Etichetă: MERCENARI

MERCENARII NU MOR NICIODATĂ…

A ieșit de sub tipar, la Editura m-books, volumul “Mercenarii nu mor niciodată…”, scris de jurnalistul Mario BALINT.

Cartea este o istorie succintă a războaielor moderne văzute prin prisma războinicilor privați. “Sînt conștient că titlul va atrage criticile lucrătorilor din industrie care în ultimii 30 de ani încearcă să scape de apelativul de mercenari. Numai că, cititorul român nu este dispus și nu are răbdarea necesară detaliilor tehnice și speculațiilor de limbaj. I-am numit generic mercenari pe toți acei mînuitori ai armelor care nu se află în misiuni sub drapelul unui stat anume sau a unei organizații internaționale”, spune autorul.

„Pe de altă parte, cartea este scrisă prin prisma unui observator european. Pînă la izbucnirea celui de-al doilea Război din Golf, în 2003, industria de securitate și militară privată în Europa era slab spre deloc reprezentată. Marea Britanie și Statele Unite dețineau, într-un fel, monopolul acestei industrii, beneficiind și de o forță de muncă specifică, înalt calificată prin natura belicoasă a celor două națiuni. Europa continentală și Uniunea Europeană a cam pierdut startul în ceea ce privește competiția, nu doar economică, din această industrie. Și atunci, a făcut ce știa cel mai bine birocrația de la Bruxell, aplicînd aceleași metode, la fel ca în alte domenii în care Europa nu performează: a instituit o sumedenie de reglementări, mai mult sau mai puțin necesare, o sumedenie de avize și standarde care să dea impresia forței acestei industrii și să ascundă în spatele limbajului neputințele și întîrzierea în competiția globală. Europa vorbește despre Industria de Securitate Privată, care nu este angrenată, oficial, în confruntări militare, în timp ce anglo-saxonii pun accentul pe Industria Militară Privată, pe servicii militare private. Care, în comparație cu Marea Britanie sau Statele Unite sînt doar o palidă umbră. Mutarea accentului european de pe profesioniștii privați pe reglementări și norme de competențe se datorează și diferenței de pregătire militară între armatele anglo-saxone și cele europene. Nu e cazul să intru în detalii! Mai puține atestate și birocrație duc la o plajă mai mare de recrutare și la o selecție naturală care generează performanță.

În acești ani, Europa și industria ei de securitate privată va trebui să concureze nu doar cu lumea anglo-saxonă, ci și cu PMC-urile asiatice, tot mai prezente pe piețele globale.

În altă ordine de idei, această carte reprezibtă angajamentul meu, personal de a demonta edificiul ipocriziei și a încerca să provoc mai multă responsabilitate față de lucrătorii din această industrie, într-o eră în care adevărul este prea adesea o victimă a intereselor cinice. Lucrarea reprezintă un demers pentru acceptarea industriei mercenariatului. Este o acceptare pe trei paliere.

În primul rînd, din partea oficialilor politici și militari. Este timpul să recunoască faptul că în ziua de azi, războaiele moderne nu pot fi purtate fără contribuția și implicarea companiilor private, la toate nivelele tactice. Este nevoie de o recunoaștere totală, nu cu jumătate de gură, inclusiv atunci cînd se proiectează bugetele de apărare ale țării (Armată, Ordine Publică, SRI, SIE).

În al doilea rînd, societatea civilă occidentală -dar nu numai!- trebuie să accepte că nu mai este dispusă să lupte în războaiele moderne, care nu-i mai periclitează direct existența. Omul modern adoră să se războiască din fața televizorului, din spatele tastaturii, din confortul căminului. Cineva, trebuie să o facă pentru el și în numele lui. Iar Contractorii reprezintă soluția existentă deja. Trebuie doar acceptată și recunoscută.

Pe de altă parte, mass-media se află, din 22 aprilie 1999, în era în care deține statutul de combatant. Și acest lucru trebuie recunoscut de industria media și adys la cunoștința opiniei publice. Unii jurnaliști, de război, o fac. Prin demersurile lor împotriva ipocriziei odioase a unui complex industrial narativ care se cutremură de îndrăzneala disidenței.

În al treilea rînd, INDUSTRIA PSMC, trebuie să-și accepte și să-și întărească statutul. Prin profesionalizare, la toate nivelurile, inclusiv în domeniul salarizării, în interiorul național, și prin acceptarea faptului că întotdeauna va exista un segment care va avea legături nefirești cu decidenții politici pentru misiuni ilegale și imorale în afara teritoriului național”.

Indiferent cum se numesc în decursul istoriei, mercenarii nu mor niciodată. Astăzi, ei sînt mai vii ca oricînd în istoria contemporană, iar contribuția lor, mai importantă ca oricînd în războiul modern. Trebuie doar să vedem și să acceptăm ceea ce vedem!

RĂZBOIUL PRIVAT DIN AFRICA

Societatea militară privată americană Bancroft, în discuţii cu Republica Centrafricană, în timp ce grupul rus Wagner se reorganizează.

Societatea militară privată americană Bancroft Global Development este în discuţii cu Republica Centrafricană, a declarat aceasta pentru AFP, în condiţiile în care grupul rus de mercenari Wagner, implantat din 2018 în această ţară este în plină reorganizare. RăspunzÎnd unei întrebări a AFP, serviciul de comunicare al Bancroft a dezminţit că a desfăşurat deja efective ale sale la Bangui, însă a admis că are contacte cu regimul preşedintelui Faustin Archange Touadera.

ÎncepÎnd din iulie, Bancroft a acceptat un cadru pentru a discuta despre posibile activităţi viitoare cu guvernul Republicii Centrafricane. Aceasta e tot, a informat grupul într-un comunicat.

Pe 23 decembrie, Radio Ndeke Luka a difuzat o înregistrare în care purtătorul de cuvÎnt al preşedinţiei centrafricane, Albert Yaloke Mokpeme, afirma că Republica Centrafricană (RCA) efectuează o muncă de diversificare a relaţiilor sale în materie de securitate.

În cadrul reconstrucţiei armatei naţionale, noi am făcut apel la parteneri, printre care Federaţia Rusă, Angola, Maroc, Guineea care ne ajută să ne formăm soldaţii, a adăugat el. SUA propun de asemenea Republicii Centrafricane să formeze soldaţi ai săi, atÎt pe teritoriul centrafrican, cÎt şi pe teritoriul american, potrivit lui Albert Yaloke Mokpeme.

Întrebat marţi de AFP cu privire la prezenţa deja efectivă a Bancroft, Mokpeme nu a confirmat-o. Formarea armatei noastre rămÎne prioritatea noastră, a declarat el. Însă despre fondul dosarului nu sÎnt în măsură să vorbesc, a adăugat el.

Sute de mercenari ai grupului rus Wagner au ajuns în Republica Centrafricană din 2018, oficial pentru a antrena armata, potrivit Moscovei. La sfÎrşitul lui 2020, dispozitivul Wagner a fost întărit pentru a zădărnici o ofensivă a rebelilor asupra Bangui.

Amplificarea prezenţei ruse în RCA a fost însoţită de intrarea în dizgraţie a Franţei, fostă putere colonială, pe fondul sentimentului antifrancez în creştere. Wagner s-a impus drept unul dintre principalii parteneri în materie de securitate ai guvernului centrafrican şi ultimii militari francezi au părăsit această ţară în decembrie 2022. Însă, la ora actuală, grupul rus Wagner a intrat într-o fază de reorganizare după moartea fondatorului său Evgheni Prigojin, în august.

Potrivit cotidianului francez Le Monde, Washingtonul a propus Republicii Centrafricane, la sfîrşitul lui 2022, un acord de securitate pentru preşedintele Touadera, în schimbul distanţării de gruparea Wagner. Nici Washingtonul, nici Bangui nu au confirmat.

După ce a comunicat cu AFP, Bancroft s-a disociat la rîndul său de autorităţile americane. Sînt articole care confundă Bancroft şi politicile de guvern ale SUA în RCA. Ele (articolele) sînt eronate, a subliniat societatea militară privată americană.

Pe site-ul său, grupul a precizat totodată că cel mai important contributor al activităţilor Bancroft este Departamentul de Stat american.

MERCENARII ARUNCAȚI LA GUNOI, DAR SOLICITAȚI SĂ JURE CREDINȚĂ RUSIEI

BMTF, 28 aug – După ce sistemul de putere și-a ucis contestatarii, chiar dacă aceștia au fost printre cei mai merituoși și patrioți, Grupul Wagner rămas fără conducerea bicefală – Evgheni Viktorovici Prigojin și Dmitri Valerievici Utkin – este scos și din morminte, iar celor rămași în viață l-i se cere să semneze un jurămînt de credință față de Rusia, adică exact ceea ce Prigojin a refuzat în iunie, înaintea declanșării marșului spre Moscova.

Sute de morminte ale mercenarilor Wagner, din satul rusesc Nikolaievka au fost demolate cu buldozerul, crucile și coroanele de flori au fost strînse și aruncate la gunoi iar terenul a fost acoperit cu pietriș. La începutul acestui an, cimitirul mercenarilor Wagner a apărut în regiunea Samara, din sud-vestul Rusiei, unde Evgheni Prigojin a dezvelit un obelisc negru consacrat luptătorilor morți în Ukraina.

După ce mormintele au fost demolate, întreg terenul cimitirului a fost nivelat și acoperit cu pietriș, iar crucile încă inscripționate cu numele celor decedați și coroanele de flori au fost „îngrămădite ca gunoiul”, scrie thesun.co.uk și skynews.

Luptătorilor rămași în viață, președintele Putin le-a ordonat oficial să semneze un jurămînt de loialitate față de statul rus.

Putin a semnat vineri decretul care instituie această exigență, după ce Kremlinul a transmis prin purtătorul său de cuvînt, Dmitri Peskov, că gruparea nu are un statut legal și a spus că suspiciunile că uciderii din ordinul lui Putin ar fi o „minciună absolută”.

Introducerea de către Putin a unui jurămînt obligatoriu pentru angajații Wagner și ai altor contractori militari privați reprezintă o mișcare evidentă de a aduce astfel de grupuri sub un control mai strict de stat, relatează Reuters.

Decretul, publicat pe site-ul Kremlinului, obligă pe oricine desfășoară activități în numele armatei sau sprijină Operațiunea Militară Specială din Ukraina să depună un jurămînt oficial de credință Rusiei. Luptătorii trebuie să jure „loialitate față de Federația Rusă, să urmeze cu strictețe ordinele comandanților și superiorilor și să-și îndeplinească cu conștiință obligațiile”, scrie Moscow Times.

Descrisă ca un pas pentru crearea bazelor spirituale și morale ale apărării Rusiei, formularea jurămîntului include un detaliu interesant: să respecte cu strictețe ordinele comandanților și conducătorilor de rang înalt.

Mai mulți luptători Wagner, revoltați de condițiile suspecte în care a murit Prigojin au făcut postări pe rețelele de socializare unde amenință că vin să ia cu asalt Moscova, dar că ei nu se vor opri, precum liderul lor care ar fi fost ucis de Kremlin, la porțile Moscovei.

Reamintesc că mercenarii Wagner au încercat în iunie să mărșăluiască pentru scurt timp spre Moscova, într-o revoltă menită să-i înlăture pe rivalii lui Prigojin de la Apărare, o rebeliune condamnată de Putin și numită „înjunghiere în spate” perfidă.

Analiştii spun că, în timp ce brandul grupului de mercenari Wagner va fi inevitabil slăbit de moartea liderului său, pe de altă parte succesele sale anterioare vor servi la inspirarea altor grupuri de mercenari afiliate statului rus să apară, deşi într-un format diferit, cu probabilitatea un control mai mare de la Kremlin. „Acest proces poate implica, de asemenea, rebranding, iar companiile din orbita Wagner se pot împărți în entități separate pe baza ariei funcționale, care pot fi naționalizate sau menținute ca entități cvasi-independente”, a declarat pentru AFP Catrina Doxsee, director asociat și membru asociat la Proiectul Amenințări Transnaționale al Centrului de Studii Strategice și Internaționale (CSIS).

 „Deși este probabil ca Rusia să încerce să perpetueze modelul PMC pentru politică externă și asistență în materie de securitate, este probabil ca piața PMC-urilor să se diversifice departe de monopolul Wagner pentru a preveni repetarea provocării lui Prigojin la adresa regimului”, a adăugat ea.

WAGNER, AFARĂ DIN AFRICA

BMTF, 25 aug – În timp ce fanii îi comemorează pe liderii Wagner la Sankt Petersburg și în alte orașe din Rusia, iar președintele Putin face declarații penibile în ceea ce-i privește, mai multe detalii legate de contractele africane ies la lumină. După exilarea în Belarus și marginalizarea lui Prigojin, conducerea companiei de mercenari a decis și a anunțat public că se va concentra exclusiv pe proiectele din Africa, spre slava Rusiei.

Canalele de Telegram ale Grupului Wagner și ale apropiaților acestora scriu că pe 22 august, cu doar o zi înaintea revenirii în Rusia a CEO Evgheni Victorovici, au existat discuții contradictorii între conducerea Companiei, Ministerul Apărării de la Moscova și GRU, în calitate de mediator. Detaliile discuțiilor și mizele puse în joc nu le vom cunoaște niciodată. Se știe doar că Ministerul Apărării nu a mai dorit prezența Grupului Wagner în Africa și a pregătit un grup de 20.000 de oameni – nu se știe exact statutul acestora! – pentru a-i înlocui pe mercenarii lui Prigojin. GRU a propus chiar ca activitatea Grupului să fie regîndită și reevaluată pentru ca mercenarii să nu se ciocnească de interesele Ministerului Apărării, dar să rămînă în zona structurilor de securitate.

De altfel, zilele trecute, vice-ministrul rus al apărării, general-colonel Yunus-bek Yevkurov s-a deplasat într-un turneu în Syria și Lybia – unde s-a întîlnit cu Haftar Khalifa – pentru a întrerupe orice colaborare cu Grupul Wagner. Dacă în Lybia, mercenarii Wagner au luptat alături de oamenii lui Khalifa, în Cirenaica, în Syria Grupul Wagner avea un sprijin logistic consistent și o colaborare aproape totală cu autoritățile statului, la cel mai înalt nivel, urmare a victoriilor repurtate de mercenari în sprijinul regimului Assad. Mai mult, transferul trupelor Wagner în Africa a fost sabotat de Ministerul Apărării de la Moscova, care a interzis utilizarea avioanelor rusești de transport staționate în baza de lîngă Latakya. În aceste condiții, Compania a închiriat avioane de linie de la compania Republicii Centr-africane și a utilizat un aeroport de lîngă Damasc. Cînd ministerul lui Șoigu a prins de veste a întreprins demersurile ca Rusia să ceară oficial Syriei să închidă spațiul aerian pentru avioanele Republicii Africa Centrală. Cererea a surprins autoritățile de la Damasc.

În ciuda tuturor piedicilor trupele Wagner au intrat în dispozitivele africane, inclusiv în Niger, unde recent a avut loc o lovitură de stat militară. Pe 22 august, oficialii ruși i-au cerut lui Prigojin să părăsească Africa și să nu se mai întoarcă niciodată acolo! Zborul la Moscova a fost dictat de dorința de a discuta, aprins evident, față în față cu Șoigu, poate, și ceilalți.

Dincolo de interesele geo-politice ale Rusiei în Africa, pe care Grupul Wagner le-a slujit exemplar, rămîn de împărțit proprietățile acestora de pe Continentul Negru. Potrivit informațiilor, puține pînă la această oră, Grupul Wagner deținea în proprietate opt mine de aur și diamante în Africa, precum și o cotă de 20/25% din petrolul syrian extras din puțurile eliberate de mercenari din mîinile ISIS. Prigojin, Utkin și directorul economic al Companiei au murit împreună în același avion. Greu de spus, acum, cine va controla aceste proprietăți și ce se va întîmpla cu compania fondată în urmă cu nouă ani, cea mai faimoasă grupare de mercenari din afara spațiului anglo-saxon. Imagini din satelit, date publicității în această noapte, arată că bazele Wagner din Belarus sînt părăsite și demontate.

Wagner a fost eliminat

BMTF, 24 aug – Miercuri, 23 august 2023, un avion de business, multijet, Embraer Legacy 600 business, cu numărul de înmatriculare RA-02795, aparținînd Companiei Militare Private ruse Wagner, a fost lovit de o rachetă anti-aeriană rusă, în apropiere de Moscova. Avionul decola din capitala rusă cu destinația Sankt Petersburg și avea la bord întreaga conducere civilă și militară a companiei care se întorcea din Africa, potrivit jurnalistului Andrei Zakharov, un apropiat al liderului Wagner. Toți cei 10 ocupanți ai aparatului au fost uciși.

Potrivit Rossaviation, alături de Evgheni Viktorovici Prigojin, CEO Wagner, se afla comandantul militar și fondatorul companiei, Dmitri Valerievici Utkin, precum și Serghei Propustin, Evgheni Makarian, Aleksandr Totmin, Valerii Cekalov, Nikolai Matuseev și cei trei membrfi ai echipajului, comandantul Aleksei Levshin, co-pilotul Rustam Karimov și asistenta de bord Kristina Raspopova.

Uciderea lui Prigojin și Utkin demonstrează că sistemul nu uită și nu iartă. După revolta din 24 iunie, Wagner a fost trecută pe lista dușmanilor regimului, indiferent de serviciile aduse acestuia. Prigojin nu a fost arestat după revolta lui eşuată pentru a i se oferi un fel de fals sentiment de securitate şi de libertate de mişcare, astfel încît să-l poată ucide. Pentru Vladimir Putin este vorba despre securitatea regimului. Nu poţi permite unui tip pe care l-ai numit trădător la sfîrşitul lunii iunie, cînd a declanşat o revoltă, să trăiască. Doar că nu se va întîmpla. Şi Prigojin, a cărui experienţă a fost ca vînzător de hotdog, probabil că avea o părere exagerată cu privire la capacitatea sa de supravieţui.

Uciderea lui Prigojin, de către Vladimir Putin, sau cercul de putere din jurul ministrului apărării, Serghei Șoigu, a fost premeditată. Nucleul dur al Grupului Wagner a fost mutat în Belarus, creînd panică în Polonia și Țările Baltice, pentru că Wagner a fost recunoscută ca o forță redutabilă nu doar de către ruși ci, mai ales, de către adversarii lor direcți. Nici un luptător serios, sau contractor, din spațiul estic, sau de oriunde altundeva, din spațiul euro-atlantic nu și-a permis să ia în derîdere competențele Grupului Wagner. Cu excepția cîtorva păcălici din România!

La cîteva zile după revoltă, Putin s-a întîlnit cu Prigojin la Moscova. Dmitri Peskov a confirmat întîlnirea de pe pe 29 iunie, de la Kremlin. El a spus că au fost prezenți 35 de oameni: toți comandanții detașamentelor și Prigojin însuși. La întâlnire, Putin a evaluat acțiunile PMC „Wagner” în cursul apărării militare și în 24 iunie. Președintele a ascultat explicațiile comandanților și le-a oferit în continuare promisiunea unui angajament ferm. Comandanții Wagner, care astăzi nu mai sînt, și-au prezentat versiunea asupra celor întîmplate și au subliniat că sînt susținători și soldați convinși ai șefului statului și sînt gata să lupte în continuare pentru Patria Mamă. Secretarul de presă al Președintelui Federației Ruse a adăugat că întîlnirea a durat 3 ore, dar nu a dezvăluit alte detalii.  

Rămîne, totuși, întrebarea: de ce au ales cercurile de putere de la Moscova să elimine liderii Wagner acum, în plin război cu restul lumii, în plină revoluție de emancipare africanăz, și în condițiile în care Wagner a devenit cea mai redutabilă forță de asalt a Federației Ruse și vîrful de lance al puterii sale expansioniste?

Revolta Grupului Wagner împotriva sistemului a fost generată de umilința trăită pe frontul de la Bahmut. 20.000 de wagneriți și-au dat viața pentru cucerirea orașului. În paralel, Compania s-a aflat într-un permanent război cu propriul minister al apărării care nu furniza mercenarilor muniția de care avea nevoie. Presiunile lui Prigojin asupra conducerii Ministerului Apărării, acuzațiile sale directe de corupție au lovit sistematic, luni de zile la temelia credibilității ministerului condus de Șoigu. Mai mult, mediatizarea permanentă, alta decît în Syria, de exemplu, a evidențiat capacitatea de luptă a Grupului Wagner și a remarcat absența militarilor ruși de la Bahmut. Pe de altă parte, structura de personal a Grupului Wagner a rezonat mai mult decît pozitiv cu acțiunile liderului, Evgheni Viktorovici, astfel încît cota de popularitate a acestuia a crescut enorm. În urmă cu exact două luni, CEO-ul Grupului Wagner, Evgheni Viktorovici Prigojin, a fost acuzat de tentativă de lovitură de stat armată în Rusia. Într-un interviu de 30 de minute, difuzat de grupul său de presă PATRIOT, fondatorul grupului de mercenari Wagner din Rusia, Evgheni Prigojin, a reluat acuzațiile la adresa ministrului rus al apărării, Serghei Șoigu și al camarilei din jurul acestuia, potrivit cărora., în timpul Bătăliei pentru Artemovsk/Bahmut, armata rusă, la ordinul personal al ministrului, a bombardat pozițiile din spatele liniei de asalt a mercenarilor Wagner, ucigînd 2000 dintre aceștia. Prigojin a promis atunci că va veni vremea răzbunării, după victoria de la Bahmut. „Cei care ne-au ucis băieţii şi cei responsabili de pierderea a zeci de mii de vieţi ale soldaţilor ruşi în războiul din Ukraina vor fi pedepsiţi”, a spus el. „Vă cer să nu rezistaţi. Oricine o face va fi considerat o ameninţare şi va fi distrus. Asta este valabil pentru orice puncte de control sau aviaţie din calea noastră”. „Puterea prezidenţială, guvernul, poliţia şi garda rusă vor funcţiona ca de obicei”. „Aceasta nu este o lovitură militară de stat, ci un marş al dreptăţii. Acţiunile noastre nu interferează în nici un fel cu trupele”.

Uciderea de către sistem a liderilor Wagner confirmă, încă o dată, ceea ce știam despre companiile de mercenari. Indiferent de regimul politic, acestea sînt amantele pe care nu le recunosc niciodată.

“Noi, sîntem mina cu care Guvernul se șterge la fund”, mi-a spus în 2004, la Baghdad, Oliviero Matsota, un mercenar americano-mexicano-italian, împreună cu care am fumat un trabuc în Camp Victory. Și mare dreptate avea, deși mercenarii din compania la care lucre, la fel ca întreaga forță a Coaliției dislocate în Iraq, trebuiau să respecte “regulile de angajare”.

Wagner, la fel ca toate celelalte companii de mercenarfi ruși nu respectă regulile de angajare și luptă direct, TIC, în locul militarilor ruși care, official nu există în acele zone. Așa s-a întîmplat în războiul din Syria unde Wagner a luptat împotriva ISIS, dar și a unei formațiuni americane!, împotriva adversarilor regimului Bashar Al-Assad, sprijinit de Rusia. Toate victoriile Wagner de pe teren au fost contabilizate în stele, trese, prime și decorații pentru ofițerii și generalii ruși care nu au călcat pe front. Evident, în urma contractelor comerciale, Wagner s-a ales cu banii (20% din exploatările de petrol pentru fiecare puț eliberat!, de exemplu). Wagner a eliberat de două ori orașul Palmyra, fără sprijinul direct al armatei syriene care, în opinia mercenarilor, este mai mult decît o bătaie de joc. Armele folosite de mercenary au fost oferite de syrieni care nu au nici un respect pentru tehnica militară, iar armamentul a fost, în mare parte, decalibrat și cu defecțiuni majore generate de lipsa de întreținere. Și totuși, Comandantul detașamentului 1 de Asalt al PMC „Wagner”, cu nickname-ul Ratibor povestește despre eliberarea Palmyrei: în martie 2016, întreaga lume a fost captivată pe ecranele TV și a urmărit îndeaproape acțiunile ISIS din orașul antic Palmyra (Tadmor): uciderea civililor, execuții în direct. La acel moment, grupul Wagner PMC era situat pe teritoriul SAR, Syriei. La cererea conducerii de vîrf a țării și a generalilor SAR, un grup al PMC Wagner, fără să stea pe gînduri, a ajuns în vecinătatea orașului antic. După ce au evaluat situația și au luat o decizie, grupurile de luptă au început să elibereze orașul de terorismul mondial (ISIS). După ce au capturat înălțimile dominante cu lupte, după ce au întrerupt complet alimentarea teroriștilor, grupurile au procedat la curățarea orașului. Prin decizia competentă a comandantului (Utkin) și acțiunile coordonate ale angajaților noștri, orașul antic a fost eliberat pînă la sfîrșitul lunii martie 2016. Această operațiune a fost efectuată exclusiv de luptătorii PMC Wagner! În urma acestei victoria, PMC, „Wagner” a fost retras de pe teritoriul SAR! Palmira eliberată a fost predată unităților Ministerului Apărării al Federației Ruse și armatei SAR. Dar, cerul pașnic de deasupra orașului antic a fost de scurtă durată. În decembrie 2016, un mic grup ISIS, format din 10 camionete RCMP, a preluat orașul. Palmyra era din nou în mîinile lor. Acest eșec al apărării orașului nu a întîrziat să apară, iar țara s-a îndreptat din nou către Wagner PMC cu cererea de a elibera din nou orașul antic, lucru făcut triumfător de grupurile de asalt ale Companiei noastre. Încă o dată, Wagner PMC a demonstrat un înalt profesionalism militar în lupta împotriva terorismului global, insuflînd în același timp teamă reală în inimile ISIS și a stăpânilor lor occidentali. Astfel, PMC „Wagner” s-a declarat ca o forță capabilă să lupte cu succes împotriva oricărei manifestări de terorism și ca o „Forță rusă” care ar trebui deja luată în considerare. În ciuda tuturor, după îndeplinirea tuturor sarcinilor atribuite, grupul Wagner PMC a părăsit cu mîndrie teritoriul SAR”.

În 9 ani de activitate susținută, ca umbră a intereselor Kremlinului în lume, Wagner a fost prezentă în mai toate zonele de interes pentru Rusia: în 2014 primul detașament al PMC Wagner este trimis să participe la ostilitățile din Donbass. – Vara 2014 au loc luptele pentru aeroportul Luhansk, la care, printre altele, participă mulți viitori comandanți eminenți ai Companiei. – Iarna 2015 . Participarea la operațiunea Debaltsevo, care s-a încheiat cu înfrîngerea completă a Forțelor Armate ale Ukrainei. – Vara-septembrie 2015 . Recunoaștere în Latakia syriană, nu există nimic care să finalizeze apelul. – decembrie-ianuarie 2015/16 . Lupte în zona muntoasă a Latakia, inclusiv la granița cu Turcia. – februarie-martie 2016 . Primul asalt asupra Palmyrei, inclusiv forțele Primului SHO Ratibor. – 13 martie 2016 . Avioanele de atac Su-25 ale Forțelor Aerospațiale Ruse aruncă 4 FAB într-o tabără PMC din zona El Bardo. Memphis, Cascade, Moskvich mor. Comandantul celui de-al 4-lea detașament de recunoaștere și asalt, viitorul erou al Rusiei, își pierde mîna. – aprilie 2016 . Echipamentele, armele sînt luate de la detașamentele Wagner și duse în Rusia. – Toamna 2016 . PMC-urile sînt din nou amintite și sînt implicate în atacul asupra Alepului. – ianuarie 2017 . O adunare strînsă a „Orchestrei”, cu mențiunea: este necesar să salvați Palmyra. Din nou. – februarie-martie 2017 . Echipele de asalt luptă de la baza aeriană T4 pînă în Palmyra. Cîmpurile petroliere din Shaer sînt de asemenea eliberate, Khayan este luat sub control. – iulie-septembrie 2017 . Lupte pentru Sukhna, Akerbat. Există o avansare activă a echipelor de asalt la Deir ez-Zor, care se încheie cu deblocarea orașului și deplasarea militanților IS dincolo de Eufrat. Mayadin și Abu-Kemal au fost eliberate. – Toamna 2017. Trecerea Eufratului. – 7 februarie 2018 . Înfrîngerea coloanelor 5 și 2 ale Wagner de lîngă Hisham. Moscova pretinde că nu există ruși acolo. Sprijinul promis de apărare aeriană nu a fost oferit. Moartea a cîteva zeci de luptători PMC.- februarie-aprilie 2018 . Detașamentele de asalt ale PMC-urilor participă la asaltul asupra cartierelor din Ghouta de Est. Eliberarea Damascului. – Vara 2018. Primii instructori apar în Sudan și Republica Centrafricană. – 2019-2020 . Detașamentele de asalt ale PMC-urilor participă la asaltarea de la Tripoli. lucrează în Lybia. – Sfîrșitul lunii decembrie 2020. Detașamentele de asalt ale PMC Wagner, avînd doar vehicule cu roți, precum și mitraliere grele, încep eliberarea Republicii Centrafricane la cererea guvernului țării. În scurt timp, peste 1.000 de luptători sînt transferați în țară, inclusiv din Lybia. – Începutul anului 2021. În scurt timp, detașamentele PMC eliberează Bria, Boali, Bossembele, Yaloke, Bouar, Mbaiki, Bambari, Bangusa, iar periferia Banguiului a fost eliberată. Ei merg la granița cu Camerun, unde sînt angajați în escortarea convoaielor umanitare. – Anul 2021-2023 . Angajații PMC încep să lucreze în Mali. – 17 martie 2022 . Andrey Troshev ajunge în zona NWO pentru a clarifica situația. – 19 martie 2022 . Din Africa începe un transfer activ de personal al detașamentelor în zona NVO, Ukraina. Primii 700 de luptători sosesc. – 20 martie 2022 . Primul SHO, împreună cu Ratibor, intră în Novoaleksandrovka și îl ia imediat. APU pierde pînă la 100 de oameni. – 20 martie-8 mai . Detașamentele de asalt, împreună cu BTG-ul Diviziei 150 Motor Puști, Brigada 40 Marină și Regimentul 6 LNR, iau cu asalt Popasnaia, care se încheie odată cu înfrîngerea grupării APU în zona complexă fortificată din jurul orașului. – Vara 2022. Începe recrutarea prizonierilor în rîndurile PMC. Începe proiectul K. – iulie 2022. Detașamentele iau TPP-ul Uglegorsk. Reportaje victorioase cu luptătorii PMC de pe teritoriul TPP sînt înregistrate de jurnalişti şi corespondenţi militari. – Pe 5 august, sub comanda lui Terek, SHO a mers pe strada Patrice Lumumba din Bakhmut. – octombrie 2022. Împreună cu comandantul Forțelor Unite, generalul armatei Surovikin, a fost elaborat un plan pentru „mașina de tocat carne Bakhmut”. Încep 224 de zile de cea mai grea luptă. – ianuarie 2023. Faza activă a atacului asupra lui Soledar. Orașul a fost luat pe 25 ianuarie. – Iarna-primavara 2023 . „Mașina de tocat carne Bakhmut” cîștigă amploare. – 20 mai 2023 . Evgheni Prigojin a anunțat capturarea completă a lui Bakhmut. Prețul succesului este de peste 20.000 de mercenari morți. – Pe 25 mai, unitățile PMC au început să meargă în taberele din spate pentru odihnă. – Pe 24 iunie are loc asaltul asupra Moscovei și… sfîrșitul!

Despre Evgheni Viktorovici Prigojin, cunoscut și sub numele de bvucătarul lui Putin, s-au scris tone de materiale. Cele mai multe negative, sau zeflemitoare. Evgheni Viktorovici Prigojin s-a născut 1 iunie 1961 la Leningrad. A fost distins cu titlurile de Erou al Rusiei, Erou al Republici Populare Donețk și Erou al Republici Populare Luhansk. A condus grupul Wagner, înființat împreună cu Dmitri Utkin, o structură de mercenari susținută de guvernul rus, care este implicată în conflicte militare în Africa, Syria, Ukraina și alte regiuni ale lumii, precum și companiile (Agenția de Cercetări pe Internet și altele) acuzate că s-au amestecat în alegerile din SUA din 2016 și 2018. Activitățile lui Prigojin au fost strîns legate de Ministerul Rus al Apărării⁠ și de departamentul său de informații, GRU.

Mama sa a fost asistentă medicală, tatăl, inginer minier. De la mamă a moștenit atașamentul și compasiunea pentru camarazi, iar de la tată, pasiunea pentru geologie. Deține, oficial împreună cu Utkin, opt mine de aur și diamante în Africa, precum și 20% din exploatările syriene de petrol pe care le-a eliberat de sub controlul ISIS.

Dmitri Valerievici Utkin s-a născut la 11 iunie 1970, la Asbest, Siberia. Fost locotenent colonel din armata Rusiei, decorat de patru ori cu Ordinul pentru Curaj, de Putin. Este un veteran al primului și celui de-al doilea război cecen. Pînă în 2008 sau 2013, Utkin a fost locotenent-colonel și comandant de brigadă al Forțelor Speciale din Direcția Principală a Statului Major General al unității Forțelor Armate Ruse (detașamentul 700 Independent Spetsnaz al Brigăzii 2 Independente) al Serviciului Principal de Informații din Rusia.

După ce a părăsit armata, a început să lucreze în 2013 pentru Moran Security Group, o companie privată fondată de veterani militari ruși, implicată în misiuni de securitate și antrenament în întreaga lume și specializată în securitate împotriva pirateriei.

În decembrie 2016, Utkin a fost fotografiat împreună cu președintele rus Vladimir Putin la o recepție de la Kremlin oferită în onoarea celor cărora li s-a acordat Ordinul Curajului și titlul de Erou al Federației Ruse (pentru a marca Ziua Eroilor Patriei), alături de Aleksandr Kuznețov , Andrei Bogatov și Andrei Troșev. Kuznețov (indicativ de apel „Ratibor„) se spunea că ar fi comandantul primei companii de recunoaștere și asalt a lui Wagner, Bogatov a fost comandantul celei de-a patra companii de recunoaștere și asalt, iar Troșev a servit ca „director executiv” al companiei. În ultimele luni, a fost acuzat de crime extrajudiciare, inclusiv că ar fi ordonat ca un dezertor syrian să fie torturat pînă la moarte și execuția să fie filmată, potrivit RFI, care citează The Moscow Times .

OPERAȚIUNI POST WAGNER

BMTF, 3 iul – Zilele acestea, logoul Wagner a fost demontat de pe clădirea din oțel și sticlă de pe strada Zolnaya din Sankt Petersbusrg. Birourile au fost eliberate. Clădirea abandonată. După ce timp de 14 ani a funcționat fără un sediu social fastuos, în 4 noiembrie 2022, conducerea companiei care a devenit un simbol al războiului din Ukraina a decis că e timpul să-și etaleze grandoarea. Împreună cu sediul luxos au fost deschise zeci de centre de recrutare a voluntarilor, pe tot cuprinsul Rusiei. De cîteva zile, centrele și-au suspendat activitatea, sediul a fost părăsit, iar 8000 de mercenari care l-au însoțit pe liderul lor speră să primească cetățenie belarusă printr-un decret prezidențial semnat de Lukașenko.

Conducerea politică și militară a Rusiei a decis să taie toate legăturile cu compania de mercenari. Ministerul Apărării a anunțat că suspendă toate contractele cu companiile lui Prigojin care finanțau, indirect, Wagner. Aproape 860 de miliarde de ruble (9 miliarde de euro) s-au dus, în baza contractelor guvernamentale, către firmele controlate de Evgheni Viktorovici, a declarat Dmitri Kiselev, prezentator și realizator al televiziunii de stat ruse, în emisiunea programului Vesti Nedeli de pe postul Rusia 1, a informat agenția RIA Novosti, preluată de Radio Svoboda. În plus, potrivit lui Kiselev, în cadrul altor contracte, holdingul lui Prigojin, Concord, a furnizat servicii de alimentație în valoare de 845 de miliarde de ruble, circa 8,8 miliarde de euro. În total, pentru Wagner și Concord, Progojin a încasat 17,8 miliarde de euro. De la statul rus!

Pe 27 iunie, după tentativa de rebeliune, președintele Vladimir Putin declara că statul și Ministerul rus al Apărării au „finanțat în totalitate” compania militară privată condusă și înființată de Evgheni Prigojin. 86 de miliarde de ruble (circa 900.000 de euro) pentru „plăți de întreținere și stimulente” pentru Wagner numai în perioada cuprinsă între lunile mai 2022 și mai 2023 și alte 80 de miliarde de ruble (aproximativ 830.000 de dolari) de la stat pentru grupul Concord.

Înainte de războiul din Ukraina, timp de mai mulți ani, autoritățile au încercat să păstreze secrete existența și finanțarea companiilor militare private, interzise pe teritoriul țării. După începutul războiului, compania a devenit cunoscută și populară, angajată în mod deschis în recrutarea de mercenari pe teritoriul Rusiei. Succesul Wagner a schimbat și optica politică. E de bon-ton să te asociezi cu mercenarii lui Prigojin, care au transformat Bahmut-ul/Artemovsk într-o mașină de tocat carne, pierderile suferite – dintr-o ambiție prostească și aroganță oarbă! – de armata ukraineană fiind uriașe! În aceste condiții, chiar și politicienii ruși din vîrful ierarhiei, prin declarațiile făcute, au încercat să-și asume o părticică din victoriile mercenarilor.

Pe frontul din Ukraina, Wagner a fost considerată una dintre cele mai pregătite unități de luptă. După rebeliunea lui Evgheni Prigojin împotriva a ceea ce el a pretins că este conducerea militară a Rusiei, autoritățile ruse par să încerce să neutralizeze influența „wagneriților”. Mercenarilor li s-a cerut să încheie contract cu Ministerul Apărării. Liderul Grupului Wagner, Evgheni Prigojin, a refuzat să semneze orice contract cu Kremlinul, potrivit șefului comisiei de apărare din Duma de Stat, relatează Sky News. Agenția de știri Tass îl citează pe Andrey Kartapolov, care a declarat că, în urma acestui refuz, Prigojin a fost informat că luptătorii săi nu vor mai participa la războiul din Ukraina. RIA mai relatează că „chiar înainte de evenimentele din 24 iunie, el (Prigojin) a fost informat că Wagner nu va mai participa la operațiunea specială”.

În timp ce în Europa se petrece o //naționalizare// a Grupului Wagner, în Africa loviturile împotriva mercenarilor par mai aplicate. Cum ar fi atacul cu dronă asupra unei baze din Lybia. Baza aeriană lybiană Al-Kharruba, situată la 90 de mile sud-vest de Benghazi, găzduiește unitățile grupului de mercenari ruși, care au fost lovite de un UAV necunoscut. Astfel, după cum precizează mai multe agențiii de presă occidentale, grupul Wagner a fost lovit de drone în Lybia, fără a fi semnalate victime la baza aeriană, a declarat pentru AFP o sursă militară.

De o importanță deosebită este implicarea mercenarilor Wagner în Lybia, unde de la sfîrșitul anului 2018 luptă de partea Armatei Naționale Lybiene a mareșalului rebel Khalifa Haftar, care controlează în primul rînd estul țării. Cyrenaica. Acolo, numărul lor ajunge la 2.000 de luptători cu baze în Sirte și Jufra. În 2019, cîteva sute de membri ai grupului au participat la asediul orașului Sabha, în jurul căruia se află cele mai mari cîmpuri petroliere din Lybia. Din aprilie 2019 pînă în iunie 2020, Khalifa Haftar, omul forte din estul Lybiei, a folosit luptători ciadieni, sudanezi, nigerieni şi syrieni, dar mai ales mercenari Wagner, în încercarea sa eşuată de a captura capitala Tripoli.

Mercenarii Wagner din Libia se concentrează în principal pe desfășurarea de operațiuni de luptă efective, activități de consiliere militară și, mai recent, pe furnizarea de apărare aeriană specializată împotriva dronelor de luptă turcești Bayraktar TB2, care s-au dovedit extrem de eficiente.

Problema Moscovei nu este să-i retragă pe acești mercenari, pentru că nu are cu cine să-i înlocuiască, ci să-i determine să treacă în subordinea statului și să semneze contracte cu Ministerul Apărării. Dacă forțele locale le oferă contracte mai bune pot alege să nu mai reprezinte interesele Rusiei în regiune.

Lybia este pradă război civil generalizat de la răsturnarea regimului lui Muammar Gaddafi, în 2011, de către o coaliție occidentală. Țara este măcinată de diviziuni între est şi vest, precum şi de ingerinţe străine.

Tentativa de preluare a contractele mercenarilor Wagner se derulează și în Syria, Republica Centrafricană și Mali. În acest scop, oficiali de rang înalt din Ministerul rus al Afacerilor Externe au contactat guvernele din Syria, Republica Centrafricană și Mali. Adjunctul ministrului rus de Externe Serghei Verșinin a zburat la Damasc pentru a stabili un contact direct cu președintele Bashar al-Assad, cerîndu-i să oprească forțele Wagner să părăsească Syria fără supravegherea Moscovei. O declarație emisă de biroul lui Assad după întîlnire spunea că evoluțiile privind prezența Wagner în Syria au fost discutate „în lumina evenimentelor recente”.

Forțele Wagner, care acționează în mare parte independent în Syria, au primit ordin să meargă la o bază aeriană din portul Latakia, aflată sub controlul Ministerului rus al Apărării și au urmat această instrucțiune.

Oficialii Ministerului rus de Externe au purtat conversații telefonice și cu președintele Republicii Centrafricane, Faustin-Archange Touadera, ale cărui gărzi de corp personale includ mercenari Wagner.

În aceste discuții, oficialii ruși au dat asigurări că interesele Rusiei rămîn aceleași, iar consilierul prezidențial pentru securitate, Fidele Gouandjika, a precizat că problema Wagner este o chestiune internă a Rusiei și că „evoluțiile” privind grupul de mercenari nu sînt de mare importanță pentru țara sa.

Avioanele aparținînd Ministerului rus pentru Situații de Urgență au făcut navetă între Syria și Mali, unde forțele Wagner, sprijinite de avioane de război și elicoptere rusești, au contribuit la lupta împotriva insurgenței din 2012.

Peste 6.000 de angajați Wagner desfășoară activități în afara Rusiei și Ukrainei, de la securitate privată și deminare în Republica Centrafricană, al cărei război civil datează de peste zece ani, pînă la apărarea zonelor petroliere și a zonelor deținute de guvern în Syria.

După ce era foarte aproape de a decreta Compania Wagner LUPTĂTOARE PENTRU LIBERTATE, SUA au anunțat sancțiuni împotriva exploatărilor de aur din Africa pe care Wagner le-ar fi folosit pentru a-și finanța operațiunile în Ukraina, potrivit Anadolu, deși Wagner are interdicție de a mai lupta în Ukraina. Oficialii americani au subliniat că în zilele următoare vor fi anunțate sancțiuni suplimentare împotriva grupului rusesc.

WAGNER DEVINE ISTORIE

BMTF, 27 iun – La fel ca surata sa americană Blackwather, Wagner devine istorie de la 1 iulie 2023. Cel puțin, în actuala formulă! Anunțul a fost făcut chiar de președintele Vladimir Putin într-un discurs televizat, în seara de 26 iunie 2023. Intuiam acest deznodămînt în finalul analizei trecute care poartă un titlu greșit. Sau nu! PUTIN ȘI PRIGOJIN AU CÎȘTIGAT. Este posibil ca fiecare separat să fi cîștigat ceva. Dar nu împreună! Informațiile care parvin din spațiul estic sînt ciudate, atunci cînd nu sînt false! Rușii sînt specialiști în maskirovka și ascund informații în informații și acțiuni, în acțiuni, așa cum corect observa prietenul Victor Nichituș, trăitor în aceste spații de peste un sfert de secol.

Au existat informații că în urma Rebeliunii Wagner ministrul apărării de la Moscova, Serghei Șoigu, împreună cu alți militari de rang înalt și directori de companii strategice au fost plasați în stare de arest și cercetați de FSB. Acum înțeleg că acest arest, dacă nu a fost o dezinformare, a fost făcut pentru a-i proteja pe aceștia de consecințele posibile ale Rebeliunii, dacă aceasta ar fi scăpat de sub control.

Lui Evgheni Viktorovici Prigojin i s-a promis că va scăpa de urmărirea penală și de acuzația de tentativă de lovitură de stat. Acest lucru nu se întîmplă. Mai mult, se pare că Vladimir Putin i-a promis pedeapsa pentru trădători. Adică, moartea! Canalele Telegram afiliate lui Prigojin publicau sîmbătă și duminică imagini cu rutele de zbor ale avionului acestuia. Potrivit acestor imagini, duminică Prigojin a fost la Moscova, iar luni a zburat la Minsk. Probabil că la Moscova Prigojin a avut discuții și negocieri. Cu cine, rămîne un mister! Nu sîntem un celebru post de televiziune din Băneasa să știm astfel de detalii. Cert este că Prigojin //s-a mutat// în Belarus, așa cum a convenit cu Lukașenko. Există, de asemenea, informații potrivit cărora în Belarus se construiește cel puțin o tabără cu 8000 de locuri, pentru mercenarii Wagner care ar dori să-l urmeze pe liderul lor.

Nu există țară a lumii care, în istoria sa de sînge, să nu fi apelat la unități de mercenari pentru a suplini performanțele armatelor locale, de cele mai multe ori de strînsură și aducînd sub arme oameni fără pregătire militară specifică. Mercenarii erau profesioniști care, exact ca și acum, își ofereau serviciile oricui care plătea sumele cerute, deloc interesați în motivul pentru care erau chemați să lupte, grupîndu-se în jurul oricărui steag exact pe perioada contractului, fără să pună întrebări, subordonîndu-se direct liderului lor. Au fost, de la începutul istoriei militare, soldații ideali în sensul că nu puneau întrebări, nu aveau angoase morale, formau primul corp perfect solidar în luptă deoarece știau că inamicul nu avea să-i considere prizonieri de război. În același timp, se subordonau unei singure reguli cu valoare absolută: strict pe perioada contractului, erau credincioși celui care le închiria serviciile. Gărzile Elvețiene, sau Compania Catalană au fost urmate în timpurile de azi de Blackwater – fuzionată cu Cerber Group -, sau DynCorp International și GardaWorld. Și, evident, Grupul Wagner, corporație de mercenari devenită o amprentă globală deoarece, beneficiind de un înalt grad de protecție, a operat marea schimbare a nivelului operațiunilor, trecînd de la piața internă la cea externă, piață din ce în ce mai ofertantă pe măsură ce forțele occidentale și în primul rînd cele ale SUA se retrăgeau rapid din Orientul Apropiat, Africa și America Centrală și de Sud.

Prigojin a declarat că marșul justiției a fost pus în mișcare pentru a salva această amprentă globală de la desființare. Șoigu îi obligă pe mercenari să semneze contracte cu Ministerul Apărării. Prigojin s-a opus, înțelegînd că prin această mișcare pierde total controlul asupra propriilor oameni și a instrumentului care l-a propulsat drept cea mai populară figură politică a naționalismului rus. Acum, Putin a anunțat că Wagner va dispărea din istorie de la 1 iulie 2023, exact așa cum și-a dorit Șoigu. O parte dintre mercenari sînt așteptați în Belarus. Alții, cei mai mulți dintre cei 35.000, vor semna contracte cu Ministeruil Apărării de la Moscova și vor lupta în continuare în Ukraina. Dacă, însă, cineva crede că oamenii aceștia, militari veterani cu o vastă experiență de luptă, decorați, își vor atîrna puștile în cui și se vor apuca de plăcinte, se înșeală amarnic. Este vorba de o armată de 35 de mii de veterani nervoși, dezamagiți, care s-au văzut trădați și care, probabil că vor fi compromiși pentru restul vieții în actualul sistem din Rusia! Deținuții recrutați de Prigojin, care au luptat și supraviețuirt în iadul de la Bahmut, cu promisiunea că vor fi reabilitați după șase luni, acum nu pot să se apropie de oficiile de cazier ca să își revendice libertatea. Avem armată mare și puternic înarmată care nu mai are un scop clar și care, mai ales, nu mai are finantare! Într-o armată, în orice stat puternic, nu poate exista decît o singură linie de control și comandă. Dacă și cînd există, unitățile de mercenari, utile la un moment dat, dacă au uitat că sînt și oricînd sacrificabile, li se aduce aminte acest lucru, în felul acela delicat pe care-l implică scenariile de restabilire violentă a controlului, proprii serviciilor de protecție ale statului, parte mai puțin cunoscută a serviciilor de informații.

Dispariția Wagner nu este singulară în istoria mercenariatului. Companii occidentale au fost desființate, mercenari de top arestați după ce guvernele s-au folosit de serviciile lor în diferite colțuri ale lumii. //Noi sîntem cei care facem lucrurile murdare pentru guvern atunci cînd guvernul nu dorește să se implice. Apoi, nu ne recunoaște nimeni//, spunea, la un moment dat, un mercenar. Sigur, din partea cealaltă, lucrurile se văd… la fel! //Nu te poți baza pe mercenari. Întorc armele atunci cînd primesc o simbrie mai mare//, spun oficialii guvernamentali de cîteva sute de ani încoace. Un oficial al Dumei de Stat a spus, zilele acestea că mercenariatul și companiile militare private nu fac parte din tradiția rusească. Ele sînt împrumutate din Occident. E nevoie de o lege care să reglementeze activitatea PMC-urilor și a companiilor private de securitate. Acum, mai mult ca niciodată, folosind precedentul Wagner! Probabil, doar companiile mari, de stat, strategice, precum Gazprom, vor avea dreptul să dețină propriile structuri paramilitare. La fel precum Blackwather, în cîteva zile Wagner a ajuns de la statutul de //Erou național// la paria! Ce s-a petrecut ieri la Moscova, cu Putin vorbind pentru prima oară, direct, despre soarta celor din „Wagner” este o acțiune în logica de putere a relațiilor dintre ceea ce este sistemul de forță al statului și un alt organism de forță, dezvoltat dincolo de limitele de siguranță și, ca atare, pus în fața alegerii între integrarea în corpul instituțional al armatei regulate sau dizolvarea forțată și trimiterea supraviețuitorilor în diverse alte formațiuni, cît mai departe, tot ca mercenari, dar subordonați unor noi structuri care să opereze în vechile spații de influență, sub un alt tip de control și eventual în alte formule de alianță locale. În primul rând în țări africane, că tot exista enunțul în înțelegerea cu Lukașenko.

Nimic nou sub soare!

Șoigu și camarila au ieșit întăriți din această aventură. Cu siguranță, dacă a fost nevoie, l-au convins pe Vladimir Putin că are numai de cîștigat. Pe de altă parte, numeni nu schimbă ministrul apărării, în plin război, la solicitarea unei //căpetenii//! Asta numai dacă //și-a pierdut mințile//, așa cum spunea Putin în discursul televizat. Probabil se va schimba ceva în abordarea războiului din Ukraina pentru a da satisfacție și naționaliștilor ruși care l-au susținut pe Prigojin în nemulțumirile sale față de evoluțiile de pe front. Un front rusesc încremenit este de neînțeles pentru ruși. În aceste condiții, sau Rusia schimbă tactica și își dovedește superioritatea militară, sau se retrage definitiv dînd vina pe Evgheni Viktorovici Prigojin pentru acest eșec militar!

Oricum ar fi, pacea care va urma va trebui să se bazeze pe situația tactică din teren. Din păcate, potrivit informațiilor, în această vară pacea nu se va ivi la orizont. Nici ukrainenii din tranșee, sau mercenarii străini din Legiune, nu doresc pacea, indiferent de ce ar spune Volodimir Zelenski! Ukraina, chiar dacă nu există cifre oficiale, a pierdut enorm de multe vieți. Copii, tați, frați, prieteni. Ukrainienii rămași în viață și în luptă nu uită și nu iartă. S-a născut dorința supremă de răzbunare! La fel ca în Orientul Mijlociu!

Dincolo de Ukraina, singura întrebare la care vom avea răspuns foarte rapid, este pe cine a decis Putin și ai săi din FSB să nominalizeze pentru a comanda trupele care rămîn în Africa și numai, parte a acelei „amprente globale” . Și nu uitați că, absolut deloc surprinzător, campania de recrutare pentru mercenari Wagner s-a redeschis începînd cu sediul central din St.Petersburg, fără probleme, și sunt diverse anunțuri că se va extinde șu cu o listă de noi destinații.

PRIGOJIN ȘI PUTIN AU CÎȘTIGAT

Am urmărit interviul lui Evgheni Viktorovici Prigojin acordat vineri grupului său de presă PATRIOT și difuzat inclusiv pe canalele de Telegram. O observație de la un urmăritor mai avizat mi-a atras atenția: faptul că materialul filmat era difuzat într-o bandă de 80! Asta însemna sau că grupul lui Prigojin a rămas fără bani și nu a mai putut achiziționa internet profesional, sau că interviul trebuia vizualizat de fiecare soldat aflat în tranșee și fără acces la wi-fi! O bandă mai largă de public!

Sînt obișnuit cu limbajul mai colorat folosit de Prigojin și cu retorica utilizată. Tot acest arsenal lingvistico-mediatic este plasat în sprijinul Wagner și al mercenarilor săi. Acuzațiile la adresa ministerului apărării de la Moscova nu sînt noi. Acuzațiile directe la adresa ministrului Șoigu și al șefului de stat major, Gherasimov, nu sînt de ieri, ci din perioada de asediu al Bahmutului/Artemovsk. Presiunile directe pe care Prigojin le-a afăcut asupra Ministerului Apărării au dus la obținerea victoriei Wagner la Artemovsk, pe 21 mai anul acesta. Sigur, cu un sacrificiu uriaș pentru o companie: 20.000 de morți din care, cel puțin 2000 uciși în spatele frontului de o rachetă rusească. Frendly fire, ar spune NATO. De neacceptat pentru Prigojin care a jurat răzbunare, atunci!

La începutul războiului din Ukraina, Grupul Wagner și-a redus efectivele din străinătate și a răspuns apelului făcut de Vladimir Putin. Principala operațiune a devenit Ukraina. Aproximativ 35.000 de mercenari, din care 20.000 de recruți aproape jumătate din penitenciarele rusești, au fost înarmați, echipați, hrăniți transportați, cazați, spălați etc de Evgheni Prigojin. Nucleul fidel, aproximativ 4/5000 de mercenari sînt foști militari de carieră, veterani ai teatrelor de operații din Syria, Lybia sau Cecenia, luptători în forțele speciale Spețnaz. Ei erau plătiți cu puțin peste 1000 de dolari pe lună. O parte din bani, în valută occidentală. Sigur, pare puțin, dar este de trei ori solda unui militar rus care primește în jur de 350 de dolari lunar. Cifrele sînt aproximative deoarece sursele de informații, în această speță, sînt puține și greu de accesat.

După victoria asupra Bahmutului, pe 10 iunie a.c., Ministerul Apărării acerut tuturor PMC-urilor rusești să semneze contracte cu Ministerul Apărării altfel prezența pe frontul ukrainean nemaiavînd justificare. Prigojin a refuzat! În interviul de care vorbeam la început, liderul Wagner spunea și ceva de interesele economice rusești din Ukraina. Începutul rebeliunii lui Prigojin a fost punctul culminant al campaniei sale de a-și păstra controlul asupra forțelor sale militare într-un efort existențial de supraviețuire comercială, pînă la urmă. Controlul independent al lui Prigojin asupra forțelor Wagner a fost piatra de temelie a campaniei sale care l-a propulsat și în fruntea mișcării ultranaționaliste ruse!  Prigojin a folosit victoria lui Wagner la Bakhmut pentru a obține mai multă influență pentru el și pentru Wagner.  Cererile Ministerului Apărării ca Wagner să se subordoneze pe deplin Ministerului l-ar fi lăsat pe  Prigojin vulnerabil și fără principala sa sursă de influență şi apărare.  Ministerul a dat un ultimatum spunînd că fără contracte semnate, continuarea operațiunilor Wagner pe linia frontului sînt ilegale.

Prigojin a declarat că Consiliul Comandanților Wagner a luat decizia de a opri „răul adus de conducerea militară” care neglijează și distruge viețile a zeci de mii de soldați ruși şi a îndemnat poporul rus să nu reziste, să rămînă calm, să rămînă în casele lor și a avertizat că Wagner are scopul de a „face dreptate”. Rebeliunea Wagner ar fi trebuit să fie un motiv de profundă îngrijorare. De ce? Pentru că acolo este strigătul unei importante părţi a Rusiei care vrea un mai mare radicalism decît livrează puterea de la Kremlin. Prigojin – ca şi cecenul Kadîrov, de altfel – acuză faptul că se stagnează prea mult şi nu se şterge cu buldozerul întreaga Ukraină. De asemenea, Prigojin l-a acuzat în mod deosebit pe ministrul rus al Apărării, Serghei Şoigu, că plănuieşte personal o operaţiune de distrugere a lui Wagner şi a susţinut că 25.000 de angajaţi ai lui Wagner sînt pregătiţi să acţioneze. 

În interviul amintit, a acuzat Ministerul Apărării și oligarhi nenumiți că l-au înșelat pe Putin și cetățeanul rus pentru a lansa invazia în Ukrainei din 2022. Oficialii militari continuă eforturile de a ascunde adevărata amploare a pierderilor rusești  în Ukraina, iar Șoigu intenționa, potrivit informațiilor, să dea vina pe Prigojin și Wagner pentru eșecul operațiunii speciale din Ukraina. Astfel, Marşul lui Prigojin a avut şi alte obiective: să scoată în evidenţă atît vulnerabilităţile sistemului, cît şi persoanele cheie, atît cu funcţie de răspundere, cît şi cu capital care cu adevărat se vor ridica împotriva lui Putin. Şi sistemul s-a arătat destul de vulnerabil. Și imprevizibil. Alerta maximă pentru Armata Poloniei a fost un semn, că nimeni nu ştia cu adevărat cum se va termina această escapadă.

Nu insist asupra derulării evenimentului de sîmbătă. Am scris, textele sînt pe site, pot fi citite inclusiv de instituțiile care fac liste cu dușmani ai propagandei oficiale! Voi spune doar că președinbtele Lukașenko, al Belarusului a negociat oficial cu Evgheni Viktorovici, în numele lui Vladimir Putin. Marșul Justiției s-a oprit pentru că Prigojin a obținut toate cele trei puncte din negociere: acuzațiile împotriva lui au fost retrase, mercenarii Wagner au primit imunitate și împreună vor putea opera nestingheriți în Africa!

Prigojin se va muta în Belarus. Nu știu exact ce se va întîmpla cu Wagner, probabil că se va transforma, își va schimba numele și va opera în continuare. Nu este prima companie din istorie care procedează astfel. Evgheni Prigojin (EP) și compania Wagner seamănă izbitor cu Erick Prince (EP) și compania Blackwather. Ambele, uriașe în domeniul securității private, ambele personaje urîte și detestate, în ambele cazuri acuzațiile au curs gîrlă, propaganda neagră a lipit etichete, ambele au suferit de patriotism exacerbat pentru care se plătește un preț! Evgheni Viktorovici a moștenit de la mama sa, asistentă medicală, atașamentul față de oameni, de aceea pare nebun de atașat de mercenarii săi, iar de la tatăl său, inginer minier, un simț deosebit al resurselor minerale. Așa se face că în urma celor 14 ani de operațiuni în Africa și Asia, Evgheni Viktorovici deține mai multe mine de aur și diamante!

Oficial, Aleksandr Lukașenko a negociat cu Prigojin. Comunicatele oficiale ale Președinției Belarusului ne spun asta. Neoficial, însă, se pare că generalul Alexei Dyumin, care în prezent este guvernator în regiunea Tula, a fost omul din spatele acordurilor cu Wagner. Dyumin poate fi un succesor al lui Șoigu…

Schimbarea lui Șoigu a fost, de fapt, scopul rebeliunii Wagner, la care au luat parte aproximativ 4000 de mercenari, cu tancuri și blindate. Scop îndeplinit! De ce trebuia schimbat Șoigu și Putin căuta un motiv? În urmă cu cîteva luni, imediat după declanșarea Operațiunii Speciale în Ukraina FSB a operat o serie de percheziții și arestări în mijlocul corporaţiilor care s-au ocupat cu cercetarea și dezvoltarea de tehnologie militară modernă și au spălat o mulţime de miliarde din bugetul de stat, vizată direct fiind „Tehnologii de Apărare” (Оборонные технологии). Cu alte cuvinte, Putin a fost minţit despre arsenalul sofisticat pe care îl are Rusia cînd, de fapt cei de la Ministerul Apărării au furat la greu din bubgetul ministerului, dar nu au livrat nimic. Cam ca în cayul costumului de sky de la Cotroceni… Acum anchetatorii ruși au reluat în forță: Lista inculpaților este impresionantă: fost comandant al Diviziei a-3-a de Apărare Antiaeriană (sistem de avertizare atacuri cu rachete), fost director general adjunct al PJSC RTI Vyacheslav Lobuzko (arestat); fost proiectant general al sistemului de avertizare a atacurilor cu rachete, fost șef al RTI Sergey Boev; general-maior Oleg Stepanov, șeful Departamentului Reprezentanțe Militare din Ministerul Apărării; fost șef al CNCAS fostul ministru adjunct al apărării Mihail Mizintsev (acum în PMC Wagner). Și desigur Şoigu. Vorbim despre un grup mare de reprezentanți ai Ministerului Apărării, care au condus atît crearea Sistemului de avertizare a atacurilor cu rachete, cît și crearea de rachete și UAV. În vizorul anchetatorilor se află inclusiv creația preferată a lui Șoigu, Centrul Național pentru Controlul Apărării Statului. Proiectul a fost anunțat ca un centru unic pentru gestionarea a tot ceea ce este posibil: de la cazane care încălzesc barăcile pînă la rachete. De fapt, s-a dovedit doar un birou uriaș, prin intermediul căruia au fost spălate sume enorme de bani.

Se pare că doar corupția uriașă de la nivelul aparatului militar rusesc a salvat Ukraina pînă în acest moment. Deși, joi, cu doar o zi înainte de rebeliunea Wagner, cînd Occidentul Colectiv nu se pusese încă de acord dacă trîmbițata contraofensivă ukraineană a murit sau doar a luat o pauză operațională, bombardamentele ruseşti au reuşit să distrugă în Ukraina nu mai puţin de 12 depozite esenţiale cu armament, muniţie şi carburanţi. Depozitul de la Hmelnîţkîi a fost bombardat a doua oară, cu rezultate aproape la fel de spectaculoase ca şi prima dată. Pur şi simplu, s-au tăiat toate culoarele, astfel încît Ukraina trebuie, din nou, reaprovizionată cu arme şi muniţii. O lipitoare mai mare pentru tehnica occidentală nici că se putea întîlni! De asemenea, împingerea dementă a soldaţilor în atacuri în cîmp deschis face o groază de victime. Faptul că Ukraina a decretat mobilizare generală spune multe despre starea frontului.

Potrivit mai multor informații din noaptea de sîmbătă, Şoigu, ministrul apărării căzut în disgraţie în urma confruntării cu E.V. Prigojin, este reţinut şi se află acum sub supravegherea FSO, Serviciul Federal de Pază. Direcţia Investigaţii Interne a FSB şi Direcţia Principală de Investigaţii Militare al Comitetului de Investigaţii al Rusiei studiază toate materialele găsite în urma percheziţiilor.

Prigojin l-a apărat, din nou pe Putin care va avea putere și mai mare. Rusia va avea un alt ministru al apărării. Războiul din Ukraina va accelera, poate. Peste 20.000 de mercenari Wagner au fost de acord să semneze contracte cu Ministerul Apărării. Prigojin rămîne cu Africa și o mînă (mare) de mercenari fideli. Nimic nou sub soare! Povestea continuă.

Rebeliunea Wagner 7. Marșul Justiției s-a oprit

BMTF, 24 IUN – Cu 200 de km înainte de Moscova, după ce a pus pe jar o lume întreagă, Evgheni Viktorovici anunță finalul Marșului Justiției. „Ne întoarcem coloanele și plecăm în direcția opusă”, a declarat fondatorul  Wagner.

„Ne dăm seama de responsabilitatea pentru faptul că sîngele rusesc poate fi vărsat de ambele părți, ne întoarcem coloanele și mergem în direcția opusă, în campuri, conform planului”, a mai fi spus șeful Wagner, conform înregistrărilor de pe canalul său de Telegram.

„Urmau să demonteze PMC Wagner. Am ieșit pe 23 iunie la Marșul Justiției. Într-o zi, am mers la aproape 200 km de Moscova. În acest timp, nu am vărsat nici măcar o picătură de sînge a luptătorilor noștri. Acum, a venit momentul cînd sîngele se poate vărsa. De aceea, înțelegînd responsabilitatea vărsării de sînge rusesc pe una dintre părți, ne întoarcem convoaiele și ne întoarcem în tabere conform planului”, a spus șeful Wagner.

„Astăzi, de-a lungul traseului PMC Wagner, toate serviciile locale de urgență au continuat să lucreze pe deplin și au cooperat cu participanții la Marșul Justiției.

Serviciul de ambulanță, pompierii au funcționat, angajații Ministerului Afacerilor Interne au continuat să asigure paza.

În cazuri de nevoie, li s-a oferit tot felul de asistență din partea PMC Wagner. La rîndul lor, serviciile locale și locuitorii au susținut mișcarea coloanelor.

Rutele logistice nu au fost încălcate, aprovizionarea magazinelor și farmaciilor nu a fost întreruptă.

Multumesc Rusia”, a spus Prigojin.

Retragerea celor 25.000 de mercenari Wagner survine în urma unor negocieri purtate între CEO-ul companiei, Prigojin, și Președintele Belarusului, Aleksandr Lukașenko. În urma acestor negocieri, mercenarii Wagner au primit imunitate.

Marșul Justiției a fost un excelent test de fidelitste față de Vladimir Putin și i-a sporit acestuia puterea în relația cu cercurile politice și de interese de la Moscova.

Este interesant ce va urma. Care va fi soarta ministrului Șoigu și a lui Evgheni Prigojin. Cu siguranță, în următoarele zile vor fi mutări importante pe tabla de șah a puterii de la Moscova cu consecințe directe în războiul din Ukraina. Companiei Wagner i se poate încredința un sector sensibil de pe frontul din Zaporojie. Evgheni Viktorovici va fi alături de oamenii săi. Pe front se pot întîmpla multe… inclusiv accidente nedorite sau chiar obișnuitul frendly fire… în stil rusesc. Cu rachete!

REBELIUNEA WAGNER 6. PUTIN VORBEȘTE

BMTF, 24 iun – Şeful grupării de mercenari Wagner, Evgheni Prigojin, spune că este în cartierul general al armatei ruse din oraşul Rostov, un centru-cheie pentru asaltul Rusiei asupra Ukrainei, şi că a preluat controlul asupra unor baze militare. Drept urmare, în Moscova şi în regiunea Rostov a fost activat planul de urgenţă „Fortăreaţa”, prin care s-a dat alarma pentru adunarea personalului militar şi pregătirea pentru un atac extern. Mai mult, Prigojin a transmis că el şi cei 25.000 de oameni ai săi sînt gata să moară pentru patrie şi să elibereze poporul rus

Vladimir Putin, vizibil marcat de situația creată, a declarat la tv: Puterea informaţională a Vestului a fost impusă asupra noastră, atît pentru dreptul nostru de a fi independenţi şi dreptul de a rămîne Rusia, o ţară cu mii de ani de istorie. Astăzi, statutul poporului nostru este decis. Ne trebuie o consolidare a tuturor forţelor noastre. Totul trebuie aruncat care ne slăbeşte, tot ce poate fi folosit şi este folosit pentru a crea subversiune în interior. De aceea, orice acţiuni care încearcă să ne dividă reprezintă o trădare a poporului nostru, o trădare a tovarăşilor care lucrează şi luptă pentru noi, o trădare a poporului rus.

Atunci, în 1917, cînd era Primul Război Mondial, această armată a reuşit să elibereze. Atunci armata a fost întoarsă, reprezentînd o pierdere imensă de teritoriu. Ca rezultat, a fost o tragedie, unde ruşi au ucis ruşi şi am intrat într-un război civil, iar beneficiul a fost derivat pentru diferiţi aventurieri, pentru cei care încearcă să dezbine ţara. Noi nu vom lăsa asta să se întîmple din nou. Ne vom apăra poporul şi statul, inclusiv împotriva trădării interne.

Şi cu asta ne confruntăm astăzi, cu o trădare. Şi cînd aceste elemente preiau, încrederea pe care tu o ai în poporul tău şi cursul pe care ne îndreptăm, unde soldaţii grupului Wagner luptau umăr la umăr, aceiaşi soldaţi care au eliberat Soledar şi satele din jurul Dombasului, au luptat şi şi-au dat viaţa pentru Novorusia, pentru noua Rusie, iar aceasta reprezintă o trădare a celor care împing această ţară în anarhie şi la fratricid, care, într-un final, nu înseamnă decît o capitulare.

Repet: orice act armat împotriva noastră în interior este o ameninţare la stat, este o lovitură pentru Rusia, o lovitură pentru poporul rus şi acţiunile noastre de a apăra statul împotriva acestor acţiuni va fi dur. Răspunsul va fi dur. Cei care au ales conştient trădarea, şantajul şi metodele teroriste de acţiune vor fi inevitabil pedepsiţi şi vor răspunde în faţa legii şi în faţa poporului nostru.

Forţele armate, precum şi alte autorităţi statale au primit ordinele necesare. Adiţional, măsuri de diverse naturi au fost dispuse în Moscova şi alte regiuni. Acţiunea noastră va fi rezolută pentru a salva vieţi, în special în zona Rostov-on-Don situaţia rămîne dificilă. De fapt, administraţia locală a fost blocată. Armata a fost blocată acolo. Ca preşedinte al Rusiei, ca şeful suprem al armatei şi ca un cetăţean al Federaţiei Ruse, voi face totul pentru a apăra ţara, Constituţia şi sistemul, precum viaţa şi securitatea şi libertatea poporului nostru. Cei care au organizat şi pregătit acest act, aceşti oameni care au preluat armele, au trădat Rusia şi vor răspunde. Celor care au fost atraşi în această crimă, în această revoltă militară, le spun clar: nu luaţi parte în aceste crime! Sînt sigur că noi vom reuşi să menţinem şi să apărăm tot ce este sacru pentru noi şi împreună cu ţara-mamă vom depăşi orice probleme şi vom fi şi mai puternici. 

REBELIUNEA WAGNER 4

BMTF, 24 iun – 24 iunie. Nașterea Sfîntului Ioan Botezătorul. În Calendarul Ortodox. O zi a patrioților, ar spune unii. În România se semna actul de naștere a Mișcării Legionare. În Rusia, Evgheni Viktorovici Prigojin vrea să pună capăt corupției și incompetenței de la nivelul Ministerului rus al Apărării…

Procuratura Generală l-a pus deja sub acuzare pe Prigojin: „La 23 iunie 2023, Departamentul de Investigații al FSB al Rusiei a inițiat legal și rezonabil un dosar penal împotriva lui Prigozhin E.V. în temeiul articolului 279 din Codul Penal al Federației Ruse privind organizarea unei rebeliuni armate. Acțiunile sale vor primi o evaluare juridică corespunzătoare. Pentru această infracțiune, pedeapsa sub formă de privare de libertate este pe un termen de la 12 la 20 de ani.

Evgheni Prigojin, în ultimul an de război, s-a transformat din „bucătarul sumbru al lui Putin” într-o figură politică puternică și independentă. Războiul din Ukraina și victoria eroică de la Bahmut au devenit o trambulină incredibilă pentru proprietarul corporației Concord și a Grupului Wagner. Prin Grupul de Presă PATRIOT  a devenit principala sursă de știri și chiar de emisiuni credibile, discursuri emoționante, acuzații reale împotriva conducerii militare de vîrf a Rusiei. După cucerirea Bahmutului, Prigojin a întreprins chiar un turneu prin diferite regiuni ale Rusiei, în special în Belgorod. Cred că, din punctul de vedere al rușilor, îl pot numi pe Evgheni Viktorovici un patriot al Rusiei, fără sarcasm sau ironie. Tensiunile din cele mai înalte eșaloane de putere din Federația Rusă au crescut, frustrările și eșecurile de pe front au intensificat procesele de conservare a funcțiilor. Pe de o parfte ! De cealaltă, avem un ambițios, supărat, extrem de popular în rîndul civililor și în mediul militar, un patriot care deține propria armată privată.

Este momentul perfect ca mașinăria de stat să scape de Prigojin. Se întîmplă aceleași lucruri și aceleași trădări cunoscute din perioada de glorie a lui Erick Prince și a companiei sale, BlackWather. Că elita ministerului apărării de la Moscova se teme de Prigojin o arată și un alt apel video apărut pe rețelele de socializare, de data aceasta al primului adjunct al șefului Direcției principale de informații a Statului Major al Forțelor Armate al Federației Ruse, general-locotenent Vladimir Alekseev, către soldații și comandanții Wagner. Generalul Alekseev nu apare aproape deloc în public!

Potrivit presei locale „Wagner” a izolat următoarele clădiri din Rostov: ▪️Cartierul general al Districtului Militar de Sud; ▪️Secția de poliție pe strada Budennovsky; ▪️Clădirea Ministerului Afacerilor Interne; ▪️FSB; ▪️Administrația Rostov. Grupul de mercenary a doborît un elicopter military rus care a deschis focul asupra coloanei Wagner în deplasare.

În Rusia s-a declanșat planul CETATE, de apărare a principalelor obiective de infrastructură critică.

Wagner a devenit în ultimul an și jumătate, un model de urmat. O companie admirată și invidiată inclusive de Occidentalii care nu ratează nici un moment de a o blama și penalize, sub toate formele. Un nou Blackwather, la alt nivel, o altă dimensiune. De aceea, au început imitațiile.

După cum s-a putut observa, Operațiunea Specială a Rusiei împotriva Ukrainei s-a derulat extreme de ciudat și… soft. Sper că nimeni nu îmbrățișează narativul potrivit căruia, armata rusă doar atîta poate! Armata Rusă NU luptă nici la sfert din capacitate pe frontal din Ukraina! Majoritatea luptătorilor angrenați în operațiuni sînt militia locale, formațiuni de voluntary, paramilitarii și… companiile militare private, unele foarte noi în peisajul de forță al Federației Ruse. Cele mai multe dintre ele au fost constituite de companii de stat sau autorități publice…

Să luăm exemplul Companiilor „Reduta”, sau „Expert” înființate din dorința Regiunii Moscova de a avea propriile lor PMC-uri, care se subordonează Ministerului Apărării și care care au ocolit înrolările în Grupul Wagner.

Fiecare PMC are propriul curator, sarcinile sînt stabilite de armată și, de obicei, aceasta este o încercare, așa cum am văzut la Izyum, de a arunca în luptă mercenari înaintea forțelor regulate ruse. Nimic nou sub soare!

Avantajele unor astfel de unități: – Voluntari motivați. – Posibilitatea de a da dovadă de inițiativă la nivelurile de comandă inferior și mijlociu. – Construirea proprie a statului major de către comandanții detașamentelor, în funcție de nevoile din acest teatru de operații. – Pentru mulți, un plus este salariul în valută în numerar. – Posibilitatea de a rezilia contractul. – Cum se efectuează antrenamentul este decis de comandantul detașamentului, iar dacă este ocupat cu asta, atunci acesta este un plus.

Minusuri: – Absența oricărui statut și absența aproape completă a posibilității de a-l obține în viitor. – În caz de încălcare a contractului, nu există unde să se plîngă . – Nu se vor primi neapărat compensații pentru răni (6 luptători Rusich așteaptă despăgubiri pentru rănile primite în apropiere de Izyum în detașamentul Veresk de un an încoace, dar primesc doar micul dejun, iar despăgubirea pentru decedat pentru familie a fost obținută cu greu ). Spitalele se feresc să ofere un tratament complet pe termen lung, pentru că nu înțeleg al cui luptător este și de ce să-l trateze. – Armamentul suficient de slab al detașamentelor (în principal cu arme ușoare de calibru mic), deficit de arme grele și echipamente grele, deficit de vehicule ușoare. – Uneori, rotirea detașamentelor, luptătorii nu închid zilele de luptă și sînt plătiți ca la bază. – Rațiile, pe care personalul le poate primi în mîinile lor, merg în mod regulat la nimeni nu știe unde, precum s-a raportat în PMC Șoim.

Firmele rusești de securitate, care au fost create de cele mai mari corporații de stat ale Federației Ruse, în special, Gazprom, trimit oameni să lupte pe frontul din Ukraina, scrie și The Wall Street Journal. Dar noile ”Companii de securitate” recrutează mai puțin și își plătesc mercenarii mult mai bine decît o face Yevgheni Prigojin. „Firmele de securitate, create de cele mai mari corporații de stat din Rusia, foști ofițeri și oameni de afaceri, au trimis trupe în prima linie în Ukraina pentru a-și dovedi loialitatea față de Kremlin”, se spune în articolul WSJ.

După proiectul controversat din toamna lui 2022, e limpede că Vladimir Putin nu dorește ă înceapă o nouă mobilizare pe scară largă, așa că Kremlinul a externalizat recrutarea către sectorul privat, în special către companiile care depind de contracte guvernamentale, cum este colosul energetic Gazprom.

„În ultimele luni, companiile de stat precum Gazprom au creat unități private de securitate. În acest scop, iar firmele de securitate existente controlate de foști ofițeri ai armatei ruse au recrutat noi membri. Sînt parțial modelate după gruparea Wagner, dar mai mici ca număr și arată loialitate față de Putin”, notează jurnaliștii.

Informații privind încercările Gazprom de a pune pe picioare propriul PMC au fost vehiculate încă de la începutul anului. Atunci, Direcția de informații a Ministerului ukrainean al Apărării a publicat un ordin din 4 februarie 2023, semnat de prim-ministrul Federației Ruse Mihail Mișustin privind acordarea către Gazprom a dreptului de a înființa o „organizație de securitate privată”.

Rusia a început să se îndrepte către Companii private de mercenari abia în ultimii ani. Terenul de încercare al acestora a fost Ukraina, în 2014, după care Moscova a perfecționat modelul și a folosit grupările de mercenari pentru a-și extinde și consolida influența, de multe ori în detrimentul puterilor occidentale, în state din Africa și  America Latină. De aici ura înverșunată a Occidentului împotriva concurenței rusești!

Este evident că asemenea organizații nu puteau apărea fără sprijinul structurilor de forță de la Kremlin. Înainte de dislocarea în străinătate, mercenarii ”clasici”, foști militari de carieră, mergeau pentru instrucție inclusiv în bazele din interiorul Rusiei, probabil cu sprijinul agențiilor militare și de informații ruse.

Spre exemplu, o analiză CSIS de acum doi ani evidenția că Wagner Group, desfășoară antrenamentul în două tabere situate lîngă baza Brigăzii a 10-a de Misiuni Speciale a GRU Spetsnaz, în zona Molkino, regiunea Krasnodar, Rusia.

Potrivit documentului înregistrat pe 4 februarie, fondatorii noii companii militare private vor fi Gazprom Neft, cu un pachet de 70% din capitalul autorizat al organizației și asociația privată de securitate Staff Center, cu un pachet de 30% din capital.

În ceea ce privește crearea companiei, guvernul rus se bazează pe Legea privind securitatea instalațiilor complexe de combustibil și energie, care prevede că întreprinderilor din această industrie „pot primi dreptul de a-și înființa structuri proprii de securitate”, cu condiția ca valoarea participației unei astfel de întreprinderi la capitalul autorizat al companiei nou înființate să nu fie mai mică de 50% din valoarea totală a acestui capital.

În comunicatul GUR se mai precizează că în Rusia are loc o adevărată „cursă a înarmării” printre principalii jucători politici, “care își creează în mod activ armate private, urmînd exemplul companiei militare private Wagner, a lui Evgheni Prigojin”.

Informațiile privind crearea acestei noi companii vin la doar o zi după ce Rada Supremă a Ucrainei a declarat Wagner și toate celelalte companii militare private ruse drept organizații teroriste. Foarte probabil, publicarea acestui document are ca scop să justifice demersul ucrainean în fața opiniei publice internaționale.

Anterior, pe 26 ianuarie, Departamentul de Trezorerie al SUA a desemnat Wagner „organizație criminală transnațională semnificativă” și a impus sancțiuni rețelei sale de sprijin din întreaga lume.

REBELIUNEA WAGNER 3

BMTF, 24 iun – Potrivit informațiilor oficiale din Rusia, la această oră este în plină desfășurare o tentative de lovitură militară de stat, organizată de liderul grupului de mercenary Wagner, Evgheni Viktorovici Prigojin. Rebeliunea Wagner a fost anunțată ieri, în cadrul unui interviu difuzat de canalele Grupului Media PATRIOT.

Fondatorul grupului de mercenari Wagner, Evgheni Prigojin, a acuzat vineri armata rusă că i-a „distrus” luptătorii şi a promis că va opri „răul” conducerii militare a ţării. Ministerul Apărării a emis rapid un comunicat în care se afirmă că acuzaţiile dlui Prigojin „nu sînt adevărate şi sînt o provocare informaţională”.

Într-o serie de mesaje audio pe canalul său oficial Telegram, Evgheni Prigojin a spus: „Cei care i-au distrus pe băieţii noştri, care au distrus vieţile a multor zeci de mii de soldaţi ruşi, vor fi pedepsiţi. Cer ca nimeni să nu se opună.” El a spus că detaliile despre ceea ce s-a întîmplat tocmai ies la iveală, dar a adăugat: „Ministrul Apărării a sosit special la Rostov pentru a organiza o operaţiune de distrugere a companiei militare private Wagner (PMC Wagner)”.

Un videoclip neverificat postat pe canalul Telegram „Razgruzka Wagner” (Vesta de luptă a lui Wagner) arată o scenă într-o pădure în care ardeau mici incendii şi unde copacii păreau să fi fost distruşi cu forţa. Conform descrierii imaginilor respective: „Un atac cu rachete a fost lansat asupra taberelor PMC Wagner. Multe victime. Potrivit martorilor oculari, atacul a fost lansat din spate, adică a fost lansat de armata Ministerului rus al Apărării”. Prigojin a promis că va răzbuna incidentul: „Sîntem 25.000 dintre noi şi ne vom da seama de ce se întîmplă haosul din ţară”. Dar a mai adăugat: „Acesta nu este o lovitură militară de stat”.

Mai devreme, Evgheni Prigojin a părut să depăşească o nouă limită în disputa sa din ce în ce mai aprinsă cu oficialii de Moscova, spunînd că raţiunea Kremlinului pentru invadarea Ukrainei s-a bazat pe minciunile inventate de principalii conducători ai armatei.

Prigojin i-a acuzat de luni de zile de incompdetenţă pe ministrul apărării, Serghei Şoigu, şi pe şeful Statului Major, Valeri Gherasimov. Dar vineri el a respins pentru prima dată principalele justificările ruse pentru invadarea Ukrainei pe 24 februarie anul trecut. „A fost nevoie de război pentru ca Şoigu să devină mareşal, pentru a putea obţine o a doua medalie de „Erou al Rusiei”, a afirmat Evgheni Prigojin. „Războiul nu a fost necesar pentru demilitarizarea sau denazificarea Ukrainei”.

Pînă acum, aproape toată lumea s-a obişnuit cu astfel de mesaje din partea lui Prigojin. Nimeni din Rusia nu a criticat atît de mult public operaţiunea militară din Ukraina. Cu toate acestea, ultima declaraţie este remarcabilă,  Prigojin eliminînd toate justificările preşedintelui Putin pentru invazie. „Războiul a fost un dezastru”, a spus el, „sacrificându-se degeaba zeci de mii de vieţi”. Acum, a spus că armata nu se află acolo pentru a apăra Rusia, ci pentru a permite oligarhilor din ţară să pună mîna pe resursele Ukrainei…

Procuratura Generală l-a pus sub acuzare pe Prigojin: „La 23 iunie 2023, Departamentul de Investigații al FSB al Rusiei a inițiat legal și rezonabil un dosar penal împotriva lui Prigozhin E.V. în temeiul articolului 279 din Codul Penal al Federației Ruse privind organizarea unei rebeliuni armate. Acțiunile sale vor primi o evaluare juridică corespunzătoare. Pentru această infracțiune, pedeapsa sub formă de privare de libertate este pe un termen de la 12 la 20 de ani.

Evgheni Prigojin, în ultimul an de război, s-a transformat din „bucătarul sumbru al lui Putin” într-o figură politică puternică și independentă. Războiul din Ukraina și victoria eroică de la Bahmut au devenit o trambulină incredibilă pentru proprietarul corporației Concord și a Grupului Wagner. Prin Grupul de Presă PATRIOT  a devenit principala sursă de știri și chiar de emisiuni credibile, discursuri emoționante, acuzații reale împotriva conducerii militare de vîrf a Rusiei. După cucerirea Bahmutului, Prigojin a întreprins chiar un turneu prin diferite regiuni ale Rusiei, în special în Belgorod. Cred că, din punctul de vedere al rușilor, îl pot numi pe Evgheni Viktorovici un patriot al Rusiei, fără sarcasm sau ironie. Tensiunile din cele mai înalte eșaloane de putere din Federația Rusă au crescut, frustrările și eșecurile de pe front au intensificat procesele de conservare a funcțiilor. Pe de o parfte ! De cealaltă, avem un ambițios, supărat, extrem de popular în rîndul civililor și în mediul militar, un patriot care deține propria armată privată.

Este momentul perfect ca mașinăria de stat să scape de Prigojin. Se întîmplă aceleași lucruri și aceleași trădări cunoscute din perioada de glorie a lui Erick Prince și a companiei sale, BlackWather. Că elita ministerului apărării de la Moscova se teme de Prigojin o arată și un alt apel video apărut pe rețelele de socializare, de data aceasta al primului adjunct al șefului Direcției principale de informații a Statului Major al Forțelor Armate al Federației Ruse, general-locotenent Vladimir Alekseev, către soldații și comandanții Wagner. Generalul Alekseev nu apare aproape deloc în public!

Potrivit presei locale „Wagner” a izolat următoarele clădiri din Rostov: ▪️Cartierul general al Districtului Militar de Sud; ▪️Secția de poliție pe strada Budennovsky; ▪️Clădirea Ministerului Afacerilor Interne; ▪️FSB; ▪️Administrația Rostov. Grupul de mercenary a doborît un elicopter military rus care a deschis focul asupra coloanei Wagner în deplasare.

În Rusia s-a declanșat planul CETATE, de apărare a principalelor obiective de infrastructură critică.

Evenimentele sînt în derulare. Vom reveni!

REBELIUNEA WAGNER 2

BMTF, 24 iun –  Începînd de aseară, CEO-ul Grupului Wagner, Evgheni Viktorovici Prigojin, este acuzat de tentativă de lovitură de stat armată în Rusia.

Într-un interviu de 30 de minute, difuzat de grupul său de presă PATRIOT, fondatorul grupului de mercenari Wagner din Rusia, Evgheni Prigojin, a reluat acuzațiile la adresa ministrului rus al apărării, Serghei Șoigu și al camarilei din jurul acestuia, potrivit cărora., în timpul Bătăliei pentru Artemovsk/Bahmut, armata rusă, la ordinul personal al ministrului, a bombardat pozițiile din spatele liniei de asalt a mercenarilor Wagner, ucigînd 2000 dintre aceștia. Prigojin a promis atunci că va veni vremea răzbunării, după victoria de la Bahmut.

Ieri, Prigojin a declarat că e momentul decontului și Wagner va dovedi că trupurile celor 2000 de mercenari uciși în urmă cu două luni se află ascunse într-o morgă la Rostov pe Don. Drept pentru care, a dat ordinul ca o coloană de vehicule de luptă să pornească în marș spre Rostov. „Aceasta nu este o lovitură militară de stat”, a spus el într-o serie de înregistrări audio postate pe canalul de mesagerie Telegram. „Este un marş pentru dreptate. Acţiunile noastre nu interferează în nici un fel cu soldaţii”.

„Cei care ne-au ucis băieţii şi cei responsabili de pierderea a zeci de mii de vieţi ale soldaţilor ruşi în războiul din Ukraina vor fi pedepsiţi”, a spus el. „Vă cer să nu rezistaţi. Oricine o face va fi considerat o ameninţare şi va fi distrus. Asta este valabil pentru orice puncte de control sau aviaţie din calea noastră”. „Puterea prezidenţială, guvernul, poliţia şi garda rusă vor funcţiona ca de obicei”. „Aceasta nu este o lovitură militară de stat, ci un marş al dreptăţii. Acţiunile noastre nu interferează în nici un fel cu trupele”.

Autorităţile ruse au deschis o anchetă penală împotriva liderului grupării de mercernari Wagner acuzându-l de incitare la revoltă armată. Totodată, i-au cerut acestuia să înceteze a mai face acuzaţii nefondate. Într-un mesaj audio al domnului Prigojin care circulă pe reţelele sociale, acesta acuză armata rusă de lansarea unui atac cu rachete asupra unei tabere Wagner: „Eram pregtiţi să facem concesii Ministerului Apărării, să ne predăm armele, să găsim o soluţie cu privire la modalităţile de a continua să ne apărăm ţara, însă aceşti ticăloşi nu s-au liniştit. Astăzi, văzînd că nu sîntem învinşi, au lansat atacuri cu rachete asupra taberelor noastre din ariergardă. Foarte mulţi soldaţi ai noştri au murit. Noi vom decide cum vom răspunde acestei atrocităţi. Următorul pas va fi al nostru”. Evgheni Prigojin a folosit cuvinte foarte dure; a jurat să reinstituie justiţia în armata rusă şi, apoi, dreptatea în toată Rusia. Desigur că aceste declaraţii au generat speculaţii cu privire la o posibilă lovitură militară de stat în Rusia, învinuire la care dl Prigojin a răspuns „acesta nu este un puci, este un marş al dreptăţii, iar majoritatea oamenilor din armată ne sprijină cu entuziasm”.

Interviul de 30 de minute al lui Prigojin a fost comprimat la 80 MB. Cu alte cuvinte, fie biroul de presă al șefului Wagner PMC a rămas fără internet, fie publicul țintă i-a vizat inclusiv pe cei fără Wi-Fi. Adică, o audiență cît mai largă, incluzînd soldații ruși aflați în tranșe în Ukraina!

Evgheni Prigojin a declarat că oamenii săi au trecut frontiera din Ukraina în Rusia şi sînt deja în oraşul Rostov, din sudul Rusiei, adăugînd că atît el cît şi aceştia „sînt pregătiţi să meargă pînă la capăt”. Liderul grupului Wagner a declarat, de asemenea, că el şi oamenii săi vor distruge pe oricine le va sta în cale.

Influentul general rus Serghei Surovikin le-a cerut vineri luptătorilor grupului Wagner să se „oprească” şi să se întoarcă în cazărmi „înainte să fie prea tîrziu”, după apelul liderului lor, Evgheni Prigojin, de a acţiona împotriva comandamentului militar rus. „Mă adresez luptătorilor şi liderilor grupării Wagner. Sîntem de acelaşi sînge, sîntem războinici. Vă rog să vă opriţi”, a spus el într-un videoclip difuzat pe Telegram de un jurnalist de la televiziunea rusă de stat. Cu reputaţia de a fi nemilos, Serghei Surovkin este unul dintre principalii comandanţi ai intervenţiei militare ruse în Ukraina. El a primit anterior sprijin deschis şi laude din partea lui Evgheni Prigojin.

„Inamicul aşteaptă tocmai ca situaţia noastră politică să se deterioreze. Nu trebuie să facem jocul inamicului în aceste vremuri dificile”, a afirmat generalul Surovikin. „Înainte de a fi prea târziu, trebuie să ne supunem voinţei şi ordinului preşedintelui ales al Rusiei. Opriţi coloanele blindate, reveniţi la punctele de desfăşurare, să ne soluţionăm paşnic problemele”, a insistat el.

Procurorul general rus, Igor Krasnov, l-a informat pe preşedintele Vladimir Putin despre cazul penal în care fondatorul grupului de mercenari Wagner din Rusia, Evgheni Prigojin, este acuzat de revoltă, au relatat sîmbătă dimineaţă agenţiile de presă ruse, citîndu-l pe purtătorul de cuvînt al Kremlinului, Dmitri Peskov.

Evenimentele sînt în dinamică. Vom reveni.

REBELIUNEA WAGNER 1

BMTF, 24 iun –  Începînd de aseară, CEO-ul Grupului Wagner, Evgheni Viktorovici Prigojin, este acuzat de tentativă de lovitură de stat armată în Rusia.

Fondatorul grupului de mercenari Wagner din Rusia, Evgheni Prigojin, a declarat vineri că apelul său de a se acţiona împotriva armatei ruse nu este o lovitură militară de stat, ci mai degrabă un „marş pentru dreptate”. „Aceasta nu este o lovitură militară de stat”, a spus el într-o serie de înregistrări audio postate pe canalul de mesagerie Telegram. „Este un marş pentru dreptate. Acţiunile noastre nu interferează în nici un fel cu soldaţii”. De asemenea, Evgheni Prigojin l-a acuzat pe ministrul rus al apărării, Serghei Şoigu, că a ordonat ca 2.000 de cadavre ale unor luptători Wagner să fie ascunse într-o morgă din sudul Rusiei.

Conform unui comunicat al serviciului de securitate din Rusia, FSB, comentariile lui Evgheni Prigojin seamănă cu un apel la începerea unui conflict civil armat în Rusia.

FSB îi îndeamnă pe luptătorii din grupul Wagner să nu urmeze ordinele criminale şi trădătoare ale lui Evgheni Prigojin, ci să ia măsuri pentru a-l captura.

Preşedintele rus, Vladimir Putin, primeşte permanent actualizări de la toate agenţiile relevante de securitate de stat cu privire la măsurile luate pentru a contracara tentativa de revoltă armată, a informat sîmbătă imineață agenţia de presă TASS.

Autorităţile din Rusia l-au acuzat vineri mai devreme pe fondatorul grupului de mercenari Wagner, Evgheni Prigojin, că a incitat la o revoltă armată, după ce a susţinut, fără a furniza dovezi, că liderii militari au ucis un număr mare de luptători ai săi într-un atac aerian şi a promis că îi va pedepsi.

Măsurile de securitate au fost întărite vineri seară la clădirile guvernamentale, la facilităţile de transport şi în alte locaţii cheie din Moscova, a relatat agenţia de ştiri de stat TASS, citând o sursă de la un serviciu de securitate.

Evenimentele sînt în dinamică. Vom reveni.

NOTORIETATEA LUI PRIGOJIN NU ESTE PE PLACUL TUTUROR. ATACURILE LUI LA ADRESA “NOBILIMII” DE LA MOSCOVA, CONTINUĂ

BMTF, 03 iun – Liderul Grupului Wagner, Evgheni Victorovici Prigojin, care pe 1 iunie a împlinit 62 de ani (în foto: cadoul primit de EVP din partea mercenarilor săi) a declarat astăzi, sîmbătă că facţiunile de la Kremlin distrug statul, încercînd să semene discordie între el şi luptătorii ceceni. “Acea dispută fusese soluţionată, dar luptele interioare de la Kremlin au deschis o cutie a Pandorei de disensiuni”, a spus el.

Evgheni Viktorovici, fondatorul Grupului de mercenari Wagner a cîştigat notorietate în timpul războiului de 15 luni din Ukraina. Trupele sale au fost în primele linii ale bătăliilor pentru Bahmut/Artemovsk şi din alte părţi, pe care le-a cîştigat şi datorită unor dispute cu comanda Armatei Ruse în legătură cu tactici, sprijin logistic şi alte probleme.

Prigojin a spus că disputa între el şi forţele cecene, care luptă, de asemenea, alături de armata rusă în Ukraina, a fost rezolvată. Dar el a dat vina pentru discordie pe facţiuni neidentificate de la Kremlin – pe care le numeşte „turnuri ale Kremlinului”. “Uneltirile lor au scăpat atît de mult de sub control, încît Vladimir Putin a fost forţat să-i dojenească la o reuniune a Consiliului de Securitate”, a spus el. „Cutia Pandorei este deja deschisă – nu sîntem noi cei care am deschis-o”, a spus Prigojin într-un mesaj postat de serviciul său de presă. „Un turn de la Kremlin a decis să joace jocuri periculoase”. „Jocurile periculoase au devenit obişnuite în turnurile Kremlinului; pur şi simplu distrug statul rus”. El nu a identificat facţiunea de la Kremlin, dar a spus că aceasta şi-a continuat încercările de a semăna discordie.

Oficialii de la Kremlin nu au comentat observaţiile sale.

Vladimir Putin a organizat vineri o şedinţă a Consiliului de Securitate cu privire la relaţiile „interetnice” din interiorul ţării. Evgheni Prigojin a spus că remarcile făcute despre el de ceceni au sunat ca unele declaraţii de la începutul anilor 1990, cînd conflictele au cuprins oraşele ruseşti după prăbuşirea Uniunii Sovietice. „În mod clar, declaraţiile făcute au fost destul de provocatoare, menite să mă rănească şi să mă sperie”, a spus el.

Evgheni Prigozhin a mai spus că orice bătălie între forţele speciale Ahmat ale liderului cecen Ramzan Kadîrov şi grupul Wagner va duce la o vărsare de sînge serioasă, dar că nu există nicio îndoială cu privire la învingător.

El şi-a exprimat din nou furia faţă de starea actuală a războiului şi de culpabilitatea ministrului apărării, Serghei Şoigu şi a şefului Statului Major General, Valeri Gherasimov. „Ministerul Apărării nu este în stare să facă nimic, deoarece de facto nu există – este în haos”, a spus Prigojin.

Ministerul Apărării nu a răspuns unei solicitări de comentarii. Nici ministrul Şoigu, nici generalul Gherasimov nu au comentat în public declaraţiile lui Evgheni Prigojin.

Prigojin anunţă “o revoluţie”!

BMTF, 24 mai – Gigantul energetic Gazprom, cel mai mare producător mondial de gaze naturale, a anunţat marţi că în 2022 profitul său net a scăzut cu peste 40%, pînă la 1.266 miliarde ruble (15,77 miliarde dolari), de la 2.093 miliarde ruble în 2021. Pe de altă parte, șeful mercenarilor Wagner, Evgheni Prigojin, cel care a cucerit oraşul Bahmut după 224 de zile de lupte sîngeroase, deschizînd un capitol nou în angrenarea PMC-urilo în război, a făcut o declarație suprinzătoare în cadrul unui interviu cu fostul activist prorus de la Harko, Constantin Dolgov, spunînd că „Ukraina are una dintre cele mai puternice armate din lume”.

„Suntem într-o asemenea condiţie încât am putea pierde Rusia – aceasta este principala problemă… Trebuie să impunem legea marţială”: Evgeni Prigozhin, fondatorul grupului de mercenari Wagner, a declarat pe canalul de Telegram. Potrivit lui Evgheni Viktorovici, Rusia s-ar putea confrunta cu o revoluţie similară cu cea din 1917 şi ar putea pierde războiul. Ukraina pregăteşte o contraofensivă menită să împingă trupele ruse înapoi la graniţele sale de dinainte de 2014, cînd Rusia a anexat Crimeea, a spus Prigojin. Ukraina va încerca să încercuiască Bahmut şi să atace Crimeea, a adăugat el. „Cel mai probabil, acest scenariu nu va fi bun pentru Rusia, aşa că trebuie să ne pregătim pentru un război dificil”, a spus el, într-un interviu postat pe canalul său Telegram. El a spus că porecla „bucătarul lui Putin” este o prostie, pentru că nu poate găti, dar „măcelarul lui Putin” ar putea fi o poreclă mai potrivită. Potrivit lui Prigojin, elita rusă şi-a protejat copiii, în timp ce copiii ruşilor de rînd au murit pe front, situaţie care ar putea stîrni tulburări în Rusia. Dacă ruşii obişnuiţi şi-ar continua să-şi ducă copiii înapoi în sicrie de zinc, în timp ce copiii elitei fac plajă în străinătate, Rusia s-ar confrunta cu tulburări similare cu cele de la revoluţiile din 1917.

Evgheni Prigojin, a declarat că forţa sa militară a pierdut peste 20.000 de luptători, în lunga bătălie pentru Bahmut. În oraşul Doneţk au murit aproximativ 20% din cei 50.000 de prizonieri ruşi pe care îi recrutase pentru a lupta. Acest lucru a fost anunţat în timpul interviului cu Konstantin Dolgov, strateg politic pro-Kremlin. Prigojin a mai susţinut că armata rusă a ucis civili în timpul războiului, ceea ce Moscova a negat în repetate rînduri, potrivit Mediafax.

Şeful Wagner, Evgheni Prigojin, a mai spus că oamenii săi sînt cei mai puternici luptători, dar a recunoscut că armata ukraineană a dus, de asemenea, o luptă aprigă, în special în Bakhmut, transmite CNN preluat de news.ro. „Acum pot judeca conform propriei mele experienţe, ştiu cum luptă diferite ţări […] astăzi PMC Wagner este cea mai bună armată din lume, iar, după ea, desigur, trebuie să spun că ar trebui să fie armata rusă pentru a fi corect din punct de vedere politic, dar cred că ukrainenii sînt astăzi una dintre cele mai puternice armate din lume”, a declarat Prigojin, marţi, în interviul cu Konstantin Dolgov.

Mercenarii „Wagner” nu vor participa la luptele împotriva rebelilor ruși din „Corpul de voluntari ruși” și legiunea „Libertate Rusiei”, care au intrat pe teritoriul regiunii Belgorod. Declarația a fost făcută de Evgheni Prigojin și a fost publicată de serviciul său de presă.

LUMEA DE DUPĂ WAGNER

Compania Militară Privată Wagner, deţinută de Evgheni Prigojin, este pe punctul de a învinge categoric forţele militare ukrainene la Artemovsk (Bahmut). Sînt 15.000 de mercenari care luptă sub steagul lui Prigojin în confruntare directă, casă cu casă, stradă cu stradă, cu 18.000 de militari ukraineni ai armatei naţionale regulate! Dincolo de partizanatul firesc pe care fiecare individ sau observator îl au în legătură cu conflictul din Ukraina, este pentru prima dată, în războaiele de generație a 5-a, cînd o armată de mercenari învinge o armată națională regulată, într-un război convențional! Este un semnal care nu trebuie ignorat! Wagner luptă pe cont propriu la Bahmut, conform negocierilor între Prigojin şi ministrul rus al apărării Serghei Şoigu. Iar mesajul transmis de această bătălie, este că mercenarii luptă acum în prima linie, nu se află doar în postura de sprijin şi auxiliari, aşa cum am fost obişnuiţi în Iraq şi Afghanistan.

O victorie 100% Wagner la Bahmut va repoziţiona Companiile Militare Private în dinamica războiului actual şi cele ce vor urma. O informaţie publicată de presa românească spune că o a doua companie de mercenari rusă îşi va face apariţia pe front. Mai puternică şi mai bogată decît Wagner. Iar o altă informaţie publicată pe Telegram atrage atenţia că liderul nord-coreean, Kim-Jong Un şi-a exprimat disponibilitatea de a înfiinţa în Rusia un PMC încadrat cu… 500.000 de mercenari nord-coreeni, gata să intre în luptă pe frontul din Ukraina!

Să ne amintim că securitatea comunităţilor occidentale, companiilor şi ong-urilor care derulau totalul programelor de asistenţă pentru Afghanistan, depindea în proporţie de 100% de companiile private de securitate care oprerau, la un moment dat, în Afghanistan, cu peste 100.000 de angajaţi! Un raport al BAPSC, Asociaţia Britanică a Companiilor Private de Securitate, arăta că în primele 9 luni după anunţul preşedintelui Barack Obama de retragere a trupelor americane în 2014, numărul contractorilor de securitate din Afghanistan a crescut cu… 236%, de la 3184 la 10.712. Potrivit unui raport al unei Comisii de investigare a Congresului Statelor Unite, la începutul anului 2011, contractorii privaţi reprezentau între 22% şi 30% din forţele americane dislocate în Afghanistan. Potrivit BAPSC, ArmorGroup, una dintre cele mai mari firme private de securitate britanice, deţinea în Afghanistan peste 1500 de angajaţi care lucrau pentru guverne, ong-uri sau entităţi comerciale. Între 500 şi 700 de contractori britanici lucrau în Afghanistan, în special ca gărzi de corp sau la protecţia incintelor. Cei mai mulţi contractori erau din SUA şi Marea Britanie, aproximativ 30.000 de angajaţi în 52 de companii private de securitate. Existau, însă, şi multe companii neînregistrate, mai mici, 22 numai în Provincia Kandahar!

Am afirmat-o de nenumărate ori, personal cred că episodul armatelor naţionale este doar o mică paranteză în istoria militară a armatelor private, iar Noua Lume care se naşte sub ochii noştri are nevoie de o Nouă Securitate, iar această Industrie de Securitate Privată este structura cea mai pregătită să ofere baza securităţii noilor entităţi ce se vor creea! Care este impactul asupra relaţiilor internaţionale?

Am scris, destul de succint, recunosc, în lucrarea „TARGET – Operaţiuni militare externe în combaterea terorismului”, apărută în 2010 la Editura Banatului Montan, sub egida Asociaţiei Române a Specialiştilor în Securitate (ARSS), că în condiţiile în care numeroşi combatanţi nu au statut de beligeranţi, ci acela de actori non-statali, ONU poate angaja actori non-statali, în speţă companii militare private, să poarte războaie cu actorii non-statali, în speţă grupările teroriste, în acest fel rezolvîndu-se problemele juridice pe care le ridică folosirea forţei unei coaliţii de state împotriva unor grupări non-statale! PMC sînt potenţial utile ONU şi altor organizaţii internaţionale pentru că desfăşurarea lor ar stîrni mai puţine controverse politice decît decizia de a desfăşura trupe naţionale sub egida ONU. Această atitudine „civică” este valabilă şi în cazul „omului nou”, dependent de fotoliu şi televizor, care „adoră” să lupte prin intermediul altcuiva! Deşi CPS au apărut în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, schimbările geopolitice şi restructurarea forţelor armate din multe ţări ca urmare a încheierii Războiului Rece au determinat dezvoltarea rapidă a industriei militare private. Astăzi, sute de companii furnizează servicii în peste 50 de ţări. Pînă la declanşarea Operaţiunii Militare Speciale din Ukraina, în februarie 2022, Companiile Private de Securitate şi-au dovedit superioritatea în sprijinul oferit în manipularea logistică diversă, în gestionarea riscurilor, în culegerea de informaţii în special pentrumisiuni de menţinere a păcii şi în reconstrucţie, operaţiuni post-conflict. Jocul cererii şi ofertei, la sfîrşitul Războiului Rece, explică proliferarea CPS. Armatele au fost micşorate şi au dus la o disponibilitate de personal cu experienţă pentru contractorii privaţi (Avant, 2005, pp. 30-31), care, împreună cu foştii poliţişti,detectivi sau alte profesii implicate în aplicarea legii, şi foşti ofiţeri de intelligence, constituie, în mare măsură, „nucleul dur” de personal al PSC.

Evident că, odată cu riscurile şi avantajele comerciale, au apărut şi consecinţele: în 2011, pentru prima dată în istorie, companiile americane de securitate au raportat mai multe pierderi de efective decît militarii americani din US Army, în Afganistan! Nici o lege nu-i obligă pe contractorii privaţi să raporteze public decesele angajaţilor lor şi, adesea, nici nu o fac! În timp ce Armata Americană anunţă decesele fiecărui militar, nominal, companiile private nu informează decît familiile mercenarilor. Externalizarea locurilor de muncă militare, cu grad ridicat de risc, reprezintă, de fapt, privatizarea sacrificiului suprem! Compania rusească Wagner percepe această datorie în stil propriu. Plata unui mercenar este de 1000 USD/lună, cu mult mai mică decît a confraţilor din companiile occidentale, dar de trei ori mai mare decît o soldă din armata regulată rusă. Trupurile mercenarilor sînt îngropate într-un cimitir îngrijit exemplar, familiile acestora beneficiază de o rentă pe viaţă, iar un mercenar care prinde în serviciu permanent 10 ani (şi sînt destui! Foşti militari, veterani în războaiele din Cecenia şi Syria, cu lupte la activ în Lybia şi alte zone din Africa şi Asia) primeşte o decoraţie simbol a companiei, care cîntăreşte 48 de grame de aur pur! În războiul de astăzi, tot ruseşte este tranşată şi prezenţa companiei pe front, la Bahmut: Kremlinul l-a sprijinit pe Prigojin să facă avere, acum Prigojin îşi pune la dispoziţie forţele pentru interesul cauzei!

Se pune întrebarea firească: sînt PMC-urile mai rentabile decît forţele armate regulate? Datele privind rentabilitatea acestora nu sînt concludente. Angajaţii PMC „costă” destul de mult; salariile standard variază între 400 şi 1000 de dolari pe zi. Cei care susţin că PMC sînt mai rentabile decît armatele permanente se bazează de obicei pe următoarele argumente: – PMC pot angaja persoane care sînt adesea mult mai prost plătite; – guvernele nu sînt nevoite să ofere CMP beneficii ascunse, cum ar fi pensiile, îngrijiri medicale, condiţii de trai etc., deoarece acestea sînt de obicei incluse în contract; – PMC oferă posibilitatea creşterii rapide a forţei militare fără costurile implicate de întreţinerea pe termen lung a capacităţii militare; şi prin faptul că îndeplinesc misiuni necombative esenţiale, CMP dau forţelor armate posibilitatea de a se concentra pe misiunile de bază. Pe de altă parte trebuie luate în considerare şi următoarele argumente: – angajaţii PMC sînt, adesea, instruiţi pe spezele statului, ca membri ai armatelor naţionale; cînd pleacă la posturi mai bine plătite din sectorul privat, această pregătire este, de fapt, o subsidiere a operaţiunilor PMC; – practicile curente de subcontractare, în care un contract trece pe la mai multe firme diferite, poate reduce substanţial eficienţa sau duce chiar la pierderi.

Prima firmă militară privată a apărut în 1989. Cu sediul în Angola, creată de foste comandouri sud-africane, Executive Outcomes propunea statelor africane ameninţate de rebeli, operaţiuni militare „la cheie” de contrainsurecţie. În anii ’90, în SUA a apărut Military Professional Resources Inc. La început, aceasta şi-a vîndut serviciile ţărilor din fostul bloc sovietic, nevoite, înainte de a adera la NATO, să-şi reformeze armatele pentru a răspunde cerinţelor. În acea perioadă, misiunile încredinţate contractorilor privaţi ţineau mai mult de logistică. În perioada primului război din Golf, în 1991, raportul era de un civil „contractat” la 100 de militari americani. Dar, odată cu cu declanşarea conflictului din Iraq, în 2003, raportul a ajuns de 1 la 10.

Dincolo de partizanatul firesc pe care fiecare individ sau observator îl au în legătură cu conflictul din Ukraina, țin să scot în evidență un fapt: în bătălia pentru Artemovsk (Bahmut), este pentru prima dată, în războaiele de generație a 5-a, cînd o armată de mercenari învinge o armată națională regulată, într-un război convențional. Este un semnal care nu trebuie ignorat! Privatizarea războaielor se dovedeşte a fi o activitate extrem de profitabilă, cifra de afaceri ajungînd la circa 170 de miliarde de euro pe anul 2009, scrie ziarul Adevărul. Numărul acestora creşte de la an la an, la nivel mondial, aceste „armate particulare” numărînd peste un milion de persoane, potrivit sursei deja citate! Sumele care merg spre PMC-uri acum, după un an de război în Ukraina sînt, cu siguranţă, considerabile. Ele vor creşte odată cu “maturizarea” conflictului. Dar, e interesantă această răsturnare a cărei protagonişti sînt mercenarii Wagner, “muzicienii lui Prigojin”, şi consecinţele lumii de după!

WAGNER ŞI DUBLA MĂSURĂ

La începutul acestui an, agenţia mondială de ştiri REUTERS, un colos, ca dimensiune, profesionalism şi credibilitate, denumea Grupul Wagner, înfiinţat de Evgheny Prigojin, drept “cea mai mare companie de mercenari din lume”, cu 20.000 de mercenari angajaţi! Ştirea, deşi pare măgulitoare, este greşită! Wagner este o companie de mărime medie, pe piaţa serviciilor militare private, dar eticheta de “cea mai” lipită de Reuters, crează senzaţia că maşinăria de război a lui Vladimir Putin este colosală, infernală, dementă, înfricoşătoare, iar o victorie militară, economică şi politică asupra Kremlinului va acoperi Occidentul Liberal de Glorie Eternă! Slava!

Sigur, e un mit! Nu este un mit faptul că Occidentul Liberal a protestat vehement împotriva contractelor Wagner în lume, prin diferite mijloace, pentru simplul fapt că “prăjitura” e numai una, iar “linguriţele” din ce în ce mai multe. Şi mai eficiente! Europenii văd în prezenţa grupării Wagner în Mali, “suspectată de abuzuri”, un factor suplimentar de instabilitate şi o consideră incompatibilă cu acţiunea lor antijihadistă pe teren. Junta, la rîndul ei, persistă să nege orice angajament al lui Wagner şi evocă o cooperare militară cu Rusia. Parlamentul European a adoptat chiar trei rezoluţii, una dintre acestea vizînd încălcările drepturilor omului de către Compania Wagner Group, în mai multe zone de conflict din lume, se arată într-un comunicat de presă al PE. Parlamentarii europeni condamnă “crimele comise în mai multe zone de conflict” de către organizaţia paramilitară rusă Wagner Group şi entităţile militare private asociate acestei companii, se arată în comunicatul PE. De asemenea, membrii PE salută declaraţia lui Josep Borrell, şeful politicii externe a UE, privind impunerea de către UE a unor sancţiuni împotriva „indivizilor şi entităţilor asociate Wagner Group”, precum şi celor care lucrează cu această organizaţie paramilitară. Aceste sancţiuni ar include restricţii de călătorie şi îngheţarea bunurilor angajaţilor Wagner.

După victoriile pe cîmpul de luptă din Ukraina, toată lumea vorbește astăzi de Grupul de mercenari Wagner, o companie de mărime mijlocie pe lîngă coloșii occidentali: americanii de la Academi (fost Blackwater), Amentum și Bancroft, canadienii de la GardaWorld, israelienii de la Grupul Constellis, britanicii de la Alma Risk, francezii de la Secopex, germanii de la Asgaard și Xeless, spaniolii de la Mitra, Geoacenter și Prosegur. Mai sînt ucrainenii de la Omega şi Mozart, turcii de la Sadat, relatează Avvenire citat de Rador. “Cei nedoriţi, care fac lucruri de neiertat pentru cei nerecunoscători” nu beneficiază, în general, de o presă bună. Cu atît mai mult dacă eşti un concurent important în această piaţă! Amintiţi-vă ce campanie de denigrare, condusă de mass-media “democrată” americană, s-a abătut asupra BlackWather! O companie extrem de profitabilă şi… eficientă! Nu am spus “morală”, ci eficientă! Precum toate companiile din acest sector! BlackWather a fost demonizat precum Iraq-ul lui Saddam Hussein înainte de invazia americană, iar fondatorul ei, Erick Prince a fost pus pe acelaşi soclu cu Saddam Hussein şi Vladimir Putin, astăzi, tîrît în anchete şi procese soldate cu desfiinţarea BlackWather! Sigur, locul rămas gol a fost ocupat imediat de firmele care au cotizat la campania electorală a imaculatei Hillary Clinton!

PMC furnizează servicii mai degrabă pentru profit decît din raţiuni politice. PMC-urile sînt extrem de diferite ca mărime, mergînd de la mici firme de consultanţă (BIGroup) la corporaţii transnaţionale uriaşe (G4S). Deşi PMC au apărut în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, schimbările geopolitice şi restructurarea forţelor armate din multe ţări ca urmare a încheierii Războiului Rece au determinat dezvoltarea rapidă a industriei militare private. Astăzi peste 150 de companii furnizează servicii în peste 50 de ţări. Companiile Private de Securitate şi-au dovedit superioritatea în sprijinul oferit în manipularea logistică diversă, în gestionarea riscurilor, în culegerea de informaţii în special pentrumisiuni de menţinere a păcii şi în reconstrucţie, operaţiuni post-conflict.

Termeni precum mercenari şi companii de securitate private (PSC) sînt folosiţi adesea pentru a desemna PMC. Pînă de curînd, erau numiţi mercenari actorii dintr-un conflict care sînt, în general, motivaţi de cîştigul personal. Termenul apare în unele tratate internaţionale, dar acestea au fost criticate pentru lipsă de acurateţe, deoarece se concentrează pe motivaţia acţiunilor, care este dificil de definit, şi nu pe acţiunile ca atare, iar prezenţa militarilor români în diferite teatre de operaţii, ca angajaţi ai Armatei Naţionale poate fi considerată ca atare! Jocul cererii şi ofertei, la sfîrşitul Războiului Rece, explică proliferarea CPS. Armatele au fost micşorate şi au dus la o disponibilitate de personal cu experienţă pentru contractorii privaţi (Avant, 2005, pp. 30-31), care, împreună cu foştii poliţişti,detectivi sau alte profesii implicate în aplicarea legii, şi foşti ofiţeri de intelligence, constituie, în mare măsură, „nucleul dur” de personal al PSC. Creşterea ponderii PSC în conflicte armate, sau în securitatea internă a unor state, mai ales după 11 septembrie 2001, face ca tiparele stabilite pentru această industrie să se lărgească, inclusiv în ceea ce priveşte unele funcţii considerate suverane, ale statului şi marchează o schimbare profundă în monopolul violenţei, ca un răspuns la cererea pieţei. n cazul statelor, aceste companii sînt deseori folosite pentru a compensa lipsa unei capacităţi naţionale, deci, cu precădere în noile entităţi statale apărute în ultimul timp, sau „autonomii”. CMP furnizează servicii high-tech în domenii în care forţele armate nu îşi mai pot permite să instruiască personalul sau să ofere perspective atractive de avansare în carieră. În alte cazuri, PMC suplinesc o capacitate inexistentă. De exemplu, angajarea firmei israeliene Levdan i-a permis preşedintelui Republicii Congo-Brazzaville să creeze în 1994 o nouă forţă care a înlocuit unităţile militare fidele fostului preşedinte. Alte grupuri recurg la PMC pentru a-şi putea desfăşura activitatea în medii periculoase. PMC sînt potenţial utile ONU şi altor organizaţii internaţionale pentru că desfăşurarea lor ar stîrni mai puţine controverse politice decît decizia de a desfăşura trupe naţionale sub egida ONU. Această atitudine „civică” este valabilă şi în cazul „omului nou”, dependent de fotoliu şi televizor, care „adoră” să lupte prin intermediul altcuiva!

Se pune întrebarea firească: sînt PMC-urile mai rentabile decît forţele armate regulate? Datele privind rentabilitatea acestora nu sînt concludente. Angajaţii PMC „costă” destul de mult; salariile standard variază între 400 şi 1000 de dolari pe zi. Cei care susţin că PMC sînt mai rentabile decît armatele permanente se bazează de obicei pe următoarele argumente: – PMC pot angaja persoane care sînt adesea mult mai prost plătite; – guvernele nu sînt nevoite să ofere CMP beneficii ascunse, cum ar fi pensiile, îngrijiri medicale, condiţii de trai etc., deoarece acestea sînt de obicei incluse în contract; – PMC oferă posibilitatea creşterii rapide a forţei militare fără costurile implicate de întreţinerea pe termen lung a capacităţii militare; şi prin faptul că îndeplinesc misiuni necombative esenţiale, CMP dau forţelor armate posibilitatea de a se concentra pe misiunile de bază. Pe de altă parte trebuie luate în considerare şi următoarele argumente: – angajaţii PMC sînt, adesea, instruiţi pe spezele statului, ca membri ai armatelor naţionale; cînd pleacă la posturi mai bine plătite din sectorul privat, această pregătire este, de fapt, o subsidiere a operaţiunilor PMC; – practicile curente de subcontractare, în care un contract trece pe la mai multe firme diferite, poate reduce substanţial eficienţa sau duce chiar la pierderi.

Istoria este plină de mercenari, iar armatele naţionale par un scurt episod în serialul armatelor private! Războiul mercenarilor, numit și războiul libian, fost un conflict armat purtat pe teritoriul african, în Cartagina, între anii 240 și 238 Înainte de Hristos!, purtat între trupele regulate ale orașului-stat și milițiile mercenare ale armatei cartagineze, care se răzvrătise după sfîrșitul Primului Război Punic. Războiul, povestit de Polibiu în detaliu – şi denimit de acesta „război fără posibilitatea armistițiului”-, a fost caracterizat de cruzimea extraordinară desfășurată de ambele părți, de urcușuri și coborîșuri și de violența luptelor. Cartaginezii au reușit, în cele din urmă să anihileze milițiile rebele, procedînd la o represiune finală sîngeroasă. Liderii mercenari au fost uciși cu toții!

Unele date pe care le-am adunat între 2003 şi 2010, cît am fost corespondent de război în Iraq, spun că aici au luptat, la un moment dat, peste 120.000 de contractori, angajaţi în mai bine de 200 de companii! De-a lungul timpului însă, unele dintre aceste companii au devenit emblematice pentru tot ceea ce a mers prost în războiul din Iraq: extrem de scumpe, ineficiente, indiferente faţă de poporul iraqian. Astfel de companii s-au aflat în centrul celor mai mari scandaluri de război, de la abuzarea şi torturarea prizonierilor din închisoarea Abu Gharib şi pînă la deschiderea focului asupra civililor din piaţa Nissour din Baghdad. Iar cele mai crunte lupte din Iraq au pornit după ce soldaţi angajaţi ai acestor companii au fost ucişi la Falujah.

Contractorii Militari Privaţi, mulţi dintre cei pe care i-am cunoscut, sînt oameni onorabili! I-am întîlnit şi în Afghanistan şi în Syria! Fie că vorbim de lupta cu traficanţii de droguri sau de intervenţii în cele mai dure zone de conflict, aceste firme private de securtiate, cu sute de mii de angajaţi, au devenit indispensabile în războiul modern, hibrid, atunci cînd guvernele lumii nu doresc o implicare oficială în diferite operaţiuni sensibile. Iată, cîteva companii occidentale, prezentate de gigantul media „BusinessInsider”: G4S – Cu mai bine de 625.000 de angajaţi, este al doilea cel mai mare angajator privat din lume, diind depăşit doar de lanţul american de magazine Wal-Mart. O bună parte a afacerii este concentrată pe activităţi „de rutină” precum asigurarea securităţii în bănci, închisori şi aeroporturi, G4S joacă un rol important şi în zonele de conflict din întreagă lume. Grupul este prezent în peste 125 de ţări. Unity Resources Group – cu 1.200 de angajaţi în întreagă lume, firmă australiană are operaţiuni ample în Iraq, a oferit asistenţă în timpul alegerilor din Liban şi a ajutat marile companii petroliere să-şi scoată angajaţii din Bahrain în timpul protestelor violenţe. Erinys Internaţional – britanicii au fost angajaţi de Departamentul de Stat al SUA pentru diferite misiuni în Iraq. Una dintre cele mai mari misiuni ale companiei a presupus trimiterea a 16.000 de anagajati în 282 de puncte din Iraq, unde au păzit conducte şi puţuri petroliere, rafinării şi alte active legate de energie. Asia Security Group – a fost deţinută în trecut de Hashmat Karzai, vărul fostului preşedinte afghan Hamid Karzai, firmă este considerată o adevărată forţă în regiune, cu aproximativ 600 de ofiţeri de pază. DynCorp – a fost una dintre cele opt firme de pază private alese de Departamentul de Stat al SUA pentru a rămîne în Iraq după retragerea armatei americane. Grupul are operaţiuni în Africa, Europa de Est şi America de Sud. Are peste 10.000 de angajaţi. A participat la combaterea forţelor rebele din Columbia la începutul anilor 2000 şi la acţiuni anti-drog din Peru şi a fost trimisă pentru a dezarma luptătorii din Somalia, Liberia şi Sudan. Triple Canopy – alta dintre cele opt opt firme de pază private alese de Departamentul de Stat al SUA pentru a rămîne în Iraq după retragerea armatei americane. Aegis Defense Services – firma asigură protecţie pentru misiuni ONU şi ale autorităţilor americane. Cu 5.000 de angajaţi, are sedii în Afghanistan şi Bahrain şi oferă intervenţii de urgenţă, evalurea riscului şi sînt specializaţi în protejarea activelor petroliere. Defion Internaţional – cu birouri în Peru, Dubai, Iraq, Sri Lanka şi Filipine, firmă angajează şi instruieşte ofiţeri de protecţie, gărzi de corp, şoferi, şi specialişti în logistică, majoritatea recrutaţi din ţări aflate în curs de dezvoltare. Are contracte cu Departamentul de Stat al SUA. Academi – fostă Blackwater, devenită ulterior Xe Services şi, mai nou, Academi, firmă de pază operează una dintre cele mai mari şi mai complexe baze militare private din lume. Are aproximativ 20.000 de angajaţi, 20 de avioane şi o flotă de vehicule blindate de teren. Nu lipsesc canadienii de la Global, dar vine tare din urmă, concurenţa: Wagner! Este cunoscută acum şi în Ukraina, ca PMC Liga. Aceştia au fost utilizați ca “omuleţi verzi”, fără identitate, în conflicte oficiale și neoficiale, inclusiv în timpul anexării unei părți din Donbass în 2014. Contractorii Wagner au fost folosiți activ în timpul războiului din Syria, dar şi în Africa şi Venezuela, Libia, Republica Centrafricană și Mali. Potrivit informaţiilor, Wagner desfăşoară activităţi în 30 de ţări ale lumii!

În Ukraina se află din 2014, iar potrivit serviciilor ukrainene de informaţii, între contractorii Wagner ucişi pe teritoriul Ukrainei se află combatanţi francezi, anglo-saxoni sau syrieni!

Tema luptătorilor străini, şi a batalioanelor de voluntari, aflaţi de o parte şi de alta a principalilor combatanţi, este extrem de importantă şi de actuală în acst război din Ukraina. Dacă desluşim corect acest element tactic, în timp, putem concluziona cît timp va dura războiul şi dacă acesta se va transforma într-unul de gherilă, sau cum va evolua el, indiferent de acordurile politice de la un moment dat. Pentru că, intrarea în teatrul de operaţiuni a “voluntarilor” seamănă izbitor cu povestea dezastrului din Afghanistan, unde victoria mujahedinilor asupra armatei sovietice şi retragerea acesteia totală la 15 februarie 1989, a fost determinată de coalizarea facţiunilor mujahedine şi de cantitățile uriaşe de arme și alte materiale de război expediate rebelilor, prin Pakistan, de către Statele Unite și alte țări și de către musulmanii din întreaga lume. În plus, un număr nedeterminat de voluntari musulmani – denumiți popular „afgani-arabi”, indiferent de etnia lor, au călătorit din toate părțile lumii pentru a se alătura opoziției. Baza aducerii în Afghanistan a acestor luptători străini era fundaţia milionarului saudit Oussama Bin-Ladden. Baza – adică, Al Qaida!

Peste 20.000 de occidentali luptă de partea Ukrainei. Fără să pun la socoteală, voluntarii interni, despre care voi vorbi în continuare! O companie de recrutare pentru contractori privaţi din întreaga lume a anunţat în urmă cu o lună locuri de “voluntari” în Ukraina plătite cu 2000 usd/zi, sau 60.000 usd/lună. Astfel de tarife erau practicate în Iraq de contractorii care acţionau pe celebra “şosea a morţii”, care lega Aeroportul din Baghdad de Zona Verde. Evident, tariful anunţat este valabil pentru ţările de categoria 1, adică SUA, Marea Britanie şi Noua Zeelandă. Pentru contractorii din ţările aflate în altă categorie, precum România sau republica Moldova, salariile sînt semnificativ mai mici.

De cîţiva ani, dar mai cu seamă de la mizeria numită pompos “Primăvara Arabă”, Africa este noul “loc de joacă” al marilor puteri. Şi, evident, al PMC-urilor! În timp ce presa internațională continuă să se concentreze pe Grupul Wagner rusesc, numeroase companii de securitate din Occidentul LIberal, din Orientul Mijlociu și din Asia, mult mai puternice decît Wagner, au reușit să semneze contracte cu zeci de state africane. O tendință care, după abandonul Afghanistanului și Iraqului, nu poate decît să se intensifice! Pe Continentul african, PMC-urile oferă celui mai bun cumpărător capacități militare, logistice, de informații, de securitate cibernetică, precum și instrumente de propagandă. Acesta este un sector complex în care PMC-uri de diferite naționalități se pot ciocni prin antrenarea forțelor militare dintr-o anumită țară africană, sau pot lupta cot la cot într-o altă țară. Este cazul britanicei GPH LA ROLE Ltd., care zilele acestea a angajat mercenari români pentru Congo, în Goma, dar cu misiune tactică pe provincia Kiwu de Nord, ocupată de gruparea rwandeză M23!

Așa-numitele războaie proxy, prin procură, sînt un fenomen străvechi, practicat intens în perioada “războiului rece”, care în ultimii ani par să agraveze scenarii deja complicate, în loc să le rezolve. Din cauza valului jihadist din Sahel și a conflictelor continue pentru controlul resurselor naturale şi a materiilor prime, mai multe state africane au solicitat, sau au acceptat ajutorul PMC-urilor străine care pot fi plătite în numerar sau în concesii miniere. Amentum, un contractant de apărare al SUA, va sprijini Beninul în lupta împotriva terorismului islamic – a raportat presa din Benin și confirmat de PMC-ul american în decembrie, care a început să recruteze potențiali angajați în întreaga lume. Amentum va consolida răspunsul Forțelor Armate Benineze (FAB) poziționîndu-se nu doar în sudul țării, ci și în nord. În cazul Beninului, atacurile jihadiștilor au devenit de zece ori mai numeroase între iulie și decembrie 2022, comparativ cu aceeași perioadă din 2021. Mulți soldați beninezi au fost uciși în urma atacurilor jihadiste din nordul teritoriului, astfel încît moralul armatei locale este la pămînt, iar autorităţile au apelat la Amentum, care a mai cîștigat un contract și în Niger unde, în numele administrației americane, va avea misiunea de a furniza armatei locale 40 de vehicule capabile să reziste la explozia minelor antipersonal puse de militanții islamici.

În februarie, Amentum a cumpărat Pacific architects and engineers (PAE), o cunoscută PMC americană, care în trecut a avut clienți atît serviciile secrete americane, cît și Națiunile Unite și Ministerul Apărării britanic, în timp ce anul trecut discuta antrenamentul armatei nigeriene, ocupată să lupte cu jihadiștii Boko Haram. Un alt conglomerat de PMC-uri americane priveşte Grupul Constellis, fondat în 2003 de foști consilieri militari sau de la Casa Albă precum Tom Katis, ”părintele” PMC Triple Canopy, John Ashcroft, fost procuror general al SUA și amiralul Bobby Ray Inman, fost director al Agenţiei Naţionale de Securitate. Grupul Constellis a fost creat din fuziunea mai multor CM-uri, inclusiv Triple Canopy, Academi, deținută de binecunoscutul Erik Prince și Olive Group, fondat de generali israelieni! Toate companiile au experiență în state precum Republica Democratică Congo (RDC) – distrusă de colonialismul belgian! -, plină de grupuri armate care luptă pentru resursele naturale; Somalia, amenințată de jihadiștii al Shabaab, de diverse miliții de clan și de pirații din Oceanul Indian; Mozambic, unde în 2017 militanții islamici au ocupat nordul țării decapitînd și ucigînd mii de civili și soldați mozambicani, precum și mai mulți mercenari, în special ruși și sud-africani.

În septembrie 2016, Grupul Constellis a trecut sub controlul fondului de investiții Apollo Global Management. Unele PMC-uri oferă în țările cu risc agenți de securitate și mașini blindate pentru ambasade, organizații neguvernamentale, companii și locuinţe private. Este cazul GardaWorld, cu sediul în Montreal, Canada, ai cărei 120.000 de angajați lucrează în multe țări africane precum Burundi, Malawi, Rwanda, Zambia și Uganda. Cu toate acestea, GW este cunoscută publicului din România pentru incidentul din Zona Verde din Kabul, cînd mercenarii români neînarmaţi au demisionat, în urma unui atac al jihadiştilor la care nu au putut riposta! În 2015, GardaWorld a preluat PMC-ul britanic, Aegis Defense Services. Acesta este o legendă pe piaţa de mercenariat din lume! A fost fondat de Tim Spicer, fost CEO al Sandline International, o PMC născută din colaborarea cu Simon Mann, un mercenar britanic implicat în tentativa loviturii de stat din Guineea Ecuatorială din 2004 și al cărui fiu, Jack Mann, și-a fondat PMC-ul Alma Risk. Mann-fiul a fost reţinut în Malta, în timp călătorea spre Libia, împreună cu 15 dintre colegii săi.

Aceste PMC-uri sînt cunoscute pentru activitatea lor în primul rînd în Afghanistan și Iraq, apoi în Lybia, Somalia, Angola și Mozambic. Însă, activităţile lor din Africa, unde sînt adesea chemați de regimurile dictatoriale, sînt greu de urmărit. ”Majoritatea PMC-urilor ascund adevărata natură a activităților lor – spune un raport elaborat de Transparency International (TI) -. În acelaşi timp şi rolul lor în alimentarea corupției și a conflictelor în țări străine este mai puțin cunoscut”. Tocmai din acest motiv, odată cu prezența acestor companii în Africa, s-au intensificat şi criticile la adresa unui sector extrem de controversat, iar nigerianul Bankole Adeoye, comisarul Uniunii Africane (UA) pentru afaceri politice, pace și securitate, a lansat un apel pentru ”excluderea totală a mercenarilor de pe continentul african”, apel care nu este la “prima strigare”, iar cursa PMC-urilor spre Africa pare să fie abia la început!

Pe coasta somaleză, cauza pirateriei este determinată, în parte, de faptul că regimul de la Mogadishu nu a reuşit să împiedice pescuitul navelor străine în apele teritoriale ale Somaliei. Pescarii somalezi au căutat să-şi facă dreptate prin alungarea navelor străine. Prin poziţia Somaliei pe drumul comercial nautic aceşti pescari înarmaţi, care la început au căutat împiedicarea pescuitului ilegal în apele lor, nefiind sub control guvermnamental, au devenit o parte din ei, prin anii 1990, piraţi. Expertul kenian Andrew Mwangura afirmă că originea pirateriei se datorează 90 % pescuitului ilegal în apele somaleze! Atacurile piraţilor încep la Mogadishu (sudul Somaliei) şi se continuă spre nord în Golful Aden. Apoi, a apărut Al-Shabaab şi noile oportunităţi pentru Occidentul Liberal!

În Somalia, compania de dezvoltare globală Bancroft, cu sediul în SUA, a furnizat servicii armatei naționale, forțelor Uniunii Africane și membrilor antrenați ai Danab, o unitate militară somaleză însărcinată cu asasinarea militanților al Shabaab cu ajutorul armatei americane. Tot în Somalia, Secopex din Franța a discutat despre un contract cu conducerea politică și militară din nordul țării, după ce a lucrat pentru fostul președinte al Coastei de Fildeș, Laurent Gbagbo înainte de violențele din 2010 și arestarea ulterioară.

Companiile germane Asgaard și Xeless sînt legate de țări precum Sudan, Sudanul de Sud, Kenya, RDC, Nigeria, Somalia și Mauritania. Asgaard a dat naştere unui întreg scandal atunci cînd a fost de acord să ofere securitate, arme și muniție unui lord al războiului și politician somalez în timpul embargoului ONU asupra armelor asupra Somaliei.

Companiile spaniole Mitra, Geoacenter și Prosegur au experiență în lupta împotriva terorismului din Niger și au o bază în Africa de Sud.

Grupul de consultanță Omega este ukrainean și a lucrat în Mali și Burkina Faso, asigurînd deseori securitate în site-urile miniere, sau furnizînd escortă armată companiilor private străine.

Pe lîngă PMC-urile occidentale, mai există şi compania turcă Sadat, legată de președintele Recep Erdogan și aparent dornică să-și vîndă serviciile atît guvernelor, cît și rebelilor, în special în zonele de graniță ale Sahelului. Această PMC, capabilă să recruteze mercenari europeni și asiatici, a fost acuzată de ”sprijinirea grupărilor islamice împotriva terorismului de stat” și este suspectată că s-ar afla în contact strîns cu jihadiștii din Nigeria, Mali și Africa Centrală. Acuzaţii imposibil de verificat, atîta timp cît ele sînt formulate de organizaţii din Occidentul Liberal deranjat de prezenţa unor “intruşi” pe ceea ce ei consideră “spaţiul propriilor interese”. Grupul militar Sadat, compus din mercenari şi format după modelul armatei private a liderului de la Kremlin, Wagner, este folosit de preşedintele Turciei în războaiele din Syria şi Lybia, duse spun unii pentru restabilirea gloriei de altă dată a Imperilului Otoman, după cum scrie ziarul Adevărul. Sînt voci care spun că este cea mai puternică armată de mercenari din lumea islamică şi este condusă de un fost general bine pregătit, avînd la dispoziţia sa mii de luptători syrieni. Apropiet al Recep Tayyip Erdogan, generalul Adnan Tanriverdi are expertiză în toate artele întunecate ale războiului, de la sabotaj şi contra-insurgenţă pînă la asasinate, scrie, la rîndul său, „The Telegraph“. Generalii americani de la Comandamentul Africa al Pentagonului, într-un raport adresat guvernului SUA, au spus că armata privată Sadat operează în jur de 5.000 de mercenari syrieni – inclusiv „extremişti cu legături teroriste anterioare” – în Lybia. Contractorii angajați ar fi luptat pentru Guvernul Acordului Naţional (GNA), partea pe care Ankara o sprijină în războiul civil din Lybia. Raportul spune că mercenarii, presupuşi plătiţi şi îndrumaţi de cîteva zeci de instructori Sadat, au ajutat GNA să recupereze teritoriul de la Khalifa Heftar, puternicul om din epoca Gaddafi susţinut de rivalii Turciei, Emiratele Arabe Unite şi Egipt. Dar, susţine că mulţi dintre luptători au fugit. “Au existat rapoarte din ce în ce mai numeroase despre furturi, agresiuni sexuale şi conduite necorespunzătoare din partea acestor mercenari, ceea ce este probabil să degradeze şi mai mult situaţia de securitate”, se precizează în raportul Pentagonului.

Sadat Group, înfiinţat în 2012, spre deosebire de majoritatea PMC, care lucrează pur şi simplu pentru cel care oferă cel mai mult, are o ideologie: să instruiască armatele naţiunii musulmane pînă la punctul în care acestea să nu aibă nevoie de sprijinul occidental!

Însă, adevărata îngrijorare a diferitelor guverne occidentale, este faţă de PMC-urile care provin din China! Pînă acum, acestea au desfășurat mai ales operațiuni în sectorul maritim, protejînd echipaje și confruntîndu-se cu pirateria, dar mulți prevăd implicarea lor în securitatea diverselor state africane în care China a investit în ultimii ani zeci de miliarde de dolari… Să vezi atunci sancţiuni şi proteste la ONU, UE, …E a Occidentului LIberal utilizator al dublei măsuri!

WAGNER CUCEREŞTE SOLEDAR

BMTF, 11 ian – Patronul grupului de mercenari Wagner, Evgheni Prigojin, a declarat marţi seara că oraşul Soledar din estul Ukrainei a fost cucerit de oamenii săi după mai multe zile de lupte grele. Potrivit Reuters, Wagner este, la această oră, cea mai mare companie de tip PMC din lume care desfăşoară operaţiuni militare private în Africa, Asia şi Europa. La începutul anului 2023, Agenţia de Presă Reuters a plasat compania rusă în fruntea unui top al acestui tip de companii, cu peste 20.000 de angajaţi angrenaţi în mai multe conflicte armate, din Sahel, Congo, pînă în Lybia, Syria şi Ukraina. Astăzi, Wagner reprezintă ceea ce reprezenta, în urmă cu exact 20 de ani, BlackWather, deşi fondatorul companiei, Evgheni Prigojin (E.P.) nu are un trecut la fel de glorios precum cel al lui Erick Prince (E.P.), fost puşcaş marin, chiar dacă poartă aceleaşi iniţiale!

Potrivit informaţiilor operative, Wagner a cucerit oraşul Soledar şi a securizat minele de sare care, potrivit zvonurilor şi propagandei vor fi administrate de companiile lui Prigojin.

Un grup de soldaţi ukraineni continua să fie încercuit în centrul acestui oraş cheie, a mai spus Evgheni Prigojin. „Numărul prizonierilor de război va fi raportat mîine”, a adăugat el.

Soldaţilor ukraineni încercuiţi li s-a dat un ultimatum să se predea pînă la miezul nopţii, a anunţat pe Telegram grupul Wagner.

Informaţiile nu au putut fi verificate în mod independent şi, iniţial, nu a existat un comentariu din partea ukraineană, dar ministrul afacerilor externe al Ukrainei, Dmitro Kuleba, a declarat într-un interviu pentru National Public Radio (NPR) din Statele Unite că preşedintele rus, Vladimir Putin, nu mai are decît o singură variantă în războiul declanşat împotriva Ukrainei – înfrângerea, dar nu vrea să o accepte. „Cînd privesc acum spre cîmpul de luptă şi situaţia actuală, cred că Putin nu are prea multe opţiuni. De fapt, cred că are o singură opţiune, dar nu vrea să o accepte. Iar această opţiune înseamnă pierderea războiului. Dificultatea şi tragedia acestui moment constă în faptul că (Vladimir Putin, n.r.) nu vrea să înfrunte adevărul şi să caute o cale de ieşire. În schimb, aruncă în luptă tot mai multe resurse şi, cel mai important, resurse umane, încercînd să cîştige cu orice preţ. Totuşi, acest lucru nu se va întîmpla. El nu va cîştiga” – a declarat şeful diplomaţiei ukrainene.

Potrivit lui Kuleba, adevărata victorie pentru Ukraina va fi considerată restabilirea integrităţii sale teritoriale în cadrul graniţelor recunoscute la nivel internaţional. De asemenea, ministrul a menţionat că ukrainenii vor continua lupta împotriva agresorului. „Depinde de Guvernul SUA şi de alţi parteneri ai Ukrainei, cît timp ne vor sprijini. Dar noi ne-am făcut alegerea, am luat o decizie. Ne vom lupta cu invadatorul rus pînă la ultima suflare” – a subliniat Kuleba.

Nici un comentator sau sau lider de opinie al propagandei anti-Kremlin nu spune, însă, că pierderea războiului de către Rusia ar însemna izgonirea acesteia din Europa după 300 de ani, fapt inadmisibil şi de neacceptat pentru Rusia. Alungarea Rusiei din Ukraina va pune capăt statutului Rusiei de putere euro-asiatică, obligînd-o, după 300 de ani, să rămînă un jucător geo-politic doar în Asia. Greu de crezut!

Localitatea Soledar, ţintă a unor atacuri susţinute şi puternice din partea forţelor ruse în ultimele zile, face parte din linia de apărare ukraineană din faţa zonei urbane Sloviansk şi Kramatorsk, în regiunea Donbas.

Din punctul de vedere al Rusiei, cucerirea acestei zone ar fi un pas semnificativ spre a prelua controlul asupra întregii regiuni Donbas, unul din scopurile declarate ale Kremlinului în acest război.

WAGNER, CEL MAI PUTERNIC GRUP DE MERCENARI DIN LUME

BMTF, 6 ian – Statele Unite sînt de părere că aliatul preşedintelui rus Vladimir Putin, Evgheni Prigojin, fondatorul celui mai puternic grup de mercenari din lume, grupul Wagner, este interesat să preia controlul asupra minelor de sare şi ghips din apropierea oraşului ukrainean Bahmut, informează vineri Reuters, citată de Agerpres, după modelul companiilor occidentale care au acţionat în ultimii 20 de ani în Iraq sau Afghanistan.

Conform unei declaraţii făcute joi de un oficial al Casei Albe, există indicii că motive de natură financiară determină „obsesia” Rusiei şi a lui Prigojin pentru cucerirea Bahmutului, a adăugat oficialul.

SUA au acuzat anterior mercenarii ruşi că exploatează resursele naturale din Republica Centrafricană, Mali, Sudan şi din alte părţi pentru a ajuta la finanţarea războiului din Ukraina, acuzaţie respinsă de Rusia.

Evgheni Prigojin, care a fost sancţionat de ţările occidentale, şi-a luat rămas bun joi de la foşti condamnaţi amnistiaţi şi eliberaţi, care şi-au încheiat contractele în Ukraina, şi i-a îndemnat să evite tentaţia de a ucide cînd se întorc în viaţa civilă.

Conform sursei citate, din totalul celor aproape 50.000 de mercenari, grupul Wagner a suferit pierderea a peste 4.100 de luptători şi rănirea altor 10.000. Peste 1.000 de mercenari au murit în perioada dintre sfîrşitul lunii noiembrie şi începutul lunii decembrie în apropiere de Bahmut, oraş pe care forţele ruse încearcă fără succes să îl cucerească din vara anului trecut.

Casa Albă a anunţat la sfîrşitul lunii trecute că grupul de mercenari Wagner a preluat un transport de arme din Coreea de Nord pentru a ajuta la întărirea forţelor ruse în Ukraina, un semn al extinderii rolului său în acest conflict.

Pe de altă parte, zilele trecute, colonelul în retragere Andy Milburn, fondatorul și liderului grupului de mercenari din Ukraina Mozart (conceput în martie 2022 în contrapartidă cu Wagner) a declarat în cursul unui interviu de 3 ore pe youtube, care a dispărut, că, citez aproximativ: “Ukraina are o conducere coruptă și bolnavă și că atrocitățile împotriva prizonierilor de război ruși sînt la ordinea zilei, armata ukraineană încălcînd astfel Convenția de la Haga. Hmmm. Nu mi-aș fi imaginat așa ceva! Am crezit că Ukraina e o floare care dorește democrație și libertate iar singurii răi din peisaj sînt desigur, rușii…