Autor: BMTF

O DECIZIE CÎT O FLEGMĂ ÎN OBRAZUL ISTORIEI

Privind în cărțile de istorie, constat cu amărăciune că spațiul istorico-geografic numit astăzi generic ROMÂNIA nu s-a prea bucurat de conducători, de lideri, în ultimele secole. Amintirea marilor voevozi, romanțată sau nu, a fost terfelită de personaje oligofrene, trădătoare și incapabile intelectual să se ridice la nivelul predecesorilor.

Zilele acestea, istorici de strînsură și propagandiști în haine de jurnaliști au înfierat cu mînie proletară Ordinul de zi emis la ora 2, în noaptea de 21 spre 22 iunie 1941 cînd Armata Română primeşte de la generalul Ion Antonescu legendarul: „Ostaşi, treceţi Prutul! S-a vorbit de o eroare istorică și de înaltă trădare, acuzație pentru care mareșalul-patriot a și fost executat, iar numele și memoria sa continuă să fie terfelite și astăzi de trădătorii de neam și țară!

Tot acest vacarm a acoperit și aruncat în derizoriu (memoria românului fiind de scurtă durată!) gestul ultimului conducător al spațiului denumit generic România. Personajul care a scuipat pe popor și pe destinul lui istoric mai multe flegme decît toți domnitorii fanarioți la un loc. În 10 ani de obediență și slugărnicie absolute față de noile Înalte Porți ale momentului, groful din jilțul de la Cotroceni, a spoliat nu doar resursele țării, pe care le-a utilizat în folosul propriu, dar, mai ales, demnitatea, credibilitatea și aspirațiile unui întreg popor. Pentru a-și atinge scopurile de mărire s-a înconjurat de slugi trădătoare și obediente, într-un disperț total față de lege, ordine, normalitate și democrație. Avid de onoruri și funcții dincolo de capacitățle sale intelectuale, profesorașul de fizică a sacrificat, cu bună știință, pînă și securitatea țării, fără să dea socoteală nimănui!

Într-unul din foarte rarele CSAT-uri din timpul domniei fanariotului pe persoană fizică, s-a luat o singură decizie, controversată, cea a donării (!) unui sistem Patriot, Ukrainei. Să ne înțelegem, nu pun în discuție nevoia de armament a Ukrainei aflată în război cu Rusia și nici dorința de sprijin a acestuia de către aliații din interes sau de strînsură! CONTEXTUL este discutabil pînă la granița trădării naționale și dincolo de aceasta! Cum spunea Cineva, dacă decizia luată ar fi urmarea unei evaluări proprii privind amenințările, dacă ar fi rezultatul unei solicitări directe, în plan bilateral din partea Ukrainei, totul ar avea un alt sens. Analiza MapN spune că nu este cazul să renunțăm la un sistem de rachete de acest tip. Dar, cine e MapN-ul ăsta, cînd pohta ce-o pohtește vătaful este fără seamăn?

Indivitul ăsta grandoman și rupt de realitate și-a dorit să fie șef la NATO, că doar de aia a învățat să coase nasturi în armată! Pentru asta, avea nevoie de miruirea de la Casa Albă (care deja își exprimase susținerea pentru olandezul zburător!). Pentru asta a promis orice, prin gura celuilalt trădător obedient, locatarul unei vile de Hollywood, bugetar în Washington. S-a cerut Patriot! Dar miruirea nu a avut loc! Mai mult, i s-a spus că oricum România nu mai primește restul de baterii achitate în avans, cu banii jos, ca la curve! După așa o victorie personală, era nevoie de un CSAT ca să ascundă totul după documente secrete și rapoarte de specialitate. Deși România nu are de o bună perioadă un titular pe funcția de șef al Reprezentanței Militare la NATO și UE, partenerii străini au fost informați în avans că România îl susține pe Rutte. Pe noi, țăranii de la coarnele plugului românesc, groful nu a considerat necesar să ne informeze. Oricum rămînem cu banii dați și fără apărare AA, deși ne aflăm în FRONTLINE-ul amenințării reprezentate de Rusia în Europa.  

În context trebuie remarcată și recenta conferință din Elveția a celor 90 de state prietene ala Statelor Unite, de unde România a lipsit APROAPE, cu desăvărșire după excluderea brutală a nebunului din cărțile NATO. Și tot în context trebuie inclusă și recenta întîlnire G-7 unde s-a ajuns la un acord pentru un împrumut de 50 miliarde de dolari care se adaugă altor 50 miliarde de euro hotărît în februarie parca, de liderii UE și celor 60 aprobate de congresul american. Și chiar în ziua respectivă americanii au comunicat că suspendă livrările de Sisteme Patriot către aliați pentru a putea ofgeri Ukrainei apărarea de care are nevoie.  

Aflată și ea în prima linie, Polonia, care are o apărare AA mult mai avansată decît a noastră, narewul lor de short range fiind deja integrat cu Patriot-ul lor, care dispune și de „creierul” IBCS, a refuzat, să transfere o baterie Ukrainei. La fel au făcut-o și țările din linia a 2-a sau a 3-a, Olanda noului secretar general al NATO, Spania sau Grecia.

Paradoxul este ca în această perioadă toate! Patriot-urile din Israel sînt dezafectate….

În acest context, decizia CSAT-ului de la București pare să vină că nuca în perete! O țară, din prima linie, care lipsește de la evenimente majore, are niște inițiative în dezacord cu trendul general, exclusiv pentru satisfacerea orgoliului personal al unui trădător dezaxat este firesc să nu beneficieze de atenția și respectul partenerilor strategici. Ba mai mult, dacă ne aducem aminte bine, sacrificiile de după 23 august 1944, au fost urmate de o perioada neagră care a inclus și ignorarea suferințelor a sute de mii de români uciși în lagărele sovietice sau idealurile partizanilor din munți, spulberate de așteptarea americanilor și gloanțele NKVD-ului!

Există doar interese politice și economice majore. NU parteneriat strategic!

Modul cum au procedat Iohannis și camarila face ca această donație să-și piardă semnificația și nu mă aștept ca Zelenski și ukrainienii să-și schimbe părerea față de români!  De altfel, am fost martor direct la tratamentul de slugă pe care Zelenski i l-a aplicat lui Iohannis la Summit-ul de la Bulboaca! S-a văzut clar că liderul de la Kiev nu vrea să stea de vorbă cu un purtător de mesaj al Marelui Licurici. Zelenski vorbește cu Licuriciul în persoană! Umilitor! Mai mult, îmi aduc aminte de o discuție privată cu un fost ambasador american la București care a dat de înțeles că groful din Sibiu a fost tolerat pe funcție doar pentru a-l sprijini și a-i netezi calea spre Cotroceni adevăratului prieten al Americii, generalul Ciucă! Voi reveni!

Pînă atunci, nu pot decît să privesc cu stupefacție cum teoria țucălarilor analiști militari care spune că dacă dăm un Patriot acesta va fi mai aproape de Rusia, deci ne va apăra mai bine, este îmbrățișată de toți neica-nimeni cu pretenții de experți și gargaragii de serviciu, dar și de o Rusie care răspunde provocărilor Occidentale cu aceeași monedă și care a anunțat că va dona armament țărilor partenere: Yemen, Coreea, poate Cuba, Venezuela etc.

Sigur, pe individul de la Sibiu care a scuipat pe România mai multă flegmă decît toți fanarioții în decursul istoriei, nu-l trage nimeni la răspundere, dacă alegerile sînt cîștigate de cine trebuie. Nu contează că e trădător cu acte în regulă, iar portretul său ar trebui să poarte ștampila WANTED! Nu contează că Statul se diluează pînă la dizolvare. Despre demnitate și onoare, nu e cazul să vorbim, sîntem deja celebri în istorie pentru trădările noastre și trădătorii de vază.

SALVATORII PROFESIONIȘTI DIN MOLDOVA NOUĂ VOR AVEA UN SEDIU LA STANDARDE MODERNE

BMTF, 14 iun – Secția de pompieri din Moldova Nouă va fi demolată și reconstruită din temelii, la standarde moderne. Un proiect mai vechi, de aproximativ cinci ani, prinde contur sub comanda lt.col. Ionel Petru Tilca, inspector șef al Inspectoratului pentru Situații de Urgență SEMENIC, al județului Caraș-Severin. Clădirea secției de pompieri din Moldova Nouă, ajunsă o ruină, va fi demolată în acest an, în locul ei construindu-se un sediu nou, care va asigura condiții normale de muncă pentru cei 76 de salvatori profesioniști ce acționează într-un raion de intervenție întins și dificil, din Clisura Dunării și pînă în apropiere de Naidăș și Cărbunari.

Actuala clădire prezintă un risc seismic ridicat, iar serviciul efectuat în fiecare zi de pompieri reprezenta un risc personal pe care salvatorii, devotați salvării vieții semenilor lor, îl înfruntă cu bună știință. În garajele secției se află patru autospeciale cu apă și spumă, o autospecială SMURD, motopompe, bărci și alte utilaje necesare intervenției în situații de urgență.

Noua clădire a pompierilor militari din Moldova Nouă este un proiect standard, de nivel detașament, ce este finanțat printr-un împrumut rambursabil obținut de IGSU de la Banca Mondială. În cadrul proiectului privind Consolidarea Managementului Riscurilor de Dezastre (P166302), IGSU va construi 35 de clădiri aparținînd unităților de pompieri din întreaga țară.

Noua clădire va avea aproximativ 1000 de mp desfășurați și va asigura toate condițiile de confort personalului de intervenție. În plus, va ține cont de toate standardele de eficiență energetică, fiind dotată cu panouri solare și pompe de căldură.

Noul sediu modern al pompierilor din Moldova Nouă va fi finalizat în aproximativ 18 luni de la începerea demolării clădirii vechi, valoarea proiectului ridicîndu-se la aproximativ 25 milioane de lei. În această toamnă vor demara lucrările de demolare, urmînd ca după, cele maxim trei luni prevăzute pentru această etapă, să demareze construcția noii clădiri.  

O REVOLTĂ A SĂRACILOR

Europa a votat! Prezenţa provizorie continentală estimată la alegerile europene este de circa 51%, potrivit datelor iniţiale anunţate duminică seară de legislativul european, informează dpa. Aceasta înseamnă că rata de participare la alegerile europene este în creştere, în condiţiile în care, în urmă cu cinci ani, prezenţa la vot a fost de 50,66%. Din punct de vedere istoric, prezenţa la vot la alegerile pentru Parlamentul European a scăzut constant de la primele alegeri din 1979 (61,99%) până în 2014, cînd a atins un minim istoric de 42,6%.

Creşterile au fost deosebit de pronunţate în ţările cu prezenţă la vot istoric scăzută, precum Slovacia, Ungaria, Polonia sau România, notează EFE. Dar participarea a crescut semnificativ şi în alte ţări mai mari cu o istorie mai lungă în Uniune, cum ar fi Germania şi Spania (14%, până la 60,73%).

În general, această creştere a fost apoi interpretată ca un nou angajament mai larg faţă de politica europeană şi un interes reînnoit pentru Uniune, notează EFE.

Potrivit unui studiu postelectoral realizat de Parlamentul European, deşi s-au înregistrat creşteri la toate grupurile socio-demografice, principalul factor care a contribuit la creştere a fost participarea tinerilor alegători care s-au mobilizat pe fondul îngrijorării faţă de schimbările climatice, pe fondul eficienţei comunicării pe reţelele sociale.

Parlamentul European creditează duminică noapte grupul Partidului Popular European (PPE) cu 184 de locuri în viitoarea legislatură, în baza unei proiecţii realizate plecînd de la rezultate provizorii şi estimări din 26 de ţări. Grupul Alianţei Progresiste a Socialiştilor şi Democraţilor (S&D) ar urma să obţină 139 de locuri, iar Renew Europe, 80 de locuri, conform proiecţiei PE din jurul orei locale 02.30.

Potrivit acestei proiecţii, grupurile PPE, S&D şi Renew, care au format şi în fosta legislatură marea coaliţie care a decis compromisurile în hemiciclul european, ar urma să cumuleze 403 locuri dintr-un total de 720 şi vor continua să deţină controlul în legislativul comunitar.

Grupul Conservatorilor şi Reformiştilor Europeni (ECR) este creditat cu 73 de locuri, potrivit noii proiecţii bazate pe rezultate parţiale şi estimări din 26 de ţări.

Grupul Identitate şi Democraţie (ID) ar urma să obţină 58 de locuri, conform proiecţiei PE, după ce a capitalizat rezultatele foarte bune din Franţa, Austria, Olanda. Pe de altă parte, deşi AfD a obţinut al doilea scor în Germania, faptul că a formaţiunea a fost exclusă din grupul ID face ca locurile sale să nu fie atribuite acestuia proiecţiile PE.

Grupul Verzilor/Alianţa Liberă Europeană ar urma să obţină 52 de locuri, iar Grupul Stîngii – GUE/NGL, 36 de locuri.

Deputaţii neafiliaţi ar urma să obţină 45 de locuri, iar partidele intrate în categoria Alţii, respectiv care nu sînt încă afiliate unui grup constituit în PE, alte 53 de locuri.

În Germania, partidul de guvernămînt, social-democraţii cancelarului Olaf Scholz au suferit cel mai slab rezultat de pînă acum, la alegerile europarlamentare. Partidul Social-Democrat a ieşit pe locul al treilea, după extrema dreaptă, AfD. În Spania, Partidul Popular de centru-dreapta i-a înfrînt pe socialiştii premierului Pedro Sanchez, însă nu cu diferenţa la care sperau. Partidul populist al premierului Italiei, Giorgia Meloni, a înregistrat, de asemenea, un rezultat bun.

Rezultatele parţiale ale alegerilor pentru Parlamentul European arată că în statele membre ex-comuniste, extrema dreaptă a avut mai puţin succes decît în vest, transmite Reuters. În Polonia, cea mai mare ţară a regiunii, coaliţia de centru a premierului Donald Tusk a cîştigat alegerile, în timp ce în Slovacia, opoziţia pro-europeană a învins coaliţia premierului populist Robert Fico, care a fost recent victima unei tentative de asasinat. Agenţia de presă notează şi cazul României, unde coaliţia PSD – PNL a obţinut 54% din voturi, faţă de 14% AUR, partid catalogat ca fiind extremă dreaptă. În Ungaria, partidul FIDESZ al premierului Viktor Orban, cu un discurs populist, anti-UE, anti-imigraţie şi pro-rus, a ieşit pe primul loc, dar a obţinut cel mai slab rezultat în 20 de ani. În schimb, partide de extremă dreaptă şi dreapta radicală au cîştigat alegerile în Franţa, Austria şi Italia, şi s-au clasat pe locul doi în Germania şi Olanda. Preşedintele Macron a ieşit foarte rapid şi a declanşat alegeri parlamentare anticipate, probabil în ideea de a stopa ascensiunea partidului populist de dreapta al lui Marine Le Pen.

Ce a surprins în aceste alegeri e scorul AUR. La un moment dat, AUR era prezentat în sondajele de opinie cu peste 20%, am văzut în exit-poll-urile pentru alegerile europarlamentare un scor de 15%. La fel surprinde subperformanţa coaliţiei din care face parte USR.

În România, dar nu numai, potrivit statisticilor, participarea mai ridicată la vot a avut-o categoria de vîrstă de peste 65 de ani. Datele arată că tineri între 18 şi 24 de ani au tratat votul cu dezinteres. Constatăm aici că este vorba de o prăpastie între generaţia tînără şi mediul politic, de mesajele care vin dinspre politic şi care probabil nu sînt extrem de bine ţintite pentru electoratul tînăr. Acolo unde au votat, studiile arată că tinerii sînt atrași de partidele de extremă-dreapta – Chega (Destul) din Portugalia sau Vox din Spania. Atracția este exercitată acum de partidele anti-imigrație și anti-sistem. ”Nu este un fenomen care se manifestă doar în categoriile celor cu venituri mici sau cu fără educație superioară. O postare pe social media cu tineri germani din familii bogate cântând cântece împotriva imigranților arată că ceea ce până acum se petrecea în spatele ușilor închise, prin frățiile din universități, începe să iasă în public”, scrie Eurointelligence. Întrebarea este dacă cei care acum au 18-24 de ani și se îndreaptă spre partide antisistem vor reveni la partidele tradiționale odată ce se vor așeza la casele lor. Nimic nu este sigur. Partidele antisistem de acum ar putea deveni noua normalitate.

Partidele anti-sistem, catalogate drept populiste de media asociată tradiționaliștilor, au fost asociate cu extrema dreaptă. Însă asta ar însemna să uităm de revolta Occupy Wall Street, de protestele din Hong Kong, de Brexit, de Vestele Galbene din Franța, cazuri în care populiștii de stînga s-au unit cu cei de dreapta. Obiectivul a fost mai multă democrație și mai puțină cîrdășie între marile afaceri și guvern. Nu este vorba nici măcar despre o mare mișcare împotriva elitelor, pentru că elitele sînt absolut necesare pentru a conduce guvernele lumii, iar Joe Biden a demonstrat cel mai bine acest lucru: cînd liderul SUA are probleme cognitive, este în pericol de prăbușire nu doar America, ci întreaga lume. Iar ascensiunea anti-sistemului și toate spaimele produse în redacțiile marilor ziare ar putea înceta repede dacă elitele care guvernează și-ar folosi și jumătate din energie în slujba oamenilor simpli, dacă ar începe să-i asculte și să-i respecte și pe cei săraci. Mai puțin război în Ukraina, zero masacre israeliene în Gaza, renunțarea la limbajul dual și la tratarea diferită a acelorași subiecte este tot ce cer săracii Europei și ai Occidentului care susțin partidele anti-sistem.

”O stafie umblă prin Europa – stafia populismului. Toate puterile bătrînei UE s-au unit într-o sfîntă hăituială împotriva acestei stafii: papa schimbărilor climatice și președinta Comisiei, cancelarul Scholz și președintele Macron, islamo-stîngiștii francezi și poliția gîndirii din Germania”… Totuși, aceste alegeri contează. Parlamentul a devenit mai influent în afacerile UE. În ultimii ani, Comisia condusa de Ursula von der Leyen a introdus politici care să ”europenizeze” – adică să centralizeze la Bruxelles –  domenii cheie care afectează națiunile europene, de la Pactul Verde care îi afectează pe fermieri, pînă la Pactul pentru Migrație, care este unul împotriva existenței frontierelor”, scrie Mick Hume, iar eurodeputatul polonez Ryszard Legutko a susținut recent, pentru European Conservative, că ”Parlamentul European nu ar trebui să existe. Este conceput pentru un viitor ipotetic, cînd ar urma să existe un popor european”!

Sistemul politic al UE și aliații săi din presă s-au unit pentru o campanie care să denigreze și să delegitimeze revolta democratică a timpurilor noastre. Ei încearcă să catalogheze orice protest sau mișcare politică din afara curentului lor tot mai îngust drept ”extremism de dreapta”, despre care spun că trebui interzis, cenzurat, șters sau chiar pus după gratii.

”Ei încearcă să reducă importanța revoltei populare, spunînd, spre exemplu, că fermierii care protestează sînt niște țărani netoți exploatați de extrema dreapta. Un așa-zis expert a și sugerat că fermierii ar trebui să agațe steagul LGBT pe tractoare, probabil pentru a-i ține departe pe nenorociții de extremiști de dreapta, așa cum se credea că usturoiul ține departe vampirii”, mai scrie Hume.

Contrar denigrărilor, Primăvara Națiunilor nu este o invenție a ”extremiștilor” politici. Furia popoarelor Europei împotriva sistemului s-a manifestat înaintea furiei populiștilor. Suntem martorii manifestării unei falii adînci între două Europe. Există o Europă cu centrul în citadelele elitiste de la Bruxelles, Luxemburg și Frankfurt, unde comisarii UE, judecătorii și bancherii centrali decid ce este mai bine pentru restul. Și există o Europă reală, unde milioane de europeni trebuie să suporte consecințele asupra modului lor de viață. Această falie face ca anti-sistemul să nu cedeze. Aceasta este o revoltă a săracilor împotriva unui viitor incert, chiar dacă rezultatele de duminică sînt favorabile elitelor tradiționaliste.

SORIN GRINDEANU CÎȘTIGĂ PARIUL ÎN BANAT

BMTF, 10 iun – Doar 51,62% dintre cărășenii cu drept de vot au trecut duminică pe la urne pentru a alege cine îi va conduce în următorii patru ani la nivel local și județean. Conform cifrelor prezentate pe site-ul Autorității Electorale Permanente, în Caraș-Severin au votat la alegerile locale 131.321 de persoane, dintre care 120.498 votanți pe listele permanente și complementare, 6.960 pe liste suplimentare, iar 3.862 de persoane au votat cu urna mobilă.

Urnele s-au închis la ora 22:00, fără incidente majore, dacă excludem tentativa de cumpărare a voturilor de la Berzovia, pentru care s-a deschis dosar de urmărire penală. Pentru alegerile europarlamentare, prezența la urne în Caraș-Severin a fost de 51,79%.

Președintele PSD Caraș-Severin, deputatul Silviu Hurduzeu se va reîntoarce în funcția de președinte al Consiliului Județean Caraș-Severin.

Dacă Silviu Hurduzeu este cîștigător clar al alegerilor pentru Consiliul Județean Caraș-Severin, scorul înregistrat nu-i va permite să aibă o majoritate unicoloră, cu doi vicepreședinți. Clasamentul la funcția de președinte arată o diferență de aproape 9000 de voturi între el și liberalul Dunca: Silviu Hurduzeu – PSD – 40,36% (49.119 voturi); Romeo Dan Dunca – PNL – 36,49 (40.845 voturi); Bebe Iova -AUR – 8,58%  (9.444 voturi); Andrei Plujar – Dreapta Unită (USR) 5,04% (5.656 voturi); Daniel Axman SOS Romania 3,38% (3.787 voturi).

Rezultatele pentru consiliul județean sînt relativ asemănătoare, ceea ce ne îndretățește să spunem că electoratul nu a votat neapărat împotriva PNL ci a lui Romeo Dunca, considerat, chiar în sînul propriului partid, un aventurier oportunist, ținut în brațe de tandemul Vela-Popa.

Așadar: PARTIDUL SOCIAL DEMOCRAT 43.695 voturi 40,36%; PARTIDUL NAȚIONAL LIBERAL 39.434 36,42%; ALIANȚA PENTRU UNIREA ROMÂNILOR 12.642 11,68%; ALIANȚA DREAPTA UNITĂ USR – PMP – FORȚA DREPTEI 5.906 5,46%; PARTIDUL S.O.S. ROMÂNIA 4.107 3,79%; UNIUNEA CROAȚILOR DIN ROMÂNIA 1.863 1,72%; ROMÂNIA SOCIALISTĂ 618 0,57%.

Este însă foarte posibil, ca în lipsa unei alianțe PSD – PNL, la o diferență mică, de un mandat de consilier în favoarea PSD, viitorul vicepreședinte al Consiliului Județean Caraș-Severin să fie dat de AUR.

Liberalul Ioan Popa obține un nou mandat de primar în orașul reședință de județ, deși prezența la urne a fost la un minim istoric! Pe locurile următoare s-au situat: Ionuț Popovici (PSD) – 14,37%, Bogdan Gaiță (AUR) – 5,71%, Andrei Rotaru (ADU) – 3,47%.

La prima participare la alegerile locale, AUR obține cel puțin un mandat de primar.

Pentru cele 77 de primării din Caraș-Severin s-au înscris în competiție 268 de candidați pentru fotoliul de primar și 4597 de candidați pentru poziția de consilieri local. Cinci candidați s-au aflat în cursa pentru funcția de președinte al Consiliului Județean Caraș-Severin, urmați de 217 aspiranți pentru locurile de consilieri județeni. În cursa pentru Parlamentul European au intrat douăsprezece partide și patru independenți.

PSD a cîștigat peste 50 de primării din Caraș-Severin, între care municipiul Caransebeș, orașele Moldova Nouă, Oravița, Băile Herculane, Oțelu Roșu și Bocșa.

Pariul ministrului Sorin Grindeanu cu  Banatul, a reușit, ambii candidați ai PSD, Simonis la Timiș și Hurduzeu în Caraș-Severin reușind să se impună în bătăliile politice cu adversarii.

Numele cîștigătorilor, conform rezultatelor parțiale neoficiale:

ANINA – Gheorghe Românu (PNL)

BĂILE HERCULANE – George Orza (PSD)

BOCȘA – Mirel Patriciu Pascu (PSD)

CARANSEBEȘ – Felix Borcean (PSD)

MOLDOVA NOUĂ – Adrian Torma (PSD)

ORAVIȚA – Dumitru Ursu (PSD)

OȚELU ROȘU – Luca Mălăiescu (PSD)

REȘIȚA – Ioan Popa (PNL)

ARMENIȘ – Cristian Vela (PNL)

BĂNIA – Alexandru Albu (PSD)

BĂUȚAR – Romeo Răduță (PNL)

BERLIȘTE – Nicolae Orăvicean (PSD)

BERZASCA – Petru Furdui (PSD)

BERZOVIA – Procesul electoral nu s-a încheiat. Comisii contestate la secțiile de la Berzovia.

BOLVAȘNIȚA – Marius Măran (PNL)

BOZOVICI – Adrian Stoicu (PSD)

BREBU- Ioan Țicheriu (PSD)

BREBU NOU – Iosif Bordea (PSD)

BUCHIN – Gheorghe Coilă (PSD)

BUCOȘNIȚA – Vichente Suru (PSD)

CARAȘOVA – Ivan Hațegan (PSD)

CĂRBUNARI – Ghiță Presnescu (PSD)

CICLOVA ROMÂNĂ – Cătălin Golu (PNL)

CIUCHICI – Ion Orbulescu (PSD)

CIUDANOVIȚA – Dorian Constantin Nebunu (PSD)

CONSTANTIN DAICOVICIU – Daniel Boambeș (PSD)

COPĂCELE – Ion Hârțaucă (PSD)

CORNEA – Pavel Martinescu (AUR)

CORNEREVA – Nicolae Novăcescu (PSD)

CORONINI – Ilie Boboescu (PSD)

DALBOȘEȚ – Florin Curița (PSD)

DOCLIN – Dănuț Oana (PSD)

DOGNECEA – Remus Rof (PSD)

DOMAȘNEA – Ilie Mănescu (PNL)

EFTIMIE MURGU – Mihai Otiman (PNL)

EZERIȘ – Ioan Rusu (PSD)

FÂRLIUG – Adriana Sărăor (PNL)

FOROTIC – Alexandru Sporea (PNL)

GÂRNIC – Ion Sporea (Dreapta Unită)

GLIMBOCA – Petru Novac Crîsnic (PNL)

GORUIA – Răzvan Văcărescu (PSD)

GRĂDINARI – Ionuț Goje (PSD)

IABLANIȚA – Victor Terteleacă (PSD)

LĂPUȘNICEL – Ilie Canea (PSD)

LĂPUȘNICU MARE – Ion Lala (PSD)

LUNCAVIȚA –  Nicolae Velescu (PSD)

LUPAC – Marian Lausch (PSD)

MARGA – Nicolae Beg (PSD)

MĂURENI – Brian Filimon (PSD)

MEHADIA – Grigore Bardac (PSD)

MEHADICA – Ion Urechiatu (PNL)

NAIDĂȘ – Marius Pohanka (PSD)

OBREJA – Ionel Pascota (PNL)

OCNA DE FIER – Petre Panescu (PNL)

PĂLTINIȘ – Ioan Popovici (PSD)

POJEJENA – Mira Radovancovici (PSD)

PRIGOR – Simona Miclău (PSD)

RĂCĂȘDIA – Nicoleta Lechici (PNL)

RAMNA – Magdalena Ciurea (PNL)

RUSCA MONTANĂ – Sergiu Toma (PSD)

SACU – Nicolae Daminescu (PSD)

SASCA MONTANĂ – Ion Poplicean (PSD)

SICHEVIȚA – Ilie Jurcă (PNL)

SLATINA-TIMIȘ – Gheorghe Roma (independent)

SOCOL – Olgița Ghiță (PSD)

ȘOPOTU NOU – Iosif Brebu (PNL)

TÂRNOVA –

TEREGOVA – Maria Damian (PSD)

TICVANIU MARE- Ciprian Măceșanu (PSD)

TOPLEȚ – Ion Blidaru (PSD)

TURNU RUIENI – Cosmin Belci (PNL)

VĂLIUG – Sorin Blaga (PNL)

VĂRĂDIA – Loredana Racu (PSD)

VERMEȘ – Ion Iacob Damian (PSD)

VRANI – Răzvan Nicolae Otiman (PNL)

ZĂVOI – Doru Cârdei (PNL)

ZORLENȚU MARE – Marius Ișfan (PSD)

SORIN GRINDEANU A CÎȘTIGAT PARIUL

BMTF, 10 iun – Doar 51,62% dintre cărășenii cu drept de vot au trecut duminică pe la urne pentru a alege cine îi va conduce în următorii patru ani la nivel local și județean. Conform cifrelor prezentate pe site-ul Autorității Electorale Permanente, în Caraș-Severin au votat la alegerile locale 131.321 de persoane, dintre care 120.498 votanți pe listele permanente și complementare, 6.960 pe liste suplimentare, iar 3.862 de persoane au votat cu urna mobilă.

Urnele s-au închis la ora 22:00, fără incidente majore, deși rămîne în discuție tentativa flagrantă de cumpărare a voturilor la Berzovia de către candidați ai PNL. Pentru alegerile europarlamentare, prezența la urne în Caraș-Severin a fost de 51,79%.

Președintele PSD Caraș-Severin, deputatul Silviu Hurduzeu se va reîntoarce în funcția de președinte al Consiliului Județean Caraș-Severin, iar liberalul Ioan Popa cîștigă un nou mandat într-un scrutin cu prezentare minimă la voturi!

Pentru cele 77 de primării din Caraș-Severin s-au înscris în competiție 268 de candidați pentru fotoliul de primar și 4597 de candidați pentru poziția de consilieri local. Cinci candidați s-au aflat în cursa pentru funcția de președinte al Consiliului Județean Caraș-Severin, urmați de 217 aspiranți pentru locurile de consilieri județeni. În cursa pentru Parlamentul European au intrat douăsprezece partide și patru independenți.

PSD a cîștigat peste 50 de primării din Caraș-Severin, între care municipiul Caransebeș, orașele Moldova Nouă, Oravița, Băile Herculane, Oțelu Roșu și Bocșa.

Pariul ministrului Sorin Grindeanu cu  Banatul, a reușit, ambii candidați ai PSD, Alfred Simonis, la Timiș, și Silviu Hurduzeu, în Caraș-Severin, reușind să se impună în bătăliile politice cu adversarii.

Numele cîștigătorilor, conform rezultatelor parțiale neoficiale:

ANINA – Gheorghe Românu (PNL)

BĂILE HERCULANE – George Orza (PSD)

BOCȘA – Mirel Patriciu Pascu (PSD)

CARANSEBEȘ – Felix Borcean (PSD)

MOLDOVA NOUĂ – Adrian Torma (PSD)

ORAVIȚA – Dumitru Ursu (PSD)

OȚELU ROȘU – Luca Mălăiescu (PSD)

REȘIȚA – Ioan Popa (PNL)

ARMENIȘ – Cristian Vela (PNL)

BĂNIA – Alexandru Albu (PSD)

BĂUȚAR – Romeo Răduță (PNL)

BERLIȘTE – Nicolae Orăvicean (PSD)

BERZASCA – Petru Furdui (PSD)

BERZOVIA – Procesul electoral nu s-a încheiat. Comisii contestate la secțiile de la Berzovia.

BOLVAȘNIȚA – Marius Măran (PNL)

BOZOVICI – Adrian Stoicu (PSD)

BREBU- Ioan Țicheriu (PSD)

BREBU NOU – Iosif Bordea (PSD)

BUCHIN – Gheorghe Coilă (PSD)

BUCOȘNIȚA – Vichente Suru (PSD)

CARAȘOVA – Ivan Hațegan (PSD)

CĂRBUNARI – Ghiță Presnescu (PSD)

CICLOVA ROMÂNĂ – Cătălin Golu (PNL)

CIUCHICI – Ion Orbulescu (PSD)

CIUDANOVIȚA – Dorian Constantin Nebunu (PSD)

CONSTANTIN DAICOVICIU – Daniel Boambeș (PSD)

COPĂCELE – Ion Hârțaucă (PSD)

CORNEA – Pavel Martinescu (AUR)

CORNEREVA – Nicolae Novăcescu (PSD)

CORONINI – Ilie Boboescu (PSD)

DALBOȘEȚ – Florin Curița (PSD)

DOCLIN – Dănuț Oana (PSD)

DOGNECEA – Remus Rof (PSD)

DOMAȘNEA – Ilie Mănescu (PNL)

EFTIMIE MURGU – Mihai Otiman (PNL)

EZERIȘ – Ioan Rusu (PSD)

FÂRLIUG – Adriana Sărăor (PNL)

FOROTIC – Alexandru Sporea (PNL)

GÂRNIC – Ion Sporea (Dreapta Unită)

GLIMBOCA – Petru Novac Crîsnic (PNL)

GORUIA – Răzvan Văcărescu (PSD)

GRĂDINARI – Ionuț Goje (PSD)

IABLANIȚA – Victor Terteleacă (PSD)

LĂPUȘNICEL – Ilie Canea (PSD)

LĂPUȘNICU MARE – Ion Lala (PSD)

LUNCAVIȚA –  Nicolae Velescu (PSD)

LUPAC – Marian Lausch (PSD)

MARGA – Nicolae Beg (PSD)

MĂURENI – Brian Filimon (PSD)

MEHADIA – Grigore Bardac (PSD)

MEHADICA – Ion Urechiatu (PNL)

NAIDĂȘ – Marius Pohanka (PSD)

OBREJA – Ionel Pascota (PNL)

OCNA DE FIER – Petre Panescu (PNL)

PĂLTINIȘ – Ioan Popovici (PSD)

POJEJENA – Mira Radovancovici (PSD)

PRIGOR – Simona Miclău (PSD)

RĂCĂȘDIA – Nicoleta Lechici (PNL)

RAMNA – Magdalena Ciurea (PNL)

RUSCA MONTANĂ – Sergiu Toma (PSD)

SACU – Nicolae Daminescu (PSD)

SASCA MONTANĂ – Ion Poplicean (PSD)

SICHEVIȚA – Ilie Jurcă (PNL)

SLATINA-TIMIȘ – Gheorghe Roma (independent)

SOCOL – Olgița Ghiță (PSD)

ȘOPOTU NOU – Iosif Brebu (PNL)

TÂRNOVA –

TEREGOVA – Maria Damian (PSD)

TICVANIU MARE- Ciprian Măceșanu (PSD)

TOPLEȚ – Ion Blidaru (PSD)

TURNU RUIENI – Cosmin Belci (PNL)

VĂLIUG – Sorin Blaga (PNL)

VĂRĂDIA – Loredana Racu (PSD)

VERMEȘ – Ion Iacob Damian (PSD)

VRANI – Răzvan Nicolae Otiman (PNL)

ZĂVOI – Doru Cârdei (PNL)

ZORLENȚU MARE – Marius Ișfan (PSD)

CÎND DESCHIZI OCHII ELECTORAL

BMTF, 6 iun – Premierul israelian Benjamin Netanyahu ar putea să treneze încheierea războiului în Fâşia Gaza din motive politice proprii, a apreciat preşedintele american Joe Biden într-un interviu publicat marţi de revista Time, potrivit Reuters, scrie Agerpres, dar Casa Albă adoptă propunerea de sancționare a Curții Penale Internaționale după ce aceasta a cerut arestarea premierului israelian pentru crime de război.

Aceste comentarii ale lui Biden în interviul acordat în data de 28 mai au fost făcute cu cîteva zile înainte ca preşedintele SUA să detalieze o propunere de încetare a focului în Fâşia Gaza, în timp ce premierul israelian se confruntă cu diviziuni politice profunde în ţară.

Întrebat dacă crede că Netanyahu prelungeşte războiul din raţiuni politice proprii, Biden a spus: „Oamenii au toate motivele să tragă această concluzie”.

Preşedintele american, care face presiuni pentru a se pune capăt războiului ce durează de aproape opt luni, a declarat, de asemenea, că este „incert” dacă forţele israeliene au comis crime de război în Fâşia Gaza.

Procurorul Curţii Penale Internaţionale de la Haga a cerut luna trecută mandate de arestare pentru premierul Netanyahu şi pentru ministrul israelian al apărării, precum şi pentru trei lideri Hamas, pentru presupuse crime de război.

Israelul a lansat o ofensivă aeriană şi terestră în Fâşia Gaza în octombrie trecut, jurînd să distrugă gruparea militantă islamistă palestiniană Hamas, după ce aceasta a atacat comunităţi din sudul Israelului, ucigînd, potrivit propriilor informații, aproximativ 1.200 de persoane şi luînd ostatice altele peste 250, potrivit bilanţului oficial israelian. Aproximativ 120 de ostatici se află în continuare în Fâşia Gaza.

Asaltul Israelului s-a soldat cu peste 36.000 de morţi în Fâşia Gaza, potrivit Ministerului Sănătăţii din guvernul Hamas, care spune că alte mii de cadavre ar fi îngropate sub dărîmături.

Sondajele de opinie arată că majoritatea israelienilor susţin războiul, dar dau vina pe Netanyahu pentru eşecurile în materie de securitate atunci cînd atacatorii Hamas s-au infiltrat în comunităţile israeliene de lîngă enclavă, la 7 octombrie, şi nu l-ar mai vota dacă ar avea loc alegeri.

Protestele de stradă în masă au devenit evenimente săptămînale, atrăgînd zeci de mii de oameni care cer guvernului să facă mai mult pentru a aduce acasă ostaticii capturaţi de Hamas în 7 octombrie şi cerîndu-i lui Netanyahu să plece.

Autorizarea folosirii de către UKraina pe teritoriul Rusiei a armelor livrate de NATO ar duce la o escaladare incontrolabilă, este de părere Vaticanul

Foto: BMTF

BMTF, 31 mai – – Preşedintele SUA, Joe Biden autorizează Ukraina să lovească ţinte în Rusia pentru a apăra Harkovul, a indicat joi, un responsabil American, scrie AFP, în timp ce Vaticanul avertizează împotriva unei escaladări incontrolabile a situației, după cum notează ANSA.  

Preşedintele SUA a dat echipei sale misiunea de a se asigura că Ukraina poate folosi armele americane cu scopul de a contraataca în regiunea Harkov, astfel încît să riposteze atunci cînd forţele ruse le atacă sau se pregătesc să le atace, a spus această sursă. Acest responsabil, sub protecţia anonimatului, a adăugat că Statele Unite continuă să se opună atacurilor ukrainene în adîncimea teritoriului rus, în timp ce Secretarul General al NATO, Jens Stoltenberg a cerut aliaților, imperativ, pentru a doua oară să autorizeze aceste lovituri, deși o parte dintre ele au acceptat deja solicitarea.

ATACMS sînt rachete cu rază lungă de acţiune furnizate de americani Ukrainei, capabile să lovească ținte pe o distanţă de pînă la 300 de kilometri.

Oraşul Harkov, în estul Ukrainei, este ţinta aproape zilnică a bombardamentelor care vin în principal de pe teritoriul Rusiei. Din cauza provocărilor ukrainene în regiunea învecinată Belgorod, Rusia a lansat o ofensivă neplanificată în regiunea Harkov la începutul lui mai şi cîştigă teren în faţa unei armate ukrainene aflate în dificultate. Scopul Rusiei este de a crea o zonă tampon împotriva atacurilor și incursiunilor militare ale ukrainenilor pe teritoriul rus.

Şeful diplomaţiei americane, Antony Blinken, a lăsat să se înţeleagă miercuri că Statele Unite şi-au schimbat poziţia în ceea ce priveşte loviturile ukrainene pe teritoriul rus.

Kremlinul, la rîndul său, a reproşat Alianţei Nord-Atlantice că a lansat un nou ciclu de escaladare, mai scrie AP

Autorizarea folosirii de către Ukraina pe teritoriul Rusiei a armelor livrate de NATO ar declanşa o escaladare incontrolabilă a conflictului, a atenţionat joi secretarul de stat al Papei Francisc, cardinalul Pietro Parolin, transmite ANSA. Cred că această posibilitate trebuie să-i îngrijoreze pe toţi cei care ţin la soarta lumii, a declarat cardinalul. Acest lucru poate declanşa o escaladare pe care nimeni nu o va mai putea controla. Este o perspectivă foarte neliniştitoare, a insistat Parolin.

Secretarul de stat de la Vatican a făcut aceste remarci în contextul în care joi secretarul general al NATO a spus din nou că statele aliate Ukrainei trebuie să-i permită acesteia să lovească teritoriul rus cu armele pe care i le furnizează, la aproape o săptămînă după ce apelul său similar în acest sens a provocat agitaţie în statele membre ale Alianţei. Cred că a sosit momentul să reconsiderăm unele restricţii pentru a le permite ukrainenilor să se apere cu adevărat, avînd în vedere luptele recente pe frontul ukrainean, a spus Stoltenberg la Praga înaintea unei reuniuni informale a miniştrilor de externe din statele NATO.

Mai multe state membre ale NATO au anunţat deja oficial că acceptă cererea lui Stoltenberg, printre acestea numărîndu-se Regatul Unit, Franţa, Polonia, Republica Cehă, Olanda, Estonia, Letonia, Danemarca şi Norvegia.

CAMPANIA ELECTORALĂ, FAZA PE “VULPE”

Foto: Wikipedia

Prima dezbatere intelectuală din această campanie electorală s-a produs zilele acestea! Adversarii politici, strîns comasați în jurul intereselor, au declanșat o diatribă comic/penibilă nu în jurul renașterii istorice, sau spirituale, sau modernist futuristă a județului Caraș-Severin, ci a memoriei și staturii celui mai cunoscut și apreciat feldmareșal german din cel de-al Doilea Război Mondial, Erwin Rommel, cunoscut ca Vulpea Deșertului.

Campania electorală, faza pe Vulpe, este cel puțin hilară și conține accente pe care le mai întîlnim doar la liderii politici ai Israelului de astăzi. Nu explic, ca să nu fiu catalogat antisemit și alte astfel de tîmpenii care sufocă spatial public! O dezbatere intellectual – istorică pe marginea personalității remarcabile a lui Erwin Rommel mi s-a părut, însă, interesantă, sperînd să descopăr, între protagoniști, importanți cunoscători ai istoriei, artei militare sau logisticii, elemente direct aplicabile în buna organizare și funcționare a unei comunități, pentru care ducem zbaterea numită campanie electorală și alegeri democratice. Sigur, totul dincolo de Wikipedia care, mai nou, tțne de loc de școală elementară.

Pentru cine nu știe subiectul, amintesc că la reuniunea de familie de marți, între liderul PNL, Nicolae Ciucă, cu conducerea și candidații PNL în alegerile locale, întîlnire la fapt de seară, undeva, la Băile Herculane, departe de ochii alegătorilor, actualul și viitorul primar al Reșiței, omul de afaceri Ioan Popa, a declarant că: „Vom trece peste ei (peste PSD n.a.), vom trece peste ei exact cum au trecut panzerele lui Rommel în Africa de Nord. Aşa vom trece peste ei… ca panzerele”. PSD-ul se grăbește cu un comunicat official în care spune că: Idolul primarului Ioan Popa, Erwin Rommel, a fost feldmareşal al Wehrmacht-ului celui de-Al Treilea Reich. Sunt nenumărate dovezi ale comiterii de crime de război din partea armatei Germaniei naziste în Nordul Africii în timpul în care aceasta a fost condusă de Erwin Rommel. Și cere conducerii PNL să se delimiteze de aceste declaraţii scelerate ale lui Ioan Popa făcute într-un context electoral. În plus, dincolo de mesajul pro-nazist, trebuie remarcată violenţa de discurs şi încurajarea violenţei fizice faţă de membrii PSD de care dau dovadă liderii PNL din Caraş – Severin.

Ioan Popa contraatacă ca la blitzkrieg și declară: Referitor la mizeria de comunicat marca PSD Caraș-Severin, prin care declarațiile mele de la o întâlnire electorală susținută ieri, la Herculane, sunt catalogate ca pronaziste, îi rog pe luminații PSD-iști să consulte Wikipedia… Declarațiile mele de ieri se referă doar la un briliant strateg militar, recunoscut pentru onoarea de care dădea dovadă în luptă…

Mă opresc aici! Nu pot intra în polemici cu specialiștii în Wikipedia! Dar, totuși, pentru adevărul istoric, trebuie spus că Afrika Korps, constituită pe fundamentul Regimentului 5 Panzer – cu 150 de tancuri! – și avînd reputația sinonimă cu cea a comandantului său, General der Panzergruppe Erwin Rommel, nu a trecut peste britanicii și australienii din Nordul Africii, ci a oprit înaintarea acestora la El-Agheila. Ceea ce, din punct de vedere electoral contemporan, e bine și așa! După această victorie, generalul-colonel Rommel este promovat Generalfeldmarschall!

Rămîne de văzut dacă alegoria istorică se va aplica și în contemporaneitatea wikipedistă și generalul Popa va fi promovat de Reichul panelist la funcția de președinte de partid…

Tot pentru adevărul istoric, altul decît cel din komunicatele oficiale, după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, Rommel a fost complet reabilitat, Afrika Korps nu a fost învinuită niciodată de crime de război!

M-aș fi bucurat ca această dispută de largă respirație intelectuală și deontologică să amintească de faptul că Rommel, înainte de a fi Vulpe a fost Vultur! Erwin Rommel a luptat și în județul Hunedoara, aici, lîngă noi, și este cunoscut de unii istorici. Acest lucru este confirmat chiar de el în cartea “Infanteria atacă”, lucrare în care liderul militar german descrie experiențele sale în Primul Război Mondial. Drumul lui Rommel prin Munții Vulcanului include, inclusiv, Stațiunea Straja, pe care am vizitat-o de curînd, datorită unui eveniment de suflet, la invitația fratelui meu, Ilie Pintea. Casă de piatră, Rareș!

Rommel era, la acea vreme, locotenent și conducea o companie de vînători de munte, cu care ajunge în Hunedoara în octombrie 1916, după ce luptase în Franța. Cel mai cunoscut feldmareșel german descrie un atac eșuat al trupelor bavareze prin Defileul Surduc și Pasul Vulcan, operațiune care determină debarcarea companiei comandate de Rommel, la Uricani, ulterior ocupînd poziții pe Înălțimea 1794, Șigleul Mic – lîngă Vîrful Muncelu – spre zona de creastă a granite între România și Imperiul Austro-Ungar. Românii sînt caracterizați drept dușmani periculoși.

Rezistența din Pasul Vulcan este condusă de Generalul Ion Dragalina (născut la 16 decembrie 1860 la Caransebeș – aștept candidații la primăria Orașului să se dueleze în cunoștințe istorice despre acest emblematic strateg și erou!), care avea să fie rănit la 12 octombrie 1916, la podul din apropierea Mănăstirii Lainici. În ploaia de gloanţe germane generalul a fost rănit de două gloanţe în braţul stîng şi în omoplat. A fost transportat de urgenţă la postul sanitar din Gura Sadu, unde rănile i-au fost bandajate, iar ulterior a fost dus la spitalul din Târgu Jiu şi apoi la Craiova. Medicii au decis amputarea braţului, însă pacientul a fost urcat în tren, din ordin al Marelui Cartier General, pentru a fi transportat la Spitalul Militar de la Palatul Regal din Bucureşti, unde a și murit pe 9 noiembrie 1916, din cauza infectării rănilor.  

La 11 noiembrie 1916, Compania a 2-a, condusă de Rommel, e pregătită de atac la 200 de metri pe pantele Leșului. După două atacuri pe flancuri, după prînz, compania lui Rommel desființează pozițiile românilor dintre Gruba Mare și Leșului. Pe 15 noiembrie 1916, Compania locotenentului Erwin Rommel intră în Tîrgu Jiu, iar la începutul lui decembrie participau la ocuparea Bucureștiului. Cunoaște și gustul înfrîngerii, la Oituz, Mărășești și Mărăști, iar după acest moment este trimis să lupte în Italia.

În județul vecin, există un traseu turistic, din care județul cîștigă bani, denumit Drumul lui Rommel. Propun să fie închis și inițiatorii lui să fie judecați și condamnați pentru promovarea și elogierea unui personaj nazist!

Cît despre faza pe Vulpe a campaniei electorale, spune multe despre competitori, din ce în ce mai săraci în cunoștințe proprii, dependenți de propagandă, stereotipii și tehnologie și obișnuiți să reacționeze la grămadă, fără o proprie judecată.

Competiția națională de descarcerare și acordare a primului ajutor calificat

Inspectoratul pentru Situații de Urgență “Semenic” al județului Caraș-Severin găzduiește în perioada 27-29 mai 2024, în municipiul Caransebeș, în Parcul Teiuș, faza a II-a zonală a Competiției naționale de descarcerare și acordare a primului ajutor calificat (zona 7).           

Această competiție reprezintă o platformă de învăţare şi de testare a abilităților și deprinderilor practice și are ca scop dezvoltarea competenţelor profesionale privind salvarea victimelor din accidente.

La start se vor prezenta echipe reprezentative din 5 județe, respectiv:

  • Inspectoratul pentru Situații de Urgență „Vasile Goldiș” al județului Arad,
  • Inspectoratul pentru Situații de Urgență „Unirea” al județului Alba,
  • Inspectoratul pentru Situații de Urgență „Semenic” al județului Caraș-Severin,
  • Inspectoratul pentru Situații de Urgență „Iancu de Hunedoara” al județului  Hunedoara,
  • Inspectoratul pentru Situații de Urgență „Banat” al județului Timiș.

Competiţia cuprinde 2 probe, independente, care se desfășoară simultan, în două etape:

  • proba nr. 1 – Descarcerarea din vehicule,
  • proba nr. 2 – Acordarea primului ajutor calificat.

Echipa care a obţinut cel mai mare punctaj, distinct pentru fiecare probă, se califică pentru faza naţională a concursului.

Programul competiției este următorul:

  • în data de 27.05.2024:

16:00 – primirea echipelor participante;

16:00-18:00 – desfășurarea ședinței tehnice, verificarea și omologarea accesoriilor și materialelor care se vor utiliza în concurs, extragerea ordinii de intrare în concurs;

–   în data de 28.05.2024:

08:30-09:00 – festivitatea de deschidere a competiției;

09:00-15:00 – desfășurarea probelor de concurs, etapa I;

15:00-16:00 – pauză;

16:30-19:30 – desfășurarea probelor de concurs, etapa I;

20:00 – comunicarea clasamentului.

– în data de 29.05.2024:

08:00 – extragerea scenariilor pentru desfășurarea probelor;

08:00-12:30 – desfășurarea probelor de concurs, etapa a II-a;

12:30-13:00  – festivitatea de premiere și închiderea competiției.

JOCURI DE COCALARI INTERNAȚIONALI

BMTF, 17 mai – Preşedintele ukrainean, Volodimir Zelenski, a declarat astăzi, la Kiev, că invitaţiile de participare la Summitul Global pentru Pace din Elveţia au fost trimise către peste 150 de ţări şi organizaţii internaţionale din întreaga lume, informează agențiile internaționale de presă.

În timpul unei întîlniri cu presa, vineri, la Kiev, Zelenski a subliniat că la Summitul Global pentru Pace, care va avea loc în iunie, Ukraina intenţionează să discute o serie de aspecte importante.

„Ca rezultat, vrem să obţinem un comunicat, vrem să obţinem securitate energetică, inclusiv securitate nucleară. Pentru că eu cred că toată lumea este interesată de aşa ceva, iar acest lucru ne poate oferi posibilitatea de a prognoza încă o iarnă. Vrem să obţinem transport naval gratuit. Orice fel de încărcătură prin marea ukraineană să fie fără riscuri. Aceasta înseamnă şi securitatea oamenilor din Odessa şi, în general, în sud, pentru că (ruşii, n.n.) atacă porturile – acest lucru înseamnă infrastructură, mare, economie. Şi mai vrem să se facă un pas serios în privinţa schimbului de prizonieri. În privinţa aspectului umanitar, schimbul de prizonieri este o chestiune dublă, la fel ca energia. Energia înseamnă securitate nucleară, un lucru pe care toată lumea îl susţine. Cred că acolo unde există siguranţă nucleară, putem vorbi şi despre siguranţa generală a sistemului energetic. În ceea ce priveşte schimbul de prizonieri, se pune şi problema întoarcerii copiilor. În principiu, asta dorim să obţinem” – a explicat preşedintele.

Conferinţa pentru pace în Ukraina, pe care autorităţile ukrainene o numesc Summitul Global pentru Pace, va avea loc în perioada 15-16 iunie, în Elveţia.

Moscova, care nu a fost invitată la summit, a transmis că aceste discuţii despre pace în Ukraina nu ar avea sens fără participarea Rusiei. Purtătoarea de cuvînt a Ministerului de Externe al Rusiei, Maria Zaharova, a declarat că orice acţiune în privinţa Ukrainei care „ignoră poziţia Rusiei este desprinsă de realitate”.

Între 80 şi 100 de ţări sînt aşteptate să participe la eveniment, care va avea loc în staţiunea Bürgenstock, lîngă oraşul Lucerna. Peste 50 de ţări şi-au confirmat deja participarea la summitul din iunie din Elveţia, care îşi propune să găsească modalităţi de a realiza o pace durabilă în Ukraina.

Situația de pe frontul din Estul Ukrainei este atît de gravă încît Volodimir Zelenski a fost nevoit să își anuleze călătoria anunțată în Spania și Portugalia.

În ciuda ajutoarelor practic nelimitate și necondiționate pe care le primește de mai bine de doi ani încoace, liderul de la Kiev a aruncat vina în spatele „lumii întregi”. Întrebat într-un interviu acordat postului de televiziune ABC News dacă America este „responsabilă” de ceea ce se petrece acum pe frontul din Ukraina, Zelenski a supralicitat: „Lumea întreagă este responsabilă de ceea ce se petrece și care i-a dat lui Putin ocazia să ocupe regiunea Harkov.”

 „Dar acum, sincer, lumea întreagă ne poate ajuta. Rusia nu ar pune mîna pe teritoriul acestei regiuni dacă am avea cel puțin două sisteme Patriot. Doar două sisteme…”

Zelenski a ținut joi o ședință de cartier general în Harkov. Cu această ocazie, el a anunțat o îmbunătățire miraculoasă a situației.

Marea problemă a Ukrainei, în acest moment, nu o reprezintă lipsa armelor și dotărilor, ci lipsa efectivelor umane, imposibil de suplinit. Operatori ai Forțelor Speciale ukrainene, luptă efectiv în tranșee, în prima linie, deși pregătirea lor specifică este alta!

Pe de altă parte, un raport recent al Inspectorului General al Pentagonului, Robert Storch, pentru Congresul SUA, denunță grava corupție din Ukraina.

Mita și comisioanele sînt sistemice în Ukraina, iar Ministerul Apărării de la Kiev umflă prețurile de achiziție, se arată în document. „Percepția corupției a diminuat în Ukraina din 2013 încoace, însă autoritățile acestei țări rămîn printre cele mai puțin transparente din Europa.”

În cursul nopții, operațiunile lui Budanov au fost mai eficiente decît armata ukraineană, loviturile tactice aplicate rușilor fiind importante. Peste noapte, o lovitură ucraineană ATACMS asupra bazei aeriene Belbek, din portul Sevastopol, a lovit un depozit cu rachete pentru avioane de luptă și cel puțin trei avioane Su-30, Su-27 și MiG-31, relatează ATESH Crimean Partisan Group. Au fost atacate, cu drone, de asemenea, instalații petroliere din portul Novorosiisk. Cel puțin 102 drone au fost doborîte de armata rusă. A fost avariată și infrastructura petrolieră a orașului Kransnodar, precum și terminalele Novorosiisk Fuel și Transneft, informează The Kiyv Independent.

România, care are un singur sistem Patriot funcțional, l-a promis Ukrainei, cu ocazia vizitei lui Iohannis la Biden. Transferul nu este, însă, atît de ușor de realizat, este de părere analistul Claudiu Degeratu. Bateriile Patriot au fost achiziționate și plătite integral de România, în baza unei legi speciale, iar CSAT-ul poate da doar un aviz. Decizia de cedare a singurei baterii Patriot operaționalizate Ukrianiei trebuie luată de Guvern, în acord cu producătorul, și votată în Parlament, NU în biroul lui Iohannis!

JURNALIȘTII ROMÂNI DE RĂZBOI, AFLAȚI ÎN SERVICIUL PUBLIC, AU SALARII DE MIZERIE

Jurnaliştii se confruntă cu provocări semnificative în căutarea şi diseminarea informaţiilor despre probleme contemporane, cum ar fi războaiele, tulburările sociale și protestele violente, catastrofele naturale, dificultăţile din lanţurile de aprovizionare, migraţia climatică, industriile extractive, mineritul ilegal, poluarea, braconajul, traficul de animale, defrişările sau schimbările climatice. Asigurarea vizibilităţii acestor probleme este crucială pentru promovarea păcii şi a valorilor democratice la nivel mondial, scrie Agerpres.

Consiliul Europei a lansat la sfîrșitul anului trecut o campanie pentru „îmbunătăţirea siguranţei jurnaliştilor” şi „protejarea libertăţii presei”, în condiţiile observării unei „înmulţiri a actelor de violenţă şi intimidare” împotriva acestora, relatează AFP.

Prin intermediul acestei campanii, lansată sub sloganul „Jurnaliştii contează”, instituţia, cu sediul la Strasbourg, speră să „sensibilizeze publicul cu privire la rolul jurnaliştilor” şi contribuţia acestora la „menţinerea unei societăţi democratice şi pluraliste.

Prin această campanie, „ne propunem să ajutăm guvernele să protejeze jurnaliştii, astfel încît aceştia să-şi poată face meseria fără interferenţe nejustificate şi fără intimidare sau violenţă”, a declarat secretarul general al Consiliului Europei, Marija Pejcinovic Buric. „Este aproape imposibil să ne imaginam o democraţie adevărată fără mass-media pluralistă şi independentă”, a insistat ea.

Consiliul Europei cere celor 46 de state membre să implementeze „planuri naţionale de acţiune pentru siguranța jurnaliștilor”. Inclusiv României!

La sfîrșitul lunii februarie a.c., Consiliul Național al Audiovizualului a organizat, la Teatrul Naţional „I.L. Caragiale” din Bucureşti, Gala pentru Excelență în Jurnalism. La eveniment au participat, alături de membrii CNA și profesioniști din mass-media, reprezentanta Consiliului Europei, șefa Direcției Libertate de Expresie și CDMSI, Direcția Generală Democrație și Demnitate Umană, Artemiza Tatiana Chișca, din partea European Broadcasting Union (EBU) consultanta pentru țările din Europa Centrală și de Est – Irina Radu și purtătorul de cuvânt al Ministerului Apărării Naționale, general de brigadă Constantin Spînu, iar prin înregistrări video, președinta Comitetului pentru Protecția Jurnaliştilor, Jodie Ginsberg și secretarul general al Federației Europene a Jurnaliștilor, Ricardo Gutierrez.

Discuțiile s-au axat pe importanța asigurării securității jurnaliștilor, misiunea lor de informare a publicului și rolul însemnat pe care rezultatul muncii lor îl are în societate.

Mi-au plăcut mult cuvintele președintei CNA, Minica Gubernat. Au fost, poate, cel mai frumos omagiu adus jurnaliștilor de război din România în ultimii 30 de ani. „În mijlocul haosului și al violenței, jurnaliștii de război sînt steaguri ale demnității umane și ale libertății presei. Sînteți ochii și urechile lumii, iar munca voastră este esențială pentru ca publicul să înțeleagă tragediile și complexitățile conflictelor din întreaga lume” a afirmat președinta CNA, Monica Gubernat.

Președinta Comitetului pentru Protecția Jurnaliştilor a precizat că „Libertatea presei nu este o problemă partizană. Este un drept fundamental care stă la baza democrației. Mulțumim acelor jurnaliști care continuă să raporteze în ciuda celor mai grave riscuri. Munca voastră contează. Voi contați. Și vom continua să vă sprijinim și să vă apărăm”.

Totodată, Ricardo Gutierrez a menționat că „Este timpul ca statul să lucreze la elaborarea unui plan național de acțiune, cu participarea activă a organizaţiilor jurnaliştilor. Asigurarea securității jurnaliștilor în zonele de conflict începe cu asigurarea siguranței acestora pe timp de pace”.

Mda…

Numai că, realitatea în care trăiesc puținii jurnaliști de război aflați în serviciul public reprezintă o vulnerabilitate și un risc tocmai la adresa democrației și a demnității umane, despre care se făcea vorbire în debutul campaniei JOURNALISM MATHER în România.

Am să fac referire EXCLUSIV la puținii jurnaliști de război aflați în serviciul public. Despre ceilalți, la fel de puțini, angajați, sau nu, ai posturilor comerciale nu voi face vorbire pentru că nu cunosc mecanismele și sistemele care îi guvernează.

Jurnaliștii de război aflați în serviciul public NU sînt jurnaliști de război! Nici măcar de criză, de urgență, sau speciali, cum vreți să-i numiți, deși ei acoperă cu predilecție evenimentele legate de războaie, conflicte civile, catastrofe naturale, în țară și străinătate. Ei sînt asimilați jurnaliștilor obișnuiți care își desfășoară munca cotidiană între birou și o conferință de presă. Chiar sînt încadrați pe posturi de corespondenți locali sau reporteri. Salarizarea este în jurul a 800 de euro! Atît! Sigur, remunerația subdimensionată reprezintă o vulnerabilitate și un risc pentru toate categoriile de jurnaliști, însă pentru corespondenții de război, care își riscă viața, sănătatea și libertatea, cu atît mai mult! Angajatorul va spune, întotdeauna, că legislația este una restrictivă, că bugetul nu permite, că…, că…, că jurnaliștii încasează diurnă pentru deplasările pe care le face.

Să le luăm pe rînd:

În perioada participării României în misiunile din Iraq și Afghanistan, corespondentul de presă primea o diurnă echivalată cu diurna militarilor aflați în misiune. Nu în întreaga perioadă, dar în ultimii ani, așa s-a întîmplat. Diurna era mai mare pentru că cele două țări asiatice erau recunoscuta ca fiind în stare de război, de către legiuitorul român! Ukraina, deși se află în stare de război de doi ani, nu se încadrează la aceleași prevederi, se pare, iar diurna este una obișnuită, turistică aș putea spune, deși realitățile din teren sînt altele. Dar, nu înțelege contabilitatea și celebra Curte de Conturi ce se află într-un teatru de operațiuni.

În perioada războaielor asiatice am vrut să renunț, de multe ori. Nu au existat înlocuitori pentru aceste misiuni! Pentru că, totuși, grupul nostru de war correspondents este mic.

Salariile mizerabile, care nu-ți permit să trăiești fără grijă de la plată la avans, nu sînt sigurele probleme. Decontarea cheltuielilor cu transportul, combustibilul în teatrul de operațiuni, fixeri etc nu există! Totul se face din diurna aceea, pe care o drămuiești în așa fel încît să-ți ajungă pe parcursul întregii misiuni. Nu vorbim de bani care să-ți permită o extragere de urgență, sau cheltuieli neprevăzute.

Echipamentele de protecție individuală este singura dotare specifică oferită de angajator. Sigur, pentru un freelancer poate fi suficient. Nu și pentru o corporație care deține supramația pe piața media din România!

Pentru că NU EXISTĂM ca jurnaliști de război, altfel decît orice reporter începător, conform grilei de salarizare, nu existăm nici ca structură distinctă în cadrul companiei. Nu există o promovare în ierarhie care să permită corporației să valorifice experiența dobîndită în misiunile internaționale. Nu există o echipă care să întocmească planuri de siguranță și să se ocupe de cursuri de specialitate. Nu există o coerență în misiunile efectuate. Dacă bugetul permite, se fac, dacă nu, nu! Deși, noi ne aflăm ÎN SERVICIUL PUBLIC! Anul acesta NU se fac, pentru că, evident, nu sînt bani!

Inițiativa și presiunile pentru misiuni se fac de către jurnaliști, iar cînd MINUNEA se întîmplă, este ca și cum primim o mare favoare! Semnăm o declarație pe proprie răspundere cum că nu avem nici o pretenție de la corporație în caz de Doamne ferește și… nici măcar asigurări medicale simple nu se pot încheia pentru că nici o companie de asigurări din România nu o face pe teritorii aflate în conflicte armate!

Dacă reluați primele paragrafe ale acestui text, vedeți că afară e vopsit gardul… SIGURANȚA JURNALIȘTILOR DE RĂZBOI AFLAȚI ÎN SERVICIUL PUBLIC ESTE O GLUMĂ PROASTĂ! Deși, JOURNALISM MATHER!

Din cînd în cînd, ALȚII, NU AI TĂI, ne bagă în seamă. Mulțumim CNA! Mulțumim Casei Regale a României!

PATRIOT CONTRA PREMIU/NATO CONTRA PREȘEDINȚIA CE, sau ȚARA PE PERSOANĂ FIZICĂ

Mă fascinează odioșii. Persoanele acelea lipsite de scrupule și de simțul măsurii. Pătrunși pînă în buric de mania grandorii, de prea-plinul unei scîrbe veșnice la adresa celorlalți. Disprețuitori și ușor idioți, față de care ai anumite rețineri în a le adresa un cuvînt. Privirea goală, amestecată cu cuvinte puține ce par verdicte nu le doresc abătute asupra mea.

Un astfel de odios s-a intersectat cu viața mea în urmă cu 10 ani. Cînd regretatul Sorin Frunzăverde l-a însoțit la o conferință de presă. Mă rog, și atunci am vorbit mai mult eu decît el. Părea din prezentare un candidat care nu-și suflă mucii cu provincialii. Și așa a rămas! Provinciala Românie s-a ales din partea lui cu flagme. Rare! Ca o dovadă de prețuire. De fapt, ce scriu eu este o răutate! O expunere a sentimentului de frustrare care mă macină în ultimii 10 ani. Groful nu e așa cum scriu. Nu, nu e retard! E diabolic. E guvernat de masa înmulțită cu viteza la pătrat. Dar, e chel! E chel de empatie și alte sentimente.

Singura calitate afișată e disciplina. E disciplinat în raport cu angajatorul care i-a oferit 10 ani de trai pe vătrai. Sînt convins că nici măcar o bășină de Sibiu, din aia, europeană care intră în vizorul încălzitorilor globali, nu o scapă fără bilet de voie de la stăpîn! Un adevărat Iohann Faust! Nu, pactul nu e cu Educația… Cei care știu ce pact a semnat odiosul ăsta, și cu cine, l-au tratat ca atare, la întîlnirile oficiale. Imaginile televiziunilor stau mărturie. Nici măcar actorașul de la Kiev nu-l băga în seamă știind că este doar un purtător de mesaj și nu un decident important! Am fost martor la astfel de gesturi de ignor care m-au deranjat personal. Pe El, nu! Sigur, are dreptate cînd spune: am apropiat cele două maluri ale Atlanticului… pe formula emițător-receptor.

Sînt convins că și intrarea în lupta dreaptă cu zmeul-zmeilor Rutte s-a făcut tot la comanda emițător-receptor ale cărui vibrații au gîdilat orgoliul nemăsurat al bipedului. Și, vorba poetului, cu o ură ne-mpăcată și-a jurat atunci în barbă să scoată Flancul Estic din adormire și să se cocoațe în fruntea Alianței, rochia lungă a chelului și consoartei. Candidatura preşedintelui României, Klaus Johannis, la funcţia de secretar general al NATO a fost întîmpinată cu încruntări în cercuri largi ale Alianţei. „Divizează Alianţa într-un moment în care nu ne putem permite acest lucru”, a declarat un diplomat pentru cotidianul german Frankfurter Allgemeine Zeitung (FAZ), relatează News.ro.

La Bruxelles se consideră că, după ce Statele Unite, Germania, Franţa şi Marea Britanie l-au susţinut deja pe actualul premier olandez Mark Rutte, Johannis nu are „nicio şansă”. Românul îşi lansase candidatura în acelaşi timp pe plan intern, dar diplomaţii sperau că şi-o va retrage rapid. Cotidianul german mai susţine că la Bucureşti se ştie de cel puţin doi ani că Iohannis aspiră la o funcţie internaţională înaltă care să-i satisfacă orgoliul uriaș și odihnit. Iohannis a sperat anul trecut să devină preşedinte al Comisiei Europene, potrivit FAZ, dar…  În NATO, Rutte este în continuare favorit pentru postul de secretar general. Succesorul nu poate fi decis decît prin consens. Washingtonul face presiuni pentru o decizie înainte de alegerile europene din iunie şi înainte de reuniunea aniversară a alianţei, care va avea loc la Washington în iulie.

În acest context se înscrie vizita oficială/privată a bipedului de la Cotroceni să-și ridice premiul de slugă supremă, pe care Marelui Licurici îl gîdilă, arătînd Europei calea cea dreaptă la remorca acestuia, sacrificîndu-l ritualic pe groful din Est. Ce primește la schimb? Postul de comisar european pentru turism? Sau… Sau, nu? Postul Ursulei cea mult hulită chiar de propria formațiune politică. Orice, numai președinte să fie!  

Întîiul Biped educat al României, după ce a dormit două mandate și a fost ca inexistent pentru interesele naționale, ba chiar mai mult, doar s-a preocupat de excursii prin străinătate care au costat milioane de euro, acum a „izbutit” și a fost distins cu premiul „Distinguished International Leadership Award” din partea Atlantic Council.

Consiliul Atlantic din SUA a decis ca pentru anul 2024 să acorde acest premiu președintelui României în semn de „recunoaștere a carierei sale și a rolului său de lider transatlantic și european”. Premiile The Atlantic Council sînt cunoscute și ca „Oscarurile Washingtonului”. „Onorat să primesc premiul Atlantic Council Distinguished Leadership. Este o recunoaștere a parcursului României în ultimii 20 de ani, ca membru demn al NATO și partener și prieten de încredere al SUA.”, a scris Klaus Iohannis pe pagina sa de Facebook.

În marja măslinelor de la dineul oficial, slugoiul de la Sibiu s-a întîlnit și cu Întîiul Senil al Americii. Ca în orice întîlnire între șef și slugă, președintele Biden i-a cerut ceva președintelui Iohannis, în întîlnirea pe care a acceptat-o cu acesta, la Casa Albă. Se pare că principala solicitare a SUA a fost ca România să ajute la întărirea apărării antiaeriene a Ukrainei împotriva Rusiei, oferindu-i acestei țări un sistem antiaerian Patriot! România a cumpărat din SUA șapte sisteme Patriot, contra sumei de 3,9 miliarde de dolari – unul dintre cele mai mari costuri pe care le-a plătit vreodată România pe un program de înzestrare militară, banii jos, ochii la ușă, înainte, ca la curve! Producătorul acestor mijloace antiaeriene este compania Raytheon. Deși contractul România – SUA a fost semnat încă din anul 2017, în acest moment, în 2024, doar una dintre cele șapte instalații Patriot pe care le-a cumpărat România este operațională!

Generalul Ștefan Dănilă, fost șef al Statului Major al Apărării, comentează în termeni critici intenția grofului Iohannis de a accepta, aparent cu ușurință, solicitarea Statelor Unite de a ceda Ukrainei unul dintre sistemele Patriot ale României. Dar, ce nu face bipedul pentyru un premiu gras și o funcție? Generalul Dănilă sugerează că acesta a fost obiectivul părții americane în discuțiile cu președintele României. “Care sistem, în ce condiții, dacă este doar acceptarea unei amînări la livrare sau cedare contra altor sisteme (care ar putea fi garantate de către SUA), reprezintă alte discuții care ar necesita aprobarea Parlamentului, nu doar o discuție în CSAT. Dacă nu ar fi fost vizita la Casa Alba, altfel ar fi fost negocierile”.

Nu mai contează nimic! Odiosul ăsta a luat țara pe persoană fizică! Așa ne trebuie!

MILTON SECURITY SRL: DISCREȚIE ȘI EFICIENȚĂ!

La ora actuală adevăratele amenințări la adresa siguranței și securității personale vin din zona terorismului și a crimei organizate. Acestea sînt formele de violență cel mai dificil de combătut, iar organele statului sînt depășite de amploarea fenomenului. Viața și proprietatea privată sînt protejate de companii private specializate în gestionarea violenței.

Statisticile arată că marea majoritate a actelor de violență, crimă, furturi, răpiri, etc. sînt premeditate sau chiar realizate de apropiați ai victimei. Foarte rare sînt cazurile în care agresorii acționează la întîmplare fără a avea informații precise. Dacă aveți dubii cu privire la anturajul vostru, preveniți autoritătile sau faceți apel la profesioniști privați care prin simpla lor prezență joacă un rol de descurajare, intimidînd, în marea majoritate dintre cazuri, agresorii potențiali.

MILTON SECURITY SRL, din Curteni, înființată la 24 iunie 2021, este protectorul tău esențial pentru o viață în siguranță, fără temeri și fără griji! Serviciul de PROTECȚIE ȘI PAZĂ îți oferă cele mai performante servicii în domeniu, cu personal specializat, avînd o bogată experiență internațională de lucru în zone ostile: GARDĂ DE CORP, PAZA SEDIILOR, REȘEDINȚELOR, BUNURILOR ȘI VALORILOR, TRANSPORT DE BUNURI ȘI VALORI și INVESTIGAȚII PRIVATE. Apelează-ne să îți construim propria securitate: 0740-250.011.

Meseria de Contractor de Securitate nu se imporvizează, ci se învață cu răbdare, inteligență si experiență practică. Rolul CONTRACTORULUI DE SECURITATE nu este acela de a interveni în caz de agresiune, adevărata sa misiune constă în evitarea acesteia. El trebuie să anticipeze pericolul și să se organizeze în așa fel încît să prevină eventualele probleme.

Răzvan Velcherean, contractor cu o bogată experiență internațională, spune că atunci «Când totul decurge bine, protecția nu este importantă. …Estimăm prea tîrziu importanța acesteia, cînd drama s-a produs deja. Treaba noastră, a celor de la MILTON SECURITY SRL este să prevenim momentul delicat din viața clienților noștri».

MILTON SECURITY SRL, pune la dispoziția dumneavoastră o experiență vastă pe care agenții săi au căpătat-o de-a lungul misiunilor efectuate în întreaga lume.

În domeniul Gardă de Corp, MILTON SECURITY SRL vă propune: protecția persoanelor amenințate indiferent de nivelul de risc (furturi, gelozie, concurență, crimă organizată, terorism etc.); protecția discretă și de intimidare a eventualilor agresori a unui VIP sensibil care refuză și se opune prezenței unei Gărzi de Corp în anturajul său; protecția Patronilor, Directorilor și Cadrelor cu riscuri pentru societate (toate nivelurile de risc).

Bazați pe o experiență practică pe teren în zone sensibile, agenții noștri vă stau la dispoziție pentru implementarea unui plan de securitate și evacuare.

Dacă protecția afacerii dumneavoastră lasă de dorit, nu ezitați să ne contactați pentru organizarea, pregătirea și coordonarea agenților locali de securitate în scopul prevenirii agresiunii angajaților și furturilor echipamentelor companiei.

Divizia noastră de investigații private vă poate oferi cele mai bune informații în condiții optime de siguranță, în vederea prevenirii situațiilor dificile.

Răzvan Velcherean vă recomandă serviciile MILTON SECURITY SRL! Discreție și eficiență!

SWIFT RESPONSE 24

BMTF, 7 mai – 5.000 de militari şi 320 de mijloace tehnice, din şapte state aliate şi partenere, vor participa, în perioada 5-24 mai, la exerciţiul multinaţional SWIFT RESPONSE 24/ DEFENDER 24 al Comandamentului Forţelor Terestre ale SUA în Europa şi Africa (USAREUR-AF). România participă la acest exerciţiu cu 2.300 de militari şi 220 de mijloace tehnice, transmite Ministerul Apărării Naționale.

SWIFT RESPONSE 24 este un exerciţiu specific misiunilor de desant aerian, al cărui scenariu presupune recuperarea unei baze militare ocupate, prin realizarea superiorităţii aeriene, paraşutarea unei forţe aliate şi executarea de trageri reale în poligon. Pe teritoriul României, exerciţiul este condus de Forţele Armate Germane în parteneriat cu Forţele Terestre Române, cu sprijinul Forţelor Aeriene Române. În timpul exerciţiului, va avea loc una dintre cele mai mari operaţiuni de desant aerian din Europa de după cel de-Al Doilea Război Mondial, cu implicarea a aproximativ 2.000 de paraşutişti din Franţa, Germania, România, Spania, Statele Unite ale Americii şi Ţările de Jos.

Principalele secvenţe ale exerciţiului se vor desfăşura în Baza 71 Aeriană General Emanoil Ionescu din Câmpia Turzii, poligonul Bogata din Turda, Centrul Naţional de Instruire pentru Luptă Getica din Cincu şi poligonul din comuna Ştiuca. De asemenea, se vor folosi facilităţi ale Bazei 90 Transport Aerian Comandor aviator Gheorghe Bănciulescu din Otopeni, Baza Aeriană de Instruire şi Formare a Personalului Aeronautic Aurel Vlaicu din Boboc şi Aeroportul Banat din Caransebeş.

Un punct culminant pentru public va fi survolarea Aeroportului Banat Caransebeș de către toate aeronavele din cadrul Grupului Operativ de Aviație. Acesta va avea loc pe 8 mai, în jurul orei 16:00. Deși accesul publicului nu poate fi permis, operațiunile de zbor vor fi vizibile din afara aerodromului.

SWIFT RESPONSE 24 este condus de Corpul V al Forţelor Terestre ale Statelor Unite şi presupune operaţiuni aeriene comune pentru creşterea gradului de pregătire şi de interoperabilitate cu forţele aliate, contribuind la eforturile de descurajare ale NATO. Exerciţiul implică aproximativ 3.650 de militari din SUA şi 9.500 din statele aliate şi partenere, fiind programat să înceapă cu operaţii aeriene şi de desant.

Anul acesta, SWIFT RESPONSE este conexat cu exerciţiile naţionale QUADRIGA SOUTH din Germania, DACIA 24 din România şi SPRING STRIKE din Suedia.

Exerciţiul se desfăşoară pînă în data de 31 mai, include peste 40.000 de militari din 20 de ţări aliate şi partenere şi este cel mai mare exerciţiu al armatei americane din Europa. Acesta urmăreşte dezvoltarea instruirii în format aliat şi consolidarea capacităţii de apărare a Alianţei, fiind conexat cu exerciţiul STEADFAST DEFENDER 24 al NATO.

„Pero non son hombres, son demonios!”

Astăzi, se împlinesc 161 de ani de la Bătălia de la Camerone, iar Legiunea marchează și împlinirea a 70 de ani de la luptele purtate la Dien Bien Phu.

Legiunea Străină, a luat fiinţă prin ordonanţa emisă la 10 martie 1831, semnată de regele Franţei Louis Philippe, ca un vîrf de lance al armatei coloniale franceze în operaţiunile împotriva triburilor kabile şi berbere, conduse de Abd el Kader, pentru cucerirea Algeriei, începută în anul anterior. Sute de campanii militare au trecut peste chipiurile albe. Poate mii! Însă, în timpul campaniei din Mexic, se consumă evenimentul cel mai reprezentativ din istoria Legiunii, unul din momentele care au dat naştere LEGENDEI…

La 30 aprilie 1863, compania căpitanului Danjou, formată din 62 de legionari, ţine piept într-o Hacienda din sătucul Camerone de Tajeda, pînă la ultimul om, asaltului a mai bine de 2.000 de mexicani. Compania cuprindea inițial un număr de 120 de militari, însă boala a înjumătățit acest număr la 62 de militari apți combatanți. Iar naționalitățile lor erau multiple: austrieci, belgieni, elvețieni, francezi, germani, olandezi, polonezi, prusaci, 1 danez, 1 spaniol, 1 italian, 1 englez. Toți aveau vârste cuprinse între 17 și 40 de ani, căzuți eroic, la datorie, într-o luptă inegală. Pierderile mexicane se cifrează, după diverse surse, între 500 și 800 de militari.

La aflarea veștii despre eroica și curajoasă faptă de arme a Legiunii străine de la ferma Camerone, din 30 aprilie 1863, împăratul Napoleon al III-lea a ordonat înscrierea pe steagul Legiunii a vestitei inscripții „Camerone 1863”. Tot în urma unui ordin imperial, pe zidurile de la Domul Invalizilor au fost gravate numele căpitanului Danjou și ale sublocotenenților Vilain și Maudet.

De atunci, 30 aprilie, ZIUA CAMERONE, este cea mai importantă sărbătoare a Legiunii străine! În fiecare an, la 30 aprilie, începînd din 1906, în toate unitățile Legiunii străine este citită, într-o ceremonie impunătoare, relatarea „oficială” a bătăliei de la hacienda Camerone, gloriosul „Alamo” al acestei unități de elită a armatei franceze.

Pe locul bătăliei, a fost ridicat la 1892 un monument. Un altul a fost ridicat ulterior, în locul celui dintîi, mai impunător, la 1948, inaugurat oficial la 1963. Pe acesta poate fi citită și astăzi următoarea inscripție: „Aici fură mai puțin de 60, care s-au opus unei întregi armate. Masa acesteia i-a zdrobit. Viața mai degrabă decît curajul i-a abandonat pe acești soldați francezi la Camerone, la 30 aprilie 1863. În memoria lor, patria a ridicat acest monument.”

Este sărbătoarea de care se agaţă orice legionar! Este cea mai importantă sărbătoare a Legiunii: cinstirea camarazilor căzuţi, cinstirea eroismului lor, şi nu data de 10 martie cînd acest corp de armată se naşte din voinţa Statului (a regelui dar… statul sînt eu!). Am cunoscut mulţi legionari care, dezamăgiţi de propriile Patrii, au hotărît să slujească una singură şi să strige: LEGIO PATRIA NOSTRA, sau să cînte: Copii profitați de război căci pacea va fi teribilă!

Totodată, Legiunea celebrează eroismul camarazilor căzuți în deaztrul de la Dien Bien Phu, în urmă cu 70 de ani, înfrîngere care a marcat sfîrșitul colonialismului francez în Indochina.

În această lumină, mă gîndesc cum după 1989 am abandonat simbolurile care dădeau românilor curajul de a merge înainte, simboluri internaţional valabile: imn, drapel, stemă. A trebui să intrăm în NATO pentru ca militarii români – singurii care au un contract de muncă DE SÎNGE – cu România, să redescopere simbolurile fundamentale şi importanţa lor.

Nici o bătălie celebră românească nu este sărbătorită de armata română!

Civilii nu le preţuiesc nici acum!

Nu am reuşit să depăşim, ca popor, simbolistica primordială a popoarelor africane: primăvară, cules, vară, zi, noapte, semănat, recolte etc. Nimic monumental! Nimic durabil! Personalităţile noastre sînt „parcate” în Cimitirul Bellu. Prin comparaţie, polonezii aşează aceste personalităţi în Castelul Wavel, din Krakowia, o rachetă monumentală care-i înalţă deasupra naţiunii! Şi, apropo de poloniezi! Un mare popor, legat de simboluri. Am urmărit în acea duminică neagră înmormîntarea preşedintelui Poloniei şi a soţiei sale, ceremoniile, cortegiul, sutele de mii de oameni adunaţi să-i conducă pe ultimul drum. M-a impresionat cum oamenii aruncau zeci de flori pe capota maşinii americane, Hummer, care tracta afetul de tun cu coşciugul preşedintelui. Brusc, mi-am adus aminte de o altă scenă pe care nu o voi putea uita niciodată: copil fiind, am văzut la televizor trenul acela sumbru care aducea trupul preşedintelui Tito la Belgrad. Sute de mii de sîrbi aşezau flori pe calea ferată în faţa trenului mortuar. Sute de mii de fire! Fantastic! Mă gîndesc cum ar fi reacţionat poporul român dacă i s-ar fi întîmplat o astfel de tragedie!

Popoarele mari, monumentale, din istoria noastră, dăinuie prin simboluri. Între Carpaţi şi Mare s-au aşezat, confortabil, impostorii şi incompetenţii. Din cauza lor, poporul român este în pericol de moarte!

Bon Cameron a tous!

ORDINEA INTERNAȚIONALĂ BAZATĂ PE REGULI

BMTF, 30 apr –  Oficialii israelieni și americani sînt alarmați de intenția Curții Penale Internaționale de emitere a mandatelor de arestare pentru înalți oficiali guvernamentali, sub acuzații legate de conflictul din Gaza, au spus mai mulți oficiali israelieni și străini citați de New York Times și Times of Israel. Decizia ar reprezenta o lovitură morală majoră și ar afecta serios statutul internațional al țării, scrie presa israeliană.

CPI ar emite în următoarele ore mandate de arestare internațională pe numele actualului premier Benjamin Netanyahu, dar și pentru liderii Hamas.

Statele Unite și Israelul fac în prezent un efort concertat pentru a împiedica planurile Curții Penale Internaționale (CPI) de a emite mandat împotriva premierului Benjamin Netanyahu și a altor înalți oficiali israelieni, a declarat duminică o sursă guvernamentală israeliană pentru The Times of Israel.

Chiar dacă nu vor putea fi puse în aplicare efectiv, mandatele de arestare emise de instanță ar fi o lovitură morală umilitoare, în special pentru Israel, care de luni de zile se confruntă cu reacții internaționale critice în legătură cu acțiunile sale în Gaza, inclusiv din partea președintelui american Joe Biden, scrie New York Times.

Statele Unite nu recunosc jurisdicția Curții Penale Internaționale, iar Israelul nu este membru al Curții, cu sediul la Haga, și nu îi recunoaște jurisdicția, dar teritoriile palestiniene au fost admise ca stat membru în 2015.

Netanyahu a spus și el că orice decizie a CPI nu ar afecta acțiunile Israelului, dar ar crea un precedent periculos.

„Sub conducerea mea, Israelul nu va accepta niciodată orice încercare a Curții Penale Internaționale de la Haga de a submina dreptul său fundamental de a se apăra”, a declarat Netanyahu.

Ministerul Sănătății din Gaza, condus de Hamas, spune că peste 34.000 de palestinieni au fost uciși de Israel în timpul războiului, dar numărul nu poate fi verificat în mod independent. IDF afirmă, la rîndul său, că a ucis peste 13.000 de teroriști în Gaza, pe lîngă cei aproximativ 1.000 care au fost uciși în interiorul Israelului la 7 octombrie și imediat după această dată.

Conform Departamentului de Stat al SUA, cinci unități ale armatei israeliene sînt responsabile pentru încălcări grave ale drepturilor omului în cursul unor incidente care au avut loc în afara Fâşiei Gaza înainte de izbucnirea conflictului din octombrie dintre Israel și Hamas. Patru dintre unități au remediat efectiv acele abateri, în timp ce autorităţile israeliene au transmis informații suplimentare cu privire la a cincea unitate, iar reprezentanţii SUA continuă discuţiile cu guvernul israelian pe această temă, a declarat purtătorul adjunct de cuvînt al Departamentului de Stat, Vedant Patel, în cursul unei conferinţe de presă.

Pe de altă parte, premierul israelian a calificat drept „oribile” demonstrațiile pro-palestiniene din campusurile americane, afirmînd că „trebuie să înceteze”, potrivit AFP. „Ceea ce se întîmplă în campusurile universitare americane este oribil. Hoardele antisemite au pus stăpînire pe universități importante”, a declarat Benjamin Netanyahu într-un comunicat. Acești manifestanți „cer anihilarea Israelului, atacă studenți evrei, atacă profesori evrei, ceea ce amintește de ceea ce s-a întîmplat în universitățile germane în anii 1930”, a adăugat el. „Acest lucru este inacceptabil. Trebuie să înceteze”, a adăugat el.

Mai multe universități americane de prestigiu au fost zguduite de proteste împotriva războiului ucigaș al Israelului în Fâșia Gaza, ca răspuns la atacul mișcării islamiste palestiniene Hamas pe teritoriul israelian la 7 octombrie.

În paralel, Africa de Sud acuză Israelul la Curtea Penală Internațională că a comis un genocid în Gaza și că nu a pedepsit persoanele responsabile de incitare la genocid. Procuratura a citat declarații ale prim-ministrului Benjamin Netanyahu, ale președintelui Isaac Herzog și ale miniștrilor israelieni ca dovadă a intenției de genocid, relatează Haaretz și AFP.

Israelul încalcă angajamentele pe care şi le-a asumat în virtutea Convenţiei ONU a genocidului, semnată în 1949 după Holocaust, iar atacul de la 7 octombrie al Hamas nu poate justifica încălcarea acestei convenţii, a acuzat Africa de Sud la Curtea Internaţională de Justiţie (CIJ), cea mai înaltă jurisdicţie a ONU, relatează AFP.

Purtătorul de cuvînt al guvernului israelian, Eylon Levy, a comparat procesul cu o teorie a conspirației antisemită veche de secole, care îi acuza în mod fals pe evrei că ucid bebeluși pentru ritualuri: „Statul Israel va risipi calomnia absurdă a Africii de Sud”.

JURNALIȘTII NU MAI PUN ÎNTREBĂRI

Zilele trecute, cineva, lovit bine în cap de razele soarelui și de țoiul care părea fără sfîrșit, m-a provocat să explic, pe ințelesul lui, cum vine traba asta cu jurnalismul din România. Zilele trecute am tăcut, dar astăzi, mi-am propus să-i răspund omului, pre limba lui, cam cum stăm cu meseria asta a noastră, pe cale de dispariție. Pentru că, după toate cele trăite şi văzute în ultimii ani, în media din România, o întrebare pare să revină, din ce în ce mai des, ca o obsesie, în mintea şi pe buzele fiecăruia dintre noi: „Ce e mic, rău, negru, urît şi bate la uşă”? Răspunsul e la fel de neprietenos: „Viitorul”!

Dimineaţa, înainte de a pleca la serviciu, sau seara, cînd obosit de viermuiala de peste zi ţi-ai dori o lume numai a ta, constaţi cu amărăciune că tranziţia în care te zbengui nu e ceva trecător, că existenţa e ceva la limita hazardului şi că singurele certitudini sînt, şi de acum încolo, schimbarea şi nesiguranţa! Analiştii şi observatorii afirmau prompt că după 11 septembrie 2001 lumea nu va mai fi aceeaşi. Şi chiar nu mai este lumea pe care o ştiam! Societatea românească contemporană pare să-şi fi pierdut busola şi minţile! Lumea aşezată şi predictibilă pe care o cunoşteai a dispărut peste noapte, lăsînd, în locul ei, incertitudine şi frica zilei de mîine. Şi, mai presus de toate, constaţi cu amărăciune, că nici nu ai cui să spui, să mărturiseşti, temerile şi angoasele tale. Eşti singur, într-o societate de oameni singuri, care-şi vede fiecare de propria luptă pentru supravieţuire. Coeziunea socială nu mai există, solidaritatea se manifestă din cînd în cînd, compasiunea apare mai rar.

România este un mediu propice propagării zvonurilor. Presa din România este oglinda societăţii. Ori, într-o societate destructurată, presa este aşişderea! După o perioadă de pionierat în care jurnalismul românesc a însemnat mai mult terapie post-comunistă, iată că a venit „timpul profesionismului”, ar spune deontologii. Mass-media s-a împărţit, destul de repede în trusturi, corporaţii şi presă locală.

Corporaţiile la rîndul lor, sînt de două feluri: cele străine şi cele cu capital românesc. Pentru consumatorul de media din România, însă, acestea nu sînt decît de două feluri: bune şi proaste! Puţin îi pasă de interesele trusturilor care se află în spatele ştirilor sau campaniilor de presă. Nici nu are timp să se gîndească la aest lucru. Îşi dă seama totuşi că actul jurnalistic este din ce în ce mai slab. La televizor urmăreşte, sau varianta mişcată a tabloidelor, sau false vedete, pline de ifose, grasiate şi tîmpe care pun întrebări prestabilite cu grijă în aşa fel încît discuţia din studiourile televiziunilor de ştiri să nu cumva să alunece într-o direcţie care nu mai este convenabilă proprietarului. Jurnalismul de slabă calitate este o realitate! O realitate întreţinută chiar de breasla noastră! Din păcate! Organizaţiile de media, atîtea cîte sînt, puţine, nu pot influenţa, şi nici nu şi-au propus, actul jurnalistic. Şi asta pentru că, ani de zile, deontologii presei româneşti au încercat să ne convingă că presa nu mai este cureaua de transmisie între societate şi conducători! Presa are menirea primordială de a distra! Ori pentru distracţie, nu e nevoie de multă specializare! Aşa au dispărut cea mai mare parte dintre specialiştii presei autohtone. A fi jurnalist specializat pe justiţie, securitate, economie, cultură, era sinonim cu a fi jurnlist comunist! Presa centrală, economică, culturală, sportivă, a atras o mică parte dintre jurnaliştii specializaţi. Restul, însă, s-au pierdut în noul mecanism de a face presă în România. Presa locală este cea mai afectată de aceste transformări. În ultimii ani, ziarele şi-au redus numărul şi tirajele, proprietarii au „sărăcit”, ziariştii locali au devenit mai vulnerabili şi mai puţini. Despre independenţa presei se vorbeşte numai la şcoală! Dacă vei căuta, rar vei găsi în provincie un jurnalist care să-ţi spună că e specializat pe un anumit domeniu. Cei mai mulţi au în portofoliu mai multe domenii, majoritatea fără nici o legătură între ele. Un specialist, evident, costă! Ori, în presa locală salariile sînt la limita supravieţuirii, iar oferta de candidaţi impresionantă. Noile facultăţi de jurnalistică au pregătit, în ultimii ani, forţă de muncă pentru această „industrie”. Este, însă, mult mai comod şi mai spectaculos să scrii o ştire despre chiloţii vînzătoarei din colţ, decît despre promovarea culturii de securitate.În aceste condiţii, profunzimea actului jurnalistic a dispărut aproape definitiv, iar presa se face vinovată, şi ea, de situaţia gravă în care a ajuns societatea românească.

Criza prelungită în care ne aflăm impune „naşterea” unor jurnalişti de criză.

Radioul public este singurul care acoperă complet întregul teritoriu al României şi este de importanţă strategică, dată fiind transmisia prin relee şi în mai multe lungimi de undă. Un serviciu public media joaca un rol important în discursul democratic în toate ţările europene şi reflectă maturitatea democraţiei. Strada îşi caută vocea, îşi încearcă forţele, caută să recupereze mesajul critic după decenii de somnolenţă. Piaţa informaţiei de interes public de la noi este în criză şi asistăm la o degradare a informaţiilor din spaţiul public sufocat de propagandă şi PR. Jurnaliștii nu mai pun întrebări!

Media publice, radioul și televiziunea, rămîn altfel în ciuda numeroaselor tare și ostilități.

IMAGINEA HECATOMBEI

Palestine flag with brush paint textured isolated on white background. Vector illustration EPS10

BMTF, 29 apr – Mai mult de un deceniu este necesar pentru îndepărtarea molozului și a explozibililor de la bombardamentele israeliene din Gaza, declară oficialii ONU cu jumătate de gură, scriu agențiile internaționale.

Cantitatea imensă de moloz, inclusiv muniție neexplodată, lăsată de bombardamentele israeliene din Gaza ar putea dura mai mult de un deceniu pentru a fi îndepărtată, a declarat un oficial al ONU la 26 aprilie, subliniind amploarea masivă a atacurilor israeliene asupra zonelor urbane civile de la începutul războiului, în octombrie.

Pehr Lodhammar, ofițer superior în cadrul Serviciului ONU de acțiune împotriva minelor (UNMAS), a declarat în cadrul unei conferințe de presă la Geneva că războiul a lăsat aproximativ 37 de milioane de tone de resturi în această fîșie urbanizată și dens populată. El a spus că, deși este imposibil de determinat cantitatea exactă de muniție neexplodată găsită în Gaza, s-a estimat că, în anumite condiții, ar putea dura 14 ani pentru a îndepărta resturile, inclusiv molozul de la clădirile distruse.

„Știm că, de obicei, există o rată de eșec de cel puțin 10% din muniția de serviciu terestră care este trasă și nu funcționează”, a spus el. „Vorbim despre 14 ani de muncă cu 100 de camioane”.

Reuters notează că bombardamentele și campania terestră a Israelului „au redus o mare parte din teritoriul îngust, de coastă, cu 2,3 milioane de oameni, la un pustiu, cu majoritatea civililor fără adăpost, înfometați și cu risc de îmbolnăvire”.

În noiembrie, Associated Press transmitea că bombardamentele Israelului a transformat o mare parte din nordul Gaza într-un „peisaj lunar nelocuibil”. Cartiere întregi au fost șterse. Case, școli și spitale au fost distruse de raidurile aeriene și pîrjolite de tirurile tancurilor. Unele clădiri sînt încă în picioare, dar cele mai multe sînt niște obiective zdrobite”.

Bombardamentele israeliene au lăsat în urma lor distrugeri similare în centrul și sudul Gaza, inclusiv în al doilea oraș ca mărime al enclavei asediate, Khan Yunis.

Forțele israeliene bombardează în prezent Rafah, un oraș de la granița dintre Gaza și Egipt, în pregătirea unui asalt terestru și acolo.

„Se estimează că 45.000 de bombe au fost lansate asupra Fâșiei Gaza în primele trei luni ale conflictului. Cu toate acestea, pe baza unei rate de eșec cuprinse între 9% și 14%, este posibil ca mii de bombe să nu fi funcționat conform planului și să nu fi explodat la impact, sfîrșind împrăștiate în ruine pe tot teritoriul”, a declarat în martie pentru AFP Anne Hery, director de advocacy la ONG-ul Humanity & Inclusion.

Rămășițele explozive de război nu numai că ucid mulți civili, dar provoacă și răni complexe și invalidante, greu de tratat în mijlocul războiului.

„Unele răni cauzate de resturile explozive de război necesită sprijin pe viață, ca să nu mai vorbim de trauma psihologică care afectează victimele, uneori comunități întregi, timp de mulți ani”, a spus Hery. „Și nu doar atunci când ai fost o victimă sau ai pierdut pe cei dragi, ci și atunci când ai trăit săptămâni întregi cu frica de bombe”.

Războiul Israelului lasă Gaza din ce în ce mai mult nelocuibilă. Aproximativ 85 la sută din cei 2,3 milioane de locuitori din Gaza au fost strămutați pe plan intern, inclusiv peste un milion în Rafah. Mulți dintre ei trăiesc în orașe de corturi improvizate. Oficialii israelieni și-au declarat dorința ca palestinienii să părăsească „voluntar” Gaza pentru a face loc controlului israelian permanent și pentru a stabili așezări evreiești în locul orașelor palestiniene distruse.

CONECTAT LA APOCALIPSĂ*

SIGURANȚA JURNALIȘTILOR PE PRIMUL PLAN!

* CONECTAT LA APOCALIPSĂ – volum în pregătire

BMTF, 19 apr – Persoana care, în mod regulat și pe baza unei remunerații, depune o activitate ce constă în a contribui prin cuvînt, vorbire sau imagine, la una sau mai multe mass-media se numește JURNALIST” (“Statutul Federatiei Internationale a Jurnalistilor”). Jurnalistul poate fi privit ca o componentă esențială a culturii, deoarece reflectă, documentează și interpretează evenimentele și valorile unei societăți. Prin intermediul reportajelor, analizelor și interviurilor, jurnalistul contribuie la formarea și transmiterea culturii, influențînd modul în care oamenii percep și înțeleg lumea din jurul lor. Inclusiv a culturii de siguranță!

În ciuda acestor definiții, din 22 aprilie 1999, jurnaliștii au devenit ținte în războiul nebunilor cu lumea! În ultimul deceniu, peste 1.300 de jurnalişti au fost ucişi pentru munca lor, crime care au rămas aproape mereu nesancţionate. Peste 200 de jurnaliști palestinieni au fost uciși, numai în ultimele luni de conflict, în Fîșia Gaza!

„În mijlocul haosului și al violenței, jurnaliștii de război sînt steaguri ale demnității umane și ale libertății presei. Sînteți ochii și urechile lumii, iar munca voastră este esențială pentru ca publicul să înțeleagă tragediile și complexitățile conflictelor din întreaga lume” a afirmat președinta CNA, Monica Gubernat, la decernarea Premiilor de Excelență pentru Jurnaliștii de Război. Și mi-a plăcut mult această afirmație!

Astăzi, amenințările împotriva jurnaliștilor constituie amenințări fundamentale pentru democrație – și, noi toți, jurnaliști și societate, avem responsabilitatea să rezistăm acestui asalt continuu. Sîntem într-o perioadă în care libertatea presei este de o importanță fundamentală.

Amplificarea CRIZEI la nivel naţional şi mondial implică urgent adoptarea de măsuri excepţionale, inclusiv din partea mass-media. Lipsa instruirii adecvate în domeniul siguranţei, al mediului ostil şi al situaţiilor de urgenţă, nu mai este neglijenţă ci ignoranţă criminală!

De aceea, consider esențială sporirea capacităţii jurnaliştilor de a lua decizii, nu substituirea acesteia, dar și crearea unei culturi a siguranței în mediul jurnalistic local și național.

De unde plec? O observație: punem din nou căruța înaintea boilor și expresia poate fi utilizată peiorativ, dacă vreți! Pentru că risipim energie și resurse uriașe pentru a discuta și genera politici de mediu, care-și propun să reglementeze viața societății pentru diminuarea amprentei de carbon și oprirea încălzirii globale. Avem de a face cu o șmecherie și un business, dar despre asta, altă dată, acum nu ne ocupăm de asta, ci de consecința diseminării acestor politici mincinoase. În grandomania lui, OMUL are impresia că suma activităților lui, ale LUI, pe suprafața planetei influențează în mod decisiv clima. EL, omul, se așează în centrul Lumii, ignorînd, bunăoară, influența Soarelui, a mecanicii cosmice ș.a.m.d. cele care – spun specialiștii – au făcut ca Emisfera nordică, de exemplu, să iasă din Mica Eră Glaciară de 300 de ani, abia în 1980.

Noi, jurnaliștii, în loc să promovăm pe nemestecate businessul încălzirii globale din vina omului, business îmbrăcat ideologic, mai bine am informa publicul, instruindu-l cum să se adapteze să trăiască într-o lume tot mai caldă și în plină schimbare! Protecție și siguranță personală vs. politici de anihilare a evoluției. Asta facem noi! Nu promovăm uciderea bovinelor și tocana de cărăbuși, ci oferim informații de bază pentru propria siguranță.

Jurnaliștii au nevoie de o pregătire continuă pentru propria siguranță. Atît cei care acoperă mediatic situațiile de urgență și dezastrele naturale – incendii de pădure și vegetație, inundații, cutremure, alunecări de teren, furtuni etc – cît și cei care transmit din mijlocul revoltelor sociale, a protestelor scăpate de sub control, sau zone de conflict armat. Sînt noțiuni de bază, simple, despre propria siguranță, despre cum să te protejezi în așa fel încît să nu devi o știre. Despre auto-evaluarea personală, pregătirea misiunii, evaluarea riscurilor, echipamente de protecție, truse de prim ajutor și pregătire medicală de bază pentru răspuns la traumă.

Revoltele sociale, protestele și alte adunări publice aglomerate sînt situații dinamice care pot deveni rapid periculoase sau violente. Este important ca jurnaliștii să înțeleagă mediul de lucru și să fie pregătiți pentru eventualele riscuri. Acoperirea mediatică a tulburărilor civile pot avea consecințe neprevăzute, de la arestare, pînă la atacuri direcționate cu corpuri contondente sau gaze. De aceea, jurnaliștii trebuie să anticipeze riscurile, să identifice potențialele amenințări și să-și planifice retragerea din zona ostilă.

Jurnalismul de război este una dintre cele mai dificile sarcini pe care și le poate asuma un jurnalist. Mass-media joacă adesea un rol-cheie în conflictele şi situaţiile de criză de astăzi. Practic, rolul lor poate să îmbrace două forme diferite și opuse. Fie mass-media ia parte activă în conflict, și are responsabilitatea creşterii violenței, sau rămîne independentă și în afara conflictului, contribuind astfel la soluționarea conflictelor și atenuarea violenței. Jurnaliștii care acoperă conflictele armate se confruntă cu o sumedenie de provocări, de la supraviețuire în mediul ostil, la echipamentul de protecție balistică, individual, o pregătire multiplă, intensă și continuă. Cînd epuizarea își face simțită prezența, încărcătura factuală este dominată de surplus emoțional, care ajunge să predomine în raport cu diseminarea informației, ceea ce se traduce prin remodelarea realității și, implicit, prin mistificarea ei!

Riscurile cresc în timp ce bugetele redacțiilor se micșorează!

Conform unor rapoarte internaționale redactate de organizațiile de protecție a jurnaliștilor, incidența hărțuirii în masă a jurnaliștilor este în creștere alarmantă, mai ales în statele civilizate și democrațiile consolidate.

Este clar că tonul abordării s-a schimbat semnificativ. A devenit legitim să hărțuiești, să intimidezi, să lovești și chiar să ucizi un jurnalist! De aceea, EUROPA s-a gîndit să facă ceva. Jurnaliştii contează, Campania Consiliului Europei pentru Siguranţa Jurnaliştilor este o iniţiativă care vizează promovarea libertăţii presei şi protejarea jurnaliştilor de violenţă, ameninţări şi hărţuire în timpul îndeplinirii sarcinilor lor. Nu este însă suficient. Trebuie să contribuim cît mai mulți pentru formarea unei culturi a siguranței în profesia noastră!

Există voci care pune sub semnul întrebării importanța libertății presei independente și promovează batjocorirea jurnaliștilor și subminarea rolului lor important în societatea democratică. O normă pare să se fi schimbat și la asta au contribuit și contribuie un număr de politicieni proeminenți, care folosesc o retorică disprețuitoare față de jurnaliști, descriind mass-media ca fiind inamicul poporului. Această atitudine îi legitimizează și pe alții să facă același lucru! În timp ce amenințările sînt în creștere, tot mai puține voci susțin rolul important al jurnaliștilor în societate! Iar acest lucru devine o tendință periculoasă!

Dacă vrem să schimbăm ceva, trebuie să începem prin a învăța să ne protejăm singuri. Să ne sprijinim reciproc. Să milităm pentru ca atitudinile să se schimbe.

Noi, încercăm, deocamdată, doar pe trei domenii: situații de urgență, revolte sociale și conflicte armate. Proiectat pentru femei și bărbați care trăiesc sau lucrează în medii violente, inclusiv agresiune sexuală, Boot-camp-ul HEST al BMTF Risk AkDemy include: analiza situaţiei preliminare în vederea evitării de a deveni ţintă, evaluarea și planificarea riscurilor, prim-ajutor de urgență, siguranța personală, situaţii de urgenţă şi revolte sociale. Scopul boot-camp-ului HEST este de a-i învăţa pe jurnalişti să evalueze riscul şi să se comporte corespunzător în cazul conştientizării unui pericol. Urmărim sporirea capacităţii jurnaliştilor de a lua decizii, nu substituirea acesteia!

Pentru propagandiștii schimbărilor climatice de către om și bovine: În România, Mica Eră Glaciară s-a încheiat în 1980!


·       Titlul articolului aparține redacției m-securitynews.ro

www. Infoclima.ro  Dr. Aritina Haliuc

Cercetatător postdoctoral (Environnements et Paléoenvironnements Océaniques et Continentaux), Universitatea din Bordeaux, Franța. Domenii de cercetare: Paleoclimatologie, Climatologie istorică, Schimbările climatice și impactul acestora asupra mediului și societății.

Mica Eră Glaciară a fost un fenomen de iarnă cu temperaturi foarte scăzute în timp ce verile au fost calde și uscate (sezonalitate ridicată). Chiar dacă suntem într-o perioadă de încălzire, e important să ne uităm la perioadele reci din trecut, pentru că ne oferă un analog pentru a înțelege variabilitatea climatică, dar și relația dintre climă și societate. Ce putem învăța de la trecut este migrarea din mediile vulnerabile, ajutor și suport pentru comunitățile vulnerabile precum și adaptarea la noile realități. Acesta ne arată că schimbările climatice din ultimele secole au consecințe profunde asupra civilizației și că nu ne ajută să le ignorăm. 

Când a început Mica Eră Glaciară?

Mica Era Glaciară (Little Ice Age, LIA) a avut loc în urmă cu aproximativ 800 de ani și a fost cea mai rece perioadă din ultimii 12.000 de ani din Emisfera Nordică. În Emisfera Sudică, Mica Era Glaciară a început cu două secole mai târziu. Intervalul cuprins între secolele 1600-1700 este singurul interval rece observat la nivel global, documentat atât în Emisfera Nordică cât și în cea Sudică. În această perioadă, temperaturile au scăzut cu aproximativ 1-2°C și a avut consecințe în special, în Europa, cu scăderea recoltelor, foamete și pandemii ducând la moartea a milioane de oameni. Mica Eră Glaciară a fost un fenomen de iarnă cu temperaturi foarte scăzute în timp ce verile au fost calde și uscate (sezonalitate ridicată).

Termenul Little Ice Age (LIA, Mica Eră Glaciară) a fost introdus în 1939 de François E. Matthes în relatarea sa despre evoluția ghețarilor din Sierra Nevada, Statele Unite. Această răcire a fost cauzată de scăderea radiației solare atribuită modificărilor în orbita Pământului. Termenul a început să fie folosit la scară largă după publicațiile lui Grove în 1988 și 2004 care arată că în ceastă perioadă ghețarii au avansat în mai multe masive montane din Emisfera Nordică. Începând cu mijlocul secolului al XX-lea, numeroase studii și modelări matematice au adus evidențe despre această perioadă iar termenul a fost acceptat de comunitatea științifică ca reprezentând faze reci multi-seculare ce au afecta Emisfera Nordică. Primele măsurători instrumentale au început în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea deci începând cu acea perioadă sunt disponibile date la rezoluție foarte bună.

Pentru a obține informații pentru perioade de timp mai lungi, folosim indicatori (martori tăcuți) care înregistrează modificări de climă (temperatură, precipitații, vânt) cum sunt documentele scrise (cronici, registre), sedimentele, speleotemele, inelele de creștere a arborilor. Începând din secolul al XIV-lea, temperaturile au început să scadă cu 1-2°C, urmând ierni foarte reci ce au dus la înghețarea râurilor și a zonelor costiere. Această răcire a dus la o criză în toată Europa determinată de încetarea comerțului și a comunicațiilor, scăderea producției agricole alimentând revolte, războaie și ciumă/pesta.

În Europa se remarcă patru episoade foarte reci și anume 1460, 1600, 1690, 1825. În jurul anului 1270, se  observă trecerea de la un regim climatic stabil către o perioadă marcată de instabilitate/variabilitate ridicată, de la un an la altul, atât la nivelul temperaturilor cât și la nivelul precipitațiilor. Această instabilitate este vizibilă în arhivele naturale din Europa nordică care arată fluctuații de la un an la altul al temperaturii apei Oceanului Atlantic. Spre exemplu, perioada 1315-1318 a fost caracterizată de condiții umede, reci în Europa nordică corespunzând cu Marea Foamete.

În Europa centrală și vestică, primele două decade ale secolului al XVI-lea au fost marcate de ierni severe urmate de o perioada mai caldă (1520-1560) pe întreg continentul. În acest interval, mijlocul anilor 1500, iernile severe au lipsit iar temperaturile de primăvară, vară și toamnă au fost comparabile cu cele din secolului al XX-lea. Aceste condiții au fost favorabile pentru agricultură și creșterea populație. Anul 1540 a fost cel mai cald și uscat an din intervalul 1500-2000. În jurul anul 1570, temperaturile de vară dar și cele de toamnă și primăvară au scăzut considerabil determinând o criză umanitară severă în toată Europa. În perioada 1570-1600 temperaturile din timpul verii au fost cu 0.8°C mai scăzute comparativ cu intervalul 1961-1990. În aceată perioadă ghețarii au avansat, ghețarul Grindelwald din Alpii elvețieni a înaintat cu aproximativ 1 km distrugând pădurea și fermele aflate în calea sa. În Scandinavia, se remarcă sfârșitul secolului al XVI începutul secolului al XVII cu veri foarte reci, Europa vestică și centrală prezintă același trend climatic cu excepția iernilor care au fost mai reci în Europa centrală comparativ cu temperaturile din centrul Angliei. Spre exemplu, în perioada 1500-1800 în Europa centrală temperaturile din timpul iernii și toamnei au fost cu 1.1°C și respectiv 0.6°C mai reci decât perioada 1961-1990. În zona mediteraneană, în special în Pirinei (Spania) dar și în Apenini (Italia și Slovenia), LIA este marcată de extinderea ghețarilor.

În perioada 1600-1700, iernile au fost cu aproximativ 1°C mai reci comparativ cu 1961-1990 dar în jurul anul 1680-1700 temepraturile din perioada primăverii și a verii scad cu aproximativ 0.8°C comparativ cy 1961-1990. Între 1700 și 1800, temperaturile de iarnă scad cu aproximativ 0.9°C dar temperaturile extreme din timpul verii nu sunt frecvente. După cum arată un studiu din 2005 analizând peste 169 de ghețari, extinderea maximă a ghețarilor a avut loc în jurul anului 1800. 

Impactul Micii Ere Glaciare asupra societății

Înainte de revoluția Industrială societățile erau predominant agrare. Nu există o relație directă între temperaturile scăzute și impactul asupra societății dar indirect, societatea depinde de agricultură și creșterea animalelor iar acestea din urmă depind de climă/vreme. Spre exemplu, înghețul timpuriu sau târziu afectează calitatea și cantitatea hranei și duc la creșterea prețurilor alimentelor. În vremurile mai îndepărtate, prețurile crescute ale alimentelor de bază și lipsa hranei pentru creșterea animalelor a dus la numeroase revolte dar și la extinderea bolilor infecțioase pe fond de malnutriție.

Dar să ne uităm la Europa, partea centrală, estică și vestică a continentului sunt vulnerabile în special la temperaturile scăzute din sezonul de însămânțare și cel de creștere a plantelor (primăvară-vară) dar și la excesul de precipitații din toamnă. Dacă primăvara este foarte rece, atunci producția de grâu și cantitatea de nutreț va fi foarte scăzută determinând scăderea producției produselor animale de bază (lapte, carne etc.).

Dacă verile sunt reci și umede atunci producția (și calitatea) de cereale și produsele obținute din acestea (făină etc) sunt puternic afectate, pe deasupra acestea devin vulnerabile la mucegai și alte boli specifice grânelor împiedicând stocarea lor peste iarnă. Spre exemplu, în Scandinavia, temperaturile scăzute din vara anului 1601, considerată una din cele mai reci veri ale ultimelor două milenii, a avut efecte devastatoare asupra agriculturii din regiune. Mai mult, dacă treieratul grânelor are loc într-o perioadă umedă acesta își pierde din proprietățile nutritive și  implicit afectează și calitatea produselor animale. Temperaturile scăzute de la începutul toamnei afectează strugurii și calitatea vinului și scurtează perioada pentru pășunat. De asemenea, acestea întârzie semănatul și fixarea elementelor nutritive în sol cu efecte asupra semănăturilor din anul următor.

Din ce cauze s-a întâmplat Mica Eră Glaciară?

Cauzele principale ale Micii Ere Glaciare nu sunt foarte clare, dar se pare că este vorba de o combinația între numeroasele erupții vulcanice care au avut loc în acea perioadă și reducerea activității/petelor solare (grand solar minima) care afectează distribuția energiei solare la suprafața terestră, circulația atmosferică și oceanică și implicit temperaturile. În acest interval au avut loc numeroase erupții vulcanice printre care cele mai cunoscute sunt cele din Indonesia, vulcanul Samalas (1257), Ecuador vulcanul Quilotoa (1280) și Mexic, vulcanul El Chichon (1360). Erupțiile vulcanice injectează în atmosferă (stratosferă este partea superioară  atmosferei cuprinsă între 10 și 50 km) cantități uriașe de sulfați și dioxid de carbon care reflectă în spațiu radiațiile solare (nu permit pătrundrea lor pe suprafața terestră) și reduc astfel temperatura medie globală. Erupțiile vulcanice determină reducea temperaturii medii globale, spre exemplu erupția recentă a vulcanului Pinatubo (Filipine) a determinat scăderea temperaturilor medii globale cu 0.5°C.

Deși o singură erupție vulcanică afectează clima doar pentru câțiva ani, dacă erupțiile vulcanice au loc pe parcursul mai multor ani efectele sunt cumulate determinând modificări în circulația oceanică și implicit în climă. Studiile publicate recent ne arată că această răcire a fost cauzată de creșterea exportului de apă proaspătă rezultată din topirea ghețarilor din zona artică, fenomen ca a dus la răcirea apelor Atlanticului de Nord și a temperaturilor (oceanul joacă un rol foarte important pentru climă, AMOC transportă apele tropicale către zona arctică și asigură un echilibru, dacă mai multă apă proaspătă intră în oceanul Atlantic, atunci salinitatea acestuia scade iar AMOC intră în colaps, transportul de apă se reduce iar temperaturile scad).

Activitatea soarelui este legată de cantitatea de radiație solară care ajunge pe suprafața terestră; soarele are un ciclu de activitate de 11 ani cu un maximum, urmat de un minim și tot așa. În perioada Micii Ere Glaciare, au avut loc patru perioade cu minim în activitatea solară: minima Wolf 1280-1350, minima Sporer 1460-1550, Maunder 1715-1745 (acest minim este cunoscut sub numele de Minimul Maunder, denumită după astronomul britanic E.W. Maunder care a descoperit inactivitatea solară din acea perioadă), Dalton 1790-1820. Aceste perioade cu minime in activitatea solară determină o scădere a temperaturii globale cu aproximativ 0.3° C.

Cum a fost în România?

Arhivele naturale (inelele de creștere a arborilor, sedimente, speleoteme) și documentele scrise din România ne arată că începând cu 1250 este caracterizată de condiții reci și uscate, dar cu mare variabilitate hidroclimatică. Veri uscate și calde caracterizează intervalul 1250 – 1550 urmat de ierni reci între 1550 -1750. Reconstituirea de temperatură realizată pe inele de creștere a arborilor din nordul României (munții Călimani) arată temperaturi scăzute, răcire în intervalul cuprins între 1370 și 1620 și între 1820-1840. Martorii geochimici din mlaștina Șureanu (munții Șureanu) ne arată că perioada Micii Ere Glaciare a fost complexă, mai degrabă un tripartit și nu o singură perioadă, astfel: un interval de debut mai umed 1400-1575, un interval uscat între 1575-1725 si o fază umedă între 1725-1980. Fază umedă de la sfârșitul acestei perioade, cuprins între 1725 și 1980 a fost identificat și în peștera Măgurici în timp ce în nord-vest se observă o creștere a frecvenței inundațiilor. Astfel de alternanțe între perioade umede și perioade uscate au fost identificate și în turbăria Mohoș, peștera Cloșani, Zidită, mlaștina Tăul Muced.

O altă sursă de informații cu privire la Mica Eră Glaciară este reprezentată de cronicile și relatările călătorilor străini în vizitele lor în Țările Românești (Moldova, Valahia și Transilvania). Cronicile din Moldova și Valahia nu prezintă informații directe despre vreme/climă, ci oferă informații despre evenimentele istorice și se referă mai degrabă la plata tributului către turci, polonezi, unguri etc., conflicte dintre boieri etc., dar conțin și detalii despre condițiile climatice mai ales dacă acestea au dus la conflicte. Notele călătorilor străini, în special diplomați italieni, polonezi, dar și misionari conțin relatări clare despre vremea de la acea vreme în locurile prin care aceștia au călătorit.  Evidențele documentare arată că în timpul LIA, frecvența evenimentelor de îngheț pe Dunăre a fost foarte ridicată comparativ cu Perioada Medievală Caldă, fiind corelate cu temperaturile foarte scăzute de iarnă. Unele evenimente de îngheț au fost extreme, cum sunt cele din iarna 1621, 1669, 1755, 1779, 1823 și au afectat regiune mai extinse, coasta Mării Negre și strâmtoarea Bosfor.

Ce e diferit acum?

Astăzi, temperaturile medii globale cresc într-un ritm accelerat, atingând peste 1.5 C față de perioada industrială, cu evenimente extreme dar cu tendință pozitivă comparativ cu Mica Era Glaciară. Studiile ne arată că aceste evenimente extreme sunt mai frecvente când temperaturile se schimbă rapid și ne arată că este nevoie de un efort comun pentru a limita efectele schimbărilor climatice. Cert este faptul că acțiunile de limitare impuse de guverne pentru a reduce efectul gazelor cu efect de seră și nu numai, nu vor avea efecte imediate. Din aceste motive, comunitățile trebuie să se adapteze la o lume mai caldă și la condiții de viață mai puțin prietenoase. Ce putem învăța de la trecut este migrarea din mediile vulnerabile, ajutor și suport pentru comunitățile vulnerabile, stabilirea rețelelor comerciale diverse, adaptarea la noile realități (și nu ignorarea lor). 

Trecutul ne arată că schimbările climatice din ultimele secole au consecințe profunde asupra civilizației. Comparativ cu perioada Micii Erei Glaciare, acum avem posibilitatea să ne uităm în trecut și să învățăm despre modul în care oamenii au răspuns la schimbările climatice.