Categorie: Corespondent special

SECESIUNE OFICIALĂ ÎN SUDUL ŞI ESTUL UKRAINEI

BMTF, 27 sep – După 5 zile de vot, în condiţii contestate vehement de comunitatea internaţională, referendumul pentru alipirea celor 4 regiuni ukrainene la Federaţia Rusă, s-a încheiat. Potrivit exit-pollurilor şi a datelor preliminare furnizate de comisiile electorale, colectate la Comisia Electorală Centrală de la Moscova, au votat ÎN FAVOAREA integrării în Federaţia Rusă: 98,19% în Zaporojie, 97,91% în Doneţk, 97,82% în Lugansk şi 96,97% în Herson. Trebuie făcută precizarea că nici una dintre cele 4 regiuni alipite la Rusia nu este controlată în totalitate de forţele ruse, iar suprafeţe neprecizate din regiunea Nikolaev aflate sub ocupaţie, au fost alipite regiunii Herson. Deci, o situaţie militară complicată şi un referendum nerecunoscut internaţional, care a fost, însă, monitorizat de observatori europeni. “Sînt aproximativ 120 de observatori străini, care călătoresc în toată republica, şi peste 500 de jurnalişti acreditaţi, care monitorizează, de asemenea, mersul referendumului. Vă pot spune că aceştia nu au înregistrat încălcări” – a declarat astăzi Denis Puşilin, şeful autoproclamatei republici populare Doneţk.

Străinii care au monitorizat referendumurile în calitate de observatori internaţionali în cele patru regiuni, au încălcat numeroase principii internaţionale legate de obsevarea procesului electoral şi au fost angajate în „activism politic”, au declarat experţi internaţionali pentru un post de televiziune. „Ce au făcut ei nu este deloc observare a alegerilor. Este activitate politică deghizată în observare electorală”, a declarat Anton Şekovţov, autor al unor rapoarte privind monitorizarea contrafăcută a alegerilor. Agenţia oficială rusă de stat, TASS, a citat în mod regulat observaţiile unor persoane, pe care le-a numit observatori internaţionali, ca fiind dovada că referendumurile organizate în zonele ocupate din Doneţk, Lugansk, Zaporijjia şi Herson sînt corecte şi libere. „Fiind aici, pot vedea cu ochii mei că oamenii votează în mod voluntar”, a declarat un director german din domeniul energiei, citat de TASS într-un articol publicat sîmbătă, cu referire la Regiunea Zaporojie. Platforma Europeană pentru Alegeri Democratice (EPDE), un ONG susţinut de Germania şi Uniunea Europeană şi care promovează cele mai bune practici pentru desfăşurarea şi monitorizarea alegerilor, afirmă că un monitor electoral nu ar trebui niciodată să extrapoleze din experienţa individuală la corectitudinea unui întreg scrutin.

Directorul a fost concediat luni „cu efect imediat” – la două zile după ce a fost publicat articolul TASS – de către angajatorul său, compania energetică germană Energie Waldeck-Frankenberg (EWF). Într-o declaraţie, EWF a afirmat că atitudinea şi comportamentul acestuia „încalcă în mod clar viziunea asupra lumii, valorile morale şi filosofia companiei”.

La rîndul ei, Uniunea Europeană ar putea impune sancţiuni împotriva europenilor care au fost observatori la referendumurile privind aderarea la Rusia a autoproclamatelor republici populare – a declarat marţi, în timpul unei conferinţe de presă la Bruxelles, purtătorul de cuvînt al Serviciului de Acţiune Externă al Uniunii Europene, Peter Stano. Potrivit afirmaţiilor sale, UE nu va recunoaşte niciodată rezultatele acestor referendumuri şi nici sprijinul pentru desfăşurarea lor.

Referendumurile au fost criticate pe scară largă de guvernele occidentale ca fiind ilegitime şi o „farsă”. Oficialii ukraineni susţin că Rusia se foloseşte de aşa-numitele referendumuri de secesiune din porţiunile ocupate din cele patru regiuni ukrainene ca pretext pentru a înrola ukraineni în armata rusă.

Fără îndoială, însă, începînd de vineri, 30 septembrie, cînd rezultatele referendumurilor vor fi adoptate de Duma de Stat de la Moscova, existenţa Ukrainei, în granițele de pînă acum, este pusă sub semnul întrebării. Cel puţin, pentru moment! Își pierde 20% din suprafață, iar 60 % din PIB-ul Ukrainei dispare. În ciuda protestelor Occidentului care a declarat că nu va recunoaște noile granițe, aceste referendumuri vor produce efecte immediate, deci fereastra de oportunitate a Kievului pentru o contraofensivă este limitată şi va echivala cu un atac asupra Rusiei, consecințele fiind cele enunţate de oficialii de la Kremlin.

ODESSA – SUPREMAŢIA ROBOŢILOR

1854 – RĂZBOIUL CRIMEEI

Putin avea dreptate! Războiul din Ukraina nu este unul de secesiune şi succesiune a moştenirii fostei URSS, ci între un liberalism, care a pierdut de mult hăţurile decenţei, şi ambiţiile neo-imperiale, dughiniste, ale unei Rusii renăscute din cenuşa fostului imperiu sovietic. Dar, dacă este o capcană? O capcană în care au fost atrase cele două sisteme pentru distrugerea reciprocă şi instalarea deplină a celei de-a treia căi triumfătoare? Progresismul!

Atragerea Rusiei într-un război de uzură, precum cel din Afghanistan, ar duce la o lovitură de moarte, ori o Rusie lovită de moarte poate fi un animal sălbatic imprevizibil şi extrem de periculos care nu ar mai avea ce pierde şi ar apela la războiul total. Cine va fi chemată să gestioneze pacea? Elita Progresistă, adică tocmai cea care ne spune astăzi, pe toate canalele, că va fi o lume minunată dacă stăm în frig, întuneric, sărăcie şi umilinţă! Bine ai revenit Treblinka!

Toate aceste teorii sînt pregătite minuţios, nu mai am nici o îndoială. Cu puţină vreme în urmă, ziarul suedez Nya Dagbladet publica un document aparținînd think tank-ului american RAND Corporation, cunoscut, printre altele, pentru contribuția în elaborarea strategiei americane în timpul Războiului Rece, dar și pentru recentul (2019) raport „Extending Russia”. Documentul, datat ianuarie 2022, admite că politica externă agresivă dusă în Ukraina va împinge Rusia la intervenția militară! Scopul, explică raportul, este de a introduce un pachet de sancțiuni, care a fost în pregătire anterior. O lună mai tîrziu, în februarie, mai mulți politicieni americani, inclusiv progresista notorie Hillary Clinton, au vorbit deschis despre atragerea Rusiei într-o luptă de uzură, de tip Afghanistan, care, mai devreme sau mai tîrziu, ar epuiza Rusia, economia ei, resursele miltare şi umane- o „mlaștină” în care Putin și Rusia s-ar împotmoli. Aceste calcule au fost complet răsturnate prin inițierea acestor referendumuri-operatiunea specială devine război, și nu unul obișnuit, ci unul mistic, de apărare a Mamei Rusia! Napoleon și Hitler știu că Rusia NU pierde un astfel de război!

Un război, în care roboţii sînt la mare căutare şi, în aceste zile, deţin supremaţia în Teatrul de Operaţii. În primul rînd, batalioanele de orci cu gulere albe, care s-au înrolat fără să gîndească cu propriul cap, de o parte şi de alta a beligeranţilor. Clişee prefabricate, fragmente de “programe” lungi şiruri de biţi primite în up-date se rostogolesc în spaţiul virtual, devenit cîmp de luptă. Aceşti roboţi umani, programaţi să nu gîndească cu propriul creier, deşi sînt înrolaţi în tabere diferite, reprezintă, de fapt, vîrful de lance, Coloana a 5-a a Progresismului! De partea cealaltă, sînt roboţii adevăraţi, care zboară şi înoată, lovind şi provocînd distrugeri însemnate!

Dronele Geran-2, lansate intens de Rusia în ultimele 5 zile sînt la fel de surprinzătoare pentru inamic precum folosirea Bayraktar-ului în urmă cu cîteva luni. Cu ajutorul dronelor kamikaze, militarii ruși au lovit mai multe ținte aparținînd armatei ukrainene, începînd de vineri cînd una dintre acestea a bîzîit deasupra balconului meu. Patru drone de tip Geran-2, cumpărate de Rusia din Iran, au survolat Odessa. Militarii ukraineni de la sol au încercat să doboare dronele cu focuri din arme automate, dar fără succes. Drona iraniană, Shahed-136 a lovit o clădire din apropierea portului. Duminică, două astfel de drone au lovit în plin clădirea Comandamentului Operaţional SUD, chiar lîngă popotă, ucigînd o femeie militar și rănind o alta, care nu a fost identificată. Iar luni de dimineaţă, alte două drone au distrus un depozit de muniţii din localitatea Zatoka. Anterior, cu ajutorul dronelor iraniene, a fost distrus un remorcher al Forțelor Navale ale Ukrainei, aflat în portul Ochakov, din Regiunea Nikolaev, și a fost lovită o clădire din Krivoy Rog. De asemenea, potrivit mai multor surse, au fost distruse două obuziere autopropulsate, cu calibrul de 152 de milimetri, două tunuri autopropulsate cu calibrul de 122 de milimetri și două mașini de luptă ale infanteriei din dotarea unei unități ukrainene. Conducerea Forțelor Armate ale Ukrainei este îngrijorată de faptul că dronele iraniene Shahed-136 ar putea interfera cu furnizarea de complexe HIMARS și alte arme occidentale în prima linie a frontului.

Dronele sinucigașe Shahed-136 sînt tipuri mici de aripi zburătoare, cu o anvergură de 2,5 m, alimentate cu gaz, care pot căuta emisii radar sau pot atinge ținte statice şi poartă o încărcătură explozivă de 200 de kg.

Pentru contracararea dronelor iraniene folosite de armata rusă, partea ukraineană ar fi apelat la serviciile de informații israeliene pentru a obține date despre acestea. Nu ştiu dacă aceste date au sosit, dar Comandamentul Forțelor Aeriene ukrainene a raportat că a doborît vineri șase drone kamikaze Shahed-136, adică Geran-2. Putem presupune că în viitor acestea vor fi mai uşor de interceptat şi doborît. De asemenea, în ultimele ore au apărut dovezi video care arată un vehicul aerian fără pilot iranian Mohajer-6 Medium Altitude Long Endurance (MALE) recuperat din apă de forțele ukrainene, servind drept prima observare înregistrată pe cîmpul de luptă a dronei. Dovezile prezenței lui Mohajer-6 au fost împărtășite de Comandamentul Aerian de Sud al Forțelor Aeriene Ukrainene. Pînă acum, doar Shahed-136 au fost observate în Ukraina, așa că recenta recuperare a lui Mohajer-6 ar confirma că cele două drone iraniene au fost incluse în livrările din Iran către Rusia care au avut loc la începutul acestei luni. Mohajer-6 pe care Ukraina l-a recuperat din apă este proiectat să desfășoare atît operațiuni de recunoaștere, cît și de atac cu bombe de planare Qaem TV/IR sau rachete Almas. Faptul că drona este atît de intactă ar putea fi un alt avantaj al serviciilor de informații din Ukraina și, mai ales, al Statele Unite și aliații săi.

Fără îndoială, începînd de marţi, 28 septembrie 2022, Ukraina, în granițele de pînă acum, încetează să mai existe. Își pierde 20% din suprafață şi 60 % din PIB-ul Ukrainei dispare. Dacă pierde și Odessa,pentru refacerea totală a Novorussiei, pierderea depășește 80%! În ciuda protestelor Occidentului care a declarat că nu va recunoaște noile granițe, aceste referendumuri vor produce efecte immediate, deci fereastra de oportunitate a Kievului pentru o contraofensivă este limitată şi va echivala cu un atac asupra Rusiei, consecințele fiind pe măsură. Atașarea la Rusia a acestor regiuni, la care se adaugă o suprafaţă neprecizată din Regiunea Nikolaev, ce se află sub ocupaţie şi este anexată de facto la Herson, s-a făct prin vot, adică prin exercitarea dreptului de autodeterminare. Vă amintiţi de Kosovo. Am mai scris! O posibilă contraofensivă ukraineană nu se va putea sprijini, cel puțin moral, pe argumentul eliberării poporului asuprit de „cotropitorul rus”. Pentru că poporul și-a ales drumul, deși roboţii propagandei au făcut eforturi remarcabile pentru a rescrie istoria recentă: Ukraina a pornit, încă din 2014, un proces de epurare etnică, scopul fiind constituirea unui stat pur etnic, anti-rus! În concluzie, conducerea Ukrainei a accelerat procesul de secesiune a etnicilor ruși! Realitatea virtuală creată este fantastică! Nu e locul acum!

Dacă roboţii îşi fac treaba, ce fac oamenii? Liberalii, autocraţii, vulgul? Pierd, pe linie! În acest moment, datoria publică a Ukrainei atinge 90% din PIB! Armele pe care le primește şi le vedem pe frontul de sud, sînt rezultatul unei legi Land-Lease (împrumut-închiriere). Vor returna datoria în bani sau în natură! După secesiunea de marţi, fereastra unor negocieri reale s-a îngustat enorm, fiind încă valabilă o capitulare necondiționată. Zilele trecute, Washington Post (conservator!) scria despre unica modalitate de a termina acest război: negocieri directe între Rusia și SUA! Evident, pentru a intra într-un nou Război Rece este absolut necesar să îl închizi pe cel de acum 30 de ani a cărui victorie și-a însușit-o SUA la masa verde, prin dispariția URSS-ului… Şi economia UE se află în pragul unui colaps iminent, iar resursele de pînă la 9 trilioane de dolari (sursa: RAND) ar putea ajunge în SUA, iar tinerii europeni educați vor fi forțați să emigreze pe malul Vestic al Atlanticului. Scopul principal, care este descris în documentul RAND, publicat de un ziar suedez recent, este împărțirea Europei – în special Germania și Federația Rusă, forțînd „idioții utili în politică” să oprească aprovizionarea cu energie a Rusiei către continent. Cert este că, potrivit RAND, independența tot mai mare a Germaniei a făcut dificil pentru Statele Unite să influențeze deciziile guvernelor europene, în special după Brexit. Și, dacă planul nu ar fi fost implementat, Europa ar fi devenit nu doar un competitor economic, ci și politic al Statelor Unite. În concluzie, un război programat și o criză energetică premeditată Europa!

Cine cîştigă? Elita progresistă, prezentat drept un comunism cu faţă umană, dar mai cinic şi mai distrugător decît cel generat în fosta URSS!

Ce concluzie decentă se poate trage? Că sîntem conduși de o elită cu o agendă bine structurată, capabilă să împingă omenirea spre un război nuclear doar ca să-şi impună ideologia! Că asistăm pasivi și tîmpi la o împărțire a prăzii, inutili în agitația noastră, crezînd că judecăm beligeranții cînd singurul lor război este cu noi? Că ROBOŢII (numiţi uneori “idioţi utili”) îşi fac treaba impecabil şi sînt mai distrugători decît Bayraktar şi Shahed-136, văzute la Odessa, la un loc! Că nu salvați Ukraina dacă stați în frig, în întuneric, în ignoranţă, cu Dacia Spring, şi fără locuinţe proprietate personală, dacă vă denumiţi Părinte 1, sau părinte 2, dacă renunţaţi la sex şi vă reduceţi într-un singur număr de ordine! Hai, Slava!

ATAC CU DRONĂ SINUCIGAŞĂ LA ODESSA

Potrivit administraţiilor pro-ruse din regiunile Herson şi Zaporojie, referendumul organizat începînd de astăzi, pentru alipirea la Federeaţa Rusă “decurge nesperat de bine”. Cetăţenii aflaţi în trafic se opresc în număr mare în faţa centrelor de votare, în care se va putea vota efectiv doar marţi, din motive de securitate, şi votează la urnele disponibile pentru cei aflaţi în trafic. Oficialii pro-ruşi din regiunile sudice ocupate nu au emoţii faţă de rezultatul referendumului. Autorităţile ukrainene au ameninţat organizatorii referendumurilor din regiunile Doneţk, Lugansk, Herson şi Zaporojie că vor fi puşi sub acuzare pentru înaltă trădare. În plus, acceptarea paşapoartelor ruseşti, în special de către angajaţii administraţiei de stat, este pasibilă de pedeapsă. Există mulţi colaboratori în teritoriile ocupate, susţine guvernul ucrainean.

Tot din motive de securitate, forţele ruse au lansat atacuri masive cu artilerie, rachete şi drone spre regiunile învecinate. O doronă kamikadze a fost doborîtă, în urmă cu doar cîteva ore, la Odessa, de artileria anti-aeriană a forţelor de apărare teritorială. Drona a zburat la altitudine joasă deasupra centrului Odessei căutînd să doboare echipamente de apărare anti-aeriană. Odessa, 14:20. Drona rusească kamikadze, de tip Geran-2 a fost lovită de o baterie anti-aeriană amplasată la cîteva sute de metri de locația noastră. Sute de elemente de muniție au fost împrăștiate peste acoperișuri și curți. Dorona kamikadze doborîtă de artileria anti-aeriană a forţelor de apărare teritorială este iraniană, Shahed-136, utilizată de armata rusă sub denumirea de Geran-2 şi poartă numărul de armă M205. Are o anvergură de 2,5 metri, poartă 200 kg de exploziv şi are o autonomie mare de zbor. Drona a fost lovită cu un tun AA și a căzut în mare. Potrivit Comandamentului Operaţional SUD, alte două drone au distrus clădirea administraţiei portului Odessa, în ciuda încercărilor de interceptare. Un civil a fost ucis și mai multe locuințe au fost avariate pe strada Primorskaya 34, lîngă port, la capătul străzii unde locuim.

Potrivit purtătorului de cuvînt al Comandamentului Operaţional SUD, Vladislav Nazarov, în Regiunea Nikolaev, portul Oceakov a fost atacat cu lovituri de mortier de 120 mm. Pentru a treia zi consecutiv oraşul Nikolaev a fost lovit cu rachete Smerch şi S-300. Au fost afectate obiective de infrastructură industrială şi portuară, precum şi clădiri rezidenţiale.

JOI, ÎNAINTE DE REFERENDUM

BMTF, 22 sep – 215 militari ukraineni capturaţi de ruşi au fost returnaţi Ukrainei, printre prizonierii de război eliberaţi fiind inclusiv 108 luptători din cadrul batalionului Azov, foşti apărători ai uzinei Azovstal din Mariupol. Potrivit şefului Biroului Preşedintelui de la Kiev, Andri Ermak, schimbul de prizonieri dintre Ukraina şi Rusia a avut loc miecuri seară. „Acesta este cel mai puternic rezultat pe care l-am obţinut de la începutul invaziei la scară largă a Federaţiei Ruse” – a subliniat oficialul. Rusia a recuperat 55 de prizonieri, inclusiv pe fostul deputat Viktor Medvedciuk, un apropiat al lui Vladimir Putin, acuzat de înaltă trădare în Ukraina.

Preşedintele ukrainean, Volodimir Zelenski i-a felicitat pe liderii Batalionului Azov care au fost eliberaţi. Luptătorii, care au rezistat timp de cîteva săptămîni în subsolurile fabricii Azovstal din Mariupol, înainte de a fi capturaţi de ruşi, sînt consideraţi eroi în Ukraina. Zelenski s-a adresat prin videolink comandaţilor batalionului Azov, aflaţi într-o locaţie nespecificată, în Turcia, unde vor rămîne pînă la sfîrşitul războiului. Concomitent, autorităţile din Rusia au eliberat şi zece prizonieri de război capturaţi în Ukraina, în urma unei iniţiative în acest sens a prinţului moştenitor saudit Mohammed bin Salman, a declarat un oficial saudit. Printre cei eliberaţi se află cetăţeni americani, britanici, suedezi, croaţi şi marocani, a spus oficialul, adăugînd că un avion care transporta prizonierii a aterizat la Riad.

Schimbul de prizonieri, cel mai mare şi mai important de la începutul războiului, în urmă cu 6 luni, este privit ca un succes al medierilor preşedintelui Recep Tayyip Erdoğan, cel de-al 12-lea președinte al Turciei, care dă speranţă în deschiderea unor canale de negociere viitoare în vederea încetării conflictului. Oficialii ruşi afirmă, ori de cîte ori au ocazia, că sînt gata pentru reluarea tratativelor de pace, iar schimbul de prizonieri este privit ca o concesie în această direcţie, în timp ce conducerea de la Kiev vorbeşte despre negocieri în termenii săi. Preşedintele Zelenski a pledat, cu forţă în faţa Adunării Generale a ONU pentru o „pedeapsă justă” împotriva Rusiei. Liderul ukrainean a cerut înfiinţarea unui tribunal special şi a unui fond de compensare pentru victime, şi a cerut ONU să lase Rusia fără dreptul de veto în Consiliul de Securitate. „Sîntem pregătiţi pentru pace. Dar o pace onestă şi dreaptă”, a adăugat el, completînd ingredientele „reţetei” sale pentru pace, cu restabilirea integrităţii teritoriale şi garanţii internaţionale de securitate. Ori, cel puţin, pedepsirea Rusiei de către comunitatea internaţională şi crearea unui fond de compensare pentru victime aşează Rusia la masa negocierilor în poziţia directă de învins. Fapt, inacceptabil pentru Kremlin!

Pînă la negocierile de pace, mîine încep referendumurile pentru alipirea la Federaţia Rusă în Regiunile Zaporojie şi Herson – la care se adaugă un teritoriu important din Regiunea Nikolaev, cucerit de armata rusă şi care va fi alipit Hersonului – în sudul ţării, şi Doneţkul şi Luganskul în Est. În toate cele patru regiuni se dau lupte intense în ultimele 48 de ore. Armata Ukraineană presează poziţiile ruse pentru a recupera cît mai mult din teritoriul ocupat, iar ruşii încearcă să consolideze poziţiile obţinute şi să mai cîştige teren.

În paralel cu referendumul, continuă mobilizarea cetăţenilor ruşi din regiunile ocupate, sau din Crimeea. Fiecare locuitor mobilizat din Crimeea va primi cîte 200.000 de ruble drept ajutor financiar pentru familia sa, ca plată unică, a declarat, astăzi, şeful regiunii, Serghei Aksionov, pe canalul său Telegram. „Plata va fi transferată pe un card bancar în termen de cinci zile lucrătoare” – a scris Aksionov. Şeful Crimeei nu a precizat cîţi oameni din regiune urmează să fie supuşi mobilizării.

Forţele de ocupaţie ruse au confiscat camioane cisterne de lapte în comunitățile teritoriale din regiunea Mykolaiv și le folosesc pentru a livra în secret combustibil în zona de război, a informat Comandamentul Operaţional SUD, în această dimineaţă. Potrivit militarilor, inamicul continuă să-și concentreze eforturile pe încercările de a organiza apărarea și de a menține teritoriile capturate în SUD, acolo unde de mîine va fi organizat un referendum pentru alipirea la Federaţia Rusă. Forţele de ocupaţie trag în pozițiile ukrainene de-a lungul liniei de contact, luînd măsuri de regrupare a trupelor și efectuînd constant recunoașteri aeriene cu drone Orlan 10.

Deşi într-un ritm mai redus decît în urmă cu 6 luni, la centrele de recrutare din Regiunea Odessa, continuă să sosească voluntari, bărbaţi şi femei, pentru a se înrola în Forţele de Apărare Teritorială. După un stagiu de pregătire militară, echipare şi înarmare, voluntarii îndeplinesc misiunile încredinţate de comandanţii diferitelor structuri.

La Nikolaev, zilele acestea, Forţele de Apărare Teritorială locale au primit 4 autoturisme de teren, foarte puternice, donaţie din partea unui grup de oameni de afaceri. Administratorul militar al regiunii, Vitaly Kim ne-a declarat că cele 4 automobile de teren vor fi utilizate de FAT pentru patrule şi recunoaşteri în teritoriul controlat de forţele ukrainene, pentru depistarea posibililor sabotori ai ocupanţilor ruşi.

În ultimele 24 de ore, atacurile trupelor ruse au deteriorat infrastructura a peste 40 de localităţi din sudul Ukrainei, informează oficialii militari. O situaţie dramatică se înregistrează la Nikolaev, unde oraşul este bombardat cu rachete şi drone kamikadze. Şeful Administraţiei Militare Regionale Mikolaiv, Vitali Kim, ne-a declarat că regiunea este bombardată cu rachete S-300 şi drone sinucigaşe, practic fără întrerupere, de azi noapte. În oraş au fost avariate clădiri rezidenţiale şi infrastructura civilă, clădiri cu mai multe etaje, conducte de gaz, conducte de apă, curtea unui cinematograf şi a unui teatru, clădiri administrative. Kim a menţionat că atacurile nu s-au soldat cu victime.

La rîndul său, viceprimarul Nikolaevului, Vitali Lukov, ne-a confirmat că mai multe cartiere din Mikolaiv au fost bombardate, fiind avariată infrastructura civilă şi clădiri rezidenţiale. Teatrul rusesc a suferit și el de pe urma bombardamentelor. Conducta de gaz și instalațiile electrice au fost avariate. Serviciile municipale lucrează non-stop, de azi-noapte, pentru aremedia situaţia, mai ales că vine iarna, iar temperaturile încep să pună probleme populaţiei civile.

Rachetele S-300 lansate la Mykolaiv au lovit teritoriul portului comercial maritim, există pagube importante. Ocupanții ruşi au avansat spre Nikolaev şi, pentru prima dată de la începerea războiului, au încercat să intre în clădirea administrației depozitului de petrol din portul maritim.

PACTUL DE SECURITATE DE LA KIEV, sau “Nu-i prost cine cere”…

BMTF, 14 sep – Aşa distrug politicienii eroismul şi sacrificiile militarilor, pe front! Acest document a apărut ieri şi la 24 de ore de la apariţia lui nu am văzut pe NIMENI interesat de el! Nici un comentariu, nici o analiză, nici măcar un rezumat. Îl publicăm integral, în limba română, mulţumită istoricului GEORGE DAMIAN. Sigur, ukrainenii nu mai vor să fie sclavii fratelui de sînge, dar, parcă e prea de tot! Citiţi, gîndiţi singuri, comentaţi:

PACTUL DE SECURITATE DE LA KIEV

GARANȚII INTERNAȚIONALE DE SECURITATE PENTRU UKRAINA

RECOMANDĂRI

Copreședinți ai Grupului de lucru privind garanțiile internaționale de securitate pentru Ukraina

Anders Fogh Rasmussen

Andrii Yermak

Kiev

13 septembrie 2022

Acest raport a fost elaborat pe baza contribuțiilor și a discuțiilor cu experți de marcă din întreaga lume democratică. Printre aceștia se numără foști prim-miniștri, miniștri, precum și înalți funcționari și cadre universitare. Coautorii le mulțumesc tuturor acestora pentru contribuțiile lor.

PREAMBUL

La opt ani după ce a anexat ilegal Crimeea, a invadat Donbasul și a provocat un conflict în estul Ukrainei, Rusia a atacat Ukraina pentru a doua oară. Forțele rusești au nivelat orașe, au comis crime de război și au încercat să acapareze teritoriul suveran al Ukrainei. Au încercat să supună populația Ukrainei și să înlocuiască conducerea aleasă în mod democratic la Kiev. Războiul din Ukraina are consecințe de mare amploare atît pentru regiune, cît și pentru lume. Stabilitatea în zona euro-atlantică depinde de securitatea Ukrainei.

Memorandumul de la Budapesta privind garanțiile de securitate s-a dovedit a fi inutil. Nu au existat măsuri suficient de solide, obligatorii din punct de vedere juridic și politic pentru a descuraja agresiunea rusă. Cu excepția cazului în care Ukrainei i se oferă garanții de securitate unice și eficiente – integrate într-un eventual proces de pace – nu există niciun motiv să credem că acest lucru nu se va întîmpla din nou.

Ukraina se află pe calea aderării la UE și, în calitate de viitor membru al UE, va beneficia de clauza de apărare reciprocă a UE. Aspirația Ukrainei de a adera la NATO și de a beneficia de acordurile de apărare reciprocă ale acesteia este garantată în Constituția sa. Această aspirație este decizia suverană a Ukrainei. Atît aderarea la NATO, cît și la UE vor consolida semnificativ securitatea Ukrainei pe termen lung. Cu toate acestea, Ukraina are nevoie acum de garanții de securitate.

Aceste garanții ar trebui să permită autoapărarea Ukrainei atît pentru a descuraja un atac armat sau un act de agresiune, cît și – în cazul în care are loc un atac – pentru a proteja suveranitatea, integritatea teritorială și securitatea Ukrainei.

Pactul de securitate de la Kiev va îndeplini acest scop prin mobilizarea resurselor politice, financiare, militare și diplomatice necesare pentru autoapărarea Ukrainei. Pactul va consta într-un document comun de parteneriat strategic semnat de statele garante și de Ukraina (precum și în acorduri bilaterale între Ukraina și statele garante).

Pe lîngă eforturile de reconstrucție, aceste garanții sînt esențiale pentru ca milioanele de ukraineni strămutați de război să se întoarcă și să își construiască un viitor în țara lor de origine. Prin conceperea și adoptarea lor acum, aceste garanții vor transmite un mesaj puternic de hotărîre și unitate împotriva agresorului și pentru viitorul Ukrainei. Acestea vor fi primele astfel de garanții din secolul XXI și pot pune bazele unei noi ordini de securitate în Europa.

RECOMANDĂRI CHEIE

– Cea mai puternică garanție de securitate pentru Ukraina constă în capacitatea sa de a se apăra împotriva unui agresor, în conformitate cu articolul 51 din Carta ONU. Pentru a face acest lucru, Ucraina are nevoie de resurse pentru a menține o forță defensivă semnificativă, capabilă să reziste forțelor armate și paramilitare ale Federației Ruse.

– Acest lucru necesită un efort de mai multe decenii de investiții susținute în baza industrială de apărare a Ucrainei, transferuri de armament și sprijin în domeniul informațiilor din partea aliaților, misiuni de antrenament intensiv și exerciții comune sub steagul Uniunii Europene și al NATO.

– Garanțiile de securitate vor fi pozitive; acestea stabilesc o serie de angajamente asumate de un grup de garanți, împreună cu Ucraina. Acestea trebuie să fie obligatorii, bazate pe acorduri bilaterale, dar reunite într-un document de parteneriat strategic comun – numit Pactul de securitate de la Kiev.

– Pactul va reuni un grup de țări aliate alături de Ucraina. Printre acestea s-ar putea număra SUA, Regatul Unit al Marii Britanii, Canada, Polonia, Italia, Germania, Franța, Australia, Turcia, precum și țările nordice, baltice, din Europa Centrală și de Est.

Un grup mai larg de parteneri internaționali, inclusiv Japonia și Coreea de Sud, printre alții, ar trebui, de asemenea, să sprijine un set de garanții non-militare bazate pe sancțiuni. Acesta ar include sancțiuni rapide, care să fie reaplicate automat în cazul unei noi agresiuni rusești. Ar trebui elaborat un cadru juridic care să permită autorităților să confiște proprietățile agresorului, fondurile și rezervele sale suverane, precum și activele cetățenilor și entităților sale aflate pe lista de sancțiuni. Fondurile obținute ar trebui direcționate către repararea pagubelor de război cauzate Ucrainei.

Cadrul de garanții poate fi completat de acorduri suplimentare, care să abordeze aspecte specifice care nu sunt acoperite de nivelurile de garanții discutate în prezentul document. Acesta poate include un acord sau un set de acorduri între Ucraina și țările producătoare de echipamente de apărare antiaeriană și antirachetă pentru a furniza Ucrainei sisteme moderne și eficiente de apărare aeriană și antirachetă în cantitate suficientă pentru a asigura un „cer închis” împotriva atacurilor aeriene.

Pachetul de garanții poate include, în plus, acorduri regionale privind Marea Neagră cu Turcia și alte state riverane, precum România și Bulgaria.

GARANȚII DE SECURITATE – ANGAJAMENTE ASUMATE DE UN GRUP CENTRAL DE GARANȚI ÎN CEEA CE PRIVEȘTE CAPACITĂȚILE DE AUTOAPĂRARE ALE UCRAINEI ȘI CAPACITĂȚILE DE DESCURAJARE A UNUI ATAC

CONCEPT ȘI PRINCIPII

Având în vedere poziția sa geopolitică unică, cele mai eficiente garanții de securitate se află în capacitatea Ucrainei de a se apăra singură. Pentru a fi suficient de robustă și credibilă, autoapărarea Ucrainei trebuie să fie susținută de angajamente obligatorii din partea unui grup de parteneri internaționali de a mobiliza resursele militare și nemilitare necesare.

Ukraina este o țară europeană care se află în prezent pe drumul spre aderarea la UE. Acest proces va integra și mai mult Ucraina în comunitatea politică europeană, îi va îmbunătăți perspectivele de reconstrucție și dezvoltare și va consolida instituțiile și securitatea țării. În calitate de membru al UE, va beneficia, de asemenea, de clauza de apărare reciprocă a UE în temeiul articolului 42.7 din Tratatul privind Uniunea Europeană. Între timp, statele membre și instituțiile UE ar trebui să își aducă contribuția în furnizarea de garanții de securitate Ucrainei prin furnizarea susținută de arme, ajutor financiar și prin misiuni de formare, printre altele.

Aspirația Ucrainei de a adera la NATO și de a beneficia de acordurile de apărare reciprocă ale acesteia este garantată de Constituția sa. Această aspirație reprezintă o decizie suverană a Ucrainei. În perioada de tranziție, Ucraina are nevoie de garanții de securitate solide. Acestea vor veni în principal – deși nu exclusiv – din partea țărilor NATO.

Garanțiile nu trebuie să constrângă Ucraina să limiteze dimensiunea sau puterea forțelor sale armate. De asemenea, acestea nu ar trebui să fie oferite în schimbul unui statut specific, cum ar fi neutralitatea, și nici nu ar trebui să impună alte obligații sau restricții Ucrainei. Cu aceste garanții, Ucraina își va susține capacitatea de a-și asigura autoapărarea. Scopul acestora este de a consolida integritatea teritorială, suveranitatea și independența politică a Ucrainei în cadrul granițelor sale recunoscute la nivel internațional. Garanțiile ar trebui, de asemenea, să sprijine angajamentul Ucrainei de a continua reformele democratice, astfel cum se specifică în concluziile Consiliului European din 23-24 iunie 2022 privind acordarea Ucrainei a statutului de candidat la UE. Securitatea efectivă pentru Ucraina este strâns legată de o societate modernă care garantează cetățenilor săi drepturile lor fundamentale.

SCOP

Garanțiile de securitate ar trebui să fie cuprinse într-un document de parteneriat strategic comun numit Pactul de securitate de la Kiev, semnat de un grup de parteneri care să acționeze ca promotori ai autoapărării Ucrainei. Acest grup ar putea include, dar nu se limitează la SUA, Regatul Unit, Canada, Polonia, Italia, Germania, Franța, Australia, Turcia și țările nordice, baltice și central-europene. În plus față de documentul de parteneriat strategic, Ucraina și anumite state garante pot semna acorduri bilaterale care să acopere aspecte specifice legate de garanțiile de securitate între Ucraina și statele garante.

Pe lângă garanțiile de bază, diferite niveluri de țări ar putea să se alăture în ceea ce privește aspecte suplimentare sau specifice legate de garanțiile de securitate. Formatul Rammstein, alcătuit din aproximativ 50 de țări, ar putea constitui baza acestui grup mai larg, care ar putea fi formalizat într-o coaliție a celor dispuși să se implice.

Ar trebui să se aplice dispoziții pentru ca Ucraina să poată descuraja și – dacă este necesar – să se apere împotriva unui alt atac armat sau a unor acte de agresiune. Pentru aceasta, Kievul va avea nevoie de forțe de apărare mari, de capacități solide și de o industrie de apărare puternică și reformată. Acest lucru trebuie să fie susținut de investiții susținute în baza sa industrială de apărare, de transferuri extinse de arme și de sprijin în materie de informații din partea aliaților, precum și de forțe bine antrenate.

Pentru a se apăra pe termen lung, Ucraina va avea nevoie de:

– O forță cu grad ridicat de pregătire care poate răspunde eficient și în forță la o încălcare a teritoriului. După cum se afirmă în Comunicatul Summitului NATO de la Madrid, Ucraina este „vitală” pentru stabilitatea zonei euro-atlantice. Ca atare și cu sprijinul principalilor garanți, Ucraina trebuie să fie capabilă să dezvolte o poziție de apărare teritorială robustă, al cărei obiectiv final este de a descuraja și de a se apăra cu succes împotriva actelor de agresiune. Ucraina are nevoie de resurse pentru a menține o forță semnificativă capabilă să reziste forțelor armate și paramilitare ale Federației Ruse.

– Un program masiv de instruire și manevre comune ale forțelor ucrainene și ale partenerilor pe teritoriul ucrainean, cu instructori și consilieri internaționali. Profitând de eforturile naționale și multinaționale de instruire depuse de țările UE și NATO, forțele ucrainene vor fi instruite la standardele NATO și la nivelul necesar pentru a crea o forță de apărare teritorială și o forță de rezervă robuste. Activitățile de instruire vor fi susținute de un program extins de exerciții atât pe teritoriul ucrainean, cât și cu forțele ucrainene pe teritoriul UE/NATO. Pe lângă programele de instruire, manevrele comune în temeiul Documentului de la Viena (144) vor consolida și mai mult forțele ucrainene, vor spori transparența militară și vor servi nevoilor regionale.

– Sisteme defensive avansate, inclusiv furnizarea către Ucraina a unor sisteme defensive cuprinzătoare pentru a proteja centrele de populație și punctele de acces cheie prin desfășurarea de sisteme de apărare antirachetă aeriene și maritime, capacități cibernetice și capacități radar avansate. Aceste sisteme – așa-numitele sisteme antiacces/ de negare a zonei (A2/AD) – ar putea încorpora o combinație de capacități proprii și sisteme străine. În cazul unei amenințări cu utilizarea forței sau al unei agresiuni, acestea ar putea fi rapid suplimentate cu sisteme furnizate de principalii garanți.

– Accesul la capacitățile UE de finanțare pentru a reconstrui baza industrială de apărare a Ucrainei la standardele UE/NATO și pentru a dezvolta, împreună cu statele membre ale UE, noi capacități defensive. În calitate de candidat la aderarea la UE, Ucraina ar putea beneficia de acces privilegiat la finanțarea UE, în principal la Fondul european de apărare și la Fondul european pentru pace.

– Forța teritorială de autoapărare pentru toți civilii cu vârsta de peste 18 ani. După modelul țărilor cu recrutare activă, Ucraina va trebui să mențină o forță de apărare teritorială suficient de mare, inclusiv un serviciu de rezervă care poate fi mobilizat.

Pentru a realiza acest lucru, Ucraina va avea nevoie ca grupul de garanți internaționali să:

– Furnizeze ajutor financiar și investiții directe, inclusiv prin intermediul viitoarelor instrumente de reconstrucție, pentru a sprijini bugetul național de apărare, precum și să asigure asistența financiară (inclusiv granturi nerambursabile) pentru refacerea infrastructurii Ucrainei, care a fost distrusă sau deteriorată de acțiunile militare.

– Aloce fonduri de reconstrucție, inclusiv asistență financiară nerambursabilă, pentru sprijinirea și construirea noii baze industriale de apărare națională a Ucrainei.

– Ofere transferuri de tehnologie și exporturi de armament.

– Se coordoneze îndeaproape între ele pentru a furniza capacități, echipamente militare, muniții și servicii.

– Instituie exerciții regulate de antrenament pentru forțele ucrainene.

– Stabilească un program de cooperare în domeniul apărării și securității cibernetice și al contracarării amenințărilor cibernetice.

– Asigure o cooperare consolidată în domeniul informațiilor, inclusiv schimbul frecvent de informații și stabilirea unei cooperări regulate între serviciile de informații ale Ucrainei și ale statelor garante.

GARANȚII DE SECURITATE – CUM AR FUNCȚIONA ACESTEA ÎN CAZ DE ATAC:

CONSIDERAȚII ȘI MECANISME JURIDICE

Garanțiile de securitate ar trebui să fie atât permanente, pentru a contribui la consolidarea capacității de autoapărare a Ucrainei pe termen lung, cât și scalabile, pentru a se adapta și a reflecta nivelul amenințării. Deși ar putea fi integrate într-un eventual proces de pace, acestea ar trebui să fie convenite și puse în aplicare în cel mai scurt timp.

Acest lucru va demonstra unitatea comunității internaționale cu Ucraina, precum și continuitatea și amplificarea eforturilor actuale, inclusiv în cadrul Formatului Ramstein. De asemenea, va semnala Rusiei că costurile agresiunii vor continua să crească.

1. DOMENIU DE APLICARE ȘI ASPECTE JURIDICE

Pentru a evita capcanele unor garanții slabe, Ucraina va avea nevoie de:

– Garanții de securitate care sunt obligatorii din punct de vedere juridic și politic. Garanții se pot angaja în angajamente obligatorii prin intermediul unui document de parteneriat strategic comun – care ar fi efectiv un pact obligatoriu între ei.

– Pe lângă un document comun, garanții ar trebui să își asume angajamente juridice și politice continue și bilaterale față de Ucraina, atât la nivelul executivului, cât și la nivelul legislativului respectiv.

2. MECANISME – CUM AR TREBUI SĂ FUNCȚIONEZE GARANȚIILE DE SECURITATE

– Declanșările ar trebui să se bazeze pe o structură comună de evaluare a amenințărilor: garanțiile de securitate extinse ar trebui activate printr-un mecanism care ar necesita o cerere din partea Ucrainei către statele garante, în urma unui „atac armat sau a unui act de agresiune”. Mai degrabă decât o confirmare din partea unei părți terțe, cum ar fi CS al ONU sau Adunarea Generală, ar trebui să existe un nivel de automatism în care garanții s-ar consulta colectiv cu Ucraina.

– Procesul decizional ar trebui să se bazeze pe principiul consultărilor colective urmate de contribuții individuale. La cererea Ucrainei, garanții se reunesc pentru consultări colective într-un termen foarte scurt.

– Garanțiile de securitate ar trebui să îi angajeze în mod explicit pe garanți să asigure autoapărarea Ucrainei. Aceasta înseamnă crearea parametrilor pentru o gamă largă de răspunsuri și nu exclude nici o formă de sprijin pentru a asigura autoapărarea Ucrainei.

– Unele dintre aceste garanții vor fi deschise și continue: acestea vor include antrenamente și exerciții, investiții și cooperare în domeniul apărării, precum și furnizarea de arme.

– În caz de agresiune, documentul comun ar trebui să precizeze angajamentele extinse de garantare din partea garanților de a utiliza toate elementele puterii lor naționale și colective și de a lua măsurile adecvate – care pot include mijloace diplomatice, economice și militare – pentru a permite Ucrainei să pună capăt agresiunii, să-și restabilească suveranitatea, să-și asigure securitatea, avantajul militar și capacitatea de a-și descuraja inamicii și de a se apăra singură împotriva oricărei amenințări.

– Domeniul de aplicare teritorial al garanțiilor este valabil de-a lungul frontierelor recunoscute la nivel internațional ale Ucrainei. În același timp, garanțiile extinse se vor aplica în cazul în care Ucraina este atacată pe teritoriul său în interiorul frontierelor recunoscute la nivel internațional.

– În conformitate cu Rezoluția 377A(V) a Adunării Generale a ONU, Garanții ar trebui să solicite sprijinul ONU, cel mai probabil prin intermediul Adunării Generale a ONU, în intervalul de timp discutat mai jos. Cu toate acestea, toate dispozițiile privind garanțiile de securitate vor intra sub incidența dreptului privind autoapărarea individuală și colectivă (articolul 51 din Carta ONU: „Nicio dispoziție din prezenta Cartă nu aduce atingere dreptului inerent de autoapărare individuală sau colectivă în cazul unui atac armat împotriva unui membru al Organizației Națiunilor Unite…”).

– În cele din urmă, pentru a atinge obiectivul politic general al garanțiilor de securitate, documentul de parteneriat strategic comun ar trebui să găsească un echilibru corect între dispozițiile specifice și angajamentele generice. Acest lucru ar putea fi realizat prin combinarea documentului comun principal cu o anexă, care va stabili dispoziții mai specifice care să reflecte evaluarea amenințărilor. perioadă de timp (de exemplu, 24 de ore) și să decidă cu privire la amplificarea garanțiilor pe baza unei coaliții de bunăvoință (de exemplu, 72 de ore).

– Garanțiile ar trebui să fie convenite pe o perioadă nedeterminată. Cu toate acestea, garanțiile ar trebui să creeze un mecanism prin care garanții să se întâlnească, să evalueze și să revizuiască în mod colectiv garanțiile, pentru a le menține semnificative și relevante – și, dacă este necesar, să le ajusteze pentru a răspunde naturii și nivelului amenințării.

– Ucraina și statele garante ar trebui să instituie un mecanism permanent și continuu de monitorizare a amenințărilor și a provocărilor la adresa securității, precum și de informare reciprocă cu privire la activitățile, exercițiile și manevrele militare. În acest scop, Ucraina și statele garante vor trebui să dispună de un mecanism de colectare, schimb, procesare și analiză a informațiilor, inclusiv în scopul detectării timpurii în ceea ce privește pregătirile pentru o agresiune armată.

SANCȚIUNI INTERNAȚIONALE

Sancțiunile internaționale ar trebui să fie un strat suplimentar al setului general de garanții de securitate, în caz de agresiune. Acest lucru ar putea contribui atât la descurajarea unui act de agresiune, cât și la stabilirea unui cost punitiv pentru agresor. Sancțiunile ar trebui să echilibreze elementele specifice, lăsând în același timp suficient spațiu de manevră, pentru a nu dezvălui agresorului costul total al unui eventual atac viitor asupra Ucrainei.

Fără a aduce atingere mecanismului de sancțiuni descris mai jos, garanții ar trebui să se abțină de la ridicarea sancțiunilor împotriva Rusiei, convenite începând cu 2014, până când Moscova: a) își încetează agresiunea împotriva Ucrainei; b) garantează că nu va ataca Ucraina în viitor; c) compensează Ucraina pentru daunele cauzate în timpul invaziei.

Orice decizie privind ridicarea sau suspendarea temporară a sancțiunilor, ca parte a unui acord de pace negociat, ar trebui să fie luată în strânsă coordonare cu Ucraina. Acordul de garantare a securității ar trebui să conțină o dispoziție conform căreia sancțiunile vor fi reimpuse (dispoziții de revenire) în cazul unor noi atacuri sau agresiuni. Sancțiunile trebuie menținute până când Rusia nu va mai reprezenta o amenințare la adresa suveranității Ucrainei.

Pachetul de sancțiuni va fi inițiat și pus în aplicare de către garanții de securitate ai Ucrainei, în strânsă coordonare cu alte organisme internaționale, cum ar fi G7 și UE. Ar trebui să fie invitate să se alăture și alte țări care susțin sancțiunile (de exemplu: Elveția, Norvegia, Singapore, Coreea de Sud, Australia și altele).

Garanții de sancțiuni ar trebui:

– să convină asupra unui set de sancțiuni anticipate care ar fi declanșate de un eveniment bine definit în conformitate cu dreptul internațional, cum ar fi dacă Ucraina ar fi supusă unui „atac armat” (articolul 51 din Carta ONU) sau unui „act de agresiune” (Rezoluția 3314, XXIX a Adunării Generale a ONU).

– Setul de sancțiuni menționat mai sus ar trebui să fie cel puțin setul complet de sancțiuni de la 1 septembrie 2022, care ar fi reimpus imediat (sancțiuni rapide).

– În plus față de sancțiunile de mai sus, ar putea fi aplicate măsuri și restricții suplimentare pentru a crește semnificativ costurile economice și de altă natură pentru un agresor în cazul unui atac armat sau al unui act de agresiune.

– În cele din urmă, ar trebui convenite măsuri care să permită autorităților să confiște proprietățile agresorului, fondurile și rezervele sale suverane, precum și activele cetățenilor și entităților sale aflate pe lista de sancțiuni. Aceste active ar putea fi apoi vândute în scopul direcționării fondurilor pentru a repara daunele de război cauzate Ucrainei.

ATAC SINUCIGAŞ LA AMBASADA RUSIEI DIN KABUL

BMTF, 5 sep – Doi angajaţi ai ambasadei Rusiei au murit luni într-o explozie în apropiere de misiunea diplomatică a ţării la Kabul, a anunţat Ministerul rus de Externe, precizînd că există de asemenea „răniţi în rîndul cetăţenilor afghani”, potrivit Reuters şi AFP, scrie Agerpres.

Anterior, agenţia rusă oficială de presă RIA a relatat că un diplomat şi un agent de pază de la ambasadă au fost răniţi într-un presupus atac sinucigaş cu bombă.

Poliţia afghană a precizat că un kamikaze a detonat explozibili în apropiere de intrarea ambasadei Rusiei la Kabul provocînd peste 25 de morţi şi răniţi, adăugînd că atacatorul a fost împuşcat de agenţii de pază în timp ce se apropia de poartă.

Rusia este una dintre puţinele ţări care au menţinut o ambasadă la Kabul după ce talibanii au preluat puterea în urmă cu peste un an. Deşi Moscova nu recunoaşte oficial guvernul taliban, există discuţii între cele două părţi asupra unui acord ca Rusia să livreze benzină şi alte bunuri.

DE CE SÎNT UKRAINENII VICTIME ŞI ZELENSKY UN REPREZENTANT

Mărturisesc că ştirea despre tentativa unui comando ukrainean de a prelua controlul Centralei Nucleare de la Zaporojie şi de a lua ostatic grupul de observatori ai Agenţiei Internaţionale pentru Energie Atomică a fost de necrezut. Sursele Telegram ruseşti sînt îndoielnice. Cele ukrainene, cînd nu furnizează producţii cinematografice şi bilanţuri triumfaliste, tac! A treia sursă, în speţă “societatea civilă” a fost coruptă de mult spre o anumită parte, deci nu mai este credibilă (dacă a fost cîndva!). Totuşi, cînd imagini cu avioanele Suhoy implicate în operaţiune au început să apară, ar fi trebuit să iau ştirea în serios. Am aşteptat, am consultat mai multe surse!

Pe scurt, joi, 1 septembrie 2022, Misiunea Agenției Internaționale pentru Energie Atomică (AIEA) a ajuns, după amiază, la Centrala nucleară de la Zaporojie. Iar cu cîteva ore înainte, partea ukraineană a întreprins o debarcare, un desant în orașul Energodar pentru a prelua controlul asupra Centralei de la Zaporojie. Operațiunea a fost zădărnicită de militarii ruși. Potrivit Ministerului rus al Apărării, incursiunea a armatei ukrainene din zona CNE a avut ca scop perturbarea misiunii AIEA.

Joi, Ministerul rus al Apărării a declarat că două grupuri de ukraineni – pînă la 60 de bărbați – au aterizat pe coasta lacului de acumulare Kahovka, la trei kilometri nord-est de centrala nucleară Zaporojie, în încercarea de a sechestra instalația. Trei ukraineni care au încercat să ocupe Centrala de la Zaporojie au fost capturați, a anunțat șeful Administrației militaro-civiliă, Vladimir Rogov, informează Vedomosti. Se precizează că doi dintre cei luați prizonieri se află în stare gravă. Atacul miliarilor ukraineni a fost respins.

Mai devreme, în cursul dimineții, șeful Administrației militro-civile a orașului Energodar, Alksandr Volga, a anunțat că Forțele Armate ale Ukrainei au întreprins o tentativă de a introduce un grup de desant în apropiere de orașul situat pe teritoriul controlat de Rusia din regiunea Zaporojie. De asemenea, Energodar a fost supus unui tir de artilerie, în urmă căruia au murit cel puțin trei oameni. Ministerul Apărării al Rusiei a declarat că, pentru distrugerea desantului ukrainean a fost activată aviația de luptă. Militarii ruși au subliniat că autoritățile de la Kiev au încercat să împiedice deplasarea specialiștilor AIEA la Centrala nucleară de la Zaporojie.

Formată din 14 specialiști și condusă de directorul agenției, Rafael Grossi, misiunea AIEA a sosit la Kiev în cursul zilei de miercuri. Potrivit informațiilor cotidianului american The Wall Street Journal, deplasarea este prevăzută pentru perioada 31 august – 3 septembrie. Grossi a anunțat, de asemenea, că intenționează să creeze, la Centrala nucleară, o misiuni de osbervatori permanentă. Potrivit unor ultime informații, inpectorii AIEA se află pe teritoriul CNE de la Zaporojie, controlat de Rusia.

Potrivit informaţiilor, încercarea de a lua ostatică delegaţia AIEA, a eşuat şi ea, deşi ar fi fost pregătită de serviciile britanice la sugestia lui Boris Johnson personal, care zilele trecute s-a aflat pentru a treia oară la Kiev! Kremlinul era la curent, se pare, cu planurile Direcţiei principale de informaţii a forţelor armate ukrainene care vizau să profite de sosirea misiunii AIEA şi să efectueze o debarcare amfibie pentru a încerca să pună stăpînire pe centrala nucleară de la Zaporojie şi să facă declaraţii zile la rînd cum că era vorba de forţe speciale ruseşti. Într-o formulă ideală pentru forţele speciale ukrainene, acestea şi-au fixat ca sarcină să ia ostatică însăşi delegaţia AIEA şi să menţină centrala nucleară sub control, cerînd retragerea completă a trupelor ruse inclusiv de pe teritoriul Crimeei. Rusia afirmă că Boris Johnson a adus cu el planul de operaţiuni şi cîţiva dintre instructori ca pe un acord de demobilizare în mandatul său de prim-ministru, dar, dacă operaţiunea ar fi reuşit, el ar fi refuzat să transfere puterea invocînd o urgenţă internaţională care ameninţă cu o catastrofă la scară planetară!

Pentru moment, 47 de combatanţi ai forţelor speciale ukrainene au fost ucişi, trei au fost făcuţi prizonieri (!) şi doi sînt în stare gravă, între viaţă şi moarte. Un grup de 12 persoane e blocat din trei părţi şi nu are acces la apă şi la ambarcaţiuni. Operaţiunea a fost coordonată de ofiţeri ai MI6 din cartierul lor general de la periferia Kievului (surse ukrainene au confirmat tot ce a spus Kremlinul pînă acum, precum şi eşecul ambuscadei forţelor speciale ukrainene). Cei 64 de membri ai forţelor speciale ukrainene şi-au încheiat recent stagiul de pregătire în Regatul Unit şi au călătorit de la Varşovia la Odessa în 29 august” („Communiqué sur le coup contre la centrale nucléaire de Zaporozhye”, brunobertez.com, 1.09.2022). Alţi 200 de ukraineni din forţele speciale, un al doilea val al operaţiunii pentru ocuparea centralei de la Zaporojie, aflaţi pe două barje, ar fi fost înecaţi în Nipru de forţele speciale ruseşti. De apreciat această misiune a ukrainenilor care doresc să-şi recupereze centrala atomică!

Cu toată lipsa de informaţii, Contraofensiva din Sud pare ratată, viteza de înaintare a trupelor ukrainene este destul de mică iar, în unele locuri, atacurile sînt urmate de retrageri pe aliniamentele iniţiale! Potrivit unor surse demne de încredere, ukrainenii au acumulat în doar 48 de ore peste 2000 de morţi. Preşedintele Zelensky a transmis oficial condoleanţe Brigăzii 28 Vînători de Munte din Zacarpatia, care a fost anihilată total pe frontul de la Herson. Imagini filmate la Odessa, în ciuda interdicţiilor severe, arată cozi de mii de oameni care aşteaptă să doneze sînge, iar convoaie lungi de ambulanţe îndreptîndu-se spre Nikolaev. Oficialii din Nikolaev au solicitat medici, de urgenţă, după ce mai multe rachete ruseşti au lovit centrul oraşului şi zona în care activau asociaţiile umanitare. Toate aceste semnale mă fac să cred că ofensiva spre Herson şi Zaporojie NU a avut succesul dorit de Puterea de la Kiev, deşi s-a dorit o schimbare de ritm. Totuşi, referendumul pentru independenţa Herson, pare că se amînă din nou… Este şi asta o victorie!

Este tot mai clar că războiul se poartă între Rusia şi SUA, aproape direct! Alungarea lui Viktor Ianukovici în urma Maidanului fost momentul care a coincis cu declanșarea oficială a războiului hibrid între UE și SUA pe de o parte și Rusia pe de cealaltă parte. Un articol de Ivan Kathanovsky din Canadian Dimension, aminteşte faptul că conform mărturiilor a peste 100 de protestatari răniți, a cîtorva zeci de martori ai acuzării și a examinărilor medico-legale și balistice ale experților guvernamentali, masacrul majorității absolute a protestatarilor și a poliției la Maidan (piața centrală) din Kiev, pe 20 februarie 2014, a fost comis în principal de membrii opoziției de la Maidan, în special de elementele sale de extremă dreaptă. Acest eveniment a precipitat îndepărtarea violentă a guvernului corupt și oligarhic, dar ales democratic, din Ukraina, declanșînd un conflict care a ucis peste 13.000 de oameni de atunci! Guvernele occidentale au fost cel puțin conștiente, susţinînd activ această lovitură de stat. Există dovezi ale implicării liderilor de la Maidan, a extremei drepte și a lunetiștilor străini în masacrul poliției și al protestatarilor. Câțiva foști membri ai armatei georgiene au mărturisit că ei și alte grupuri de lunetiști Maidan din Hotel Ukraina și Conservatorul de Muzică au primit ordin din partea anumitor lideri Maidan și a foști lideri georgieni să tragă în poliție și protestatari, recunoscînd și că au fost martori la masacru. În plus, un ofițer georgian pensionat a mai susținut că lunetiștii georgieni legați de Miheil Saakașvili, fostul președinte al Georgiei, și membri de rang înalt ai partidului său și ai guvernului au fost implicați în masacrul de la Maidan. Victoria Nuland a avut o influenţă semnificativă asupra formării politicii SUA pe direcţia post-sovietică în timpul Administraţiei democrate Obama! Ea a promovat susţinerea forţelor pro-occidentale în Ukraina, Georgia şi Republica Moldova, dar şi impunerea unor sancţiuni mai dure împotriva Federaţiei Ruse! Ea a devenit faimoasă mai ales în Rusia după ce a vizitat Euromaidanul din Kiev unde a împărţit sandvişuri participanţilor la demonstraţii. Nuland a iscat critici dure în rîndul politicienilor ruşi. Mai mult, aproximativ 400 de mercenari aparţinînd renumitei firme private de securitate din SUA, Academy – fostă Blackwater, sînt implicaţi în operaţiunea militară antiteroristă derulată de guvernul de la Kiev în sud-estul Ukrainei, informează cotidianul Der Bild. Academy neagă vehement această poveste!

După acest moment, Moscova a preluat Crimeea prin sfidarea tratatelor internaționale și a declanșat un conflict. În acest context acțiunile propagandistice au îmbrăcat multiple forme și ele continuă și astăzi. „Forțele binelui” întruchipate de UE și SUA la care se adaugă Ukraina ( victima unor politici europene neinspirate) caută să formeze opinia publică (Edward Bernays, Propaganda, Aelxandria Publishing House, Suceava, 2012, pg 56. 5 Sultana Craia, Tehnici de informare și comunicare, Editura Fundației România de Mâine, București, 2003, pg 98. ). Kievul și aliații săi occidentali au făcut tot ce le-a stat în putință să îl diabolizeze pe Putin și să îl transforme pe Zelenski într-un erou de poveste. Nici Saddam Hussein, nici Bashar al-Assad, nici măcar Ossama bin Laden sau Abu Bakr al-Baghdadi nu au avut parte de „înnegrirea” mediatică a lui Vladimir Putin. Liderul rus a fost prezentat fără nuanțe drept Răul Suprem. Prin contrast, Volodimir Zelenski a fost transformat într-un semi-zeu. De la bun început, colosala mașinărie de propagandă a ținut să ne atragă atenția că în Ukraina nu are loc un război oarecare, cum au fost cele din Iraq, Syria sau Afghanistan. Este vorba de lupta decisivă, eliberatoare, dintre Bine și Rău. De soarta războiului din Ukraina depinde soarta întregii omeniri!

Mişcarea britanică de la Zaporojie şi intensificarea prezenţei americane, în echipamente şi specialişti, pe teritoriul ukraainean indică faptul că Occidentul doreşte o scurtare a războiului. Ar fi benefică, mai ales în perspectiva alegerilor parţiale americane din noiembrie 2022. Pe de altă parte, Rusia doreşte prelungirea conflictului şi obţinerea maximului de foloase economice de pe urma ţărilor europene!

Donbasul va fi, pînă la urmă, “eliberat” integral şi cele două republici, Lugansk şi Doneţk, vor vota în două referendumuri separate pentru alipirea la Federaţia Rusă. Crimeea nu se va mai întoarce niciodată la Ukraina. Probabil, nici regiunile Herson şi Zaporojie. De altfel, în aceste regiuni a fost introdusă rubla, restabilită rusa ca limbă oficială şi s-a stabilit în cea mai mare parte administraţia rusă. Acesta este punctul de negociere a păcii, între Rusia şi Ukraina. Sigur, dacă aliaţii occidentali ai Ukrainei, în special SUA şi Marea Britanie, vor fi de acord, aşa cum declara Boris Johnson la una din vizitele la Kiev, preluat de Ukrainskaia Pravda: “În cazul negocierilor, Ukraina poate că este pregătită, noi nu sîntem”!

Noi, adică Marea Britanie şi Statele Unite, pentru care, se pare, Războiul Rece nu s-a încheiat pînă acum şi distrugerea totală a Rusiei a rămas un deziderat politic perpetuat peste administraţii în ultimii 30 de ani, încurajaţi, probabil, şi de ofensiva ratată a Rusiei spre Kiev din primele săptămîni de război! Democratul Bill Clinton, scria în Directiva din 13 februarie 1992: „Scopul NATO în viitor este de a desfășura forțe de menținere a păcii în regiunile de conflict etnic și dispute de frontieră de la Oceanul Atlantic pînă la Munții Urali”. Sau: „… Am cheltuit multe miliarde de dolari pentru aducerea lui Elțin la putere, dar am eliminat un concurent – Rusia. 20.000 de tone de cupru, 15.000 de tone de aluminiu, 2.000 de tone cesiu, beriliu, stronțiu și multe altele. Profitul SUA în timpul lui Elțin la putere a fost de peste 5700%. Acest lucru nu s-a întîmplat niciodată în istorie!” (Mesajul președintelui SUA B. Clinton „Despre starea țării” din 7 februarie 1997). La rîndul său, Henry Kissinger spunea: „Voi prefera haosul și războiul civil în Rusia decît tendința de a o reuni într-un singur stat puternic, centralizat”. Premierul britanic John Major: „Sarcina Rusiei după pierderea Războiului Rece este de a oferi resurse țărilor prospere. Dar pentru asta au nevoie de doar 50-60 de milioane de oameni.” Fostul consilier al președintelui SUA, Zbigniew Brzezinski: „Slavii – ruși, belaruși, ukraineni – sînt cele mai recalcitrante popoare din lume. Ele pot fi distruse, dar nu cucerite. De aceea, această sămînță trebuie distrusă.” Şi… George Soros: „Avem nevoie de Ukraina CA O TORȚĂ ÎN RĂZBOIUL CU RUSIA”.

Interesant este că administraţiile democrate au o legătură directă cu Rusia şi Ukraina. Interesantă este implicarea exagerată a Marii Britanii, sau a lui Boris Johnnson, în această afacere. Vom afla, poate, peste 50 de ani?

HAOS ÎN IRAQ

BMTF, 2 sep – Mii de iraqieni sătui de criza politică din ţară au ieşit vineri în stradă la Baghdad, la cîteva zile după lupte între facţiuni şiite rivale care au făcut 30 de morţi printre susţinătorii liderului religios şi politic Muqtada al-Sadr, potrivit AFP, scrie Agerpres.

Protestatarii au fluturat drapelul iraqian şi au cerut, într-o atmosferă calmă, o schimbare profundă a sistemului politic, conform unor imagini transmise de postul de televiziune public Al Iraqiya.

Iraqul este în continuare fără premier şi fără guvern de la alegerile legislative din octombrie 2021, din cauză că liderii şiismului politic nu reuşesc să se pună de acord.

„Poporul vrea căderea regimului”, au scandat manifestanţii în Piaţa Nissour din Baghdad, reluînd unul dintre sloganurile Primăverii Arabe.

Furia lor este îndreptată împotriva sistemului politic care, în opinia lor, a blocat Iraqul, ţară bogată în petrol, dar lovită de o criză socio-economică.

Unii manifestanţi au scandat, de asemenea, lozinci împotriva Iranului vecin, opunîndu-se „ingerinţei” acestuia în afacerile interne ale Iraqului.

Aceşti protestatari spun că sprijină ampla mişcare socială care a izbucnit în octombrie 2019, cînd mii de iraqieni au ieşit în stradă pentru a denunţa „corupţia” clasei politice şi influenţa Iranului. Deşi acum a mai rămas doar o umbră a ceea ce a fost, această mişcare organizează sporadic manifestaţii la Baghdad.

Protestul de vineri survine într-un context foarte tensionat.

La începutul săptămânii, confruntări armate în Zona Verde din Baghdad între susţinători ai lui Muqtada al-Sadr, de o parte, şi armata şi membri ai Forţelor de Mobilizare Populară (Hashd al-Shaabi), foşti paramilitari pro-Iran integraţi acum în trupele regulate, de cealaltă parte, au făcut 30 de morţi în rîndul susţinătorilor lui Muqtada al-Sadr

Aceştia au pătruns în perimetrul care găzduieşte ambasade şi ministere după ce Muqtada al-Sadr şi-a anunţat „retragerea definitivă” din politică. Iraqul a decretat luni stare de asediu la nivel național, în timp ce focuri de armă au provocat moartea a două persoane în haotica Zonă Verde din Baghdad, după ce liderul șiit Moqtada Sadr și-a anunțat „retragerea permanentă” din politică. De aproape un an, liderii politici nu reușesc să se pună de acord asupra unui nou prim-ministru.

Iraqul, unul dintre cei mai mari producători de petrol din lume, nu a avut, așadar, nici guvern și nici președinte de la alegerile legislative. Pentru a ieși din criză, Moqtada Sadr și Cadrul de Coordonare sînt de acord asupra unui singur punct: este nevoie de noi alegeri anticipate. Dar, în timp ce Moqtada Sadr insistă să dizolve mai întîi parlamentul, rivalii săi vor să numească mai întîi un guvern. Cu Palatul Republicii invadat, premierul Mustafa al-Kazimi a suspendat Consiliul de Miniștri „pînă la noi ordine” și a convocat o reuniune de urgență pentru securitate la sediul comandamentului militar.

Disputa dintre sadriști și Cadrul de coordonare nu a degenerat pînă acum în confruntări armate, dar Hashd al-Shaabi, foști paramilitari aliați cu Teheranul și integrați în forțele iraqiene, s-a declarat gata să „apere instituțiile statului”.

Moqtada Al-Sadr, născut în 1974 dintr-o familie de clerici dizidenţi ai regimului Saddam Hussein, nu a guvernat niciodată. A devenit cunoscut după invazia Iraqului condusă de SUA în martie 2003, în special prin crearea Armatei Mehdi, o miliție de „rezistență” împotriva ocupantului.

În declarația sa publicată luni, el nu a făcut însă nici o referire la Armata Mehdi sau la Brigăzile Păcii, o altă grupare armată aflată sub comanda sa, creată în 2014 după ce Mosul a căzut în mîinile jihadiștilor din gruparea Statul Islamic.

12 RACHETE RUSEŞTI LA NIKOLAEV

BMTF, 29 aug – Potrivit unei informaţii de ultimă oră difuzată pe canalul Telegram, Guvernatorul Militar al Regiunii Nikolaev, Vitaly Kim a făcut un apel de urgenţă către toţi medicii din regiune să vină în oraş pentru că este mare nevoie de ajutorul lor. Cel puţin două persoane au fost ucise, iar alte 24 rănite astăzi, în urma unui atac cu rachete rusesc asupra oraşului Nikolaev (Mikolaiv), în sudul Ukrainei, a declarat şeful administraţiei militare regionale ukrainene, Vitaly Kim.

Loviturile au afectat clădiri de locuit şi instituţii de învăţămînt, a indicat vice-primarul oraşului, Vitaly Lukov, pe Telegram, adăugînd că echipe de salvare acţionează pe teren, iar potrivit guvernatorului militar, echipele de curăţenie degajează molozul din centrul oraşului în timp ce atacul este în plină desfăşurare.

Vitali Kim afirmase anterior că oraşul Nikolaev, în special centrul oraşului reşedinţă regională, se află un sub un atac devastator. “Ocupanţii ruşi au lansat rachete asupra centrului oraşului”, a precizat el pe Telegram, recomandînd localnicilor să rămînă în adăposturi.

Potrivit acestuia, cel puţin 12 rachete au lovit în cursul zilei de luni oraşul Nikolaev, dintr-un număr mai mare lansat de către forţele ruse, unele dintre acestea fiind doborîte de antiaeriana ukraineană. Una dintre rachete a lovit podul de intrare în oraş, care face legătura cu Odessa.

De la începutul invaziei, în urmă cu 6 luni, numai 23 de zile nu a fost bombardat de ruşi oraşul Nikolaev, ultimul obstacol important înainte de oraşul port-Odessa.

Puternicul atac asupra Nikolaevului are loc în timp ce armata ukraineană a anunţat că a trecut la contraofensivă în sudul Ukrainei cu scopul preluării sub control a oraşului Herson, ocupat în prezent de forţele ruse. “Astăzi am început acţiuni ofensive în diferite direcţii, inclusiv în regiunea Herson”, a declarat purtătoarea de cuvânt a comandamentului militar ukrainean pentru sudul ţării, Natalia Humeniuk, citată de televiziunea locală Suspilne.

Serghei Aksionov, guvernatorul prorus al Crimeii, a dezminţit anunţul purtătoarei de cuvînt a Comandamentului Operativ Sud, calificînd afirmaţiile acesteia drept “noi informaţii false ale propagandei ukrainene”.

Contraofensiva, demult anunţată, nu a putut fi confirmată din surse independente.

ZAPOROJIE, O MIZĂ MAI MARE DECÎT SE TRÎMBIŢEAZĂ

BMTF, 22 aug – Forţele ruse care ocupă centrala nucleară uKraineană de la Zaporojie se pregătesc să o racordeze la Crimeea, peninsulă anexată de Moscova în 2014, şi o avariază realizînd această reorientare a producţiei de energie electrică, a avertizat operatorul ukrainean Energoatom, notează AFP și Agerpres. „Militarii ruşi prezenţi în centrala nucleară de la Zaporojie implementează programul (operatorului rus) Rosatom vizînd racordarea centralei la reţelele electrice din Crimeea”, a spus preşedintele Energoatom, Petro Kotin, la televiziunea ukraineană.

Situată în apropierea oraşului Energodar de pe fluviul Nipru, nu departe de peninsula ukraineană Crimeea (sud), centrala, cea mai mare din Europa, are şase din cele 15 reactoare ukrainene, capabile să alimenteze patru milioane de locuinţe. Ea a intrat sub controlul trupelor ruse pe 4 martie, la scurt timp după începerea invaziei Ukrainei pe 24 februarie. Moscova şi Kievul s-au acuzat reciproc că au bombardat-o, fără ca vreo sursă independentă să poată confirma. Preşedintele ukrainean, Volodimir Zelenski, a fluturat spectrul dezastrului de la Cernobîl.

Şi fostul campion mondial la box la categoria grea Vladimir Kliciko a atenţionat că luptele de la centrala nucleară Zaporojie din Ukraina ar putea duce la o catastrofă mult mai mare decît cele care au avut loc la Fukushima şi Cernobîl, informează Ukrinfo. Vladimir Kliciko, fratele mai tînăr al primarului Kievului, Vitali Kliciko, şi el fost boxer profesionist, a spus că nu este clar cum rezistă personalul ukrainean în interiorul centralei ocupate de forţele ruse.

Potrivit lui Vladimir Kliciko, centrala şi specialiştii în domeniul fizicii nucleare care lucrează acolo sînt ţinuţi „ostatici” de Moscova.

Prezent vineri în această ţară, secretarul general al ONU, Antonio Guterres, a cerut Rusiei să nu deconecteze centrala Zaporojie de la reţeaua ukraineană de electricitate, după ce operatorul ukrainean Energoatom a evocat o astfel de intenţie a Rusiei.

Forţele ruse au ocupat zona din jurul centralei Zaporojie în martie. Centrala, încă operată de personal ukrainean, rămîne aproape de linia frontului şi a fost lovită de obuze de mai multe ori în ultimele săptămîni, inducîndu-se temeri asupra unui dezastru nuclear. Ukraina şi Rusia s-au învinuit reciproc pentru bombardamentele din şi în jurul complexului de reactoare nucleare din sudul Ukrainei.

Rusia a respins apelurile internaţionale de a-şi retrage trupele de la centrală, însă a spus că va permite accesul unui grup de experţi ai Agenţiei Internaţionale pentru Energie Atomică (AIEA) la centrală.

Preşedintele ukrainean Volodimir Zelenski a declarat joi că o misiunea a AIEA va trebui să fie prezentă doar în teritoriile care nu sînt ocupate de Rusia, cerînd aşadar ca mai întîi trupele ruse să se retragă din zona centralei înainte ca o misiune AIEA să vină la faţa locului. Kievul insistă asupra creării unei zone demilitarizate în jurul centralei, solicitare considerată inacceptabilă de către Moscova.

Nu este pentru prima dată cînd preşedintele ukrainean încearcă să limiteze implicarea internaţională în conflictul din Ukraina. O atitudine similară a mainifestat în situaţia exprotului de cereale şi doar presiunea proprietarilor agricoli din ukraina, în special americani şi olandezi, care ar fi pierdut zeci de milioane de dolari, l-au făcut să cedeze.

În acest moment, centrala nucleară de la Zaporojie furnizează energie electrică pentru regiunile Zaporojie, Herson şi Dnipropetrovsk, parţial ocupate de Rusia care are tot interesul să ofere populaţiei un minim de confort prin furnizarea de energie electrică ieftină. De asemenea, armata rusă se foloseşte de centrala nucleară ca de un scut, pentru a adăposti echipamente militare, muniţie şi armament greu, pe teritoriul centralei şi în oraşul Energodar, mizînd pe “linia roşie” a nebombardării centralei de către ukraineni. Acest lucru pare că nu funcţionează, armata ukraineană lansînd în ultimele săptămîni, mai multe atacuri cu rachete asupra teritoriului centralei nucleare. Orice logică elementară spune că ruşii nu-şi pot bombarda proprii oameni şi proriile echipamente, lovind propriul scut de protecţie.

Există speulaţii că centrala de la Zaporojie ar fi parte dintr-un program secret de îmbogăţire a uraniului pentru crearea de arme nucleare, program dezvoltat de Ukraina cu sprijinul partenerilor americani, în perioada în care actualul preşedinte Biden, îndeplinea funcţia de vicepreşedinte în Administraţia Obama. Nu există informaţii oficiale în acest sens, însă persuasiunea cu care se încearcă crearea unui “caz” la centrala nucleară ne face să credem că se pregăteşte o acţiune specială la acel obiectiv. Presupunerea este aproape de adevăr, mai ales că un oficial britanic a solicitat ca în cazul unui incident nuclear la Zaporojie armatele NATO să intervină pe teritoriul statului vecin, iar zvonuri despre implicarea armatei britanice în războiul ukrainean au început să circule în armata Coroanei.

BĂTĂLIA PENTRU HERSON S-A MUTAT ON-LINE

BMTF, 10 aug – Astăzi, afirmaţia potrivit căreia “adevărul este prima victimă a războiului”, poate fi nuanţată, dacă ne referim la mesajele şi informaţiile existente în spaţiul virtual. Cititorii noştri ştiu că adevărul din spaţiul virtual este mult mai apropiat de… “dilema cîinelui”. De cînd a devenit un fenomen de masă, la mijlocul anilor 2000, social media a avut un impact important asupra acţiunilor de protest, mişcărilor de stradă, recvoluţiilor şi războaielor. Tunisia, Egipt sau Syria sînt doar trei exemple semnificative! O serie de progrese tehnologice din ultimii ani, combinat cu nivelul ridicat de utilizare a rețelelor de socializare, face, însă, ca situația din Ukraina să fie unică.

Potrivit unui sondaj realizat de organizația non-guvernamentală Opora în urmă cu trei luni, mai mult de 76% dintre ukraineni folosesc rețelele de socializare pentru a se informa cu privire la desfășurarea războiului, iar canalele online – în special Telegram – au devenit cea mai populară sursă de știri din țară. Canalele online au devenit un instrument important pentru a organiza rezistența și a strînge fonduri, dar şi pentru a comunica informaţii tactice despre grupuri de luptă, coordonate gps, ţinte importante, iar rețelele de socializare sînt utilizate pentru a mobiliza sprijinul internațional sau a lansa mesaje contradictorii. Oficialii guvernamentali ukraineni s-au bazat pe platformele online încă de la începutul războiului, pentru a răspîndi mesaje de rezistență! La fel procedează adversarul rus, pentru că social media este o sabie cu două tăișuri: ambele părți aflate în conflict distorsionează faptele și manipulează opinia publică cu scopul de a influența cursul războiului.

Ziua de astăzi este un exemplu foarte bun pentru cele spuse înainte. Autorităţi şi lideri de opinie ukraineni şi ruşi au transmis informaţii contradictorii referitoare la Regiunea ocupată Herson, din sudul ţării, semn că aceasta este deosebit de importantă pentru fiecare dintre combatanţi.

Potrivit informaţiilor difuzate de Administraţia regională de Stat din Herson, organismul ukrainean care se subordonează Guvernului de la Kiev în regiunea ocupată, personalul militar al Federației Ruse a început să-și evacueze familiile în masă din Hersonul ocupat din cauza atacurilor recente ale armatei ukrainene pe podurile Antonivsky şi Kakhov. De asemenea, administrația regională ukraineană a Hersonului a dezvăluit că administraţia provizorie rusă a regiunii grăbeşte pregătirile pentru organizarea referendumului de independenţă faţă de Ukraina, denunţînd însă, în acest context, înmulţirea punctele de ajutor social al cetăţenilor din oraş organizate de ruşi, care oferă, inclusiv, sume de bani, în ruble familiilor cu cel puţin trei copii, pentru cumpărarea de alimente şi materiale sanitare.

La rîndul său, adjunctul şefului Administraţiei Provizorii ruse a Regiunii Herson, Ekaterina Gubareva, informa că aşezările din Regiunea Nikolaev, vecină Hersonului, care au intrat sub controlul armatei ruse în timpul operaţiunii speciale, temporar pînă la eliberarea Oraşului Nikolaev, vor fi ataşate administrativ Regiunii Herson. Acest lucru este necesar pentru plata ajutoarelor sociale, acordarea de asistenţă umanitară şi asigurarea unei vieţi normale în sate, a explicat Gubareva.

Întrebarea este: cum administrează ruşii localităţi anexate temporar de la Nikolaev, dacă astăzi fugeau cu familiile spre zone mai sigure?

Peste cîteva ore, o altă pereche de ştiri a lovit cititorul canalelor Telegram: Gheorghi Juravko, şeful administraţiei provizorii civile şi militare, numită de Rusia, după ocuparea teritoriilor Ukrainei, a districtului Oleşki din regiunea Herson, declara pentru Agenţia rusă de presă TASS că “judecînd după cozile formate de cei care doresc să obţină paşapoarte ruseşti, mulţi locuitori ai regiunii Herson, doresc ca regiunea să devină parte componentă a Rusiei”.

Replica a venit de la Generalul ukrainean Dmitro Marcenko, cel care a coordonat apărarea oraşelor Mikolaiv şi Odessa, care susţine că oamenii din Herson sînt foarte pro-ucraineni şi nu permit ocupanţilor să-şi implementeze scenariile referitoare la „referendum” şi „lumea rusă”. Potrivit generalului, „Ofiţerii din Serviciul Federal de Securitate al Rusiei discută între ei despre faptul că, în Herson, nu reuşesc să implementeze scenariul pe care l-au folosit în Crimeea. Marcenko este ferm convins că „autoritatea” ocupantă din Herson nu va organiza nici un fel de „referendum”.

Cele patru declaraţii, în oglindă, sînt citite atît pe canalele de limbă rusă, cît şi cele de limbă ukraineană, la sfîrşitul zilei rămînînd doar ideea că Hersonul este extrem de important pentru ambele tabere aflate în conflict. Astfel de confruntări în social media vor mai continua mult după terminarea războiului. Cînd va fi acesta? Generalul Marcenko susţine că Ukraina poate pune capăt războiului cu Rusia şi poate cîştiga în primăvara viitoare, ajungînd la graniţele sale din 1991. „Dacă avem cantitatea de arme care ni s-a promis, de care avem nevoie, atunci, cred că, în primăvara viitoare, vom sărbători victoria” – a afirmat generalul, într-un interviu acordat agenţiei ukrainene de presă RBC. Potrivit lui Marcenko, Ukraina a trecut deja de „punctul fără întoarcere”, aşa că acum este absolut imposibil să vorbim despre vreo negociere prin renunţarea la vreun teritoriu. Fie doar şi în social media!

ŞI CU “UE” ÎN POD ŞI CU SUFETUL ÎN CSI

BMTF, 17 iun – O spune Lavrov, la trei săptămîni după ce ne-am exprimat NOI mirarea vis-a-vis de declaraţia preşedintei Maia de la Chişinău! Ministrul rus de externe Serghei Lavrov consideră că se încearcă transformarea Republicii Moldova într-o ”a doua Ukraină”, iar acest lucru este evident din abordarea „consumeristă” a actualei conduceri a ţării, relatează joi agenţia oficială de presă rusă TASS, preluată de Agerpres.

„Desigur, ei încearcă clar să transforme Moldova într-o a doua Ukraină”, a declarat el joi într-un interviu acordat canalului NTV. „O astfel de abordare consumeristă din partea actualei conduceri moldoveneşti este foarte, foarte revelatoare. Atunci cînd ei spun: ”Să începem acum aderarea la Uniunea Europeană, apoi vom vedea ce ne promit acolo, iar apoi poate vom decide dacă rămînem în Comunitatea Statelor Independente”, precum şi alte declaraţii”, a explicat şeful diplomaţiei ruse, numind această abordare „cerşit”. El a menţionat însă că majoritatea populaţiei moldoveneşti nu împărtăşeşte această poziţie, notează TASS.

„Ruşii ar trebui să ne dea din nou o reducere la gaz comparativ cu contractele care au fost semnate, să amîne plăţile”, a citat el un exemplu de astfel de declaraţii. „O astfel de cerşetorie, în general, extorcare”, a mai estimat Lavrov.

Ministrul rus a adăugat că comportamentul Chişinăului seamănă cu un truc. „Dacă nu ne faceţi aceasta, vom merge mai repede în Europa, iar dacă ne faceţi, oricum mergem, dar mai încet”.

Anterior, reprezentantul permanent al Rusiei pe lîngă Uniunea Europeană, Vladimir Cijov, a declarat că Ukraina doreşte deschiderea frontului transnistrean, ceea ce ar putea conduce la consecinţe triste pentru statalitatea Republicii Moldova, potrivit website-ului gazeta.ru (pro-guvernamental). Reprezentantul permanent nu a exclus un scenariu în care Rusia ar trebui să apere Republica Moldovenească Transnistreană (PMR) nerecunoscută. În special, vorbim despre provocările Ukrainei la graniţă, a adăugat el.

Cu o zi înainte, zeci de persoane au pichetat clădirea Ambasadei Republicii Moldova din Moscova, în cadrul unei acţiuni de protest sub sloganul „Luaţi mîinile de pe Transnistria!”, desfăşurată împotriva „politicii agresive a Statelor Unite şi NATO de a trage (Republica) Moldova într-un nou conflict în Transnistria”, potrivit site-ului ridus.ru, scrie Agerpres.

Furie în rîndul Wagner față de generalii ruși: Ukrainenii duc un „smart war”, iar noi ne ghidăm după hărți

BMTF, 18 mai – După ce forțele ukrainene au reușit să blocheze o tentativă a rușilor de a traversa rîul Doneţ, din estul țării, pe un pod de pontoane, și au reușit dintr-un „singur foc” să distrugă zeci de vehicule blindate și tancuri și să blocheze avansul rușilor în apropiere de Lisichansk, contractorii Wagner au început să-și exprime public furia față de generalii ruși și față de modul în care aceștia conduc războiul,transmite HOTNEWS.RO.

Se pare că respectul lor față de generalii armatei ruse este la un nivel foarte scăzut, din moment ce își permit să îi facă public incapabili și să îi acuze de tehnici de luptă învechite, care le pun viață în pericol, mai notează HotNews.

„Pînă cînd nu vom afla numele „geniului militar” care a ghidat coloana cu provizii pe lîngă rîu și pînă cînd nu va răspunde pentru gafa comisă, nu va fi reformă în armata. Adversarii noștri poartă un „smart war” împotriva noastră, cu predicții și poziții calculate în avans, în timp ce noi ne ghidăm după hărți!”, scrie Yura Podoliak, contractor Wagner, pe Telegram.

„Ofensiva în Donbass ne este îngreunată nu doar din cauza tehnicii și a lipsei de informații de intelligence, ci și din cauza unor astfel de generali! Cum să nu îți amintești de tovarășul Stalin, care în ciuda greutăților din război, nu se temea să ia decizii radicale de personal! Din cauza acestor oameni ne mobilizăm din ce în ce mai greu și, chiar dacă ne vom mobiliza, riscăm ca un alt idiot cu căciulă de astrahan să ne distrugă blindatele și personalul pe lîngă vreun sat rătăcit!’’, mai scrie contractorul.

Unii dintre generali sînt acuzați de trădare și de faptul că le pun viața în pericol, dînd prea multe informații despre acțiunile lor. Fericiți că au scăpat cu viață, contractorii Wagner, foşti militari cu mare experienţă de luptă în diverse teatre de operaţiuni din întreaga lume, îi acuză de prostie și amenință că, dacă se apucă să posteze poze care să evidențieze prostia generalilor, „o să obosească postacii de la tastatură, de la cîte comentarii vor vrea să scrie!”.

Referitor la evenimentele de lîngă Belogorovka (Regiunea Donetsk), regretă și recunosc că artileria ukraineană e mai eficientă decît a lor, în principal din cauza greșelilor de organizare, nu neapărat datorită „vitejiei ukrainene!”

Operațiunea de care vorbesc contractorii Wagner a avut loc între 7 și 10 mai, lîngă localitatea Bilohorivka de lîngă rîul Doneț, în apropiere de Lisichansk și Sievierodonețk, localități controlate de ukraineni și pe care acum rușii încearcă să le încercuiască și să le cucerească.

Armata Ukrainei ar fi reușit să depisteze din timp operațiunea rușilor de a monta un pod de pontoane pentru a trece rîul cu toată tehnica grea și ar fi folosit focuri de artilerie și de aviație care i-au surprins pe ruși în același loc cu toate vehiculele militare.

În urma atacului au rămas zeci de vehicule distruse, unele căzute cu totul în apă, podul de pontoane făcut bucăți, precum și numeroase victime omenești. Avansul rușilor ar fi fost oprit atunci și acolo.

ZIUA 54. DE LA LVOV LA MARIUPOL

BMTF, 18 apr – Astăzi, în regiunea Odessa, militarii unității de rachete antiaeriene a Forțelor Aeriene ale Ukrainei au doborît un vehicul aerian rusesc fără pilot de nivel operațional și tactic, care a efectua recunoaștere aeriană. Adică, o dronă! Este a treia dronă rusească doborîtă de anti-aeriana din Odessa în ultimele zile, semn că, sau armata rusă nu dispune de suficiente informaţii tactice din teren, sau marchează ţinte terestre în vederea derulării ulterioare a unor operaţiuni aeriene. Aşteptate, de altfel, de autorităţile ukrainene. Vorbind astăzi la o conferinţă de presă, purtătorul de cuvânt al Ministerului ukrainean al Apărării, Oleksandr Motuzianik, a spus că bombardamentele efectuate de aeronavele militare ruse au sporit în ultimul timp în intensitate cu peste 50% şi că infrastructura Ukrainei este atacată tot mai mult. Cel mai bun exemplu este cel de astăzi, de la Lvov, unde a fost atacată infrastructura feroviară. Potrivit oficialilor locali, rachetele au lovit infrastructura feroviară şi au cauzat incendii. Unul dintre motivele pentru care a fost vizată infrastructura feroviară este faptul că singura cale de a transporta armele grele, care ajung în Ukraina din Statele Unite, din Marea Britanie şi din alte state NATO, din partea de vest către estul Ukrainei este pe linia ferată. Prin Lvov! Aşadar, oficialii se aşteptau ca infrastructura feroviară să devină o ţintă a armatei ruse.

De la debutul războiului, pe 24 febriarie a.c., Lvovul a mai fost lovit de trei ori de rachetele ruseşti: În 13 martie, rachete de croazieră au vizat o importantă bază militară situată la 40 km nord-vest de Lvov, făcînd cel puţin 35 de morţi şi 134 de răniţi. Pe 18 martie, rachetele ruseşti au atins o uzină de reparaţie a avioanelor, din apropierea aeroportului, fără să facă victime, iar la 26 martie, Lvovul a suferit o serie de lovituri, între care una a atins un depozit de carburant şi a rănit cinci persoane, potrivit autorităţilor locale.

Situat în apropiere de frontiera cu Polonia, Liovul a devenit un oraş de refugiu pentru persoanele strămutate şi a găzduit la începutul războiului mai multe ambasade occidentale, transferate aici de la Kiev.

În afară de atacurile continue cu rachete asupra obiectivelor infrastructurii critice ukrainene, în cea de-a 54-a zi de război, toate privirile sînt aţintite asupra Mariupolului, acest Stalingrad modern, în care luptele se dau pentru fiecare cărămidă şi pentru fiecare bloc de beton. Oraşul-port Mariupol se află sub asediu de la începutul invaziei ruse, la 24 februarie, iar din jumătate de milion de locuitori ai săi abia dacă au mai rămas 100.000 de oameni care, potrivit diverselor organizaţii neguvernamentale, sînt victimele unei catastrofe umanitare. Moscova încearcă să preia controlul acestui oraş, practic în totalitate distrus, pentru a stabili un coridor care să lege Crimeea, un teritoriu pe care îl controlează din 2014, cu regiunile proruse din Donbas.

Pentru ambele părţi aflate în conflict Mariupolul este deosebit de important pentru poziţia sa strategică dar şi pentru simbolismul său. Între 19-27 martie 1919, în perioada Războiului de independenţă al Ukrainei, aici a avut loc lupta între Divizia 1 sovietică ukraineană Zadneprovsk şi Armata Voluntarilor.

Războioul de Independență al Ukrainei a constat într-o serie de bătălii dintre forțele Republicii Populare Ukrainene, anarhiştilor ukraineni, ROŞILOR ruşi şi ukraineni, Puterilor Centrale (Imperiul German şi Austro-Ungaria), albilor ruşi şi Poloniei pentru controlul asupra teritoriului ukrainean, după Revoluţia din Februarie din 1917 din Imperiul Rus. La conflict au participat într-o mai mică măsură forțe din Franţa şi Regatul României. Luptele au durat între februarie 1917 și martie 1921 și a dus la împărțirea Ukrainei între Uniunea Sovietică (RSS Ukraineană), Polonia (vestul Ukrainei), şi Cehoslovacia (Transcarpatia). Acest război poate fi încadrat în contextul general al războiului civil din Rusia, sau poate fi considerat ca parte a fazei finale a Primului Război Mondial. La începutul lunii ianuarie 1918, Armata Voluntarilor număra aproximativ 4.000 de oameni și era angajată, împreună cu armata cazacilor lui Alexei Kaledin, în lupte împotriva Armatei Roşii.

După cucerirea Donbasului şi Harkovului, Armata Voluntarilor a pornit să cucerească Moscova. Restul e istorie! Iar, dacă ne uităm la componenţa forţelor aflate în confruntare astăzi, la Mariupol, observăm că istoria se repetă!

De la Port Arthur la Insula Şerpilor

BMTF, 15 apr – La primele ore ale zilei de 14, informaţiile despre soarta crucişătorului rus, Moskva erau încă contradictorii, Ukraina anunţînd că nava a fost scufundată, în timp ce Rusia susţinea că vasul a fost avariat şi au fost luate măsuri pentru remorcarea sa către un portul Sevastopol, din Crimeea anexată. Potrivit purtătorului de cuvînt al Comandamentului Operaţional SUD, Vladislav Nazarov, crucişătorul de rachete MOSKVA, grav avariat din cauza atacului cu rachete Neptun, dar şi a exploziei magaziei de muniţie, s-a înclinat, a început să ia apă şi s-a scufundat. Cei 500 de membri ai echipajului au fost salvaţi. Această versiune este sprijinită şi de o informaţie apărută în presa turcă, potrivit căreia, mai multe nave aflate în zonă au încercat să salveze echipajul, însă furtuna a împiedicat majoritatea manevrelor de salvare. Cinci marinari ruşi, aflaţi într-o îmbarcaţiune de salvare, au fost recuperaţi din apele Mării Negre de un vas turcesc.

Ministerul Apărării de la Moscova a anunţat că nava a fost grav avariată în urma exploziei muniţiei de la bord provocată de un incendiu, iar toţi membrii echipajului au fost evacuaţi pe alte nave ruseşti. Ulterior, a fost anunţat că s-a reuşit izolarea incendiului şi că rachetele de la bord n-au fost afectate, nava fiind remorcată în direcţia portului Sevastopol. Nu există informaţii dacă „Moskva” avea la bord armament nuclear. Autorităţile ruse nu menţionează cauza incidentului, afirmînd doar că o investigaţie este în curs. Oficiali ukraineni, pe de altă parte, au afirmat că nava a fost lovită de două rachete antinave ukrainene de tip Neptun, informaţie neconfirmată de alte surse. Cert este că Moskva s-a scufundat în noaptea de joi spre vineri în apele Mării Negre!

Crucişătorul „Moskva” este cea mai serioasă pierdere a forţelor ruse de la începutul operaţiunii militare, iar scufundarea navei amiral nu reprezintă doar o nouă victorie pentru marina ukraineană, ci este o lovitură puternică aplicată marinei militare ruse şi prestigiului ei în Marea Neagră. Zicala MAREA NEAGRĂ, LAC RUSESC nu pare a mai fi de actualitate! Editorialiştii din Odessa spun că distrugerea Moskvei reprezintă o umilire a Moscovei, făcînd, desigur, referire la capitala Federaţiei Ruse şi asociază atacul de cord al ministrului rus al apărării, Serghei Şoigu, cu teribila lovitură a crucişătorului.

Ultima dată cînd ruşii au pierdut o navă amiral în luptă a fost în 1905, în bătălia de la Tsushima, iar consecinţa a fost pierderea războiului ruso-japonez. Un an înainte, pe 13 aprilie 1904, o altă navă amiral s-a scufundat, la Port Arthur. Este vorba de Cuirasatul Petropavlovsk. Ulterior acestui dezastru naval, a murit un proeminent comandant rus, viceamiralul Stepan Makarov.

După exact 118 ani, istoria se repetă, 13 aprilie continuînd să rămînă o zi neagră pentru istoria navală a Rusiei. După pierderea crucişătorului Moskva, Rusia mai deţine încă 3 crucişătoare, pentru patru flote: Varyag, Mareşal Ustinov şi Petru cel Mare!

Dar, cum a reuşit armata ukraineană să prindă peştele cel mare din Marea Neagră? Potrivit informaţiilor militare, operaţiunea a fost planificată de mai multă vreme, iar seara de 13 aprilie a fost aleasă pentru cumulul de factori, inclusiv o furtună năpraznică ceea ce a îngreunat manevrabilitatea navei. Potrivit informaţiilor, armata ukraineană a beneficiat de înaltă tehnologie şi specialişti în localizarea ţintelor navale şi ghidarea rachetelor. Cu ajutorul lor, crucişătorul a fost atacat cu o dronă kamikaze care a scos din funcţiune comutatorul antiaerian de sarcină, iluminare şi ghidare radar, manevră care l-a orbit. Apoi, două rachete antinavă, Neptun, de fabricaţie ukraineană, au fost lansate de pe ţărm, din unghiuri diferite. Restul, e deja istorie!

Cîteva cuvinte despre Moskva. Acesta este un crucişător de rachete, nava principală a proiectului 1164 Atlant, dezvoltat încă din perioada sovietică sub denumirea de SLAVA. A fost construit între anii 1976 şi 1979 în şantierele navale de la Nikolaev, astăzi o ţintă pentru armata rusă! Intrat în serviciu în 1983, „Moskva”, care pînă în 1996 a purtat numele „Slava”, a devenit cunoscută în decembrie 1989, cînd a asigurat, alături de nava americană Belknap securitatea summitului din Malta al liderilor sovietic şi american, Mihail Gorboaciov, şi G. Bush. Ulterior, „Moskva” a participat la campaniile din Georgia, în 2008, şi Syria, în 2015. În prima zi a campaniei din Ukraina, „Moskva” a participat la ocuparea insulei Şerpilor, operaţiune în care au fost luaţi prizonieri 82 de militari ukraineni, iar ulterior, conform mediilor ukrainene, a participat la blocarea porturilor Odessa, Nikolaev şi Oceakov. Avea sarcina de a asigura apărarea aeriană a întregii grupări de trupe de ocupaţie din Herson. De asemenea, crucişătorul ar fi trebuit să asigure acoperirea aeriană pentru debarcările planificate în regiunile Herson şi Odessa, avînd la bord un număr mare de sisteme S-300, aşa că era o umbrelă excelentă.

Moskva are un deplasament de 11,500 tdw, o lungime de 185, 5 metri, o lăţime de 20,8 metri şi o înălţime de 42,5 metri. Cît un bloc cu 16 etaje! Şi un pescaj de 8,4 metri! Dezvoltă o viteză de 32 de noduri/oră şi are o autonomie de 6000 de mile marine sau 30 de zile.

Crucişătorul dispune de o instalaţie de artilerie AK-130, artilerie antiaeriană AK-630, rachete antinavă P-1000 Vulcan, două sisteme de rachete antiaeriene, unul S-300 Fort şi unul Osa-MA. Nava este numită „ucigaşul de portavioane”. În acelaşi timp, prezenţa la bord a sistemului Fort SAM, care acoperă un cerc cu o rază de 150 de km, îl face principala unitate de apărare antiaeriană navală din cadrul flotei.

Fostul secretar al Consiliului de Securitate şi Apărare Naţională al Ukrainei, Alexander Turkinov a confirmat faptul că fregata rusă purtătoare de rachete, Amiral Essen, a fost lovită, la rîndul ei, pe 3 aprilie, tot de rachete de tip Neptun. În 2018, Turkinov a fost prezent de mai multe ori, la Odessa, la testele efectuate cu acest tip de rachetă.

Racheta antinavă Neptun a fost dezvoltată de către Biroul de Proiectare de Stat şi Întreprinderea de Cercetare şi Producţie RAY.

MATRIOŞKA VOINA

Dincolo de tragedia umană declanşată de război, de morţi, răniţi, pagube materiale uriaşe, de boli, de pierderi irecuperabile ale agoniselii de o viaţă, de peste 7 milioane de oameni plecaţi în pribegie, de milioane de animale rămase fără adăpost şi hrană, de emoţii puternice şi sunetul armelor, toate de neînţeles!, războiul din Ukraina are multe elemente concrete şi, evident, discutabile. Ele nu sînt noi. Sînt de cînd războiul şi dorinţa omului de a acumula! Ţine de PUTERE. De TRUFIE! De CRUZIME!

Rolul reporterilor de televiziune este acela de a prezenta publicului larg ororile fără de margini ale morţii şi distrugerii. Ei stîrnesc emoţii în opinia publică internaţională, aceasta pune presiune pe decidenţii politici, sau acceptă mai uşor deciziile acestora de implicare în război a ţărilor lor. Decizii care ţin tot de PUTERE, TRUFIE şi CRUZIME! Rolul nostru, a celor care activăm în alte genuri de media, este dincolo de emoţie şi încercăm să vedem şi ce se află în spatele imaginilor declanşatoare de lacrimi, disperare şi furie. Nu sînt analist economic sau militar, sau politic, sau de orice altă natură. Nu sînt în slujba nici unui guvern, juntă sau grup de interese. M-am ferit şi nu am avut încredere în nici o grupare, politică sau nu! Nu am conturi în bănci, nu conduc maşini scumpe, nu sînt pe statul de plată al nici unui oligarh din ţară sau străinătate. Nu m-a plătit NIMENI, NICIODATĂ, să scriu sau să mă exprim altfel decît gîndesc! Nu mai am bani să editez revista pe care am tipărit-o timp de 10 ani, conduc o maşină ieftină şi sînt îngropat în datorii. Şi toate astea pentru că nu vreau ca dimineaţa, cînd mă privesc în oglindă, să-mi vină să scuip pe ea!

Cu fiecare zi ce trece în războiul ruso-ukrainean, realitatea ne arată că la conflictul armat existent, cel puţin alte trei războaie sînt “ataşate”. Specialiştii îl numesc “război hibrid”, o noţiune larg răspîndită în ultimii ani, care are componente economice, financiare, acapararea resurselor, psy-ops, lojnîi flag (cum spun ruşii!) adică steag fals, armate regulate şi contractori privaţi. Am să încerc să punctez doar trei dintre aceste elemente componente ale războiului hibrid, aşa cum le văd eu de aici, din Regiunea Odessa: apă, psy-ops şi războiul mercenarilor!

APA, DE LA KERSON ÎN KRIMEEA

Resursele naturale sînt ţinte strategice în orice conflict. Acum vorbim despre Ukraina şi nevoia de resurse suplimentare ale Rusiei, din regiunile controlate deja de mai mulţi ani. Deși reprezintă doar 0, 4% din suprafața Terrei, Ukraina aproximativ 5% din resursele minerale ale lumii! Peste 20.000 de depozite de 194 de minerale cunoscute! Dintre aceste depozite descoperite, 7.800 depozite de peste 90 dețin importante minerale industriale. Ukraina are una dintre cele mai importante rezerve și extracții de mangan, fier și materii prime nemetalice.

Cărbunele este principala materie primă de combustibili fosili, a cărei rezervă poate satisface cererea de energie și industrie în Ukraina pentru următorii 500 de ani, reprezentând 95% din resursele fosile, aproximativ 34 de miliarde de tone! Ukraina deține, de asemenea, peste 1, 1 trilioane de metri cubi de rezerve de gaze naturale în 2004, plasînd-o pe locul 26 printre țările cu rezerve de gaz provenite înainte ca Crimeea să fie anexată. De asemenea, se estimează că va avea peste 135 de milioane de tone de petrol și 3, 7 miliarde de tone de rezerve de țiței de șisturi. Țara are, de asemenea, rezerve de gaz de şist de aproximativ 80.000 de tone. Gazele, alături de cîmpurile petroliere, se află în principal în trei provincii. Domeniul major este Nipera-Donetsk, care a fost descoperit în anii 1950. Ukraina are aproximativ 27 de miliarde de tone de rezerve de minereu de fier și ocupă locul 6 în producția de minereu de fier la nivel mondial. Există aproximativ 88 de depozite în întreaga țară. Aceste depozite bogate de minereuri de fier se află în principal în Kremenchuk, Kerch, Mariupol, Belozersky și Kryvyi Rih. Ukraina este şi în primii zece producători de minereu de mangan din lume și are cea mai mare rezervă de minereu de mangan din Europa. Ukraina deține cea mai mare rezervă de titan în Europa! Există 15 depozite cunoscute în diferite părți ale țării, dintre care patru sînt explorate. Aceste depozite sînt situate în regiunile Harkov, Kiev, Donetsk și Dnipropetrovsk. Țara are, de asemenea, cel mai mare depozit de uraniu din Europa și reprezintă 1, 8% din depozitul de uraniu din lume. Rezervele dovedite conțin aproximativ 45.600 de tone de uraniu. Are 300 de depozite de grafit, care conțin mai mult de 1 miliard de tone sau 20% din grafitul mondial. Doar China are mai multe rezerve de grafit (26% din rezerva totală de grafit). Alte resurse importante includ mercurul (2% din lume, 30.000 de tone, clasându-se pe locul 5 după Spania, China, Algeria și Kârgâzstan), sare de potasiu, aur, materiale de construcție, pietre ornamentale și resurse hidroenergetice.

Regiunea Donbas este una dintre cele mai mari din Ukraina, fiind recunoscută ca o zonă minieră și industrială de cărbune, care este situată în partea de sud-est a ţării și în partea de vest a Federației Ruse, o zonă de mare interes pentru ruși, de aici luptele crîncene date în ultimele zile în această regiune. Donbas este o regiune istorică, economică și geografică în estul Ucrainei, care include regiunile Donețk și Luhansk. „Donbas” este un cuvînt de amestec format din „Bazinul Donețului”, care este o abreviere pentru „Bazinul Cărbunelui Doneț”. După Revoluția Euromaidan din martie 2014, grupurile separatiste susținute de Rusia au înființat autoproclamata Republică Populară Donețk și Republica Populară Lugansk în regiunea Donbas.

Mineralele din regiunea Donetsk sînt foarte diverse. Aici au fost înregistrate aproximativ 850 de depozite, în care se extrag 40 de soiuri de materii prime. Numărul acestora ajunge la 12% din toată averea naturală a țărilor post-socialiste. Cele mai dezvoltate depozite de cărbune negru, sare de rocă, fluxuri, dolomiți, argile. Principala bogăție a bazinului Donețk este, fără îndoială, cărbunele. Din totalul cărbunelui extras din regiune, jumătate este cărbune brun, iar un sfert este antracit. Să nu uităm de gazul de şist! Bazinul de cărbune Doneț acoperă o suprafață de 23.300 km pătrați și se extinde de la vest la est, incluzînd părți semnificative ale Oblastului Donețk și partea de sud a Oblastului Lugansk. Bazinul se extinde și în partea de vest a regiunii Rostov din Federația Rusă! Regiunea Donbas este situată între mijlocul și inferior rîului Doneț în nord și nord-est și Ținutul Azov în sud. Regiunea este situată la aproximativ 300-350 km de Bazinul Manganului Nikopol și Bazinul de minereu de fier Kerch, 350-400 km de Bazinul de minereu de fier Kryvoy Rog, 120-150 km de Marea Azov și aproape de mai multe centre industriale. Economia regiunii Donbas este dominată în principal de mai multe industrii grele, cum ar fi metalurgia, mineritul cărbunelui, construcția de mașini, industriile chimice, producția de energie electrică, construcții etc. S-a estimat că regiunea Donbas conține aproximativ 60 de miliarde de tone de cărbune, făcînd-o una dintre cele mai mari rezerve de cărbune din Ukraina. Exploatarea cărbunelui din regiunea Donbas se face de la adîncimi mari. Exploatarea lignitului, de la la 600 m în subteran, în timp ce exploatarea antracitului și a cărbunelui bituminos are loc la adîncimi de 1.800 m sub nivelul suprafeței, mai mult decît din Mina Anina, atunci cînd ea funcţiona! Statisticile spun că regiunea Donețk și regiunea Lugansk au produs împreună aproximativ 30% din exporturile Ukrainei înainte de războiul din Donbas, care a început în aprilie 2014!

Regiunea Donbas este conectată cu principalele centre de populație din Europa de Est, Ukraina și Rusia printr-o rețea extinsă de autostrăzi și căi ferate.

Ca o paranteză, aproximativ 39% din populația regiunii Lugansk și 38,2% din populația regiunii Donețk sînt formate din etnici ruși, iar aproximativ 74,9% dintre locuitorii regiunii Donețk și 68,8% dintre locuitorii regiunii Lugansk vorbesc rusă ca limbă principală. Donețk este singurul mare oraș din Ukraina unde rușii sînt mai numeroși decît ukrainenii: 48% s-au declarat de etnie rusă, iar 47%, ucraineni. La limbă maternă vorbită, 88% dintre locuitori au bifat rusa și 11% ukraineana. În Luhansk datele arată că ukrainenii reprezentau 50%, iar 47% se declarau etnici ruși. Rusa era limba maternă pentru 85% dintre locuitori. Vladimir Putin a recunoscut oficial independența atît a Republicii Populare Donețk, cît și a Republicii Populare Lugansk pe 21 februarie 2022. Republica Populară Donețk (RPD) – Donetskaya Narodnaya Respublika – are 8.900 kmp și o populație estimată la 2,2 milioane locuitori.

Republica Populară Luhansk (RPL) – Luganskaya Narodnaya Respublika – are 8.400 kmp și o populație de 1,4 milioane de oameni. Din 2014, rubla a devenit moneda oficială, iar elevii învață după programa din Rusia. Peste 900.000 de oameni au primit pașapoarte ruseşti.

După ce a început războiul, în 2014, Kievul nu a mai plătit salariile funcționarilor publici înregistrați în regiunile separatiste, iar Rusia a preluat finanțarea sectorului de pensii și plătește o parte dintre salariile din sectorul public! Asta, tot ca o paranteză!

O altă mare resursă naturală, indispensabilă, este APA! Despre care am mai scris! Războaiele pentru apă vor fi o certitudine şi foarte aproape de noi. O criză a apei tinde să devină globală. În ultimii ani, după anexarea la Rusia în 2014, Crimeea, Perla Mării Negre, se deşertifică! Iar pentru a împiedica acest lucru, forţele armate ruse au nevoie de apa Niprului, nu doar de canale suplimentare, poduri sau spaţii de acces terestru. Ukraina furniza pînă la 85% din nevoile de apă ale Peninsulei Crimeea, prin Canalul Crimeii de Nord, care este conectat la Nipru, la Lacul Kahovka din Regiunea Kerson. Canalul Crimeii de Nord este lung de 402,6 km, începe la Nov Kahovka, în Regiunea Kerson, din lacul de acumulare Kahovka de pe rîul Nipru – al treilea ca mărime în Europa, după Volga şi Dunăre! – , apoi trece prin sudul Regiunii Kerson și prin Istmul Perekop, apoi prin nordul Crimeii prin Sovetskîi pînă la Kerci, în estul peninsulei. Canalul transporta în fiecare an peste 1,2 miliarde de m³ de apă din Nipru în Crimeea, adică 85% din necesarul de apă al peninsulei. Însă, după reunificarea Crimeii cu Rusia, furnizarea de apă prin canal către republică a fost întreruptă complet, în mod unilateral de partea ukraineană… Autoritățile ruse au încercat să rezolve problema aprovizionării cu apă prin bazinele naturale, care însă, în ultimul an, au devenit superficiale, din cauza cantității reduse de precipitații. Finalizat în 1971, canalul a adus apa din lacul Kahkovka din sudul Ukrainei, alimentat de Nipru. După căderea URSS, întreţinerea canalului a fost neglijată şi, pînă în 2013, debitele de apă au ajuns la doar o treime din nivelurile anilor 1980. Cu toate acestea, situaţia nu a devenit critică pînă cînd canalul nu a fost complet blocat în 2014. Pentru Ukraina, blocarea cursului a fost una dintre puţinele metode pe care o putea folosi pentru a pune presiune pe Rusia. Blocada ukraineană a fost o tactică de creştere a costurilor administrării Crimeii de către Rusia. Tactica a fost eficientă: potrivit fostului şef adjunct al Băncii Centrale a Rusiei, Serghei Aleksaşenko, primii cinci ani de ocupaţie au costat Rusia 1.5000 de miliarde de ruble (23 miliarde de dolari în 2019). Suma este echivalentă cu trei ani de cheltuieli pentru asistenţă medicală ale statului rus. Deci, Crimeea are nevoie acută de apă! Iar acest război, o va oferi! Iar oficialii ukraineni ştiu acest lucru!

PSY-OPS, SAU CUM SĂ NU CREZI NICI ÎN PROPRIA UMBRĂ

Informaţiile oficiale venite din cele două tabere combatante sînt la limita credibilului, iar în teren, sînt greu de verificat, dacă nu imposibil! Realitatea virtuală este a doua natură în acest război în care nu mai poţi avea încredere nici în propria umbră! De minciuna tactică ridicată la rang de adevăr strategic se ocupă astăzi cohorte întregi de specialişti în psy-ops, stratcom, public-rellation, fake-news, propagandă, manipulare şi dezinformare!

Astăzi, Ukraina se bazează pe PR Week, şi pe conglomeratul de 150 de entităţi ale societăţii civile, semn că întregul mecanism de manipulare a informaţiei a căpătat o altă dimensiune! Autorităţile militare, precum cele din Regiunea Odessa, omit din declaraţii detalii referitoare la ţinte sau victime şi, în consecinţă, nu ştii dacă o rachetă a lovit un obiectiv strategic şi cîte victime a făcut. Potrivit siteul american MintPress News, specializat în analize politice și economice, Kievul a generat un flux constant de propagandă sofisticată, menită să-i aducă sprijinul public și oficial din partea țărilor occidentale. În spatele efortului de relații publice al Ukrainei se află o armată de strategi politici străini, lobbyiști de la Washington DC și o rețea de instituții media. Cheia efortului de propagandă este o cohortă internațională de firme de relații publice care lucrează direct cu Ministerul Afacerilor Externe al Ukrainei pentru a purta războiul informațional. Efortul internațional este condus de co-fondatoarea companiei de relații publice PR Network, Nicky Regazzoni, și de Francis Ingham, un consultant de top în relații publice, cu legături strînse cu guvernul britanic. Ingraham a lucrat anterior pentru Partidul Conservator al Marii Britanii, face parte din Consiliul de Evaluare și Strategie al Serviciului de Comunicare al Guvernului Regatului Unit, este directorul executiv al Organizației Internaționale de Consultanță în Comunicații și conduce corpul de membri pentru comunicatorii guvernelor locale din Regatul Unit, LG Comms.

Operațiunea este dirijată de Yaroslav Turbil, descris pe pagina sa de LinkedIn drept „Șeful Ukraine.ua — ecosistemul digital al Ukrainei pentru comunicații globale. Comunicare strategică și promovare a mărcii de țară.” Turbil a lucrat la mai multe organizații ale „societății civile” strîns legate de guvernul SUA și a lucrat la Internews, o organizație conectată la serviciile de intelligence americane care funcționează sub pretextul promovării libertății presei”, se scrie în angheta apărută în publicaţia americană.

Împactul acestui asalt mediatic este cu atît mai important cu cît, de partea cealaltă, mijloacele de comunicare ale Rusiei au fost oprite de la emisie în Europa şi Statele Unite, atît on-air, dar şi cele pe Internet. Mai mult, în fiecare ţară, şi în România cu atît mai mult, parcă, diferite personalităţi ale spaţiului mediatic, influenceri şi deontologi cunoscuţi, absolut TOŢI mufaţi la fluxul de granturi internaţionale, sînt extrem de atenţi, vînează şi execută orice opinie apărută în spaţiul public care nu este corectă politic sau de partea bună a istoriei şi pe orice autor. Oricine are un punct de vedere diferit decît cel oficial este catalogat pro-rus, informaţiile sînt pro-ruse, chiar datele oficiale prezentate sînt false şi transmise ca o susţinere a ocupantului rus al Ukrainei paşnice. Cum spunea preşedintele Chinei, “pentru un tango e nevoie de doi”!

În acest tablou bulversant, corespondenţilor de război le revine o răspundere uriaşă! Există un consens între noi măcar asupra unui fapt: demascarea şi condamnarea minciunilor răspîndite de armata cu cerneală şi tastatură. Este un principiu de etică profesională a noastră, indiferent de unde venim, ce limbă vorbim, pentru cine lucrăm, pentru că ştim că oricînd, oricare dintre noi poate fi ucis de oricare dintre părţile aflate în conflict! Cel puţin, din acest punct de vedere, puteţi fi convinşi că ce se transmite de pe front este ADEVĂRAT! Chiar dacă se face exces, uneori, de tragedii, imagini lacrimogene, emoţii etc. Ce ajunge să fie difuzat, contextul, ambalarea informaţiilor, nu mai este răspunderea noastră! Manipularea sau chiar falsificarea imaginilor, precum cele din jocurile pe calculator, ori alegerea detaliilor care induc conştient în eroare privitorul, şi în oroare, nu sînt produse în teatrul de operaţii, de cei care trăiesc la limita supravieţuirii, ci de aceia care stau comod în fotoliile lor, departe de lumea dezlănţuită. Exemplele sînt foarte multe, iar specialiştii independenţi încep să le scoată la lumină. Este, însă, o muncă titanică, un fel de arheologie a adevărului, să începi să discerni între realitate virtuală şi adevăr. De la transmisiunile preşedintelui Zelensky la imaginile cu distrugerile tancurilor fără ca mediul înconjurător să fie afectat, toate sînt analizate, argumentate şi făcute publice, însă puţin auzite în vacarmul informaţional existent!

RĂZBOIUL MERCENARILOR

Războiul mercenarilor, numit și războiul libian, fost un conflict armat purtat pe teritoriul african, în Cartagina, între anii 240 și 238 Înainte de Hristos!, purtat între trupele regulate ale orașului-stat și milițiile mercenare ale armatei cartagineze, care se răzvrătise după sfîrșitul Primului Război Punic. Războiul, povestit de Polibiu în detaliu – şi denimit de acesta „război fără posibilitatea armistițiului”-, a fost caracterizat de cruzimea extraordinară desfășurată de ambele părți, de urcușuri și coborîșuri și de violența luptelor. Cartaginezii au reușit, în cele din urmă să anihileze milițiile rebele, procedînd la o represiune finală sîngeroasă. Liderii mercenari au fost uciși cu toții!

Un tablou general, peste milenii, pe care îl regăsim şi astăzi, în Ukraina! Războiul din Irak a redeschis porţile larg contractorilor militari şi civili de pe întreg pămîntul. Unele date pe care le-am adunat între 2003 şi 2010, cît am fost corespondent de război în Iraq, spun că aici au luptat, la un moment dat, peste 120.000 de contractori, angajaţi în mai bine de 200 de companii! De-a lungul timpului însă, unele dintre aceste companii au devenit emblematice pentru tot ceea ce a mers prost în războiul din Iraq: extrem de scumpe, ineficiente, indiferente faţă de poporul iraqian. Astfel de companii s-au aflat în centrul celor mai mari scandaluri de război, de la abuzarea şi torturarea prizonierilor din închisoarea Abu Gharib şi pînă la deschiderea focului asupra civililor din piaţa Nissour din Baghdad. Iar cele mai crunte lupte din Iraq au pornit după ce soldaţi angajaţi ai acestor companii au fost ucişi la Falujah.

Contractorii Militari Privaţi, mulţi dintre cei pe care i-am cunoscut, sînt oameni onorabili! I-am întîlnit şi în Afghanistan şi în Syria! Fie că vorbim de lupta cu traficanţii de droguri sau de intervenţii în cele mai dure zone de conflict, aceste firme private de securtiate, cu sute de mii de angajaţi, au devenit indispensabile în războiul modern, hibrid, atunci cînd guvernele lumii nu doresc o implicare oficială în diferite operaţiuni sensibile. Iată, cîteva companii occidentale, prezentate de gigantul media „BusinessInsider”: G4S – Cu mai bine de 625.000 de angajaţi, este al doilea cel mai mare angajator privat din lume, diind depăşit doar de lanţul american de magazine Wal-Mart. O bună parte a afacerii este concentrată pe activităţi „de rutină” precum asigurarea securităţii în bănci, închisori şi aeroporturi, G4S joacă un rol important şi în zonele de conflict din întreagă lume. Grupul este prezent în peste 125 de ţări. Unity Resources Group – cu 1.200 de angajaţi în întreagă lume, firmă australiană are operaţiuni ample în Iraq, a oferit asistenţă în timpul alegerilor din Liban şi a ajutat marile companii petroliere să-şi scoată angajaţii din Bahrain în timpul protestelor violenţe. Erinys Internaţional – britanicii au fost angajaţi de Departamentul de Stat al SUA pentru diferite misiuni în Iraq. Una dintre cele mai mari misiuni ale companiei a presupus trimiterea a 16.000 de anagajati în 282 de puncte din Iraq, unde au păzit conducte şi puţuri petroliere, rafinării şi alte active legate de energie. Asia Security Group – a fost deţinută în trecut de Hashmat Karzai, vărul fostului preşedinte afghan Hamid Karzai, firmă este considerată o adevărată forţă în regiune, cu aproximativ 600 de ofiţeri de pază. DynCorp – a fost una dintre cele opt firme de pază private alese de Departamentul de Stat al SUA pentru a rămîne în Iraq după retragerea armatei americane. Grupul are operaţiuni în Africa, Europa de Est şi America de Sud. Are peste 10.000 de angajaţi. A participat la combaterea forţelor rebele din Columbia la începutul anilor 2000 şi la acţiuni anti-drog din Peru şi a fost trimisă pentru a dezarma luptătorii din Somalia, Liberia şi Sudan. Triple Canopy – alta dintre cele opt opt firme de pază private alese de Departamentul de Stat al SUA pentru a rămîne în Iraq după retragerea armatei americane. Aegis Defense Services – firma asigură protecţie pentru misiuni ONU şi ale autorităţilor americane. Cu 5.000 de angajaţi, are sedii în Afghanistan şi Bahrain şi oferă intervenţii de urgenţă, evalurea riscului şi sînt specializaţi în protejarea activelor petroliere. Defion Internaţional – cu birouri în Peru, Dubai, Iraq, Sri Lanka şi Filipine, firmă angajează şi instruieşte ofiţeri de protecţie, gărzi de corp, şoferi, şi specialişti în logistică, majoritatea recrutaţi din ţări aflate în curs de dezvoltare. Are contracte cu Departamentul de Stat al SUA. Academi – fostă Blackwater, devenită ulterior Xe Services şi, mai nou, Academi, firmă de pază operează una dintre cele mai mari şi mai complexe baze militare private din lume. Are aproximativ 20.000 de angajaţi, 20 de avioane şi o flotă de vehicule blindate de teren. Nu lipsesc canadienii de la Global, dar vine tare din urmă, concurenţa: Wagner! Este cunoscută acum şi în Ukraina, ca PMC Liga. Aceştia au fost utilizați ca “omuleţi verzi”, fără identitate, în conflicte oficiale și neoficiale, inclusiv în timpul anexării unei părți din Donbass în 2014. Contractorii Wagner au fost folosiți activ în timpul războiului din Syria, dar şi în Africa şi Venezuela, Libia, Republica Centrafricană și Mali. Potrivit informaţiilor, Wagner desfăşoară activităţi în 30 de ţări ale lumii!

În Ukraina se află din 2014, iar potrivit serviciilor ukrainene de informaţii, între contractorii Wagner ucişi pe teritoriul Ukrainei se află combatanţi francezi, anglo-saxoni sau syrieni!

Tema luptătorilor străini, şi a batalioanelor de voluntari, aflaţi de o parte şi de alta a principalilor combatanţi, este extrem de importantă şi de actuală în acst război din Ukraina. Dacă desluşim corect acest element tactic, în timp, putem concluziona cît timp va dura războiul şi dacă acesta se va transforma într-unul de gherilă, sau cum va evolua el, indiferent de acordurile politice de la un moment dat. Pentru că, intrarea în teatrul de operaţiuni a “voluntarilor” seamănă izbitor cu povestea dezastrului din Afghanistan, unde victoria mujahedinilor asupra armatei sovietice şi retragerea acesteia totală la 15 februarie 1989, a fost determinată de coalizarea facţiunilor mujahedine şi de cantitățile uriaşe de arme și alte materiale de război expediate rebelilor, prin Pakistan, de către Statele Unite și alte țări și de către musulmanii din întreaga lume. În plus, un număr nedeterminat de voluntari musulmani – denumiți popular „afgani-arabi”, indiferent de etnia lor, au călătorit din toate părțile lumii pentru a se alătura opoziției. Baza aducerii în Afghanistan a acestor luptători străini era fundaţia milionarului saudit Oussama Bin-Ladden. Baza – adică, Al Qaida!

Peste 20.000 de occidentali luptă de partea Ukrainei. Fără să pun la socoteală, voluntarii interni, despre care voi vorbi în continuare! O companie de recrutare pentru contractori privaţi din întreaga lume a anunţat în urmă cu o lună locuri de “voluntari” în Ukraina plătite cu 2000 usd/zi, sau 60.000 usd/lună. Astfel de tarife erau practicate în Iraq de contractorii care acţionau pe celebra “şosea a morţii”, care lega Aeroportul din Baghdad de Zona Verde. Evident, tariful anunţat este valabil pentru ţările de categoria 1, adică SUA, Marea Britanie şi Noua Zeelandă. Pentru contractorii din ţările aflate în altă categorie, precum România sau republica Moldova, salariile sînt semnificativ mai mici. 3000 de contractori americani şi-au anunţat deja intenţia de a veni voluntari în Ukraina! La rîndul său, Putin a admis participarea voluntarilor străini de partea Rusiei, fără să pună la socoteală formaţiunile “statale” ale Doneţkului şi Luganskului, fără batalionul de ceceni sau cele din alte republici ruse, precum cel din Ossetia de Sud! În practică, cecenii sînt cei care s-au trezit să lupte cu alţi ceceni, mai puțin loiali Kremlinului și lui Putin, care luptă de partea Ukrainei! Sînt echipați pentru a înăbuși revoltele și gherilele: nu sunt obișnuiți să lupte pe linia frontului, ci să impună ordinea în orașe. Ofertele Wagner, de exemplu, se ridică la doar 6000 de dolari/lună!

Nu se știe oficial cîți “voluntari” au călătorit pentru a lupta în războiul din Ukraina. În ajunul invaziei, serviciile italiene de anti-terorism au raportat 60 de compatrioți de extremă dreapta, extremiști și mercenari care ar fi răspuns apelului „fraților” lor, adică milițiile separatiste pro-ruse, pentru „plata” anemică de 400 de dolari pe lună! Mediul fundamental este cel de extremă dreaptă: populat de subiecți ai radicalismului negru apropiați de formaţiunile Loialitate și Acțiune, Forza Nuova și grupuri de naziskin, așa cum au demonstrat primele două procese (la Genova) împotriva recrutorilor și mercenarilor care doreau să angajeze soldați destinați pentru Milițiile ruse din autoproclamatele republici populare Donețk și Lugansk.

“Grefele” în sprijinul armatelor regulate sînt acum de diverse feluri și pe ambele fronturi: câini liberi precum “foreign fighters”, elite paramilitare organizate, legionari din toate mediile. Ambele tabere care se confruntă în Ukraina sînt ajutate, sau se servesc, de batalioane de paramilitari – şi ambele încearcă să le aducă sub control, integrîndu-le membrii în forţele militare regulate şi în politica oficială. Dar nu toţi paramilitarii sînt dispuşi să-şi piardă raţiunea de a fi sau sursa de avantaje care este războiul. Iar unele fracţiuni au deja războaiele lor, chiar cu autorităţile locale! Organizaţiile paramilitare reuşesc mobilizarea oamenilor prin ideologie şi propagandă; iar fără un duşman comun nu pot exista.

Tradiţia organizaţiilor paramilitare ideologizate e înrădăcinată în memoria colectivă a ukrainenilor. Cazacii lui Hmelniţki, anarhiştii lui Mahno, naţionaliştii lui Bandera, iar acum Pravîi Sector şi alţi paramilitari din Donbas au cîştigat simpatia populară, în contextul în care statul ukrainean a fost extrem de slab. Duşmanul comun – Rusia, dar şi războiul vor amîna rezolvarea problemei acestor extremişti înarmaţi şi protejaţi politic! Astăzi, potrivit informaţiilor, pe frontul din estul Ukrainei luptă cel puţin 34 de batalioane de paramilitari pro-Kiev! Din aprilie pînă în iunie 2014, aceste structuri militare s-au aflat în afara controlului statal şi au condus operaţiuni militare pe cont propriu.

În septembrie 2015 (!), Serghei Velenciuc scria în FPR, nr 47, că: “Voluntarii s-au echipat şi s-au organizat singuri, iar liderii lor au devenit figuri politice influente. Partidele de la guvernare le fac curte, pentru a valorifica capitalul de imagine al luptătorilor pentru independenţă, dar şi pentru a controla masele de voluntari cu arma în mână. Istoria acestor grupări este contradictorie, iar viitorul lor în Ukraina post-Minsk 2 trezeşte îngrijorări”. Istoria structurilor paramilitare care luptă în Ukraina începe în ianuarie 2014, cînd au fost formate primele detaşamente de apărare ale Euromaidanului. Pentru a ţine piept atacurilor forţelor de ordine subordonate lui Ianukovici, organizaţiile de extremă dreaptă, galeriile de suporteri şi unele organizaţii politice s-au reunit într-o structură paramilitară informală cu numele Forţele de Autopărare ale Maidanului. Tot pe Maidan, pe baza organizaţiilor ultranaţionaliste din Ukraina, s-a născut şi organizaţia Pravîi Sektor (Sectorul de dreapta), care s-a aflat în primele linii ale conflictului din Kiev, extrem de prezentă astăzi în regiunea Odessa. Ulterior a devenit partid politic. Într-o Ukraină cuprinsă de revoluţie, în aproape fiecare oraş, unde în februarie 2014 a învins Euromaidanul, s-au format detaşamente de apărare locală, care asigurau ordinea publică. În situaţia în care celelalte structuri de forţă ale ţării erau paralizate, paramilitarii erau singurii care puteau păstra ordinea şi asigura „cîştigurile revoluţiei”.

Începutul ostilităţilor din estul Ukrainei au dat un nou impuls formaţiunilor paramilitare dedicate apărării „revoluţiei continue”, vorba lui Lenin! Pentru „legalizarea” sutelor de batalioane de apărare teritorială au fost adoptate un şir de legi care au facilitat intrarea foştilor protestatari în structurile de forţă ale statului. În acest fel acea masă de voluntari de pe Maidan, puternic motivaţi şi ideologizaţi, au fost integraţi în trei structuri de forţă ale Ukrainei: Ministerul Afacerilor Interne (MAI), Garda Naţională şi Armata. Doar cele două batalioane ale partidului radical de dreapta Pravîi Sektor au un statut mai puţin clar, deoarece nu se supun autorităţii statale, dar ele activează în Vest, la Lvov şi în sud, în Regiunea Odessa!

Situaţia nu este însă atât de roz cum o prezintă instituţiile ukrainene. Unele batalioane nu au fost nici pînă astăzi subordonate total statului, deşi din punct de vedere legal se află în componenţa structurilor de forţă. Exemplul cel mai bun este Batalionul Azov, format din membrii unor organizaţii neo-naziste din Ukraina. Este batalionul „rockstar” de pe frontul din Est, care a eliberat Mariupolul în iunie 2014 şi a păstrat constant poziţiile pe litoralul Mării Azov, deşi astăzi suferă pierderi grele în faţa atacurilor ruseşti – dar şi care nu ezită să-şi facă publice ideile naziste. Batalionul s-a aflat în centrul unor scandaluri legate de insubordonare faţă de comandamentul operaţiunilor anti-teroriste şi de încălcare a acordurilor de încetare a focului de la Minsk. Azov a rămas totuşi autonom, din cauza poziţiei sale strategice pe linia frontului. Ministerul de Interne dizolvă batalioanele rebele, deşi de cele mai multe ori acestea sînt greu de identificat şi localizat în zona de conflict. Pe de altă parte, combatanţii batalioanelor mari, ca Aidar sau Azov, sînt dificil de adus în faţa justiţiei din cauze politice. Încă mai greu de gestionat este Pravîi Sektor, care este şi partid reprezentat în parlament!

Cele mai multe structuri paramilitare din Ukraina s-au format în centre financiare şi industriale mari, unde au existat oameni de afaceri sau politicieni care le-au putut susţine economic activităţile. Unele batalioane au fost create şi finanţate de oligarhi ukraineni, aşa că pe lîngă interesul naţional au promovat intens şi interesele private ale finanţatorilor. De exemplu, miliardarul oligarh israeliano-cipriot-ukrainean Igor Kolomoiskii, fostul guvernator din Dnepropetrovsk, a creat şi finanţat batalionul Dnepr-1, a finanţat parţial batalioanele Azov, Aidar şi Donbas – cele mai mari structuri paramilitare de pe frontul ukrainean. Potrivit presei ukrainene din 2014, Kolomoiskii cheltuia lunar circa 10 milioane de dolari pentru a finanţa diferite astfel de grupări! Pe care oligarhul nu a ezitat să le utilizeze împotriva concurenţilor şi, în cazul companiei Ukrtransnafta, chiar pentru a face presiuni asupra statului cu aspiraţii la integrarea în UE şi NATO!

Batalioanele paramilitare pro-Kiev au utilizat la maximum naţionalismul şi rusofobia pentru a-şi crea o ideologie şi o naraţiune internă, adică pentru a căpăta legitimitate şi a susţine moralul combatanţilor. Cele mai mari batalioane de pe front au mizat chiar pe cîte o nişă ideologică: Azov a apelat la ideile naziste, Donbas la naţionalism civic, Pravîi Sektor la naţionalism etnic. Pravîi Sektor provine din circa şase mişcări ultranaţionaliste din vestul Ukrainei, care se revendică de la mişcări naţionaliste ukrainene din perioada celui de-Al Doilea Război Mondial. Trizub, UNA–UNSO, Adunarea Social-Naţionalistă şi alte trei organizaţii de extremă dreaptă au format Pravîi Sektor pe baricadele Maidanului, ca forţă de rezistenţă împotriva regimului lui Ianukovici. Noul grup paramilitar a coagulat un număr mare de foşti combatanţi din Transnistria, Cecenia, Georgia ori foşti poliţişti şi membri ai unor organizaţii criminale. Liantul: ideologia naţionalistă şi respingerea trecutului sovietic. Pe baricadele Euromaidanului, Pravîi Sektor a jucat rolul detaşamentelor de elită, iar membrii organizaţiei şi-au cîştigat reputaţia de „eroi ai revoluţiei”, iar mai apoi de „eroi ai războiului”. Cele două batalioane paramilitare ale Pravîi Sektor, care staţionează în Donbas, au statut independent. În cazul acestei organizaţii, situaţia este complicată de faptul că Pravîi Sector a devenit partid politic, situat în opoziţie faţă de guvern – un partid politic cu membri înarmaţi… Dincolo de laturile politică şi militară, Pravîi Sektor este şi un fenomen social. Predecesorii săi din aripa dreapta-naţionalistă erau consideraţi marginali şi nu se bucurau de simpatia populaţiei. Pravîi Sektor a fost re-branduit, dar a şi nimerit într-o realitate socială diferită. În contextul ruperii definitive de Rusia şi a re-inventării naţiunii, Pravîi Sektor a adus o notă naţionalistă identităţii ucrainene în formare. În unele cazuri, membrii Pravîi Sektor au început a acţiona în ilegalitate, în scopuri individuale sau colective. S-au dedat la intimidarea unor funcţionari indezirabili, la reglări de conturi, furturi, atacuri armate asupra unor grupări mafiote. Cu naţionalismul devenit trendy, nu e de mirare că radicalii au devenit destul de populari, îndeosebi în rândul tinerilor. În Odessa, Sectorul de Dreapta protejează clădirile şi simbolurile evreilor, colaborează destul de strîns cu ambasada Israelului la Kiev şi se abţine de la orice comentariu vizavi de originile semite ale multor miliţii naţionaliste.

Batalionul 24 de Asalt, AIDAR, unitate de apărare teritorială a fost plasată în 2015 sub comanda Ministerului de Interne și integrat în „forțele de apărare” de către Statul Major ukrainean. Acest batalion este responsabil pentru combaterea insurgenței pro-ruse din Est. Batalionul are sediul în Starobilsk, la aproximativ 80 de kilometri nord de Lugansk. Este alcătuit din aproximativ 400 de voluntari din serviciile de securitate și demonstranții Euromaidanului. În timp ce statul ukrainean este în faliment și mulți soldați ai armatei naționale au dezertat, pentru a compensa o armată ukraineană dezorganizată și slab motivată, ai cărei recruți nu mai erau trimiși să lupte în estul țării de teamă să nu schimbe tabăra, la 13 aprilie 2014 se înfiinţează AIDAR. Batalionul de Apărare Teritorială Aidar a fost primul batalion de apărare teritorială a Ukrainei, un detașament militar de voluntari subordonat Ministerului Apărării al Ukrainei. Liderii acestuia susțin că, dacă politicienii „trădează” cauza națională, unitățile de voluntari sînt gata să îi răstoarne de la putere spunînd că „l-am alungat pe Ianukovici cu cocktail-uri Molotov, dar acum avem tancuri ”. Printre luptătorii Aidar, „neîncrederea în stat este un sentiment comun”. În 2014, Amnesty International și OSCE au acuzat batalionul de încălcări ale drepturilor omului, detenții arbitrare, execuții de civili, deținuți, furt, rachete și alte acțiuni care ar putea fi traduse ca crime de război. Un alt raport al Amnesty International denunță faptul că paramilitarii pro-europeni, inclusiv cei ai batalionului Aidar, comit acte de crime de război, prin executarea ostaticilor și prizonierilor pro-ruși prin tăierea capului.

Detașamentul de Operațiuni Speciale „Azov”, cunoscut și sub denumirea de Batalionul Azov, Regimentul Azov sau Detașamentul Azov este un regiment al Gărzii Naționale Ukrainene situat în Mariupol, în regiunea de coastă a Mării Azov. Primele acțiuni pe câmpul de luptă ale regimentului au avut loc în Bătălia de la Mariupol în mai-iunie 2014. Inițial o miliție formată din voluntari pe 5 mai 2014 Azov a fost încorporată în Garda Națională. Detașamentul a devenit cunoscut după ce membrii săi au fost acuzați de tortură și crime de război, precum și pentru simpatiile față de ideologia neonazistă și utilizarea simbolurilor neonaziste. Logo-ul batalionului conține simbolul Wolfsangel! În 2018, Congresul SUA a blocat ajutoarele militare pentru batalionul Azov din cauza ideologiei. Membrii regimentului provin din 22 de țări și din medii diferite, inclusiv arabi, ruşi, americani, francezi, precum și creştini, musulmani sau evrei! Din 27 aprilie 2016, 300 de combatanţi și vehicule blindate ușoare din regimentul AZOV au fost repartizate la Odessa, pentru a proteja ordinea publică după ce Mickail Saakashvili, fostul Guvernator al Odessei, a scris pe rețelele de socializare despre o serie de atacuri ale “mercenarilor” pro-ruși asupra populației civile.

Ideologia mobilizează intens resursele psihologice şi fizice ale oamenilor. Nu e de mirare că paramilitarii ukraineni au un moral şi o capacitate de luptă net superioare trupelor regulate, formate în majoritate din recruţi de altă etnie decît cea ukraineană, care adesea nu sînt fericiţi să lupte pentru statul în care trăiesc.

Dorinţa tinerilor recruţi de a lupta pe front alături de paramilitari nu vine doar din scopuri nobile. Pentru unii, armata şi structurile paramilitare au reprezentat ultima soluţie pentru a cîştiga un salariu sau pentru a ieşi din izolarea comunităţilor în care trăiesc. Miezul multor grupări paramilitare au fost suporterii, protestatarii de pe Maidan, membrii unor ogranizaţii extremiste din vestul Ukrainei – tineri şi adulţi cu venituri scăzute, fără studii, proveniţi din zone sărace ale Ukrainei. Pentru liderii acestor batalioane participarea la război este o oportunitate de a cîştiga bani şi influenţă politică. În mod previzibil, şefii celor mai mari batalioane de pe front au devenit parlamentari şi figuri politice importante, deşi pînă în 2014 aveau un statut social modest.

Insurgenţa pro-rusă din estul Ukrainei se datorează în mare parte grupărilor paramilitare separatiste. Populaţia locală s-a mobilizat activ pentru realizarea secesiunii şi crearea aşa-zisei Novorossia, care să includă regiunile ukrainene de la litoralul Mării Negre. La ora la care scriu acest text este în pregătire un referendum pentru înfiinţarea unei noi Republici Populare: Kerson!

Din punct de vedere sociologic, grupările paramilitare din regiunile separatiste sînt foarte diverse. În regiune, există un batalion format din mineri – Kalmius, altul alcătuit din foşti poliţişti şi veterani ai serviciilor speciale – Vostok -, dar şi Oastea cazacilor de pe Don! Vostok a fost cooptat la guvernare, şeful său primind portofoliul aşa-ziselor servicii speciale ale Doneţkului. Similar, batalionul Sparta, în frunte cu şeful său, „Motorolla”, fost angajat la o spălătorie de maşini, a fost şi el cooptat la guvernare, deşi cu un portofoliu minesterial puţin important. Toate cele trei forţe majore din Doneţk sînt coordonate de consilieri ruşi, în timp ce batalioanele pro-Kiev au consilieri proveniţi din PMC americane, cu renume! În Lugansk, situaţia e mult mai complicată. „Oastea Novorossiei”, din această regiune, este fragmentată în fracţiuni concurente, cu ideologii opuse. Cel mai mare batalion de paramilitari local, rămîne Zarea.

EPILOG

Aşa cum scriam la început, împreună cu războiul între Ukraina şi Rusia invadatoare, cel puţin trei războaie paralele se derulează în această Matrioşkă demonică: pentru resurse, pentru minţile şi sufletele oamenilor şi războiul mercenarilor. Chiar dacă se va ajunge la un acord politic, de încetare a focului, chiar dacă mugurii păcii vor înflori în această primăvară, cele trei păpuşi vor fi greu de oprit mulţi ani de acum încolo! Dacă nu, imposibil!

FĂRĂ VAPOARE RUSEŞTI ÎN UKRAINA

BMTF, 10 apr – Preşedintele Volodimir Zelenski a semnat decretul prin care intră în vigoare legea care permite naţionalizarea bunurilor mobile şi imobile şi a oricăror altor proprietăţi situate sau înregistrate pe teritoriul Ukrainei, direct sau prin intermediul persoanelor afiliate aparţinând Federaţiei Ruse şi rezidenţilor acesteia. În această situaţie pare că se află cîteva nave ruseşti aflate în reparaţie în diferite şantiere din Regiunea Odessa, între care şi Izmail. Miercuri, şeful administraţiei militare a regiunii, col. Maxim Marcenko, s-a aflat la Izmail pentru a discuta această temă cu primarul Andrei Abramcenko.

L-am întrebat pe primarul Izmailului de acest subiect şi Domnia Sa mi-a cerut să aflu răspunsul direct de la Şeful Administraţiei Militare. Ieri, într-o conferinţă de presă pentru jurnaliştii din Odessa, col. Marcenko a declarat că „În curând, Cabinetul de Miniștri va lua o decizie privind confiscarea navelor de către Ukraina”. În prezent, se rezolvă problema confiscării navelor rusești aflate în reparație în regiunea Odessa, a fost anunțat şeful Administrației Militare Regionale Odessa. Nu au fost avansate cifre oficiale, însă, anumite surse spun că ar fi vorba de cel mult 10 nave comerciale maritime care ar afectua reparaţii în şantierele navale de pe coasta ukraineană a Mării Negre. La Izmail există un astfel de şantier naval unde s-ar putea efectua astfel de operaţiuni, însă oficialii ţin sub tăcere acest subiect. Şi este normal, în contextul creşterii ritmului loviturilor cu rachete asupra regiunii şi a faptului că oficialii se tem ca aceste şantiere să nu devină ţinte.

Trei rachete anti-navă, lansate din Crimeea, au distrus cîteva clădiri dintr-o localitate aflată la periferia Odessei. Comandamentul militar SUD, nu a oferit astăzi detalii despre ţinta lovită de rachetele ruseşti, însă, Ministerul rus al apărării a anunţat că ieri, a distrus un centru de instruire pentru mercenari străini, în apropierea oraşului Odessa, în cadrul campaniei sale militare din Ukraina. „Rachete de înaltă precizie din sistemul de rachete de coastă Bastion au distrus un centru de întîlnire şi antrenament al mercenarilor străini, în apropierea localităţii Krasnosilka, la nord-est de Odessa”, a precizat un purtător de cuvînt al Ministerului rus al Apărării.

Din punct de vedere operativ, Gruparea Navală Rusă continuă să efectueze recunoaşteri la orizontul coastei ukrainene şi blochează, în continuare, portul şi navele aflate la cheu sau în radă, a informat astăzi, colonelul Vladislav Nazarov, din cadrul Comandamentul Operaţional SUD.

Regiunea Odessa este lovită zilnic de rachete, în timp ce trupele ruse aproape că s-au retras total şi din regiunea Nikolaev, după cum spune Vitali Kim, guvernatorul regiunii. Nikolaev este situat în zona care oferă Ucrainei acces la Marea Neagră, la jumătatea distanţei între oraşul-port Odessa şi Herson, la nord de Crimeea.

Pe direcţiile Mîkolaiv şi Herson, armata ukraineană a respins ieri un atac al forţelor ruse, care au pierdut în confruntări 15 soldaţi şi ofiţeri şi şapte vehicule de luptă. Deşi, forţele ukrainene au distrus încă două drone Orlan-10, militarii ruşi bombardează intens infrastructura civilă de la est de Odessa.

Principalul efort al trupelor ruse rămîne acela de a „sparge apărarea” forțelor ukrainene din regiunea Donețk. De asemenea, ele încearcă să preia controlul deplin asupra orașului Mariupol, mai anunță armata ukraineană, însă aceste informații nu au putut fi verificate din surse independente. După retragerea totală a trupelor ruse din zona Kiev-ului, regiunile din sudul Ukrainei au devenit ţinta principală.

KAHOVKA ŞI AZOV

BMTF, 26 martie – Prima zi în tricou. M-am scuturat de Ukraina. Am curăţat grădina, am tăiat pomii şi via. Am ars uscăturile, că aşa e la noi, în grădini. Ard focurile de primăvară şi anunţă aratul! Pămîntul e iască! Uscat, deşi ar fi trebuit să iasă din iarnă mustind de viaţă. Deodată, m-am luminat! Kahovka, zic! Dacă războiul din Ukraina e ŞI PENTRU APĂ? A mai scris-o cineva? Dacă nu, să se consemneze: eu, grădinarul de sîmbătă, spun că acest război este şi pentru apă! Primul din istoria modernă consemnat ca atare, pentru că eu notez aceste lucruri!

Războaiele pentru apă vor fi o certitudine şi foarte aproape de noi. O criză a apei tinde să devină globală. În ultimii ani, după anexarea la Rusia în 2014, Crimeea, Perla Mării Negre, se deşertifică! Iar pentru a împiedica acest lucru, forţele armate ruse au nevoie de apa Niprului, nu doar de canale suplimentare, poduri sau spaţii de acces terestru. Ukraina furniza pînă la 85% din nevoile de apă ale Peninsulei Crimeea, prin Canalul Crimeii de Nord, care este conectat la Nipru, la Lacul Kahovka din Regiunea Kerson. Canalul Crimeii de Nord este lung de 402,6 km, începe la Nov Kahovka, în Regiunea Kerson, din lacul de acumulare Kahovka de pe rîul Nipru – al treilea ca mărime în Europa, după Volga şi Dunăre! – , apoi trece prin sudul Regiunii Kerson și prin Istmul Perekop, apoi prin nordul Crimeii prin Sovetskîi pînă la Kerci, în estul peninsulei. Canalul transporta în fiecare an peste 1,2 miliarde de m³ de apă din Nipru în Crimeea, adică 85% din necesarul de apă al peninsulei. Însă, după reunificarea Crimeii cu Rusia, furnizarea de apă prin canal către republică a fost întreruptă complet, în mod unilateral de partea ukraineană… Autoritățile ruse au încercat să rezolve problema aprovizionării cu apă prin bazinele naturale, care însă, în ultimul an, au devenit superficiale, din cauza cantității reduse de precipitații.

Crimeea a fost întotdeauna o regiune aridă, cu relativ puţine precipitaţii. În anii 1950, doar 155 din 926 de aşezări aveau acces consistent la apă potabilă. Acest lucru a determinat autorităţile sovietice să înceapă construirea Canalului Crimeea în 1957. Finalizat în 1971, canalul a adus apa din lacul Kahkovka din sudul Ukrainei, alimentat de Nipru. După căderea URSS, întreţinerea canalului a fost neglijată şi, pînă în 2013, debitele de apă au ajuns la doar o treime din nivelurile anilor 1980. Cu toate acestea, situaţia nu a devenit critică pînă cînd canalul nu a fost complet blocat în 2014. Pentru Ukraina, blocarea cursului a fost una dintre puţinele metode pe care o putea folosi pentru a pune presiune pe Rusia. Blocada ukraineană a fost o tactică de creştere a costurilor administrării Crimeii de către Rusia. Tactica a fost eficientă: potrivit fostului şef adjunct al Băncii Centrale a Rusiei, Serghei Aleksaşenko, primii cinci ani de ocupaţie au costat Rusia 1.5000 de miliarde de ruble (23 miliarde de dolari în 2019). Suma este echivalentă cu trei ani de cheltuieli pentru asistenţă medicală ale statului rus. Imaginile din satelit din 2018 arată o creştere a deşertificării în regiunea deja aridă, în special în stepele centrale şi nordice. Producţia agricolă a scăzut, iar culturile care cer consum intens de apă, cum ar fi orezul, au dispărut. În 2014, erau cultivate doar 17.000 de hectare de teren, comparativ cu 140.000 de hectare în anul precedent şi 400.000 în era sovietică. Condiţiile meteo de anul trecut au agravat criza. A fost cel mai uscat an din ultimii 50 de ani în Crimeea. Acest lucru a secat şi mai mult sursele alternative de apă dulce, cum ar fi lacurile mai mici şi apa subterană. Deci, Crimeea are nevoie acută de apă! Iar acest război, o va oferi! Iar oficialii ukraineni ştiu acest lucru!

Cu cîteva luni înaintea exercițiului strategic Caucaz-2020!, desfășurat în sud-vestul Federației Ruse, inclusiv în Crimeea și Marea Neagră, în perioada 21-26 septembrie 2020, au apărut o serie de speculații, alimentate de oficialii ukraineni, potrivit cărora, trupele ruse vor invada sudul Ukrainei pentru a asigura deblocarea canalului în vederea reluării furnizării de apă în Crimeea! Ce clarviziune strategică!

Dacă privim hărţile şi ascultăm declaraţiile liderilor militari ai Rusiei, de ieri, referitoare la operaţiunile militare de pe teritoriul Ukrainei, dacă analizăm, chiar şi superficial, dezastrul economic ce se abate asupra Rusiei, cu consecinţe sociale încă nebănuite, ne putem gîndi că ofensiva s-a încheiat, urmează consolidarea poziţiilor obţinute pînă în prezent şi începerea negocierilor de pace. Odessa pare a fi salvată!

Conform prezentării de ieri a Agenţiei TASS, prima etapă a „operațiunii” din Ukraina a fost îndeplinită și obiectivele au fost atinse, respectiv reducerea capacității combative a armatei ukrainene și „eliberarea” teritoriilor republicilor Donețk și Lugansk în limitele lor administrative. Donețk este „eliberat” în proporție de 93%, Lugansk 54%. Pe harta afișată la această conferință apar ocupate aproape în întregime și regiunile ukrainene Zaporojie și Kerson (pe Nipru!), regiunile Harkov și Sumî în proporție de cca 50%. Avînd în vedere că în regiunile Zaporojie și Kerson se desfășoară deja activități care au ca finalitate menținerea lor sub control rus pe termen lung, sub forma unei anexări sau a unor republici separatiste (operaţiuni financiare cu ruble etc) este clar că Armata rusă nu va renunţa la portul Kerson, pe Nipru, în estuar, şi la Nikolaev, port amplasat în golful estuarului, pentru menţinerea controlului strategic şi a funcţionalităţii acestora, oricînd Ukraina putînd saborda o navă, sau două, pe model Rostock 1991, bara Sulina, Partizan… Porțiunile ocupate din regiunile Zaporojie și Kerson asigură legătura terestră dintre Crimeea și „republica” Donețk, iar în Regiunea Kerson se găsesc rezervele de apă pentru Crimeea. Spuneam că există şanse ca Odessa să nu mai fie atît de interesantă în contextul actual, dar la prezentarea de ieri, generalul Rudskoi a anunțat că operațiunile militare vor continua pînă la atingerea obiectivelor stabilite de Putin! Asta poate însemna orice!

Oprirea operaţiunilor militare pe teritoriul Ukrainei depind, aşadar, de consolidarea poziţiilor ocupate pînă în prezent, în Est şi Sud, dar şi de succesul cecenilor lui Kadîrov la Mariupol împotriva Batalionului Azov, o obsesie a lui Putin! Batalionul Azov, despre care mulți au auzit pînă acum în timpul războiului din Ukraina, este o unitate încadrată în armata ukraineană, dar care operează după propriile reguli. Zona lor de acțiune este în Mariupol, port la Marea Azov. Acest batalion este constituit din militari ultra-naționaliști de mai multe etnii şi naţionalităţi. Ei funcționează independent de ordinele președintelui Zelenski. Chiar dacă Ukraina se va preda, acești militari vor lupta cu rușii pînă la moarte! Batalionul Azov, format din circ 900 de luptători cu viziuni neonaziste, s-a remarcat atunci cînd luptătorii săi au recucerit orașul Mariupol de la separatiștii pro-ruși în 2014.

Detaşamentul de operaţiuni speciale Azov, pe numele său “din buletin”, adesea cunoscut sub numele de Batalionul Azov, este o unitate paramilitară ukraineană de extremă de dreaptă şi neo-nazistă a Gărzii Naţionale Ukrainene, cu sediul în Mariupol , în regiunea de coastă a Mării Azov. Aceştia au recucerit Mariupol controlat de forţele separatiste pro-ruse în iunie 2014. Azov s-a format iniţial ca miliţie voluntară pe 5 mai 2014, în timpul crizei ukrainene. La 12 noiembrie 2014, Azov a fost încorporat în Garda Naţională a Ukrainei , iar de atunci toţi membrii săi sînt soldaţi contractuali care servesc în Garda Naţională a Ukrainei. Plăţile către acestea fac obiectul unor dispute internaţionale în paradisuri offshore. În 2014, regimentul a cîştigat notorietate după ce au apărut acuzaţii de tortură şi crime de război, precum şi acuzaţia pentru simpatii neonaziste şi utilizarea simbolurilor naziste, aşa cum se vede în logo-ul său cu Wolfsangel , unul dintre simbolurile originale utilizate în cel de-al doilea război mondial de către divizia SS Panzer Das Reich.

În aprilie 2015, guvernatorul regiunii ukrainene Doneţk, din care face parte orașul-port Mariupol, se plîngea la ministrul Apărării că Azov „terorizează zona” prin diverse jafuri. În același an, purtătorul de cuvînt al Batalionului Azov, Andrei Diachenko, a recunoscut că în cadrul grupării paramilitare există recruți neonaziști. Totuși, gruparea a negat aderarea la ideologia neonazistă, deși simbolurile se găsesc pe uniforme și pe trupurile membrilor, sub formă de tatuaje. În 2018, Batalionul Azov a patrulat pe străzile din Kiev sub pretextul restabilirii ordinii în Capitală. Printre victimele grupării s-au numărat cetăţeni de etnie romă și persoane LGBT. Batalionul Azov a fost acuzat de încălcarea dreptului internațional umanitar, într-un raport din 2016 al Înaltului Comisar pentru Drepturile Omului al ONU.

Editorialistul american Allan Ripp, de la NBC News, a realizat un editorial în care a menționat că problema existenței ideologiei naziste în Ukraina, în special în trecut, reprezintă o realitate.

În 2018, un proiect de lege adoptat de Congresul SUA a blocat orice ajutor financiar şi militar către Azov din cauza ideologiei sale, scrie The Hill. Membrii batalionului provin din 22 de ţări, inclusiv din SUA şi Marea Britanie, dar mai mult de jumătate dintre membrii vorbesc rusă şi provin din estul Ukrainei, inclusiv din oraşele Doneţk şi Lugansk.

Ei sînt cei care luptă casă cu casă la Mariupol! În Vest, la Kerson, armata rusă securizează resursele de apă. Pentru că, am spus-o la începutul articolului, acesta este şi un război pentru apă! Să se consemneze!

Primăvară şi proiectile la Odessa

Sanjiika, Regiunea Odessa. SAT ROMÂNESC!

BMTF, 25 martie – Mîine, sîmbătă, 26 martie 2022, Grădina Zoologică din Odessa se redeschide pentru vizitatori. Locuitorii oraşului şi ai regiunii îşi văd de viaţa lor obişnuită, deşi loviturile de artilerie şi atacurile cu rachete îi fac să se gîndească la un viitor sumbru. Locuitorii satelor din împrejurimi taie via şi pomii.

În această dimineaţă, între orele 7:15 şi 7:30, o navă de război rusă, aparţinînd Flotei Mării Negre, a bombardat cu tunurile navale satul Sanjiika, din Comuna Dalnici, Raionul Ovidiopol, de lîngă Odessa, localitate cu populaţie românească, evident nerecunoscută de regimul de la Kiev!

Sanjiika, cu aproximativ 800 de locuitori, are plaje frumoase şi line care se pretează la o operaţiune de desant, la fel ca sectorul Bugaz-Zatoka, în zona lagunară, la sud-vest de Odessa şi sectorul Ciobanu-Codăeşti-Nicolae Bălcescu, din Laguna Budaki. Acest sector dispune de plaje cu nisip fin de 50 de metri lăţime şi o lungime apreciabilă. De altfel, trupele ruse au bombardat cu muniţie cu dispersie Zatoka, încă din 5 martie a.c.. Acest tip de muniţie poate arunca la faţa locului sute de submuniţii componente. Au fost două rachete, un RBK-500 şi un RBK-250, recuperat de autorităţile locale. Aceste muniţii sînt extrem de urîte şi pot arunca sute de submuniţii”.

La trei ore de la atacul asupra satului românesc Sanjiika, comandantul navei ruse a anunţat crearea unui coridor de securitate pentru navele străine aflate în marş în nordul Mării Negre, începînd de astăzi, 25 martie.

Tot în această dimineaţă, trei rachete ruseşti au fost interceptate de apărarea anti-aeriană ukraineană, deasupra Regiunii Odessa, a raportat Comandamentul Aerian SUD. Informaţiile au fost confiramate şi de unii locuitori ai regiunii care au văzut rechetele arzînd în aer. Una dintre ele a căzut într-un iaz!

Potrivit informaţiilor, aproape 60% dintre rachetele folosite de Rusia în atacurile asupra ţintelor ukrainiene, nu-şi ating ţinta. Între 20% şi 60% dintre rachetele de croazieră ruseşti lansate au avut defecţiuni, în funcţie de zi. Potrivit surselor, această rată mare de eşec include defecţiuni variate, de la eşecuri de lansare pînă la neexplodarea muniţiei la impact. Doi experți au spus că orice rată de eșec de peste 20% este mare. Potrivit Proiectului de apărare antirachetă al Centrului pentru Studii Strategice și Internaționale, Rusia a desfășurat două tipuri de rachete de croazieră lansate aerian, Kh-555 și Kh-101, în Ukraina.

Flota Mării Negre ţine în tensiune locuitorii din Odessa, încă din noaptea de 2 martie cînd a venit informaţia că a pornit spre Odessa. Totuşi, în ciuda manevrelor zilnice pe mare, atacul nu are loc! Formal, flota Mării Negre are în compunerea sa vechiul crucişător de rachete „Moscova” (construit în 1983) şi cinci fregate – trei fregate moderne (tip Admiral Grigorievici) şi două fregate vechi de la începutul anilor 1980. Există şi 9(nouă) corvete, dintre care cinci sînt unităţi noi, şase nave purtătoare de rachete şi submarinele cu propulsie convenţională diesel-electrică şi înarmate cu torpile.

În plus, există o flotă de debarcare relativ mare în Marea Neagră, pentru care se tot testează plajele din Regiunea Odessa. Pînă de curînd, aceasta includea trei nave de debarcare vechi Proiect 1171 (deplasament 3.400 de tone) şi cinci unităţi Proiect 775 şi 775M (deplasament standard 2.200 de tone), dintre care unele modernizate, dar în săptămînile premergătoare invaziei, li s-au alăturat două grupări de nave din Flota de Nord şi Flota Baltică. Navele clasa Ropucha Proiect 775 sînt relativ vechi fiind construite în anii ’70, una dintre ele fiind deja scufundată de marina ukraineană. Au fost lansate la apă 28 de astfel de nave, dar 13 dintre ele au fost retrase, deja, din serviciul de luptă. Cu un echipaj de aproximativ 90 de oameni, aceste nave pot transporta, cu o viteză de 33 de kilometri pe oră, 10 tancuri şi 340 de militari sau 12 TAB-uri şi 340 de militari. Ca armament, aceste nave sînt echipate cu două tunuri AK-257, un tun AK-176 şi lansatoare de rachete A-215 Grad-M şi Strela 2(SA-N-5). În acelaşi timp, navele de tip Proiect 1171 (cod NATO Aligator), precum cea lovită ieri în portul din Marea Azov, pot transporta pînă la 425 de militari şi 20 de tancuri sau 40 de transportoare blindate şi pînă la patru elicoptere (de exemplu, aparate de recunoaştere şi atac Ka-52).

Ca armament, navele de tip Proiect 1171 sînt dotate cu aruncătoare de rachete Grad, vectori antiaerieni Strela, un tun de 57 milimetri şi două tunuri antiaeriene de 25 milimetri. Drept urmare, un mic calcul ne arată că forţa de lovire a flotei de nave de debarcare strînse de Rusia la Marea Neagră însumează 5.500 de militari, cel mai probabil puşcaşi marini. Trupele ar putea fi deservite de tehnică precum 180 de tancuri şi/sau 200 de blindate şi cel mult 16 elicoptere Ka-52.

Orice debarcare a acestora pe plajele de la Nicolae Bălcescu (accesibile) pînă la Odessa (faleză abruptă) este sortită eşecului în absenţa unui atac terestru dinspre Nord sau Est, dinspre Kerson, Nikolaev, exclus din Transnistria – specificare pentru toţi habarniştii panicarzi care se amestecă în discuţie!

PRIMA VICTIMĂ A RĂZBOIULUI DIN UKRAINA: ADEVĂRUL!

Războiul e la fel peste tot. Cu morţi, răniţi, refugiaţi, drame incomensurabile, distrugeri, mirosul morţii. În război, tineri nevinovaţi se omoară între ei pentru ca bogaţii să devină şi mai bogaţi! Peste tot! Fără excepţie, fără discriminare! Cu ce e mai tragică moartea afghanului ucis de un IED uitat pe marginea drumului, decît cea a syrianului în propria locuinţă din Alep, în timp ce încălzea, pe o plită electrică, laptele bebeluşului de lîngă el? Sau, cu ce sînt mai tragice funerariile tinerilor ukraineni, ucişi în luptele de la Nikolaev, sau Mariupol, decît liniştea fumegîndă din jurul trupurilor tinerilor ruşi, ucişi de gloanţe în acelaşi Nikolaev sau Mariupol, înconjurate de mici incendii arzînd ca tot atîtea candele întru veşnică pomenire? Cu nimic! Acestea sînt imagini ce pot fi văzute în întreaga lume. Perspectiva enunţată mai sus este cea umană, firească, de animal biologic care are întrebări şi caută răspunsuri? Sînt întrebări nedoctrinare, întrebări ce ţin de facerea şi des-facerea unei lumi, clădită de Dumnezeu după chipul şi asemănarea sa!

Întrebările animalului politic din om, ca făptură a lui Dumnezeu, se nuanţează. Cu ce sînt mai corecte politic şi justificate, drepte, bombardamentele asupra afghanilor, decît cele împotriva vietnamezilor? Sau cu ce sînt mai vinovaţi ukrainenii din Nikolaev, Mariupol, Sumîi, Doneţk, Lugansk, Harkov, sau Kiev, decît sîrbii din Belgrad, Pancevo, Novi Sad sau Pristina? Sau Sarajevo? Cu nimic! Răspunsul la aceste întrebări este despre PUTERE, despre legi, jurişti şi procurori corupţi, despre afaceri şi cîştiguri fabuloase! Ieri, la Summitul NATO s-a spus că pentru a rezista în continuare în faţa atacurilor ruse, Ukraina are nevoie de 500 de rachete Javelin/zi, de 180.000 de dolari bucata, şi 500 de rachete Stinger/zi, de 120.000 de dolari bucata! Costul unei astfel de rachete este mai mult decît cîştigă un ukrainean obişnuit în 10 ani de muncă cinstită, adică robotind la stat sau la patron, venit acasă şi, în final, ucis de o rachetă, fără identitate în propriul apartament dintr-un bloc din Kiev. Proastă perspectivă! Şi, deloc biblică, umană!

Aceste poveşti identice, doar cu personaje diferite, sînt consumate avid de restul cetăţenilor planetei, din confortul căminelor proprii, înfundaţi în fotolii mari, de pluş, printre rîgîituri de prea bine. Ei sînt cei care se indignează, iubesc, urăsc, protestează, pun etichete, în funcţie de ceea ce văd şi ceea ce citesc, ei sînt cei care cer mai-marilor lumii, mai-bogaţilor lumii să intervină, să pună capăt tragediilor, să devină şi mai puternici, şi mai bogaţi. Ei sînt cei care nu acceptă un dialog pentru că, nu-i aşa, au văzut cu ochii lor! În Evanghelia după Ioan (20:24-29) se scrie: 24. Iar Toma, unul din cei doisprezece, cel numit Geamănul, nu era cu ei când a venit Iisus. 25. Deci au zis lui ceilalți ucenici: Am văzut pe Domnul! Dar el le-a zis: Dacă nu voi vedea, în mâinile Lui, semnul cuielor, și dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor, și dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede. 26. Și după opt zile, ucenicii Lui erau iarăși înăuntru, și Toma, împreună cu ei. Și a venit Iisus, ușile fiind încuiate, și a stat în mijloc și a zis: Pace vouă! 27. Apoi a zis lui Toma: Adu degetul tău încoace și vezi mâinile Mele și adu mâna ta și o pune în coasta Mea și nu fi necredincios ci credincios. 28. A răspuns Toma și I-a zis: Domnul meu și Dumnezeul meu! 29. Iisus I-a zis: Pentru că M-ai văzut ai crezut. Fericiți cei ce n-au văzut și au crezut!

Crede şi nu cerceta este îndemnul biblic adoptat de profesioniştii manipulării de astăzi şi deontologii care veghează la respectarea corectitudinii politice. De minciuna ridicată la rang de adevăr planetar se ocupă astăzi cohorte întregi de specialişti în psy-ops, stratcom, public-rellation, fake-news, propagandă, manipulare şi dezinformare! Cînd aceştia nu dau rezultatele scontate, întocmai şi la timp, mass-media este anihilată cu ajutorul bombelor, precum în 1999 la Belgrad, împotriva Radio Televiziunii Sîrbe, momentul în care jurnalismul a devenit ARMĂ DE RĂZBOI şi ŢINTĂ LEGITIMĂ! Sigur, nu trebuie să-i omitem pe amatori!

Distorsiunea adevărului s-a propagat în mass-media de multă vreme. Manipularea, campaniile de diabolizare a unor inamici politici sau militari, propaganda de război. Exemplul, pe care-l consider “de manual”, îl regăsim în octombrie 1914, după cucerirea oraşului Anvers. Acesta este citat de către cercetătorul german Michael Kunczik, la a cărui lansare de carte (Război salvat. Comunicarea în timpul războaielor, Ed. InterGraf, 2002), la Timişoara, am vorbit, împreună cu prietenul şi camaradul meu Raico Cornea. Povestea este una a ştirilor care se fac din ştiri şi nu de la faţa locului: “Cînd s-a aflat de cucerirea oraşului Antwerpen, clopotele bisericilor au început să bată” (în Germania, n.a.), scrie Kolnische Zeitung. De aici, începe tăvălugul: “Aşa cum relatează Kolnische Zeitung, după cucerirea cetăţii, clerul din Antwerpen a fost constrîns să bată clopotele bisericilor”, scrie Le Matin. “În conformitate cu cele aflate la Koln de Le Matin, după ce Antwerpen fusese cucerit, preoţii belgieni care au refuzat să bată clopotele bisericilor au fost alungaţi din serviciul lor”, scrie Times. “Conform celor aflate de Times la Koln, via Paris, după cucerirea oraşului Antwerpen, bieţii preoţi belgieni care refuzaseră să bată clopotele bisericilor au fost condamnaţi la muncă silnică”, scrie Corriere della Sera. Şi: “În conformitate cu unele informaţii care i-au parvenit ziarului Corriere della Sera din Koln, prin Londra, se adevereşte că barbarii cuceritori ai oraşului Antwerpen i-au atîrnat pe bieţii preoţi belgieni cu capul în jos, ca nişte limbi de clopot vii, în clopotele bisericilor, pedepsindu-i astfel pentru eroicul lor refuz de a bate clopotele”, scrie, din nou, Le Matin! Aproape amuzant, nu? O presă scrisă care umbla după senzaţional şi tiraje mari, dar atentă, totuşi, să nu deraieze de la unele reguli nescrise ale profesiei.

Nu acelaşi lucru pot spune despre presa americană, modelată de timpuriu de acest YELLOW JOURNALISM, în care magnaţii Randolph Hearst şi bănăţeanul nostru, născut pe malul Mureşului, la Măcău, în Banatul istoric, Joseph Pulitzer, nu s-au dat în lături de la a fi aţîţători de război. Un fel de televiziune românească de ştiri, de astăzi! Pentru că, în literatura de specialitate există un război despre care se afirmă că este rezultatul activităţilor unor ziarişti: războiul spaniolo-american de la 1898! Jurnalismul patriotard, pe care cei doi l-au exacerbat în lupta lor concurenţială pentru tiraje mai mari, între New York World şi New York Journal, a dus în final ca preşedintele William McKinley să cedeze presiunii opiniei publice şi să declare război Spaniei! William Randolph Hearst jr. face face următoarea remarcă la adresa tatălui său: “Ne-am străduit din răsputeri să începem un război hispano-american în 1898, Ca reacţie, aşa a făcut şi Pulitzer”! Este deja de notorietate schimbul de telegrame din acea perioadă între Hearst şi celebrul ilustrator Frederic Remington, trimis în Cuba să ilustreze atrocităţile spaniolilor. Remington a scris: “E linişte totală. Nu e nici un conflict. Nu va fi nici un război. Doresc să mă întorc”. Hearst i-a răspuns: “Te rog, stai pe loc. Tu faci ilustraţiile, războiul îl fac eu”! Ziarele sînt făcute pentru vînzare. Din acest motiv, nu sînt cu nimic mai bune decît războiul. Războiul înseamnă senzaţie şi entuziasm. Pe această bază, aproape orice şi oricine poate trăi şi prospera!

Ce odioşenii! Istorice! Sigur, în zilele noastre, această manipulare odioasă a devenit mult mai sofisticată, iar batalioanele de operaţiuni psihologice se străduiesc să cucerească minţile şi inimile consumatorilor de media de pe tot globul. Dacă sîntem de “partea bună a istoriei” le spunem operaţiuni de psy-ops, dacă sîntem de partea cealaltă, a neantului, a diavolului, a răului suprem, identificăm formaţiuni de troli care emit o propagandă odioasă. Sigur, aşa cum s-a întîmplat recent, difuzarea informaţiilor duşmănoase poate fi oprită cu un singur buton. Nu mai e nevoie de bombe, ca la televiziunea sîrbă în 1999! Nimic nou sub soare! Această armată paralelă, înarmată cu cerneală şi tastatură readuce în ochii noştri învăţăturile înaintaşilor. Filosoful, eseistul şi istoricul scoţian David Hume, scria în 1749 în Treatise of Human Nature (citat de Kunczik, op. Cit. p.23): “Cînd propriul nostru popor este în război cu altul, îl detestăm pe acela ca fiind crud, perfid, nedrept şi violent. Dar întotdeauna ne considerăm pe noi şi pe aliaţii noştri ca fiind echitabili, moderaţi şi plini de compasiune. Dacă generalul inamicilor este victorios, cu greu îi vom atribui caracteristici umane. El este un vrăjitor. Vorbeşte cu demonii … Are o minte sîngeroasă şi găseşte plăcere în a cauza moarte şi distrugere. Dar dacă victoria este de partea noastră, comandantul nostru are toate calităţile opuse, este un etalon de virtute, de curaj şi de comportament. Trădarea lui o vom considera politică. Cruzimea lui o vom considera un rău intrinsec al războiului. Pe scurt, orice defect al său ne vom strădui să-l diminuăm, ori îl vom glorifica sub numele virtuţii care I s-ar potrivi”.

Construcţia imaginii duşmanului este un procedeu foarte “îndrăgit” de specialiştii în stratcom (strategii de comunicare!), pentru influenţarea opiniei publice. Crearea unei imagini artificiale a inamicului, construieşte în mentalul populaţiei un sentiment de ameninţare, corelat cu nevoia unei conduceri puternice, o disponibilitate crescută de a accepta o conducere autoritară. Cu cît este mai mare ameninţarea (închipuită sau nu!) din partea unui duşman real, sau a unuia prezentat ca atare, cu atît pare a fi nevoia de îmbrăţişare a cauzei conducătorului puternic, lăsînd la o parte problemele personale (războiul din Ukraina vs. scumpiri la gaze, electricitate, alimente, corupţie, şomaj etc). Pe timp de război, adversarul este stigmatizat cu preponderenţă sub eticheta de monstru, bestie, om inferior, nebun. “Acesta nu este un război. De fapt, luptăm împotriva fiarei sălbatice, scria Rudyard Kipling!

Uciderea copiilor este un instrument de pr utilizat din cele mai vechi timpuri, cînd se construieşte imaginea duşmanului, dar la dimensiune planetară din timpul războiului din Golf! A fost prezent şi la Timişoara, în 1989, cînd s-au prezentat imaginile cu cadavrele unor femei gravide cu burţile spintecate, pentru a dovedi brutalitatea securităţii. De fapt, acele femei decedaseră de moarte naturală şi fuseseră autopsiate! Pretinse atrocităţi asemănătoare au fost citate şi de către ministrul german al apărării, Rudolf Scharping, atunci cînd încerca să justifice atacul NATO asupra Yugoslaviei, în 1999. Indignarea omenească joacă un mare rol şi, de fiecare dată, în favoarea pr-iştilor! Acum se ştie, Kosovo a angajat firma americană de PR, RUDER FINN, să-i reprezinte interesele, iar în martie 1993 a demarat o intensă campanie publicitară în Statele Unite. În acea perioadă, RUDER FINN a lucrat şi pentru Croaţia şi pentru facţiunea musulmană din Bosnia-Herţegovina. “Motivul este să determinăm opinia publică să implice America în acel conflict fratricid”, chiar din 1990, cînd compania a sprijinit Comunitatea Albanezo-Americană să publice un anunţ publicitar, în New York Times, în care se scria: KOSOVO S-A TRANSFORMAT ÎNTR-UN ADEVĂRAT LAGĂR DE CONCENTRARE. Au fost 9 ani de muncă intensă pe frontul cu cerneală şi tastatură, pînă cînd bombele aveau să se aştearnă, covor, peste Serbia! Povestea lansată de Ministerul Informaţiilor din Croaţia, în 1992, potrivit căreia sîrbii plăteau bani gheaţă pentru uciderea unui copil croat, a fost rostogolită de BBC, cu ajutorul RUDER FINN, fără a fi verificată!

Un alt exemplu cunoscut este cel al firmei HILL&KNOWLTON, aflată în slujba statului Kuweit, care a excelat în masiva manipulare mediatică şi dezinformările practicate. Hill&Knowlton a avut sarcina să pregătească materiale incriminatorii şi dovezi care urmau să fie înaintate Consiliului de Securitate al ONU, Comisiei pentru Relaţii Externe a Senatului SUA şi Cercului de Lucru pentru Drepturile Omului din Congresul american. Vă amintiţi? Atrocităţile cu copiii ucişi în incubatoarele maternităţii, nu au lipsit!

Astăzi, Ukraina se bazează pe PR Week, şi pe conglomeratul de 150 de entităţi ale societăţii civile, semn că întregul mecanism de manipulare a informaţiei a evoluat şi a căpătat o altă dimensiune! Potrivit siteul american MintPress News, specializat în analize politice și economice, Kievul a generat un flux constant de propagandă sofisticată, menită să-i aducă sprijinul public și oficial din partea țărilor occidentale. În spatele efortului de relații publice al Ucrainei se află o armată de strategi politici străini, lobbyiști de la Washington DC și o rețea de instituții media. Cheia efortului de propagandă este o cohortă internațională de firme de relații publice care lucrează direct cu Ministerul Afacerilor Externe al Ucrainei pentru a purta războiul informațional. Efortul internațional este condus de co-fondatoarea companiei de relații publice PR Network, Nicky Regazzoni, și de Francis Ingham, un consultant de top în relații publice, cu legături strânse cu guvernul britanic. Ingraham a lucrat anterior pentru Partidul Conservator al Marii Britanii, face parte din Consiliul de Evaluare și Strategie al Serviciului de Comunicare al Guvernului Regatului Unit, este directorul executiv al Organizației Internaționale de Consultanță în Comunicații și conduce corpul de membri pentru comunicatorii guvernelor locale din Regatul Unit, LG Comms.

Operațiunea este dirijată de Yaroslav Turbil, descris pe pagina sa de LinkedIn drept „Șeful Ukraine.ua — ecosistemul digital al Ucrainei pentru comunicații globale. Comunicare strategică și promovare a mărcii de țară.” Turbil a lucrat la mai multe organizații ale „societății civile” strâns legate de guvernul SUA și a lucrat la Internews, o organizație conectată la serviciile de intelligence americane care funcționează sub pretextul promovării libertății presei”, se scrie în angheta apărută în publicaţia americană.

Împactul acestui asalt mediatic este cu atît mai important cu cît, de partea cealaltă, mijloacele de comunicare ale Rusiei au fost oprite de la emisie în Europa şi Statele Unite, atît on-air, dar şi cele pe Internet. Mai mult, în fiecare ţară, şi în România cu atît mai mult, parcă, diferite personalităţi ale spaţiului mediatic, influenceri şi deontologi cunoscuţi, absolut TOŢI mufaţi la fluxul de granturi internaţionale, sînt extrem de atenţi, vînează şi execută orice opinie apărută în spaţiul public care nu este corectă politic sau de partea bună a istoriei şi pe orice autor. Oricine are un punct de vedere diferit decît cel oficial este catalogat pro-rus, informaţiile sînt pro-ruse, chiar datele oficiale prezentate sînt false şi transmise ca o susţinere a ocupantului rus al Ukrainei paşnice. Cum spunea preşedintele Chinei, “pentru un tango e nevoie de doi”! Pro-ruse sînt şi criticile la adresa conducerii statului român, decuplat de nevoile propriilor cetăţeni în ultimii 7 ani! Acestea pot fi incriminate penal, iar autorii criticilor reduşi la tăcere! Este un model prin care societatea civilă veghează la consolidarea OMULUI NOU şi la LIBERTATEA acestuia!

În acest tablou bulversant, corespondenţilor de război le revine o răspundere uriaşă! Există un consens între noi măcar asupra unui fapt: demascarea şi condamnarea minciunilor răspîndite de armata cu cerneală şi tastatură. Este un principiu de etică profesională a noastră, indiferent de unde venim, ce limbă vorbim, pentru cine lucrăm, pentru că ştim că oricînd, oricare dintre noi poate fi ucis de oricare dintre părţile aflate în conflict! Cel puţin, din acest punct de vedere, puteţi fi convinşi că ce se transmite de pe front este ADEVĂRAT! Chiar dacă se face exces, uneori, de tragedii, imagini lacrimogene, emoţii etc. Ce ajunge să fie difuzat, contextul, ambalarea informaţiilor, nu mai este răspunderea noastră! Manipularea sau chiar falsificarea imaginilor, precum cele din jocurile pe calculator, ori alegerea detaliilor care induc conştient în eroare privitorul, şi în oroare, nu sînt produse în teatrul de operaţii, de cei care trăiesc la limita supravieţuirii, ci de aceia care stau comod în fotoliile lor, departe de lumea dezlănţuită.

Ca o concluzie la acest text lung: în caz de război şi, acum, în cazul RĂZBOIULUI DIN UKRAINA, nimeni nu se poate aştepta la o prezentare obiectivă şi corectă a faptelor şi actorilor implicaţi, deoarece fiecare dintre aceştia este interesat să influenţeze fluxul de ştiri şi să maximizeze avantajele şi profiturile generate de confruntare. Este un fapt pe care trebuie să-l conştientizăm şi să-l acceptăm! Prima victimă a războiului este adevărul! Presa care doreşte să relateze obiectiv şi corect nu are ce căuta în acest război! Ea va fi eliminată, discreditată, anihilată pentru că PAGUBA pe care aceasta ar produce-o ar fi prea mare. Jurnaliştii care utilizează etica profesională în scop personal pot fi foarte importanţi pentru inducerea în eroare a inamicului şi pentru influenţarea opiniei publice. În 1809, Heinrich von Kleist scria în al său “Manual de jurnalistică franceză”: “Jurnalistica franceză este arta de a face poporul să creadă ceea ce guvernul constată că ar fi bine să creadă…” Aşa se întîmplă, acum, în Ukraina! Datorită progresului tehnologic, posibilităţile minciunii sînt astăzi mai mari decît erau vreodată, în toată istoria omenirii. După acest război, nimic nu va mai fi la fel. Nici măcar adevărul!