Etichetă: RUSIA

MAI BINE MAI TÎRZIU…

BMTF, 25 ian – Oficialii ukraineni au recunoscut astăzi, miercuri, retragerea din oraşul Soledar, în estul ţării, care a fost lăsat sub controlul forţelor ruse, la două săptămîni după anunţul capturării acestuia făcut de Moscova, relatează France Presse, preluată de Agerpres.

„După luni de lupte grele, forţele armate ukrainene l-au părăsit” pentru a „se replia pe poziţii pregătite”, a declarat pentru AFP un purtător de cuvînt al Grupului Est al armatei ukrainene, Serghii Cerevatîi, refuzînd totuşi să precizeze cînd a avut loc această retragere.

Grupul militar privat rus Wagner anunţase preluarea sub control a Soledarului încă din 11 ianuarie, anunţul său fiind urmat de cel al armatei ruse în 13 ianuarie. Acest mic oraş din regiunea Doneţk, unde au rămas doar 500 de locuitori din cei aproximativ 11.000 de dinainte de război, cunoscut pentru minele sale de sare, este situat în apropiere de Bahmut, un alt punct fierbinte în estul Ukrainei.

Ukrainenii au refuzat pînă acum să recunoască pierderea acestei localităţi.

Importanţa strategică a Soledar este contestată, think tank-ul american Institutul pentru Studiul Războiului (ISW) apreciind că nu este vorba de „o dezvoltare semnificativă pe plan operaţional”.

Armata rusă prezintă în schimb cucerirea Soledar ca pe o etapă-cheie în vederea încercuirii oraşului vecin, Bahmut, pe care încearcă să-l cucerească din vară şi unde ambele tabere se confruntă cu pierderi grele.

Retragerea din Soledar a „fost controlată, nu a avut loc nici un fel de încercuire sau capturare masivă de soldaţi ai noştri”, a asigurat Cerevatîi, care a dezminţit că soldaţii ukraineni ar fi „dat bir cu fugiţii”.

Înainte de a se retrage, trupele ukrainene „au provocat pierderi incredibile” ruşilor, a asigurat acesta, subliniind că strategia ukraineană în această regiune constă în „epuizarea inamicului”.

Un responsabil separatist instalat de Moscova în estul Ukrainei a revendicat miercuri un progres al trupelor ruse la Bahmut, menţionînd Soledar ca factor determinant.

Dar Serghii Cerevatîi susţine că afirmaţiile acestuia „nu corespund realităţii”. „Luptele continuă. Situaţia este dificilă, dar sub control”, a adăugat el.

Situaţia s-ar putea schimba după ce Occidentul va livra mai multe batalioane de tancuri grele armatei ukrainene, în aşa numita “coaliţie a tankurilor”. Decizia Germaniei de a aproba livrările de tancuri Leopard 2 către Ukraina este „extrem de periculoasă” şi duce conflictul „la un nou nivel de confruntare”, a declarat miercuri ambasadorul Rusiei în Germania, Serghei Neceaev. „Această decizie extrem de periculoasă duce conflictul la un nou nivel de confruntare şi contrazice declaraţiile politicienilor germani privind reticenţa RFG [Republica Federală Germania] de a se implica în aşa ceva”, a subliniat oficialul rus. „Din păcate, acest lucru se întîmplă mereu şi mereu. Încă o dată, putem vedea că, la fel ca şi cei mai apropiaţi parteneri ai săi, Germania nu este interesată de o soluţie diplomatică la criza ukraineană, are în vedere o escaladare permanentă a acesteia şi pomparea nelimitată a regimului de la Kiev cu tot mai multe arme mortale.

Liniile roşii ţin deja de trecut, a adăugat Serghei Neceaev. Referindu-se la cel de-al Doilea Război Mondial, Serghei Neceaev a mai spus că Germania „a uitat calea dificilă a reconcilierii postbelice dintre ruşi şi germani”. „Tancurile de luptă marcate cu crucea germană vor fi trimise din nou pe frontul de est, ceea ce va duce în mod inevitabil la moartea nu doar a soldaţilor ruşi, ci şi a populaţiei civile”, a avertizat oficialul rus şi a precizat că decizia Berlinului vine în contextul în care se împlinesc 80 de ani de la încheierea asediului Leningradului. Decizia „distruge orice urmă de încredere reciprocă rămasă, provoacă daune ireparabile relaţiilor ruso-germane, care se află deja într-o stare jalnică şi pune la îndoială posibilitatea normalizării lor în viitorul apropiat”, a declarat Serghei Neceaev.

Ruşii nu au uitat Bătălia de la Kursk, denumită Bătălia tancurilor, care a avut loc între 5 iulie şi 23 august 1943, în care au fost implicate 8000 de tancuri germane şi ruseşti, în cadrul Operaţiunii Citadela. Atacurile sovietice care au urmat eliminării forțelor germane de la Kursk au dus la eliberarea Oriolului și Belgorodului, pe 5 august, și a Kievului, pe 23 august, împingîndu-i înapoi pe germani pe un front larg, primul succes sovietic de amploare din timpul unei ofensive de vară.

Pe de altă parte, Direcţia Principală de Informaţii (GUR) a Ministerului Apărării de la Kiev nu exclude atacuri ale forţelor ukrainene asupra teritoriilor Rusiei de unde invadatorii atacă Ukraina – potrivit reprezentantului oficial al GUR, Vadim Skibiţki. Acesta a comentat seriile de explozii din Crimeea, menţionînd că serviciile de informaţiile militare ale Ukrainei lucrează şi în teritoriile ocupate.

„Deoarece există o regrupare puternică a trupelor ruse, iar rezervele ruse mobilizate se deplasează în toate direcţiile frontului, atît din regiunea Rostov a Federaţiei Ruse, cît şi din Crimeea ocupată, atunci, da, pot fi aplicate lovituri şi împotriva cazărmilor şi poligoanelor ruseşti” – a afirmat Skibiţki.

Oficialul nu a exclus lovituri asupra teritoriului Rusiei. Potrivit acestuia, totul depinde de cît de critice sînt obiectivele vizate – indiferent dacă este vorba de teritoriul ocupat sau de teritoriul Federaţiei Ruse.

„De ce? Ei bine, să ne uităm la statistici. De unde au loc lansările rachetelor de croazieră? La nivel aerian, de pe teritoriul Federaţiei Ruse. Dacă vorbim de rachete Iskander, acestea sînt lansate fie din teritorii temporar ocupate, fie mai aproape de graniţa noastră. Iar rachetele S-400 şi S-300 sînt lansate din Federaţia Rusă, care efectuează bombardamente inclusiv la Kiev” – a menţionat reprezentantul GUR.

Skibiţki a mai comentat şi informaţiile potrivit cărora ruşii nu instalează sisteme de apărare antiaeriană lîngă aerodromul bazei aeriene din Enghels, de exemplu, ci amplasează sisteme de apărare lîngă Kremlin. „Acest lucru sugerează faptul că, dacă ajungem pînă la Enghels, ajungem şi la Kremlin” – a declarat oficialul.

WAGNER CUCEREŞTE SOLEDAR

BMTF, 11 ian – Patronul grupului de mercenari Wagner, Evgheni Prigojin, a declarat marţi seara că oraşul Soledar din estul Ukrainei a fost cucerit de oamenii săi după mai multe zile de lupte grele. Potrivit Reuters, Wagner este, la această oră, cea mai mare companie de tip PMC din lume care desfăşoară operaţiuni militare private în Africa, Asia şi Europa. La începutul anului 2023, Agenţia de Presă Reuters a plasat compania rusă în fruntea unui top al acestui tip de companii, cu peste 20.000 de angajaţi angrenaţi în mai multe conflicte armate, din Sahel, Congo, pînă în Lybia, Syria şi Ukraina. Astăzi, Wagner reprezintă ceea ce reprezenta, în urmă cu exact 20 de ani, BlackWather, deşi fondatorul companiei, Evgheni Prigojin (E.P.) nu are un trecut la fel de glorios precum cel al lui Erick Prince (E.P.), fost puşcaş marin, chiar dacă poartă aceleaşi iniţiale!

Potrivit informaţiilor operative, Wagner a cucerit oraşul Soledar şi a securizat minele de sare care, potrivit zvonurilor şi propagandei vor fi administrate de companiile lui Prigojin.

Un grup de soldaţi ukraineni continua să fie încercuit în centrul acestui oraş cheie, a mai spus Evgheni Prigojin. „Numărul prizonierilor de război va fi raportat mîine”, a adăugat el.

Soldaţilor ukraineni încercuiţi li s-a dat un ultimatum să se predea pînă la miezul nopţii, a anunţat pe Telegram grupul Wagner.

Informaţiile nu au putut fi verificate în mod independent şi, iniţial, nu a existat un comentariu din partea ukraineană, dar ministrul afacerilor externe al Ukrainei, Dmitro Kuleba, a declarat într-un interviu pentru National Public Radio (NPR) din Statele Unite că preşedintele rus, Vladimir Putin, nu mai are decît o singură variantă în războiul declanşat împotriva Ukrainei – înfrângerea, dar nu vrea să o accepte. „Cînd privesc acum spre cîmpul de luptă şi situaţia actuală, cred că Putin nu are prea multe opţiuni. De fapt, cred că are o singură opţiune, dar nu vrea să o accepte. Iar această opţiune înseamnă pierderea războiului. Dificultatea şi tragedia acestui moment constă în faptul că (Vladimir Putin, n.r.) nu vrea să înfrunte adevărul şi să caute o cale de ieşire. În schimb, aruncă în luptă tot mai multe resurse şi, cel mai important, resurse umane, încercînd să cîştige cu orice preţ. Totuşi, acest lucru nu se va întîmpla. El nu va cîştiga” – a declarat şeful diplomaţiei ukrainene.

Potrivit lui Kuleba, adevărata victorie pentru Ukraina va fi considerată restabilirea integrităţii sale teritoriale în cadrul graniţelor recunoscute la nivel internaţional. De asemenea, ministrul a menţionat că ukrainenii vor continua lupta împotriva agresorului. „Depinde de Guvernul SUA şi de alţi parteneri ai Ukrainei, cît timp ne vor sprijini. Dar noi ne-am făcut alegerea, am luat o decizie. Ne vom lupta cu invadatorul rus pînă la ultima suflare” – a subliniat Kuleba.

Nici un comentator sau sau lider de opinie al propagandei anti-Kremlin nu spune, însă, că pierderea războiului de către Rusia ar însemna izgonirea acesteia din Europa după 300 de ani, fapt inadmisibil şi de neacceptat pentru Rusia. Alungarea Rusiei din Ukraina va pune capăt statutului Rusiei de putere euro-asiatică, obligînd-o, după 300 de ani, să rămînă un jucător geo-politic doar în Asia. Greu de crezut!

Localitatea Soledar, ţintă a unor atacuri susţinute şi puternice din partea forţelor ruse în ultimele zile, face parte din linia de apărare ukraineană din faţa zonei urbane Sloviansk şi Kramatorsk, în regiunea Donbas.

Din punctul de vedere al Rusiei, cucerirea acestei zone ar fi un pas semnificativ spre a prelua controlul asupra întregii regiuni Donbas, unul din scopurile declarate ale Kremlinului în acest război.

WAGNER, CEL MAI PUTERNIC GRUP DE MERCENARI DIN LUME

BMTF, 6 ian – Statele Unite sînt de părere că aliatul preşedintelui rus Vladimir Putin, Evgheni Prigojin, fondatorul celui mai puternic grup de mercenari din lume, grupul Wagner, este interesat să preia controlul asupra minelor de sare şi ghips din apropierea oraşului ukrainean Bahmut, informează vineri Reuters, citată de Agerpres, după modelul companiilor occidentale care au acţionat în ultimii 20 de ani în Iraq sau Afghanistan.

Conform unei declaraţii făcute joi de un oficial al Casei Albe, există indicii că motive de natură financiară determină „obsesia” Rusiei şi a lui Prigojin pentru cucerirea Bahmutului, a adăugat oficialul.

SUA au acuzat anterior mercenarii ruşi că exploatează resursele naturale din Republica Centrafricană, Mali, Sudan şi din alte părţi pentru a ajuta la finanţarea războiului din Ukraina, acuzaţie respinsă de Rusia.

Evgheni Prigojin, care a fost sancţionat de ţările occidentale, şi-a luat rămas bun joi de la foşti condamnaţi amnistiaţi şi eliberaţi, care şi-au încheiat contractele în Ukraina, şi i-a îndemnat să evite tentaţia de a ucide cînd se întorc în viaţa civilă.

Conform sursei citate, din totalul celor aproape 50.000 de mercenari, grupul Wagner a suferit pierderea a peste 4.100 de luptători şi rănirea altor 10.000. Peste 1.000 de mercenari au murit în perioada dintre sfîrşitul lunii noiembrie şi începutul lunii decembrie în apropiere de Bahmut, oraş pe care forţele ruse încearcă fără succes să îl cucerească din vara anului trecut.

Casa Albă a anunţat la sfîrşitul lunii trecute că grupul de mercenari Wagner a preluat un transport de arme din Coreea de Nord pentru a ajuta la întărirea forţelor ruse în Ukraina, un semn al extinderii rolului său în acest conflict.

Pe de altă parte, zilele trecute, colonelul în retragere Andy Milburn, fondatorul și liderului grupului de mercenari din Ukraina Mozart (conceput în martie 2022 în contrapartidă cu Wagner) a declarat în cursul unui interviu de 3 ore pe youtube, care a dispărut, că, citez aproximativ: “Ukraina are o conducere coruptă și bolnavă și că atrocitățile împotriva prizonierilor de război ruși sînt la ordinea zilei, armata ukraineană încălcînd astfel Convenția de la Haga. Hmmm. Nu mi-aș fi imaginat așa ceva! Am crezit că Ukraina e o floare care dorește democrație și libertate iar singurii răi din peisaj sînt desigur, rușii…

DACĂ NU DESCHIDEM OCHII LA TIMP…

BMTF, 5 ian – Pentru popoarele Europei, speranțele au fost măturate în 2022 de invazia Rusiei în Ukraina, iar pentru 2023 perspectivele nu sînt prea optimiste, ba chiar întunecate. Crizele, chiar dacă sînt de natură foarte diferită, se succed, iar războiul din Ukraina nu face altceva decît să probeze credibilitatea liderilor care promit rezolvarea acestora. Securitatea mondială a fost în mintea tuturor în 2022, cu zone de conflict active în multe părți ale lumii și tensiuni internaționale crescînd în altele. În același timp, multe dintre tensiunile nerezolvate au erupt din nou în sud-estul Europei. La începutul anului 2023, continentul se confruntă cu vremuri incerte, iar România nu face excepţie.

Dacă am fi dat atenţie mai mare ştirilor şi informaţiilor internaţionale, am fi putut anticipa o parte, cel puţin, a evoluţiei situaţiei de pe mapamond, cu cel puţin cinci ani înainte. Dar, cum România şi românii nu sînt interesaţi de politica externă, doar dacă britanicii fraţi Tate fac bani de pe urma curviştinelor mioritice, informaţii legate de doctrine de securitate şi luări de poziţie sînt mai puţin interesante.

Ce ne spune începutul de an 2023? Că PIB-ul Ukrainei a scăzut cu 30,4% în 2022, cel mai semnificativ declin anual din ultimii peste 30 de ani, din cauza războiului cu Rusia, a anunţat joi ministrul Economiei, Iulia Sviridenko, transmite Reuters. Mult prea puţin, spunem noi, comparativ cu gradul de victimizare mediatică la care s-a supus Statul ukrainean! Sviridenko, care este şi prim vicepremier, a precizat că economia ukraineană a suferit cele mai semnificative pierderi de la cîştigarea independenţei faţă de Uniunea Sovietică, în 1991, deşi declinul a fost mai redus decît se estima iniţial. Oficialul a adăugat că atacurile ruseşti asupra infrastructurii energetice continuă să pună presiune asupra activităţii economice şi a încrederii populaţiei.

Ce ne spune această declaraţie? Că pe moment Ukraina are posibilitatea să-şi plătească achiziţiile uriaşe de arme şi muniţii furnizate de Occident! A fost, mai degrabă, un mesaj liniştitor faţă de creditorii războiului! Neliniştitoare a fost ştirea publicată în urmă cu cinci ani de Agenţia Naţională de Presă AGERPRES despre Strategia de Securitate a Statelor Unite şi poziţiile Rusiei şi Chinei faţă de acest document mai tare decît preşedinţii!

Kremlinul a denunţat caracterul imperialist al noii strategii de securitate a Statelor Unite ale Americii, acuzînd Washingtonul că se agaţă de o lume unipolară, în timp ce Beijingul a criticat mentalitatea de Război Rece a administraţiei SUA, reieşită din acelaşi document, transmitea AFP, preluată de Agerpres.

“Caracterul imperialist al acestui document este evident, la fel ca şi refuzul de a renunţa la o lume unipolară, un refuz insistent, a afirmat purtătorul de cuvînt al Kremlinului, Dmitri Peskov, într-o declaraţie de presă. Autorităţile ruse nu pot accepta ca ţara să fie tratată drept o ameninţare pentru securitatea Statelor Unite, a adăugat Peskov.

Documentul referitor al strategia de securitate naţională a SUA, difuzat de Casa Albă, afirmă că Rusia încearcă să slăbească influenţa americană în lume şi să creeze diviziuni cu aliaţii şi partenerii noştri.

La prezentarea strategiei, preşedintele Donald Trump a trimis însă semnale discordante, calificînd Rusia şi China ca puteri rivale ale SUA, care încearcă să pună la îndoială influenţa, valorile şi bogăţia Americii, el declarîndu-şi însă imediat voinţa de a construi parteneriate grozave cu aceste state.

Documentul difuzat de Casa Albă cu puţin timp înaintea discursului prezidenţial adopta un ton chiar mai ofensiv faţă de Rusia şi China, acuzîndu-le că subminează securitatea şi prosperitatea SUA!

Noua strategie americană a fost denunţată şi de Beijing, care a criticat mentalitatea de Război Rece a Washingtonului. Insistăm pe lîngă Statele Unite să înceteze să deformeze în mod voluntar intenţiile strategice ale Chinei, precum şi să-şi abandoneze conceptele depăşite, precum mentalitatea de Război Rece, a declarat Hua Chunying, purtătoare de cuvînt a Ministerului de Externe de la Beijing. Dacă nu, nu vor face decît să aducă prejudicii celorlalţi şi lor însele, a subliniat ea. China nu va încerca niciodată să se dezvolte sacrificînd interesele celorlalte ţări. În acelaşi timp, nu va renunţa niciodată la drepturile şi interesele sale legitime, a replicat purtătoarea de cuvînt a Ministerului de Externe”.

Interesant, nu? Semnele unor zori noi! Cum semne ale unor zori noi, nu neapărat senine, reprezintă şi informaţia referitoare la deţinuţii graţiaţi pentru că au luptat în Ukraina. Azi, în Rusia, mîine peste tot unde este nevoie, precedentul (Kosovo!) fiind creat.

Primul grup de deţinuţi ruşi, care a luptat în Ukraina, în cadrul grupului Wagner, a fost graţiat, după încheierea unui contract pentru o perioadă de şase luni, a declarat fondatorul grupului Wagner, Evgheni Prigojin, după cum a relatat Agenţia de presă RIA NOVOSTI. După cum notează agenţia, cu referire la fondatorul grupului Wagner, din primul grup au făcut parte aproximativ 20 de foşti deţinuţi. Nu au fost divulgate numele lor, nici motivul pentru care au fost condamnaţi. Anularea condamnărilor este confirmată doar de declaraţiile lui Prigojin.

Agenţia de presă RIA NOVOSTI a publicat şi un videoclip, în care omul de afaceri dă mîna cu nişte persoane îmbrăcate în haine de camuflaj şi le felicită pentru încheierea contractului. ”Şi-au îndeplinit contractul cu demnitate şi corectitudine, fiind unii dintre primii… primii. Şi-au îndeplinit misiunea, au muncit cum puţini oameni muncesc… Societatea ar trebui să-i trateze cu cel mai profund respect, iar ei nu ar mai trebui să încalce legile”, a spus omul de afaceri în videoclip. Prigojin şi-a amintit şi de unul dintre prizonierii care a stat în detenţie treizeci de ani şi care a murit eroic într-un atac comis împotriva adversarilor. Cînd a fost întrebat ce vor face mercenarii după plecarea de pe front, acesta a răspuns că se vor întoarce pentru a-şi continua munca şi viaţă. La sfîrşitul videoclipului, Prigojin face apel la foştii deţinuţi, dintre care unii stau în faţa lui în cîrje şi în scaune cu rotile, să nu bea prea mult, să nu consume droguri, să nu violeze femei şi să nu exagereze cu fumatul.

Faptul că grupul Wagner recrutează în mod activ deţinuţi pentru a-i trimite în războiul din Ukraina a fost relatat de mass-media încă din vara lui 2022. În septembrie, a apărut un videoclip, în care Evgheni Prigojin le propune condamnaţilor din colonia Mari El să devină mercenari. De la începutul recrutării, au fost raportate mai multe decese sau crime comise de deţinuţi pe front. După cum a menţionat Mediazona, în septembrie-octombrie, numărul deţinuţilor din coloniile corecţionale ruseşti scăzuse cu 23 de mii de persoane – mai mult decît în urma amnistiilor din ultimii ani. Publicaţia a asociat această reducere cu recrutarea lor de către grupul Wagner. Recrutările din penitenciar reprezintă o eludare a legii ruseşti, dar este un precedent pentru orice clasă politică aflată pe lîngă valorile democraţiei. Inclusiv cea românească!

Recesiune şi război în 2023

BMTF, 3 ian – Pentru o mare parte din economia mondială, anul 2023 va fi unul dificil, deoarece principalele motoare ale creșterii globale – SUA, Europa și China – vor cunoaște o activitate mai slabă, a avertizat directorul Fondului Monetar Internațional, potrivit The Guardian.

Noul an va fi „mai greu decît anul pe care îl lăsăm în urmă”, a declarat directorul general al FMI, Kristalina Georgieva.

„De ce? Pentru că cele trei mari economii – SUA, UE și China – încetinesc simultan”, a spus ea.

„Ne așteptăm ca o treime din economia mondială să fie în recesiune. Chiar și țările care nu sînt în recesiune, ar fi resimțită ca o recesiune pentru sute de milioane de oameni”, a adăugat ea.

Pe de altă perte, NATO trebuie să crească producţia de arme în contextul în care războiul din Ukraina se prelungeşte, iar nevoia Kievului de materiale militare sporeşte, a declarat secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, într-un interviu difuzat duminică, relatează luni DPA, scrie Agerpres.

„De exemplu, pentru artilerie avem nevoie de o enormă cantitate de muniţie, avem nevoie de piese de schimb”, a declarat şeful alianţei militare de 30 de ţări pentru BBC. „Trebuie să accelerăm producţia şi este exact ceea ce fac aliaţii”, a adăugat el.

Mentenanţa sistemelor de arme livrate deja Ukrainei este cel puţin la fel de importantă ca dezbaterea privind furnizarea de noi arme, a spus Stoltenberg.

NATO trebuie să fie pregătită să sprijine Ukraina pe termen lung. „Ceea ce am văzut este că Rusia nu dă semne că renunţă la scopul său general de a prelua controlul asupra Ukrainei. Forţele ukrainene au avut prim-planul timp de mai multe luni, dar ştim de asemenea că Rusia a mobilizat multe forţe, multe dintre ele sînt instruite acum”, a mai spus Stoltenberg.

„Totul indică faptul că sînt gata să continue războiul şi potenţial să încerce să lanseze o nouă ofensivă”, a adăugat secretarul general al NATO.

Este probabil ca acest război să se încheie la masa negocierilor, dar crucială pentru rezultatul unor asemenea convorbiri este puterea Ukrainei pe cîmpul de luptă, a subliniat el.

Depinde de conducerea de la Kiev să decidă în ce termeni se va aşeza la masa de negociere, a mai spus Stoltenberg.

NOMINA ODIOSA

Primele ore din 2023. Armata rusă atacă teritoriul ukrainean cu rachete şi drone sinucigaşe. A trecut aproape un an de la declanşarea operaţiunii speciale ruse în Ukraina. Ce oroare, folosesc terminologia Kremlinului, “Operaţiune specială”… deontologii şi apologeţii “omului foarte nou”, care-l înlocuieşte astăzi pe “omul nou” al regimului comunist din România, se zvîrcolesc cuprinşi de entuziasmul revelaţiei unui nou “putinist”. Oricum ai da-o, războiul din Ukraina s-a declanşat în 2014! Nu mai reiau, pe moment, cronologia conflictului, cu anexări şi proclamări de republici. Pe cale de consecinţă, indiferent din ce unghi ideologic ai privi lucrurile, invazia cu trupe ruseşti a teritoriului ukrainean reprezintă o operaţiune specială. Este un fel de “Operaţiunea Anaconda”, derulată de NATO în sudul Afghanistanului împotriva talibanilor din sudul Provinciei Kandahar, în timpul invaziei occidentale din această ţară. Deci, în limbaj “NATO correct” aceasta este o Operaţiune specială. Ruşii, mai puţin atenţi la astfel de nuanţe – consideraţi mai grobieni, “orci”cum li se spune – au denumit din start “operaţiunea specială” drept “operaţiune specială”. Sigur, ar mai fi cîteva considerente juridice, legate de legislaţia internaţională, de ONU şi de Tratatul de la Minsk – document de care nimeni nu mai vrea să ştie nimic! – legislaţie aplicabilă, însă, într-un singur sens în ultimii 33 de ani, de la Vest spre Est! Nu vreau să încarc textul cu elemente concrete, nu e treaba mea.

Treaba mea este să-mi amintesc de un interviu excelent, publicat în Nr. 1/2022 al revistei “m”, cu un extraordinar profesor de intelligence, şi reputat istoric al serviciilor de informaţii, dr. Tiberiu TĂNASE, care a enunţat o propoziţie emblematică pentru tot ce înseamnă analiză de securitate a lumii în care trăim şi în care se distinge mai pregnant, pe moment, conflictul din Ukraina: “Serviciile de informaţii ruse se ocupă cu fabricarea de fake-news, serviciile democratice cu manipularea pozitivă”! Aţi înţeles, nu? Există minciuni bune şi minciuni rele! La fel cum există crime bune şi crime rele, războaie bune şi războaie rele… mă rog, un fel de Yin și Yang al adevărului. Un 1984 perpetuu! Sigur că pentru a putea creiona o analiză de securitate, fie ea şi empirică, ai nevoie de Yin-ul adevărat şi nu de cel pe care mintea ta l-ar dori existent şi interacţionabil.

Avem deja două noţiuni: “fake-news” şi “analiză de securitate”.

“Fake-news”-ul este regina de astăzi a ştirilor contemporane. Minciuna ridicată la rang de adevăr care preschimbă realitate şi, odată cu ea, conceptele, senzaţiile, perceptele şi credinţele umanităţii. S-au scris deja tone de cărţi, pe acest subiect, şi cîteva zeci de mii de articole. Există o publicaţie profesionistă, construită de doi amici de-ai mei, care se ocupă direct de contracararea fake-news-ului, sigur, beneficiind de fonduri substanţiale externe. Recent, publicaţia a lansat o antologie de fake-news-uri pe 2021. Extraordinar efortul lor de a identifica, extrage, expune şi combate minciuna, de cele mai multe ori, din amalgamul de informaţii. Cele mai multe astfel de fake-news-uri au legătură cu războiul din Ukraina, evident. Tipul de argumentaţie asumată împotriva fake-ului mi-a atras atenţia: … e un fake pentru că “în mintea lui Putin, războiul din Ukraina ar fi trebuit să se termine în cîteva zile… iniţial, intenţia lui era să… gîndul dictatorului era îndreptat spre…” şamd. Ups! De unde draku ştim noi, ziariştii, analiştii, comentatorii ce gîndeşte x sau y? Ce-i în mintea lui Putin? Ce gîndeşte el? Astfel de afirmaţii mă fac să cred că exerciţiul demasării fake-news-ului de astăzi este strîns legat de crearea unei noi realităţi în care, sper că am voie să mă întreb, dacă fake-news-ul tău este şi al meu? Dacă lumile noastre se construiesc din ce în ce mai separat – şi antagonic! -, sau ne nivelăm pentru un concept universal valabil. Război bun şi război rău. Terorism şi luptători pentzru libertate…

Analiza de securitate, musai să folosească Yin-ul cel adevărat! Ca să vedem cum stăm, în mod real! Despre cum îmbrăcăm această realitate, asta-i deja o altă discuţie, dar nu foarte îndepărtată de analiză. Ambele fac parte din “cultura de securitate” a unei naţii, care la noi lipseşte cu desăvîrşire, şi despre care mi-au vorbit profesorii mei – mulţumesc Cristian Barna! – . Despre cultura şi in-cultura de securitate am scris deseori. Dintr-o “diagnoză” a culturii de securitate, la diverse nivele de analiză, ies in evidenţă următoarele aspecte: 1) la nivelul decidenţilor politici: persistenţa unor confuzii conceptuale în discursurile referitoare la domeniul securităţii naţionale; preocupări scăzute în politicile de resurse umane ale partidelor politice pentru formarea unei culturi de securitate minimale pentru persoanele care ocupă sau urmează a ocupa diverse funcţii; slabe preocupări pentru formarea culturii de securitate (implicit cea de intelligence) a candidaţilor la funcţiile eligibile; politizarea excesivă a problemelor legate de securitatea naţională; preocupări scăzute pentru a proiecta şi implementa reformarea profundă a sistemului naţional de securitate. 2) societatea civilă şi elitele intelectuale: slabă implicare în fundamentarea ştiinţifică a politicilor de securitate naţională. 3) la nivelul percepţiei publice: viziune aproape paranoică faţă de “autorităţile informative”; atitudinea faţă de “autorităţile informative” funcţionează pe “principiul vinovăţiei”; perpetuarea inducerii unei atitudini de neîncredere faţă de “autorităţile informative” ale statului. 4) posibile efecte asupra instituţiilor cu atribuţii în domeniul intelligence-ului romanesc: crearea unor presiuni artificiale asupra angajaţilor din instituţiile cu atribuţii în domeniu; scăderea moralului ofiţerilor operativi; disiparea resurselor în acţiuni de prevenire şi explicare a diverselor „atacuri” mediatice. Avem de toate! Plus o corupţie fără precedent în aceste structuri! Poziţia geostrategică a României în spaţiul sud-est european, de ţară cu triplă frontieră, naţională, a NATO şi a Uniunii Europene, presupune ca politicile de securitate naţională să aibă ca obiectiv „apărarea şi promovarea intereselor vitale ale României, precum şi participarea activă a ţării noastre la asigurarea securităţii zonelor de interes NATO şi UE”. Din nefericire, diletantismul “decidenţilor politici” face ca avantajele de securitate ale ţării noastre să nu fie atuuri, ci pietre de moară în politica externă! Nu intru în detalii, pentru că acest text nu este despre trădătorii României!

Mai am o observaţie de făcut despre debutul acestei Operaţiuni Speciale. Potrivit observatorilor, Rusia a intrat în Ukraina cu un număr insuficient de militari şi cu tehnică veche. Fără să beneficiez de informaţii credibile din interiorul structurii militare ruse, pot doar să cred că: 1) numărul mic de militari şi slaba lor pregătire pot indica faptul că planificatorii ruşi au privit Operaţiunea Specială ca pe o operaţiune “poliţienească”, în limitele prevăzute de legislaţia internaţională menţionată în Tratatul de la Minsk, denunţat unilateral de preşedintele în funcţie al Ukrainei. 2) Operaţiunea Specială nu a fost considerată, iniţial, “simplă” prevăzîndu-se, probabil, un consum foarte mare de muniţii de toate tipurile şi armament. Despre Rusia se spune că se află pe un loc fruntaş în lume în ceea ce priveşte producţia de armament modern. Da, dar ca să alimentezi silozurile şi magaziile de muniţie pentru un astfel de armament, în condiţiile unei producţii industriale “la pace”, ai nevoie de nişte ani buni! Dacă, însă, ai arunca în luptă tehnică veche, de 50 de ani, beneficiezi de o producţie de muniţie mai mare cu cel puţin 40 de ani, deci, cantităţi mult mai mari şi mai importante.

Şi ar mai fi o observaţie pe care, vă rog să o consemnaţi între paranteze, deocamdată, după acest prim an de lupte. Ukraina a avut – şi are! – în prima linie, batalioanele naţionaliste care au creat “narativul” rusesc al nazismului lui Bandera reînviat. Dniper, Pravîi Sektor şi, nu în ultimul rînd, Azov s-au născut din Maidanul care n-a avut ca obiectiv central reluarea acordului de asociere la Uniunea Europeană, ci contestarea unei puteri oligarhice. În 2014 am asistat mai curînd la o revoluţie care a înlăturat întreaga ordine instituită, abolind de facto Constituţia! Adevărata forţă ”constituantă” s-a aflat pe Maidan, reprezentanţii aleşi ai Radei trecînd de partea insurecţiei pe măsură ce aceasta cîştiga tot mai multă autoritate. Parlamentul a votat, sub presiunea baricadelor, exproprierea fostului preşedinte Viktor Ianukovici, dezvăluind cu maximă claritate că ne aflam în faţa unei forţe revoluţionare care a destituit întreaga ordine legală. Preşedintele a acuzat o lovitură de stat, ceea ce avea sens şi care se trage în mod direct din propriul trecut istoric. Cunoscutul romancier ukrainian, Andrei Kurkov, spunea atunci, în cadrul unei conversaţii citate de Philosophie magazine: ”Prin arhitectura sa, Maidan-ul aminteşte de o tabără cazacă, una dintr-acelea care populau malurile Niprului între secolele al XVI-lea şi al XVIII-lea. E vorba de o fortăreaţă de lemn, înconjurată de baricade. În interiorul ei se duce o viaţă normală. Se găteşte şi se îndeplinesc tot felul de sarcini curente. Sînt statornicite posturi de pază care să anunţe ivirea inamicului. E ceva cu totul diferit de Revoluţia portocalie din 2004, regizată de politicieni în stilul unui show american. Aici e vorba mai curînd de tradiţia anarhistă a ţării, aceea a lui Mahno, ţinut la mare cinste!” Şi încurajată, aş completa eu, de Unchiul Sam, prin vocea Victoriei Nuland. Ups! Forţa constituantă a Maidanului o reprezentau urmaşii ideologici ai lui Stepan Bandera, grupați în formațiuni precum Sectorul de Dreapta – aflat acum la guvernare în coaliţie cu partidul lui Zelensky , Patrioții Ukrainei și Batalioanele de Apărare Teritorială, care au avut un rol esențial în lovitura de stat din februarie 2014. Sau, cum spuneam, renumitul Batalion Azov, născut în mai 2014 la Mariupol de Andriy Biletsky, un soldat cunoscut sub porecla de „Führerul Alb”, susținător al purității rasiale a națiunii ukrainene. Iată cum “naraţiunile fake” ruseşti au o cu totul altă faţă privite de la est la vest! Cert este că, în 2022 aceste batalioane au devenit o problemă serioasă pentru Zelensky şi conducerea de la Kiev care a hotărît săi transforme în eroi şi legende şi să-i lase să moară ucişi de ruşi la Mariupol. Practic, conducerea Ukrainei şi-a rezolvat o mare problemă internă cu ajutorul ruşilor.

La fel se întîmplă în tabăra cealaltă, unde Grupul Wagner aliat cu cecenii lui Kadîrov au devenit posibile pericole pentru conducerea de la Kremlin. Aşa se face că mercenarii Wagner duc lupte eroice în Estul Ukrainei… Luaţi, deocamdată, aceste paragrafe, doar în paranteză!

Revin. Aşa cum spunea profesorul meu, dr. Cristian Barna, “cultura de securitate reprezintă conştientizarea problemelor unui stat, implicarea activă în soluţionarea acestora şi sprijinirea demersurilor pe care instituţiile statului le desfăşoară în scopul prevenirii şi contracarării ameninţărilor la adresa securităţii naţionale. Sprijinindu-se pe un demers cognitiv, cultura de securitate este constituită dintr-un ansamblu de informaţii, atitudini, convingeri şi valori prin care individul se raportează la sistemul politic, militar şi economic, care caracterizează societatea. Cultura de securitate aceasta trebuie să constituie un reper de conduită, moral, educativ şi formativ. Însuşirea culturii de securitate de către cetăţeni este demonstrată de atitudinile şi comportamentele acestora faţă de securitatea naţională. Cultura de securitate are ca scop pregătirea cetăţenilor pentru a contribui la protejarea valorilor naţionale în faţa unor potenţiali adversari din perspectiva activităţii de intelligence.

Nevoia dezvoltării culturii de securitate şi a educării populaţiei în acest spirit derivă şi din diversificarea ameninţărilor la adresa securităţii naţionale şi a modului de propagare a acestora”. Dacă mai citiţi o dată această definiţie veţi constata că: Ukraina a fost, este şi, probabil va rămîne, o ameninţare directă la securitatea naţională a României, într-o formă sau alta, şi populaţia ţării este ZERO absolut în materie de cultură de securitate, concept pe care noi, ca ţară, ne-am angajat să-l promovăm odată cu aderarea noastră la NATO! În aceste condiţii, în orice formă am prezenta-o opiniei publice, naraţiunea legată de securitate are nevoie de realitatea din teren. Apoi, hotărîm dacă va fi “fake-news” sau “manipulare pozitivă”!

În ultimii 33 de ani, starea fostului spaţiu sovietic a fost marcat de o concurenţă intensă între Rusia
şi Occident pentru creşterea influenţei printre fostele republici sovietice. Fără îndoială, această
concurenţă s-a manifestat în mod diferit în fiecare din fostele republici ale Uniunii Sovietice. Vezi Republica Moldova şi Ukraina! Cu toate acestea, astăzi există trei mari categorii în care fostele republici sovietice pot fi grupate: cele de orientare pro-rusă, cele de orientare pro-occidentală (ţări care sînt membre ale Uniunii Europene şi NATO şi ţările care doresc să adere la blocurile de Vest) şi grupul celor care preferă să evite aliniere cu oricare dintre acestea. Vechea şi noua ordine mondială agonizează în jurul aroganţei Federaţiei Ruse ca urmare a crizei din Ukraina.

Dacă sîntem corecţi, recunoaştem că pentru menţinerea imaginii de „învingător” al Războiului Rece
lumea occidentală a avut tendinţa de a trata Rusia, în ultimele decenii, cu superioritate arogantă, ca partener ”de mîna a doua”, aplicîndu-i un fel de politică de tip Versailles (cum ar fi cea aplicată Germaniei învinse după primul război mondial). Auto-proclamarea ca „învingător” pare să fi determinat SUA să procedeze la extinderea reţelei sale de aliaţi către graniţele Rusiei, ceea ce, în mod
evident, în ochii liderilor de la Kremlin, în special cei ai lui Vladimir Putin, a fost percepută
ca o ameninţare. În plus, avînd în vedere experienţa sa istorică solidă şi mîndria naţională,
Rusia nu este o ţară gata să accepte statutul de „învins” în rivalitate directă cu Statelor Unite.


În ciuda retoricii conciliante, SUA, afişînd un aer de superioritate arogantă, este văzută la
Moscova ca o ameninţare atît pentru Rusia, cît şi pentru întreaga lume, mai ales că din 2000 pînă în 2005, SUA a sprijinit o serie de transformări ”democratice”, care au dus la cosmetizarea regimurilor politice în Ukraina, Georgia, Kârgâzstan şi Serbia prin aşa numitele ”revoluţii colorate” – Colour Revolutions. Aceste revoluţii sînt parte integrantă a politicii SUA de promovare a democraţiei, larg promovată şi susţinută de Democraţii aflaţi în siajul miliardarului iudeo-maghiar George Soros! Bazîndu-se pe factorii interni identificaţi de fundaţiile “societăţii deschise”- ca sărăcia şi corupţia – Occidentul a recurs la mecanismele sale standard: sprijin financiar şi militar, de propagandă mass-media, de finanţare a grupurilor societăţii civile, precum şi de consiliere a liderilor opoziţiei locale etc. Această politică este privită în Rusia ca o încercare de instalare a unor lideri politici pro-occidentali, care vizează izolarea Rusia şi chiar blocarea influenţei acesteia în era post-sovietică. Vezi doar exemplul recent în care Klaus Iohannis recunoaşte că a sprijinit financiar, cu cîteva sute de mii de euro, opoziţia din Belarus care dorea răsturnarea de la putere a preşedintelui Lukaşenko…

Neapărat trebuie spus că printre alte cauze de referinţă ale actualei crize din Ukraina, ruşii cred că se regăseşte bombardarea Yugoslaviei în 1999, – fără aprobarea Consiliului de Securitate al ONU şi
sprijinul unilateral al Vestului acordat independenţei Kosovo. Ceea ce contează este faptul că
pentru Rusia, declaraţia de independenţă a Kosovo a devenit ”lovitura fatală” pentru Acordurile de la Helsinki, referitoare la principiul integrităţii teritoriale în Europa. Este principala referinţă, la care Vestul recurge, atunci cînd acuză Rusia de „anexare” a Crimeei şi celor patru noi republici din sudul Ukrainei. Într-o viitoare negociere de pace, „returnarea” Crimeei, Doneţk-ului, Lugansk-ului, Herson-ului şi Zaporojie, la Rusia, este ilegală în aceeaşi măsură în care este ilegală şi independenţa Kosovo. Prin urmare, în “Cazul Ukraina” atît Occidentul, cît şi Rusia au pierdut apelul la morală şi la limbajul normelor internaţionale!

Angajamentele nu mai au nici o valoare. În 1996, la scurt timp după dezintegrarea Uniunii Sovietice, Bill Clinton a încălcat un angajament clar făcut de predecesorul său, faţă de extinderea NATO, şi astfel, Alianţa a ajuns la graniţele Rusiei… În 2004, odată cu includerea celor trei republici baltice, NATO s-a extins din nou ajungînd aproape de suburbiile din Sankt-Petersburg. Astfel, pe ”tabla de şah” americană, Ukraina a rămas cel mai important punct strategic, cheia limitării accesului Rusiei la Marea Neagră şi a potenţialului său geostrategic în sud. Obsesiile Washingtonului au condus la politici care rezonează cu foşti parteneri ai Rusiei la Varşovia, Tallin sau Bucureşti, ceea ce s-a dovedit a fi, în cele din urmă, în detrimentul securităţii atît a Europei, cît şi a Statelor Unite. De asemenea, jocul geopolitic din Ukraina rezonează cu mulţi est-europeni care au propriile lor percepţii anti-ruseşti născute dintr-o istorie mult prea recentă. În acest context, pot înţelege, chiar dacă nu sînt de acord cu acest lucru, de ce spre exemplu, locuitorii din vestul Ukrainei, Polonia sau Letonia au o percepţie psihologică acută asupra Rusiei ca inamic. Nu pot înţelege, însă, de ce America şi Europa de Vest alimentează excesiv obsesiile acestora, în detrimentul păcii pe termen lung.

Pe de altă parte, constructul narativ occidental se referă la „poporul Ukrainean” ca la o “naţiune
unitară”, deşi nu există nici o naţiune ukraineană unitară! Cine nu crede, să meargă în vizită la Lvov, Harkov, Cernăuţi, Odessa şi Mariupol. Decalajul lingvistic dintre estul şi vestul Ukrainei reflectă o diviziune culturală şi emoţională fundamentală, nu doar o diferenţă de opinie cu privire la problema integrării occidentale sau rămînerii în sfera de influenţă a Rusiei. Jumătate din Ukraina este pro-
europeană şi vorbeşte Ukraineana şi o minoritate foarte importantă este pro-rusă şi vorbeşte
limba rusă! În Est! Guvernul actual îl continuă pe cel instalat ca urmare a revoltei de pe străzile Kievului împotriva guvernului ales anterior. Occidentul a vorbit mult de legalitate. Legalitatea guvernului Poroşenko nu există fără mari semne de întrebare! Astfel, Ukraina rămîne o ţară divizată, de teritoriu şi de populaţie, mai mult decît ar putea fi omogenizată de un război civil. Ultranaţionaliştii din vest, marcaţi de o ură viscerală faţă de Rusia, nu pot spera să–i subjuge pe pro-ruşii din est şi să-i convertească la imaginea unei „Ukraine unite”, cum au încercat batalioanele ultranaţionaliste în ultimii şase ani, aşa cum pro-ruşii din est nu-i vor putea converti pe ukrainenii occidentali la paradigma unei Moscove-prietenoase…

Pentru principalele puteri ale Uniunii Europene, situaţia Ukrainei reprezintă o problemă văzută strict prin prisma unui joc geopolitic cu sumă nulă. Pentru Statele Unite ale Americii Ukraina a fost întotdeauna un vierme util în spaţiul rus. Pentru Rusia, însă, ca şi pentru suporterii ei din estul şi sudul Ukrainei, viitorul statut al Mării Negre şi a bazinului industrial de est este o problemă existenţială!
Aceasta atitudine necesită o mare responsabilitate din partea Uniunii Europene, şi a SUA. Nu există nici un refugiu în Uniunea Europeană pentru Ukraina sau Republica Moldova! De asemena, ukrainienilor ar trebui să li se spună că în actualele condiţii Ukraina unită nu va putea să devină parte a NATO. Sau, mai mult! Partenerii Occidentali ai Ukrainei ar trebui să-i convingă pe cetăţenii de orice orientare că este bine şi firesc să plătească impozite mari pe casă şi pe maşină! Mă îndoiesc de succesul unui astfel de demers!

În prezent, Putin nu are o ieșire elegantă din această situație. Pentru el, miza pare să fie totul sau nimic. În acest context, credeţi că este o idee bună să îi spui unui tip care deține controlul a 6.200 de focoase nucleare și despre care pseudo-elitele noastre spun că este „nebun”, că vrei să îl UCIZI? Asta este semnificația apelurilor lui Joe Biden și Volodimir Zelenski la o „schimbare de regim” în Rusia! Ar face parte dintr-un “război bun”? Un element al așa-numitei Doctrine a Războiului Drept (Războiul bun!) este că, pentru a fi considerată MORALĂ, o acțiune militară este necesar să facă mai mult bine decît rău. Să ne aducem aminte că președintele John F. Kennedy a avut o atitudine fermă în timpul crizei rachetelor cubaneze, instituind o blocadă navală asupra Cubei după ce URSS a amplasat baze de rachete pe insulă. JFK a adoptat această linie dură pentru că era vorba de vecinătatea SUA și nu poți da înapoi lîngă gardul tău fără a pierde o cantitate uriașă de credibilitate pe scena mondială. La fel se petrece și cu Rusia: Ukraina este Cuba sa! Iar, faptul că Moscova ar pierde prea mult din prestigiul său la scară mondială este – alături de grija lui Putin pentru propria viață – un bun motiv pentru care Rusia nu va da înapoi în Ukraina! Perspectiva de aderare a Ukrainei la NATO rămîne pentru Rusia o linie roşie extrem de tuşată. NATO a fost creat pentru a contracara URSS, iar globaliștii pseudo-elitei au extins NATO pînă la frontierele Rusiei… Deși secretarul de stat James Baker i-a dat asigurări liderului sovietic Mihail Gorbaciov în 1990 că NATO nu se va extinde „nici măcar cu un inch spre est”, la granițele Rusiei se află acum patru membri NATO: Polonia, Letonia, Lituania și Estonia.

Conflictul din Ukraina este departe de a fi ajuns la final. În căutarea soluţiilor posibile de rezolvare atît Federaţia Rusă, cît şi Occidentul, trebuie să se renunţe la acuzele reciproce de genul ”Rusia a provocat acest conflict” sau ”Occidentul poartă întreaga responsabilitate”, deşi, prin perspectiva adevărului, NATO s-a apropiat, oarecum imprudent de graniţele Rusiei! Această imprudenţă a creeat realitatea de astăzi, o realitate la care Rusia nu va renunţa niciodată. 2023? Mai puţină aroganţă, mai multă raţiune. De ambele părţi!

BLACKOUT LA ODESSA

BMTF, 11 dec – Autorităţile ukrainene declară că atacurile cu drone ruseşti au lăsat 1,5 milioane de persoane fără curent electric, în regiunea sudică a Odessei. Potrivit Ukrainei, zece drone de model iranian au fost doborîte, însă cinci au reuşit să lovească şi să producă daune însemnate. Preşedintele Zelenski a avertizat că ar putea dura zile întregi pentru restabilirea serviciilor de electricitate. Un purtător de cuvînt al autorităţilor de la Odessa a negat, însă, apelurile privind o evacuare a populaţiei, spunînd că este investigată drept dezinformare din partea ruşilor o postare pe Facebook care cere cetăţenilor să plece din zonă.

Regiunea Odessa a fost lovită de raiduri cu drone ale ambelor părţi imlicate în război. Rusia a lansat drone la Odessa, iar Kievul a ripostat lovind Melitopolul. Din octombrie, Moscova a vizat infrastructura energetică a Ukrainei cu serii de lovituri cu rachete şi drone. La Melitopol, autorităţile pro-Moscova au declarat că un atac cu rachetă a ucis două persoane şi a rănit zece, în timp ce Ivan Fedorov, primarul exilat, a declarat că zeci de ukraineni au fost ucişi.

AROGANŢA ŞI ÎNDOBITOCIREA ANULUI 2022

2022 este pe final. Dacă în următoarele 29 de zile nu se va întîmpla nimic neprevăzut, precum atacul lui Putin asupra Ukrainei, anul pe care îl încheiem îl pot considera ca făcînd parte dintr-un ciclu de “plăgi egiptene” pe care europenii şi noi, românii, le vom îndura ca un răspuns la aroganţa, cinismul şi îndobitocirea care au pus stăpînire pe noi.

Spuneam la începutul poveştii cu Pandemia de Coronavirus – acompaniată de galopul planetar al măştilor sanitare care apăreau şi dispăreau, magic, în cîteva secunde, şi se tranzacţionau la preţuri incredibile, renunţarea instantanee la drepturile şi libertăţile clamate în Agora Greciei antice în schimbul mai multor zile de viaţă (“căci nu-i tot una leu să mori ori cîne-nlănţuit” – vers lipsit de valoare şi substanţă în ţara geneticei “Mioriţă lae” şi al “capului plecat pe care sabia nu-l taie”), culminînd cu miracolul vaccinului, procurat pe comision gras, de guverne – că această mişcare planetară reprezintă doar mutarea unor bani (mulţi!) din buzunarul Complexului Militaro-industrial, în cel al lui Big Pharma la remorca căruia s-a aflat industria IT, care a reuşit începutul transformării modului tradiţional de viaţă prin cîteva idei “izolatoare”: munca de la domiciliu, deplasarea cît mai redusă, întîlniri şi spaţii virtuale etc, şi tot ce ţine de renunţarea la propria personalitate umană în favoarea unor avataruri! Aceasta pare să fie lumea viitorului şi în aroganţa sa, Big Pharma a crezut că dominaţia economică şi politică realizată timp de doi ani cu ajutorul virusului, va fi veşnică. Cel puţin!

Iată, însă, că, “lumea coşului de fum”, cum ar spune Alvin şi Heidi Toffler, a Complexului Militaro-Industrial, revine spectaculos în 2022 şi în februarie declanşează invazia Ukrainei de către armata rusă. O invazie pe care, personal, am respins-o ca imposibilă din punct de vedere militar şi logic. Nu am luat în calcul că aroganţa şi cinismul bat logica!

“Narativul” oficial acceptat spune simplu: la 24 februarie 2022, Rusia a invadat Ukraina marcînd o escaladare abruptă a războiului ruso-ukrainean, care începuse în 2014. Invazia a provocat criza de refugiați cu cea mai rapidă creștere din Europa de la cel de-al Doilea Război Mondial încoace, cu un număr estimat de peste 8 milioane de persoane strămutate în interiorul țării, precum și cu 7,8 milioane de ukraineni care au fugit din țară pînă la 29 noiembrie 2022, dintr-o populaţie de 43,81 milioane de locuitori, la sfîrşitul anului 2021. Potrivit unor surse, războiul a provocat o “penurie de alimente la nivel mondial”. Înainte de război, uleiul de floarea soarelui ukrainean reprezenta 49,6% la sută din volumul comerțului global. Porumbul reprezenta 15,3%, orzul, 12,6% și grîul, 10%.

190.000 de militari ruşi au invadat Ukraina. Pe hartă şi în discuţiile de cafenea pot părea foarte mulţi, dar coborînd în teren sînt doar “cîteva autobuze” cu care s-ar fi dorit ocuparea Kievului şi… restul, totul cu echipament militar foarte vechi, dar cu sufletul plin de entuziasm sub uniforme, dar şi sub cămăşile civililor “eliberaţi”. Nu s-a întîmplat aşa şi, iată-ne la sfîrşit de an cu un război aproape îngheţat de rasputiţă, la propriu şi la figurat, cu suferinţe individuale inimaginabile petrecute în acest răstimp, din cauza aroganţei şi cinismului celor care ştiu să manipuleze post-adevărul, într-o societate globală imună, deja, la adevăr! PARANTEZĂ, ca să nu uit: cred că ştiu de ce Putin nu a aruncat în luptă tehnologia militară mult clamată. Nu are muniţie să o folosească! Vă daţi seama, fabricile de muniţie au lucrat pentru noile… tancuri, să spunem, doar cîţiva ani, pe cînd pentru T-72, de exemplu lucrează de zeci de ani! Pe un front precum cel din Ukraina e nevoie de muniţi! Nu degeaba, Volodimir Zelensky cerea muniţie, muniţie şi iar muniţie, într-o imagine suprarealistă a lui Lenin care spunea şi el învăţaţi, învăţaţi, învăţaţi! Tot un fel de muniţie, care însă e perimată astăzi, tot aşa cum Lenin aşteaptă liniştit în mauzoleu la Moscova să fie îngropat creştineşte… AM ÎNCHIS PARANTEZA! Mă întorc la suferinţele umane care au invadat micile ecrane şi toate canalele de comunicare, în paralel cu ştiri despre cancerul-paralizia-parkinsonul-priaprismul şi blenoragia lui Putin! Sigur, suferinţele civililor din fosta Yugoslavie, din Syria, Liban, Palestina, Iraq, Afghanistan, Yemen, Lybia nu sînt valabile pentru că, nu-i aşa, “narativul” oficial ne spune că ei sînt născuţi terorişti însetaţi de sînge de femei şi copii nevinovaţi, şi, deci, trebuie să sufere necondiţionat. Şi, de altfel, sîngele lor nu e nici pe departe la fel de albastru precum al necăjiţilor de ukraineni, pe care propaganda globală îi centrifughează între compasiune şi ură globale!

Să mă întorc! Luptele din Donbas s-au intensificat după 17 februarie 2022. Ukraina și Donbasul s-au acuzat reciproc că au tras focuri de armă şi artilerie peste linia de conflict. La 18 februarie, republicile populare Donețk și Luhansk au ordonat evacuarea de urgență a civililor, deși o analiză a BBC sugerează că înregistrarea video care anunța evacuarea „de urgență” fusese filmată cu două zile înainte de data pretinsă. Celebrele batalioane naţionalist-integriste Azov, Dniper etc, au fost cele care au intensificat presiunea militară pe separatiştii din Donbas, unde s-a înregistrat o creștere a bombardamentelor de artilerie de ambele părţi, confirmată inclusiv de reprezentanţi români ai OSCE, care s-au şi etras din sectoarele repartizate. La 19 februarie, ambele republici separatiste au declarat mobilizarea totală, independenţa etc, nu e cazul să intru în detalii – şi nici scopul acestui text, deşi, nu-i aşa, “diavolul se ascunde în detalii”, întotdeauna! -, bătălia pentru Mariupol şi “sanctificarea” luptătorilor din Batalionul Azov – despre aceştia puteţi citi detalii pe acest site, sau în Revista M nr.1/2022 . De fapt, în cinismul său, preşedintele Zelenski a sacrificat acel batalion care devenise o problemă naţionalist-integristă de securitate internă pentru Ukraina. A făcut-o cu mîna ruşilor. “Iată ce pot face două mîini dibace”!

În acest context, aroganţa lu Zelenski a atins cote inimaginabile! Ajuns la putere din voia stăpînilor lui, care între timp nu l-au mai susținut pentru al doilea mandat pe #jumătateromânul Poroșenko, figură bonomă într-o țară jefuită monstros și lucid, cel care joacă în prezent rolul de președinte al Ukrainei a fost, în primele luni ale conflictului, o “apariție”, la propriu, prestînd la limita eroismului de limbaj și motivînd decisiv, prin intervenții on-line, susținerea cauzei unui stat atacat cu bestialitate. Între timp, “idioţii” au văzut cît se poate de limpede nu doar că rușii sau occidentalii, generic vorbind, folosesc propaganda ca armă, dar și victima își construiește propriul narativ. Legitimitatea unei asemenea strategii nu poate fi negată. Mai puțin legitimă este maniera prin care Zelenski a început să emită sentințe morale, să dicteze măsuri internaționale, să ridice vocea și, pe alocuri, să pară mai nervos decît atacatorul. Rusia zisă post-comunistă nu este nici pe departe post-totalitară! Imperialismul Internaționalei socialiste fiind rapid înlocuit cu lozincile imperialismului țarist. Problema esențială a anului 2022: putea fi evitat războiul? Dacă da, cu ce preț sau, dacă nu, de ce musai?

Un lucru este evident: Rusia a invadat Ukraina! În contextul în care, dreptul internațional impunea Germaniei, Franței și Rusiei obligația de a aplica Rezoluția 2202 a Consiliului de Securitate ONU din 2015 de a implementa măsurile prevăzute în Acordurile de la Minsk, lucru pe care doar Moscova l-a făcut, asumîndu-şi responsabilitatea de a proteja populațiile în cazul eșecului propriului guvern… Sigur, în cinismul şi aroganţa lor, Guvernele Garante vor muta discuţia pe alte paliere. Dar, Acordurile de la Minsk au fost semnate după criza care a dus la invadarea Crimeei de către Rusia, în 2014, şi la ciocnirile din Donbass. Acordurile dispun de 13 puncte ce nu au fost implementate în 7 ani! Negocierile dintre Ukraina şi separatiştii pro-ruşi din regiunile estice au fost semnate în două ocazii separate, în septembrie 2014 şi februarie 2015, în prezenţa reprezentanţilor OSCE ai Rusiei şi ai unor ţări occidentale. Primul punct a fost încetarea focului. În cinci luni de conflict, numărul morţilor era de 2.600. Acordul a fost încălcat în mod repetat imediat de ambele părţi, atît de mult, încît victimele conflictului din Donbass s-au ridicat la peste 14.000, potrivit Kievului!

Iată cele 13 puncte consolidate de cel de-al doilea acord, care, susţinut de Franţa, Germania, Rusia şi Ukraina, a fost neimplementat şi a dus la războiul de astăzi: 1. Încetarea bilaterală a focului, imediat şi total; 2. retragerea tuturor armelor grele de către ambele părţi, interzicerea operaţiunilor ofensive şi survolarea zonei de siguranţă de către aeronave militare străine; 3. monitorizarea şi verificarea respectării acordului de către OSCE, lansarea unei misiuni de observare; 4. iniţierea negocierilor pentru autoguvernarea provizorie în regiunile Doneţk şi Lugansk, în conformitate cu legislaţia ukraineană, în scopul recunoaşterii de către parlamentul de la Kiev a unui statut special pentru aceste regiuni; 5. amnistia pentru soldaţii şi combatanţii de ambele părţi, cu excepţia infracţiunilor grave; 6. eliberarea ostaticilor şi prizonierilor de ambele părţi; 7. garanţia asistenţei umanitare în zonele de conflict; 8. reluarea relaţiilor economice şi plata pensiilor; 9. restabilirea controlului deplin al frontierei cu Ukraina de către guvernul de la Kiev; 10. retragerea tuturor echipamentelor militare, a armelor şi a echipamentelor de război, precum şi a mercenarilor străini din zona de conflict; dezarmarea grupărilor militare ilegale; 11. reforma constituţională care prevede descentralizarea administrativă pentru regiunile Doneţk şi Lugansk; 12. organizarea alegerilor în Doneţk şi Lugansk în condiţii convenite; 13. Consolidarea grupului de contact trilateral, format din reprezentanţi ai Rusiei, Ukrainei şi OSCE. Nu s-a respectat nimic din cele 13 puncte, acordurile fiind denunţate de Grupul Zelenski!

Problema responsabilității protejării populației ar fi trebuit nuanțată. Acest principiu nu dă dreptul la un război, ci la o operațiune de poliție realizată cu mijloace militare. De aceea, Kremlinul este foarte atent să numească acest conflict nu ca fiind un „război” ci o „operațiune militară specială”. Cei doi termeni desemnează același lucru, însă „operațiunea militară specială” limitează conflictul şi-l încadrează între limitele legale. Faptul că dreptul internațional îi dă dreptate Rusiei nu înseamnă că îi acord un cec în alb, iar modul în care aplică acest drept este criticabil. La rîndul lor, occidentalii califică Rusia ca „asiatică”, „sălbatică” și „brutală”, deși ei înșiși, cu alte ocazii, s-au dovedit mai distrugători, avînd, însă, ca scop „nobil” păstrarea liberalismului democratic generat de Pax americana! Pînă la urmă, vrem nu vrem, acolo ajungem, iar Puțin are dreptate: Ukraina este doar Teatrul de Operaţii în războiul dintre lumea veche şi lumea nouă. Pe rit slav!

Aceasta este scena spectacolului planetar oferit nouă, idioţilor, de cei care gestionează poveştile complexului militaro-industrial, care nu se dă bătut în faţa Big Pharma! În orice caz, la capătul provizoriu al celor cîtorva luni, timp în care de multe ori te întrebai cum de în capitala unei țări aflate în război au loc pelerinaje a mai tuturor conducătorilor relevanți ai planetei – incredibil, dar pînă și Klaun Iohannis a fost zărit pe acolo! – , este meritul cinic al Ukrainei care a provocat, cu bună știința sau nu, explozia nervoasă a Kremlinului. Nu am nici “o trăire”, cum se spune, nici pentru unii, nici pentru ceilalţi! Sînt implicat doar pentru simplul fapt că noi, România de azi, sîntem la marginea cordonului sanitar al Ortodoxiei, precum şi la gurile Dunării şi Marea Neagră şi, ca de obicei, încurcăm.

Conflictul cu Ukraina va fi soluţionat în sens rusesc! Iar timpul va proba că Ukraina – cea pe care acum o ajutăm din solidaritate cu ceilalți membri UE și NATO, nu ne-a fost și nici nu ne va fi vreodată prietenă! Sigur, asta dacă post-adevărul nu va decide altceva!

Pentru că, în absenţa raţiunii şi la îndemnul aroganţei şi cinismului, post-adevărul construieşte realităţi paralele! Care schimbă lumea! Ştirile false sînt parte din cotidian, de cînd meseria de jurnalist este la îndemîna oricui are o tastatură şi o platformă unde se poate exprima. Şi un primar sau orice fel de entitate politică sau economică, îi plăteşte “oboseala”. Cel mai mare pericol astăzi este că minţile noastre pot fi controlate printr-o serie de cascade informaţionale, printr-o serie de elemente de propagandă cu care noi ne înîlnim, ne ciocnim zilnic, voluntar sau nu. Cînd se întîmplă acest lucru la scară macrosocială, devine periculos pentru soarta societăţilor în care funcţionăm. Deci este bine să ştim că putem fi minţiţi, ca să învăţăm cum să nu fim minţiţi cu atîta uşurinţă… Uşor de zis, greu de făcut, pentru că într-o campanie de propagandă, publicul nu este tratat ca egal. El este tratat mai degrabă ca un copil, care trebuie ţinut în braţe, trebuie orientat, trebuie hrănit cu ceea ce are nevoie. Şi copilul de care vorbesc are nevoie de puţine cuvinte ca să fie convins. Este suficient să ştie că sute de milioane de dolari, bani din taxe şi impozite, au îmbogăţit nefiresc majoritatea mass-media din România care-l intoxică cu propagandă şi sloganuri oficiale. Curat, murdar, Coane Fănică, mai ales că politica oficială promovată de Mama America şi Handicapata Europa este murdară! La propriu, mai ales!

Cei familiarizați cu realitățile germane pot observa fără efort o coincidență pînă la similitudine a temelor promovate de politicienii germani cu temele promovate de Klaun Iohannis. Una dintre cele mai controversate decizii ale primului jucător de golf al ţării, respectiv cooptarea PSD la guvernare doar la cîteva săptămâni de la rezultatul alegerilor parlamentare din Germania, nu mai pare atît de ciudată văzută prin această prismă. Olaf Scholz este social-democrat, sau cum am spune noi PeeeSeeeDiiii-st, “ciumă roșie“! În noiembrie anul trecut, la Glasgow, Iohannis îşi asuma în numele României, deci şi al meu!, angajamentul că voi reduce emisiile de carbon, deşi emisiile de gaze cu efect de seră scăzuseră deja în România cu 50%, în 2021 față de nivelul anului 1990, din cauza reducerii semnificative a activității industriale! Deci deja România avea în 2021 un nivel foarte scăzut al emisiilor de gaze de seră. Să ne gîndim la un om de 140 kg și unul de 60 de kg. Dacă cel de 140 kg slăbește 50% din greutate ajunge la 70kg. Dacă cel de 60 kg slăbește cu 50% ajunge la 30 kg și mai mult ca sigur moare. Una este ca Germania, care a avut o creștere continuă a emisiilor de gaze din 1990 pînă astăzi, să-și asume astfel de obiective și alta este situația României a cărei economie este deja la un nivel foarte scăzut. La ce ne putem aștepta noi, românii, în următoarea perioadă ca urmare a angajamentelor lui Iohannis? Tot aşa, cu liniuţe, ca la Acordul de la Minsk: Scumpirea accelerată a energiei electrice, ca urmare a închiderii centralelor de producere a energiei electrice prin arderea cărbunelui și creșterea prețului certificatelor verzi, contribuția cetățenilor la implementarea așa-numitei energii verzi, eoliene și solare! Dar, vai! Cum aşa? Nu Putin e de vină pentru scumpirea energiei la modul nesimţit Scumpirea combustibililor fosili, gaz, benzină, etc., ca urmare a reducerii producției și a suprataxării. “Putin e de vinăăăăă”, ca să citez. Suprataxarea automobilelor care folosesc combustibili fosili în paralel cu favorizarea fiscală a automobilelor electrice. În paralel trebuie spus că aceste facilități fiscale pentru automobile electrice deja există dar stațiile de încărcare sînt aproape inexistente. Sigur, cu excepţia Reşiţei… Suprataxarea centralelor de apartament; O propagandă agresivă pentru folosirea mijloacelor de transport în comun și determinarea renunțării prin taxare la automobilele proprietate personală. Introducerea educației ecologice în școli… Aici Iohannis a plusat față de Germania inventînd o materie de sine stătătoare pe cînd în Germania conceptele ecologice sînt învățate la Biologie, Chimie, Economie, etc. Green Deal în alte țări mai prevede și împăduriri, protejarea terenurilor mlăștinoase, care sînt excelente depozitare de CO2, sau strategii de grădinărit urban. Dar probabil că așa ceva nu vom vedea în România pentru că ar fi afectate interesele economice ale firmelor străine active în aceste domenii…

Dacă toate planurile sinucigaşe ale sectei Green Deal vor funcţiona în Europa, amprenta de carbon la nivel mondial se va educe sub 1%! Aceasta este o minciună mai mare decît războiul din Ukraina! Emisiile de carbon, așa numita „amprentă CO2”, s-au micșorat în Europa, în, atenție, 2019, cu 30% față de anul de referință 1990. Este important acest 2019 deoarece este anul dinaintea pandemiei! Din 2020 și pînă în prezent, producția industrială a scăzut, traficul aviatic și maritim s-au prăbușit (emisiile poluante s-au redus dramatic). Și totuși, în aceste condiții avem astăzi o vară secetoasă și călduri care îngrijorează Europa. Pe acest fond al unei scăderi cu 30% a emisiilor de carbon și a unei inexplicabile încălziri NATURALE, SUA și UE și-au dat mîna pentru a minți oamenii și a impune restricții în utilizarea energiilor tradiționale, în pofida crizei economice care sugrumă populația…

Şi lîngă toate aceste catastrofe planetare, îşi fac loc micile catastrofe locale, oameni care în 2022 s-au resetat total. Sau, erau resetaţi dinainte şi au stat în adormire! Cum este, de exemplu…, să-i spunem Marian! Care zice că Qatarul a dat şpagă babană la FIFA ca să organizeze campionatul mondial de fotbal şi, în contrapartidă cu onoarea maximă ce I s-a făcut, ar fi trebuit să lase toţi curiştii să-şi etaleze sulele pe stadioane şi toţi beţivii planetei să borască în nisipul lor arăbesc. Acest Marian spune ferm Qatarului: să-i fie ruşine! Să-i fie ruşine că păstrează cutumele şi tradiţiile seculare ale Islamului şi nu se lasă el modernizat, măcar 10 zile, de LGBT-ul mondial, etalat ostentativ de oficialii germani ca la Oktoberfest! Sigur, mai există şi un primar de municipiu pe care aroganţa generată de succesele edilitare îl face să reacţioneze dezamăgitor la orice I se pare că nu se încadrează în standardele sale. Nu-i mai amintesc pe cretinii de serviciu ascunşi prin Consilii de Administraţie, management sau, pur şi simplu, aspiranţi la titlul de caractere ZERO! Mă rog, e o onoare să faci parte, astăzi, din lumea nouă cu curul în sus!

Nu e nici foarte nouă. O ştim din 2006, cel puţin, cînd Mike Judge, cunoscut pentru seriale și filme, ce parodiază societatea și stilul de viață al americanilor, regizează filmul „Idiocracy“, dedicat unei Americi a anului 2505. Evoluția nu ne recompensează cu inteligență! America este îngropată în gunoi, președintele este un campion de wresling și apa este considerată dăunătoare pentru oameni, întrebuințată doar pentru toalete – acoperire folosită de o companie pentru înlocuirea apei cu o băutură de tip Gatorade (benefică pentru că are electroliți, de fapt nici un american nu știa ce sînt electroliții, dar toti știau că sînt buni). Una dintre cele mai bune emisiuni este „Aw! My balls“ (conținutul emisiunii corespunde literalmente denumirii), filmul care a cîștigat premiul Oscar este „My ass“, Starbucks devine un fel de gentlemen’s club, unde latte-urile sînt o metodă de satisfacere sexuală a bãrbațior. Oamenii sînt asemenea unor animale, lipsții de rațiune, prinși în rutina de a se masturba și de a sta non-stop în fața televizorului, sînt controlați de mașinării, care însă nu sînt suficient de inteligente pentru a face față foametei și avalanșei de gunoi. Ultimii oameni de știință a murit în timp ce încercau să găsească o soluție pentru prelungirea erecției și pentru combaterea căderii părului. „Idiocracy“ nu a beneficiat de prea multă publicitate și nici nu s-a obținut un profit extraordinar de pe urma acestuia și, cu siguranță, nu este considerat o revelație în industria cinematografiei. Atunci? Simplu! În cele 90 de minute, este expusă realitatea zilelor noastre și realitatea unui viitor extrem de apropiat, prin îndobitocirea societății. Nu vrem să recunoaştem! Din cauza aroganţei, generată, la rîndul ei de îndobitocire. Un cerc vicios!

E un text, pe cît de lung, pe atît de incomplet. Dar, dacă aţi ajuns pînă aici, veţi fi nedumeriţi că titlul nu exprimă rezumatul compoziţiei lecturate. Este un text despre prostie, despre post-adevăr. Două stări care nu ar fi, însă, posibile fără aroganţă! La mulţi ani, 2023!

O schimbare de ton: dacă Ukraina nu va triumfa ca stat independent şi suveran, nu se va mai putea vorbi de aderarea la NATO

BMTF, 30 nov – Ukraina a făcut progrese semnificative în faţa invaziei ruse, dar nu trebuie să subestimăm Rusia, ale cărei rachete şi drone continuă să atace oraşele, civilii şi infrastructura critică din Ukraina, a declarat miercuri, la Bucureşti, secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, adăugînd că, în cazul în care Ukraina nu va triumfa ca stat independent şi suveran, nu se va mai putea vorbi de aderarea la Alianţa Nord-Atlantică, notează Agerpres. Să fie o condiţionare? O arătare a băţului, după tonele de morcovi livrate constant în ultimele nouă luni? Cel puţin, e o schimbare de ton!

Ukraina a făcut progrese semnificative, dar nu trebuie să subestimăm Rusia. Rachetele şi dronele ruseşti continuă să atace oraşele, civilii şi infrastructura din Ukraina. Asta produce o suferinţă umană enormă, în contextul venirii iernii, a spus Stoltenberg într-o conferinţă de presă, la finalul reuniunii miniştrilor de externe din cadrul Alianţei Nord-Atlantice.

Miniştrii de externe din NATO au transmis clar că este esenţială continuarea sprijinului militar pentru Ukraina, în special printr-o apărare aeriană suplimentară, a mai afirmat Stoltenberg, adăugînd că salută noile angajamente făcute de Aliaţi.

Şeful NATO a precizat, de asemenea, că Aliaţii au anunţat contribuţii semnificative la Pachetul NATO de Asistenţă Comprehensivă, oferind Ukrainei ajutor neletal, inclusiv combustibil şi generatoare.

Întrebat cînd ar putea adera Ukraina la NATO, Stoltenberg a subliniat că cea mai urgentă sarcină este să ne asigurăm că Ukraina va triumfa ca naţiune suverană, democrată şi independentă în Europa. Pentru a face asta, trebuie să mobilizăm un sprijin militar, economic, financiar şi umanitar constant şi cît mai mare, iar asta este exact ceea ce facem acum, a precizat el.

Dacă Ukraina nu va triumfa ca stat independent şi suveran, atunci chestiunea aderării nu va mai fi deloc în discuţie, pentru că Ukraina nu ar mai fi o ţară candidată, a spus şeful NATO.

Stoltenberg a insistat că o precondiţie pentru ca aderarea Ukrainei să fie luată în discuţie este ca această ţară să triumfe.

El a subliniat totuşi că există multe opţiuni între nimic şi apartenenţa totală, ceea ce înseamnă că trebuie să dezvoltăm cu Ukraina un parteneriat cît mai strîns, atît politic, cît şi practic.

Asta îi va întări instituţiile şi o va ajuta să treacă de la standardele din epoca sovietică privind echipamentele la standardele NATO privind echipamentele. Acest lucru este bun pentru Ukraina, pentru că îi va creşte interoperabilitatea şi o va ajuta să se apropie de aderare, a spus şeful NATO.

Este important acum să o luăm pas cu pas, iar cel mai important pas este să ne asigurăm că Ukraina triumfă, a insistat el.

El a subliniat că miniştrii de externe din cadrul NATO au discutat de asemenea cu omologii lor din Bosnia-Herţegovina, Georgia şi Republica Moldova, parteneri ai Alianţei invitaţi să participe la reuniunea de la Bucureşti, despre îngrijorările noastre comune privind securitatea şi despre mijloacele pentru a ne întări cooperarea. Aliaţii au convenit să accelereze sprijinul corespunzător, inclusiv pentru dezvoltarea de capacităţi, reforme şi instruire pentru a-şi îmbunătăţi instituţiile de securitate şi de apărare, a explicat şeful Alianţei.

În privinţa Chinei, Stoltenberg a spus că Aliaţii au discutat miercuri despre provocările pe termen lung pe care le reprezintă China la adresa intereselor, valorilor şi securităţii noastre şi despre cum trebuie să continuăm să ne consolidăm rezilienţa.

NATO este o Alianţă a Europei şi a Americii de Nord. Însă provocările cu care ne confruntăm sînt globale şi trebuie să le abordăm împreună în cadrul NATO, a adăugat el.

NATO nu vede Beijingul ca pe un adversar şi va discuta cu acesta atunci cînd este în interesul Alianţei, inclusiv pentru a transmite poziţia noastră unită în privinţa războiului ilegal al Rusiei din Ukraina, a subliniat el.

Şeful NATO a precizat că miniştrii de externe au discutat despre evoluţiile militare ambiţioase ale Chinei, despre progresele sale tehnologice şi despre tot mai numeroasele sale activităţi hibride şi cibernetice. Războiul din Ukraina a demonstrat cît de periculoasă a fost dependenţa noastră de gazul rusesc. Acest lucru ar trebui să ne facă să evaluăm dependenţele noastre de alte regimuri autoritare, inclusiv China, în privinţa lanţurilor de aprovizionare, tehnologie sau infrastructură. Vom continua, bineînţeles, să facem comerţ şi să avem discuţii economice cu China, dar trebuie să fim conştienţi de dependenţele noastre. Să ne reducem vulnerabilităţile şi să gestionăm riscurile, a spus el.

Stoltenberg a declarat de asemenea că miniştrii de externe au evidenţiat importanţa de a îndeplini cerinţele NATO privind rezilienţa şi de a menţine avansul tehnologic, precum şi de a întări cooperarea cu partenerii din regiunea Indo-Pacific şi cu Uniunea Europeană.


ATAC UKRAINEAN ÎN CRIMEEA

BMTF, 17 nov – Mai multe explozii au fost auzite în zorii zilei de joi în oraşul Djankoi, din nordul peninsulei Crimeea, teritoriu anexat de Rusia în 2014, a informat agenţia locală Ukrinform, care a adăugat că în zonă se vedeau ridicîndu-se coloane de fum, transmite EFE, preluată de Agerpres.

Ukrinform a citat drept surse locuitori care au înregistrat cu telefoanele mobile şi au publicat imaginile pe reţelele sociale. Agenţia de presă ukraineană a publicat totodată fotografii în care se poate vedea o coloană de fum în acest oraş administrat de ruşi şi a relatat că, în dimineaţa zilei de joi, sistemele de apărare antiaeriană au fost activate.

Pe reţelele sociale se sugerează un posibil atac asupra aerodromului militar situat la periferia oraşului, scrie Ukrinform.

Apărarea antiaeriană rusă este probabil activă în Djankoi, potrivit unor mesaje postate pe reţelele sociale, dar această informaţie nu a putut fi confirmată din surse independente, potrivit EFE.

Conform surselor noastre, un atac a avut drept obiectiv un aerodrom militar rus în Djankoi şi cetăţenii au avut probleme cu furnizarea energiei electrice, a mai relatat Ukrinform.

Guvernul ukrainean a informat în urmă cu cîteva zile că o parte din unităţile militare ruse care s-au retras din regiunea Herson, din sudul Ukrainei, s-au îndreptat către Crimeea pentru a apăra acest teritoriu.

EFE aminteşte că nu este pentru prima dată cînd se produc incidente în peninsula Crimeea, de unde Rusia controlează traficul în Marea Neagră. La 16 august, mai multe explozii au avariat un depozit de muniţii de lîngă Djankoi.

CU RAKETA LA PSIHIATRU

ARGUMENTÎ

În anii 80, militarii în termen din URSS, care-şi satisfăceau stagiul militar obligatoriu în Afghanistan şi erau lăsaţi la vatră, primeau din partea comandamentelor militare un ceas de mînă Raketa, ca semn de mulţumire pentru “serviciile” aduse “internaţionalei socialiste”. Pentru foarte mulţi dintre băieţii ăia, din stepele Asiei Centrale, din “partea întunecată a Uralilor”, din Siberia, dar nu numai, ceasul Raketa era primul din viaţa lor de bărbaţi. “Deveniţi bărbaţi”, formaţi, nu în familie sau în şcoală, ci direct prin experienţa trăită în Afghanistan. Violenţă, droguri şi socialism! O combinaţie…

Întorşi acasă, în “cea mai bună dintre lumi”, care nu oferea mai nici o perspectivă, posesorii de ceasuri Raketa, adică rakeţii, s-au adaptat la viaţa civilă. Nu toţi! Mulţi au format bande criminale de traficanţi şi recuperatori. “Cei mai norocoşi” dintre ei au fost racolaţi de aparatul de represiune, unde “lucrau” ca “elemente de persuasiune ideologică”. Adică, îi nenoroceau în bătaie, la ordin, pe cei care, aveau sau nu aveau bască şi fluierau în biserica URSS.

După căderea “cortinei de fier”, rakeţii s-au făcut cunoscuţi în Europa ca fiind printre cei mai eficienţi interlopi proveniţi din spaţiul estic!

Cam lungă introducerea, dar esenţială, pentru mine cel puţin, care înţeleg tot mai greu propaganda deşănţată şi fără limite referitoare la războiul declanţat de Rusia împotriva Ukrainei în care, ieri am avut impresia că “elementele de persuasiune ideologică” m-au luat cu asalt. Îi cunosc personal pe majoritatea dintre “rakeţii” aflaţi în serviciu dar, constat cu surprindere, că în fiecare zi apar şi alţii! Cum ar fi… o “raketă”!

i Faktî

Marţi, 15 noiembrie. Armata rusă declanţeză un atac furibund cu rachete de croazieră şi drone sinucigaşe asupra teritoriului ukrainean. Sînt vizate, evident, ţinte de infrastructură critică energetică de pe întreg teritoriul ţării. 30 de ţinte au fost lovite. Ukraina a rămas în întuneric pentru cîteva ore. 70% din Republica Moldova a rămas în întuneric. Potrivit informaţiilor, contradictorii, au fost lansate între 90 şi 100 de vectori Kalibr, în valoare de un miliard de dolari! Tot potrivit informaţiilor contradictorii, apărarea aeriană a Ukrainei a doborît aproape 80 dintre ele! La “foarte cald”, Alexei Arestovici, consilierul preşedintelui Zelenski, scrie pe Telegram: “ inamicul a lansat 100 de rachete. Noi am doborît 150. Nici o rachetă nu şi-a atins ţinta”! Peste cîteva zeci de minute postează, însă, o informaţie mai aproape de adevăr, pe Twitter. Pentru cine nu-l cunoaşte, încă, Alexei Arestovici s-a născut la 3 august 1975 în Dedoplis Tskaro, Georgia. Înainte de implicarea la cel mai înalt nivel, Alexei Arestovici a activat ca blogger, actor, cronicar politic și militar. Este purtător de cuvînt al Grupului de contact pentru Ukraina și consilier pentru politica informațională și consilier independent al șefului biroului președintelui Ukrainei, Andriy Yermak, privind comunicațiile strategice în domeniul securității naționale și Apărare.

Mugurii Apocalipsei

Două rachete rătăcite au lovit orașul polonez Przewodów, în apropiere de granița cu Ukraina. Doi cetățeni polonezi au fost uciși. Evident, s-a discutat cu Biroul Oval, iar Consiliul de Securitate, convocat urgent de președintele polonez, a analizat posibilitatea invocării Art 4. NATO (consultări comune în cazul amenințărilor la adresa integrității teritoriale, independenței sau securității unui stat membru NATO). Lucru care s-a şi întîmplat, în cursul zilei de ieri. Încă de la primele ore, marile puteri, SUA, Franța, Marea Britanie, Germania, au fost extrem de prudente şi atente la declarații. Declaraţii mai belicoase au enunţat Estonia şi Letonia şi, evident, belicoșii și ațîțătorii de război de pe Dîmbovița, unde Marcel Ciolacu, a spus că „este dreptul Poloniei să invoce articolul 5 al NATO”! După ce s-a gîndit, nu prea mult, “gîndacul” de Cotroceni a scris pe Twitter: „România este în deplină solidaritate cu prietenul și aliatul nostru Polonia în urma știrilor îngrijorătoare legate de exploziile de pe teritoriul său. Suntem în contact cu partenerii și aliații noștri. # Suntem NATO”! Asta cu “sîntem NATO, m-a dat gata!

Deși este foarte greu de spus ceva, încă din primele ore ale anchetei din Polonia, piesele par să aparțină rachetelor 5V55KD sau 5V55R – parte a sistemului de apărare aeriană S-300PM/PT al Ukrainei. Dacă piesele sînt identificate în mod corect ca fiind rachete 5V55R/KD lansate de pe S-300, acest rezultat poate indica o defecțiune a sistemului de apărare aeriană UA în apropiere de Lvov, sau o interceptare cu o altă rachetă rusă, iar părți ale rachetei RuAF ar trebui să apară pentru confirmarea acesteia din urmă… Nu au apărut! Singura explicaţie plauzibilă fiind cea legată de defectarea unui sistem de interceptare balistică, S-300, de fabricaţie rusească, aflat în posesia armatei Ukrainene.

S-300, denumirea NATO – SA-10 Grumble, este un sistem de rachete sol-aer rusesc cu rază lungă de acțiune. Radarul de cercetare a spațiului aerian al sistemului S-300 poate urmări până la 100 de ținte și dirija până la 12 rachete simultan. Rachetele sol-aer sunt containerizate și nu necesită întreținere pe toată durata exploatării. Două menţiuni tehnice. În primul rînd, rachetele S-300 sînt proiectate să se autodistrugă în caz că nu interceptează vectorul inamic. Conform unor informaţii din teren, dacă se întrerupe alimentarea cu energie electrică a sistemelor de altimetre, racheta S-300 poate fi utilizată ca vector sol-sol, adică nu se mai autodistruge la altitudinea de croazieră de 27 de km, ci face prăpăd prin blocuri şi cartiere de locuinţe la Nikolaev, de exemplu! Cine nu crede, îl invit să mergă să se convingă personal! O S-300 are, aproximativ, 145 de kg de exploziv. Un Kalibr, cam 450! În al doilea rînd, raza de operare a acestui vector-interceptor este, în funcţie de tip, cuprinsă între 75 (S-300P) şi 250 de km (S-300PMU-2), la o acoperire a spaţiului aerian de 360 de grade!

Mai mult, orice rachetă poartă numere de serie şi coduri specifice care poate fi urmărită de la ieşirea din fabrică pînă la plutonul unde a fost repartizată. Nu mai vorbesc de sisteme de radar terestre, fixe şi mobile, fortăreţele NATO AWACS etc, care ştiu tot ce mişcă pe cerul Ukrainei!

RAKETA

Aşa stînd lucrurile, este imposibil ca o rachetă S-300, aparţinînd forţelor ruse, să se comporte ca o rachetă de croazieră Kalibr şi să zboare nedetectată deasupra Ukrainei şi să lovească teritoriul unui stat NATO! Această evidenţă nu este valabilă pentru cei cîţiva rakeţi din mass-media care ieri au călcat pedala “o rachetă rusească”, inducînd în mintea ascultătorului şi telespectatorului, mai puţin dispus să se informeze în detaliu, senzaţia că ruşii au atacat Polonia ca nemţii în 1939! Cea mai hotărîtă şi penibilă a fost o raketă de la un post de radio, parcă scăpată de la psihiatru, care aproape că-şi obliga invitaţii să spună că Rusia a lovit Polonia. Chiar dacă Stoltenberg sau Biden spuneau altceva, şi-i cita. “Dar, totuşi…” “Prin acest atac, Rusia testează capacitatea de răspuns a NATO şi solidaritatea membrilor alianţei”.

POSLEDUIET

Rusia a respins categoric, din primul moment că racheta i-ar aparţine. Au mai lansat atacuri la 35 de km de frontiera cu NATO, nu e prima dată! Ruşii spun că cine insistă să afirme că racheta e rusească încearcă extinderea conflictului! Ukraina respinge categoric că racheta căzută în Polonia i-ar aparţine. “Exclus! E o maskirovka”, spun ei, deşi evidenţele spun altceva. Nu e prima dată cînd oficialii de la Kiev neagă evidenţele şi îneacă spaţiul public cu un narativ fals din care adevărul nu mai răzbeşte. “Au dreptul să o facă, sînt victimele inocente ale Rusiei care a declanşat împotriva lor o agresiune militară nejustificată şi neprovocată…, spun rakeţii! În această logică, lansez o întrebare: nu cumva racheta a fost trasă cu bună ştiinţă, nu neapărat pentru a extinde teritorial conflictul spre NATO, ci pentru a obţine acces la sisteme occidentale de apărare aeriană, pe loc? De altfel, ministrul ukrainean al apărării, Oleksii Reznikov, a şi vorbit imediat, din nou, de o zonă de interdicţie aeriană deasupra Ukrainei! Pe care, cină să o facă? Cu ce? Cu avioane NATO?, cu avioanele unei “coaliţii de voinţă”, cei care au prins Iraq-ul, ştiu despre ce vorbesc! Asta ar însemna intrarea directă în război cu Rusia. Nu, mai bine livrează sisteme de apărare aeriană Ukrainei? Poate Iron Dome?…

SECESIUNE OFICIALĂ ÎN SUDUL ŞI ESTUL UKRAINEI

BMTF, 27 sep – După 5 zile de vot, în condiţii contestate vehement de comunitatea internaţională, referendumul pentru alipirea celor 4 regiuni ukrainene la Federaţia Rusă, s-a încheiat. Potrivit exit-pollurilor şi a datelor preliminare furnizate de comisiile electorale, colectate la Comisia Electorală Centrală de la Moscova, au votat ÎN FAVOAREA integrării în Federaţia Rusă: 98,19% în Zaporojie, 97,91% în Doneţk, 97,82% în Lugansk şi 96,97% în Herson. Trebuie făcută precizarea că nici una dintre cele 4 regiuni alipite la Rusia nu este controlată în totalitate de forţele ruse, iar suprafeţe neprecizate din regiunea Nikolaev aflate sub ocupaţie, au fost alipite regiunii Herson. Deci, o situaţie militară complicată şi un referendum nerecunoscut internaţional, care a fost, însă, monitorizat de observatori europeni. “Sînt aproximativ 120 de observatori străini, care călătoresc în toată republica, şi peste 500 de jurnalişti acreditaţi, care monitorizează, de asemenea, mersul referendumului. Vă pot spune că aceştia nu au înregistrat încălcări” – a declarat astăzi Denis Puşilin, şeful autoproclamatei republici populare Doneţk.

Străinii care au monitorizat referendumurile în calitate de observatori internaţionali în cele patru regiuni, au încălcat numeroase principii internaţionale legate de obsevarea procesului electoral şi au fost angajate în „activism politic”, au declarat experţi internaţionali pentru un post de televiziune. „Ce au făcut ei nu este deloc observare a alegerilor. Este activitate politică deghizată în observare electorală”, a declarat Anton Şekovţov, autor al unor rapoarte privind monitorizarea contrafăcută a alegerilor. Agenţia oficială rusă de stat, TASS, a citat în mod regulat observaţiile unor persoane, pe care le-a numit observatori internaţionali, ca fiind dovada că referendumurile organizate în zonele ocupate din Doneţk, Lugansk, Zaporijjia şi Herson sînt corecte şi libere. „Fiind aici, pot vedea cu ochii mei că oamenii votează în mod voluntar”, a declarat un director german din domeniul energiei, citat de TASS într-un articol publicat sîmbătă, cu referire la Regiunea Zaporojie. Platforma Europeană pentru Alegeri Democratice (EPDE), un ONG susţinut de Germania şi Uniunea Europeană şi care promovează cele mai bune practici pentru desfăşurarea şi monitorizarea alegerilor, afirmă că un monitor electoral nu ar trebui niciodată să extrapoleze din experienţa individuală la corectitudinea unui întreg scrutin.

Directorul a fost concediat luni „cu efect imediat” – la două zile după ce a fost publicat articolul TASS – de către angajatorul său, compania energetică germană Energie Waldeck-Frankenberg (EWF). Într-o declaraţie, EWF a afirmat că atitudinea şi comportamentul acestuia „încalcă în mod clar viziunea asupra lumii, valorile morale şi filosofia companiei”.

La rîndul ei, Uniunea Europeană ar putea impune sancţiuni împotriva europenilor care au fost observatori la referendumurile privind aderarea la Rusia a autoproclamatelor republici populare – a declarat marţi, în timpul unei conferinţe de presă la Bruxelles, purtătorul de cuvînt al Serviciului de Acţiune Externă al Uniunii Europene, Peter Stano. Potrivit afirmaţiilor sale, UE nu va recunoaşte niciodată rezultatele acestor referendumuri şi nici sprijinul pentru desfăşurarea lor.

Referendumurile au fost criticate pe scară largă de guvernele occidentale ca fiind ilegitime şi o „farsă”. Oficialii ukraineni susţin că Rusia se foloseşte de aşa-numitele referendumuri de secesiune din porţiunile ocupate din cele patru regiuni ukrainene ca pretext pentru a înrola ukraineni în armata rusă.

Fără îndoială, însă, începînd de vineri, 30 septembrie, cînd rezultatele referendumurilor vor fi adoptate de Duma de Stat de la Moscova, existenţa Ukrainei, în granițele de pînă acum, este pusă sub semnul întrebării. Cel puţin, pentru moment! Își pierde 20% din suprafață, iar 60 % din PIB-ul Ukrainei dispare. În ciuda protestelor Occidentului care a declarat că nu va recunoaște noile granițe, aceste referendumuri vor produce efecte immediate, deci fereastra de oportunitate a Kievului pentru o contraofensivă este limitată şi va echivala cu un atac asupra Rusiei, consecințele fiind cele enunţate de oficialii de la Kremlin.

ATAC CU DRONĂ SINUCIGAŞĂ LA ODESSA

Potrivit administraţiilor pro-ruse din regiunile Herson şi Zaporojie, referendumul organizat începînd de astăzi, pentru alipirea la Federeaţa Rusă “decurge nesperat de bine”. Cetăţenii aflaţi în trafic se opresc în număr mare în faţa centrelor de votare, în care se va putea vota efectiv doar marţi, din motive de securitate, şi votează la urnele disponibile pentru cei aflaţi în trafic. Oficialii pro-ruşi din regiunile sudice ocupate nu au emoţii faţă de rezultatul referendumului. Autorităţile ukrainene au ameninţat organizatorii referendumurilor din regiunile Doneţk, Lugansk, Herson şi Zaporojie că vor fi puşi sub acuzare pentru înaltă trădare. În plus, acceptarea paşapoartelor ruseşti, în special de către angajaţii administraţiei de stat, este pasibilă de pedeapsă. Există mulţi colaboratori în teritoriile ocupate, susţine guvernul ucrainean.

Tot din motive de securitate, forţele ruse au lansat atacuri masive cu artilerie, rachete şi drone spre regiunile învecinate. O doronă kamikadze a fost doborîtă, în urmă cu doar cîteva ore, la Odessa, de artileria anti-aeriană a forţelor de apărare teritorială. Drona a zburat la altitudine joasă deasupra centrului Odessei căutînd să doboare echipamente de apărare anti-aeriană. Odessa, 14:20. Drona rusească kamikadze, de tip Geran-2 a fost lovită de o baterie anti-aeriană amplasată la cîteva sute de metri de locația noastră. Sute de elemente de muniție au fost împrăștiate peste acoperișuri și curți. Dorona kamikadze doborîtă de artileria anti-aeriană a forţelor de apărare teritorială este iraniană, Shahed-136, utilizată de armata rusă sub denumirea de Geran-2 şi poartă numărul de armă M205. Are o anvergură de 2,5 metri, poartă 200 kg de exploziv şi are o autonomie mare de zbor. Drona a fost lovită cu un tun AA și a căzut în mare. Potrivit Comandamentului Operaţional SUD, alte două drone au distrus clădirea administraţiei portului Odessa, în ciuda încercărilor de interceptare. Un civil a fost ucis și mai multe locuințe au fost avariate pe strada Primorskaya 34, lîngă port, la capătul străzii unde locuim.

Potrivit purtătorului de cuvînt al Comandamentului Operaţional SUD, Vladislav Nazarov, în Regiunea Nikolaev, portul Oceakov a fost atacat cu lovituri de mortier de 120 mm. Pentru a treia zi consecutiv oraşul Nikolaev a fost lovit cu rachete Smerch şi S-300. Au fost afectate obiective de infrastructură industrială şi portuară, precum şi clădiri rezidenţiale.

JOI, ÎNAINTE DE REFERENDUM

BMTF, 22 sep – 215 militari ukraineni capturaţi de ruşi au fost returnaţi Ukrainei, printre prizonierii de război eliberaţi fiind inclusiv 108 luptători din cadrul batalionului Azov, foşti apărători ai uzinei Azovstal din Mariupol. Potrivit şefului Biroului Preşedintelui de la Kiev, Andri Ermak, schimbul de prizonieri dintre Ukraina şi Rusia a avut loc miecuri seară. „Acesta este cel mai puternic rezultat pe care l-am obţinut de la începutul invaziei la scară largă a Federaţiei Ruse” – a subliniat oficialul. Rusia a recuperat 55 de prizonieri, inclusiv pe fostul deputat Viktor Medvedciuk, un apropiat al lui Vladimir Putin, acuzat de înaltă trădare în Ukraina.

Preşedintele ukrainean, Volodimir Zelenski i-a felicitat pe liderii Batalionului Azov care au fost eliberaţi. Luptătorii, care au rezistat timp de cîteva săptămîni în subsolurile fabricii Azovstal din Mariupol, înainte de a fi capturaţi de ruşi, sînt consideraţi eroi în Ukraina. Zelenski s-a adresat prin videolink comandaţilor batalionului Azov, aflaţi într-o locaţie nespecificată, în Turcia, unde vor rămîne pînă la sfîrşitul războiului. Concomitent, autorităţile din Rusia au eliberat şi zece prizonieri de război capturaţi în Ukraina, în urma unei iniţiative în acest sens a prinţului moştenitor saudit Mohammed bin Salman, a declarat un oficial saudit. Printre cei eliberaţi se află cetăţeni americani, britanici, suedezi, croaţi şi marocani, a spus oficialul, adăugînd că un avion care transporta prizonierii a aterizat la Riad.

Schimbul de prizonieri, cel mai mare şi mai important de la începutul războiului, în urmă cu 6 luni, este privit ca un succes al medierilor preşedintelui Recep Tayyip Erdoğan, cel de-al 12-lea președinte al Turciei, care dă speranţă în deschiderea unor canale de negociere viitoare în vederea încetării conflictului. Oficialii ruşi afirmă, ori de cîte ori au ocazia, că sînt gata pentru reluarea tratativelor de pace, iar schimbul de prizonieri este privit ca o concesie în această direcţie, în timp ce conducerea de la Kiev vorbeşte despre negocieri în termenii săi. Preşedintele Zelenski a pledat, cu forţă în faţa Adunării Generale a ONU pentru o „pedeapsă justă” împotriva Rusiei. Liderul ukrainean a cerut înfiinţarea unui tribunal special şi a unui fond de compensare pentru victime, şi a cerut ONU să lase Rusia fără dreptul de veto în Consiliul de Securitate. „Sîntem pregătiţi pentru pace. Dar o pace onestă şi dreaptă”, a adăugat el, completînd ingredientele „reţetei” sale pentru pace, cu restabilirea integrităţii teritoriale şi garanţii internaţionale de securitate. Ori, cel puţin, pedepsirea Rusiei de către comunitatea internaţională şi crearea unui fond de compensare pentru victime aşează Rusia la masa negocierilor în poziţia directă de învins. Fapt, inacceptabil pentru Kremlin!

Pînă la negocierile de pace, mîine încep referendumurile pentru alipirea la Federaţia Rusă în Regiunile Zaporojie şi Herson – la care se adaugă un teritoriu important din Regiunea Nikolaev, cucerit de armata rusă şi care va fi alipit Hersonului – în sudul ţării, şi Doneţkul şi Luganskul în Est. În toate cele patru regiuni se dau lupte intense în ultimele 48 de ore. Armata Ukraineană presează poziţiile ruse pentru a recupera cît mai mult din teritoriul ocupat, iar ruşii încearcă să consolideze poziţiile obţinute şi să mai cîştige teren.

În paralel cu referendumul, continuă mobilizarea cetăţenilor ruşi din regiunile ocupate, sau din Crimeea. Fiecare locuitor mobilizat din Crimeea va primi cîte 200.000 de ruble drept ajutor financiar pentru familia sa, ca plată unică, a declarat, astăzi, şeful regiunii, Serghei Aksionov, pe canalul său Telegram. „Plata va fi transferată pe un card bancar în termen de cinci zile lucrătoare” – a scris Aksionov. Şeful Crimeei nu a precizat cîţi oameni din regiune urmează să fie supuşi mobilizării.

Forţele de ocupaţie ruse au confiscat camioane cisterne de lapte în comunitățile teritoriale din regiunea Mykolaiv și le folosesc pentru a livra în secret combustibil în zona de război, a informat Comandamentul Operaţional SUD, în această dimineaţă. Potrivit militarilor, inamicul continuă să-și concentreze eforturile pe încercările de a organiza apărarea și de a menține teritoriile capturate în SUD, acolo unde de mîine va fi organizat un referendum pentru alipirea la Federaţia Rusă. Forţele de ocupaţie trag în pozițiile ukrainene de-a lungul liniei de contact, luînd măsuri de regrupare a trupelor și efectuînd constant recunoașteri aeriene cu drone Orlan 10.

Deşi într-un ritm mai redus decît în urmă cu 6 luni, la centrele de recrutare din Regiunea Odessa, continuă să sosească voluntari, bărbaţi şi femei, pentru a se înrola în Forţele de Apărare Teritorială. După un stagiu de pregătire militară, echipare şi înarmare, voluntarii îndeplinesc misiunile încredinţate de comandanţii diferitelor structuri.

La Nikolaev, zilele acestea, Forţele de Apărare Teritorială locale au primit 4 autoturisme de teren, foarte puternice, donaţie din partea unui grup de oameni de afaceri. Administratorul militar al regiunii, Vitaly Kim ne-a declarat că cele 4 automobile de teren vor fi utilizate de FAT pentru patrule şi recunoaşteri în teritoriul controlat de forţele ukrainene, pentru depistarea posibililor sabotori ai ocupanţilor ruşi.

În ultimele 24 de ore, atacurile trupelor ruse au deteriorat infrastructura a peste 40 de localităţi din sudul Ukrainei, informează oficialii militari. O situaţie dramatică se înregistrează la Nikolaev, unde oraşul este bombardat cu rachete şi drone kamikadze. Şeful Administraţiei Militare Regionale Mikolaiv, Vitali Kim, ne-a declarat că regiunea este bombardată cu rachete S-300 şi drone sinucigaşe, practic fără întrerupere, de azi noapte. În oraş au fost avariate clădiri rezidenţiale şi infrastructura civilă, clădiri cu mai multe etaje, conducte de gaz, conducte de apă, curtea unui cinematograf şi a unui teatru, clădiri administrative. Kim a menţionat că atacurile nu s-au soldat cu victime.

La rîndul său, viceprimarul Nikolaevului, Vitali Lukov, ne-a confirmat că mai multe cartiere din Mikolaiv au fost bombardate, fiind avariată infrastructura civilă şi clădiri rezidenţiale. Teatrul rusesc a suferit și el de pe urma bombardamentelor. Conducta de gaz și instalațiile electrice au fost avariate. Serviciile municipale lucrează non-stop, de azi-noapte, pentru aremedia situaţia, mai ales că vine iarna, iar temperaturile încep să pună probleme populaţiei civile.

Rachetele S-300 lansate la Mykolaiv au lovit teritoriul portului comercial maritim, există pagube importante. Ocupanții ruşi au avansat spre Nikolaev şi, pentru prima dată de la începerea războiului, au încercat să intre în clădirea administrației depozitului de petrol din portul maritim.

ŞOC ŞI GROAZĂ PE FRONTUL DE EST

BMTF, 12 sep – Dincolo de propagandă şi PR deşănţat şi lipsit de cele mai elementare limite ale bunului simţ, folosite de Ukraina ca principală armă de luptă împotriva ocupantului rus, de o săptămînă se petrec fapte incredibile pe frontul din Estul ţării. Atît de incredibile precum invazia rusească, “operaţiunea specială” a Moscovei pe care nu am crezut-o posibilă pînă în 24 februarie. Operaţiunea sfida orice logică de bun simţ, era un “anus contra naturii” în materie de strategie militară şi, totuşi, s-a întîmplat! Ce se întîmplă acum în Dombas este la fel de incredibil! Insistența Ukrainei de a pregăti contra-atacul mult așteptat dă roade. Liniile de apărare rusești crapă și se rostogolesc spre frontierele Rusiei. Ukrainenii și-au eliberat mai multe mii de kmp de teritoriu în doar cîteva zile. Arme moderne occidentale, caracter și determinare! Ukrainenii au respins planurile de a capitula la Kiev, la Mykolaev, la Kherson și alte orașe pentru că nu au mai dorit să se lase păcăliți de un nou ”Memorandum de la Budapesta” (1994) ori să se lase înfrînți pentru ca Putin să-și ”păstreze fața”. Astăzi, Putin are o mare problemă, chiar la el acasă. Şi are doar două variante: sau va sfîrşi după modelul Gaddafi, fugind prin canalizarea de sub Kremlin, sau va declanşa războiul nimicitor despre care tot vorbeşte şi pe care nu l-am sesizat încă. Ambele variane sînt proaste pentru Vladimir Vladimirovici pentru că încarcă serios nota de plată. Zelenski și Kuleba au cerut insistent arme, arme, arme, pentru că dictatorii înțeleg numai de arme! Sigur, ar mai fi disciplina şi pregătirea armatei ukrainene cu ofiţeri NATO, mai mult, cu cei ai SUA.

Tensiunile dintre Rusia şi Ukraina au o istorie care ajunge pînă în Evul Mediu. Rădăcinile ambelor ţări sînt comune şi se regăsesc în aşa-numita Rusie Kieveană, motiv pentru care preşedintele Vladimir Putin se referă deseori la „un singur popor”. În realitate, drumurile celor două naţiuni au fost secole la rînd separate şi s-au dezvoltat două limbi şi două culturi – înrudite şi totuşi diferite. În vreme ce Rusia a evoluat politic pînă a ajuns un imperiu, Ukraina nu a reuşit să pună bazele unui stat propriu. În secolul al XVII-lea, mari zone din actuala Ukraină deveneau parte a Imperiului Ţarist. După dezintegrarea acestuia, în 1917, Ukraina a devenit pentru scurt timp independentă, pînă când Rusia sovietică a recucerit-o cu arma în mînă!

Despre luptele din septembrie se va vorbi şi scrie în cărţile de istorie. Cum se vorbeşte şi se scrie despre Războiul de independenţă al Ukrainei din 1917-1921, o serie de conflicte militare dintre forțele Republicii Populare Ukrainene, anarhiştilor ukraineni, “roşilor” ruşi şi ukraineni, Puterilor Centrale, albilor ruşi și… Poloniei, pentru controlul asupra teritoriului ukrainean, după Revoluţia din februuarie, din 1917 din Imperiul Rus. La conflict au participat într-o mai mică măsură forțe din Franţa şi Regatul României. Luptele au durat între februarie 1917 și martie 1921 și a dus la împărțirea Ukrainei între Uniunea Sovietică, Polonia (vestul Ukrainei), şi Cehoslovacia (Transcarpatia). Acest război poate fi considerat ca parte a fazei finale a Primului Război Mondial. Luptele de partizani au continuat pînă ce au fost înăbuşite de Holodomor.

Unul dintre principalii lideri ai separatiştilor proruşi din estul Ukrainei, Denis Puşilin, despre care se zvonea că a fugit în Rusia, a recunoscut luni o situaţie „dificilă” pe front în faţa contra-ofensivei ukrainene, dar a susţinut că forţele ruse „rezistă”, informează AFP. Aceste declaraţii intervin după ce armata ukraineană a revendicat importante recuceriri teritoriale în ultimele zile în faţa trupelor Rusiei, în special în regiunea Harkov, în nord-est, dar şi în sud şi în est. „Situaţia rămîne dificilă. Adversarul încearcă să distrugă infrastructurile critice şi civile”, a declarat Puşilin pentru postul de televiziune rus Rossia 24, evocînd „bombardamente masive”.

Acest responsabil, care conduce republica proclamată unilateral de separatişti la Doneţk, a informat de asemenea despre atacuri ukrainene asupra oraşului Liman, în est. Potrivit lui Puşilin, forţele ruse şi cele proruse „rezistă”, iar situaţia, chiar dacă „dificilă”, rămîne „sub control”. El a susţinut de asemenea că forţele ruse şi proruse „avansează în unele zone”, fără a le numi.

Armata ukraineană a anunţat iniţial o contra-ofensivă în sud, înainte de a realiza în timpul săptămînii trecute o contra-ofensivă fulger în regiunea Harkov, forţîndu-i pe soldaţii ruşi să se retragă spre alte poziţii. Luni, forţele ruse au afirmat că au bombardat zone recuperate de Ukraina nu departe de Harkov, în sectoarele Kupiansk şi Izium, recucerite de armata Ukraineană.

Folosind HIMARS și alte arme occidentale, Ukraina a reușit să provoace pierderi operaționale majore Rusiei într-o contraofensivă rapidă și să recucerească cea mai mare parte a regiunii Harkov, se precizează în analiza făcută de Institutul pentru Studiul Războiului. Păcăliți de o super-mediatizată contraofensivă în zona de sud, în regiunea Herson, rușii au mutat tehnică militară din Harkov, însă au fost surprinși de avansul „puternic și rapid” al trupelor ukrainene din nord-est. Recucerirea de către ukraineni a orașului Izium a pus capăt perspectivei ca Rusia să își poată atinge obiectivele pe care a spus că le are în regiunea Donețk, după ce a fost nevoită să se retragă de la Kiev. Pierderea orașului Izium condamnă planul inițial al campaniei rusești din Donbas, iar avansurile rusești spre Bakhmut sau în jurul orașului Donețk nu pot fi decisive dacă vor avea loc.

Potrivit Institutului pentru Studiul Războiului, este puțin probabil ca Rusia să mai avanseze spre Bakhmut sau Donețk dinspre nord, orice avans spre aceste orașe și-a pierdut valoarea operațională reală. Institutul pentru Studiul Războiului notează că contraofensiva din regiunea Herson continuă să facă progrese de-a lungul rîului Nipru și afirmă că nu există nici un temei ca acest contraatac să fie doar o simulare. Presiunea ukraineană din regiunea Herson, combinată cu contraofensiva fulgerătoare din regiunea Harkov, îi pune în mare dificultate pe ruși, care nu au destulă forță de a forma o linie defensivă de-a lungul rîului Oskil care să mențină granița regiunii Lugansk.

Planul pentru contraofensiva din regiunea Harkov a fost elaborat de comandantul Forțelor Terestre ale armatei ukrainene, generalul-colonel Oleksandr Sirski, cel care a apărat Kievul și Axa Nord, scrie expertul politic Oleksi Holobuțki pe pagina sa de Facebook. Contraofensiva fulgerătoare începută luni de trupele ukrainene, care a depășit toate așteptările experților, pare să fi provocat un colaps catastrofal al trupelor rusești din regiunea Harkov, care fie sînt distruse sau capturate în luptă, fie se retrag în debandadă, lăsînd armament și muniție în urmă.

Ucraina are nevoie de succes durabil. Nu doar pentru a-i pedepsi pe invadatori, convingîndu-i că au mizat pe cartea greșită, cînd au optat pentru recursul la forță și violență, astfel încît să-i descurajeze și pe alți agresori potențiali. Ci și pentru că situația actuală ar putea fi mortală pentru moralul ukrainenilor, care au cerut repetat arme, arme şi arme

Contraofensiva rapidă a ukrainenilor nu va pune capăt războiului, care se va extinde pînă în 2023, potrivit ISW, dar este clar că acum Ukraina a întors cursul războiului în favoarea sa.

ATAC SINUCIGAŞ LA AMBASADA RUSIEI DIN KABUL

BMTF, 5 sep – Doi angajaţi ai ambasadei Rusiei au murit luni într-o explozie în apropiere de misiunea diplomatică a ţării la Kabul, a anunţat Ministerul rus de Externe, precizînd că există de asemenea „răniţi în rîndul cetăţenilor afghani”, potrivit Reuters şi AFP, scrie Agerpres.

Anterior, agenţia rusă oficială de presă RIA a relatat că un diplomat şi un agent de pază de la ambasadă au fost răniţi într-un presupus atac sinucigaş cu bombă.

Poliţia afghană a precizat că un kamikaze a detonat explozibili în apropiere de intrarea ambasadei Rusiei la Kabul provocînd peste 25 de morţi şi răniţi, adăugînd că atacatorul a fost împuşcat de agenţii de pază în timp ce se apropia de poartă.

Rusia este una dintre puţinele ţări care au menţinut o ambasadă la Kabul după ce talibanii au preluat puterea în urmă cu peste un an. Deşi Moscova nu recunoaşte oficial guvernul taliban, există discuţii între cele două părţi asupra unui acord ca Rusia să livreze benzină şi alte bunuri.

DE CE SÎNT UKRAINENII VICTIME ŞI ZELENSKY UN REPREZENTANT

Mărturisesc că ştirea despre tentativa unui comando ukrainean de a prelua controlul Centralei Nucleare de la Zaporojie şi de a lua ostatic grupul de observatori ai Agenţiei Internaţionale pentru Energie Atomică a fost de necrezut. Sursele Telegram ruseşti sînt îndoielnice. Cele ukrainene, cînd nu furnizează producţii cinematografice şi bilanţuri triumfaliste, tac! A treia sursă, în speţă “societatea civilă” a fost coruptă de mult spre o anumită parte, deci nu mai este credibilă (dacă a fost cîndva!). Totuşi, cînd imagini cu avioanele Suhoy implicate în operaţiune au început să apară, ar fi trebuit să iau ştirea în serios. Am aşteptat, am consultat mai multe surse!

Pe scurt, joi, 1 septembrie 2022, Misiunea Agenției Internaționale pentru Energie Atomică (AIEA) a ajuns, după amiază, la Centrala nucleară de la Zaporojie. Iar cu cîteva ore înainte, partea ukraineană a întreprins o debarcare, un desant în orașul Energodar pentru a prelua controlul asupra Centralei de la Zaporojie. Operațiunea a fost zădărnicită de militarii ruși. Potrivit Ministerului rus al Apărării, incursiunea a armatei ukrainene din zona CNE a avut ca scop perturbarea misiunii AIEA.

Joi, Ministerul rus al Apărării a declarat că două grupuri de ukraineni – pînă la 60 de bărbați – au aterizat pe coasta lacului de acumulare Kahovka, la trei kilometri nord-est de centrala nucleară Zaporojie, în încercarea de a sechestra instalația. Trei ukraineni care au încercat să ocupe Centrala de la Zaporojie au fost capturați, a anunțat șeful Administrației militaro-civiliă, Vladimir Rogov, informează Vedomosti. Se precizează că doi dintre cei luați prizonieri se află în stare gravă. Atacul miliarilor ukraineni a fost respins.

Mai devreme, în cursul dimineții, șeful Administrației militro-civile a orașului Energodar, Alksandr Volga, a anunțat că Forțele Armate ale Ukrainei au întreprins o tentativă de a introduce un grup de desant în apropiere de orașul situat pe teritoriul controlat de Rusia din regiunea Zaporojie. De asemenea, Energodar a fost supus unui tir de artilerie, în urmă căruia au murit cel puțin trei oameni. Ministerul Apărării al Rusiei a declarat că, pentru distrugerea desantului ukrainean a fost activată aviația de luptă. Militarii ruși au subliniat că autoritățile de la Kiev au încercat să împiedice deplasarea specialiștilor AIEA la Centrala nucleară de la Zaporojie.

Formată din 14 specialiști și condusă de directorul agenției, Rafael Grossi, misiunea AIEA a sosit la Kiev în cursul zilei de miercuri. Potrivit informațiilor cotidianului american The Wall Street Journal, deplasarea este prevăzută pentru perioada 31 august – 3 septembrie. Grossi a anunțat, de asemenea, că intenționează să creeze, la Centrala nucleară, o misiuni de osbervatori permanentă. Potrivit unor ultime informații, inpectorii AIEA se află pe teritoriul CNE de la Zaporojie, controlat de Rusia.

Potrivit informaţiilor, încercarea de a lua ostatică delegaţia AIEA, a eşuat şi ea, deşi ar fi fost pregătită de serviciile britanice la sugestia lui Boris Johnson personal, care zilele trecute s-a aflat pentru a treia oară la Kiev! Kremlinul era la curent, se pare, cu planurile Direcţiei principale de informaţii a forţelor armate ukrainene care vizau să profite de sosirea misiunii AIEA şi să efectueze o debarcare amfibie pentru a încerca să pună stăpînire pe centrala nucleară de la Zaporojie şi să facă declaraţii zile la rînd cum că era vorba de forţe speciale ruseşti. Într-o formulă ideală pentru forţele speciale ukrainene, acestea şi-au fixat ca sarcină să ia ostatică însăşi delegaţia AIEA şi să menţină centrala nucleară sub control, cerînd retragerea completă a trupelor ruse inclusiv de pe teritoriul Crimeei. Rusia afirmă că Boris Johnson a adus cu el planul de operaţiuni şi cîţiva dintre instructori ca pe un acord de demobilizare în mandatul său de prim-ministru, dar, dacă operaţiunea ar fi reuşit, el ar fi refuzat să transfere puterea invocînd o urgenţă internaţională care ameninţă cu o catastrofă la scară planetară!

Pentru moment, 47 de combatanţi ai forţelor speciale ukrainene au fost ucişi, trei au fost făcuţi prizonieri (!) şi doi sînt în stare gravă, între viaţă şi moarte. Un grup de 12 persoane e blocat din trei părţi şi nu are acces la apă şi la ambarcaţiuni. Operaţiunea a fost coordonată de ofiţeri ai MI6 din cartierul lor general de la periferia Kievului (surse ukrainene au confirmat tot ce a spus Kremlinul pînă acum, precum şi eşecul ambuscadei forţelor speciale ukrainene). Cei 64 de membri ai forţelor speciale ukrainene şi-au încheiat recent stagiul de pregătire în Regatul Unit şi au călătorit de la Varşovia la Odessa în 29 august” („Communiqué sur le coup contre la centrale nucléaire de Zaporozhye”, brunobertez.com, 1.09.2022). Alţi 200 de ukraineni din forţele speciale, un al doilea val al operaţiunii pentru ocuparea centralei de la Zaporojie, aflaţi pe două barje, ar fi fost înecaţi în Nipru de forţele speciale ruseşti. De apreciat această misiune a ukrainenilor care doresc să-şi recupereze centrala atomică!

Cu toată lipsa de informaţii, Contraofensiva din Sud pare ratată, viteza de înaintare a trupelor ukrainene este destul de mică iar, în unele locuri, atacurile sînt urmate de retrageri pe aliniamentele iniţiale! Potrivit unor surse demne de încredere, ukrainenii au acumulat în doar 48 de ore peste 2000 de morţi. Preşedintele Zelensky a transmis oficial condoleanţe Brigăzii 28 Vînători de Munte din Zacarpatia, care a fost anihilată total pe frontul de la Herson. Imagini filmate la Odessa, în ciuda interdicţiilor severe, arată cozi de mii de oameni care aşteaptă să doneze sînge, iar convoaie lungi de ambulanţe îndreptîndu-se spre Nikolaev. Oficialii din Nikolaev au solicitat medici, de urgenţă, după ce mai multe rachete ruseşti au lovit centrul oraşului şi zona în care activau asociaţiile umanitare. Toate aceste semnale mă fac să cred că ofensiva spre Herson şi Zaporojie NU a avut succesul dorit de Puterea de la Kiev, deşi s-a dorit o schimbare de ritm. Totuşi, referendumul pentru independenţa Herson, pare că se amînă din nou… Este şi asta o victorie!

Este tot mai clar că războiul se poartă între Rusia şi SUA, aproape direct! Alungarea lui Viktor Ianukovici în urma Maidanului fost momentul care a coincis cu declanșarea oficială a războiului hibrid între UE și SUA pe de o parte și Rusia pe de cealaltă parte. Un articol de Ivan Kathanovsky din Canadian Dimension, aminteşte faptul că conform mărturiilor a peste 100 de protestatari răniți, a cîtorva zeci de martori ai acuzării și a examinărilor medico-legale și balistice ale experților guvernamentali, masacrul majorității absolute a protestatarilor și a poliției la Maidan (piața centrală) din Kiev, pe 20 februarie 2014, a fost comis în principal de membrii opoziției de la Maidan, în special de elementele sale de extremă dreaptă. Acest eveniment a precipitat îndepărtarea violentă a guvernului corupt și oligarhic, dar ales democratic, din Ukraina, declanșînd un conflict care a ucis peste 13.000 de oameni de atunci! Guvernele occidentale au fost cel puțin conștiente, susţinînd activ această lovitură de stat. Există dovezi ale implicării liderilor de la Maidan, a extremei drepte și a lunetiștilor străini în masacrul poliției și al protestatarilor. Câțiva foști membri ai armatei georgiene au mărturisit că ei și alte grupuri de lunetiști Maidan din Hotel Ukraina și Conservatorul de Muzică au primit ordin din partea anumitor lideri Maidan și a foști lideri georgieni să tragă în poliție și protestatari, recunoscînd și că au fost martori la masacru. În plus, un ofițer georgian pensionat a mai susținut că lunetiștii georgieni legați de Miheil Saakașvili, fostul președinte al Georgiei, și membri de rang înalt ai partidului său și ai guvernului au fost implicați în masacrul de la Maidan. Victoria Nuland a avut o influenţă semnificativă asupra formării politicii SUA pe direcţia post-sovietică în timpul Administraţiei democrate Obama! Ea a promovat susţinerea forţelor pro-occidentale în Ukraina, Georgia şi Republica Moldova, dar şi impunerea unor sancţiuni mai dure împotriva Federaţiei Ruse! Ea a devenit faimoasă mai ales în Rusia după ce a vizitat Euromaidanul din Kiev unde a împărţit sandvişuri participanţilor la demonstraţii. Nuland a iscat critici dure în rîndul politicienilor ruşi. Mai mult, aproximativ 400 de mercenari aparţinînd renumitei firme private de securitate din SUA, Academy – fostă Blackwater, sînt implicaţi în operaţiunea militară antiteroristă derulată de guvernul de la Kiev în sud-estul Ukrainei, informează cotidianul Der Bild. Academy neagă vehement această poveste!

După acest moment, Moscova a preluat Crimeea prin sfidarea tratatelor internaționale și a declanșat un conflict. În acest context acțiunile propagandistice au îmbrăcat multiple forme și ele continuă și astăzi. „Forțele binelui” întruchipate de UE și SUA la care se adaugă Ukraina ( victima unor politici europene neinspirate) caută să formeze opinia publică (Edward Bernays, Propaganda, Aelxandria Publishing House, Suceava, 2012, pg 56. 5 Sultana Craia, Tehnici de informare și comunicare, Editura Fundației România de Mâine, București, 2003, pg 98. ). Kievul și aliații săi occidentali au făcut tot ce le-a stat în putință să îl diabolizeze pe Putin și să îl transforme pe Zelenski într-un erou de poveste. Nici Saddam Hussein, nici Bashar al-Assad, nici măcar Ossama bin Laden sau Abu Bakr al-Baghdadi nu au avut parte de „înnegrirea” mediatică a lui Vladimir Putin. Liderul rus a fost prezentat fără nuanțe drept Răul Suprem. Prin contrast, Volodimir Zelenski a fost transformat într-un semi-zeu. De la bun început, colosala mașinărie de propagandă a ținut să ne atragă atenția că în Ukraina nu are loc un război oarecare, cum au fost cele din Iraq, Syria sau Afghanistan. Este vorba de lupta decisivă, eliberatoare, dintre Bine și Rău. De soarta războiului din Ukraina depinde soarta întregii omeniri!

Mişcarea britanică de la Zaporojie şi intensificarea prezenţei americane, în echipamente şi specialişti, pe teritoriul ukraainean indică faptul că Occidentul doreşte o scurtare a războiului. Ar fi benefică, mai ales în perspectiva alegerilor parţiale americane din noiembrie 2022. Pe de altă parte, Rusia doreşte prelungirea conflictului şi obţinerea maximului de foloase economice de pe urma ţărilor europene!

Donbasul va fi, pînă la urmă, “eliberat” integral şi cele două republici, Lugansk şi Doneţk, vor vota în două referendumuri separate pentru alipirea la Federaţia Rusă. Crimeea nu se va mai întoarce niciodată la Ukraina. Probabil, nici regiunile Herson şi Zaporojie. De altfel, în aceste regiuni a fost introdusă rubla, restabilită rusa ca limbă oficială şi s-a stabilit în cea mai mare parte administraţia rusă. Acesta este punctul de negociere a păcii, între Rusia şi Ukraina. Sigur, dacă aliaţii occidentali ai Ukrainei, în special SUA şi Marea Britanie, vor fi de acord, aşa cum declara Boris Johnson la una din vizitele la Kiev, preluat de Ukrainskaia Pravda: “În cazul negocierilor, Ukraina poate că este pregătită, noi nu sîntem”!

Noi, adică Marea Britanie şi Statele Unite, pentru care, se pare, Războiul Rece nu s-a încheiat pînă acum şi distrugerea totală a Rusiei a rămas un deziderat politic perpetuat peste administraţii în ultimii 30 de ani, încurajaţi, probabil, şi de ofensiva ratată a Rusiei spre Kiev din primele săptămîni de război! Democratul Bill Clinton, scria în Directiva din 13 februarie 1992: „Scopul NATO în viitor este de a desfășura forțe de menținere a păcii în regiunile de conflict etnic și dispute de frontieră de la Oceanul Atlantic pînă la Munții Urali”. Sau: „… Am cheltuit multe miliarde de dolari pentru aducerea lui Elțin la putere, dar am eliminat un concurent – Rusia. 20.000 de tone de cupru, 15.000 de tone de aluminiu, 2.000 de tone cesiu, beriliu, stronțiu și multe altele. Profitul SUA în timpul lui Elțin la putere a fost de peste 5700%. Acest lucru nu s-a întîmplat niciodată în istorie!” (Mesajul președintelui SUA B. Clinton „Despre starea țării” din 7 februarie 1997). La rîndul său, Henry Kissinger spunea: „Voi prefera haosul și războiul civil în Rusia decît tendința de a o reuni într-un singur stat puternic, centralizat”. Premierul britanic John Major: „Sarcina Rusiei după pierderea Războiului Rece este de a oferi resurse țărilor prospere. Dar pentru asta au nevoie de doar 50-60 de milioane de oameni.” Fostul consilier al președintelui SUA, Zbigniew Brzezinski: „Slavii – ruși, belaruși, ukraineni – sînt cele mai recalcitrante popoare din lume. Ele pot fi distruse, dar nu cucerite. De aceea, această sămînță trebuie distrusă.” Şi… George Soros: „Avem nevoie de Ukraina CA O TORȚĂ ÎN RĂZBOIUL CU RUSIA”.

Interesant este că administraţiile democrate au o legătură directă cu Rusia şi Ukraina. Interesantă este implicarea exagerată a Marii Britanii, sau a lui Boris Johnnson, în această afacere. Vom afla, poate, peste 50 de ani?

12 RACHETE RUSEŞTI LA NIKOLAEV

BMTF, 29 aug – Potrivit unei informaţii de ultimă oră difuzată pe canalul Telegram, Guvernatorul Militar al Regiunii Nikolaev, Vitaly Kim a făcut un apel de urgenţă către toţi medicii din regiune să vină în oraş pentru că este mare nevoie de ajutorul lor. Cel puţin două persoane au fost ucise, iar alte 24 rănite astăzi, în urma unui atac cu rachete rusesc asupra oraşului Nikolaev (Mikolaiv), în sudul Ukrainei, a declarat şeful administraţiei militare regionale ukrainene, Vitaly Kim.

Loviturile au afectat clădiri de locuit şi instituţii de învăţămînt, a indicat vice-primarul oraşului, Vitaly Lukov, pe Telegram, adăugînd că echipe de salvare acţionează pe teren, iar potrivit guvernatorului militar, echipele de curăţenie degajează molozul din centrul oraşului în timp ce atacul este în plină desfăşurare.

Vitali Kim afirmase anterior că oraşul Nikolaev, în special centrul oraşului reşedinţă regională, se află un sub un atac devastator. “Ocupanţii ruşi au lansat rachete asupra centrului oraşului”, a precizat el pe Telegram, recomandînd localnicilor să rămînă în adăposturi.

Potrivit acestuia, cel puţin 12 rachete au lovit în cursul zilei de luni oraşul Nikolaev, dintr-un număr mai mare lansat de către forţele ruse, unele dintre acestea fiind doborîte de antiaeriana ukraineană. Una dintre rachete a lovit podul de intrare în oraş, care face legătura cu Odessa.

De la începutul invaziei, în urmă cu 6 luni, numai 23 de zile nu a fost bombardat de ruşi oraşul Nikolaev, ultimul obstacol important înainte de oraşul port-Odessa.

Puternicul atac asupra Nikolaevului are loc în timp ce armata ukraineană a anunţat că a trecut la contraofensivă în sudul Ukrainei cu scopul preluării sub control a oraşului Herson, ocupat în prezent de forţele ruse. “Astăzi am început acţiuni ofensive în diferite direcţii, inclusiv în regiunea Herson”, a declarat purtătoarea de cuvânt a comandamentului militar ukrainean pentru sudul ţării, Natalia Humeniuk, citată de televiziunea locală Suspilne.

Serghei Aksionov, guvernatorul prorus al Crimeii, a dezminţit anunţul purtătoarei de cuvînt a Comandamentului Operativ Sud, calificînd afirmaţiile acesteia drept “noi informaţii false ale propagandei ukrainene”.

Contraofensiva, demult anunţată, nu a putut fi confirmată din surse independente.

TOT CE NU ESTE MAINSTREAM ESTE DUGIN!

Fiica proeminentului ideolog și naționalist rus pro-Kremlin Aleksandr Dughin, unul din principalii arhitecți ai invaziei ruse în Ukraina, a fost ucisă cînd automobilul în care se afla a explodat în regiunea Moscova pe 20 august. Comisia de anchetă din Rusia, citată de agenția TASS, spune că persoane necunoscute au amplasat un dispozitiv exploziv cu 400 de grame de TNT, pe mașina în care a fost ucisă Daria Platonova Dugina la festivalul „Tradiția” din apropierea Moscovei. Reprezentanții forțelor de ordine spun că mașina care a explodat și în care a fost ucisă Daria Dughina se afla în parcare, unde oricine putea amplasa un dispozitiv explozibil. Daria Dughina, născută la 15 decembrie 1992, era comentator politic pentru Mișcarea Internațională Eurasiatică, o grupare politică condusă de tatăl ei Aleksandr Dughin. Andrei Krasnov, un apropiat al familiei Dugin, a declarat pentru agenția TASS că mașina în care se afla Dugina era a tatălui ei. Krasnov crede că Dughin era de fapt ținta exploziei, o versiune susținută și de liderul separatist pro-rus, susținut de Moscova, Denis Pușilin din Donețk, care a acuzat Kievul pentru explozie.

Dughin este un filozof și ideolog rus de extremă-dreapta, descris ca fiind arhitectul, sau „ghidul spiritual” al invaziei ruse din Ukraina, și se crede că are o influență puternică asupra președintelui rus Vladimir Putin, fiind deseori supranumit „creierul lui Putin”. „Cred că integrarea României în spațiul eurasiatic poate avea loc sub zodia identității culturale ortodoxe. În cadrul Comunității Eurasiatice această țară își va putea rezolva problemele economice și teritoriale, dar mai mult, va fi acceptată cu bucurie”, spunea, într-un interviu pentru Vocea Rusiei, Aleksandr Dugin.

Daria Dugina avea propriul parcurs politic, în linia ideilor virulente ale tatălui ei. „Oamenii din Vest trăiesc într-un vis. Într-un vis dat de hegemonia globală” a susținut Daria Dughina. Potrivit ei, ca să poată fi controlați și societatea să nu se fragmenteze, occidentalii au nevoie să fie alimentați cu ideea acestui război. „Și dacă, Doamne ferește, încep să își dea seama cum stau lucrurile și să realizeze care sînt taberele ce se confruntă, atunci va deveni foarte periculos și au nevoie să fie din nou opriți”, a subliniat Dughina. America este astăzi dominată de un sistem de credinţe, atitudini şi valori care au ajuns să fie cunoscute sub numele de „corectitudine politică”. Corectitudinea politică încearcă să impună tuturor americanilor o uniformitate în gîndire şi comportament, fiind, prin urmare, totalitară în esenţă. Rădăcinile sale pornesc dintr-o versiune de marxism ce îşi propunea răsturnarea radicală a culturii tradiţionale cu scopul de a provoca o revoluţie socială. Greşit? Eu cred că nu!

Ţinta adevărată era tatăl său, Aleksandr Dugin. Rasputinul lui Putin, cum îi place presei mainstream să îl numească. Născut în 1962 într-o familie sovietică de rang înalt (tatăl lui Dugin era un ofițer de informații militare), Dugin a devenit cunoscut la nivel național în anii 1990 ca scriitor pentru ziarul de extremă dreapta Den. Un manifest din 1991, serializat în Den, „Marele Război al Continentelor”, a prezentat viziunea sa despre Rusia ca o „Romă eternă” care se confruntă cu un Occident individualist și materialist: „Cartagina eternă”.

La începutul anilor 1990, el a co-fondat Partidul Național Bolșevic împreună cu controversatul romancier punk-pornografie Eduard Limonov, combinînd retorica și imaginile fasciste și comuniste-nostalgice; transgresiune nervoasă, ironică (și nu atît de ironică); și o adevărată politică reacționară. Steagul partidului era o seceră și un ciocan negru într-un cerc alb pe un fundal roșu, o imagine în oglindă comunistă a unei svastici.

Dugin și adepții săi au fost implicați în cîteva momente cheie ale expansiunii rusești. A activat în regiunile disputate din Osetia în timpul războiului Rusia-Georgia din 2008 și a colaborat cu activiști separatiști din Ukraina în 2014. În 2009, notează Cathy Young în Bulwark, a fost numit președinte al secției de relații internaționale a departamentului de sociologie de la prestigioasa Universitate de Stat din Moscova, deși ulterior a fost dat afară – în circumstanțe incerte – în 2014, posibil ca urmare a comentariilor incendiare care a cerut sacrificarea în masă a ukraineanilor („Omorîți-i, ucideți-i, ucideți-i”). El rămîne un comentator omniprezent la televiziunea rusă, situație care nu ar putea exista fără susținerea lui Putin. Influența lui Dugin – și a tradiționaliștilor în general – nu se limitează la Rusia. După cum a remarcat istoricul Gary Lachman, în Ungaria, liderul de extremă dreaptă Gábor Vona a angajat un consilier spiritual tradiționalist, Tibor Baranyi, și a contribuit cu o prefață la o publicație a „Manualului pentru tineretul de dreapta” al lui Evola. În Grecia, partidul Zorii Aurii include Evola pe lista sa de lectură. De asemenea, tradiționalismul a stat la baza mișcărilor de extremă dreaptă din Statele Unite. Nina Kouprianova, fosta soție a proeminentului naționalist alb Richard Spencer, a tradus opera lui Dugin în engleză. Și, după cum savantul de extremă dreaptă Benjamin Teitelbaum a raportat pe larg în cartea sa din 2020, „Războiul pentru eternitate”, consilierul lui Donald Trump, Stephen K. Bannon, a făcut adesea aluzie la interesul său pentru ideile tradiționale.

Uciderea lui Dugin, un filozof şi un gînditor naţionalist care exprimă, poate, cel mai bine, necuprinsul sufletului rus, al stepelor sale nesfîrşite şi tradiţional imperiale, echivalează cu asasinarea filosofului Horia Roman Patapievici pentru narativele repetate la adresa spiritialităţii poporului român: “Numai violenţa, numai sîngele mai pot trezi acest popor de grobieni din enorma-i nesimţire. Mă simt personal jignit de prostia băşcălioasă, de acreala invidioasă, de stridenţa de ţoapă a acestei populaţii ignare. […] Privit la raze X, trupul poporului român abia dacă este o umbră: el nu are cheag, radiografia plaiului mioritic este ca a fecalei: o umbră fără schelet, o inimă ca un cur, fără şira spinării.” (Politice, Ed. Humanitas, Bucureşti, 1996)! Narativul lui Patapievici, construit pe o serie de adevăruri, au devenit “de căpătîi” pentru progresismul românesc. Şi pentru asta trebuie asasinat? Unii zic că da!

”Asasinarea Dariei Dughina nu este altceva decît o lovitură dată adevăratului centru de decizie din Rusia”, a spus Egor Kholmogorov, un jurnalist rus naționalist, pentru Pravda. Kholmogorov acuză serviciile secrete din SUA și Marea Britanie că au pregătit atacul și a fost pus în aplicare de „sabotori ukraineni”, susținînd că Kievul nu este în stare să planifice un astfel de atac, încît cele care au orchestrat lovitura sînt agențiile CIA și MI6.

Indiferent cine se află în spatele asasinatului Dariei Dugina, această crimă va duce războiul din Ukraina la un alt nivel. Cel no-limits! Pînă în acest moment, declaraţiile politice şi propaganda, de ambele părţi, au trimis mesaje catastrofice, dar nu s-a trecut de o anumită “linie roşie” a războiului convenţional. De exemplu, armata ukraineană, ditată cu sistemele americane de rachete HIMARS nu au lovit podul de peste Kerci, care leagă Crimeea de Rusia, cum nici armata rusă, care lansează zilnic zeci de rachete asupra teritoriului ukrainean, nu a lovit centrele de comandă strategică a politicienilor de la Kiev. Sau folosirea armelor perfecţionate şi a echipamentelor experimentale! Acest lucru pare că se va schimba în urma acestui atentat! Margarita Simonian, redactor-șef Russia Today, a scris doar trei cuvinte pe canalul său de Telegram: CENTRE DE DECIZIE!

O vînare a lui Zelenski? Nu ar fi exclusă şi nici nu ar displăcea profund partenerilor Ukrainei! Volodimir Zelenski se află deja în centrul unui val de critici, după ce a dezvăluit cotidianului american The Washington Post că nu a comunicat public informaţii de la Agenţia Centrală americană de Informaţii (CIA) cu privire la iminenţa invaziei Rusiei, cu scopul de a nu provoca o panică generalizată în Ukraina! Să fie, oare, vorba despre o greşeală în comunicarea ireproşabilă a liderului ukrainean de pînă acum? se întreabă Le Figaro. În acest interviu-fluviu, pe care Zelenski l-a acordat marţi WP, el a recunoscut că nu a informat poporul despre iminenţa invaziei ruse şi că i-a minimalizat impactul.

”Dacă am fi răspîndit haosul în populaţie înainte de invazie, ruşii ne-ar fi devorat”, se justifică el în ziar, subliniind că i-a fost teamă de o panică generalizată şi de o fugă masivă din ţară a populaţiei, dar şi de o prăbuşire economică fatală. ”Dacă am fi comunicat (invazia), atunci, aş fi pierdut şapte miliarde de dolari pe lună îcepînd din octombrie (2021) şi pînă cînd au atacat ruşii. Ne-ar fi bătut în trei zile”, estimează el.

Zelenski declară că ukrainenii au retras sume de bani importante din conturi în săptămînile dinaintea izbucnirii războiului, conştienţi de faptul că ”acest lucru avea să afecteze economia ţării”, fără să spună nimic despre faptul că încă din luna IANUARIE şi-a deschis un Crypto wallet, “pentru susţinerea războiului”, care încă nu începuse, şi azi, după şase luni de lupte, este a doua piaţă de Crypto din lume!

Ridicat la statutul de omul providenţial al Ukrainei de la începutul războiului, Zelenski respinge însă orice ascundere la scară mare. El dă asigurări că ukrainenii ”aveau acces la orice informaţie care era disponibilă” despre iminenţa unui război şi aminteşte că armata rusă comasa militari şi material la frontiere de şase luni. Nici măcar el însuşi nu a luat în calcul un război de această amploare, declară şeful statului ukrainean. Singurul ”detaliu” important pe care preşedintele ukrainean mărturiseşte că nu l-a comunicat este o informare de la CIA, porivit căreia ruşii aveau să debarce pe aeroportul din Hostomel, să vină rapid la Kiev şi să-l îndepărteze de la putere.

A posteriori, Zelenski se felicită pentru poziţia sa şi consideră că a luat decizia cea bună, pentru că trupele ruse nu au reuşit să intre în capitală. ”Atunci cînd a început invazia, eram tot atît de puternici pe cît puteam fi”, dă el asigurări WP. ”Unii dintre compatrioţii noştri au plecat, dat majoritatea au rămas şi s-au bătut pentru casele lor. Iar oricît de cinic ar părea, aceştia sînt oamenii care i-au oprit pe ruşi”, declară el.

Aceste justificări nu mulţumesc însă populaţia Ukrainei, care nu uită că în primele zile de lupte, chiar de la începutul lunii februarie, cu două săptămîni înainte de daclanşarea oficială a războiului, în 24 februarie a.c.,a trimis în Dombas majoritar soldaţi etnici români, polonezi şi ruşi, şi-i reproşează preşedintelui, după publicarea interviului, faptul că a privilegiat sănătatea economiei ţării, în detrimentul vieţii oamenilor! Multe vieţi ar fi fost cruţate dacă Guvernul ar fi pregătit în mod corect populaţia de război. Unii îşi împărtăşesc experienţa de război şi a haosului şi subliniază că ar fi trăit altfel această invazie dacă ar fi fost avertizaţi de amploarea ei. Personalităţi publice îl atacă în mod direct pe Volodimr Zelenski, pe care-l acuză de faptul că se face vinovat, într-o anumită măsură, de atrocităţile comise de către ruşi!

Chiar într-o stare de cenzură fără precedent, Redactorul-şef al site-ului de ştiri Ukrainska Pravda, Sevgil Musaieva, se declară ”ofensată personal” de justificările şefului statului, pe care-l acuză de faptul că pune în discuţie inteligenţa poporului ukrainean. Ea spune că nu ar fi fugit de război, dacă ar fi fost avertizată. ”Cum poate o persoană, care are pe conştiinţă Mariupolul, Bucea şi Hersonul, să îndrăznească să spună că o evacuare ar fi copleşti ţara?”, denunţă, la rîndul său, jurnalistul Bohdan Butkevici, evocînd locuri în care Rusia este acuzată de comiterea unor atrocităţi… ”El nu voia să pună ţara în stare de război, pentru că îi era frică de pierderea puterii”, îl acuză jurnalistul pe Zelenski.

Scriitoarea ukraineancă Katerina Babkina consideră că refuzul de a alerta civilii care tăriau în zone ameninţare nu este ”o greşeală de calcul strategic” ci o ”crimă”.

Citind aceste lucruri, pare că discursul Dariei Dugina este corect! Dar, oprit de un act terorist! Potrivit tuturor specialiştilor în domeniu, terorismul nu este un fenomen universal dar este cu siguranţă unul istoric. El s-a manifestat mai intens, însă, numai în anumite momente. Culturile împart valorile şi motivează indivizii să acţioneze într-un mod ce pare iraţional pentru observatorii externi. Alienarea vieţii este o caracteristică culturală care are un impact deosebit asupra terorismului. Cel cultural, mai ales, ca parte a emancipării naţionale şi rupere de trecut, precum îşi doreşte elita Ukrainei, astăzi. Un exemplu: Georg Lukacs a fost fiul unui bancher ungur bogat. Devenind vicecomisar pentru cultură sub regimul bolşevic al lui Bela Kun, în Ungaria anilor 1919, Lukacs a lansat ceea ce avea să devină cunoscut sub numele de „Terorism cultural”. Ca parte a acestui terorism cultural, el a iniţiat un program radical de educaţie sexuală în şcolile ungureşti. Copiii unguri erau instruiţi în teme precum „iubirea liberă”, raporturile sexuale, natura „arhaică” a codurilor familiei burgheze, caracterul demodat al monogamiei şi irelevanţa religiei, care privează omul de toate plăcerile. Femeile erau, de asemenea, instigate la revoltă împotriva normelor sexuale ale vremii. Campania „Terorismului cultural” iniţiată de Lukacs a fost precursoarea a ceea ce „corectitudinea politică” va genera mai tîrziu în şcolile americane şi ceea ce combate “Duginismul” în esenţa sa!

”Vrem să vedem Rusia slăbită în așa măsură încît să nu mai poată face genul de lucruri pe care le-a făcut prin invadarea Ukrainei…” Vă amintiţi? O replică pornită din Casa Albă de la D.C., ajunsă în Piaţa Roşie, via Kiev! Orice altă remarcă, antagonică acesteia, este considerată TERORISM! Putinism! Propagandă rusă etc!

Tot ce nu este mainstream este Dugin! Cum ştim ce e mainstream? Simplu! E confirmat de societatea “civilă”, după o schemă simplă: ruşii zic că-i albă, ukrainenii că-i neagră iar a treia voce, “independentă”, cea a “societăţii civile” confirmă că-i cu păr! Asta după ce, din 2014 şi pînă în prezent, conform unei liste publice a finanţărilor unei “bretele” a CIA, ONG-urile din Ukraina se află pe locul 4 (patru!) în lume, cu 210 milioane de dolari!!!! Deci, vocea “independentă” există! Site-urile cu pretenţii de combatere a fake-news-ului le iau ca pe etalon şi de aici… toboganul! Sigur, problemele sînt inventate, de multe ori, pentru ca ONG-urile să existe şi să primească finanţare. Cu toate acestea, cînd pe acest site se semnala, în martie, faptul că armata ukraineană foloseşte grădiniţele şi spitalele ca depozite de armament, nici un ONG nu a spus dacă ştirea e corectă, sau nu, politik!? Deci, de la uciderea Dariei, războiul intră într-o nouă fatză. Inclusiv cel mediatic! Mainstream contra Dugin!

ZAPOROJIE, O MIZĂ MAI MARE DECÎT SE TRÎMBIŢEAZĂ

BMTF, 22 aug – Forţele ruse care ocupă centrala nucleară uKraineană de la Zaporojie se pregătesc să o racordeze la Crimeea, peninsulă anexată de Moscova în 2014, şi o avariază realizînd această reorientare a producţiei de energie electrică, a avertizat operatorul ukrainean Energoatom, notează AFP și Agerpres. „Militarii ruşi prezenţi în centrala nucleară de la Zaporojie implementează programul (operatorului rus) Rosatom vizînd racordarea centralei la reţelele electrice din Crimeea”, a spus preşedintele Energoatom, Petro Kotin, la televiziunea ukraineană.

Situată în apropierea oraşului Energodar de pe fluviul Nipru, nu departe de peninsula ukraineană Crimeea (sud), centrala, cea mai mare din Europa, are şase din cele 15 reactoare ukrainene, capabile să alimenteze patru milioane de locuinţe. Ea a intrat sub controlul trupelor ruse pe 4 martie, la scurt timp după începerea invaziei Ukrainei pe 24 februarie. Moscova şi Kievul s-au acuzat reciproc că au bombardat-o, fără ca vreo sursă independentă să poată confirma. Preşedintele ukrainean, Volodimir Zelenski, a fluturat spectrul dezastrului de la Cernobîl.

Şi fostul campion mondial la box la categoria grea Vladimir Kliciko a atenţionat că luptele de la centrala nucleară Zaporojie din Ukraina ar putea duce la o catastrofă mult mai mare decît cele care au avut loc la Fukushima şi Cernobîl, informează Ukrinfo. Vladimir Kliciko, fratele mai tînăr al primarului Kievului, Vitali Kliciko, şi el fost boxer profesionist, a spus că nu este clar cum rezistă personalul ukrainean în interiorul centralei ocupate de forţele ruse.

Potrivit lui Vladimir Kliciko, centrala şi specialiştii în domeniul fizicii nucleare care lucrează acolo sînt ţinuţi „ostatici” de Moscova.

Prezent vineri în această ţară, secretarul general al ONU, Antonio Guterres, a cerut Rusiei să nu deconecteze centrala Zaporojie de la reţeaua ukraineană de electricitate, după ce operatorul ukrainean Energoatom a evocat o astfel de intenţie a Rusiei.

Forţele ruse au ocupat zona din jurul centralei Zaporojie în martie. Centrala, încă operată de personal ukrainean, rămîne aproape de linia frontului şi a fost lovită de obuze de mai multe ori în ultimele săptămîni, inducîndu-se temeri asupra unui dezastru nuclear. Ukraina şi Rusia s-au învinuit reciproc pentru bombardamentele din şi în jurul complexului de reactoare nucleare din sudul Ukrainei.

Rusia a respins apelurile internaţionale de a-şi retrage trupele de la centrală, însă a spus că va permite accesul unui grup de experţi ai Agenţiei Internaţionale pentru Energie Atomică (AIEA) la centrală.

Preşedintele ukrainean Volodimir Zelenski a declarat joi că o misiunea a AIEA va trebui să fie prezentă doar în teritoriile care nu sînt ocupate de Rusia, cerînd aşadar ca mai întîi trupele ruse să se retragă din zona centralei înainte ca o misiune AIEA să vină la faţa locului. Kievul insistă asupra creării unei zone demilitarizate în jurul centralei, solicitare considerată inacceptabilă de către Moscova.

Nu este pentru prima dată cînd preşedintele ukrainean încearcă să limiteze implicarea internaţională în conflictul din Ukraina. O atitudine similară a mainifestat în situaţia exprotului de cereale şi doar presiunea proprietarilor agricoli din ukraina, în special americani şi olandezi, care ar fi pierdut zeci de milioane de dolari, l-au făcut să cedeze.

În acest moment, centrala nucleară de la Zaporojie furnizează energie electrică pentru regiunile Zaporojie, Herson şi Dnipropetrovsk, parţial ocupate de Rusia care are tot interesul să ofere populaţiei un minim de confort prin furnizarea de energie electrică ieftină. De asemenea, armata rusă se foloseşte de centrala nucleară ca de un scut, pentru a adăposti echipamente militare, muniţie şi armament greu, pe teritoriul centralei şi în oraşul Energodar, mizînd pe “linia roşie” a nebombardării centralei de către ukraineni. Acest lucru pare că nu funcţionează, armata ukraineană lansînd în ultimele săptămîni, mai multe atacuri cu rachete asupra teritoriului centralei nucleare. Orice logică elementară spune că ruşii nu-şi pot bombarda proprii oameni şi proriile echipamente, lovind propriul scut de protecţie.

Există speulaţii că centrala de la Zaporojie ar fi parte dintr-un program secret de îmbogăţire a uraniului pentru crearea de arme nucleare, program dezvoltat de Ukraina cu sprijinul partenerilor americani, în perioada în care actualul preşedinte Biden, îndeplinea funcţia de vicepreşedinte în Administraţia Obama. Nu există informaţii oficiale în acest sens, însă persuasiunea cu care se încearcă crearea unui “caz” la centrala nucleară ne face să credem că se pregăteşte o acţiune specială la acel obiectiv. Presupunerea este aproape de adevăr, mai ales că un oficial britanic a solicitat ca în cazul unui incident nuclear la Zaporojie armatele NATO să intervină pe teritoriul statului vecin, iar zvonuri despre implicarea armatei britanice în războiul ukrainean au început să circule în armata Coroanei.