siria, Turcia, Vietnam, Iran, Bahrain și Yemen. Numărul jurnaliștilor ținuți ostatici a rămas stabil în 2019. Ei se află în patru țări: Siria, Yemen, Irak și Ucraina. Cifrele pe 2020 privind ostaticii nu sînt încă cunoscute.

Indicele anual al Reporteri fără frontiere clasifică 180 de țări și regiuni în funcție de gradul de libertate a presei. Țările primesc un punctaj între 0 și 100, ținînd seama de criterii precum pluralismul, independența media, cadrul legislativ, transparența și nivelul abuzurilor față de jurnaliști. Cu cît scorul este mai mic, cu atît nivelul libertății presei în țara respectivă este mai bun.

Al Jazeera vînat în Israel

BMTF, 7 iun – După ce clădirea cu 13 etaje ce adăpostea echipele canalului de ştiri qatarez Al-Jazeera şi agenţiei americană de presă Associated Press (AP) a fost pulverizată de mai multe rachete israeliene, o corespondentă a canalului qatarez a fost arestată sîmbătă în timpul unei manifestaţii în cartierul arab Sheikh Jarrah din Ierusalimul de Est.

Xavier Abu Eid din partea Organizaţiei pentru Eliberarea Palestinei (OLP) a acuzat forţele de poliţie israeliene că atacă echipa TV şi îi distruge echipamentul.

Un purtător de cuvînt al poliţiei israeliene a declarat că jurnalista Al Jazeera a atacat fizic forţele de securitate care încercau să disperseze demonstraţia şi că a refuzat să se identifice.

În înregistrările video ale incidentului se poate vedea însă că jurnalista Givara Budeiri purta o vestă pe care scria „Presă”.

Conform poliţiei, locuitorii au aruncat în forţele de securitate cu pietre şi petarde în timpul protestelor.

Al Jazeera a informat ulterior că jurnalista a fost eliberată din arest după cîteva ore. Echipamentul unuia din cameramani a fost distrus în timpul incidentului.

„Au venit din toate direcţiile, nu ştiu de ce, m-au lovit cu picioarele de perete”, a spus declarat Budeiri după ce a fost eliberată sîmbătă tîrziu.

„Condamnăm acţiunile forţelor de ocupaţie israeliene în cei mai puternici termeni. Targetarea sistematică a jurnaliştilor noştri încalcă total toate convenţiilor internaţionale”, a declarat directorul general interimar al Al Jazeera Media Network, Mostefa Souag.

„Acţiunile violente de astăzi ale forţelor de ocupaţie israeliene împotriva lui Givara Budeiri şi a lui Nabil Mazzawi ignoră total drepturile omului în cazul jurnaliştilor”, a adăugat Mostefa Souag.

Conflictele legate de posibile evacuări ale familiilor palestiniene din cartier au exacerbat recent tensiunile în cartierul Sheikh Jarrah. Cartierul este centrul atenţiei de zeci de ani din cauza disputelor privind proprietăţile, revendicate atît de coloniştii israelieni, cît şi de palestinieni. Protestele au continuat în Sheikh Jarrah şi după convenirea încetării focului între Israel şi mişcarea Hamas din Fâşia Gaza, pe 21 mai.

O hotărâre judecătorească privind evacuările forţate din Sheikh Jarrah a fost amînată.

LUKAȘENKO RECIDIVEAZĂ

BMTF, 1 iun – Unul din puţinele site-uri de ştiri independente din Belarus, TUT.BY, a anunţat luni că redactorul său şef Marina Zolotova a fost acuzată într-un caz de evaziune fiscală despre care susţine că a fost fabricat ca parte a unei represiuni a regimului împotriva mass-media, informează Reuters, preluată de Agerpres.

Zolotova riscă o pedeapsă cu închisoarea între trei şi şapte ani dacă va fi găsită vinovată după o audiere ce a avut loc cu uşile închise, susţine TUT.BY.

Autorităţile din Belarus nu au confirmat acuzaţiile, iar un purtător de cuvînt al Comitetului de anchetă al statului nu a răspuns la solicitarea de a face comentarii pe acest subiect.

Instanţa din Minsk unde a avut loc audierea jurnalistei Marina Zolotova nu a putut fi contactată pentru comentarii.

Zolotova a fost „acuzată de complicitate la evaziunea fiscală pe o scară deosebit de largă”, a precizat site-ul TUT.BY.

Autorităţile din Belarus au arestat 15 angajaţi ai TUT.BY ca parte a unei represiuni iniţiate în urma protestelor în masă împotriva preşedintelui Aleksandr Lukaşenko, declanşate după controversatele alegeri prezidenţiale de anul trecut.

TUT.BY a fost unul din cele mai citite site-uri de ştiri din Belarus în timpul protestelor.

Regimul Lukaşenko a ridicat acreditarea multor organizaţii de presă.

Jurnaliştii de opoziţie din Belarus afirmă că s-au confruntat cu raiduri, arestări, au fost închişi sau forţaţi să plece în străinătate.

Cel mai elocvent exemplu este cazul jurnalistului Roman Protasevici, în vîrstă de 26 de ani, arestat pe 23 mai, după ce autorităţile din Belarus au deturnat spre Minsk un avion Ryanair ce efectua o cursă comercială pe ruta Atena – Vilnius.

BMTF pentru viitor

BMTF pentru viitor

Cursurile de Jurnalism si Comunicare Media se adreseaza in primul rand persoanelor care doresc sa invete intr-un timp relativ scurt bazele jurnalismului, ce atributii are un jurnalist si ce inseamna aceasta profesie. Vom afla mai intai ce reprezinta sursele in jurnalism, ce este responsabilitatea profesionala, de cate feluri este jurnalismul iar apoi vom studia in detaliu stirea, interviul, reportajul, amcheta, editorialul cat si jurnalismul de opinie. Va propunem un curs complet, cu extrem de multe exemple practice, realizat intr-o maniera foarte accesibila care are ca scop formarea abilitatilor necesare oricarui viitor jurnalist de succes.

JURNALISTE UCISE LA JALALABAD DE TALIBANI

BMTF, 3 martie – Trei angajate ale unui post de televiziune au fost împuşcate mortal, marţi, de bărbaţi înarmaţi la Jalalabad, în estul Afghanistanului, la mai puţin de trei luni de la asasinarea în aceleaşi circumstanţe a unei prezentatoare, au anunţat colegii lor, scrie Agerpres.

„În această după-masă, trei dintre colegele noastre, tinere cu vîrste între 17 şi 20 de ani, au fost împuşcate mortal de bărbaţi înarmaţi în oraşul Jalalabad”, a declarat pentru AFP Zalmai Latifi, director al postului Enekaas TV.

Conform poliţiei, unul dintre atacatori, provenit din rîndul talibanilor, a fost arestat. Atacul nu a fost revendicat deocamdată.

Kayhan Safi, şeful departamentului de dublaj al Enekaas TV, unde lucrau cele trei victime, a confirmat atacul. El a precizat că cele trei tinere, ale căror prenume sînt Shahnaz, Sadia şi Mursal, au fost ucise în momentul în care plecau de la birou pentru a se întoarce pe jos acasă.

La începutul lui decembrie, o prezentatoare de televiziune şi activistă care lucra de asemenea pentru Enekaas TV, Malalai Maiwand, a fost împuşcată mortal împreună cu şoferul său la Jalalabad, în timp ce se ducea spre birou.

Potrivit purtătorului de cuvînt al spitalului din Nangarhar, alături de cele trei tinere ucise marţi au mai fost aduse şi alte două femei rănite.

Asasinatele care iau ca ţintă jurnalişti, judecători, medici, personalităţi politice sau religioase şi apărători ai drepturilor omului au devenit tot mai frecvente în ultimele luni în Afghanistan și coincide cu eliberarea din închisori a mii de militanți talibani.

Victimele sînt deseori împuşcate sau ucise în explozii ale unor bombe fixate pe maşinile lor, la ore de trafic intens pe străzile din marile oraşe.

Talibanii neagă orice responsabilitate în atentatele ţintite, iar organizaţia jihadistă Statul Islamic le-a revendicat pe cele mai multe. Însă guvernul afghan şi SUA continuă să îi acuze pe talibani.

Be prepare…

La începutul acestui an, Campul de la Soceni a găzduit Atelierul ce a avut ca temă Pandemia. Un subiect dezbătut în aceste zile de mulți contractori cu notorietate şi companii private de implementare a legii: anxietatea irațională reprezintă, potrivit specialiștilor, unul dintre cele mai înalte niveluri de frică, și nu are nici o legătură cu măsura reală a amenințării în sine, dar este creată ad-hoc, pentru a împiedica societatea vizată să își desfășoare activitățile zilnice, menită să reducă principiile rezistenței sociale, paralizînd-o și făcînd-o să provoace daune economiei de stat și capacității de redresare și modului de viață, implicit a apărării naționale.

Aceasta este o strategie modernă, folosită astăzi de grupuri teroriste!

Anxietatea irațională, generată de Covid-19, obligă populația vizată să se comporte irațional, să suspende activitățile zilnice din cauza fricii extreme și contagiunea acesteia.

Conform definiției, Terorismul este o tactică de luptă neconvențională, asimetrică,  folosită pentru atingerea unor obiective politice. El se bazează pe acte de violență spectaculară acționate asupra unor populații neimplicate în mod direct în conflict dar cu potențial de presiune asupra conducerii, cîteodată conducerea face acte de terorism asupra populației (stat, organizații, categorii sociale sau, împotriva unui grup de persoane civile) în sensul scontat de teroriști – producerea unui efect psihologic generalizat de panică și intimidare, augmentat de folosirea manipulativă a mediei, cu scopul atingerii unui obiectiv greu de realizat prin mijloace democratice sau convenționale.

Seamănă? Sună cunoscut?

Proiectat pentru femei și bărbați care trăiesc sau lucrează în medii violente, inclusiv agresiune sexuală, Atelierul HEST include: analiza situaţiei preliminare în vederea evitării de a deveni ţintă, evaluarea și planificarea riscurilor, prim-ajutor de urgență, siguranța personală, situaţii de urgenţă şi revolte sociale.

Scopul atelierelor și boot-campurilor BMTF Risk AkDemy este de a-i învăţa pe jurnalişti să evalueze riscul şi să se comporte corespunzător în cazul conştientizării unui pericol. Se urmăreşte sporirea capacităţii jurnaliştilor de a lua decizii, nu substituirea acesteia! Am avut conferențiari din cadrul: BMTF, Academia Națională Bodyguard, UZPR, Ordinul Militar al Veteranilor din Teatrele de Operații și a fost extrem de interesant!

Am promis că revenim cu o altă temă de actualitate ce se va întinde pe tot parcursul acestui an: Schimbarile climatice – factor de accelerare al violentelor si miscarilor sociale. Vorbim, analizăm, ne consultăm și ne instruim pentru inevitabilele schimbări de climă și efectele conexe ale acesteia: impactul asupra alimentației, migrației, forței de muncă, habitatului, transporturilor, energiei, sănătății. Important, pentru fiecare lucrător mass-media specializat este să proiecționeze aceste sectoare și să abordeze temele nu cu panică și breaking-news, ci systematic, cu calm și professionalism.

Pentru Vestul țării, întîlnirile și dezbaterile de acest gen sînt importante și pentru faptul că războiul din fosta Yugoslavie, din urmă cu 22 de ani, a generat o poluare masivă, agresivă și diversă, cu consecințe pe termen lung, în întreaga zonă a Balcanilor.

Mediul  natural  poate  fi  considerat  ca  obiectiv  militar  în  cazul  în  care:  prezintă  importanţă  economico-strategică,  de  exemplu  mediul  ce  conţine  instalaţii şi  industrii  de  interes  vital  pentru  ducerea războiului şi a căror distrugere, capturare sau neutralizare creeazăun avantaj military sau este folosit pentru comiterea unor acte de ostilitate, cum ar  fi  organizarea  apărării  tactice  de  către  unul  dintre  beligeranţi  într-o  rezervaţie naturală.

Loviturile aeriene aplicate împotriva Yugoslaviei au generat, alături  de  pierderile  materiale  şi  umane,  un  dezastru  ecologic  cu  grave  consecinţe  atît  pentru  sănătatea  umană,  cît  şi  pentru  calitatea  mediului,  inclusiv  pentru  unele  ţări  limitrofe.  Potrivit  constatărilor  Echipei  Speciale  pentru  Balcani  a  ONU,  patru  localităţi  au  fost  afectate  în  mod  special  de  poluare:  Pancevo  (la  20  km  de  Belgrad),  Novi  Sad  (capitala  Voivodinei),  Kragujevac (în sudul Serbiei) şi Bor (aproape de frontiera cu Bulgaria). Pe cele de la Pancevo, le-am documentat personal în 1999, la fața locului, în calitate de correspondent de război.

În România, în perioada bombardamentelor, în zonele de graniță (Moravița, Oravița, Naidăș) vegetația se uscase brusc în urma unor „ploi acide”. Autoritățile românești nu au dat însă publicității rezultatele studiilor privind poluarea României și afectarea populației în urma norilor radioactivi generați de bombardamentele cu uraniu sărăcit.

Majoritatea resurselor de apă ale Yugoslaviei au fost contaminate prin eliberarea în mod direct a substanțelor nocive precum clor lichid, clorura de vinil, acizi, sodă caustică, cianuri, fenoli, electroliti, benzen, toluen, săruri de potasiu, amoniac, uree și alți compuși chimici toxici în apa rîurilor. Apoi, distrugerea utilajelor industriei chimice, petroliere și farmaceutice din vecinătatea imediată a marilor orașe ca Belgrad, Novi Sad, Pristina, Pancevo, Subotica, Smedero, Cacak, Krusevac, a provocat eliberarea unor cantități uriașe de substanțe periculoase cum ar fi, compuși policarbonatici, dioxina, mercur, clor, amoniac, oxizi de azot, dioxid de sulf, monoxid de carbon, benzen, hidrocarbonati, floruri de hidrogen, cloruri de hidrogen și a particulelor conținînd metale grele. Incendiile și arderea reziduurilor chimice folosite în industria materialelor plastice și îngrășăminte au emanat mari cantități de amoniu, nori toxici de gaze adunîndu-se asupra acestor orașe.

Bombardarea complexului petrochimic Pancevo a determinat arderea a circa  800  tone  de  clorură  de  vinil  monomer,  produs  cancerigen.  În  urma  arderii  s-au  degajat  în  aer,  printre  alţi  compuşi  toxici,  acid  clorhidric,  dioxină,  fosgen.  Golirea  la  timp  a  rezervoarelor  de  amoniac  a  dus  la  evitarea   generării   unei   grave   poluări   în   oraş,   însă   a   provocat   prin   deversare,  distrugerea  faunei  Dunării  pînă  la  30  km  în  amonte.  De  asemenea,  peste  1.000  tone  de  hidroxid  de  sodiu  (sodă  caustică)  au  fost  aruncate în fluviu, consecinţa fiind poluarea gravă a acestuia.

Dupa bombardamentele de mai multe zile asupra complexului chimic de țiței din Pancevo (Rafinaria de țiței din Pancevo, HIP „Petrohemija”, HIP „Azotara”) nivelul de toxicitate în aer a atins cote incredibile, imediat după bombardament, de peste 18.000 ori peste norma admisă. Norul poluant care s-a format pe o întindere de zeci de km conținea materiile produse de arderea vinilhidromonomerilor, clorului, oxidantilor de clor, amoniacului, oxizilor de azot, produselor de la arderea țițeiului și a combustibililor si altor produse secundare și necontrolate. Evident, norul s-a miscat și spre România, afectînd locuitorii din orașele de la granița de vest.

La  Novi  Sad,  în  urma  bombardamentelor  succesive  asupra  rafinăriei, circa  73.000  tone  de  petrol  brut  şi  produse  derivate  au  ars  sau  au  fost  deversate  în  canalizare  infiltrîndu-se  în  apa  subterană.  La  Kragujevac,  bombardarea  uzinei  de  autovehicule  „Zastava“  a  provocat  o  poluare  de  mare amploare care a afectat solul, apele şi aerul. Bombardarea minelor de cupru,  a  centralei  electrice  şi  a  depozitului  de  hidrocarburi,  situate  în  apropierea frontierei bulgare, a generat o poluare transfrontalieră. Efectele războiului asupra mediului sînt imense, dar nu spectaculoase şi nici imediate. Acestea se vor vedea în timp!

Acesta este doar un exemplu. De aceea ne întîlnim, discutăm, analizăm, oferim consultanță și training. Pentru a fi pregătiți pentru ziua de mîine!

JURNALISTĂ AFGHANĂ UCISĂ LA JALALABAD

BMTF, 10 dec – O jurnalistă de televiziune şi şoferul ei au fost asasinaţi de necunoscuţi care au deschis focul asupra maşinii lor, în provincia Nangarhar din estul Afghanistanului, au anunţat joi oficiali locali citaţi de agențiile internaționale de presă.

Cei doi au fost împuşcaţi mortal joi dimineaţa, cînd mergeau către muncă, în oraşul Jalalabad, capitala provinciei, a precizat un purtător de cuvînt al guvernatorului din Nangarhar.

Malalai Maiwand era prezentatoare de ştiri la postul privat de radio şi televiziune Enikass de circa patru ani, a declarat directorul postului, Zalmai Latifi.

Acesta a atribuit atacul „duşmanilor ţării”, menţionînd că, de-a lungul timpului, împotriva acestui post au fost adresate ameninţări cu moartea.

În 2017, mai multe persoane, între care un şofer al postului de televiziune au fost ucise într-o explozie în apropiere de sediul acestuia. În 2018, directorul canalului a fost răpit de necunoscuţi înarmaţi, dar a fost eliberat mai tîrziu.

Atacul de joi nu a fost deocamdată revendicat. În provincia afghană sunt activi atît talibanii cît şi militanţii Statului Islamic.

Conform organizaţiei Reporteri fără frontiere, Afghanistanul este una dintre cele mai periculoase ţări pentru ziarişti. În 2019, cel puţin 10 jurnalişti şi membri de personal din media au fost ucişi pe teritoriul acestei ţări. Anul precedent a fost însă şi mai sîngeros, cu 20 de reporteri şi lucrători din media ucişi în diferite atacuri violente.

Luna trecută, doi proeminenţi jurnalişti afghani şi-au pierdut viaţa în atentate cu bombă separate, în provincia sudică Helmand şi în capitala Kabul.

Pe de altă parte, cel puțin doi membri ai forțelor de securitate au fost uciși și alți trei au fost răniți în atacul taliban asupra bazei militare din districtul Andar din Ghazni, despre care relatam ieri.

Lupta a început la miezul nopții cu un sinucigaș taliban a condus spre bază un VBIED Humvee, dar a fost distrus înainte de a-și atinge ținta și apoi un număr de atacatori au început să lupte cu forțele de securitate, se spune în declarația forțelor de securitate, adăugînd că „atacul talibanilor a fost respins și au suferit și victime”.

O sursă din cadrul forțelor de securitate a declarat că ciocnirile au început la 24:00 dimineața înainte și au continuat miercuri dimineață.

Cel puțin 31 de persoane, majoritatea forțe de Securitate afghane, au fost ucise duminică într-un atac sinucigaș în provincia Ghazni, au declarat oficialii locali din domeniul sănătății.

În urmă cu zece zile, un atacator sinucigaș la volanul unui VBIED a detonat mașina capcană în apropierea unei unități de protecție publică din PD3 din Ghazni, ucigînd 31 de personae și rănind alte 24. Majoritatea victimelor erau militari, au spus oficialii.

15 ANI

15 ANI

BALINT MERCENARY TASK FORCE a fost înființată în 2005 ca un birou specializat în monitorizarea presei, producerea de analize, ştiri şi imagini din medii ostile, dar şi în vederea acordării de servicii CAT: consultanţă, analiză şi training.

BMTF are în componenţă jurnalişti veterani, porofesionişti în domeniul comunicării şi a securităţii, angajaţi în respectarea libertăţii de exprimare şi promovarea profesionalismului și adevărului.

BMTF sprijină prin toate mijloacele jurnaliştii pentru consolidarea fluxului liber de informaţii credibile şi nemanipulate. Pentru acest deziderat asigurăm transferul de cunoştinţe şi abilităţi elevilor, studenţilor şi jurnaliştilor, organizaţiilor care operează în medii ostile violente sau repressive. Obiectivul nostru include, însă şi transfer de cunoştinţe şi abilităţi în journalism şi Securitate privată.

15 ANI

BALINT MERCENARY TASK FORCE a fost înființată în 2005 ca un birou specializat în monitorizarea presei, producerea de analize, ştiri şi imagini din medii ostile, dar şi în vederea acordării de servicii CAT: consultanţă, analiză şi training.

BMTF are în componenţă jurnalişti veterani, porofesionişti în domeniul comunicării şi a securităţii, angajaţi în respectarea libertăţii de exprimare şi promovarea profesionalismului și adevărului.

BMTF sprijină prin toate mijloacele jurnaliştii pentru consolidarea fluxului liber de informaţii credibile şi nemanipulate. Pentru acest deziderat asigurăm transferul de cunoştinţe şi abilităţi elevilor, studenţilor şi jurnaliştilor, organizaţiilor care operează în medii ostile violente sau repressive. Obiectivul nostru include, însă şi transfer de cunoştinţe şi abilităţi în journalism şi Securitate privată.

JURNALIȘTII ÎN PERICOL. DEMOCRATIC!

BMTF, 23 iunie – Audrey Azoulay, directoarea generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură (UNESCO), s-a declarat marţi „preocupată de creşterea actelor de violenţă comise împotriva jurnaliştilor” care acoperă manifestaţii, subliniind că „libertatea de expresie este un element vital al democraţiei”, transmite AFP, preluată de Agerpres.

„Acoperirea evenimentelor în direct este în centrul muncii jurnalistice”, subliniază într-un comunicat UNESCO, responsabilă – potrivit unuia din mandatele sale – de protejarea libertăţii de expresie. Această activitate este „esenţială pentru a garanta libertatea presei şi dreptul la informare”, a insistat Azoulay.

Or, „în aceşti ultimi ani, valurile de proteste în toată lumea au arătat riscurile unei utilizări disproporţionate a forţei de către forţele de ordine împotriva jurnaliştilor: reporteri au fost ucişi sau răniţi de gloanţe de cauciuc, alţii – angajaţi în acoperirea în direct a manifestaţiilor – au fost reţinuţi sau acuzaţi că nu au urmat ordinele de dispersare, iar materialul profesional le-a fost confiscat sau distrus”, denunţă UNESCO.

La începutul lunii iunie Înaltul Comisar ONU pentru drepturile omului, Michelle Bachelet, a denunţat „agresiunea fără precedent” împotriva jurnaliştilor în SUA, în cadrul unei vaste mişcări de protest împotriva rasismului şi a brutalităţilor poliţieneşti.

UNESCO aminteşte că a format, din 2013, peste 3.400 de membri ai forţelor de ordine în 17 ţări şi aproape 17.000 de judecători şi actori judiciari în America Latină şi în Africa prin cursuri online despre libertatea de expresie, cu scopul de a-i face să înţeleagă pe aceşti diferiţi actori acest „drept fundamental”, precum şi rolul esenţial al media în democraţie. Organizaţia invită la o generalizare a „acestor dispozitive pedagogice în toate ţările”.

JURNALISMUL – profesie de importanţă crucială – REPRIMAT BRUTAL ÎN SUA

BMTF, 2 iunie – Comitetul Pulitzer şi-a exprimat luni sprijinul faţă de jurnaliştii care au fost hărţuiţi şi atacaţi de Poliţie în timp ce acopereau din punct de vedere mediatic protestele recente din Statele Unite, scrie AGERPRES.

Aceste atacuri au avut loc în timpul protestelor organizate în întreaga ţară după uciderea lui George Floyd – un bărbat afro-american neînarmat, care a murit în custodia Poliţiei americane pe 26 mai.

Reprezentanţi ai presei au fost „împuşcaţi în mod intenţionat cu gloanţe de cauciuc, atacaţi cu gaze lacrimogene şi cu spray paralizant” de către Poliţie, potrivit unui raport întocmit de Comitetul Reporterilor pentru Libertatea Presei (RCFP) şi publicat duminică.

Comitetul Pulitzer condamnă „atacurile şi reprimarea unei prese libere şi independente, care este esenţială pentru o democraţie informată”.

Un reporter de la CNN, Omar Jimenez, a fost reţinut şi arestat în timp ce relata în direct pentru acest post de televiziune pe 29 mai de la un protest organizat în Minneapolis, în ciuda faptului că a prezentat în faţa poliţiştilor legitimaţia sa de jurnalist şi s-a oferit să părăsească acea zonă.

Un alt reporter, Kaitlin Rust, şi fotojurnalistul James Dobson au fost atacaţi cu spray paralizant de forţele de Poliţie în timpul unui protest ce avea loc în centrul oraşului Louisville vineri seară, potrivit cotidianului The New York Times.

Comitetul Pulitzer a cerut autorităţilor americane să cerceteze aceste incidente şi „să îi pedepsească pe cei care se fac vinovaţi de comiterea oricăror abateri de comportament”.

„Este crucial ca jurnaliştii să se afle în siguranţă atunci când exersează această profesie de o importanţă crucială, apărată de Primul Amendament din Constituţie, pentru a documenta evenimente publice într-o perioadă marcată de o diviziune profundă şi de tensiuni publice”, precizează comunicatul difuzat de Comitetul Pulitzer.

În această perioadă au loc în Statele Unite atît proteste paşnice, cît şi incidente violente organizate după lăsarea nopţii, care includ incendieri, jafuri şi confruntări stradale cu forţele de Poliţie.

OSTLUND

OSTLUND

În cei 32 de ani de jurnalism, împliniţi pe 26 aprilie 2020, am avut norocul să întîlnesc oameni deosebiţi, unii, parte din istorie, alţii care au făcut istorie! Unul dintre aceştia este Col. William Ostlund, cunoscut publicului din România din documentarul, şi cartea cu acelaşi nume, RESTREPO, a jurnalistului american Sebastian Junger, lansat în 2010. În iulie 2013, împreună cu colegii şi prietenii mei, jurnalişti şi militari, ne-am întîlnit cu col. Ostlund în FOB Apache din Zabul, Afghanistan.

William Ostlund, cu sînge de nativ american, piele roşie, militar de carieră din 1983 şi în armata activă din 1990. A participat la războaiele din Iraq, OPERATION DESERT SHIELD și DESERT STORM, OPERATION IRAQI FREEDOM, în BALCANI și în provinciile Kunar şi Zabul, Afghanistan.

A scris „Lecții lecții tactice învățate în Afghanistan”, publicat în revista Military Review (iulie / august 2009), „Războaie nereglementate: Forțele din contraterorism în sprijinul operațiunilor de contrainserție”, publicat de Institutul War Land (septembrie 2012) Forța și Forțele Operationale Speciale: Interoperabilitate și Interdependență „, publicat de Institutul de Armament Land (octombrie 2014).

14 mai – Ziua Dreptului International Umanitar

14 mai – Ziua Dreptului International Umanitar

Ziua de 14 mai a fiecărui an, stabilită prin Legea nr. 177/2013, drept Ziua Dreptului International Umanitar este celebrată la nivel național. Asociatia Romana de Drept Umanitar – Filiala Prahova (ARDUPH), in parteneriat cu principalele instituții ale administrației locale si alte institutii din domeniul educatiei, stiintei si culturii prahovene, organizeaza in conformitate cu prevederile legale, marcarea acestei zile.

Cea de-a VII-a ediție din acest an, are ca tematica specială abordarea statutului și protecției jurnaliștilor în misiuni periculoase.

Principalele activitati dedicate celebrării Zilei DIU, care se vor desfășura în perioada 3 -14 mai sunt:

– Expoziție fotografică cu tema „Între violențe, sufletul combatantului”

Autor fotojurnalist Nicolae POJOGA, Republica Moldova

– Expoziție fotografică cu tema „Ferestre spre Kandahar”

Autor corespondent de război Mario Hadrian BALINT

,,Conflicte prin ochii jurnaliștilor”

– Lansarea catalogului de fotografie cu tema: „Corespondent de război. Statut și protecție internațională”

            Autori: Dr. Dumitru CODIȚĂ, jurnalist Mario-Hadrian BALINT

– Lansare de carte ,, Rolul mass-media în promovarea principiilor și valorilor umanitare”

            Coordonatori: prof. univ.dr. Irina MOROIANU ZLĂTESCU,prof. drd. Roxana VIȘAN, prof. univ. Dr. Dumitru CODIŢĂ.

– Declaraţie politică: „Ziua Dreptului Internațional Umanitar. Solitari, dar Solidari!”, deputat Rodica PARASCHIV.

– Lansarea Apelului de la Ploiești adresat mass-media națională și internațională pentru promovarea dreptului internațional umanitar

DESPRE JURNALISM ȘI FĂCĂTORI DE CONȚINUT

Jurnalismul de calitate, televiziunea de calitate pot face lumea un loc mai bun , Christiane Amanpour

A patra putere în stat, sau cîinele de pază al democrației – acesta e rolul jurnalistului în societățile care garantează libertatea de exprimare cetățenilor. Chiar și acolo unde libertatea de exprimare este limitată, jurnalismul apare ca o putere care poate schimba radical raportul de forțe din societate. Prin puterea cuvintelor sau a imaginilor, jurnaliștii sînt cei care creează temele pe care le discutăm și, deci, dau sens ideii de opinie publică. Atunci cînd jurnalismul este practicat la nivel de amator, și temele abordate și lansate ca agendă de discuții în spațiul public oglindesc capacitatea de percepție a autorilor.

Privind în urmă, regăsim un model al profesiei, cu un corp al jurnaliștilor, o breaslă în sensul de specialiști certificați. Studii de specialitate sau conexe, o legitimație/atestare care îți dădea apartenența la meseria de jurnalist, reguli de redactare însușite, control redacțional, pe alocuri legislație de reglementare. Toate acestea făceau ca produsul jurnalistic să fie un produs minim verificat la calitate înainte să fie scos pe piață. Departe de nevoia de vizualizări și click-uri care să-ți hrănească orgoliul de… creator! Pentru că, trebuie să recunoaștem, jurnalismul este o meserie de orgolii!

În Franța, de exemplu, se menţionează în lege că, pentru a beneficia de statutul social de jurnalist, trebuie să fii recunoscut ca profesionist, adică jurnalismul să fie activitatea principală, desfăşurată regulat şi care să asigure peste 50% din venituri. Adică, dacă ești polițist, inspector agricol, manager într-o instituție sau fotbalist, și încasezi venituri pentru acest gen de activitate, dar din pasiune nestăvilită pentru cuvîntul scris, sau din dorința de a cîștiga notorietate, scrii la gazetă, pe blog, faci lucruri la televiziune sau în radio – în speță moderezi o emisiune, NU TE NUMEȘTI JURNALIST!

Există cîteva definiții acceptate și astăzi, în plin avînt al jurnalismului cetățenesc și al platformelor de comunicare:

1) „Persoana care, în mod regulat și pe baza unei remunerații, depune o activitate ce constă în a contribui prin cuvînt sau imagine, la una sau mai multe mass-media” („Statutul Federației Internaționale a Jurnaliștilor”).

2) „Orice persoană, indiferent de naționalitate, care are un serviciu plătit și regulat de editor, reporter, fotograf, cameraman sau tehnician în presa scrisă, radio, teleziune, care își exercită profesiunea în acord cu principiile etice și cu normele silite de profesie; activitatea sa profesională constă în căutarea, primirea sau distribuirea informațiilor, opiniilor, ideilor, studiilor sau comentariilor pentru publicațiile periodice, agenții de presă, servicii de radio-teleziune sau știri filmate” (K Nordenstreng, în Protocolul Jurnaliștiilor, încheiat în 1980).

3) ” Ca jurnalist profesionist, potrit Codului Muncii din sistemul francez, art. 761, al. 2, acesta este „o persoană a cărei principală ocupație, efectuată regulat și remunerat, constă în exercițiul profesiunii sale pentru un cotidan sau altă publicație ori agenție de presă și care obține majoritatea veniturilor sale din această activitate”.

4) În „International Encyclopedia of Social Sciences”, prin jurnalist se înțelege „o persoană a cărei ocupație principală constă în strîngerea, scrierea și editarea unor materiale care în general, prezintă și interpretează evenimente curente”.

În clasificarea ocupaţiilor din România (COR) profesia de jurnalist face parte din grupa 2642 –Jurnaliști. Așadar, nu din alte grupe de muncă destinate inspectorilor agricoli, juriștilor sau conducătorilor de instituții!

Din păcate, unii dobîndesc această calificare printr-o fraudă sau semi-fraudă, iar alţii şi-o asumă cu de la sine putere, iar obrăznicia golănească este confundată cu impetuozitatea, totuşi elegantă şi autorizată, a unui ziarist autentic.

În România de astăzi, oricine se poate declara jurnalist și pentru asta nu e nevoie de acreditare specială, ceea ce face profilul jurnalistului problematic, iar domeniul supus unei democratizări extreme. Practic, orice cetățean poate îndeplini rolul unui jurnalist, iar impostura, interesele personale și tehnologia au făcut ca granițele între cel care producea contentul și cel care îl asimilează, să se șteargă. Oamenii obișnuiți au devenit creatori de conținut. Totuși, nu oricine poate deveni jurnalist profesionist și recunoscut, iar drumul către performanță e pavat cu multe obstacole, pornind de la problemele economice ale presei tradiționale pînă la amenințările și alte abuzuri cu care se confruntă jurnaliștii, în special cei de investigație.

De cînd cu explozia internetului şi apariţia blogurilor, orice secătură analfabetă se crede ziarist, iar asta nu doar în România, ci şi în cam toate ţările cu acces la internet. Analfabetismul agresiv, însă, se manifestă cu precădere în primitivismul civilizator din județele uitate de Dumnezeu. După explozia internetului în anii 2000 sursele de informare au devenit infinite și presa și-a pierdut monopolul informației. Ca să reziste pe piață, și-a scăzut dramatic standardele de calitate pentru a produce ieftin, mult și repede. Verificarea din 3 surse? A devenit treaba consumatorului să verifice. La noi, presa a devenit ieftină și a fost ancorată de politic. Oricine își poate face gratuit un canal media, unde să spună orice, iar „informația” să ajunge instant la toată populația globului, teoretic.

Sigur, consumatorul ar trebui să decidă ce anume consumă. Dar, consumatorul are același grad de cultură și vanitate ca moderatorul care face lucruri, nu jurnalism, și care transferă o cantitate uriașă din incultura și frustrările personale către, să zicem, ascultătorul fără apărare din bucătărie. Cel mai grav este atunci cînd făcătorul de lucruri se află sub sigla unui post național ce ar trebui să fie asimilat cu absolutul!

A face lucruri a devenit similar cu a face conținut pentru click-uri! Din păcate, EI sînt cei care vorbesc încă în numele jurnaliștilor…