RUSIA – M-Security News

Etichetă: RUSIA

Rusia desfășoară un „atac monstruos” împotriva Moldovei

BMTF, 8 iul – Autoritățile de la Chișinău au avertizat astăzi că procesul electoral devine tot mai vulnerabil în era digitală, subliniind riscurile crescute la adresa democrației, transmite Radio Chișinău. În deschiderea Conferinței regionale „Banii în politică – Bani, Securitate și Democrație”, a cărei miză o reprezintă alegerile parlamentare din această toamnă și impunerea narațiunii Rmoldova – victima războiului hibrid al Federației Ruse, oficialii au semnalat amenințări legate de utilizarea rețelelor sociale, criptomonedelor și finanțărilor obscure în influențarea scrutinurilor electorale.

Evenimentul a reunit experți și factori de decizie din regiune pentru a discuta măsuri de protecție a integrității electorale în contextul digital tot mai complex.

Președinta Comisiei Electorale Centrale, Angelica Caraman, a atras atenția că informațiile false se răspîndesc de trei ori mai rapid în timpul alegerilor. Internetul, rețelele sociale și inteligența artificială transformă modul în care oamenii se informează și își exercită drepturile civice, dar aduc și riscuri semnificative pentru democrație, a avertizat Angela Caraman.

Grupări criminale, actori maligni din exterior, încearcă tot mai mult să exploateze și să abuzeze legile pe care se bazează democrația, a atras atenția premierul Dorin Recean. El a amintit, că în R. Moldova, grupările criminale au cheltuit aproape un procent din PIB pentru a influența alegerile din 2024, echivalentul a trei miliarde de euro pentru o democrație matură din Uniunea Europeană. Republica Moldova nu va permite ca cineva să dirijeze alegerile din exterior, a mai declarat Dorin Recean.

„Am fost martori cum o politică murdărită de bani furați producea guvernări slabe, dependente și corupte. O democrație se construiește pe transparență. (…) Democrația poate fi pierdută nu doar prin tancuri, ci și prin milioane de euro pompați în conturi anonime de publicitate, platforme media de buzunar, inclusiv cele fondate la Moscova cu influenceri plătiți să mintă și cu tăceri cumpărate. Democrația nu este de vînzare. Votul nu se negociază de oligarhii fugari. Moldova nu se mai întoarce în trecut, iar parlamentul R. Moldova trebuie să rămînă vocea poporului nostru, nu să devină un instrument al Kremlinului”, a precizat Dorin Recean, întărind teza vehiculată și anul trecut potrivit căreia cine nu este cu PAS și Maia Sandu este în slujba Moscovei.

Referitor la acțiunile întreprinse de Ministerul de Interne anul trecut și acuzațiile de cumpărare de voturi nu există nici un dosar penal pe rolul instanțelor din Republica Moldova, acestea rămînînd doar la nivelul de spectacol mediatic.

Prin afirmațiile făcute astăzi, la Chișinău, oficialii încearcă să blocheze criticile aduse actualului partid de guvernămînt, PAS, Guvernului Recean și președintei Maia Sandu.

Un interviu catalogat astfel este cel cu profesorul Dan Dungaciu, fost consilier al președintelui moldovean Mihai Ghimpu, publicat de platforma ziua.md, ieri, 8 iulie.

În interviu, profesorul Dungaciu vorbește despre alegerile parlamentare, despre PAS și despre suveranismul de operetă al actualilor lideri de la Chișinău, despre politicile greșite ale României față de R. Moldova:

… după excepția anilor 2020-2021, adică vom avea alegeri geopolitice. Estul se confruntă cu Vestul, doar că reprezentările celor două opțiuni sunt foarte diferite. Opțiunea pro-Est sau euro-sceptică are toate opțiunile la dispoziție, ca un enorm supermarket electoral, pe când opțiunea pro-europeană este una singură și mult erodată.

PAS joacă pentru a treia oară cartea unui cach-all party – cine nu e cu noi e împotriva noastra.

Doamna Maia Sandu a pierdut alegerile în Republica Moldova, guvernarea a pierdut referendumul de integrare europeană în R. Moldova. Și președinția și referendumul s-au câștigat, la limită, prin votul diasporei. Nu comentez votul diasporei, dar e semnificativ dacă un referendum pentru integrarea europeană se câștigă doar prin votul celor ne-guvernați direct de Chișinău!…

În timpul regimului Plahotniuc, doamna Maia Sandu a fost boicotată la București ca lider al opoziției. Doamna Maia Sandu și domnul Andrei Năstase, pentru că vorbeam despre doi lideri la vremea respectivă. Erau practic paria pentru București. Nimeni oficial nu i-a invitat niciodată, nu au stat de vorbă cu ei. Doamna Maia Sandu nu primea premii, nu era aplaudată, nu era elogiată în România. Între noi fie vorba, aceiași ziariști și experți care astăzi, nu-i așa, se întrec în elogierea ei. Cine își mai aduce azi aminte cum doamna Maia Sandu venea singură cu trolerul la București, așteptând de dimineață până seara să fie primită de vreun oficial de la București? Se plimba prin cafenele, pe o vreme ploioasă, sperând că telefonul de la vreun oficial va suna. Telefonul acela n-a sunat niciodată. Doamna Maia Sandu a venit dimineață, s-a întors seara. Nu s-a întâlnit nimeni cu domnia sa. Asta a fost atunci atmosfera. Pariul sistemului de la București, al politicienilor, a fost regimul Plahotniuc. Puțină lume la București critica asta atunci. Bucureștiul a jucat 100% pe regimul Plahotniuc, neîngăduindu-și nici măcar o nuanță. Adică măcar o conversație cu dubletul Maia Sandu – Andrei Năstase. Ei bine, lucrurile s-au schimbat, pentru că așa au vrut americanii, pentru că așa au vrut rușii la vremea respectivă. Plahotniuc a plecat din R. Moldova și Bucureștiul a rămas descoperit, șocat de viteza schimbării. Un eșec major!

Regimul de la București, format din aceiași oameni care au jucat cu Plahotniuc, din culpă, s-a întors la 180 de grade, și fără rest, spre noul regim de la Chișinău. Tot fără spirit critic, tot fără nuanțe. S-a comportat cu doamna Maia Sandu așa cum s-a comportat cu regimul Plahotniuc! Și a pus toate cărțile pe regimul Maia Sandu, pe regimul PAS. Și i-au iertat tot! Să nu fie arătați cu degetul! Fără nicio nuanță față de ce se întâmpla în gestionarea puterii de la Chișinău.

Pe ruși îi interesează în realitate Ucraina. Dacă o controlează, RM e inutilă pentru ei, iar dacă nu controlează Ucraina, tot nu le folosește RM. În plus, atât timp cât Chișinăul vrea să „reintegreze” Transnistria, dosarul integrării europene a RM este tot pe biroul lui Vladimir Putin.

Suveranismul nu poate să existe în Republica Moldova. Și nu poate să existe în Republica Moldova pentru că suveranismul e o chestiune identitară. Suveranismul este o expresie politică a fondului identitar al unei comunități. Așa a fost și este și în America, și în Franța, și în Germania, și în Spania, Portugalia, Ungaria sau România. Și fondul acesta identitar nu există în RM. Identitatea nu e o chestiune clarificată în Republica Moldova.

Nu poți să fii suveranist dacă ești moldovenist, pentru că moldovenismul nu are puterea etnosimbolică de a pune laolaltă suficient de multe elemente simbolice, etnice, culturale în așa fel încât să configureze o identitate moldovenească separată de identitatea românească și, care identitate moldovenească să mai fie și convingătoare în ochii altora.

Deci, din punctul acesta de vedere, moldovenismul te poate face suveranist în raport cu UE, sau chiar anti-UE, dar în final te duce în subordinea Federației Ruse. Moldovenismul te duce în slujba Federației Ruse, pentru că este o invenție a URSS-ului preluată ulterior de Federația Rusă.

Iar un suveranism de extracție identitară românească în Republica Moldova nu poate fi decât un unionist. Nu poți să fii suveranist român în RM pentru că nu există obiectul căruia i te adresezi. Deci, suveranismul moldovenist te duce la Moscova, suveranismul românesc te duce la București! Acesta e destinul și asta e drama statului numit R. Moldova!

Unul dintre mecanismele prin care identitatea românească se diluează în Republica Moldova este faptul că se acreditează tot mai apăsat ideea că românii sunt o minoritate în Republica Moldova. De fapt, despre asta e vorba. Asta este marea trădare de la Chișinău.

Lipsa de atenție a actualei puteri față de identitatea românească este notorie. Cazul Mitropoliei Basarabiei, care este încă o biserică ignorată în Republica Moldova, faptul că doamna Maia Sandu și majoritatea PAS n-au oferit clădirea Seminarului Teologic Bisericii Ortodoxe Române, deși au promis asta tuturor, faptul că puterea de la Chișinău n-a participat la inaugurarea statuii reginei Maria, faptul că în Germania, când a luat un premiu important, doamna Maia Sandu nici măcar n-a tresărit, nu a clipit, când președintele Germaniei vorbit explicit despre „minoritatea română” ca parte a populației Republicii Moldova, alcătuită de majoritatea moldovenească, sau, recent, cazul acesta bizar cu Manualul de Istorie a Românilor, care, chipurile, ar reprezenta doar o minoritate din Republica Moldova.

Cea mai mare victorie a URSS și a Federației Ruse în Republica Moldova este victoria identitară. Ideea de populație moldovenească diferită de cea română este cea mai mare victorie a KGB-ului

La summitul UE-Moldova desfășurat vineri la Chișinău, liderii europeni au transmis un mesaj ferm de susținere a Moldovei. Președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a spus că Rusia desfășoară un „atac monstruos” împotriva Moldovei, prin campanii de dezinformare și atacuri cibernetice. Ea a dat asigurări că UE este pregătită să apere Republica Moldova de amenințările Rusiei „în toate modurile”. În contextul alegerilor parlamentare din septembrie, UE va operaționaliza complet pentru Moldova Rezerva de Securitate Cibernetică, pentru a anihila tentativele de imixtiune ale Rusiei. Măsura este prevăzută în Declarația comună, emisă după summitul de la Chișinău.

Instructori NATO în Odessa

A Ukrainian national flag rises in front of the NATO emblem, amid Russia’s attack on Ukraine, in central Kyiv, Ukraine July 11, 2023. REUTERS/Valentyn Ogirenko

BMTF, 2 iul – Odessa se află la un pas de insurgență. Orașul este tot mai cosmopolit. Dialoguri poloneze, franceze și germane răsună pe străzi, iar instructorii britanici antrenează deschis unitățile GRU pentru sabotaj maritim, cu o bază de drone marine la Oceakov, în oblastul vecin, Nikolaev. Peste tot sînt blocaje rutiere.

După doi ani de pauză, ziarele occidentale reiau teza potrivit căreia Odessa rămîne unul dintre principalele obiective ale Rusiei. Cu toate acestea, așa cum am tot spus, în prezent, cucerirea Odessei prin mijloace militare se confruntă cu o mare dificultate: falezele înalte și controlul total al țărmurilor de către coaliția anti-Rusia. O debarcare a trupelor ruse se va solda cu pierderi grele. Unii analiști ruși mizează, în această situație, pe o insurgență odessită pro-rusă care să preia controlul. O utopie, într-un oraș înțesat de mercenari occidentali pe care rușii îi vînează, la bucată, cu drone!

Războiul din Ukraina a declanşat o adevărată frenezie pe piaţa contractorilor privaţi de securitate. Anunțurile de pe site-urile de specialitate vorbesc despre foşti combatanţi căutați pentru a fi trimiși în Ukraina să lupte sub steagul Kievului. Sumele oferite sînt cele mai mari de pînă acum, se ajunge pînă la 2000 de dolari pe zi, plus bonusuri, în condițiile în care contractorii care acționau pe Autostrada Morții, între Baghdad și Aeroport, erau plătiți cu 1000 de dolari!

Site-ul de job-uri, Silent Professionals, pentru cei care lucrează în industria militară și de securitate privată lasă să se scurgă informații-momeală potrivit cărora mercenarii ajunși în Ukraina sînt plătiți foarte bine pentru serviciile lor în misiuni de „extracție” și logistică!?

Cunoscuta platformă de recrutare nu spune pentru cine face publicitate, dar, potrivit unor informații neoficiale, sînt angajați contractori pentru sume cuprinse între 30.000 și 6 milioane de dolari. Obiectivul lor, de a extrage diverse persoane din Ukraina.

Tony Schiena, directorul general al Mosaic, o firmă americană de consultanță în domeniul informațiilor și securității, care operează în Ukraina de la începutul războiului, afirmă că prețul evacuărilor depinde de complexitatea misiunii. Misiunile Mosaic sînt bazate pe informații mai degrabă decît pe arme și vor continua atîta timp cît va fi necesar.

Un raport al Aerospace&Defense News a constatat că industria militară și de securitate privată la nivel mondial va valora peste 457 de miliarde de dolari în 2030!

ISTORIA HOTĂRĂȘTE, DIN NOU, DESTINUL ROMÂNESC

BMTF, 23 mai – Știm istorie și nu îmi doresc să o repetăm! Din păcate, așa cum spunea Iorga, istoria este ciclică și predictibilă pentru cei care o ignoră. Și noi, românii asta facem. De secole! Poate că ignoranța noastră, superficialitatea, defazarea au contribuit la continuitatea noastră în acest spațiu geografic. Pentru că dincolo de expresii sforăitoare, pe care ne place să le rostim la evenimente, sau să le auzim mereu și mereu, precum un opiu al rațiunii, conștiința de neam și țară, visul de veacuri etc, nu reprezintă nimic în realitatea crudă a istoriei. Conștiința de neam și țară s-a născut, dezvoltat și pus în practică exclusiv prin intermediul elitelor pașoptiste, nu la București sau Iași, ci la Paris și Viena, fără ca badea Ion să fie întrebat și să răspundă pozitiv și înflăcărat la acest proiect. Pentru că, pentru țăranii împovărați de nevoi era egal unde se cheltuie birurile luate: la Petersburg, la Constantinopol sau la Paris și Londra. În acest context, Principatele Unite au apărut pe harta Europei ca un spațiu tampon/de manevră între Franța și Imperiul Țarist. Construit pentru această nevoie de securitate europeană și manevrat, întotdeauna, pentru atingerea scopurilor. Această funcție a condus la apariția și modernizarea României viitoare.

Ce se întîmplă astăzi în geo-politica românească reprezintă repunerea pe traiectoria inițială a spațiului Carpato-Danubiano-Pontic. Pentru că, și astăzi, România se află în „punctul nevralgic”, unde se suprapun cele trei planuri de analiză (global/regional/local) care nu au nimic în comun cu scîncetul patriotard al conștiinței de neam și țară sau vis de veacuri, bla-bla: la periferia cea mai activă a structurilor euroatlantice, la frontiera/falia geopolitică dintre Occident și Rusia, în proximitatea imediată a „liniei roșii” (istmul ponto-baltic, respectiv aliniamentul Kaliningrad – Belarus – Ukraina, la care se adaugă prelungirea eurasiatică a statelor trans-caucaziene) – nivelul global; la Marea Neagră („nodul geopolitic” al Eurasiei), unde se intersectează toate axele de importanță continentală și se află cel mai complicat sistem de pivoți geopolitici – nivelul regional; deținînd unul dintre punctele geostrategice ale Mării Negre respectiv Gurile Dunării – nivelul local.

Napoleon renăscut sub chipul președintelui Macron, pătruns de spiritul Imperiului (și deposedat TOTAL de coloniile africane – unde nu au adus un ciocan timp de 200 de ani! – de niște desculți sprijiniți de teroriștii matrioșka), se opune prin voință divină unui Țar care își sporește sfera de influență nu doar pentru controlul Strîmtorilor, ci și pentru influența sporită în Balcani. Nimic nou sun soare! Trag nădejdea că nu vom repeta la indigo același scenariu.

Ce zice spiritul napolionean? Păi, istoricește vorbind, Franța a ars din temelii Moscova! Invazia franceză a Imperiului Rus a fost un conflict militar din cadrul războaielor napoleoniene, care a opus Imperiul Rus, pe de o parte, Franței și aliaților săi, pe de altă parte. Conflagrația s-a derulat între 24 iunie și 12 decembrie 1812, cuprinzînd operațiuni militare pe mai multe teatre. Între 14 și 18 septembrie (stil nou), Moscova a fost ocupată și incendiată. Orașul, ale cărui clădiri erau construite în principal din lemn, a fost distrus aproape în întregime, lăsîndu-i pe francezi practic fără posibilități de încartiruire. Mai apoi, mai înainte de a părăsi orașul răvășit de incendii, Napoleon a dat ordinul ca toate clădirile rămase neatinse, inclusiv Kremlinul, să fie incendiate. În plus, soldații Marii Armate, nemulțumiți de condițiile generale și fără perspectiva victoriei, au început să jefuiască ce mai rămăsese valoros în oraș. În decursul agonizatei retrageri din Rusia, cele mai multe lucruri jefuite au fost abandonate.

Pe 14 decembrie 1812, ultimii soldați francezi au fost alungați de pe teritoriul rus. Numai aproximativ 22.000 de soldați dintre cei aproximativ 800.000 care începuseră campania au mai supraviețuit. În total, se pare că au murit aproximativ un milion de oameni, împărțiți în mod egal între cele două părți beligerante. Pierderile militare s-au cifrat la aproximativ 300.000 de francezi, 70.000 de polonezi, 50.000 de italieni, 80.000 de germani și, probabil 450.000 de ruși. Francezii au mai pierdut aproximativ 200.000 de cai și peste 1.000 de piese de artilerie.

Victoria rușilor împotriva francezilor în 1812 a fost o lovitură uriașă dată ambițiilor lui Napoleon de dominare a Europei. Pentru Rusia, termenul „Отечественная война – război patriotic” a devenit un simbol care a întărit identitatea națională, care avea să aibă un efect uriaș asupra patriotismului rus în secolul al XIX-lea.

În anul care a urmat, 1813, o coaliție se formează împotriva Imperiului Francez, alcătuită din Imperiul Rus, Suedia, Marea Britanie și foștii aliați, Imperiul Austriac și Regatul Prusiei. Profitînd de pierderile uriașe suferite de Marea Armată (în special la nivelul cavaleriei), dar și de superioritatea numerică a acestora, membrii coaliției, după o campanie care a durat doi ani, reușesc să ajungă la porțile Parisului și să forțeze abdicarea lui Napoleon.

Uriașul impact pe care l-a avut acest război în coștiința rusă poate fi recunoscut după romanul Război și pace al lui Lev Tolstoi și Uvertura 1812 a lui Ceaikovski.

Consolidată în rolul de „jandarm al Europei”, Rusia era atotputernică. Dar previziunile geopolitice şi întregul context politic şi militar au fost profund modificate de Războiul Crimeii (1853-1856), încheiat cu înfrîngerea Rusiei. Războiul Crimeii (al Ukrainei, astăzi!?) reprezintă conflictul care a schimbat balanţa puterilor în Europa, slăbind Rusia, întărind (cel puţin pentru o scurtă perioadă) Imperiul Otoman şi care a făcut din Franţa cea mai importantă forţă militară europeană, în timp ce Marea Britanie a rămas forţa navală cea mai însemnată. Austria şi-a mărit puterea şi prestigiul, atît Germania cît şi Italia au obţinut unificarea mult aşteptată, iar Statele Unite, care nu au fost doar un observator inocent al războiului, şi-au folosit relaţiile de prietenie cu Rusia pentru a intra în posesia teritoriilor Alaska şi Hawaii!

Pentru istoricii militari și jurnaliști, Războiul Crimeii a fost primul suficient de bine documentat de către fotografi, primul care a avut loc în epoca telegrafului, căilor ferate şi vapoarelor cu aburi, primul în care minele au jucat un rol important în bătăliile navale şi primul care a propus utilizarea majoră a armelor chimice. A fost cel mai sîngeros război din epoca modernă până la declanşarea Primului Război Mondial. Totalul pierderilor nu va fi cunoscut niciodată cu exactitate, dar probabil că a depăşit un milion de morţi, la care se adaugă un număr necunoscut de bărbaţi, femei şi copii rămaşi schilozi pe viaţă din cauza rănilor sau a bolilor suferite. Probabil în dreptul ruşilor se poate consemna aproape o jumătate de milion de victime omeneşti, iar turcii au suferit pierderi similare. Franţa a pierdut probabil 100.000 oameni, Marea Britanie peste 25.000, iar Italia în jur de 2000.

În acest context de balansare a relațiilor de putere în Europa, cînd revoluționarii pașoptiști din Est s-au ridicat împotriva Austriei, Rusia a intervenit în mod brutal. Neliniştită de creşterea tensiunilor în această zonă, care puneau în pericol comerțul, rutele de transport și, implicit, afacerile și profitul, capitalul, Europa Occidentală a început să se concentreze asupra a ceea ce avea să se numească „problema orientală”. Marea Britanie a devenit tot mai ostilă faţă de ţarul autocrat ( îl numesc istoricii noștri) Nicolae I, deoarece credea – greşit, după cum s-a dovedit – că acesta intenţiona să înainteze spre sud, „pentru a smulge India din strînsoarea sa colonială” (primele războaie din Afghanistan!). Concurenţa dintre ruşi şi britanici devenise atunci atît de deschisă, încît era cunoscută sub denumirea de „marele joc”. Exporturile masive de cereale ruseşti afectaseră comerţul britanic din toată lumea, iar comerţul cu Imperiul Otoman a devenit o altă sursă de discordie dintre cele două puteri. Ca şi Marea Britanie, Franţa îşi dezvolta relaţii comerciale cu guvernul turc, pe care expansiunea rusă le-ar fi ameninţat. Concurenţa dintre ruşi şi britanici pentru controlul Mediteranei, Indiei şi Orientului Mijlociu crescuse şi devenise o preocupare vitală atît pentru statele respective, cît şi pentru Imperiul Otoman. Francezii erau implicaţi şi ei destul de serios.

Sute de ani Principatele Române au constituit teatrul de război pentru Austria, Rusia şi Turcia, fiind ocupate temporar de unele dintre acestea. Austria a anexat în 1775 Bucovina, Rusia, din 1812 Basarabia, iar Turcia a ocupat în 1417 Dobrogea. Românii din Principate i-au ajutat deseori pe ruşi şi austrieci în războaiele împotriva imperiului otoman, în speranţa că vor înlătura regimul fanariot şi îşi vor recîştiga vechea libertate internă. Numeroasele războaie şi ocupaţii militare au pustiit teritoriul românesc, i-au afectat viaţa materială şi socială şi i-au creat un sentiment de nesiguranţă şi frică permanentă.

În vara anului 1853. Imperiul Rus a ocupat Moldavia şi Valahia aflate sub suzeranitate otomană şi a promovat drepturile minorităţilor creştin-orotodoxe din Palestina, provincie a Imperiului Otoman. Obiectivele sale erau expansioniste, încercînd să obţină controlul asupra Peninsulei Balcanice şi acces la Marea Mediterană pe fondul declinului Imperiului Otoman.

Otomanii s-au aliat cu francezii care promovau drepturile minorităţilor creştine din Palestina, şi cu britanicii care nu voiau ca ruşii să aibă acces la Marea Mediterană. Și… treaba a fost gata!

Pentru a preveni un alt conflict cu Rusia, împăratul Franţei, Napoleon al III-lea, şi-a dorit crearea unui stat românesc tampon dintre Imperiul Otoman, Imperiul Rus şi Imperiul Austro-Ungar, un stat independent și neutru care să fie condus de un principe, să aibă constituţie şi instituţii reformate. Așadar, statutul internaţional al Moldovei şi Ţării Româneşti a devenit o problemă a echilibrului european.

Importatoare de grîne româneşti, Marea Britanie dorea să scoată circuitul cerealier de sub ameninţarea interceptării sale de către Rusia, stăpînă a Deltei Dunării. În acelaşi timp, libertatea de navigaţie pe Dunăre şi crearea unei zone tampon durabile între Rusia şi Imperiul Otoman îndreptau interesul marilor puteri europene asupra statutului Principatelor dunărene. După cum aprecia regretatul Florin Constantiniu, aşa cum drumurile de negoţ au jucat un însemnat rol în apariţia statelor medievale Ţara Românească şi Moldova, tot astfel libertatea de navigaţie pe Dunăre, pusă sub control internaţional, a îndeplinit o funcţie esenţială în crearea statului român modern. La 30 ianuarie//11 februarie 1856 s-au întrunit la Constantinopol reprezentanţii diplomatici ai Marii Britanii, Austriei şi Franţei cu cei ai Porţii, pentru a discuta problema viitoarea reorganizări a Principatelor.

„Războiul Crimeii avusese drept scop să stabilească în Răsărit o ordine și o limită. Tratatul de la Paris a fixat această limită la Dunărea de Jos: Dunărea, fluviu european, trebuia să aparțină în întregime Europei; Basarabia, pământ moldovenesc, urma să revină statului care asigura libertatea Dunării (de fapt, numai partea sa sudică, n.a.); Principatele dunărene trebuiau să se bucure, la fel ca şi Dunărea, de garanția Europei. Aceste condiții justificau şi asigurau constituirea României, unită şi liberă. Noul stat, care urma să se nască, avea drept bază un act ce stabilea un echilibru. Destinul său era legat de acest echilibru, după cum acest echilibru depindea de existența lui”, caracteriza Grigore Gafencu raporturile de determinare cauzală dintre războiul Crimeii, statul Dunării și apariția României.

Franța și Rusia au fost implicate în procesul politic din Principate, au avut poziții distincte în privința acestei uniri, influențate de interese geopolitice și de rivalitatea dintre cele două puteri, care au inclus inclusiv falsificarea unui rînd de alegeri. Cam ca în 2024… La 7/19 iulie 1857 au început alegerile pentru Adunarea ad-hoc din Moldova, falsificate de caimacamul Nicolae Conachi-Vogoride. Puterile Garante au adresat note de protest, urmate chiar de ruperea relaţiilor diplomatice cu Poarta, tensiunea internaţională fiind deosebit de gravă. Pentru evitarea unui nou conflict armat, în ziua de 29 iulie/9 august 1857 a avut loc, la Osborne, întîlnirea dintre Napoleon al III-lea şi regina Victoria. Marea Britanie a acceptat anularea alegerilor şi s-a angajat, alături de Franţa, să pretindă acelaşi lucru Imperiului Otoman. în schimb, Franţa se mulţumea cu o unire administrativă, cu instituţii similare, renunţînd la varianta unirii sub un prinţ străin.

Noile alegeri, din august (Moldova) şi septembrie (Ţara Românească) s-au soldat cu o majoritate unionistă în Moldova dar una conservatoare în Ţara Românească.

Implicarea Franței:

Franța a fost o forță importantă în promovarea unificării Principatelor, considerînd-o un mod de a contrasta influența rusă în Balcani.

După Războiul Crimeii, Franța a căutat să se implice în rezolvarea problemelor din Principate, inclusiv a statutului lor politic.

Prin acordul de la Paris din 1856, Franța a fost parte a puterilor care au garantat autonomie Principatelor, sub suzeranitatea Imperiului Otoman.

Implicarea Rusiei:

Rusia a fost considerată o parte a puterilor implicate în unirea Principatelor, dar cu o poziție mai rezervată.

Rusia, fiind învinsă în Războiul Crimeii, nu a avut un rol decisiv în negocierea statutului Principatelor, dar nici nu a fost împotriva unirii.

Rusia s-a opus la ideea de a se crea un stat puternic în Balcani, care ar fi putut amenința interesele sale regionale.

Unirea Principatelor a contribuit la o schimbare a echilibrului de putere în Balcani, favorizînd Franța în detrimentul Rusiei. Cele două puteri au avut poziții contradictorii în ceea ce privește viitorul Principatelor, cu Franța sprijinind ideea de independență și Rusia preferînd un statut mai limitat.

Unirea a fost, în parte, un rezultat al rivalității franco-rusă, cu Franța folosind unirea ca un mijloc de a contrasta influența rusă în regiune.

În concluzie spun că sîntem într-un moment istoric similar celui din sec 17 și e bine să nu uităm care este scopul apariției pe hartă a Principatelor Române. Am fost și vom rămîne un buffer al Europei în istorica sa confruntare cu Rusia. Astăzi, indiferent de voința unora sau a altora, Europa a preluat controlul asupra acestui buffer și îl va folosi conform standardelor de securitate, guvernate exclusiv de rațiune și deloc de emoții.

GHIOAGA CUVÎNTULUI. ȚUCĂLARI

Pentru mințile înămolite, orice apel la realism strategic e trădare. Orice încercare de a pune Europa în fața responsabilităților proprii, e catastrofă geopolitică. Nu mai vorbesc de situația României unde, chiar după alegeri, avem same shit, different toilet! Deși îi apreciez enorm pe colegii mei Claudiu Lucaci (TVR) și Victor Nichituș (Chișinău) care reușesc, de fiecare dată, analize lucide și tăioase într-un limbaj elegant și reținut, așa cum stă bine unui veritabil analist, mă regăsesc în situația, totuși, de a folosi același tip de analiză de gang, scrisă în cuvinte puține și simple, menită să o înțeleagă și politicienii autohtoni mult mai obișnuiți cu ghioaga cuvîntului.

Pare că de vineri (deși semnalele sînt de mai demult!) am intrat într-o lume în care, în ciuda zgomotului și bruiajului de fond, semnalul începe să se distingă tot mai clar. El este verbalizat simplu și direct, pe înțelesul tuturor, chiar și de aceia care au marginalizat, ostracizat, pedepsit, cenzurat și vocile disidente care anunțau perspectivele alternative. Politizarea cunoașterii și subordonarea adevărului față de ideologie, transformat în delict de opinie, de un activism vocal și strident, irațional și oportunist promovat de o gașcă politică și intelectuală cu creierii îmbîcsiți de progresism și buzunarele doldora, a suprimat dezbaterea autentică și a dus la uniformizarea gîndirii europene. LUMEA SE SCHIMBĂ. NU ȘI NELUMEA!

Conferința de Securitate de la Munchen, negocierile de pace pentru Ukraina și summit-ul de astăzi, de la Paris sînt cele trei secvențe ale aceluiași ADN geo-politic ce se va extinde în următorii ani și care exclude și elimină boala numită progresism.

Vicepreședintele SUA, JD Vance, la Conferința de Securitate de la Munchen: ”De ani de zile, ni se spune că tot ceea ce finanțăm și sprijinim este în numele valorilor noastre democratice comune, totul, de la politica noastră față de Ukraina la cenzura digitală, este prezentat ca o apărare a democrației în SUA și UE. Dar cînd vedem instanțe europene care anulează alegeri și înalți funcționari care amenință să anuleze altele, ar trebui să ne întrebăm dacă ne menținem la un standard suficient de ridicat. (…) Anularea alegerilor din România a avut loc pe baza suspiciunilor șubrede ale unei agenții de informații și a presiunii enorme din partea vecinilor continentali. (…) Dacă alergați de frica propriilor votanți, America nu poate face nimic pentru voi și, de altfel, nici voi nu puteți face nimic pentru poporul american care m-a ales pe mine și l-a ales pe președintele Trump”.

Vance nu delirează. E doar vocea sinceră a unei alte Americi care s-a săturat de ipocrizia strategică a Europei, de valul de activism sorosist și propagandism! „Administraţia Trump este foarte preocupată de securitatea Europei, dar nu de Rusia sau China sau orice alt actor extern, ci de ameninţarea din interior. Retragerea Europei de la valori fundamentale, pe care le-a împărtăşit cu SUA. Un fost comisar european a spus recent la televizor, şi părea încîntat, că guvernul României a anulat alegerile. El a avertizat că acelaşi lucru se poate întîmpla şi în Germania. Aceste declaraţii sînt şocante pentru urechile americane. De ani ni s-a spus că tot ce finanţăm şi susţinem este în numele valorilor democratice comune. Dar cînd vedem instanţe europene că anulează alegerile şi oficiali de rang înalt ameninţă cu anularea altora, te întrebi dacă mai avem în comun aceleaşi standarde înalte„.

Vă dați seama cum au sunat în urechile progresiștilor adunați la Munchen cuvintele vicepreședintelui JD Vance! Tot ce a promovat administrația Biden nu funcționează. E un nou serif în oraș, Trump! Deindustrializarea nu funcționează! Cenzura nu funcționează! Deschiderea granițelor nu funcționează! Imigrația ilegală nu funcționează! Greenul nu funcționează! Și asta într-o plină criză de orgoliu european prin care se dorește salvatorul mediului planetar, farul călăuzitor al ideologiei progresiste de stînga prin intermediul căreia totul este permis. Chiar și anularea alegerilor!

Europenii au fost dezgustați de discursul lui Vance. Care, nu e singular, mesaje similare, dar mai soft, fiind trimise anterior de Secreetarul de stat și șeful Pentagonului. Tema discursului american a fost problema valorilor comune între națiunile europene și America. Iar importanța de securitate a acestei teme este evidentă. Numai în acest context putem înțelege că democrația, cu condiția ei obligatorie a libertății de exprimare a opiniilor, credințelor etc. este o valoare esențială, pusă astăzi sub semnul întrebării de reglementări și atitudini europene. Care europeni și-au dat arama pe față, cum se spune în analiza de gang, în cazul loviturii de stat din România, bornă exemplu pentru discursul american și studiu de caz pentru multă vreme de acum încoace!

Reacția Martin McSweeney- political commentator and content creator dedicated to the preservation of democracy and social justice, la Conferința de Securitate de la Munchen, în 14 februarie 2025, spune totul, în timp ce liderii europeni au fost muți, precum peștii în acvariu. McSweeney a vorbit în numele tuturor propagandiștilor susținători ai aripii războinice și conflictuale, adică tocmai acea aripă dezavuată de actuala administrație de la Washington.

„Sînt incandescent de furie acum. Simt greață. Un vicepreședinte al Statelor Unite a stat astăzi pe pămîntul unde atît de mulți americani și-au dat viața pentru a învinge fascismul în Europa. A ținut un discurs rușinos care a scuipat pe mormintele lor. Nu că ar trebui să ne așteptăm la altceva, avînd în vedere că șeful său a sărit peste vizitarea mormintelor americanilor căzuți în Europa de teama de a nu-și uda părul. Același om care i-a numit pe acești eroi căzuți „fraieri” și „învinși”… Vance face acum parte din cea mai autoritară administrație din istoria Americii. O administrație care caută în mod activ să refuze femeilor autonomia asupra propriului corp. O administrație care urmărește aceleași deportări în masă ale imigranților pe care Europa le-a cunoscut în Germania anilor 1930. Vance este un om pe care nici măcar propriul său președinte nu îl vede ca succesor. A venit în Europa pentru a-și vărsa bila cristo-fascistă asupra liderilor din Regatul Unit și din întreaga Europă, într-un turneu de represalii menit să afirme puterea americană…

Pentru a consemna, 𝟔𝟎𝟎𝟎 𝐝𝐞 𝐬𝐨𝐥𝐝𝐚𝐭̦𝐢 𝐮𝐜𝐫𝐚𝐢𝐧𝐞𝐧𝐢 𝐚𝐮 𝐬𝐞𝐫𝐯𝐢𝐭 𝐚𝐥𝐚̆𝐭𝐮𝐫𝐢 𝐝𝐞 𝐬𝐨𝐥𝐝𝐚𝐭̦𝐢𝐢 𝐚𝐦𝐞𝐫𝐢𝐜𝐚𝐧𝐢 𝐢̂𝐧 𝐈𝐫𝐚𝐤. 𝐀𝐬𝐭𝐚, 𝐝𝐞𝐬̦𝐢 𝐔𝐜𝐫𝐚𝐢𝐧𝐚 𝐧𝐮 𝐞𝐬𝐭𝐞 𝐦𝐞𝐦𝐛𝐫𝐚̆ 𝐍𝐀𝐓𝐎. În 1994, la semnarea Memorandumului de la Budapesta, au renunțat la armele nucleare în schimbul unor garanții de securitate din partea SUA și a Regatului Unit. Aceste garanții au fost încălcate în 2014, cînd Rusia a invadat Crimeea. Li s-a spus atunci: „𝐎 𝐚𝐬𝐢𝐠𝐮𝐫𝐚𝐫𝐞 𝐧𝐮 𝐞𝐬𝐭𝐞 𝐨 𝐠𝐚𝐫𝐚𝐧𝐭̦𝐢𝐞.”

Acum, în ciuda prieteniei și a sacrificiului lor curajos pe cîmpurile de luptă din Ukraina, președintele Statelor Unite a decis să-i abandoneze și să ofere o victorie unui criminal de război inculpat, care a invadat ilegal teritoriul suveran al unui aliat al SUA. Un aliat ale cărui trupe și-au pierdut anterior viețile sprijinind America în războiul său împotriva terorii.

RUȘINE LUI… Poate vreți să aruncați Ucraina sub autobuz în timp ce le furați zăcămintele minerale, 𝐃𝐀𝐑 𝐄𝐔𝐑𝐎𝐏𝐀 𝐍𝐔 𝐕𝐀 𝐏𝐄𝐑𝐌𝐈𝐓𝐄 𝐀𝐒𝐓𝐀. 𝐒̦𝐭𝐢𝐮 𝐬𝐢��𝐮𝐫 𝐜𝐚̆ 𝐑𝐞𝐠𝐚𝐭𝐮𝐥 𝐔𝐧𝐢𝐭 𝐧𝐮 𝐯𝐚 𝐚𝐛𝐚𝐧𝐝𝐨𝐧𝐚 𝐩𝐨𝐩𝐨𝐫𝐮𝐥 𝐮k𝐫𝐚𝐢𝐧𝐞𝐚𝐧. Contribuția noastră de ajutor raportată la PIB depășește deja pe cea a SUA, la fel ca și cea a Poloniei, Germaniei, Finlandei și a altor state.

SUA nu mai este un aliat de încredere și, dacă va fi nevoie, vom sprijini Ukraina fără America.

Cât despre tarifele voastre patetice, faceți ce vreți. Curînd nu veți mai avea prieteni decât tirani și autocrați, așa că sînt sigur că Wun Dum Fuc se va simți ca acasă.”

În România, gorniștii nu se puteau lăsa mai prejos, deși în corul vocilor obediente s-a dovedit că nu contează. D.Tapalagă, Cristian Tabără, Sorin Ioniță nu l-au scos pe JD Vance din „nenorocit” (S.Ioniță), putinist (C. Tabără), „cel mai prost om din America” (Moise Guran), iar SUA au ajuns chiar „inamic”(D. Tapalagă), pe care UE trebuie să-l invingă.

Mda… America a devenit dușmanul Europei! Pe față, că prin acțiunile geo-politice promovate de camarila Biden&Soros&Schwab America a nenorocit deja Europa pentru următorii 50 de ani!

Europenii au acum două variante: Fie declară America oficial dușman, fie acceptă criticile și re-construiesc consensul Nord-Atlantic. În ambele variante, progresiștii europeni aflați la putere la Bruxelles, în Franța, Germania, UK, sau România, cei care au fost prea apropiați de Democrații americani vor trebui să dispară. Același lucru va trebui să-l facă Maia Sandu și PAS dincolo de Prut, dacă se dorește ca numele Moldova să mai apară în următorii ani în vreo agendă americană.

Pentru a se pune de acord, liderii europeni se reunesc la Paris. Fără România și Țările Baltice și încă vreo doi ciudați de la Cercul Polar. De ce fără România? Claudiu Lucaci are dreptate cînd spune cu subiect și predicat că țara noastră se află în Zodia Irelevanței. Voi reveni! Deocamdată, să spun că relația între Europa și SUA transcede războiul din Ukraina și negocierile de pace demarate peste capul lorzilor războinici de pe Vechiul Continent. Preocuparea cea mai mare a leadrilor din Uniunea Europeană, chiar dacă este minimalizată sau puțin verbalizată, intenția Statelor Unite de a reduce imediat deficitul comercial dintre America și Europa. Pe timpul administrației Biden, acest deficit s-a ridicat la 235,6 miliarde dolari americani în 2014, cu o creștere de aproape 13 la sută față de anul precedent, în condițiile în care importurile americane de bunuri produse în Europa au atins valoarea de 605,8 miliarde dolari, în 2024, cu o creștere de 5,1 la sută față de anul precedent. Declarativ, președintele american Trump și-a stabilit obiectivul a ajunge foarte repede la o paritate cu Uniunea Europeană, în ceea ce privește schimburile anuale, concomitent cu reducerea acestui deficit. Ceea ce, fără nici o îndoială, îi panichează pe leaderii europeni, care își văd amenințată creșterea economică, unele dintre state putînd chiar să intre în recesiune.

Cealaltă îngrijorare este războiul din Ukraina. Problema cu acest război este că Europa a profitat de Administrația Biden și în ceea ce privește sprijinul pe care îl acordă Occidentul în general Ukrainei. Și în acest caz, contribuția Statelor Unite este dublă față de contribuția europenilor, care include și contribuția Marii Britanii! De aceea președintele Trump le cere europenilor să majoreze cheltuielile de apărare! Complicat…

La Paris, s-a reunit Europa care contează! Fără Țările Baltice, a căror contribuție la UE și NATO este doar de paradă, reprezintă simbolul smuls din ghearele fostului URSS, victima perfectă a lui Vladimir Putin etc.

Cu România, este altceva… Rtomânia se află de 10 ani în Zodia Irelevanței externe, iar acest fapt se datorează EXCLUSIV lui Klaus Werner Iohannis, devenit șeful țucălarilor care au umilit România din postura de reprezentanți strategici. Nu ne bagă nimeni în seamă, nu facem parte din nici un sfat de taină, format restrîns, sau bilaterală strategică, nu ne caută nimeni la telefon… De la lovitura de stat încoace pe Iohannis nu l-a invitat Rutte la cina privată pe care a organizat-o la Bruxelles iar Ursula l-a ocolit cu trotineta electrică. Pe Bolojan nu-l știe nici măcar un șef de garaj, iar pe restul…

La conferința de securitate de la Munchen a participat obscur ministrul de externe, dar ca spectator, nu a vorbit la vreun panel. Ministrul român de externe e cetățean german! Sigur, s-a întîlnit la budă cu un oficial american care i-a dat garanții ferme între două jeturi ș-o bășină. Mi-aș fi dorit să-mi amintesc de Emil Hurezeanu ca de un jurnalist și scriitor excelent, alături de care mi-am petrecut 13 iunie 1990… Politicianul Emil Hurezeanu a dovedit că nu este mai presus de șleahta ordinară care despoaie România! Trebuia să fim la Paris! Trebuia să fim chemați la negocierile de pace, că doar am dat un Patriot! Țucălarul șef a dat un Patriot ca plocon pentru porcăriile pe care urma să le facă! Să mai reflectăm puțin, zic, de ce sîntem irelevanți pentru partenerii noștri din UE și din NATO! Cînd toată arhitectura instituțională a unei țări se bazează doar pe conexiuni politice, pupincurism și securism, să nu ne mirăm că sîntem unde sîntem…

Din păcate, situația asta nu se va schimba, pentru că însăși fibra acestei societăți e tarată! Acești oameni au vînt în pupă din partea unora care ei înșiși sînt impostori acolo unde sînt, în cele mai înalte funcții europene, de unde și dezastrul continental în care ne aflăm!

Negocierile de pace pentru Ukraina au început. La Moscova, în Arabia Saudită, telefoanele au fost deschise, canalele de dialog au fost reluate. America a băgat Ukraina în kkt, America o va scoate. Black Rock este stăpîn pe jumătate din terenurile ukrainene și pe datoria suverană a țării! Practic, BlackRock conduce Ukraina. Zelenski doar încasează dividendele și se mai agită atunci cînd stăpînii îi spun că e nevoie să o facă. Personaje grele din România încasează dividende din războiul de la graniță. Pentru achiziții de armament, pentru tranzit de cereale, pentru…, pentru… O mînă spală pe alta și amîndouă obrazul, după cum zicea un fost țărănist de frunte.

Negocierile de pace vor fi foarte dure. Pacea în Ukraina ca victorie a lui Vladimir Putin va costa Rusia pe termen lung. Nu teritoriile din Dombas, Crimeea sau Herson contează, ci sprijinul pentru Iran, moneda BRICS pregătită să înlocuiască dolarul, relația cu China, subiecte esențiale pentru agenda lui Trump și unde Europa, cu atît mai puțin România, nu contează! SUA se pregătesc să-și consolideze prezența în Asia-Pacific și să întoarcă favorurile evreilor care l-au adus la putere. Asta înseamnă că se pregătește de război în Iran, retrăgîndu-și trupele din Syria (lăsată hegemonului regional Turcia), din Europa (România e pe listă!)…

La început, a fost cuvîntul! Și discursul lui Vance!

TRĂIM VREMURI INTERESANTE. SE SCHIMBĂ PRIORITĂȚILE

Viteza schimbărilor geo-politice din ultimele săptămîni este mai mare decît viteza schimbărilor climatice! Este o lemă care ar trebui afișată, acum, în orice redacție! Pentru colegii mai tineri care nu știu ce e aia o lemă, dau din DEX: Propoziție preliminară a cărei concluzie ușurează demonstrația unei teoreme. În aceste condiții, orice tentativă de a scrie un text cît de cît coerent și rațional, lipsit de emoțiile stîrnite de zgomotul de fond al societății, este sortită eșecului. Se pot articula onomatopee, pe post de editoriale, analize, comentarii, dar ele nu servesc înțelegerii fenomenului. Mai există alternativa punctării unor înșiruiri de fapte, care aparent nu au nici o legătură între ele, dar în umbră sînt generate de aceeași sursă. Este exact ca în fizica elementară în care LUMINA este și radiație și undă! Din nou, pentru colegii mai tineri și mai… marfă: în fizică, termenul lumină se referă uneori la radiații electromagnetice de orice lungime de undă, indiferent dacă sînt vizibile sau nu. În acest sens, razele gamma, razele-X, microundele și undele radio sînt, de asemenea… lumină!

Așadar, ÎN ROMÂNIA

Foarte succint, în background, alegerile prezidențiale de la sfîrșitul anului trecut s-au situat în paradigma globalism vs. suveranism, paradigmă luată, oarecum, la mișto de ceata politică de la noi și animată, ca niciodată, de marea mută a cetățenilor români, hotărîți să schimbe ceva, orice, indiferent de consecințe, sătui de încremenirea în proiectul fără de speranță al unei Românii capturate pe persoane fizice susținute de o grupare criminală trans-națională. Lovitura de stat din decembrie 2024 a pus capac, iar mass-media aservită, influiensării și chiar neica-nimeni, au scos pe tapet narativul cu influența rușilor în alegerile românești. Narativul se perpetuează și la această oră, strident și agresiv, chiar dacă, între timp, el a fost demontat de apariția unor dovezi certe. Ticăloșia Sa Klaus de la Sibiu demisionează dintr-o funcție în care, conform Constituției, nu se mai afla din 21 decembrie 2024, iar în locul său vine președintele Senatului, Speranța (moare ultima!) Bolojan de la Oradea. Sursele deschise și publice care au urmărit acțiunile în timp ale Fostului de Bihor, mă obligă să-l plasez pe Iiberalul Bolojan în categoria continuatorilor sistemului sorosist implantat în Europa de Est. Deci, nu vă așteptați la minuni!

Totuși, Radio România Actualități transmite că asigurarea stabilităţii ţării ocupă primul loc pe agenda preşedintelui interimar Ilie Bolojan în cele trei luni de mandat. „Nu avem timp de pierdut, iar riscul de a ne confrunta cu o criză majoră este real”, a transmis el în primul mesaj în calitate de şef al statului, după ce a preluat mandatul de la Klaus Iohannis. Președintele interimar Ilie Bolojan a afirmat că a discutat cu mai mulți responsabili din apărare, afaceri externe și securitate națională pentru a se familiariza cu problemele și cu nevoile stringente din aceste domenii. El a anunțat și care sînt obiectivele și prioritățile mandatului său. „În primul rînd asigurarea stabilității economice, sociale și politice a țării. Nu avem timp de pierdut, iar riscul de a ne confrunta cu o criză majoră este real. Un alt palier major este cel al politicii externe. Țara noastră va fi bine reprezentată pe plan extern cu demnitate și seriozitate. Pe de altă parte, președintele interimar al României a afirmat că dorește să le redea cetățenilor încrederea în instituțiile publice.

Nici bine nu s-a stins ecoul acestor cuvinte, că procurorii DNA fac vineri 14 februarie, dimineață, 22 de percheziții, la 21 persoane fizice și una juridică, într-un dosar penal instrumentat de Serviciul Militari. Sînt suspiciuni de abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave, precizează surse judiciare. Generalului de trei stele Cătălin Zisu este percheziţionat în aceste momente într-un dosar instrumentat în mare secret. Potrivit surselor Mediafax, ancheta nu l-ar viza doar pe generalul Cătălin Zisu, ci şi pe fiul acestuia, în cauză existînd suspiciuni cu privire la efectuarea unor lucrări în fals. Generalul Zisu ar fi acordat un contract pentru extinderea cimitirului Ghencea Militar către compania Garden Center Grup, deținută de omul de afaceri Ionel Olteanu!

Șeful achizițiilor! Ați înțeles, nu? Praf in ochi! Două milioane de euro? Pentru afaceri în cimitir? Nimic despre achizițiile Armatei, despre nesincroniozarea programelor de înzestrare, despre supraevaluarea ofertelor, despre offset, despre, despre, despre…

Bolojan se ține de cuvînt. Mass-media e în delir. Consemnează atent și strident. În pauză, ține focul isteriei anti-Georgescu… și dovedește că e putredă pînă în plăsele. Dacă nu ar fi, ar scrie că nu e vorba despre Georgescu. E vorba despre abuzurile fără număr ale actualilor, într-o țară din care nu a mai rămas decît găoacea de suveranitate. Putea candida și o cămilă pe acest culoar, și intra în turul 2, pe care jumătate dintre votanți îl vor înapoi!

Sigur, mass-media din România face ce-i dictează sponsorii! Și nu numai ea!

MASS-MEDIA DIN EST

USAID și Gruparea Soros au contribuit la finanţarea presei independente în Europa de Est, dar acum multe instituţii de presă sînt afectate de acţiunile lui Donald Trump împotriva agenţiei. Ungaria, Bosnia, Georgia, Republica Moldova, România se numără printre ţările cele mai afectate. Pierderea fondurilor afectează capacitatea mass-media din aceste ţări de a promova narativele oficiale ale globalismului, devenite prioritate absolută odată cu experimentul global pandemic și continuînd cu războiul din Ukraina.

Sigur, dolarii nu au spălat singuri creierele. 130 de milioane de euro au fost trimise în secret de Ursula presei europene prin agenția de media preferată a lui Macron. Aici intră și plata factcheckărilor, rețeaua europeană de cenzură care se amestecă în alegeri: România și Germania.

Aceste entități bine plătite să nu-și facă onest meseria au acoperit una dintre cele mai mari dovezi de ideologie criminală de la nivelul birocrației Uniunii Europene, devoalată chiar de rapoartele oficiale, dar ținute sub țambal: raportul Agenției Europene de Mediu despre starea apei în 2024, prezentat de Comisia Europeană, demonstrează, involuntar, adevărata cauză a inundațiilor catastrofale din ultimii ani de pe teritoriul UE. Documentul prezintă, negru pe alb, că, din 2020 pînă în 2023, au fost eliminate 1.152 de bariere fluviale transversale, care includ atît protecții împotriva inundațiilor, cît și baraje pentru hidroenergie și stocarea apei, dar și pentru irigații!

Informația îmi aduce aminte de incendiile de pădure catastrofale din Australia, din urmă cu cîțiva ani, generate de politicile de mediu ale unei administrații imbecile și criminale. Conform politicilor de mediu adoptate și promovate de Guvernul australian, fîșiile de siguranță între parcelele de pădure nu au mai fost curățate și întreținute, astfel că, focul, odată aprins, nu a mai putut fi localizat și ținut sub control!

Sigur, mass-media nu este de vină pentru ticăloșirea decidenților politici. Este doar complice!

SUA ȘI UKRAINA

În doar 23 de zile, președintele Trump și echipa sa au devastat complet sistemul globalist corupt! Este o panică totală. Investigația departamentului DOGE, condus de miliardarul Elon Musk, obligă în sfîrșit Congresul să recunoască lunga istorie a guvernului SUA de finanțare a terorismului internațional: Al-Qaida, talibanii și ISIS! Cu milioane de dolari din banii contribuabilului american. Ancheta DOGE la Trezorerie adaugă informații suplimentare la înșelătoria BigPharma, devoalată de ancheta precedentă la USAID. Se întîmplă lucruri interesante în Congres. Am să revin!

Acum, despre Pacea în Ukraina, dincolo de cele 24 de ore promise în campanie de președintele Trump, o pace care va veni, pentru că prioritățile locatarului de la Casa Albă s-au schimbat. Dacă gruparea globalistă Biden avea interese directe de afaceri prin Ukraina în Rusia lui Putin, astăzi, Israelul a redevenit Buricul Orientului Mijlociu.

Sigur, în timp ce Trump, Putin și Zelensky negociază un plan de pace, mass-media de stînga susține fabula că Trump îi permite lui Putin să invadeze Europa! Nici nu e prea greu din moment ce Cancelarul german Olaf Scholz solicită parlamentului să declare stare de urgență în urma „evenimentelor din ultimele 24 de ore” și a declarațiilor guvernului SUA referitoare la Ukraina.

În 2023, cînd am scris cartea KATERININSKA PROSPEKT, 30, am spus că nu trebuie să fie nimeni de acord cu punctul meu de vedere. Am scris această carte doar ca să rămînă o dovadă că Dumnezeu nu ne-a luat mințile la toți! Astăzi, la doi ani de ala apariția cărții, vocile oficiale par că citează din ea!

Președintele ukrainean Volodimir Zelenski a fost construit ca o figură emblematică a poziției unificate a Occidentului în fața unei Rusii considerate despotice și prădătoare. Liderii europeni obișnuiau să călătorească la Kiev cu un tren hurducăit pentru o ședință foto alături de el. Penibil! Un personaj care a obligat Europa să adopte o poziție belicoasă față de un șef al Kremlinului, Vladimir Putin, pe care au încercat, vreme de ani de zile, să o înlăture. Refuzul inept de a negocia drepturile minorității ruse și apartenența la NATO a costat Ukraina un sfert din teritoriu și sute de mii de morți. Cu larga contribuție a globaliștilor de la Londra, Paris, Berlin și Washington!

Mai devreme decît se spera, războiul din Uklraina a fost devoalat ca afacerea murdară a secolului, de pe urma căreia cel mai mult au avut de pierdut Ukraina și Europa. De cealaltă parte, Statele Unite, Rusia și, indirect, China, sînt marii cîștigători. Adică, personajele centrale și puternice ale Lumii de mîine! Care contează! Care comunică și vor comunica între ele! Care vor împărți Planeta și o vor exploata în pace, principalul deziderat clamat de omul de afaceri de la Washington. Pentru că, nu-i așa Ursulo, ce folos să ai conturile doldora, dacă nu poți să faci afaceri și să te bucuri de reușita lor!

După ce a băgat bățul prin gard în ultimii ani, Zelensky admite acum ceea ce mulți bănuiau, anume că 100 de miliarde de dolari din ajutoarele americane s-au evaporat (probabil în special în buzunarele unor democrați de rang înalt și al principalelor slugi de la Kiev, dar și București, Varșovia etc, ancheta DOGE ne va spune cît de curînd), arată amploarea acestei mega-escrocherii funebre, cu sute de mii de morți. Din 2023 se vorbea timid, dar cu declarații oficiale sun protecția anonimatului, de cantități impresionante de armament revîndut de grupările ukrainene direct grupurilor teroriste din Orientul Mijlociu, sau cartelurile de droguri mexicane. Oficialii de la Kiev resping cu indignare, în timp ce SBU recunoaște cu mîndrie implicarea Ukrainei în Syria și Sudan, iar Mosad-ul are o documentație și o intervenție directă într-o operațiune de vînzare către Hamas!

Să nu o mai lungesc, scandalul ăsta din familia ruso-ukraineană a fost o mare minciună, cap-coadă. Bieții ukraineni chiar au crezut că americanii și aliații lor îi vor ajuta să-l zdrobească pe Putin. Iar idioții utili din România și de aiurea, bine sponsorizați de rețeaua de ONG-uri sorosiste finanțate prin USAID, au pus umărul din plin la campania de dezinformare! Unii o țin leaura și acum, chiar în aceste momente în care, tu, cititorule, parcurgi aceste rînduri! Îmi amintesc și de nelipsitele poze de profil cu steagul Ukrainei, de elevii scoși în curtea școlii cu baloane galben-albastre, de panglicile bicolore din piepturile funcționărimii de la Bruxelles, de punerea la zid a vocilor anti-război, de strîngerile de fonduri pentru regimul Zelensky, unele decorate de Kiev!, de mega-afacerile de contrabandă cu grîu și produse alimentare cu concursul direct și implicarea clanurilor politice românești, fără să se țină seama de consecințe, de buget, de deficite, totul atîta timp cît va fi nevoie, ca să-l citez pe humanoidul de la Sibiu.Toată această atmosferă de sfîrșit de lume, indusă de mass-media globalistă a avut unicul scop de a crea un val uriaș de simpatie și susținere a ”războiului sfînt de eliberare a patriei”. Și asta în timp ce oamenii raționali, absolvenți pe bune de studii liceale, nu mai vorbesc de cele universitare, nu neapărat analiști, doar observatori ai indicilor statistici, la pachet cu Pentagonul, CIA și Casa Albă știau din start că Zelensky avea ZERO șanse de a recupera teritoriile ocupate de ruși. Dar, ideologia și propaganda, stîrnitoare de emoții, bat de departe rațiunea!

„Victoria” Ukrainei în fața Rusiei era posibilă doar în scenariile glorioase propuse de istericii belicoși care au spus mereu că „e aproape”! Scenariul „cîștigător” imaginat, pe care l-am descris în KATERININSKA PROSPEKT 30, și despre care am vorbit chiar în emisiunea AGENDA GLOBALĂ de la Radio România Actualități, încă în primul an de război, presupunea o înpotmolire a Rusiei ca în Afghanistan. Pentru cei care știu povestea Afghanistanului, au fost create premisele unui astfel de război, s-au reactivat toate mecanismele din 1979/1980, au fost readuse la viață ONG-uri similare. Astfel devenea posibilă o insurgență ukraineană inspirată din cea afghană, cu puternice influențe sovietice spețnaz, școlile de formare și instrucție ale SPEȚNAZ fiind toate pe teritoriul ukrainean. Deci, un Afghanistan abdatat, 2.0. După cinci, șapte sau zece ani, Rusia s-ar fi împotmolit în această mlaștină, economia ar fi fost pe butuci, țara ar fi făcut implozie, iar resturile apărute pe cadavrul ei ar fi fost împărțite și exploatate de occidentul colectiv cu democrația bazată pe reguli. Există chiar și un studiu, și o hartă a noilor state, publicată de POLITICO, în acea perioadă!

Numai că Nuland și nulandiștii au omis să specifice ceva: da, Afghanistanul a cîștigat și în fața rușilor și a americanilor, dar n-a mai rămas piatră pe piatră! Iar, mass-media globalistă a omis să cerceteze faptele, mulțumindu-se să disemineze declarațiile. Iar rușii ar fi trebuit să fie extrem de proști! Sigur, la pachet cu poveștile despre furtul mașinilor de spălat, despre cipurile care erau montate pe rachete, despre gospodinele care doborau rușii cu borcanele de murături și soldatul ukrainean care a luptat fără încetare, 80 de zile, zi și noapte, fără mîncare și fără apă, după cum zice UM GIGI25, și bolile lui Putin diagnosticate de sienen de românia, totul părea plauzibil…

Cu toate acestea, miercuri, 12 februarie, la Kiev, alături de secretarul american al Trezoreriei, Scott Bessent, Zelenski era livid!

Cu cîteva ore mai devreme, speranțele lui cu privire la principiile-cheie ale unui acord de pace fuseseră spulberate de noul secretar american al Apărării, Peter Hegseth: Ukraina nu va face parte din NATO. Ukraina nu va reveni niciodată la frontierele sale din 2014. Dacă va exista o forță de menținere a păcii între Rusia și Ukraina, ea nu va fi în nici un caz americană, ci europeană sau non-europeană, așa cum sugera încă din aprilie anul trecut, generalul în retragere Keith Kellog, pe vremea cînd acestea era un simplu cetățean și nu trimisul prezidențial în Ukraina și Rusia, ca în prezent. America nu va mai fi garantul securității europene și se va retrage din Europa de Est, așa cum se retrage din Syria controlată acum de principalul hegemon zonal, Turcia. Europa trebuie să își aibă singură de grijă!

Kellog a mai sugerat ulterior, în interviuri, că ar putea avea loc alegeri în Ukraina… Practic, americanii l-au somat pe Zelensky să organizeze alegeri: ”În majoritatea democrațiilor, alegerile au loc chiar și în timp de război. Cred că este important. Cred că este bine pentru democrație. Frumusețea unei democrații puternice este de a avea mai mult de un potențial candidat”. Atitudinea Casei Albe nu este deloc întîmplătoare. Moscova îl consideră Pe Zelensky un președinte ilegitim, direct răspunzător pentru sutele de mii de morți din ultimii trei ani. Pe de altă parte, însuși Zelensky a decretat că Ukraina nu poate negocia cu Putin. Așa că unica soluție ar fi ca unul dintre cei doi să plece. Preferabil Zelensky, întrucît oricum i-a expirat mandatul încă de pe 20 mai 2024, inspirîndu-l pe Klaus Iohannis… Conjunctura face ca negocierile ruso-americane să fie cvasi-imposibile cu Zelensky la cîrma Ukrainei. Cu scut, sau sub scut!

Și, mai important, Kellog a spus că ajutorul ukrainean ar trebui transformat în împrumuturi pe care Kievul le va rambursa într-o zi!

Ursula von der Leyen împărăteasa Europei, cum o numesc ziarele cu deontologie din Europa, încremenită în proiectul rușii cu tancurile pînă la Paris, a rămas, se pare, și într-un moment de reculegere după convorbirile telefonice între Washington și Moscova. De la Bruxelles a reacționat cam pueril doar șefa diplomației, Kaja Kallas: ”În orice negociere, Europa trebuie să aibă un rol central. Independența și integritatea teritorială a Ukrainei sînt necondiționate. Prioritatea noastră trebuie să fie acum consolidarea Ukrainei și furnizarea de garanții solide de securitate”. Aceeași supă reîncălzită, din meniul de propagandă al globalismului, cît timp Zelensky va negocia exclusiv cu Trump. Pe de altă parte, reprezentanții Poloniei și ai Franței, alți doi exponenți prezentați la orgiile lui Klaus Schwab, încă insistă ca Ukraina să primească noi întăriri și perspectiva aderării la NATO. Doar că războinicii europeni se așteptau, cel mai probabil, ca Zelensky să condamne ferm planul de pace al lui Trump. Și să denunțe orice discuții care ar viza capitularea necondiționată. Zele s-a prins că spectacolul e pe terminate și îi ignoră pe cei care primeu, pînă astăzi, ordine de la Joe Biden, așa cum l-a ignorat totdeauna pe insul de la Cotroceni, slugă evidentă și prea-plecată a sistemului progresist. Liderii europeni de sub aripa lui Joe Biden sînt acum în stare de șoc. Au nevoie de un defibrilator pe care să-l mînuiască însuși Croitorașul cel viteaz de la Kiev.

Trump joacă la rupere, iar Europa rămâne cu buzele umflate. Inclusiv în NATO, unde Ruthe se străduiește să rămînă un lider ancorat. Fără participarea SUA, sînt semne că Europa va trimite trupe de menținere a păcii în Ukraina fără umbrela NATO, în baza parteneriatelor bilaterale semnate, inclusiv de România, chiar pe 100 de ani în cazul Londrei! Tot Europa lui der Leyen va plăti în continuare o taxă de protecție de 3 pînă la 5 la sută! Alternativa ar echivala cu destrămarea alianței militare și crearea unei fantomatice armate europene, căci, nu-i așa, Kremlinul va rămîne dușmanul perpetuu, gata să cucerească Europa la primul semn al lui Putin.

Așadar, în contradicție totală cu direcția istorică imprimată de Președintele Trump și transmisă prin intermediul emisarilor americani, Declarația de la Paris a miniștrilor de externe ai Franței, Germaniei, Poloniei, Italiei, Spaniei, Regatului Unit, Ukrainei, SEAE și Comisiei Europene (!), din 13 februarie 2025, ora 00:00, confirmă autismul instalat de Schwab, Soros și alți globaliști în ființa liderilor europeni: Sîntem gata să ne sporim sprijinul pentru Ukraina. Ne angajăm față de independența, suveranitatea și integritatea sa teritorială în fața războiului de agresiune al Rusiei. Împărtășim obiectivul de a sprijini în continuare Ukraina pînă când se va ajunge la o pace justă, cuprinzătoare și de durată. O pace care să garanteze interesele Ukrainei și ale noastre.

Așteptăm cu nerăbdare să discutăm despre calea de urmat împreună cu aliații noștri americani. Obiectivele noastre comune ar trebui să fie să punem Ukraina într-o poziție de forță. Ukraina și Europa trebuie să facă parte din orice negocieri.

Ukraina ar trebui să beneficieze de garanții de securitate puternice. O pace justă și durabilă în Ukraina este o condiție necesară pentru o securitate transatlantică puternică.

Amintim că securitatea continentului european este responsabilitatea noastră comună. Prin urmare, lucrăm împreună pentru a ne consolida capacitățile de apărare colectivă…

Nu e de mirare că Elon Musk cere o revizuire completă a Alianței Nord-Atlantice, comentînd postarea senatorului republican Mike Lee pe rețeaua de socializare X, în care acesta spune că NATO este un anacronism și că Războiul Rece s-a încheiat. „NATO are nevoie de o revizuire majoră”, a răspuns Elon Musk. Lee a pus la îndoială de ce SUA „oferă în continuare o umbrelă de securitate Europei prin NATO”.

SUA ISRAEL

Noul procuror general al lui Trump, Pam Bondi, confirmă în mass-media, instalarea în majoritatea funcțiilor de vîrf din noul Cabinet Trump, a fanaticilor „Israel First” care au și schimbat prioritățile administrației americane!

În decursul istoriei recente, Israelul a primit mai mulți bani decît orice altă țară din lume, ceea ce eliberează banii miliardarilor evrei pentru a mitui Congresul și candidații prezidențiali pentru a se asigura că banii continuă să curgă din buzunarele americanilor obișnuiți pentru a umple buzunarele criminalilor genocidari precum Benjamin Netanyahu. Iar banii și transporturile săptămînale de arme permit Israelului să comită genocid asupra vecinilor săi, pe care majoritatea americanilor îl dezaprobă, dar ca de obicei la Washington, nimeni nu ascultă. În ultimele zile, Trump a autorizat un transport de 1800 de bombe devastatoare Mark-84, MOAB (mama tuturor bombelor), pentru a „termina treaba” în Gaza și, după necesități, cu vecinii Hezbollah din nordul Libanului. Dincolo de asta, bombe și proiectile de artilerie noi în valoare de 9 miliarde de dolari, precum și buldozere blindate Caterpillar, utile pentru dărîmarea caselor palestiniene din Cisiordania și curățarea molozului și a cadavrelor pentru construcția de vile de lux, sînt, de asemenea, pe drum.

În plus, PreședinteleTrump a emis și un ordin executiv care impune sancțiuni cuprinzătoare Curții Penale Internaționale (CPI) și personalului său pentru a o pedepsi pentru că a avut curajul să-l acuze pe prim-ministrul Israelului și pe ministrul său al apărării de crime de război în Gaza.

Biroul prim-ministrului Netanyahu a salutat mișcarea și i-a răspuns personal lui Trump cu „Mulțumesc, președinte Trump, pentru ordinul executiv îndrăzneț al CPI. Va apăra America și Israelul de curtea coruptă anti-americană și antisemită [sic] care nu are jurisdicție sau bază pentru a se angaja în lawfare împotriva noastră… CPI a dus o campanie nemiloasă împotriva Israelului ca o încercare de acțiune împotriva Americii. Ordinul executiv al președintelui Trump protejează suveranitatea ambelor țări și a soldaților săi curajoși. Mulțumesc, președinte Trump„.

Deci, întrebările de jurnalist onest pe care trebuie să le pui administrației lui Donald Trump sînt: Cînd va opri războiul din Europa și Israel? Și Cînd va începe Trump să livreze „Making America Great Again”?

Și Europei: De ce insistați să vă sinucideți ritualic și colectiv?

Evident, ar trebui adresată o întrebare și României. O aleg ca personaj, pentru că în interiorul ei nu ai cui să-i adresezi o întrebare! De aceea, prefer un îndemn: România, trezește-te!

Bun venit în Lumea celor Puternici!

PRIMĂVARA ARABĂ SYRIANĂ, OFENSIVA DE IARNĂ

BMTF, 2 dec – Scriam în octombrie 2019 că impredictibilitatea politicii externe americane în Orientul Mijlociu va avea consecințe pe termen lung și foarte lung. Unele vor fi vizibile în perioada imediat următoare, altele – precum reapariția în prim plan a Statului Islamic! – în lunile următoare. Dar, ce nu va fi de neglijat, este repoziționarea statelor puternice, cu grad mare de beligeranță, din OM. Lucru care s-a întîmplat în aceste zile cînd, în urmă cu cîteva zile, Forțele rebele au lansat cea mai mare ofensivă împotriva guvernului de la Damasc, din ultimii ani. Pînă ieri, acestea au preluat controlul asupra unor „părți importante” din al doilea oraș ca mărime al țării, Alep.

Ofensiva surprinzătoare a determinat primele atacuri rusești asupra Alepului din 2016 și a determinat retragerea trupelor militare syriene din oraș, care acum se concentrează în regiunea Hamma. Atacul a fost condus de gruparea militantă islamistă Hayat Tahrir al-Sham (HTS) – care are o istorie lungă și implicată în conflictul syrian.

Situația în zonă este atît de ambiguă, din cauza multitudinii de actori prezenți pe cîmpul de luptă și în spatele acestora, încît în deșertul de la intersecția provinciilor Homs, Hama și Deir ez-Zor, continuă bătălia fake-news-urilor, a zvonurilor și auzitelor. În prima zi de lupte, au existat știri despre mobilizarea forțelor „Armatei Syriei Libere” (fostă „Jaysh Maghawir al-Thawra”), antrenate la baza americană de la At-Tanf, și despre presupusa lor înaintare fie spre Palmyra, fie spre Tifor sau chiar Damasc. Puterea grupului este dată de cîteva sute de oameni, iar teoretic s-ar fi putut infiltra prin deșert – mai ales avînd în vedere retragerea trupelor armatei syriene. Dar, pînă acum, nu există nici o dovadă clară în acest sens în spațiul public. Din Deir ez-Zor, tribul Bakkarah loial lui Bashar Assad ar fi plecat în prima zi și s-a deplasat în forță la Alep. În mod similar, părți din divizia a 4-a a lui Maher Assad s-ar fi mutat din Deir ez-Zor, deși se pare că nici măcar nu erau acolo!

Acest lucru nu i-a împiedicat pe militanții (atît ISIS, cît și HTS cu SNA) să susțină că convoaiele de sprijin pentru Assad au fost deja bombardate de militanți. Unii au scris despre ISIS, alții despre „Armata Syriană Liberă”, de la Et-Tanf. Drept urmare, nimeni nu a mers nicăieri și nimeni nu a ucis pe nimeni! Totuși, în a treia zi de la declanșarea ofensivei de iarnă, s-au pus în mișcare adevăratul sprijin!

Au apărut filmări în care detașamentele milițiilor șiite iraqiene „Al-Hashd al-Shaabi” trec granița în Syria la punctul de trecere oficial al frontierei Al-Bu Kamal de la Al-Qaim-ul iraqian. Avînd în vedere că baza militară irakiană numită după Imam Ali este destul de aproape de Al-Bu Kamal, iar mai la vest există un drum care duce direct la Palmyra, dinspre sud, este logic să presupunem că întăririle s-au împărțit în mai multe coloane, iar filmările au capturat doar una dintre ele, care a și fost imediat „distrusă” în mass-media, cu pretenții de un atac al americanilor.

După cum am mai scris, apariția detașamentelor iraqiene „Al-Hashd al-Shaabi” nu ar trebui contabilizată ca o mișcare iraniană, deoarece Al-Hashd al-Shaabi cu siguranță nu se consideră a fi grup deschis pro-iranian.

Spectacolul oferit de grupările care au luat cu asalt Alepul par să aibă o legătură strînsă cu situația conflictuală globală între Occidentul Colectiv și Axa de Rezistență. Imperiul Globaliștilor a preluat inițiativa în Teatrul de Operații Global (TOG) și a lansat războiul hibrid, pe mai multe direcții, împotriva Axei de Rezistență. Au fost cîteva zile pline de evenimente. O discuție interesantă între reprezentanții Unchiului Sam și Sultanul Erdogan, cel care a redat Turciei statutul de putere mai mult decît regională și care păstrează o relație corectă cu Rusia lui Putin. Dacă în Războiul din Ukraina, Turcia păstrează, oarecum, o distanță corectă, înclinată, totuși spre Rusia, în războiul din Syria, Turcia și Rusia sînt inamici declarați! Extinderea operațiunilor ruse în Syria, pe fondul escaladării situației din Nord, ar putea slăbi capacitățile militare rusești pe frontul european, acolo unde utilizarea noului tip de rachetă a lovit serios inclusiv în moralul ukrainenilor. În aceste condiții, aliații de voință: Turcia – SUA – Israel, au pus mînă de la mînă pentru slăbirea capacităților militare ale Rusiei, în speranța unui miracol pe frontul din Ukraina! Și pentru că veni vorba, să nu uit: după ce a promis că va sabota interesele Rusiei peste tot în lume, ukrainenii participă la ofensiva de la Alep direct, cu instructori și armament! La fel cum au fost prezenți în Sudan dar și în Mali, de partea tuaregilor, oferindu-le inclusiv rachete AT Javeline, furnizate de americani pentru frontul din Ukraina!

După lupte grele în sudul Libanului, Israelul afost de acord să înghețe temporar războiul cu Hezbollah, pentru refacerea trupelor și a stocurilor de armament. Sigur, bombardarea Syriei reprezintă o permanență în agenda Tzahal și nu se contabilizează.

Potrivit Canalului 12 israelian, Israelul și SUA au marat consultări rapide în așteptarea căderii regimului Bashar Al-Assad! Urmează, în foarte scurt timp, Iranul, ținta finală a regimului Netanyahu, o oportunitate care se ivește o dată în viață, după cum singur recunoștea! Pînă atunci, însă, Israelul admite că are legături cu teroriștii din Syria. Potrivit Al-Mayadeen ebraic: un expert sionist în afaceri din Orientul Mijlociu, Mordechai Kedar, spune că: „Liderii facțiunilor din opoziție syriană au transmis la Tel Aviv că intenționează să deschidă o ambasadă a Israelului la Damasc și Beirut. (actualmente închisă, statele fiind în război!). Sînt în contact permanent cu liderii facțiunilor de opoziție syriană și impresia pe care o am este că nu îl consideră pe „Israel” un inamic. Facțiunile armate au cerut o listă detaliată de echipamente de la „Israel” și sînt pregătite pentru un acord de pace cu „Israelul” după ce vor prelua controlul asupra Syriei și Libanului”.

Nu există nici un dubiu că reculul suferit recent de Hezbollah din cauza ofensivei Israelului în Liban, precum și loviturile israeliene asupra comandanților militari iranieni din Syria, au jucat un rol semnificativ în decizia grupurilor jihadiste și rebele din Idlib de a trece brusc și neașteptat la Alep.

Stupul este atît de bogat în OM, încît ajutoarele se pot pierde cu ușurință. Să încerc să pun ordine în listă.

La ofensiva împotriva Alepului au fost identificate grupuri teroriste non-Takfiri. Aceste grupuri sînt compuse în principal din facțiuni aliniate cu Turcia și operează sub umbrela Armatei Naționale Syriene (SNA), care nu este același lucru cu armata oficială a statului syrian! Aceștia se concentrează pe controlul teritorial sub comanda NATO și Turcia.

Armata Națională Syriană (SNA):

1. Corpul I:

– Divizia Sultan Murad: preponderent luptători turkmeni străini. Activă în nordul Syriei, în special în Alep și Afrin.

– Divizia a IX-a: compusă din foști dezertori ai armatei syriene. Funcționează în zona rurală din nordul Alepului.

– Divizia Sultan Mehmed Fatih: numită după cuceritorul otoman al Constantinopolului. Angajat în operațiuni conduse de turci cu luptători străini.

– Brigada Sultan Suleiman Shah: Cunoscută drept „Al-Amshat”, cunoscută pentru încălcările drepturilor omului în Afrin.

– Divizia Hamza: activă în Afrin și Al-Bab. Concentrată pe securizarea zonelor controlate de Turcia.

2. Corpul II:

– Brigada Al-Majd (Brigada Gloriei): Compusă din diferite grupuri etnice străine. Funcționează în Alep și Idlib.

– Divizia Al-Hamza: Se concentrează pe zone strategice din nordul Syriei.

– Liwa Suqur al-Shamal (Northern Hawks Brigade): fortărețe din nordul Alepului.

3. Corpul III:

– Al-Jabha Al-Shamiya (Frontul Levant): Cea mai mare facțiune din SNA. Activă în regiunile Alep și Idlib. Include și fostele elemente takfiri.

– Faylaq al-Majd (Glory Corps): Lucrează îndeaproape cu forțele turce.

– Ahrar al-Sharqiya: în primul rînd extremiști din Deir ez-Zor. Acuzat de epurare etnică și jaf în zonele kurde.

Astăzi, FSA există în mare parte ca o componentă a Armatei Naționale Syriene (SNA), o coaliție susținută de Turcia care se concentrează pe ocuparea nordului Syriei.

Grupuri teroriste Takfiri/Wahhabi au fost, de asemenea, identificate în această ofensivă fulger. Acestea sînt împărțiți în facțiuni afiliate Al-Qaeda, grupuri legate de ISIS și alte organizații extremiste.

1. Grupuri Takfiri (afiliate la Al-Qaida):

– Hay’at Tahrir al-Sham (HTS): Cunoscut anterior ca Jabhat al-Nusra. HTS a jucat un rol semnificativ în războiul civil syrian, în special în nord-vest, inclusiv în regiunea Idlib. Mulți foști comandanți ISIS sînt aici, acum. Are o mulțime de luptători străini.

– Hurras al-Din (Gardienii religiei): principalul afiliat Al-Qaeda din Syria. Funcționează în Idlib și zonele învecinate. Grupul dispărut din Hayat Tahrir al-Sham (HTS). În cea mai mare parte, format din luptători străini din Arabia Saudită, Egipt, Iordania și Maroc.

– Jabhat Ansar al-Din: Acest grup a luptat împotriva forțelor guvernamentale syriene și a facțiunilor rebele rivale, în special în regiunea Idlib. Este mai puțin proeminent decît HTS sau Huras al-Din, dar încă joacă un rol important în conflictul în curs.

Există mai multe derivate ale acestor trunchiuri principale de violență, sub-facțiuni:

– Jund al-Malahim (Soldiers of Epics): specializat în tactici de gherilă;

– Jund al-Badiya (Soldații deșertului): operează în regiunile deșertice;

– Jund al-Tawheed (Soldații monoteismului): concentrat pe decapitarea „kafirilor”;

– Saraya Kabul: luptători străini.

Alte grupuri:

– Ansar al-Sunna: Activ în Alep și Idlib; rigid din punct de vedere ideologic.

– Ansar al-Islam: Mică facțiune cu fortărețe muntoase.

2. Grupuri Takfiri (afiliate ISIS):

– Ansar al-Tawheed: un afiliat cheie al ISIS. Conduce atacuri în Idlib și Valea rîului Eufrat. Cunoscut pentru atentate sinucigașe și ambuscade.

– Ezz al-Kavkaz (Caucazul Puternic): Compus din luptători din regiunea Caucaz, Ukraina și Balcani. Funcționează în nord-vestul Syriei.

– Jamaat Imam al-Bukhari: luptători din Asia Centrală, în principal din Uzbekistan.

Grupurile non-Takfiri au ca scop ocuparea teritorială, salariile luptătorilor fiind plătite direct guvernului Turciei. Operațiunile sînt concentrate în principal în nordul Syriei, inclusiv Afrin, Al-Bab și Azaz, acolo unde Turcia are interesul de a crea o zonă liberă de protecție. Are un număr mare de luptători străini din Asia Centrală și Caucaz. Sînt total ependente de Turcia pentru arme, finanțare și sprijin logistic.

Grupurile Takfiri, în schimb, au suport aproape oficial din partea CIA și Mossad, spun surse diferite și bine informate, atît cele afiliate Al-Qaeda, cît și cele ale ISIS. Afiliați Al-Qaeda sînt, în mare parte, luptători străini din întreaga lume. Atît acestea, cît și ISIS întreprin operațiuni mai ales în Idlib, Valea rîului Eufrat și deșertul syrian. Plătit de CIA și Mossad.

În ultimii patru ani, războiul din Syria a fost ca și cum s-ar fi încheiat efectiv. Puterea președintelui Bashar al-Assad este practic necontestată în marile orașe ale țării, în timp ce alte părți ale Syriei rămîn în afara controlului său direct. Acestea includ zonele cu majoritate kurdă din est, care au fost mai mult sau mai puțin separate de controlul statului syrian încă din primii ani ai conflictului. În sudul țării, unde revoluția colorată împotriva regimului lui Assad a început în 2011, au existat tulburări continue, deși relativ atenuate. În vastul deșert syrian, rebelii din gruparea Statul Islamic reprezintă încă o amenințare la adresa securității, în special în timpul sezonului de vînătoare de trufe, cînd oamenii se îndreaptă spre zonă pentru a găsi această delicatesă extrem de profitabilă. Iar în nord-vest, provincia Idlib a fost ocupată de grupuri jihadiste și rebele care au fost conduse acolo în perioada de vîrf a războiului.

Forța dominantă din Idlib este cea care a lansat atacul surpriză asupra Alepului, HTS, astăzi o interfață a Occidentului Colectiv…

Autorizarea folosirii de către UKraina pe teritoriul Rusiei a armelor livrate de NATO ar duce la o escaladare incontrolabilă, este de părere Vaticanul

BMTF, 31 mai – – Preşedintele SUA, Joe Biden autorizează Ukraina să lovească ţinte în Rusia pentru a apăra Harkovul, a indicat joi, un responsabil American, scrie AFP, în timp ce Vaticanul avertizează împotriva unei escaladări incontrolabile a situației, după cum notează ANSA.

Preşedintele SUA a dat echipei sale misiunea de a se asigura că Ukraina poate folosi armele americane cu scopul de a contraataca în regiunea Harkov, astfel încît să riposteze atunci cînd forţele ruse le atacă sau se pregătesc să le atace, a spus această sursă. Acest responsabil, sub protecţia anonimatului, a adăugat că Statele Unite continuă să se opună atacurilor ukrainene în adîncimea teritoriului rus, în timp ce Secretarul General al NATO, Jens Stoltenberg a cerut aliaților, imperativ, pentru a doua oară să autorizeze aceste lovituri, deși o parte dintre ele au acceptat deja solicitarea.

ATACMS sînt rachete cu rază lungă de acţiune furnizate de americani Ukrainei, capabile să lovească ținte pe o distanţă de pînă la 300 de kilometri.

Oraşul Harkov, în estul Ukrainei, este ţinta aproape zilnică a bombardamentelor care vin în principal de pe teritoriul Rusiei. Din cauza provocărilor ukrainene în regiunea învecinată Belgorod, Rusia a lansat o ofensivă neplanificată în regiunea Harkov la începutul lui mai şi cîştigă teren în faţa unei armate ukrainene aflate în dificultate. Scopul Rusiei este de a crea o zonă tampon împotriva atacurilor și incursiunilor militare ale ukrainenilor pe teritoriul rus.

Şeful diplomaţiei americane, Antony Blinken, a lăsat să se înţeleagă miercuri că Statele Unite şi-au schimbat poziţia în ceea ce priveşte loviturile ukrainene pe teritoriul rus.

Kremlinul, la rîndul său, a reproşat Alianţei Nord-Atlantice că a lansat un nou ciclu de escaladare, mai scrie AP

Autorizarea folosirii de către Ukraina pe teritoriul Rusiei a armelor livrate de NATO ar declanşa o escaladare incontrolabilă a conflictului, a atenţionat joi secretarul de stat al Papei Francisc, cardinalul Pietro Parolin, transmite ANSA. Cred că această posibilitate trebuie să-i îngrijoreze pe toţi cei care ţin la soarta lumii, a declarat cardinalul. Acest lucru poate declanşa o escaladare pe care nimeni nu o va mai putea controla. Este o perspectivă foarte neliniştitoare, a insistat Parolin.

Secretarul de stat de la Vatican a făcut aceste remarci în contextul în care joi secretarul general al NATO a spus din nou că statele aliate Ukrainei trebuie să-i permită acesteia să lovească teritoriul rus cu armele pe care i le furnizează, la aproape o săptămînă după ce apelul său similar în acest sens a provocat agitaţie în statele membre ale Alianţei. Cred că a sosit momentul să reconsiderăm unele restricţii pentru a le permite ukrainenilor să se apere cu adevărat, avînd în vedere luptele recente pe frontul ukrainean, a spus Stoltenberg la Praga înaintea unei reuniuni informale a miniştrilor de externe din statele NATO.

Mai multe state membre ale NATO au anunţat deja oficial că acceptă cererea lui Stoltenberg, printre acestea numărîndu-se Regatul Unit, Franţa, Polonia, Republica Cehă, Olanda, Estonia, Letonia, Danemarca şi Norvegia.

JOCURI DE COCALARI INTERNAȚIONALI

BMTF, 17 mai – Preşedintele ukrainean, Volodimir Zelenski, a declarat astăzi, la Kiev, că invitaţiile de participare la Summitul Global pentru Pace din Elveţia au fost trimise către peste 150 de ţări şi organizaţii internaţionale din întreaga lume, informează agențiile internaționale de presă.

În timpul unei întîlniri cu presa, vineri, la Kiev, Zelenski a subliniat că la Summitul Global pentru Pace, care va avea loc în iunie, Ukraina intenţionează să discute o serie de aspecte importante.

„Ca rezultat, vrem să obţinem un comunicat, vrem să obţinem securitate energetică, inclusiv securitate nucleară. Pentru că eu cred că toată lumea este interesată de aşa ceva, iar acest lucru ne poate oferi posibilitatea de a prognoza încă o iarnă. Vrem să obţinem transport naval gratuit. Orice fel de încărcătură prin marea ukraineană să fie fără riscuri. Aceasta înseamnă şi securitatea oamenilor din Odessa şi, în general, în sud, pentru că (ruşii, n.n.) atacă porturile – acest lucru înseamnă infrastructură, mare, economie. Şi mai vrem să se facă un pas serios în privinţa schimbului de prizonieri. În privinţa aspectului umanitar, schimbul de prizonieri este o chestiune dublă, la fel ca energia. Energia înseamnă securitate nucleară, un lucru pe care toată lumea îl susţine. Cred că acolo unde există siguranţă nucleară, putem vorbi şi despre siguranţa generală a sistemului energetic. În ceea ce priveşte schimbul de prizonieri, se pune şi problema întoarcerii copiilor. În principiu, asta dorim să obţinem” – a explicat preşedintele.

Conferinţa pentru pace în Ukraina, pe care autorităţile ukrainene o numesc Summitul Global pentru Pace, va avea loc în perioada 15-16 iunie, în Elveţia.

Moscova, care nu a fost invitată la summit, a transmis că aceste discuţii despre pace în Ukraina nu ar avea sens fără participarea Rusiei. Purtătoarea de cuvînt a Ministerului de Externe al Rusiei, Maria Zaharova, a declarat că orice acţiune în privinţa Ukrainei care „ignoră poziţia Rusiei este desprinsă de realitate”.

Între 80 şi 100 de ţări sînt aşteptate să participe la eveniment, care va avea loc în staţiunea Bürgenstock, lîngă oraşul Lucerna. Peste 50 de ţări şi-au confirmat deja participarea la summitul din iunie din Elveţia, care îşi propune să găsească modalităţi de a realiza o pace durabilă în Ukraina.

Situația de pe frontul din Estul Ukrainei este atît de gravă încît Volodimir Zelenski a fost nevoit să își anuleze călătoria anunțată în Spania și Portugalia.

În ciuda ajutoarelor practic nelimitate și necondiționate pe care le primește de mai bine de doi ani încoace, liderul de la Kiev a aruncat vina în spatele „lumii întregi”. Întrebat într-un interviu acordat postului de televiziune ABC News dacă America este „responsabilă” de ceea ce se petrece acum pe frontul din Ukraina, Zelenski a supralicitat: „Lumea întreagă este responsabilă de ceea ce se petrece și care i-a dat lui Putin ocazia să ocupe regiunea Harkov.”

„Dar acum, sincer, lumea întreagă ne poate ajuta. Rusia nu ar pune mîna pe teritoriul acestei regiuni dacă am avea cel puțin două sisteme Patriot. Doar două sisteme…”

Zelenski a ținut joi o ședință de cartier general în Harkov. Cu această ocazie, el a anunțat o îmbunătățire miraculoasă a situației.

Marea problemă a Ukrainei, în acest moment, nu o reprezintă lipsa armelor și dotărilor, ci lipsa efectivelor umane, imposibil de suplinit. Operatori ai Forțelor Speciale ukrainene, luptă efectiv în tranșee, în prima linie, deși pregătirea lor specifică este alta!

Pe de altă parte, un raport recent al Inspectorului General al Pentagonului, Robert Storch, pentru Congresul SUA, denunță grava corupție din Ukraina.

Mita și comisioanele sînt sistemice în Ukraina, iar Ministerul Apărării de la Kiev umflă prețurile de achiziție, se arată în document. „Percepția corupției a diminuat în Ukraina din 2013 încoace, însă autoritățile acestei țări rămîn printre cele mai puțin transparente din Europa.”

În cursul nopții, operațiunile lui Budanov au fost mai eficiente decît armata ukraineană, loviturile tactice aplicate rușilor fiind importante. Peste noapte, o lovitură ucraineană ATACMS asupra bazei aeriene Belbek, din portul Sevastopol, a lovit un depozit cu rachete pentru avioane de luptă și cel puțin trei avioane Su-30, Su-27 și MiG-31, relatează ATESH Crimean Partisan Group. Au fost atacate, cu drone, de asemenea, instalații petroliere din portul Novorosiisk. Cel puțin 102 drone au fost doborîte de armata rusă. A fost avariată și infrastructura petrolieră a orașului Kransnodar, precum și terminalele Novorosiisk Fuel și Transneft, informează The Kiyv Independent.

România, care are un singur sistem Patriot funcțional, l-a promis Ukrainei, cu ocazia vizitei lui Iohannis la Biden. Transferul nu este, însă, atît de ușor de realizat, este de părere analistul Claudiu Degeratu. Bateriile Patriot au fost achiziționate și plătite integral de România, în baza unei legi speciale, iar CSAT-ul poate da doar un aviz. Decizia de cedare a singurei baterii Patriot operaționalizate Ukrianiei trebuie luată de Guvern, în acord cu producătorul, și votată în Parlament, NU în biroul lui Iohannis!

TE TAI, SĂ MOARĂ MAMA!

BMTF, 10 apr. – Atîta belicozitate în declarațiile europene nu s-a mai văzut de la jumătatea secolului trecut. Indiferent de nivel, cum deschizi o ușă, cum te întîmpină un oficial cu formula: “te tai, să moară mama“! La UE, la NATO, la CE, de la secretare la ursule, boreli și stoltembergi îți fac un control corporal și-ți confiscă pe loc monedele păstrate pentru metrou. Situația se amplifică spre estul continentului, acolo unde balticii se încălzesc urlînd și luptîndu-se, în lipsa gazului rusesc, polonezii încearcă să-l scoată din priză pe Tusk-ul care a repus Polonia pe toboganul european, și Românica pe persoană fizică și mereu eșuată a klaunilor obedienți și nerușinați, bat din săbii și scuturi nerăbdători să intre în războiul Unchiului Sam cu Frații Karamazov.

Peste toată această larmă de sfîrșit de lume, o voce lucidă și fermă încearcă să se facă auzită. Timidă și ignorată! Cea a generalului Ștefan Dănilă, fost șef al Statului Major General al Armatei Române, în perioada 1 ianuarie 2011 – 1 ianuarie 2015, fiind primul general din arma aviație care a ocupat această funcție. Un specialist de prim rang al sistemului de apărare și securitate din România. Un profesionist exemplar, fără interese politice, pe care am avut șansa să-l cunosc personal.

Într-o analiză recentă, generalul Ștefan Dănilă spune un adevăr incomod despre războiul fratricid din Ukraina, care poate amenința securitatea națională a României:

Există și scenarii mai grave, care ar trebui să genereze îngrijorare. În primul rând, dacă reușesc să recucerească controlul asupra Kievului, ar putea urma o reorientare a ucrainenilor împotriva unor state NATO (poate nu împotriva întregii Alianțe), iar diferendumurile cu România ar putea fi exacerbate, astfel încât să redirecționeze toate nemulțumirile și ura unui stat măcinat de război. Prezența unor baze permanente rusești pe teritoriul Ucrainei ar putea fi doar un catalizator pentru descărcarea furiei pe vecini. Republica Moldova ar urma imediat, cu sprijinul politic al cetățenilor moldoveni filoruși, care ar redeveni activi și foarte vocali.

Totuși, nu toate amenințările la adresa SUA sunt implicit amenințări pentru România. Solidaritatea cu SUA în detrimentul intereselor noastre ar putea să însemne și compensații din partea SUA, mai mult decât o șapcă.

Aceeași idee o regăsiți, într-un editorial mai vechi, pe acest site/blog. Acum, ea vine dintr-o sursă a cărei competență în materie de securitate și apărare națională nu poate fi pusă la îndoială!

Sigur, se invocă faptul că Bucovina de Nord, Herța și Bugeacul au rămas în curtea Ukrainei din timpul URSS. Bunul și bravul Zelenski, ultimul cîrmuitor al Ukrainei cunoscute în actuala formulă, s-a trezit cu ele. Și, de ce nu le-a dat înapoi? Aaaa, avem niște tratate, Insula Șerpilor (ce bună era să fie teritoriu NATO acum…)… Cum zicea fostul scurt ministru al apărării, Vasile Dâncu? Va trebui să ne reobișnuim să avem graniță cu rușii. Sigur, dacă renunțăm la retorica cu te tai, să moară mama.

CHESTII CIUDATE PE FRONTUL UKRAINEAN

BMTF, 15 mar – De astăzi și pînă duminică, inclusiv, rușii sînt așteptați la urne pentru alegerea, sau mai corect, re-alegerea președintelui țării. Au fost deschise secții de votare inclusiv pe teritoriul nerecunoscutei Transnistrii, în ciuda opoziției și protestelor Chișinăului, dovedind că Rusia consideră încă Republica Moldova ca pe o gubernie mică dar deviaționistă și extrem de vocală la băutură. La fel de vocală, Ukraina a calificat alegerile prezidenţiale din Rusia drept o farsă şi a cerut comunităţii internaţionale să nu recunoască rezultatul. Kievul a condamnat organizarea scrutinului în teritoriile ukrainene ocupate de ruşi ca fiind nule şi neavenite şi o nouă dovadă Moscova încalcă flagrant normele dreptului internaţional. Statele Unite, NATO şi Uniunea Europeană au spus că alegerile ruse nu pot fi considerate libere şi corecte, dar un purtător de cuvînt de la Bruxelles a precizat că recunoaşterea rezultatului depinde de fiecare stat membru în parte.

În ajunul scrutinului, adversarii declarați ai actualului președinte Putin au declanșat o serie de evenimente tactice menite să perturbe cele trei zile ce ar fi trebuit să fie… de sărbătoare!

Dacă excludem din discuția de față atacurile repetate în adîncime din Crimeea, efectuate de forțe speciale ukrainene cu sprijin consistent din partea partenerilor, asaltul asupra regiunilor rusești de frontieră, Belgorod și Kursk par venite de nicăieri, tocmai în momentul în care forțele ruse par să rupă Frontul de Sud. Cam așa sînt tratate și de comunicatorii oficiali ai Kremlinului!

Rebelii ruși care au pătruns pe teritoriul Federației au lansat noi atacuri. Într-un anunț preluat de Ukrainska Pravda, ei afirmă că au distrus două depozite de muniții ale armatei ruse din regiunea Kursk, după ce miercuri două rafinării de petrol au fost grav avariate. 10% din producția de carburant a Federației Ruse a fost afectată în două ore, scriau insurgenții pe platforma X. Cinci case și 25 de mașini au fost sever avariate. Textul este însoțit și de imagini care poartă sigla Serviciului de informații militar ukrainean.

Operațiuni militare au loc și în regiunea vecină, Belgorod. Un om și-a pierdut viața aici după ce mașina în care călătorea a fost atinsă de un fragment de proiectil. Patru persoane au fost rănite. Prefectul din Belgorod a confirmat informațiile, dar a spus că atacurile au fost opera armatei ukrainene.

Marți, trei grupări puternic înarmate au pătruns pe teritoriul Federației Ruse și au declanșat atacuri împotriva armatei și autorităților ruse. „Satul Tetkino din regiunea Kursk este complet sub controlul forțelor de eliberare – Legiunea „Libertatea Rusiei”. „Armata lui Putin părăsește rapid satul, lăsînd poziții în urmă și abandonînd echipamentul greu.”– spune mesajul. Liderii celor trei formațiuni de voluntari, participante la insurecție, au transmis o declarație comună a Legiunii Libertatea Rusiei, a Corpului Voluntar al Rusiei și a Batalionului Sibir (Siberian): „Ne adresăm concetățenilor noștri: locuitori ai orașului Belgorod, oficiali ai administrației Belgorod și tuturor celor care ne pot auzi. Ucigașii lui Putin lansează atacuri pe scară largă asupra așezărilor pașnice ukrainene, stabilindu-și pozițiile între casele tale, școlile copiilor tăi și instituțiile guvernamentale. În fiecare zi, zeci de oameni nevinovați obișnuiți (mai ales femei și copii) sînt uciși în atacurile din Belgorod. Atacurile asupra Ukrainei de pe teritoriul Belgorod trebuie să înceteze! În acest sens, sîntem nevoiți să dăm o lovitură asupra pozițiilor militare situate în orașele Belgorod și Kursk. Pentru a evita victimele civile, îndemnăm pe toată lumea să părăsească orașele imediat. Îndemnăm autoritățile locale să salveze viețile oamenilor și să înceapă evacuarea orașelor Kursk și Belgorod”.

Teritoriul rusesc de la granița cu Ukraina a fost atacat de trei grupări paramilitare de rebeli ruși care luptă împotriva Kremlinului și alături de Ukraina.

Cele trei grupări, Legiunea Libertatea Rusiei, Corpul de Voluntari Rusi și Batalionul Siberian, declară pe rețelele sociale că au desfășurat atacuri pe teritoriul Rusiei, unde au intrat cu tancuri și blindate, în regiunile Kursk și Belgorod. Un avion rusesc ar fi fost doborît de acestea în regiunea Belgorod.

Grupurile „acționează pe teritoriul Rusiei ca unități independente, deoarece sînt formate din cetățeni ruși. În plus, sînt acasă”, a declarat Andriy Yusov, purtătorul de cuvînt al Serviciului de Informații ukrainean, în urma incursiunii din 12 martie, scire Kyiv Independent.

Legiunea Libertatea Rusiei spune că a trecut granița de vest a Rusiei în apropiere de satul Tetkino din regiunea Kursk și a lovit un transportor de trupe blindat în sat, scrie nbcnews.

E vorba de un grup de luptători voluntari ruși, deveniți cunoscuți în urma unei incursiuni similare de anul trecut.

Grupul a publicat marți dimineața o declarație video în care a criticat monopolizarea puterii de către Putin și a spus că luptă pentru a elibera poporul rus de „mizerie, sărăcie și frică”: „La fel ca toți concetățenii noștri, în Legiune visăm la o Rusie eliberată de dictatura lui Putin. Dar nu doar visăm: muncim din greu pentru a realiza acele vise. Ne vom lua înapoi pămîntul centimetru cu centimetru de la regim. Rușii vor dormi bine, nu se vor teme de alarme, nu le va fi frică să spună ceea ce cred. Rușii vor vota pentru cine vor, nu pentru cine trebuie. Rușii vor trăi liberi” declarat Legiunea Libertatea Rusiei.

Un al doilea grup, Corpul de Voluntari din Rusia, care a organizat o incursiune transfrontalieră dramatică alături de Legiune în mai anul trecut, a spus că a trecut din nou în Rusia, fără a detalia unde exact. A publicat un videoclip cu luptătorii săi într-o locație nedezvăluită, trăgînd în întuneric, scrie nbcnews.

A treia grupare militară se numește Batalionul Siberian și susține că a trecut marți granița în Rusia. „Am spus mai devreme că nu va fi posibilă răsturnarea pașnică a regimului dictatorial criminal din Federația Rusă. Poate fi eliminat doar cu armele în mînă”, a spus grupul într-o postare pe Telegram. „În seara asta am început să ne îndeplinim promisiunea.” Ulterior, a distribuit un videoclip în care pretinde că își arată luptătorii în Rusia și îi cere cetățenilor țării să voteze cu arme, nu cu buletine de vot, scrie nbcnews.

Andriy Yusov, purtătorul de cuvînt al serviciului de informații militar al Ukrainei, a declarat marți că grupurile sînt formate din cetățeni ruși și acționează pe teritoriul Rusiei independent de Ukraina. „Probabil vorbim despre o operațiune comună a acestor unități, în special în regiunile Belgorod și Kursk”, a declarat Yusov pentru Radio Freedom.

Joi, mai multe zeci de drone și rachete ukrainene au lovit regiuni din Rusia, printre care Moscova, Leningrad, Belgorod, Kursk, Briansk, Tula și Oriol, unde au fost lovite mai multe rafinării și alte obiective.

Primăria orașului Belgorod a fost lovită de una dintre drone, scrie și digi24.

Ministerului rus al Apărării a anunțat, într-un comunicat de presă, că atacurile au început în jurul orei 3 noaptea, cu bombardamente masive asupra regiunii Belgorod, scrie euronews.

Roman Starovoit, guvernatorul regiunii Kursk: „Prieteni, a fost o noapte neliniștită. Au fost atacuri masive cu drone, am emis alerte, este în vigoare alerta de atac cu rachete. De dimineață, este bombardată localitatea Tiotkino. A fost o tentativă de raid a unui grup de diversioniști. Au fost schimburi de focuri. Raidul a eșuat.”, consemnează Costin Andrieș pe X.

Într-un interviu realizat marți seară, dar difuzat pe fragmente, Vladimir Putin s-a referit și la voluntarii ruși care au lansat ofensiva în Federație: „Obiectivul lor este, nu mă îndoiesc de acest lucru, să afecteze alegerile prezidenţiale din Rusia. Sau măcar să interfereze cu procesul de exprimare normală a voinţei cetăţenilor. În al doilea rînd, aşa cum am spus deja, este şi o componentă informaţională. Şi 3, dacă au un succes oarecare, vreo şansă, un argument oarecare, un as din mînecă, vor putea folosi în posibile viitoare alegeri.”

Voluntarii care au atacat Rusia susțin că acționează independent, dar nu sînt puțini cei care sînt convinși că sînt sprijiniți de Kiev. De altfel, nici nu ar putea avea arme și blindate altfel. În imaginile date publicității se observă că voluntarii ruși dispun de armament de infanterie occidental.

Moscova susține că a respins atacul, dar Legiunea „Libertatea Rusiei” a ocupat un sat de la frontiera Rusiei cu Ukraina.

Purtătorul de cuvînt al grupării a precizat prin Zoom că majoritatea voluntarilor sînt în regiunea Kursk.

Acțiunea lor ar putea sili Rusia să mute rezervele pentru a face față atacului. Alexei Baranovski, legiunea „Libertatea Rusiei”: „Aseară a început o operaţiune specială de eliberare a unităţilor de voluntari ale Forţelor Unite ale Rusiei – legiunea „Libertatea Rusiei”, corpurile Voluntarilor Ruşi şi Batalionul Siberia. Trei divizii au intrat pe teritoriul Rusiei prin două locuri, în regiunile Kursk şi Belgorod. De fapt, totul a fost planificat să coincidă cu aşa-zisele alegeri”.

În paralel cu atacul celor trei divizii de voluntari, Ukraina au lovit cu drone adînc în teritoriul Rusiei. Serviciul de informații al Armatei ukrainene a lovit două rafinării pe care le-a scos, cel puțin temporar, din funcțiune.

Minimalizînd acțiunile militare declanșate pe teritoriul Federației Ruse, Ministerul Apărării de la Moscova a dat publicității un comunicat referitor la voluntarii străini care luptă de partea Kievului în războiul din Ukraina. Evident, rușii îi numesc pe toți MERCENARI. „Ministerul rus al Apărării continuă să urmărească și să înregistreze personal toți mercenarii străini care au sosit în Ukraina pentru a participa la acțiuni de luptă. Din 24 februarie 2022, numărul total de mercenari străini care au sosit în Ukraina este de 13.387. În același timp, pînă în prezent a fost confirmată distrugerea a 5.962 de mercenari străini. Liderul incontestabil în ceea ce privește numărul de luptători uciși este Polonia (2.960 au sosit, 1.497 au fost eliminați). Din Georgia au sosit 1.042 de luptători, dintre care 561 au fost eliminați. Cei 1.113 „soldați ai norocului” sosiți din SUA au pierdut 491 de morți. Peste 40% dintre mercenarii canadieni au fost eliminați (422 din 1.005). Din cei 822 de luptători sosiți din Marea Britanie, 360 au fost eliminați. Din România au sosit 784 de mercenari, 349 au fost uciși. Din Germania – 235, respectiv 88. De remarcat că Franța, care neagă la toate nivelurile prezența mercenarilor săi pe teritoriul Ukrainei, a pierdut deja 147 de militanți din 356 sosiți”, informează Ministerul rus al Apărării.

Este recunoscut, cu jumătate de gură, faptul că majoritatea instructorilor militari aparțin țărilor membre NATO. De asemenea, intelligence-ul electronic și imagistic, deservirea complexelor sofisticate de arme occidentale sînt deservite de mercenari familiarizați și instruiți în mînuirea lor. Se știe că baza de drone navale de la Oceakov, de exemplu, este deservită de operatori britanici și că mercenari români, angajați ai unei companii britanice, au fost implicați în scufundarea Moskovei! Baza de drone aeriene de la Odessa este, de asemenea, deservită de personal regăsit pe lista pdată publicității de Ministerul rus al Apărării, în ajunul declanșării scrutinului prezidențial.

Se petrec lucruri ciudate, din punct de vedere tactic, în războiul din Ukraina în aceste zile. Sînt convins că și pe frontul din umbră se duce o luptă la fel de aprigă, dincolo de reflectoare și de declarații șocante. Vladimir Putin așteaptă re-investirea în funcție, chiar dacă conducerea politică de la Kiev cere, la nivel planetar, nerecunoașterea rezultatelor alegerilor. După ceremonia cu fast de la Kremlin sînt convins că războiul din Ukraina va intra într-o nouă fază…

AVERTISMENT: războiul din Ukraina poate căpăta o scară europeană

BMTF, 14 mar – Rusia a avertizat miercuri că războiul din Ukraina ar putea scăpa de sub control şi să se extindă geografic din cauza a una sau două ţări membre ale NATO, relatează Reuters, preluată de Agerpres.

Într-un răspuns oferit acestei agenţii de presă, purtătoarea de cuvînt a Ministerului rus de Externe, Maria Zaharova, a spus că Moscova consideră că Occidentul merge pe marginea prăpastiei şi de asemenea împinge omenirea către această margine prin acţiunile sale în Ukraina.

Conflictul din Ukraina poate căpăta o scară europeană ca urmare a mişcărilor statelor care susţin Ukraina, însă oprirea livrărilor de arme către Kiev va împiedica o nouă escaladare, a mai spus Zaharova, vorbind la un briefing de presă cu jurnalişti străini.

De asemenea, a spus Zaharova, Occidentul va trebui să înveţe să ţină cont nu doar de propriile ambiţii geopolitice, ci şi de interesele legitime ale altor ţări.

Ea a cerut astfel statelor occidentale să renunţe la ideea de a provoca o înfrîngere strategică Rusiei. Potrivit acesteia, este necesară oprirea susţinerii regimului preşedintelui ukrainean Volodimir Zelenski şi furnizarea de arme către Ukraina pentru o preveni o nouă escaladare.

Pe de altă parte, ea a acuzat Occidentul că încearcă să se amestece în chestiunile interne ale Rusiei înaintea alegerilor prezidenţiale care vor avea loc de vineri pînă duminică.

Zaharova a acuzat în special Washingtonul că încearcă cu ajutorul ONG-urilor sale care mai sînt active în Rusia să diminueze participarea la vot.

În lipsa unui miracol, preşedintele rus Vladimir Putin este sigur că va cîştiga scrutinul fără probleme.

UKRAINA, DOI ANI DE RĂZBOI

BMTF, 19 feb – La 24 februarie 2022, Rusia a invadat Ukraina pe patru fronturi, a readus războiul în Europa, a spulberat stabilitatea europeană şi a declanşat o criză internaţională cu efecte de durată. Doi ani mai tîrziu, o linie de front de peste 1.000 km desparte cele două tabere ireconciliabile.

Armata ukraineană, epuizată de o contraofensivă eşuată, este în defensivă, se confruntă cu un front îngheţat şi cu un inamic rus în număr tot mai mare şi mai bine înarmat, scrie AFP, într-o analiză pe care o redăm mai jos.

Un nou început

Preşedintele Volodimir Zelenski, conştient că situaţia poate deveni critică, a încredinţat unui nou comandant şef, generalului Oleksandr Sirski, fostul comandant al forţelor terestre, misiunea de a reconstrui armata cu scopul de a elibera regiunile aflate sub controlul rus şi, evident, de a nu pierde şi alte teritorii.

Opoziţia a criticat demiterea de către Zelenski a generalului Valeri Zalujnîi – cel care a fost comandantul şef al armatei ukrainene între 2021-2024, un militar extrem de popular şi de respectat -, semn al apariţiei unor fisuri în unitatea afişată pînă recent de conducerea ukraineană.

‘Momentul reînnoirii a sosit’, a decretat însă Zelenski, cerîndu-i lui Sirski ‘un plan de acţiune realist şi detaliat pentru 2024’, avînd ca obiectiv eliberarea a 20% de teritorii ukrainene ocupate. Misiune care se anunţă dificilă, în condiţiile în care, pe linia frontului, pe ploaie şi ninsoare, în plină iarnă, al doilea an de război a uzat fizic şi moral trupele ukrainene.

Şi aceasta pentru că, dacă la sfîrşitul lui 2022 moralul trupelor era în creştere evidentă după succesul ofensivei din Harkov (nord-est) şi Herson (sud), nu acelaşi lucru se poate spune despre anul 2023 şi începutul lui 2024, marcate de o succesiune de decepţii pe teren.

Contraofensiva ukraineană eşuată

O spărtură în barajul Nova Kahovka, la şaizeci de kilometri nord de Herson pe fluviul Nipru, a provocat la 6 iunie 2023 inundaţii grave în sud-vestul Ukrainei, care au afectat peste 80.000 de oameni care locuiau în zona riverană. Ukraina a acuzat Rusia că a aruncat în aer barajul pentru a preveni o contraofensivă ukraineană în sud-est, în timp ce Rusia a susţinut că Ukraina a efectuat atacul pentru a priva Crimeea de apă şi pentru a distrage atenţia de la frontul de luptă. Punctul de vedere al BMTF îl regăsiți pe acest site.

Ukraina şi-a lansat în cele din urmă în iunie trecut mult-aşteptata contraofensivă, încercînd să spargă apărarea rusă spre est în provincia Doneţk, inclusiv în jurul oraşului Bahmut, şi spre sud, în provincia Zaporojie, care formează ‘coridorul terestru’ către Crimeea. Oraşul Bahmut, din regiunea Doneţk (est), a căzut după luni bune de lupte sîngeroase, iar contraofensiva din vară a Kievului a eşuat. Unităţile ukrainene s-au lovit de apărarea solidă a ruşilor, care, mai mult, au fost cei care au preluat iniţiativa şi care au efectuat atacuri constante, aşa cum s-a întîmplat la Avdiivka, tot pe frontul de est.

De altminteri, armata ukraineană a anunţat la sfîrşitul săptămînii trecute că s-a retras din Avdiivka, ‘pe poziţii pregătite în prealabil’, ceea ce reprezintă cea mai mare victorie simbolică a Rusiei după eşecul contraofensivei ukrainene de vara trecută. Moscova speră că, prin capturarea localităţii, va face mai dificile bombardamentele ukrainene ce vizează Doneţkul.

Din octombrie 2023, forţele ruse atacă şi bombardează masiv acest oraş muncitoresc, în prezent practic distrus, devenit noul simbol al rezistenţei ukrainene, unde mai trăiesc circa 900 de civili, faţă de 30.000 cîţi erau înainte de război. Expertul militar ukrainean Konstantin Maşoveţ scria recent pe Telegram că situaţia de la Avdiivka devine din ce în ce mai dificilă pentru trupele ukrainene şi insista că, dacă comandamentul ukrainean nu ia măsuri drastice, ‘în Avdiivka se poate repeta ceea ce s-a întîmplat la Bahmut’. (Între timp, s-a întîmplat! N.n.)

Episodul Prigojin

La 23 iunie, preşedintele rus, Vladimir Putin, s-a confruntat cu o provocare internă majoră atunci cînd Evgheni Prigojin a acuzat într-o înregistrare video Ministerul Apărării rus că a bombardat grupul privat Wagner, forţele sale de mercenari, şi a anunţat un ‘marş al justiţiei’ pentru a înlătura conducerea militară rusă. Rebeliunea a venit după luni de tensiuni cu Ministerul Apărării, pe care Prigojin l-a insultat şi l-a acuzat adesea că nu a furnizat muniţii adecvate, şi după încercarea ministerului de forţă rus de a-i aduce la ordine pe luptătorii Wagner. Mercenarii au ocupat rapid Rostov-pe-Don şi cartierul general militar din sudul Rusiei. Convoaiele Wagner au înaintat apoi, parcurgînd mai mult de jumătate din distanţa către Moscova. Vladimir Putin a declarat că marşul reprezintă o ‘trădare’ şi a oferit amnistia pentru mercenarii care depuneau armele.

La 24 iunie, preşedintele belarus Aleksandr Lukaşenko a negociat ca soldaţii Wagner să se întoarcă la bazele lor şi ca Prigojin să se mute în Belarus. Adevăratele scopuri ale lui Prigojin rămîn necunoscute, dar incidentul a lăsat atît Grupul Wagner, cît şi pe Putin slăbiţi. Două luni mai tîrziu, Prigojin avea să moară într-un accident de avion niciodată elucidat cu adevărat, alături de comandanţi de rang înalt ai grupului de mercenari Wagner, care de altfel şi-a pierdut între timp relevanţa.

Singura veste bună: situaţia din Marea Neagră

Situaţia din Marea Neagră este singura veste bună din ultimele luni pentru ukraineni, care se pot mîndri că au făcut să bată în retragere puternica flotă rusă, cu ajutorul rachetelor şi mai ales a dronelor maritime, respingînd armada Kremlinului şi deschizînd un culoar crucial pentru exportarea cerealelor ukrainene.

Publicaţia Foreign Affairs remarca recent că, în 2022, cînd Rusia a invadat Ukraina, perspectivele navale ale Kievului păreau sumbre, în condiţiile în care, în momentul dezmembrării Uniunii Sovietice, Ukraina moştenise un număr mic de nave, care între timp fuseseră distruse sau confiscate de Rusia atunci cînd Moscova a ocupat şi anexat ilegal peninsula ukraineană Crimeea, în 2014. Apoi, în 2018, Rusia a capturat ultimele trei nave ale Ukrainei şi a împiedicat pentru scurt timp accesul navelor civile în Strîmtoarea Kerci, care separă Peninsula Crimeea de Rusia continentală.

Însă, în ultimul an şi jumătate, Ukraina a schimbat cursul războiului naval. Folosind drone, rachete de croazieră şi o varietate de tehnici neconvenţionale, Ukraina a alungat, pînă în octombrie 2023, flota rusă de la baza sa principală din Crimeea pînă în ‘colţul’ estic al Mării Negre. Forţele navale ukrainene au reuşit să scufunde nouă nave mari ruseşti, o rază de speranţă pentru o ţară aflată sub atacuri aeriene constante şi blocată într-un impas costisitor pe front.

Realizările Ukrainei în domeniu naval nu au făcut-o să cîştige războiul, scria Foreign Affairs, dar au ajutat-o să mute trupele care erau staţionate de-a lungul coastei şi să le trimită pe front. Succesele Kievului la Marea Neagră au asigurat căi maritime care sînt cruciale pentru exportul de cereale ukrainene şi au complicat eforturile Rusiei de aprovizionare şi consolidare a Crimeei.

Dezbaterea privind mobilizarea

În doi ani de război, armata ukraineană a suferit pierderi de amploare, ţinute în secret, dar care sînt evaluate de americani la circa 70.000 de morţi şi 120.000 de răniţi. În aceste condiţii, armata ukraineană are dificultăţi în a găsi voluntari dispuşi să plece pe front, cu toate că are mare nevoie să înlocuiască pierderile. Totodată, veteranii acestui război încep să revendice dreptul la demobilizare.

Prin urmare, dezbaterea privind mobilizarea este încinsă în Ukraina, iar guvernul a trebuit să respingă un proiect de lege pe această temă. Armata ukraineană intenţiona să mobilizeze 500.000 de oameni, însă Zelenski nu a fost de acord.

Rusia, în schimb, pare că-şi completează pierderile cu ajutorul unei combinaţii de propagandă patriotică, măsuri coercitive şi stimulente financiare. Iar aceasta în condiţiile în care sute de mii de tineri ruşi au fugit din ţara lor după anunţul din septembrie 2022 privind mobilizarea. Armata rusă a reuşit totuşi să recruteze pe bază de contract aproape jumătate de milion de oameni în plus faţă de cei 300.000 de militari mobilizaţi deja.

Nevoie constantă de armament

Nici în privinţa armamentului situaţia nu stă mai bine pentru ukraineni, din cauza tergiversării americanilor – pe fondul campaniei electorale pentru scrutinul prezidenţial din noiembrie – de a continua să acorde asistenţă Ukrainei. De luni bune, un ajutor în valoare de 60 de miliarde de dolari este blocat de către republicani.

În schimb, Uniunea Europeană a deblocat, nu fără dificultate, un nou pachet de asistenţă pentru Ukraina în valoare de 50 de miliarde de euro, dar nu a reuşit să-şi respecte obiectivul de a livra Kievului un milion de obuze de artilerie pînă în luna martie 2024. Or, fără ajutor şi cu o industrie militară incipientă şi aflată constant sub tirurile artileriei ruse, Ukraina va avea dificultăţi în a face faţă unei Rusii a cărei economie a fost reorientată către efortul de război.

Totuşi, Kievul va putea miza în acest an pe avioanele de luptă F-16, pe care le-a cerut luni la rîndul şi pe care occidentalii i le-au dat în cele din urmă. Această nouă armă ar urma să compenseze lipsa acută de artilerie, primordială pentru a frîna asalturile ruse şi a declanşa o ofensivă.

Totodată, Ukraina urmează să-şi intensifice producţia de drone, armă devenită indispensabilă în arsenalul său militar. Kievul mai solicită aliaţilor săi mijloace de apărare antiaeriană, Zelenski atrăgînd atenţia în noiembrie 2023 că, dacă ruşii controlează tot cerul, forţele ukrainene nu au cum să avanseze. Iar în ianuarie, şeful diplomaţiei ukrainene Dmitro Kuleba afirma că, pentru 2024, prioritatea este de a alunga Rusia din spaţiul aerian ukrainean căci, a spus el, ‘cine controlează cerul va determina cînd şi cum se va sfîrşi războiul’.

Noi schimburi de prizonieri

La începutul lunii februarie, Ukraina şi Rusia au schimbat sute de prizonieri de război, în primul astfel de schimb în aproape cinci luni. Rusia a eliberat 230 de prizonieri ukraineni, printre care 213 soldaţi şi sergenţi, 11 ofiţeri şi şase civili, iar Ukraina a eliberat 248 de militari ruşi într-un acord negociat de Emiratele Arabe Unite.

Emiratele Arabe Unite au declarat într-un comunicat că acesta a fost ‘unul dintre cele mai mari schimburi de prizonieri între cele două părţi de la începutul războiului’.

Kievul şi Moscova au efectuat mai multe schimburi de prizonieri de cînd Rusia şi-a lansat invazia pe scară largă asupra Ukrainei, dar de aproape cinci luni nu mai fusese anunţat niciun schimb, Kievul acuzînd Moscova că foloseşte prizonierii de război ca armă politică.

Potrivit Politico.eu, Dmitro Lubineţ, comisarul pentru drepturile omului al parlamentului ukrainean, a declarat că acesta este al 49-lea schimb de prizonieri şi că 2.828 de ucraineni au fost eliberaţi de la începutul invaziei pe scară largă a Rusiei.

Rusia, pe cale să preia avantajul pe frontul ucrainean?

La începutul lunii februarie, şeful serviciului militar de informaţii norvegian Nils Andreas Stensones a declarat că Rusia este pe cale să se impună în războiul din Ukraina datorită unei rezerve mai mari de efective, capacităţii complexului său militar-industrial de a produce mari cantităţi de arme şi muniţii şi sprijinului material oferit de ţări precum Coreea de Nord sau China. La prezentarea raportului anual de evaluare a riscurilor pentru acest serviciu, Stensones avertiza că Ukraina va avea nevoie de un ajutor militar occidental ‘substanţial’ pentru a putea spera să întoarcă în favoarea sa evoluţia conflictului.

Rusia poate mobiliza de trei ori mai multe trupe decît Ukraina, ea se adaptează sancţiunilor impuse de Occident mai bine decît se aştepta acesta din urmă, iar industria rusă este în prezent capabilă să producă suficiente muniţii, vehicule de luptă, drone şi rachete care să permită forţelor ruse ‘menţinerea efortului lor de război tot anul’, a detaliat oficialul norvegian.

Mai mult, preciza acesta, Rusia beneficiază de sprijinul militar al Coreii de Nord, Iranului, Belarusului şi Chinei. Cea din urmă nu furnizează Rusiei arme, ci ‘maşini, vehicule, electronică şi piese de schimb’ utile pentru industria militară rusă, a explicat şeful serviciului militar de informaţii norvegian.

Cert este că, dacă în primele luni de război a fost evident că armata rusă nu a reuşit să cucerească principalele oraşe ukrainene, în prezent, preşedintele rus Vladimir Putin afişează o satisfacţie din ce în ce mai mare, după ce trupele sale au neutralizat contraofensiva ukraineană mult-aşteptată din vara trecută, iar întinse părţi de teritoriu din sudul şi estul Ukrainei rămîn sub controlul Rusiei, la fel ca şi peninsula Crimeea.

Preşedintele rus a fost din ce în ce mai optimist în ultima perioadă, insistînd, de exemplu, în decembrie 2023, că Ukraina ‘nu are viitor’ sau, mai recent, într-un interviu acordat în februarie controversatului jurnalist american Tucker Carlson, că o înfrîngere strategică a Rusiei este ‘imposibilă prin definiţie’.

Totodată, în contextul împlinirii a doi ani de cînd Rusia a trimis zeci de mii de soldaţi în Ukraina, purtătorul de cuvînt al Kremlinului, Dmitri Peskov, a declarat că obiectivele a ceea ce Rusia numeşte ‘operaţiunea sa militară specială’ în Ukraina rămîn neschimbate. ‘Obiectivele nu s-au schimbat, toate sînt bine cunoscute. Şi toate îşi menţin actualitatea’, a declarat Peskov, menţionînd printre acestea ‘demilitarizarea’, ‘denazificarea’ şi ‘asigurarea securităţii oamenilor care locuiesc în noile regiuni ruseşti’.

În acest context, mulţi analişti cred că doar sprijinul sporit din partea Occidentului pentru o Ukraină care va rămîne în curînd fără muniţie poate schimba situaţia. Dar acest sprijin nu este garantat, într-un moment în care cauza ukraineană divizează şi mai mult Europa, cînd aleşii americani nu se pun de acord cu privire la continuarea asistenţei pentru Ukraina şi cînd o victorie a lui Donald Trump la alegerile americane din acest an pare posibilă.

O nouă dinamică

‘Dinamica s-a schimbat’, a apreciat analista Andrea Kendall Taylor, cercetătoare la Centrul pentru Noua Securitate Americană din Washington, care a subliniat că, ‘din punctul de vedere al lui Putin, 2024 este un an crucial’.

Ukraina este îngrijorată în special de o posibilă a doua preşedinţie a lui Donald Trump, care a declarat în 2023 că vrea ‘să rezolve acest război într-o zi, în 24 de ore’ dacă va fi reales.

Anul 2024 reprezintă aşadar o ‘fereastră de oportunitate’ pentru Vladimir Putin de a profita de slăbiciunile Occidentului, apreciază Tatiana Stanovaia, fondatoarea firmei de consultanţă R. Politik. Liderul rus se bazează în special pe ‘o limitare temporară a sprijinului militar occidental, producţia de muniţii fiind de aşteptat să se accelereze abia la începutul anului 2025’, a scris ea pe canalul său de Telegram.

‘Procesul electoral din Statele Unite ar putea duce la o strategie americană mai puţin hotărîtă de a sprijini Kievul şi este puţin probabil ca Uniunea Europeană, afectată de dezacorduri interne, să compenseze singură acest sprijin’, a adăugat ea, citată de AFP.

Pentru occidentali, însă, un motiv de optimism îl reprezintă slăbiciunile interne ale Rusiei, cu o economie care are rol de sprijin al războiului, o populaţie în scădere, primele semne de oboseală faţă de conflict în rîndul opiniei publice ruse şi amploarea pierderilor umane pe care sursele occidentale le estimează la 350.000 de morţi sau răniţi de partea rusă.

‘Menţinerea stabilităţii interne reduce o mare parte din marja de manevră a lui Putin’, subliniază Dara Massicot, cercetător la Fundaţia Carnegie pentru Pace Internaţională, care vede un ‘exces de încredere’ în tonul actual al oficialilor ruşi. Dar, fără un sprijin semnificativ occidental, este greu de spus ‘în ce poziţie de negociere s-ar afla ukrainenii”, a apreciat ea.

Concluzii

Potrivit unei analize a Centrului pentru Acţiune Preventivă dată publicităţii la începutul lunii februarie, în doi ani de război, Ukraina a reuşit să recucerească 54% din teritoriile sale ocupate, în timp ce Rusia continuă să ocupe aproape 20% din teritoriile ukrainene. Potrivit aceleiaşi analize, în timpul contraofensivei sale din 2023, Ukraina a obţinut cîştiguri teritoriale minore, însă liniile frontului au rămas stabile timp de aproape un an. Ambele tabere şi-au consolidat poziţiile, făcînd dificil orice progres major, iar numărul victimelor în rîndul celor două armate s-a ridicat la circa jumătate de milion.

Războiul din Ukraina a tensionat semnificativ relaţiile dintre SUA şi Rusia şi a crescut riscul unui conflict european mai larg, a scris Centrul pentru Acţiune Preventivă. Tensiunea între Rusia şi ţări vecine, membre ale NATO, este posibil să crească, fapt ce ar duce cel mai probabil la implicarea Statelor Unite, în virtutea angajamentelor de securitate ale alianţei nord-atlantice. Războiul va avea, de asemenea, ramificaţii mai largi pentru cooperarea viitoare în chestiuni critice precum controlul armelor, securitatea cibernetică, neproliferarea nucleară, stabilitatea economică globală, securitatea energetică, contraterorismul şi soluţiile politice în Siria, Libia şi în alte zone.

În plus, izolarea Rusiei nu numai că a destabilizat pieţele globale de energie şi resurse, dar a împins ţara să caute legături strategice mai puternice cu acele state (de exemplu, China) care încă sunt dispuse să colaboreze cu ea, în mare parte în opoziţie cu Occidentul. Războiul a agravat, de asemenea, alte crize globale, operaţiunile militare şi violenţele împiedicînd livrarea şi distribuirea ajutoarelor atît de necesare, inclusiv alimente, şi exacerbînd o penurie deja gravă de asistenţă şi resurse umanitare disponibile la nivel mondial.

ÎN PLUTOCRAȚIE ORICE SCENARIU ESTE POSIBIL. INCLUSIV ARMAGHEDONUL!

Ukraina a început, la Davos, negocierile cu România în vederea încheierii unui acord bilateral de securitate, anunță administrația prezidențială ukraineană dar nu și cea de la București. La discuții participă şeful de cabinet al preşedintelui Ukrainei, Andrii Yermak, şi secretarul de stat din cadrul Ministerului Afacerilor Externe al României, Iulian Fota, informează News.ro.

Negocierile au început în urma instrucţiunilor preşedintelui Ukrainei, Volodimir Zelenski, în cadrul Declaraţiei comune a G7 de sprijin pentru Ukraina, se arată în comunicatul de pe site-ul preşedinţiei ukrainene. Acestea marchează avansarea relaţiilor bilaterale la nivelul de parteneriat strategic. România NU este membră G7! În mod logic, aceasta reprezintă o continuare a acordurilor la care s-a ajuns în urma convorbirii telefonice dintre preşedinţii Ukrainei şi României din 9 ianuarie 2024 şi este un pas spre punerea în aplicare a Declaraţiei comune a celor doi lideri din 10 octombrie 2023, se mai arată pe site-ul president.gov.ua.

Nu știm NIMIC din discuțiile telefonice între actor și forma de viață! Cum NU știm nimic despre ajutorul acordat Ukrainei, pînă în acest moment, și nici cuantumul acestuia!

România a devenit cea de-a 9-a ţară care a iniţiat discuţii bilaterale de securitate cu Ukraina şi a afirmat încă o dată sprijinul său nemijlocit pentru independenţa şi integritatea teritorială a Ukrainei, precum şi pentru parcursul său european şi euroatlantic. Potrivit lui Ihor Zhovkva, şeful adjunct al Biroului preşedintelui Ukrainei, „nu este posibil să ne imaginăm garanţii depline de securitate în Europa, în special în regiunea Mării Negre, fără România”.

Acordul trebuie ratificat de Parlamentul României!

Atîta timp cît acest document este ținut secret nu putem decît să speculăm și să emitem tot felul de scenarii. NATO și-a demonstrat sprijinul total pentru Ukraina în războiul cu Rusia. Practic, NATO este în război cu Rusia prin procură! Pentru a lupta cu uriașa mașinărie de război rusească, Ukraina are nevoie de tehnică și oameni. Nu mai prea are de nici unele! Putem specula că cele nouă țări semnatare ale unor astfel de parteneriate strategice vor pune la dispoziția Ukrainei bani, arme și… oameni! Am mai văzut asta! O Coaliție de Voință, la fel ca în Iraq! Nu NATO este în război cu Rusia, ci o coaliție de voință, parteneri punctuali ai Ukrainei!

NU SÎNT DE ACORD CA TRĂDĂTORII CARE CONDUC ASTĂZI ACEASTĂ ROMÂNIE – FORMĂ FĂRĂ FOND SĂ-MI TRIMITĂ COPILUL LA RĂZBOI!

Poate că nu va fi așa, dar în baza nimicului de informație comunicat de conducerea coloniei, reacționez ca atare!

Potrivit informațiilor, în prima fază România va da bani (mulți!) și vom livra echipamente militare Ukrainei. Anthony Blinken, Secretarul de stat al SUA, l-a asigurat pe liderul de la Kiev, prezent la Davos, că va primi bani. În ciuda divergențelor din Congres, Administrația Biden îi va oferi în continuare sprijin. Cum? Simplu! Avînd probleme la ei acasă, americanii au luat aliații la rînd și le-au recomandat să semneze acest acord. Decizia a fost luată la reuniunea G7 din vară de la Vilnius. Plătesc Ukraina prin intermediari, în condițiile în care cele 60 de miliarde de euro ale UE sînt încă blocate de poziția intransigentă, pînă acum!, a Ungariei.

Pentru a pune presiune pe politicienii europeni și pe bugetele gestionate de aceștia, teoria invaziei iminente a Rusiei în Europa este repetată cu obstinație. „Avem nevoie de o transformare a NATO pentru război”, a declarat șeful Comitetului militar al alianței, amiralul olandez Rob Bauer, în timpul unei reuniuni de la Bruxelles cu șefii apărării din mai multe țări. „În trecut, organizațiile publice și private au trăit într-o eră în care totul era abundent, previzibil, controlabil și concentrat pe eficiență. Astăzi a dispărut”, a afirmat el, potrivit hotnews.ro.

Acum trei zile, un oficial al armatei germane afirma că Rusia va ataca Europa în 2025. Adică NATO, practic, nu? Aceste sperietori urmăresc un scop ascuns: creșterea și mai mare a bugetelor militare, în detrimentul bugetelor pentru dezvoltare. Pentru asta trebuie o justificare, deși, tot intelligenceul militar știe că la ora asta, Rusia nu are capacitatea logistică și resursele umane să poată purta, concomitent, un război CONVENȚIONAL cu Ukraina și NATO de una singură. De ce asta? Deoarece are un teritoriu imens. De la Kalinigrad pînă în Kamceatka există un decalaj de fus orar de 11 ore. Nu poți acoperi logistic și militar un asemenea teritoriu atacat din vest, sud și est în același timp.

Prezența NATO la frontierele Rusiei, în Ukraina este una existențială. Din Ukraina o rachetă NATO poate lovi Moscova în doar 7 min! Dacă Rusia va constata că este pusă în pericol existența ei, atunci războiul va deveni nuclear și nu vor mai exista nici învinși și nici învingători. Putin declara cu ceva timp în urmă: „Rusia nu va fi niciodată prima care va recurge la armele nucleare. Deoarece în caz de confict nuclear noi nu ne putem proteja teritoriul de efectele radiațiilor. Dar nu vom fi nici ultimii.”

Astăzi, rachetele nucleare sînt pregătite tot timpul pentru reacție și spectrul unei lovituri nucleare este mai prezent ca oricînd. Nu mai trebuie să mizăm nici măcar pe înțelepciunea liderilor și a structurilor din umbră, precum în perioada Războiului Rece.

Revin la excepționalul diplomat și academiocian Mircea Malița, cel care a reverberat idei globale sub doi președinți comuniști: Gheorghe Gheorghiu Dej și Nicolae Ceaușescu. Malița este autorul celebrei „teorii a primei lovituri”, într-o perioadă în care și vesticii, la fel ca și esticii, aveau toate motivele din lume să se teamă pentru securitatea lor. „Teoria primei lovituri” se referă la o plauzibilă înțelegere între cele două mari puteri care stipula faptul că orice posibil conflict nuclear, chiar și în cazul excepțional cînd nu va putea fi evitat, nu va viza direct cele două mari superputeri, Statele Unite și URSS. Altfel spus, dacă una dintre ele ar fi declanșat atacul nuclear, prima lovitură ar fi trebuit orientată nu spre teritorul superputerii inamice, ci spre teritoriile aliaților acesteia! Riposta care ar fi urmat din partea celeilalte supraputeri ar fi vizat, la rîndul ei, tot un teritoriu aliat al inamicului. După acest set de lovituri, cele două superputeri se vor fi așezat la masa negocierilor, negrevate de o lovitură nucleară care să le afecteze nemijlocit. Miza „teoriei primei lovituri” era așadar evitarea unui război nuclear mondial și mențină posibilitarea revenirii la echilibru sistemului inclusiv în cazul – excepțional – al unor prime lovituri nucleare. Serviciile secrete din ambele tabere se asigurau că nici un conducător idiot nu va putea declanșa Armaghedonul. De aici și imaginea hiperbolizată cu care serviciile secrete au ieșit din Războiul Rece!

Astăzi, cînd lumea s-a schimbat ireversibil, cînd elitele ignoră și sfidează poporul (inclusiv, sau MAI ALES, în România lui Iohannis & Comp.), cînd albul a devenit negru, cînd scara de valori a fost inversată, cînd dubla măsură și dublul limbaj guvernează această lume în care PLUTOCRAȚIA a înlocuit DEMOCRAȚIA și valorile acesteia, orice este posibil!

Ukraina trebuie să adere la UE şi Rusia să piardă războiul

BMTF, 19 ian – Viitorul Ukrainei este în UE, dar acest lucru nu este suficient şi Rusia trebuie să piardă războiul, au concluzionat joi reprezentanţi ai unor ţări est-europene reuniţi la Forumul de la Davos, relatează agenţia EFE, preluată de Agerpres.

Viitorul Ukrainei este în UE, dar aceasta este o călătorie lungă (…) Rusia trebuie să fie înfrîntă militar. Nu este suficient să invităm Ukraina să adere la UE, a comentat letonul Valdis Dombrovskis, vicepreşedinte al Comisiei Europene, în cadrul sesiunii Rusia: What Next? (Rusia: ce urmează?).

Politicianul leton consideră că UE trebuie să preia din nou iniţiativa, întrucît, aşa cum s-a întîmplat cu Hitler înaintea celui de-Al Doilea Război Mondial, împăciuirea cu dictatorii nu funcţionează.

Nu trebuie să repetăm aceleaşi erori, a continuat Dombrovskis, care a susţinut că, dacă va avea succes în Ukraina, Rusia îşi propune să continue expansiunea imperialistă, întrucît nu recunoaşte frontierele internaţionale.

Ministrul român de externe Luminiţa Odobescu a afirmat că nu încap iluzii în ce priveşte Rusia, mai ales după ce mai multe drone ruseşti au căzut pe teritoriul României.

Rusia trebuie să eşueze strategic în Ukraina (…), în caz contrar ar putea să nu se oprească la frontiera ukraineană, a spus Odobescu.

Ea consideră că cea mai mare surpriză pentru Rusia a fost unitatea şi coordonarea arătate de comunitatea transatlantică, prin urmare a cerut Occidentului să rămînă ferm în faţa revizionismului Kremlinului.

Putere, unitate şi coordonare, aceasta este ceea ce respectă Rusia, a mai spus Luminiţa Odobescu.

Omologul ei lituanian, Gabrielius Landsbergis, a avertizat în acest timp asupra mulţumirii de sine în care au căzut aliaţii occidentali ai Ukrainei după ce Kievul a rezistat în 2022 asaltului inamic.

Avem multe bătălii în faţa noastră şi noi nu avem strategie, observă ministrul lituanian, care se teme de riscurile îngheţării conflictului.

Deşi preşedintele rus Vladimir Putin s-a văzut surprins în primele luni ale conflictului, acum el s-a adaptat şi mizează pe disensiunile, oboseala şi lentoarea proceselor democratice în Occident, mai remarcă Landsbergis.

Sincer, cred că (Putin) are o ocazie, a mărturisit ministrul lituanian, care consideră că cel mai bun exemplu în acest sens este că în mai mult de o jumătate de an UE nu a putut aproba pachetul de asistenţă militară pentru Ukraina.

De partea sa, noul ministru polonez de externe Radoslaw Sikorski consideră că Putin a trecut deja de punctul fără întoarcere şi că este un criminal de război.

Sikorski anticipează că, la fel ca în alte războaie coloniale, actualul război se va prelungi aproximativ un deceniu, dar speră că pînă atunci Rusia va aprecia că războiul a fost o greşeală şi că este prea costisitoare continuarea lui.

Acelaşi ministru mai crede că, în cazul unei victorii ruse în Ukraina, China va încerca să o reproducă în Taiwan, întrucît Beijingul şi Moscova au aceeaşi ideologie şi recurg la aceleaşi metode pentru a recupera controlul asupra provinciilor renegate.

SCHIMB DE RACHETE ÎNTRE RUSIA ȘI UKRAINA

BMTF, 3 ian – După doi ani de război și o contraofensivă mai mult mediatică, Ukraina nu poate ieși din logica propagandei nesustenabile. Comunicatele oficiale anunță zilnic, triumfalist, cîte 1000 de militari ruși uciși de glorioasa armată ukraineană și 99% dintre rachete doborîte de glorioasa apărare anti-aeriană. Pe de altă parte, oficialii de la Kiev se plîng partenerilor occidentali de pagubele produse de atacurile rusești. Așa se întămplă și în primele zile ale acestui an.

Atacul rusesc masiv cu rachete şi drone efectuat marţi dimineaţă asupra capitalei ukrainene Kiev şi oraşului Harkov din nord-estul Ukrainei a ţintit societăţi ale complexului militar-industrial ukrainean şi depozite unde sînt stocate arme şi muniţii occidentale, potrivit Ministerului rus al Apărării, citat de agenţiile France Presse şi EFE.

Forţele armate ale Rusiei au desfăşurat un atac grupat cu arme de precizie cu rază lungă de acţiune şi vehicule aeriene fără pilot împotriva companiilor complexului militar-industrial al Ukrainei care desfăşoară activităţi pentru producţia de rachete, vehicule aeriene fără pilot şi reparaţii de arme şi echipamente militare la Kiev şi în împrejurimi, semnalează Ministerul rus al Apărării.

Conform acestuia, acelaşi atac a ţintit de asemenea amplasamente de stocare a rachetelor, muniţiilor şi armelor pentru aviaţie furnizate de ţările occidentale. Obiectivul atacului a fost îndeplinit. Toate ţintele au fost atinse, susţine ministerul rus.

De partea sa, armata ukraineană susţine că a doborît 72 dintr-un total de 99 de rachete ruseşti lansate în acest bombardament, inclusiv 10 rachete Kinjal. Aceasta este o rachetă hipersonică despre care Rusia şi unii experţi militari afirmă că este imposibil de doborît cu tehnologia actuală. Totuşi, Ukraina a mai susţinut că ar fi reuşit să doboare astfel de rachete după ce a primit din partea SUA sisteme antiaeriene Patriot. Rusia a susţinut la rîndul său că a distrus anul trecut cu rachete Kinjal cel puţin un sistem Patriot. Toate aceste afirmaţii ale Kievului şi Moscovei nu au fost confirmate de vreo sursă independentă. Rusia are un stoc limitat de rachete Kinjal, prin urmare le foloseşte numai pentru atacurile asupra ţintelor de mare valoare.

Experții spun că pregătirea atacului a durat patru zile.

Cel puţin cinci persoane au fost ucise şi alte circa o sută rănite în atacul rusesc cu rachete de marţi dimineaţă. Acest bombardament survine după ce preşedintele rus Vladimir Putin a avertizat că atacul ukrainean care a provocat sîmbătă 25 de morţi în oraşul Belgorod nu va rămîne fără răspuns.

Ruşii inumani lovesc din nou, a comentat marţi preşedintele ukrainean Volodimir Zelenski într-o scurt mesaj video difuzat pe social media şi a denunţat teroarea rusească, în timp ce Ministerul ukrainean de Interne a deplîns bombardamente masive care au atins blocuri de locuinţe, depozite, infrastructuri esenţiale.

În capitala Kiev două persoane au fost ucise şi alte 49 rănite, potrivit primarului Vitali Kliciko. Mai multe zone ale oraşului şi din împrejurimile acestuia au rămas fără electricitate, iar în regiunea capitalei încă două persoane au fost ucise şi 16 rănite de rachete sau drone ori de resturile acestora căzute după doborîrea lor de antiaeriana ukraineană.

Al doilea oraş ca mărime al Ukrainei, Harkov, situat în nord-est, nu departe de graniţa rusă, a fost ţinta a patru atacuri aeriene ruseşti, soldate cu un mort şi 47 de răniţi, conform responsabililor locali.

Între timp, după salva de rachete lansată în cursul dimineţii asupra Ukrainei, Rusia a susţinut că doborît 17 rachete ukrainene deasupra regiunii sale de graniţă Belgorod şi cel puţin o persoană a fost ucisă şi alte cinci sînt rănite în urma acestui atac ukrainean.

Potrivit Ministerului rus al Apărării, armata ukraineană a lansat marţi două serii de rachete asupra regiunii Belgorod, în timp ce guvernatorul local Viaceslav Gladkov vorbeşte despre trei atacuri ukrainene în cursul acestei zile. Ministerul rus mai afirmă că Ukraina a folosit în aceste bombardamente rachete Vilkha de producţie ukraineană.

RĂZBOIUL PRIVAT DIN AFRICA

Societatea militară privată americană Bancroft, în discuţii cu Republica Centrafricană, în timp ce grupul rus Wagner se reorganizează.

Societatea militară privată americană Bancroft Global Development este în discuţii cu Republica Centrafricană, a declarat aceasta pentru AFP, în condiţiile în care grupul rus de mercenari Wagner, implantat din 2018 în această ţară este în plină reorganizare. RăspunzÎnd unei întrebări a AFP, serviciul de comunicare al Bancroft a dezminţit că a desfăşurat deja efective ale sale la Bangui, însă a admis că are contacte cu regimul preşedintelui Faustin Archange Touadera.

ÎncepÎnd din iulie, Bancroft a acceptat un cadru pentru a discuta despre posibile activităţi viitoare cu guvernul Republicii Centrafricane. Aceasta e tot, a informat grupul într-un comunicat.

Pe 23 decembrie, Radio Ndeke Luka a difuzat o înregistrare în care purtătorul de cuvÎnt al preşedinţiei centrafricane, Albert Yaloke Mokpeme, afirma că Republica Centrafricană (RCA) efectuează o muncă de diversificare a relaţiilor sale în materie de securitate.

În cadrul reconstrucţiei armatei naţionale, noi am făcut apel la parteneri, printre care Federaţia Rusă, Angola, Maroc, Guineea care ne ajută să ne formăm soldaţii, a adăugat el. SUA propun de asemenea Republicii Centrafricane să formeze soldaţi ai săi, atÎt pe teritoriul centrafrican, cÎt şi pe teritoriul american, potrivit lui Albert Yaloke Mokpeme.

Întrebat marţi de AFP cu privire la prezenţa deja efectivă a Bancroft, Mokpeme nu a confirmat-o. Formarea armatei noastre rămÎne prioritatea noastră, a declarat el. Însă despre fondul dosarului nu sÎnt în măsură să vorbesc, a adăugat el.

Sute de mercenari ai grupului rus Wagner au ajuns în Republica Centrafricană din 2018, oficial pentru a antrena armata, potrivit Moscovei. La sfÎrşitul lui 2020, dispozitivul Wagner a fost întărit pentru a zădărnici o ofensivă a rebelilor asupra Bangui.

Amplificarea prezenţei ruse în RCA a fost însoţită de intrarea în dizgraţie a Franţei, fostă putere colonială, pe fondul sentimentului antifrancez în creştere. Wagner s-a impus drept unul dintre principalii parteneri în materie de securitate ai guvernului centrafrican şi ultimii militari francezi au părăsit această ţară în decembrie 2022. Însă, la ora actuală, grupul rus Wagner a intrat într-o fază de reorganizare după moartea fondatorului său Evgheni Prigojin, în august.

Potrivit cotidianului francez Le Monde, Washingtonul a propus Republicii Centrafricane, la sfîrşitul lui 2022, un acord de securitate pentru preşedintele Touadera, în schimbul distanţării de gruparea Wagner. Nici Washingtonul, nici Bangui nu au confirmat.

După ce a comunicat cu AFP, Bancroft s-a disociat la rîndul său de autorităţile americane. Sînt articole care confundă Bancroft şi politicile de guvern ale SUA în RCA. Ele (articolele) sînt eronate, a subliniat societatea militară privată americană.

Pe site-ul său, grupul a precizat totodată că cel mai important contributor al activităţilor Bancroft este Departamentul de Stat american.

MERCENARII ARUNCAȚI LA GUNOI, DAR SOLICITAȚI SĂ JURE CREDINȚĂ RUSIEI

BMTF, 28 aug – După ce sistemul de putere și-a ucis contestatarii, chiar dacă aceștia au fost printre cei mai merituoși și patrioți, Grupul Wagner rămas fără conducerea bicefală – Evgheni Viktorovici Prigojin și Dmitri Valerievici Utkin – este scos și din morminte, iar celor rămași în viață l-i se cere să semneze un jurămînt de credință față de Rusia, adică exact ceea ce Prigojin a refuzat în iunie, înaintea declanșării marșului spre Moscova.

Sute de morminte ale mercenarilor Wagner, din satul rusesc Nikolaievka au fost demolate cu buldozerul, crucile și coroanele de flori au fost strînse și aruncate la gunoi iar terenul a fost acoperit cu pietriș. La începutul acestui an, cimitirul mercenarilor Wagner a apărut în regiunea Samara, din sud-vestul Rusiei, unde Evgheni Prigojin a dezvelit un obelisc negru consacrat luptătorilor morți în Ukraina.

După ce mormintele au fost demolate, întreg terenul cimitirului a fost nivelat și acoperit cu pietriș, iar crucile încă inscripționate cu numele celor decedați și coroanele de flori au fost „îngrămădite ca gunoiul”, scrie thesun.co.uk și skynews.

Luptătorilor rămași în viață, președintele Putin le-a ordonat oficial să semneze un jurămînt de loialitate față de statul rus.

Putin a semnat vineri decretul care instituie această exigență, după ce Kremlinul a transmis prin purtătorul său de cuvînt, Dmitri Peskov, că gruparea nu are un statut legal și a spus că suspiciunile că uciderii din ordinul lui Putin ar fi o „minciună absolută”.

Introducerea de către Putin a unui jurămînt obligatoriu pentru angajații Wagner și ai altor contractori militari privați reprezintă o mișcare evidentă de a aduce astfel de grupuri sub un control mai strict de stat, relatează Reuters.

Decretul, publicat pe site-ul Kremlinului, obligă pe oricine desfășoară activități în numele armatei sau sprijină Operațiunea Militară Specială din Ukraina să depună un jurămînt oficial de credință Rusiei. Luptătorii trebuie să jure „loialitate față de Federația Rusă, să urmeze cu strictețe ordinele comandanților și superiorilor și să-și îndeplinească cu conștiință obligațiile”, scrie Moscow Times.

Descrisă ca un pas pentru crearea bazelor spirituale și morale ale apărării Rusiei, formularea jurămîntului include un detaliu interesant: să respecte cu strictețe ordinele comandanților și conducătorilor de rang înalt.

Mai mulți luptători Wagner, revoltați de condițiile suspecte în care a murit Prigojin au făcut postări pe rețelele de socializare unde amenință că vin să ia cu asalt Moscova, dar că ei nu se vor opri, precum liderul lor care ar fi fost ucis de Kremlin, la porțile Moscovei.

Reamintesc că mercenarii Wagner au încercat în iunie să mărșăluiască pentru scurt timp spre Moscova, într-o revoltă menită să-i înlăture pe rivalii lui Prigojin de la Apărare, o rebeliune condamnată de Putin și numită „înjunghiere în spate” perfidă.

Analiştii spun că, în timp ce brandul grupului de mercenari Wagner va fi inevitabil slăbit de moartea liderului său, pe de altă parte succesele sale anterioare vor servi la inspirarea altor grupuri de mercenari afiliate statului rus să apară, deşi într-un format diferit, cu probabilitatea un control mai mare de la Kremlin. „Acest proces poate implica, de asemenea, rebranding, iar companiile din orbita Wagner se pot împărți în entități separate pe baza ariei funcționale, care pot fi naționalizate sau menținute ca entități cvasi-independente”, a declarat pentru AFP Catrina Doxsee, director asociat și membru asociat la Proiectul Amenințări Transnaționale al Centrului de Studii Strategice și Internaționale (CSIS).

„Deși este probabil ca Rusia să încerce să perpetueze modelul PMC pentru politică externă și asistență în materie de securitate, este probabil ca piața PMC-urilor să se diversifice departe de monopolul Wagner pentru a preveni repetarea provocării lui Prigojin la adresa regimului”, a adăugat ea.

OPERAȚIUNI POST WAGNER

BMTF, 3 iul – Zilele acestea, logoul Wagner a fost demontat de pe clădirea din oțel și sticlă de pe strada Zolnaya din Sankt Petersbusrg. Birourile au fost eliberate. Clădirea abandonată. După ce timp de 14 ani a funcționat fără un sediu social fastuos, în 4 noiembrie 2022, conducerea companiei care a devenit un simbol al războiului din Ukraina a decis că e timpul să-și etaleze grandoarea. Împreună cu sediul luxos au fost deschise zeci de centre de recrutare a voluntarilor, pe tot cuprinsul Rusiei. De cîteva zile, centrele și-au suspendat activitatea, sediul a fost părăsit, iar 8000 de mercenari care l-au însoțit pe liderul lor speră să primească cetățenie belarusă printr-un decret prezidențial semnat de Lukașenko.

Conducerea politică și militară a Rusiei a decis să taie toate legăturile cu compania de mercenari. Ministerul Apărării a anunțat că suspendă toate contractele cu companiile lui Prigojin care finanțau, indirect, Wagner. Aproape 860 de miliarde de ruble (9 miliarde de euro) s-au dus, în baza contractelor guvernamentale, către firmele controlate de Evgheni Viktorovici, a declarat Dmitri Kiselev, prezentator și realizator al televiziunii de stat ruse, în emisiunea programului Vesti Nedeli de pe postul Rusia 1, a informat agenția RIA Novosti, preluată de Radio Svoboda. În plus, potrivit lui Kiselev, în cadrul altor contracte, holdingul lui Prigojin, Concord, a furnizat servicii de alimentație în valoare de 845 de miliarde de ruble, circa 8,8 miliarde de euro. În total, pentru Wagner și Concord, Progojin a încasat 17,8 miliarde de euro. De la statul rus!

Pe 27 iunie, după tentativa de rebeliune, președintele Vladimir Putin declara că statul și Ministerul rus al Apărării au „finanțat în totalitate” compania militară privată condusă și înființată de Evgheni Prigojin. 86 de miliarde de ruble (circa 900.000 de euro) pentru „plăți de întreținere și stimulente” pentru Wagner numai în perioada cuprinsă între lunile mai 2022 și mai 2023 și alte 80 de miliarde de ruble (aproximativ 830.000 de dolari) de la stat pentru grupul Concord.

Înainte de războiul din Ukraina, timp de mai mulți ani, autoritățile au încercat să păstreze secrete existența și finanțarea companiilor militare private, interzise pe teritoriul țării. După începutul războiului, compania a devenit cunoscută și populară, angajată în mod deschis în recrutarea de mercenari pe teritoriul Rusiei. Succesul Wagner a schimbat și optica politică. E de bon-ton să te asociezi cu mercenarii lui Prigojin, care au transformat Bahmut-ul/Artemovsk într-o mașină de tocat carne, pierderile suferite – dintr-o ambiție prostească și aroganță oarbă! – de armata ukraineană fiind uriașe! În aceste condiții, chiar și politicienii ruși din vîrful ierarhiei, prin declarațiile făcute, au încercat să-și asume o părticică din victoriile mercenarilor.

Pe frontul din Ukraina, Wagner a fost considerată una dintre cele mai pregătite unități de luptă. După rebeliunea lui Evgheni Prigojin împotriva a ceea ce el a pretins că este conducerea militară a Rusiei, autoritățile ruse par să încerce să neutralizeze influența „wagneriților”. Mercenarilor li s-a cerut să încheie contract cu Ministerul Apărării. Liderul Grupului Wagner, Evgheni Prigojin, a refuzat să semneze orice contract cu Kremlinul, potrivit șefului comisiei de apărare din Duma de Stat, relatează Sky News. Agenția de știri Tass îl citează pe Andrey Kartapolov, care a declarat că, în urma acestui refuz, Prigojin a fost informat că luptătorii săi nu vor mai participa la războiul din Ukraina. RIA mai relatează că „chiar înainte de evenimentele din 24 iunie, el (Prigojin) a fost informat că Wagner nu va mai participa la operațiunea specială”.

În timp ce în Europa se petrece o //naționalizare// a Grupului Wagner, în Africa loviturile împotriva mercenarilor par mai aplicate. Cum ar fi atacul cu dronă asupra unei baze din Lybia. Baza aeriană lybiană Al-Kharruba, situată la 90 de mile sud-vest de Benghazi, găzduiește unitățile grupului de mercenari ruși, care au fost lovite de un UAV necunoscut. Astfel, după cum precizează mai multe agențiii de presă occidentale, grupul Wagner a fost lovit de drone în Lybia, fără a fi semnalate victime la baza aeriană, a declarat pentru AFP o sursă militară.

De o importanță deosebită este implicarea mercenarilor Wagner în Lybia, unde de la sfîrșitul anului 2018 luptă de partea Armatei Naționale Lybiene a mareșalului rebel Khalifa Haftar, care controlează în primul rînd estul țării. Cyrenaica. Acolo, numărul lor ajunge la 2.000 de luptători cu baze în Sirte și Jufra. În 2019, cîteva sute de membri ai grupului au participat la asediul orașului Sabha, în jurul căruia se află cele mai mari cîmpuri petroliere din Lybia. Din aprilie 2019 pînă în iunie 2020, Khalifa Haftar, omul forte din estul Lybiei, a folosit luptători ciadieni, sudanezi, nigerieni şi syrieni, dar mai ales mercenari Wagner, în încercarea sa eşuată de a captura capitala Tripoli.

Mercenarii Wagner din Libia se concentrează în principal pe desfășurarea de operațiuni de luptă efective, activități de consiliere militară și, mai recent, pe furnizarea de apărare aeriană specializată împotriva dronelor de luptă turcești Bayraktar TB2, care s-au dovedit extrem de eficiente.

Problema Moscovei nu este să-i retragă pe acești mercenari, pentru că nu are cu cine să-i înlocuiască, ci să-i determine să treacă în subordinea statului și să semneze contracte cu Ministerul Apărării. Dacă forțele locale le oferă contracte mai bune pot alege să nu mai reprezinte interesele Rusiei în regiune.

Lybia este pradă război civil generalizat de la răsturnarea regimului lui Muammar Gaddafi, în 2011, de către o coaliție occidentală. Țara este măcinată de diviziuni între est şi vest, precum şi de ingerinţe străine.

Tentativa de preluare a contractele mercenarilor Wagner se derulează și în Syria, Republica Centrafricană și Mali. În acest scop, oficiali de rang înalt din Ministerul rus al Afacerilor Externe au contactat guvernele din Syria, Republica Centrafricană și Mali. Adjunctul ministrului rus de Externe Serghei Verșinin a zburat la Damasc pentru a stabili un contact direct cu președintele Bashar al-Assad, cerîndu-i să oprească forțele Wagner să părăsească Syria fără supravegherea Moscovei. O declarație emisă de biroul lui Assad după întîlnire spunea că evoluțiile privind prezența Wagner în Syria au fost discutate „în lumina evenimentelor recente”.

Forțele Wagner, care acționează în mare parte independent în Syria, au primit ordin să meargă la o bază aeriană din portul Latakia, aflată sub controlul Ministerului rus al Apărării și au urmat această instrucțiune.

Oficialii Ministerului rus de Externe au purtat conversații telefonice și cu președintele Republicii Centrafricane, Faustin-Archange Touadera, ale cărui gărzi de corp personale includ mercenari Wagner.

În aceste discuții, oficialii ruși au dat asigurări că interesele Rusiei rămîn aceleași, iar consilierul prezidențial pentru securitate, Fidele Gouandjika, a precizat că problema Wagner este o chestiune internă a Rusiei și că „evoluțiile” privind grupul de mercenari nu sînt de mare importanță pentru țara sa.

Avioanele aparținînd Ministerului rus pentru Situații de Urgență au făcut navetă între Syria și Mali, unde forțele Wagner, sprijinite de avioane de război și elicoptere rusești, au contribuit la lupta împotriva insurgenței din 2012.

Peste 6.000 de angajați Wagner desfășoară activități în afara Rusiei și Ukrainei, de la securitate privată și deminare în Republica Centrafricană, al cărei război civil datează de peste zece ani, pînă la apărarea zonelor petroliere și a zonelor deținute de guvern în Syria.

După ce era foarte aproape de a decreta Compania Wagner LUPTĂTOARE PENTRU LIBERTATE, SUA au anunțat sancțiuni împotriva exploatărilor de aur din Africa pe care Wagner le-ar fi folosit pentru a-și finanța operațiunile în Ukraina, potrivit Anadolu, deși Wagner are interdicție de a mai lupta în Ukraina. Oficialii americani au subliniat că în zilele următoare vor fi anunțate sancțiuni suplimentare împotriva grupului rusesc.

PRIGOJIN ȘI PUTIN AU CÎȘTIGAT

Am urmărit interviul lui Evgheni Viktorovici Prigojin acordat vineri grupului său de presă PATRIOT și difuzat inclusiv pe canalele de Telegram. O observație de la un urmăritor mai avizat mi-a atras atenția: faptul că materialul filmat era difuzat într-o bandă de 80! Asta însemna sau că grupul lui Prigojin a rămas fără bani și nu a mai putut achiziționa internet profesional, sau că interviul trebuia vizualizat de fiecare soldat aflat în tranșee și fără acces la wi-fi! O bandă mai largă de public!

Sînt obișnuit cu limbajul mai colorat folosit de Prigojin și cu retorica utilizată. Tot acest arsenal lingvistico-mediatic este plasat în sprijinul Wagner și al mercenarilor săi. Acuzațiile la adresa ministerului apărării de la Moscova nu sînt noi. Acuzațiile directe la adresa ministrului Șoigu și al șefului de stat major, Gherasimov, nu sînt de ieri, ci din perioada de asediu al Bahmutului/Artemovsk. Presiunile directe pe care Prigojin le-a afăcut asupra Ministerului Apărării au dus la obținerea victoriei Wagner la Artemovsk, pe 21 mai anul acesta. Sigur, cu un sacrificiu uriaș pentru o companie: 20.000 de morți din care, cel puțin 2000 uciși în spatele frontului de o rachetă rusească. Frendly fire, ar spune NATO. De neacceptat pentru Prigojin care a jurat răzbunare, atunci!

La începutul războiului din Ukraina, Grupul Wagner și-a redus efectivele din străinătate și a răspuns apelului făcut de Vladimir Putin. Principala operațiune a devenit Ukraina. Aproximativ 35.000 de mercenari, din care 20.000 de recruți aproape jumătate din penitenciarele rusești, au fost înarmați, echipați, hrăniți transportați, cazați, spălați etc de Evgheni Prigojin. Nucleul fidel, aproximativ 4/5000 de mercenari sînt foști militari de carieră, veterani ai teatrelor de operații din Syria, Lybia sau Cecenia, luptători în forțele speciale Spețnaz. Ei erau plătiți cu puțin peste 1000 de dolari pe lună. O parte din bani, în valută occidentală. Sigur, pare puțin, dar este de trei ori solda unui militar rus care primește în jur de 350 de dolari lunar. Cifrele sînt aproximative deoarece sursele de informații, în această speță, sînt puține și greu de accesat.

După victoria asupra Bahmutului, pe 10 iunie a.c., Ministerul Apărării acerut tuturor PMC-urilor rusești să semneze contracte cu Ministerul Apărării altfel prezența pe frontul ukrainean nemaiavînd justificare. Prigojin a refuzat! În interviul de care vorbeam la început, liderul Wagner spunea și ceva de interesele economice rusești din Ukraina. Începutul rebeliunii lui Prigojin a fost punctul culminant al campaniei sale de a-și păstra controlul asupra forțelor sale militare într-un efort existențial de supraviețuire comercială, pînă la urmă. Controlul independent al lui Prigojin asupra forțelor Wagner a fost piatra de temelie a campaniei sale care l-a propulsat și în fruntea mișcării ultranaționaliste ruse! Prigojin a folosit victoria lui Wagner la Bakhmut pentru a obține mai multă influență pentru el și pentru Wagner. Cererile Ministerului Apărării ca Wagner să se subordoneze pe deplin Ministerului l-ar fi lăsat pe Prigojin vulnerabil și fără principala sa sursă de influență şi apărare. Ministerul a dat un ultimatum spunînd că fără contracte semnate, continuarea operațiunilor Wagner pe linia frontului sînt ilegale.

Prigojin a declarat că Consiliul Comandanților Wagner a luat decizia de a opri „răul adus de conducerea militară” care neglijează și distruge viețile a zeci de mii de soldați ruși şi a îndemnat poporul rus să nu reziste, să rămînă calm, să rămînă în casele lor și a avertizat că Wagner are scopul de a „face dreptate”. Rebeliunea Wagner ar fi trebuit să fie un motiv de profundă îngrijorare. De ce? Pentru că acolo este strigătul unei importante părţi a Rusiei care vrea un mai mare radicalism decît livrează puterea de la Kremlin. Prigojin – ca şi cecenul Kadîrov, de altfel – acuză faptul că se stagnează prea mult şi nu se şterge cu buldozerul întreaga Ukraină. De asemenea, Prigojin l-a acuzat în mod deosebit pe ministrul rus al Apărării, Serghei Şoigu, că plănuieşte personal o operaţiune de distrugere a lui Wagner şi a susţinut că 25.000 de angajaţi ai lui Wagner sînt pregătiţi să acţioneze.

În interviul amintit, a acuzat Ministerul Apărării și oligarhi nenumiți că l-au înșelat pe Putin și cetățeanul rus pentru a lansa invazia în Ukrainei din 2022. Oficialii militari continuă eforturile de a ascunde adevărata amploare a pierderilor rusești în Ukraina, iar Șoigu intenționa, potrivit informațiilor, să dea vina pe Prigojin și Wagner pentru eșecul operațiunii speciale din Ukraina. Astfel, Marşul lui Prigojin a avut şi alte obiective: să scoată în evidenţă atît vulnerabilităţile sistemului, cît şi persoanele cheie, atît cu funcţie de răspundere, cît şi cu capital care cu adevărat se vor ridica împotriva lui Putin. Şi sistemul s-a arătat destul de vulnerabil. Și imprevizibil. Alerta maximă pentru Armata Poloniei a fost un semn, că nimeni nu ştia cu adevărat cum se va termina această escapadă.

Nu insist asupra derulării evenimentului de sîmbătă. Am scris, textele sînt pe site, pot fi citite inclusiv de instituțiile care fac liste cu dușmani ai propagandei oficiale! Voi spune doar că președinbtele Lukașenko, al Belarusului a negociat oficial cu Evgheni Viktorovici, în numele lui Vladimir Putin. Marșul Justiției s-a oprit pentru că Prigojin a obținut toate cele trei puncte din negociere: acuzațiile împotriva lui au fost retrase, mercenarii Wagner au primit imunitate și împreună vor putea opera nestingheriți în Africa!

Prigojin se va muta în Belarus. Nu știu exact ce se va întîmpla cu Wagner, probabil că se va transforma, își va schimba numele și va opera în continuare. Nu este prima companie din istorie care procedează astfel. Evgheni Prigojin (EP) și compania Wagner seamănă izbitor cu Erick Prince (EP) și compania Blackwather. Ambele, uriașe în domeniul securității private, ambele personaje urîte și detestate, în ambele cazuri acuzațiile au curs gîrlă, propaganda neagră a lipit etichete, ambele au suferit de patriotism exacerbat pentru care se plătește un preț! Evgheni Viktorovici a moștenit de la mama sa, asistentă medicală, atașamentul față de oameni, de aceea pare nebun de atașat de mercenarii săi, iar de la tatăl său, inginer minier, un simț deosebit al resurselor minerale. Așa se face că în urma celor 14 ani de operațiuni în Africa și Asia, Evgheni Viktorovici deține mai multe mine de aur și diamante!

Oficial, Aleksandr Lukașenko a negociat cu Prigojin. Comunicatele oficiale ale Președinției Belarusului ne spun asta. Neoficial, însă, se pare că generalul Alexei Dyumin, care în prezent este guvernator în regiunea Tula, a fost omul din spatele acordurilor cu Wagner. Dyumin poate fi un succesor al lui Șoigu…

Schimbarea lui Șoigu a fost, de fapt, scopul rebeliunii Wagner, la care au luat parte aproximativ 4000 de mercenari, cu tancuri și blindate. Scop îndeplinit! De ce trebuia schimbat Șoigu și Putin căuta un motiv? În urmă cu cîteva luni, imediat după declanșarea Operațiunii Speciale în Ukraina FSB a operat o serie de percheziții și arestări în mijlocul corporaţiilor care s-au ocupat cu cercetarea și dezvoltarea de tehnologie militară modernă și au spălat o mulţime de miliarde din bugetul de stat, vizată direct fiind „Tehnologii de Apărare” (Оборонные технологии). Cu alte cuvinte, Putin a fost minţit despre arsenalul sofisticat pe care îl are Rusia cînd, de fapt cei de la Ministerul Apărării au furat la greu din bubgetul ministerului, dar nu au livrat nimic. Cam ca în cayul costumului de sky de la Cotroceni… Acum anchetatorii ruși au reluat în forță: Lista inculpaților este impresionantă: fost comandant al Diviziei a-3-a de Apărare Antiaeriană (sistem de avertizare atacuri cu rachete), fost director general adjunct al PJSC RTI Vyacheslav Lobuzko (arestat); fost proiectant general al sistemului de avertizare a atacurilor cu rachete, fost șef al RTI Sergey Boev; general-maior Oleg Stepanov, șeful Departamentului Reprezentanțe Militare din Ministerul Apărării; fost șef al CNCAS fostul ministru adjunct al apărării Mihail Mizintsev (acum în PMC Wagner). Și desigur Şoigu. Vorbim despre un grup mare de reprezentanți ai Ministerului Apărării, care au condus atît crearea Sistemului de avertizare a atacurilor cu rachete, cît și crearea de rachete și UAV. În vizorul anchetatorilor se află inclusiv creația preferată a lui Șoigu, Centrul Național pentru Controlul Apărării Statului. Proiectul a fost anunțat ca un centru unic pentru gestionarea a tot ceea ce este posibil: de la cazane care încălzesc barăcile pînă la rachete. De fapt, s-a dovedit doar un birou uriaș, prin intermediul căruia au fost spălate sume enorme de bani.

Se pare că doar corupția uriașă de la nivelul aparatului militar rusesc a salvat Ukraina pînă în acest moment. Deși, joi, cu doar o zi înainte de rebeliunea Wagner, cînd Occidentul Colectiv nu se pusese încă de acord dacă trîmbițata contraofensivă ukraineană a murit sau doar a luat o pauză operațională, bombardamentele ruseşti au reuşit să distrugă în Ukraina nu mai puţin de 12 depozite esenţiale cu armament, muniţie şi carburanţi. Depozitul de la Hmelnîţkîi a fost bombardat a doua oară, cu rezultate aproape la fel de spectaculoase ca şi prima dată. Pur şi simplu, s-au tăiat toate culoarele, astfel încît Ukraina trebuie, din nou, reaprovizionată cu arme şi muniţii. O lipitoare mai mare pentru tehnica occidentală nici că se putea întîlni! De asemenea, împingerea dementă a soldaţilor în atacuri în cîmp deschis face o groază de victime. Faptul că Ukraina a decretat mobilizare generală spune multe despre starea frontului.

Potrivit mai multor informații din noaptea de sîmbătă, Şoigu, ministrul apărării căzut în disgraţie în urma confruntării cu E.V. Prigojin, este reţinut şi se află acum sub supravegherea FSO, Serviciul Federal de Pază. Direcţia Investigaţii Interne a FSB şi Direcţia Principală de Investigaţii Militare al Comitetului de Investigaţii al Rusiei studiază toate materialele găsite în urma percheziţiilor.

Prigojin l-a apărat, din nou pe Putin care va avea putere și mai mare. Rusia va avea un alt ministru al apărării. Războiul din Ukraina va accelera, poate. Peste 20.000 de mercenari Wagner au fost de acord să semneze contracte cu Ministerul Apărării. Prigojin rămîne cu Africa și o mînă (mare) de mercenari fideli. Nimic nou sub soare! Povestea continuă.

REBELIUNEA WAGNER 6. PUTIN VORBEȘTE

BMTF, 24 iun – Şeful grupării de mercenari Wagner, Evgheni Prigojin, spune că este în cartierul general al armatei ruse din oraşul Rostov, un centru-cheie pentru asaltul Rusiei asupra Ukrainei, şi că a preluat controlul asupra unor baze militare. Drept urmare, în Moscova şi în regiunea Rostov a fost activat planul de urgenţă „Fortăreaţa”, prin care s-a dat alarma pentru adunarea personalului militar şi pregătirea pentru un atac extern. Mai mult, Prigojin a transmis că el şi cei 25.000 de oameni ai săi sînt gata să moară pentru patrie şi să elibereze poporul rus

Vladimir Putin, vizibil marcat de situația creată, a declarat la tv: Puterea informaţională a Vestului a fost impusă asupra noastră, atît pentru dreptul nostru de a fi independenţi şi dreptul de a rămîne Rusia, o ţară cu mii de ani de istorie. Astăzi, statutul poporului nostru este decis. Ne trebuie o consolidare a tuturor forţelor noastre. Totul trebuie aruncat care ne slăbeşte, tot ce poate fi folosit şi este folosit pentru a crea subversiune în interior. De aceea, orice acţiuni care încearcă să ne dividă reprezintă o trădare a poporului nostru, o trădare a tovarăşilor care lucrează şi luptă pentru noi, o trădare a poporului rus.

Atunci, în 1917, cînd era Primul Război Mondial, această armată a reuşit să elibereze. Atunci armata a fost întoarsă, reprezentînd o pierdere imensă de teritoriu. Ca rezultat, a fost o tragedie, unde ruşi au ucis ruşi şi am intrat într-un război civil, iar beneficiul a fost derivat pentru diferiţi aventurieri, pentru cei care încearcă să dezbine ţara. Noi nu vom lăsa asta să se întîmple din nou. Ne vom apăra poporul şi statul, inclusiv împotriva trădării interne.

Şi cu asta ne confruntăm astăzi, cu o trădare. Şi cînd aceste elemente preiau, încrederea pe care tu o ai în poporul tău şi cursul pe care ne îndreptăm, unde soldaţii grupului Wagner luptau umăr la umăr, aceiaşi soldaţi care au eliberat Soledar şi satele din jurul Dombasului, au luptat şi şi-au dat viaţa pentru Novorusia, pentru noua Rusie, iar aceasta reprezintă o trădare a celor care împing această ţară în anarhie şi la fratricid, care, într-un final, nu înseamnă decît o capitulare.

Repet: orice act armat împotriva noastră în interior este o ameninţare la stat, este o lovitură pentru Rusia, o lovitură pentru poporul rus şi acţiunile noastre de a apăra statul împotriva acestor acţiuni va fi dur. Răspunsul va fi dur. Cei care au ales conştient trădarea, şantajul şi metodele teroriste de acţiune vor fi inevitabil pedepsiţi şi vor răspunde în faţa legii şi în faţa poporului nostru.

Forţele armate, precum şi alte autorităţi statale au primit ordinele necesare. Adiţional, măsuri de diverse naturi au fost dispuse în Moscova şi alte regiuni. Acţiunea noastră va fi rezolută pentru a salva vieţi, în special în zona Rostov-on-Don situaţia rămîne dificilă. De fapt, administraţia locală a fost blocată. Armata a fost blocată acolo. Ca preşedinte al Rusiei, ca şeful suprem al armatei şi ca un cetăţean al Federaţiei Ruse, voi face totul pentru a apăra ţara, Constituţia şi sistemul, precum viaţa şi securitatea şi libertatea poporului nostru. Cei care au organizat şi pregătit acest act, aceşti oameni care au preluat armele, au trădat Rusia şi vor răspunde. Celor care au fost atraşi în această crimă, în această revoltă militară, le spun clar: nu luaţi parte în aceste crime! Sînt sigur că noi vom reuşi să menţinem şi să apărăm tot ce este sacru pentru noi şi împreună cu ţara-mamă vom depăşi orice probleme şi vom fi şi mai puternici.