Jurnaliştii se confruntă cu provocări semnificative în căutarea şi diseminarea informaţiilor despre probleme contemporane, cum ar fi războaiele, tulburările sociale și protestele violente, catastrofele naturale, dificultăţile din lanţurile de aprovizionare, migraţia climatică, industriile extractive, mineritul ilegal, poluarea, braconajul, traficul de animale, defrişările sau schimbările climatice. Asigurarea vizibilităţii acestor probleme este crucială pentru promovarea păcii şi a valorilor democratice la nivel mondial, scrie Agerpres.

Consiliul Europei a lansat la sfîrșitul anului trecut o campanie pentru „îmbunătăţirea siguranţei jurnaliştilor” şi „protejarea libertăţii presei”, în condiţiile observării unei „înmulţiri a actelor de violenţă şi intimidare” împotriva acestora, relatează AFP.

Prin intermediul acestei campanii, lansată sub sloganul „Jurnaliştii contează”, instituţia, cu sediul la Strasbourg, speră să „sensibilizeze publicul cu privire la rolul jurnaliştilor” şi contribuţia acestora la „menţinerea unei societăţi democratice şi pluraliste.

Prin această campanie, „ne propunem să ajutăm guvernele să protejeze jurnaliştii, astfel încît aceştia să-şi poată face meseria fără interferenţe nejustificate şi fără intimidare sau violenţă”, a declarat secretarul general al Consiliului Europei, Marija Pejcinovic Buric. „Este aproape imposibil să ne imaginam o democraţie adevărată fără mass-media pluralistă şi independentă”, a insistat ea.

Consiliul Europei cere celor 46 de state membre să implementeze „planuri naţionale de acţiune pentru siguranța jurnaliștilor”. Inclusiv României!

La sfîrșitul lunii februarie a.c., Consiliul Național al Audiovizualului a organizat, la Teatrul Naţional „I.L. Caragiale” din Bucureşti, Gala pentru Excelență în Jurnalism. La eveniment au participat, alături de membrii CNA și profesioniști din mass-media, reprezentanta Consiliului Europei, șefa Direcției Libertate de Expresie și CDMSI, Direcția Generală Democrație și Demnitate Umană, Artemiza Tatiana Chișca, din partea European Broadcasting Union (EBU) consultanta pentru țările din Europa Centrală și de Est – Irina Radu și purtătorul de cuvânt al Ministerului Apărării Naționale, general de brigadă Constantin Spînu, iar prin înregistrări video, președinta Comitetului pentru Protecția Jurnaliştilor, Jodie Ginsberg și secretarul general al Federației Europene a Jurnaliștilor, Ricardo Gutierrez.

Discuțiile s-au axat pe importanța asigurării securității jurnaliștilor, misiunea lor de informare a publicului și rolul însemnat pe care rezultatul muncii lor îl are în societate.

Mi-au plăcut mult cuvintele președintei CNA, Minica Gubernat. Au fost, poate, cel mai frumos omagiu adus jurnaliștilor de război din România în ultimii 30 de ani. „În mijlocul haosului și al violenței, jurnaliștii de război sînt steaguri ale demnității umane și ale libertății presei. Sînteți ochii și urechile lumii, iar munca voastră este esențială pentru ca publicul să înțeleagă tragediile și complexitățile conflictelor din întreaga lume” a afirmat președinta CNA, Monica Gubernat.

Președinta Comitetului pentru Protecția Jurnaliştilor a precizat că „Libertatea presei nu este o problemă partizană. Este un drept fundamental care stă la baza democrației. Mulțumim acelor jurnaliști care continuă să raporteze în ciuda celor mai grave riscuri. Munca voastră contează. Voi contați. Și vom continua să vă sprijinim și să vă apărăm”.

Totodată, Ricardo Gutierrez a menționat că „Este timpul ca statul să lucreze la elaborarea unui plan național de acțiune, cu participarea activă a organizaţiilor jurnaliştilor. Asigurarea securității jurnaliștilor în zonele de conflict începe cu asigurarea siguranței acestora pe timp de pace”.

Mda…

Numai că, realitatea în care trăiesc puținii jurnaliști de război aflați în serviciul public reprezintă o vulnerabilitate și un risc tocmai la adresa democrației și a demnității umane, despre care se făcea vorbire în debutul campaniei JOURNALISM MATHER în România.

Am să fac referire EXCLUSIV la puținii jurnaliști de război aflați în serviciul public. Despre ceilalți, la fel de puțini, angajați, sau nu, ai posturilor comerciale nu voi face vorbire pentru că nu cunosc mecanismele și sistemele care îi guvernează.

Jurnaliștii de război aflați în serviciul public NU sînt jurnaliști de război! Nici măcar de criză, de urgență, sau speciali, cum vreți să-i numiți, deși ei acoperă cu predilecție evenimentele legate de războaie, conflicte civile, catastrofe naturale, în țară și străinătate. Ei sînt asimilați jurnaliștilor obișnuiți care își desfășoară munca cotidiană între birou și o conferință de presă. Chiar sînt încadrați pe posturi de corespondenți locali sau reporteri. Salarizarea este în jurul a 800 de euro! Atît! Sigur, remunerația subdimensionată reprezintă o vulnerabilitate și un risc pentru toate categoriile de jurnaliști, însă pentru corespondenții de război, care își riscă viața, sănătatea și libertatea, cu atît mai mult! Angajatorul va spune, întotdeauna, că legislația este una restrictivă, că bugetul nu permite, că…, că…, că jurnaliștii încasează diurnă pentru deplasările pe care le face.

Să le luăm pe rînd:

În perioada participării României în misiunile din Iraq și Afghanistan, corespondentul de presă primea o diurnă echivalată cu diurna militarilor aflați în misiune. Nu în întreaga perioadă, dar în ultimii ani, așa s-a întîmplat. Diurna era mai mare pentru că cele două țări asiatice erau recunoscuta ca fiind în stare de război, de către legiuitorul român! Ukraina, deși se află în stare de război de doi ani, nu se încadrează la aceleași prevederi, se pare, iar diurna este una obișnuită, turistică aș putea spune, deși realitățile din teren sînt altele. Dar, nu înțelege contabilitatea și celebra Curte de Conturi ce se află într-un teatru de operațiuni.

În perioada războaielor asiatice am vrut să renunț, de multe ori. Nu au existat înlocuitori pentru aceste misiuni! Pentru că, totuși, grupul nostru de war correspondents este mic.

Salariile mizerabile, care nu-ți permit să trăiești fără grijă de la plată la avans, nu sînt sigurele probleme. Decontarea cheltuielilor cu transportul, combustibilul în teatrul de operațiuni, fixeri etc nu există! Totul se face din diurna aceea, pe care o drămuiești în așa fel încît să-ți ajungă pe parcursul întregii misiuni. Nu vorbim de bani care să-ți permită o extragere de urgență, sau cheltuieli neprevăzute.

Echipamentele de protecție individuală este singura dotare specifică oferită de angajator. Sigur, pentru un freelancer poate fi suficient. Nu și pentru o corporație care deține supramația pe piața media din România!

Pentru că NU EXISTĂM ca jurnaliști de război, altfel decît orice reporter începător, conform grilei de salarizare, nu existăm nici ca structură distinctă în cadrul companiei. Nu există o promovare în ierarhie care să permită corporației să valorifice experiența dobîndită în misiunile internaționale. Nu există o echipă care să întocmească planuri de siguranță și să se ocupe de cursuri de specialitate. Nu există o coerență în misiunile efectuate. Dacă bugetul permite, se fac, dacă nu, nu! Deși, noi ne aflăm ÎN SERVICIUL PUBLIC! Anul acesta NU se fac, pentru că, evident, nu sînt bani!

Inițiativa și presiunile pentru misiuni se fac de către jurnaliști, iar cînd MINUNEA se întîmplă, este ca și cum primim o mare favoare! Semnăm o declarație pe proprie răspundere cum că nu avem nici o pretenție de la corporație în caz de Doamne ferește și… nici măcar asigurări medicale simple nu se pot încheia pentru că nici o companie de asigurări din România nu o face pe teritorii aflate în conflicte armate!

Dacă reluați primele paragrafe ale acestui text, vedeți că afară e vopsit gardul… SIGURANȚA JURNALIȘTILOR DE RĂZBOI AFLAȚI ÎN SERVICIUL PUBLIC ESTE O GLUMĂ PROASTĂ! Deși, JOURNALISM MATHER!

Din cînd în cînd, ALȚII, NU AI TĂI, ne bagă în seamă. Mulțumim CNA! Mulțumim Casei Regale a României!