Etichetă: MINCIUNA

RAŢIUNEA ŞI DUBLA MĂSURĂ

Războiul din Ukraina a intrat în cel de-al doilea an de existenţă. A intrat într-o logică a lui, într-o normalitate a lui. Unii spun că războaiele ajung să trăiască şi să se dezvolte, precum un organism viu, independent de voinţa cratorilor lor, sigur, hrănindu-se cu emoţii şi statistici, ultimele amintite îmbuibate de emoţii.

Pentru că, atunci cînd vorbim despre război, vorbim despre statistică, pentru că războiul, în sine, este o imensă maşinărie a morţii, la scară industrială. Şi vorbim despre emoţii! Dacă moare un om, este o dramă, dacă mor 10 este o tragedie, sînt emoţii, dar dacă mor 100, este statistică! Emoţiile ajung să se topească în statistici. În război mor mii, zeci de mii de oameni. Este o statisstică formată din tot atîtea drame. Ajung să cred că noi, oamenii sîntem o specie care se hrăneşte cu drame şi tragedii. Cu suferinţă! În special, cu suferinţa celui de lîngă noi!

De aceea, mă deranjează enorm dubla măsură, atunci cînd vorbim despre război. Dramele Ukrainei nu sînt altfel decît dramele Syriei, ale fostei Yugoslavii, ale Caucazului, Palestinei, Lybiei, Yemenului, Iraq-ului, Afghanistanului, ale Sahelului, ale Somaliei sau Congo-ului. Plînsetul unora nu este mai plîns şi lacrima nu este mai lacrimă. Durerea aceea de suflet, care devine fizică şi schimonoseşte trupurile, este la fel, peste tot! Mamele îşi plîng la fel fiii, soţiile, soţii, surorile, fraţii sau copiii îşi plăng părinţii.

De aceea, noi, corespondenţii avem obligaţia să spunem adevărul. Ca o paranteză: cred că la intrarea în profesia de jurnalist, fiecare aspirant ar trebui să depună un jurămînt de credinţă – la fel ca medicii! -, să spună adevărul şi numai adevărul, indiferent de consecinţe. Şi ar rebui să îl avem ca patron spiritual pe Apostolul Toma, necredinciosul, cel care a pipăit rănile Mîntuitorului şi a rostit: Cred, Doamne! Sigur, adevărul nostru este unul personal, îngust, limitat la mijloacele noastre de percepţie, un adevăr tactic. Dar, dacă eu spun adevărul, tu spui adevărul, el spune adevărul, noi spunem adevărul, din multiplele noastre adevăruri tactice putem întrezări un adevăr strategic, care se conturează la un moment dat! Şi el capătă contur, din păcate, doar eliminînd emoţiile, care întunecă raţiunea!

Singura, raţiunea este cea care poate să oprească dezvoltarea ulterioară a acestui monstru care, aşa cum spuneam, creşte şi se dezvoltă, la un moment dat, independent de voinţa creatorilor lui! Raţiune care astăzi sau este pe patul de moarte, sau e în moarte clinică, sau a murit deja. Hei, tu, raţiune, dă-ne măcar un semn! Mişcă un scaun. Sparge un bec. Aprinde o lumînare, undeva, într-o fereastră mică, semn că te aşteptăm. Sau, poate că raţiunea noastră se află mahmură, undeva pe sub o masă de cîrciumă , făcută muci de dubla-măsură, cea pe care o urăsc din toţi porii. Şi o urăsc pentru aroganţa de a ne crede proşti pe toţi. Prostia de masă! De exemplu, atunci cînd vorbeşte despre PACE (poveştile alea cu DEMOCRAŢIE, LIBERTATE, DREPTURILE OMULUI, EGALITATE DE ŞANSE, LEGI, JUSTIŢIE SOCIALĂ s-au epuizat!). Pacea e de două feluri. Bună şi rea. “Ar putea părea paradoxal, dar sprijinul militar pentru Ukraina este cel mai rapid mod spre pace”, a afirmat Secretarul General al NATO, Jens Stoltenberg, într-un interviu acordat agenţiei de presă DPA, potrivit publicaţiei Die Zeit. 54 de state, care sprijină militar Ukraina au înţeles că acesta este drumul spre pace, că bombele Democraţiei sînt bune, doar bombele Estului sînt rele! Washingtonul consideră că toate ţările trebuie să respecte sancţiunile pe care Statele Unite le-au impus Rusiei, a transmis şi secretarul american de stat Antony Blinken, în timpul unei vizite oficiale în Kazahstan. Şi a continuat cu paradoxul dublei măsuri: “Ceea ce pot spune este că am avertizat foarte clar China asupra implicaţiilor şi consecinţelor de a da curs furnizării acestui sprijin” letal pentru Moscova, potrivit EFE. Reiau: adică, obuzele mele de artilerie aduc pacea, cele ruseşti şi chinezeşti sprijină doar războiul! Mare aroganţă din partea emitenţilor şi susţinătorilor dublei măsuri… de fapt, nu mă mir! Sînt aceeaşi care-şi imaginează că acţiunile umane au efect la nivel planetar şi climatologic. Cei care doresc impunerea unei fantezii! Aroganţa acestora e o boală, o epidemie care-mi pare tot mai agresivă şi promovată cu tot mai mult tupeu. Un fel de creştinism de rit nou impus cu sabia unor conchistadori ai mediului şi ai dublei măsuri. Asa se întîmplă cînd uiţi cheia de la ospiciu pe scăunelul cu ziar de la poarta de intrare…

Raţiunea, care a guvernat relaţiile internaţionale e mahmură. Cel puţin! Aş zice că boleşte, are greţuri de nu-i ajută nici zeama de varză şi nu suferă lumina aprinsă. Altfel nu-mi explic cum de un an, în afară de Erdogan (care nu pune gura pe alcool de teama lui Allah!), nu există un turneu diplomatic de mediere a păcii. Din 1945 nu s-a mai pomenit un astfel de lucru! Pot să înţeleg că propagandiştii aroganţi ai războiului, cei care şi-au tăiat măsura degetului mare (Ionesie…!) şi promovează o propagandă fără limite, au transformat Rusia în Al Treilea Reich, pe Vladimir Putin în Hitler, Opeaţiunea Specială (SpecOps sau Special Operation parcă sună mai… democratic, mai Cool, mai acceprabil, nu?) din Donbas, în războiul de cucerire al întregii Europe democrate, paşnice şi libere… Isteria e maximă, întreţinută de mass-media plătită de Guvern (e). Realitatea este că, în ciuda eforturilor Statelor Unite și ale NATO de a transforma conflictul din Ukraina în Al Treilea Război Mondial, acesta rămîne, pentru europeni, „pe lîngă casă”. Este evident că Statele Unite vor să poarte acest război pînă la ultimul ukrainean. Un război pe care Washingtonul îl prezintă ca pe o cruciadă globală, în stilul celui de-Al Doilea Război Mondial. Aroganţii nu se sfiesc să treacă de la răul absolut reprezentat de Saddam sau Ghaddafi, la tartorul mondial Puțin. Nici nu vreau să mă gîndesc ce vor spune despre Xi! Dacă raţiunea s-ar trezi un minut din mahmureală ar putea vedea un lucru paradoxal remarcat în special în ţările africane şi cele din America de Sud, acolo unde exploatarea colonială europeană şi americană a atins paroxismul. Africanii, din Sahel pînă în Congo sau Somalia şi-au dat seama că războaiele nesfîrşite, unele de 20 de ani neîntrerupt – precum cel din Kiwu de Nord (Congo) acolo unde 600 de mercenari români se află interpuşi între congolezi şi gruparea M23! – sînt întreţinute de companii şi servicii americane, franceze, israeliene etc, toate dorind resursele subsolului. Protestele cu mii de participanţi de la Goma, sau din Brazilia furată electoral, unde se arborează drapelul Rusiei, nu sînt montate de KGB. Pur şi simplu, în conştiinţa aia puţină şi primară de oameni simpli, reprezentanţi ai speciei umane pe a treia planetă de la Soare, protestatarii au înţeles că Rusia se opune capitalismului sălbatic! Drapelul Rusiei a devenit un simbol al libertăţii celor oprimaţi! Nu e ironic? Nu pare de necrezut? Spuneţi voi, care aţi făcut mai multă şcoală decît africanul ăla împuţit şi nespălat de la Goma, spuneţi voi cum violau şi furau ruşii, cum au trimis în Gulag, exterminare, deportări, omul nou! Nou nouţ! Omul sovietic! Cel care astăzi reprezintă modelul luptei pentru libertate, tradiţii, cultură etc. Nu e paradoxal? Nu excesul de propagandă, dubla măsură, aroganţa îmbuibaţilor a născut această malformaţie paradoxală? Eu cred că da!

Mă întorc la Jens Stoltenberg: „Dacă dorim o soluție pașnică negociată a războiului din Ukraina, trebuie să furnizăm sprijin militar Ukrainei. Aceasta este singura cale.”„Armele sînt calea spre pace. Acest lucru poate suna paradoxal, însă singura modalitate de a ajunge la un acord negociat este de a-l convinge pe președintele Putin că nu va cîștiga pe cîmpul de luptă.” Armele Chinei date Rusiei prelungesc războiul. Armele SUA date Ukrainei aduc pacea. Orwell cu al său “1984” a fost pistol cu apă! Cuvinte aruncate pentru proşti! Pentru telespectatori care nu mai gîndesc cu capul propriu, ci cu cel al propagandiştilor de serviciu, susţinuţi de muţenia jurnaliştilor care nu-şi mai pun întrebări, nu mai au îndoilei. Nu ştiu dacă ticăloşia sau prostia sînt mai periculoase decît lipsa raţiunii şi dubla măsură. Ştiu, însă, că aroganţa e o boală care-i face pe oameni să nu mai perceapă dimensiunile reale ale propriei existenţe. Își imaginează că sînt atît de puternici, de înțelepți și de vizionari încît sînt mai presus de toți cei din jur. Și nu sînt! Îşi imaginează că automobilul cu benzină folosit modifică clima planetei. Şi nu o modifică! Aroganţa este o boală mintală. Oamenii ăștia nu sînt sănătoși. Sînt nebuni. Și nimic nu este mai periculos decît această nebunie. Priveşte la Ukraina! Priveşte la România!

AROGANŢA ŞI ÎNDOBITOCIREA ANULUI 2022

2022 este pe final. Dacă în următoarele 29 de zile nu se va întîmpla nimic neprevăzut, precum atacul lui Putin asupra Ukrainei, anul pe care îl încheiem îl pot considera ca făcînd parte dintr-un ciclu de “plăgi egiptene” pe care europenii şi noi, românii, le vom îndura ca un răspuns la aroganţa, cinismul şi îndobitocirea care au pus stăpînire pe noi.

Spuneam la începutul poveştii cu Pandemia de Coronavirus – acompaniată de galopul planetar al măştilor sanitare care apăreau şi dispăreau, magic, în cîteva secunde, şi se tranzacţionau la preţuri incredibile, renunţarea instantanee la drepturile şi libertăţile clamate în Agora Greciei antice în schimbul mai multor zile de viaţă (“căci nu-i tot una leu să mori ori cîne-nlănţuit” – vers lipsit de valoare şi substanţă în ţara geneticei “Mioriţă lae” şi al “capului plecat pe care sabia nu-l taie”), culminînd cu miracolul vaccinului, procurat pe comision gras, de guverne – că această mişcare planetară reprezintă doar mutarea unor bani (mulţi!) din buzunarul Complexului Militaro-industrial, în cel al lui Big Pharma la remorca căruia s-a aflat industria IT, care a reuşit începutul transformării modului tradiţional de viaţă prin cîteva idei “izolatoare”: munca de la domiciliu, deplasarea cît mai redusă, întîlniri şi spaţii virtuale etc, şi tot ce ţine de renunţarea la propria personalitate umană în favoarea unor avataruri! Aceasta pare să fie lumea viitorului şi în aroganţa sa, Big Pharma a crezut că dominaţia economică şi politică realizată timp de doi ani cu ajutorul virusului, va fi veşnică. Cel puţin!

Iată, însă, că, “lumea coşului de fum”, cum ar spune Alvin şi Heidi Toffler, a Complexului Militaro-Industrial, revine spectaculos în 2022 şi în februarie declanşează invazia Ukrainei de către armata rusă. O invazie pe care, personal, am respins-o ca imposibilă din punct de vedere militar şi logic. Nu am luat în calcul că aroganţa şi cinismul bat logica!

“Narativul” oficial acceptat spune simplu: la 24 februarie 2022, Rusia a invadat Ukraina marcînd o escaladare abruptă a războiului ruso-ukrainean, care începuse în 2014. Invazia a provocat criza de refugiați cu cea mai rapidă creștere din Europa de la cel de-al Doilea Război Mondial încoace, cu un număr estimat de peste 8 milioane de persoane strămutate în interiorul țării, precum și cu 7,8 milioane de ukraineni care au fugit din țară pînă la 29 noiembrie 2022, dintr-o populaţie de 43,81 milioane de locuitori, la sfîrşitul anului 2021. Potrivit unor surse, războiul a provocat o “penurie de alimente la nivel mondial”. Înainte de război, uleiul de floarea soarelui ukrainean reprezenta 49,6% la sută din volumul comerțului global. Porumbul reprezenta 15,3%, orzul, 12,6% și grîul, 10%.

190.000 de militari ruşi au invadat Ukraina. Pe hartă şi în discuţiile de cafenea pot părea foarte mulţi, dar coborînd în teren sînt doar “cîteva autobuze” cu care s-ar fi dorit ocuparea Kievului şi… restul, totul cu echipament militar foarte vechi, dar cu sufletul plin de entuziasm sub uniforme, dar şi sub cămăşile civililor “eliberaţi”. Nu s-a întîmplat aşa şi, iată-ne la sfîrşit de an cu un război aproape îngheţat de rasputiţă, la propriu şi la figurat, cu suferinţe individuale inimaginabile petrecute în acest răstimp, din cauza aroganţei şi cinismului celor care ştiu să manipuleze post-adevărul, într-o societate globală imună, deja, la adevăr! PARANTEZĂ, ca să nu uit: cred că ştiu de ce Putin nu a aruncat în luptă tehnologia militară mult clamată. Nu are muniţie să o folosească! Vă daţi seama, fabricile de muniţie au lucrat pentru noile… tancuri, să spunem, doar cîţiva ani, pe cînd pentru T-72, de exemplu lucrează de zeci de ani! Pe un front precum cel din Ukraina e nevoie de muniţi! Nu degeaba, Volodimir Zelensky cerea muniţie, muniţie şi iar muniţie, într-o imagine suprarealistă a lui Lenin care spunea şi el învăţaţi, învăţaţi, învăţaţi! Tot un fel de muniţie, care însă e perimată astăzi, tot aşa cum Lenin aşteaptă liniştit în mauzoleu la Moscova să fie îngropat creştineşte… AM ÎNCHIS PARANTEZA! Mă întorc la suferinţele umane care au invadat micile ecrane şi toate canalele de comunicare, în paralel cu ştiri despre cancerul-paralizia-parkinsonul-priaprismul şi blenoragia lui Putin! Sigur, suferinţele civililor din fosta Yugoslavie, din Syria, Liban, Palestina, Iraq, Afghanistan, Yemen, Lybia nu sînt valabile pentru că, nu-i aşa, “narativul” oficial ne spune că ei sînt născuţi terorişti însetaţi de sînge de femei şi copii nevinovaţi, şi, deci, trebuie să sufere necondiţionat. Şi, de altfel, sîngele lor nu e nici pe departe la fel de albastru precum al necăjiţilor de ukraineni, pe care propaganda globală îi centrifughează între compasiune şi ură globale!

Să mă întorc! Luptele din Donbas s-au intensificat după 17 februarie 2022. Ukraina și Donbasul s-au acuzat reciproc că au tras focuri de armă şi artilerie peste linia de conflict. La 18 februarie, republicile populare Donețk și Luhansk au ordonat evacuarea de urgență a civililor, deși o analiză a BBC sugerează că înregistrarea video care anunța evacuarea „de urgență” fusese filmată cu două zile înainte de data pretinsă. Celebrele batalioane naţionalist-integriste Azov, Dniper etc, au fost cele care au intensificat presiunea militară pe separatiştii din Donbas, unde s-a înregistrat o creștere a bombardamentelor de artilerie de ambele părţi, confirmată inclusiv de reprezentanţi români ai OSCE, care s-au şi etras din sectoarele repartizate. La 19 februarie, ambele republici separatiste au declarat mobilizarea totală, independenţa etc, nu e cazul să intru în detalii – şi nici scopul acestui text, deşi, nu-i aşa, “diavolul se ascunde în detalii”, întotdeauna! -, bătălia pentru Mariupol şi “sanctificarea” luptătorilor din Batalionul Azov – despre aceştia puteţi citi detalii pe acest site, sau în Revista M nr.1/2022 . De fapt, în cinismul său, preşedintele Zelenski a sacrificat acel batalion care devenise o problemă naţionalist-integristă de securitate internă pentru Ukraina. A făcut-o cu mîna ruşilor. “Iată ce pot face două mîini dibace”!

În acest context, aroganţa lu Zelenski a atins cote inimaginabile! Ajuns la putere din voia stăpînilor lui, care între timp nu l-au mai susținut pentru al doilea mandat pe #jumătateromânul Poroșenko, figură bonomă într-o țară jefuită monstros și lucid, cel care joacă în prezent rolul de președinte al Ukrainei a fost, în primele luni ale conflictului, o “apariție”, la propriu, prestînd la limita eroismului de limbaj și motivînd decisiv, prin intervenții on-line, susținerea cauzei unui stat atacat cu bestialitate. Între timp, “idioţii” au văzut cît se poate de limpede nu doar că rușii sau occidentalii, generic vorbind, folosesc propaganda ca armă, dar și victima își construiește propriul narativ. Legitimitatea unei asemenea strategii nu poate fi negată. Mai puțin legitimă este maniera prin care Zelenski a început să emită sentințe morale, să dicteze măsuri internaționale, să ridice vocea și, pe alocuri, să pară mai nervos decît atacatorul. Rusia zisă post-comunistă nu este nici pe departe post-totalitară! Imperialismul Internaționalei socialiste fiind rapid înlocuit cu lozincile imperialismului țarist. Problema esențială a anului 2022: putea fi evitat războiul? Dacă da, cu ce preț sau, dacă nu, de ce musai?

Un lucru este evident: Rusia a invadat Ukraina! În contextul în care, dreptul internațional impunea Germaniei, Franței și Rusiei obligația de a aplica Rezoluția 2202 a Consiliului de Securitate ONU din 2015 de a implementa măsurile prevăzute în Acordurile de la Minsk, lucru pe care doar Moscova l-a făcut, asumîndu-şi responsabilitatea de a proteja populațiile în cazul eșecului propriului guvern… Sigur, în cinismul şi aroganţa lor, Guvernele Garante vor muta discuţia pe alte paliere. Dar, Acordurile de la Minsk au fost semnate după criza care a dus la invadarea Crimeei de către Rusia, în 2014, şi la ciocnirile din Donbass. Acordurile dispun de 13 puncte ce nu au fost implementate în 7 ani! Negocierile dintre Ukraina şi separatiştii pro-ruşi din regiunile estice au fost semnate în două ocazii separate, în septembrie 2014 şi februarie 2015, în prezenţa reprezentanţilor OSCE ai Rusiei şi ai unor ţări occidentale. Primul punct a fost încetarea focului. În cinci luni de conflict, numărul morţilor era de 2.600. Acordul a fost încălcat în mod repetat imediat de ambele părţi, atît de mult, încît victimele conflictului din Donbass s-au ridicat la peste 14.000, potrivit Kievului!

Iată cele 13 puncte consolidate de cel de-al doilea acord, care, susţinut de Franţa, Germania, Rusia şi Ukraina, a fost neimplementat şi a dus la războiul de astăzi: 1. Încetarea bilaterală a focului, imediat şi total; 2. retragerea tuturor armelor grele de către ambele părţi, interzicerea operaţiunilor ofensive şi survolarea zonei de siguranţă de către aeronave militare străine; 3. monitorizarea şi verificarea respectării acordului de către OSCE, lansarea unei misiuni de observare; 4. iniţierea negocierilor pentru autoguvernarea provizorie în regiunile Doneţk şi Lugansk, în conformitate cu legislaţia ukraineană, în scopul recunoaşterii de către parlamentul de la Kiev a unui statut special pentru aceste regiuni; 5. amnistia pentru soldaţii şi combatanţii de ambele părţi, cu excepţia infracţiunilor grave; 6. eliberarea ostaticilor şi prizonierilor de ambele părţi; 7. garanţia asistenţei umanitare în zonele de conflict; 8. reluarea relaţiilor economice şi plata pensiilor; 9. restabilirea controlului deplin al frontierei cu Ukraina de către guvernul de la Kiev; 10. retragerea tuturor echipamentelor militare, a armelor şi a echipamentelor de război, precum şi a mercenarilor străini din zona de conflict; dezarmarea grupărilor militare ilegale; 11. reforma constituţională care prevede descentralizarea administrativă pentru regiunile Doneţk şi Lugansk; 12. organizarea alegerilor în Doneţk şi Lugansk în condiţii convenite; 13. Consolidarea grupului de contact trilateral, format din reprezentanţi ai Rusiei, Ukrainei şi OSCE. Nu s-a respectat nimic din cele 13 puncte, acordurile fiind denunţate de Grupul Zelenski!

Problema responsabilității protejării populației ar fi trebuit nuanțată. Acest principiu nu dă dreptul la un război, ci la o operațiune de poliție realizată cu mijloace militare. De aceea, Kremlinul este foarte atent să numească acest conflict nu ca fiind un „război” ci o „operațiune militară specială”. Cei doi termeni desemnează același lucru, însă „operațiunea militară specială” limitează conflictul şi-l încadrează între limitele legale. Faptul că dreptul internațional îi dă dreptate Rusiei nu înseamnă că îi acord un cec în alb, iar modul în care aplică acest drept este criticabil. La rîndul lor, occidentalii califică Rusia ca „asiatică”, „sălbatică” și „brutală”, deși ei înșiși, cu alte ocazii, s-au dovedit mai distrugători, avînd, însă, ca scop „nobil” păstrarea liberalismului democratic generat de Pax americana! Pînă la urmă, vrem nu vrem, acolo ajungem, iar Puțin are dreptate: Ukraina este doar Teatrul de Operaţii în războiul dintre lumea veche şi lumea nouă. Pe rit slav!

Aceasta este scena spectacolului planetar oferit nouă, idioţilor, de cei care gestionează poveştile complexului militaro-industrial, care nu se dă bătut în faţa Big Pharma! În orice caz, la capătul provizoriu al celor cîtorva luni, timp în care de multe ori te întrebai cum de în capitala unei țări aflate în război au loc pelerinaje a mai tuturor conducătorilor relevanți ai planetei – incredibil, dar pînă și Klaun Iohannis a fost zărit pe acolo! – , este meritul cinic al Ukrainei care a provocat, cu bună știința sau nu, explozia nervoasă a Kremlinului. Nu am nici “o trăire”, cum se spune, nici pentru unii, nici pentru ceilalţi! Sînt implicat doar pentru simplul fapt că noi, România de azi, sîntem la marginea cordonului sanitar al Ortodoxiei, precum şi la gurile Dunării şi Marea Neagră şi, ca de obicei, încurcăm.

Conflictul cu Ukraina va fi soluţionat în sens rusesc! Iar timpul va proba că Ukraina – cea pe care acum o ajutăm din solidaritate cu ceilalți membri UE și NATO, nu ne-a fost și nici nu ne va fi vreodată prietenă! Sigur, asta dacă post-adevărul nu va decide altceva!

Pentru că, în absenţa raţiunii şi la îndemnul aroganţei şi cinismului, post-adevărul construieşte realităţi paralele! Care schimbă lumea! Ştirile false sînt parte din cotidian, de cînd meseria de jurnalist este la îndemîna oricui are o tastatură şi o platformă unde se poate exprima. Şi un primar sau orice fel de entitate politică sau economică, îi plăteşte “oboseala”. Cel mai mare pericol astăzi este că minţile noastre pot fi controlate printr-o serie de cascade informaţionale, printr-o serie de elemente de propagandă cu care noi ne înîlnim, ne ciocnim zilnic, voluntar sau nu. Cînd se întîmplă acest lucru la scară macrosocială, devine periculos pentru soarta societăţilor în care funcţionăm. Deci este bine să ştim că putem fi minţiţi, ca să învăţăm cum să nu fim minţiţi cu atîta uşurinţă… Uşor de zis, greu de făcut, pentru că într-o campanie de propagandă, publicul nu este tratat ca egal. El este tratat mai degrabă ca un copil, care trebuie ţinut în braţe, trebuie orientat, trebuie hrănit cu ceea ce are nevoie. Şi copilul de care vorbesc are nevoie de puţine cuvinte ca să fie convins. Este suficient să ştie că sute de milioane de dolari, bani din taxe şi impozite, au îmbogăţit nefiresc majoritatea mass-media din România care-l intoxică cu propagandă şi sloganuri oficiale. Curat, murdar, Coane Fănică, mai ales că politica oficială promovată de Mama America şi Handicapata Europa este murdară! La propriu, mai ales!

Cei familiarizați cu realitățile germane pot observa fără efort o coincidență pînă la similitudine a temelor promovate de politicienii germani cu temele promovate de Klaun Iohannis. Una dintre cele mai controversate decizii ale primului jucător de golf al ţării, respectiv cooptarea PSD la guvernare doar la cîteva săptămâni de la rezultatul alegerilor parlamentare din Germania, nu mai pare atît de ciudată văzută prin această prismă. Olaf Scholz este social-democrat, sau cum am spune noi PeeeSeeeDiiii-st, “ciumă roșie“! În noiembrie anul trecut, la Glasgow, Iohannis îşi asuma în numele României, deci şi al meu!, angajamentul că voi reduce emisiile de carbon, deşi emisiile de gaze cu efect de seră scăzuseră deja în România cu 50%, în 2021 față de nivelul anului 1990, din cauza reducerii semnificative a activității industriale! Deci deja România avea în 2021 un nivel foarte scăzut al emisiilor de gaze de seră. Să ne gîndim la un om de 140 kg și unul de 60 de kg. Dacă cel de 140 kg slăbește 50% din greutate ajunge la 70kg. Dacă cel de 60 kg slăbește cu 50% ajunge la 30 kg și mai mult ca sigur moare. Una este ca Germania, care a avut o creștere continuă a emisiilor de gaze din 1990 pînă astăzi, să-și asume astfel de obiective și alta este situația României a cărei economie este deja la un nivel foarte scăzut. La ce ne putem aștepta noi, românii, în următoarea perioadă ca urmare a angajamentelor lui Iohannis? Tot aşa, cu liniuţe, ca la Acordul de la Minsk: Scumpirea accelerată a energiei electrice, ca urmare a închiderii centralelor de producere a energiei electrice prin arderea cărbunelui și creșterea prețului certificatelor verzi, contribuția cetățenilor la implementarea așa-numitei energii verzi, eoliene și solare! Dar, vai! Cum aşa? Nu Putin e de vină pentru scumpirea energiei la modul nesimţit Scumpirea combustibililor fosili, gaz, benzină, etc., ca urmare a reducerii producției și a suprataxării. “Putin e de vinăăăăă”, ca să citez. Suprataxarea automobilelor care folosesc combustibili fosili în paralel cu favorizarea fiscală a automobilelor electrice. În paralel trebuie spus că aceste facilități fiscale pentru automobile electrice deja există dar stațiile de încărcare sînt aproape inexistente. Sigur, cu excepţia Reşiţei… Suprataxarea centralelor de apartament; O propagandă agresivă pentru folosirea mijloacelor de transport în comun și determinarea renunțării prin taxare la automobilele proprietate personală. Introducerea educației ecologice în școli… Aici Iohannis a plusat față de Germania inventînd o materie de sine stătătoare pe cînd în Germania conceptele ecologice sînt învățate la Biologie, Chimie, Economie, etc. Green Deal în alte țări mai prevede și împăduriri, protejarea terenurilor mlăștinoase, care sînt excelente depozitare de CO2, sau strategii de grădinărit urban. Dar probabil că așa ceva nu vom vedea în România pentru că ar fi afectate interesele economice ale firmelor străine active în aceste domenii…

Dacă toate planurile sinucigaşe ale sectei Green Deal vor funcţiona în Europa, amprenta de carbon la nivel mondial se va educe sub 1%! Aceasta este o minciună mai mare decît războiul din Ukraina! Emisiile de carbon, așa numita „amprentă CO2”, s-au micșorat în Europa, în, atenție, 2019, cu 30% față de anul de referință 1990. Este important acest 2019 deoarece este anul dinaintea pandemiei! Din 2020 și pînă în prezent, producția industrială a scăzut, traficul aviatic și maritim s-au prăbușit (emisiile poluante s-au redus dramatic). Și totuși, în aceste condiții avem astăzi o vară secetoasă și călduri care îngrijorează Europa. Pe acest fond al unei scăderi cu 30% a emisiilor de carbon și a unei inexplicabile încălziri NATURALE, SUA și UE și-au dat mîna pentru a minți oamenii și a impune restricții în utilizarea energiilor tradiționale, în pofida crizei economice care sugrumă populația…

Şi lîngă toate aceste catastrofe planetare, îşi fac loc micile catastrofe locale, oameni care în 2022 s-au resetat total. Sau, erau resetaţi dinainte şi au stat în adormire! Cum este, de exemplu…, să-i spunem Marian! Care zice că Qatarul a dat şpagă babană la FIFA ca să organizeze campionatul mondial de fotbal şi, în contrapartidă cu onoarea maximă ce I s-a făcut, ar fi trebuit să lase toţi curiştii să-şi etaleze sulele pe stadioane şi toţi beţivii planetei să borască în nisipul lor arăbesc. Acest Marian spune ferm Qatarului: să-i fie ruşine! Să-i fie ruşine că păstrează cutumele şi tradiţiile seculare ale Islamului şi nu se lasă el modernizat, măcar 10 zile, de LGBT-ul mondial, etalat ostentativ de oficialii germani ca la Oktoberfest! Sigur, mai există şi un primar de municipiu pe care aroganţa generată de succesele edilitare îl face să reacţioneze dezamăgitor la orice I se pare că nu se încadrează în standardele sale. Nu-i mai amintesc pe cretinii de serviciu ascunşi prin Consilii de Administraţie, management sau, pur şi simplu, aspiranţi la titlul de caractere ZERO! Mă rog, e o onoare să faci parte, astăzi, din lumea nouă cu curul în sus!

Nu e nici foarte nouă. O ştim din 2006, cel puţin, cînd Mike Judge, cunoscut pentru seriale și filme, ce parodiază societatea și stilul de viață al americanilor, regizează filmul „Idiocracy“, dedicat unei Americi a anului 2505. Evoluția nu ne recompensează cu inteligență! America este îngropată în gunoi, președintele este un campion de wresling și apa este considerată dăunătoare pentru oameni, întrebuințată doar pentru toalete – acoperire folosită de o companie pentru înlocuirea apei cu o băutură de tip Gatorade (benefică pentru că are electroliți, de fapt nici un american nu știa ce sînt electroliții, dar toti știau că sînt buni). Una dintre cele mai bune emisiuni este „Aw! My balls“ (conținutul emisiunii corespunde literalmente denumirii), filmul care a cîștigat premiul Oscar este „My ass“, Starbucks devine un fel de gentlemen’s club, unde latte-urile sînt o metodă de satisfacere sexuală a bãrbațior. Oamenii sînt asemenea unor animale, lipsții de rațiune, prinși în rutina de a se masturba și de a sta non-stop în fața televizorului, sînt controlați de mașinării, care însă nu sînt suficient de inteligente pentru a face față foametei și avalanșei de gunoi. Ultimii oameni de știință a murit în timp ce încercau să găsească o soluție pentru prelungirea erecției și pentru combaterea căderii părului. „Idiocracy“ nu a beneficiat de prea multă publicitate și nici nu s-a obținut un profit extraordinar de pe urma acestuia și, cu siguranță, nu este considerat o revelație în industria cinematografiei. Atunci? Simplu! În cele 90 de minute, este expusă realitatea zilelor noastre și realitatea unui viitor extrem de apropiat, prin îndobitocirea societății. Nu vrem să recunoaştem! Din cauza aroganţei, generată, la rîndul ei de îndobitocire. Un cerc vicios!

E un text, pe cît de lung, pe atît de incomplet. Dar, dacă aţi ajuns pînă aici, veţi fi nedumeriţi că titlul nu exprimă rezumatul compoziţiei lecturate. Este un text despre prostie, despre post-adevăr. Două stări care nu ar fi, însă, posibile fără aroganţă! La mulţi ani, 2023!

MOARTE ȘI MINCIUNĂ LA BAGRAM

BMTF, 11 dec – Un atentat împotriva unui spital în construcţie de lîngă baza militară americană din Bagram, la nord de Kabul, s-a soldat cu cel puţin cinci răniţi afghani, miercuri, au anunţat surse locale şi militare americane, scrie Agerpres.

„Forţe inamice au întreprins un atac împotriva bazei aeriene din Bagram în această dimineaţă, ţintind o instalaţie medicală în construcţie şi destinată afghanilor care locuiesc lîngă bază”, se spune într-un comunicat al misiunii NATO în Afghanistan, Resolute Support.

Guvernatorului districtului Bagram, Abdul Shukoor Qudoosi, a declarat la rîndul său că „explozia puternică” ce „a avariat mai multe case” s-a soldat cu „peste 50 de civili răniţi”. Guvernatorul a menţionat că atacul a implicat o maşină-capcană şi atacatori înarmaţi.

Atentatul nu s-a soldat cu victime printre forţele de coaliţie, se precizează în comunicatul Resolute Support.

Baza din Bagram, aflată sub controlul forţelor americane, este situată la circa 60 de kilometri la nord de Kabul. Preşedintele american Donald Trump a efectuat aici o vizită-surpriză la 28 noiembrie, pentru a sărbători Thanksgiving (Ziua Recunoştinţei) alături de trupele americane şi a se întîlni cu preşedintele afghan Ashraf Ghani.

Atacul, care nu a fost revendicat deocamdată, a intervenit pe fondul reluării discuţiilor dintre talibani şi SUA, la Doha, pentru a ajunge la o retragere a forţelor americane din Afghanistan, în schimbul unor măsuri de răspuns din partea insurgenţilor.

Guvernele americane dădeau asigurări public, din 2002, că fac progrese împotriva insurgenţilor în Afghanistan, însă în privat admiteau contrariul, potrivit unei ample anchete publicate luni de cotidianul Washington Post.

Intitulată „În război cu adevărul”, această anchetă se bazează pe aproape 2.000 de documente ce provin de la Inspectorul General Special pentru Reconstrucţia Afghanistanului (SIGAR), înfiinţat în 2008 pentru a ancheta asupra cheltuielilor abuzive legate de această ţară.

Convorbirile cu responsabili implicaţi în efortul de război şi de reconstrucţie au evidenţiat un buget risipit fără control, într-o ţară fără un guvern central puternic, ceea ce a alimentat o corupţie generalizată şi a făcut ca populaţia să respingă coaliţia internaţională (ISAF), întorcîndu-se spre talibani. „De la ambasadori pînă la personalul de pe teren, (responsabilii americani spun că) noi facem o super treabă. Într-adevăr? Pentru că dacă noi facem o super treabă, de ce există impresia că pierdem?”, se întreabă în 2015 generalul Michael Flynn, care a efectuat mai multe misiuni de informaţii în Afghanistan.

Un militar de grad înalt, identificat drept colonelul Bob Crowley, înalt consilier al ISAF în 2013-2014, explica în 2016 că „fiecare informaţie era transformată pentru a descrie cel mai bun tablou posibil”. „Sondajele, de exemplu, nu erau deloc fiabile, însă întăreau ideea că tot ce făceam noi era bine”, potrivit acestuia.

În opinia lui Douglas Lute, responsabil pentru Iraq şi Afghanistan în Consiliul securităţii naţionale a SUA (2007-2014), misiunea de reconstrucţie suferea de un viciu de concepţie. „Eram lipsiţi de o înţelegere de bază în legătură cu Afghanistanul, nu ştiam ce facem”, spune Lute. „Dacă americanii ar şti magnitudinea acestei disfuncţionalităţi…”, îşi exprima el îngrijorarea în 2015, în condiţiile în care aproape 2.400 de militari şi-au pierdut viaţa în războiul din Afghanistan.