Categorie: Corespondent special

Epopeea uraniului bănățean de la exportul în URSS, în farfurie RETRO

După mulți de ani de la închiderea lor, la 1 octombrie 1997, pe raza judeţului Caraş-Severin încă mai există situri ce aparţin Companiei Naţionale a Uraniului București – Punctul de lucru Sector Oravița, cu sectoarele miniere Lişava şi Ciudanoviţa, şi care au rămas o problemă sensibilă de mediu.

Exploatările de uraniu lasă în urmă halde de minereu steril, care trebuie ecologizate. Potrivit CNU, „în urma epuizării rezervelor exploatabile, în prezent se desfăşoară activităţi de conservare, închidere şi ecologizare care constau în: relocarea și acoperirea haldelor de roci contaminate; dezafectarea instalațiilor de suprafață; rambleerea puțurilor; tratarea apelor de mină contaminate, care constă în pomparea apelor din subteran către două stații de tratare, Ciudanovița și Lișava, cu o capacitate totală de 2500 m3 / zi. Nicolae Dumitrescu, expert la Comisia Naţională pentru Controlul Activităţilor Nucleare, spune că „Sînt nişte probleme de care ne lovim astăzi. În primul rînd, un volum mare de halde, iar pentru a limita orice infiltraţie către apele subterane, către pînza freatică, acolo unde este cazul, trebuie refăcut stratul impermeabil. Apoi, mai este o problemă. Minereul şi geologia zonei au nişte caracteristici geochimice speciale şi se spală foarte uşor uraniul şi se găseşte în apele de mină”. Potrivit lui Dumitrescu, „radiaţiile în imediata apropiere a perimetrului minier se resimt. Nu este de un nivel foarte mare, să spunem, dar s-ar depăşi această doză de un milisivert pentru o persoană din populaţie”.

La Ciudanoviţa şi Lişava s-a exploatat uraniu încă din anii 50, prin societăţile sovieto-române – SovRom – înfiinţate după Război. Ruşii au transportat uraniu românesc, ca plată a datoriilor de război, pînă în anii 60, cînd România a început producţia proprie. Ciudanoviţa-Lişava era un teritoriu de maximă siguranţă, unde tinerii soseau ca să cîştige salarii uriaşe din minerit radioactiv. Cînd mineritul era pe val, în zona Ciudanoviţa trăiau 11.000 de oameni. Astăzi, numărul lor nu depăşeşte 300! După 1989 au fost închise şapte unităţi miniere din Cadrul Companiei Nationale a Uraniului (CNU). În urmă cu cinci ani, directorul general de atunci al Companiei Naţionale a Uraniului, Nicu Popa, dădea asigurări că „Măsurile care se iau pentru ecologizarea minelor la închidere sînt cele prevăzute în proiectele tehnice. La patru perimetre miniere sînt în desfăşurare lucrări de conservare, închidere şi ecologizare, ce se vor finaliza in 2012″! Proiectele de ecologizare au fost făcute de Institutul de Cercetare şi Dezvoltare pentru Metale şi Resurse Radioactive. Directorul de atunci al acestui institut, Viorica Ciocan, spunea că “La Ciudanovita sînt probleme cu staţia de epurare, iar eu, de cînd sînt la conducerea institutului, nu am primit nici o solicitare pentru a verifica dacă lucrările de ecologizare au fost bine făcute”. Se pare că NU!

Primul comisar al Gărzii Naţionale de Mediu, Comisariatul Judeţean Caraş-Severin, Gheorghe Muntean, spunea, în urmă cu 10 zile, că: „În prezent se execută lucrări de închidere, ecologizare şi tratare a apelor încărcate radioactiv ce sînt evacuate din mină şi cele care spală haldele. Din păcate, nu s-a început inundarea minei, întrucît se vor modifica proiectele privind soluțiile tehnice de tratare a apelor şi cele de izolare a haldelor de steril şi minereu sărac, în conformitate cu noile norme în domeniul radiaţiilor. Cursurile de apă în care sînt deversate apele de mină după decontaminare sînt poluate cu uraniu şi radiu, din cauza faptului că instalaţiile de tratare nu asigură reţinerea elementelor radioactive în conformitate cu normele actuale“! Garda de mediu VERIFICĂ ŞI SANCŢIONEAZĂ, după cum se exprima acelaşi comisar.

De gestionarea problemei de la Ciudanoviţa se ocupă Compania Națională a Uraniului București – sucursala Banat-Oravița. În ceea ce priveşte apa în zona Ciudanovita, apele din subteran ajung printr-un canal de suprafaţă într-un rezervor-filtru şi, la cîteva luni, mîlul radioactiv este colectat și transportat într-o altă zonă. Conform comisarilor Gărzii de Mediu Caraș-Severin, cu toate aceste filtrări, apele care ajung în rîurile de suprafaţă depăşesc de cinci ori valoarea maximă admisă pentru radiații. Haldele de steril sînt la tot pasul: unele sînt amplasate la nici 20 de metri de blocurile de locuințe. Localnicii și-au construit pe ele magazii pentru alimente și lemne, iar copiii se joaca în voie acolo. Specialiştii spun că aceasta este o situație deosebit de periculoasă, pentru că în aceste locuri nivelul radiaţiilor este ridicat, depăşind de cîteva ori valoarea admisă.

Toate adresele făcute la CNU au rămas fără răspuns!

Recent deputatul PSD de Caraş-Severin, Ioan Benga, a realizat o interpelare parlamentară prin care atrăgea atenţia asupra riscurilor şi problemelor cu care se confruntă comunitatea din zona cărăşeană amintită, cerînd sprijin nemijlocit miniştrilor Economiei, ministrului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi ministrului Mediului şi Schimbărilor Climatice. Benga întreba autorităţile care este stadiul şi cînd se va încheia procesul de ecologizare de la Ciudanoviţa, care sînt pînă în prezent fondurile alocate pentru ecologizarea minelor şi de ce acestea nu produc nici un efect la suprafaţă şi evident cum pot fi consiliaţi şi ce ajutor se poate acorda oamenilor din Ciudanoviţa? Potrivit informaţiilor oferite de parlamentar, 200 milisieverţi este radioactivitatea în localitatea Ciudanoviţa, după măsurătorile lui Mircea Goloşie, reprezentantul unui alt ONG de mediu: 5 msv e nivelul stabilit de autorităţi, împărţit la 365 de zile; 500 de miliarde de lei vechi au fost cheltuiţi pentru ecologizarea şi conservarea zonei şi se aproximează că peste 40 halde de steril au rămas neacoperite;1078 cazuri de malformaţii la o populaţie de 10.000 locuitori s-au înregistrat în Ciudanoviţa în perioada 1980-1986. Din 1994, nu se mai întocmesc rapoarte şi nu mai există doctori în zonă!; 30% era rata cancerului pulmonar la Ciudanoviţa între 1960 şi 1963, rata pe ţară fiind de 3%

Din fericire, acum, aşa cum a explicat conducerea Direcţiei Județene de Sănătate Publică, fondul de radioactivitate din localitate este în limitele normale din ţară, iar problemele legate de contaminare se regăsesc doar pe teritoriul fostei exploatări, în special din cauza modulilor de tratare a apei, vechi şi subdimensionaţi, iar accesul în perimetru este restricţionat şi sub pază. Cu toate acestea, riscul rămîne în principal din cauza faptului că dinamica apelor de suprafaţă în zonă este puţin cunoscută, zona fiind una de carst.

La Ciudanoviţa, fostele mine de uraniu din zonă au fost închise necorespunzător şi încă apa contaminată din puţuri se poate infiltra în apa freatică a fîntînilor şi a izvoarelor din zonă. Închiderea minelor a început în 1992 şi a continuat în 1997, dar s-a realizat doar parţial. Din acest motiv, zona Ciudanoviţei este puternic radioactivă. Haldele de steril, 35 în zona Natra, Lişava, Dobrei şi Ciudanoviţa, nu sînt stabilizate şi la fiecare ploaie apele ce se scurg transportă material radioactiv în paraul Jitin, care traversează zona locuită. Filtrarea apelor de mină se face prin moduli de recuperare, care folosesc o răşină specială de granulaţie mică, dar care sînt proiectaţi conform STAS-ului din 1975!, şi prevăd valori de 0,6 mg N/dmc. STAS-ul 1342/1991 prevede valori ale concentraţiei maxime admis de 0,02 mg/N dmc. Aceşti moduli vechi au o eficienţă mică. Apa este filtrată doar în proporţie de 43,1% la Ciudanoviţa şi 32,1% la Lişava. În urma măsurătorilor efectuate în august 1995, de Agenţia pentru Protecţia Mediului Caraş-Severin, s-a constatat că CMA în rîurile Jitin şi Lişava este depăşită de cinci ori, în medie. Uluitoare este depăşirea din dreptul satului Brădişor, considerată în afara zonei speciale, unde a fost de 20 de ori! În aceste condiţii, apele freatice şi fîntînile oamenilor sînt contaminate radioactiv, celebră fiind „fîntîna 127”, situată la 30 de metri de albia rîului Lişava, folosită ca sursă, pînă în 1997, pentru sifon şi îngheţată, şi care înregistra o concentraţie de uraniu natural de 0,042 – 0, 099 mg/l, faţă de 0,02 mg/l cît prevedea STAS-ul amintit.

Normele de protecţie nucleară, la art. 50, definesc ca deşeu radioactiv orice apă care depăşeşte de zece ori concentraţia maximă admisă. Măsurătorile se regăsesc în studiul „Supravegherea radioactivităţii cursurilor de apă din zona Exploatării Miniere BANAT Oraviţa”, înaintat secretarului de stat din Departamentul Protecţiei Mediului, din cadrul Ministerului Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului, Ioan Jelev. Lucrarea s-a bazat pe măsurători consecutive timp de cinci ani.

În ultimul trimestru al primului an de la închiderea Minei Ciudanoviţa, s-au executat lucrări de conservare în valoare de numai 614 milioane lei, în timp ce numai documentaţia în vederea conservării, dezactivării şi ecologizării minei a costat 69,4 milioane lei. Atunci, în 1997, se prevedea ca lucrările de închidere şi inundare a minelor Ciudanoviţa şi Lişava să fie finalizate în anul 2000!

Grupul Ecologic de Colaborare Nera, organizaţie nonguvernamentală implicată şi în poluarea cu steril de la Moldova Nouă, a monitorizat în perioada decembrie 2013 – ianuarie 2014 calitatea mediului natural şi construit de pe cursul rîului Nera, pe traseul Drumului Judeţean Oraviţa – Ciudanoviţa – Jitin. „În cazul calităţii mediului de pe ruta amintită, fenomenul relevant constatat este nivelul radiaţiilor de pe cele cca 22 de halde de deşeuri miniere radioactive din perimetrul Ciudanoviţa – Natra – Lişava. Pe toate aceste halde de minereu şi steril, nivelul radiţiilor este de trei ori mai mare decît nivelul de alertă precizat de legislaţia în vigoare. Măsurătorile s-au făcut cu un contor Geiger RADEX RD 1706 cu care sînt dotate majoritatea instituţiilor publice care monitorizează această zonă. Există zone critice ale haldelor în care, Compania Naţională a Uraniului, a interzis accesul şi în care este posibil ca nivelul radiaţiilor să depăşească de sute de ori limita de alertă.

Din 4 galerii miniere din perimetrul Ciudanoviţa – Lişava – Natra se scurg în pîrîurile Lişava şi Jitin debite de apă care variază între 0,4 l/s şi 2,5 l/s. Apa acestor surse este uşor colorată în roşu. În cazul tuturor depozitelor de deşeuri miniere întîlnite se obsevă urme de şiroire a apelor meteorice iar aluviunile transportate confirmă că aceste ape ajung pe cale gravitaţională direct în pîrîurile Lişava şi Jitin. În cazul minei Ciudanoviţa apele de mină sînt tranzitate printr-o instalaţie de epurare cu tehnologie învechită şi apoi evacuate în pîrîul Jitin avînd un nivel al radiaţiilor ce depăşeşte de cinci ori limita maximă admisă.

Pîrîul Jitin traversează pînă la conflenţa cu rîul Caraş localităţile Cudanoviţa, Ciudanoviţa – colonie şi Jitin. În cazul minelor Lişava şi Natra apele de mină, avînd un nivel al radiaţiilor de trei sute de ori mai mare decît limita admisă, sînt evacuate direct în pîrîul Lişava care trece, pînă la confluenţa cu rîul Caraş, prin localitatile Bradisorul de Jos aparţinătoare oraşului Oraviţa şi Greoni apartinătoare comunei Grădinari. În întreg perimetrul minier Ciudanoviţa – Natra – Lişava apele meteorice care se scurg de pe haldele neprotejate de steril minier radioactiv sînt dirijate natural spre pîrurile Jitin şi Lişava.

În interiorul perimetrului Ciudanoviţa – Lişava – Natra au fost monitorizate 4 depozite de deşeuri miniere care provin de la fostele exploatări de minereu de uraniu şi care ocupă o suprafaţă totală de cca 8 ha. Din interiorul galeriilor şi a puţurilor abandonate ies la suprafaţă emisii de gaze radioactive ce conţin 222 Rn (radon) şi 220 Rn (toron) şi ape de mină încărcate cu suspensii radioactive.

În zona perimetrului Ciudanoviţa – Natra – Lişava sînt afectate de poluarea cu deşeuri miniere radioactive 5 localităţi de pe teritoriul administrativ al oraşului Oraviţa şi al comunelor Ciudanoviţa şi Grădinari care însumează în total un numar de 4000 locuitori”.

Preşedintele GEC NERA, Cornel Sturza Popovici, spune că în momentul în care ne apropiem de cele circa 22 de halde neecologizate, în aceste puncte se depăşeşte, se ajunge la limita de pericol a radioactivităţii, se depăşeşte limita de pericol şi deja acestea sînt punctele fierbinţi care ridică probleme. Vitele, oile, caprele, din Ciudanoviţa pasc acolo. Pentru că pe aceste halde a început să crească vegetaţia. Închipuiţi-vă, laptele, brînzeturile, produsele se vînd la Oraviţa în piaţă, la Anina, la Reşiţa, fără ca proprietarii să-şi dea seama că deja animalele au fost contaminate”.

Într-un raport referitor la zona Ciudanoviţa, tipărit în anul 2002, raport realizat cu ajutorul unor experti din mai multe ţări, şi membrii Hobby Club Jules Vernes au avertizat asupra pericolului reprezentat de nivelul mare al radioactivitatii în zonă. De mai bine de 15 ani Fundatia Hobby ClubJules Verne inventariază şi marchează zonele periculoase radioactive din România. „Perimetrul blocurilor de locuinţe: 60 – 82 cps. Perimetrul şcolii din Colonia Ciudanoviţa: 40 – 60 cps. În gara coloniei, unde mai este încă buncărul de încărcare pentru vagoane: sub rampă, la sol, de la 1.000 la 5.400 cps; sub rampă, la înălţimea de un metru, de la 902 la 4.500 cps; peron gară, pe aleea de beton, 100 cps. Pe şosea, de la 150 la 220 cps. Nisipul de pe şosea din zona de încărcare prezintă valori neomogene, cuprinse între 250 şi 350 cps, pînă la 1.600 cps. Am gasit bolovani în pondere de 0,7 kg la care am găsit valori de 9.999 cps (valoarea maxima pe care o poate masura MIP 21 – dozimetrul portabil). Pentru a continua studiile în aceste zone ar fi utilă o colaborare şi cu alte instituţii abilitate. Pentru o eventuală colaborare, Hobby Club Jules Vernes oferă logistica formată din autolaborator ARO, radiometre portabile, echipamente pentru prelucrat documente foto”.

Broşura a fost trimisă mai multor instituţii autorizate să se ocupe de acest domeniu: Agentia Regională de Protecţie a Mediului Reşiţa, Agenţia de Dezvoltare a Zonelor Miniere Anina şi Comisia Naţională pentru Controlul Activităţilor Nucleare. Mircea Goloşie nu a primit răspuns din partea nimănui.

La Ciudanoviţa Caras Severin, a existat cea mai mare exploatare de minereuri radioactive din Banat şi a doua din România. Principalul material purtător de radionuclizi de la Ciudanoviţa este pechblenda, un oxid de uraniu (U3O8 ) asociat cu oxizi de plumb, nichel, fier, vanadiu, cupru, calciu s.a. Timp de peste 10 ani au lipsit în totalitate activităţile de avertizare asupra pericolelor generate de concentraţiile sporite de radionuclizi, cu deosebire ca prin mijlocul exploatării trece şi o arteră importantă de circulatie,  DJ 573.  În fostul perimetru de extracţie există halde de steril, tip cozi, pe o suprafaţă de 2,5 ha şi un volum de 677.000 mc.

De închiderea şi ecologizarea fostei exploatări de uraniu Ciudanoviţa-Lişava se ocupă compania de stat Conversmin. Suma la care s-ar putea ridica proiectul a fost estimată la peste 72 de milioane de euro.

Concret, toate perimetrele, atît subterane cît şi de suprafaţă trebuie curăţate, delimitate corespunzător şi ecologizate. În ultimii ani, mai precis din 2013, lucrările au fost sistate, din lipsa banilor, iar Conversmin nu poate avansa un termen precis de finalizare a lucrărilor. În „RAPORT-ul privind modul de îndeplinire a serviciilor de administrare şi gestionare a programului anual de conservare, închidere, reconstrucţie ecologică şi activităţi postînchidere a minelor pe anul 2015, realizate în baza contractelor subsecvente nr.12/19.02.2015, 82/30.09.2015 şi 94/07.12.2015”, şi semnat de Directorul General ION PURCARU STAMIN, se scrie că : „În anul 2015, pentru derularea corespunzătoare a programului de refacere ecologică a siturilor afectate de industria minieră, ţinînd seama şi de subfinanţarea activităţilor specifice din perioada 2013-2014, a fost fundamentată o valoare de 198.500.000 lei, din care pentru primul semestru al anului 2015 au fost alocate fonduri în valoare de 41.989.910 lei, reprezentînd 21% din necesarul fundamentat, situaţie ce a menţinut un ridicat grad de risc la perimetrele miniere aprobate la închidere prin Hotărâri de Guvern şi a condus la imposibilitatea respectării obligaţiilor asumate faţă de organismele de mediu şi comunităţile locale. Distribuirea sumelor a ţinut seama de necesităţile derulării activităţilor cu flux continuu reprezentate de: tratarea apelor de mină încărcate cu ioni de metale grele, decontaminarea apelor de mină încărcate radioactiv din cadrul perimetrelor miniere uranifere, monitorizarea factorilor de mediu şi a stabilităţii iazurilor de decantare, activităţi specifice etapei de conservare a perimetrelor miniere, precum şi continuarea lucrărilor la obiectivele miniere cu lucrări în progres”.

Ponderea principală a fondurilor alocate pentru execuţia lucrărilor de reconstrucţie ecologică o constituie finanţarea lucrărilor minime la obiectivele ce au în componenţă iazuri de decantare, decontaminării apelor de mină încărcate radioactiv din cadrul perimetrelor miniere Ciudanoviţa şi Lişava cît şi pentru executarea unor lucrări urgente în cadrul aceloraşi perimetre. Susţinerea derulării lucrărilor de ecologizare la aceste obiective este fundamentată de riscurile majore de afectare a factorilor de mediu, a comunităţilor locale, a proprietăţii private şi a vieţii cetăţenilor. „Începînd cu data de 01.07.2015, în cadrul “Programului anual de conservare, închidere, reconstrucţie ecologică şi activităţi post închidere, în anul 2015, la obiectivele aprobate prin hotărâri ale Guvernului României şi lista cheltuielilor a căror finanţare se realizează din surse bugetare” au fost epuizate fondurile pentru decontaminarea apelor de mină încărcate radioactiv aferente perimetrelor miniere Lişava şi Ciudanoviţa, judeţul Caraş Severin”, fiind necesară o suplimentare de fonduri prin realocare.

„Ponderea principală a fondurilor alocate pentru execuţia lucrărilor de reconstrucţie ecologică o constituie finanţarea lucrărilor minime la obiectivele ce au în componenţă iazuri de decantare, decontaminării apelor de mină încărcate radioactiv din cadrul perimetrelor miniere Ciudanoviţa şi Lişava cât şi pentru executarea unor lucrări urgente în cadrul aceloraşi perimetre. Astfel, din valoarea totală alocată în baza contractului nr.82/30.09.2015, pentru execuţia lucrărilor de reconstrucţie ecologică a fost alocată suma de 7.472.605 lei, reprezentînd un coeficient de alocare de 40%. Ponderea principală o constituie fondurile distribuite pentru decontaminarea apelor de mină din perimetrele miniere Lişava şi Ciudanoviţa precum şi continuarea lucrărilor din cadrul perimetrelor miniere Roşia Montană, Bălan, Mătăsari Dragoteşti şi Leşu Ursului UP Tarniţa”.

Prefectul Judeţului Caraş-Severin, Florenţa Albu, a declarat pentru RRA, că „situaţia de la fosta exploatare minieră de uraniu de la Oraviţa se află în atenţia instituţiei şi noi ţinem permanent legătura cu cei de la Mediu. S-a făcut o monitorizare în primăvară, am dispus o nouă monitorizare, cît mai curînd posibil şi în funcţie de aceasta vom stabili solicitările şi intervenţiile pe linie guvernamentală. Totodată, voi adresa o solicitare oficială Companiei Naţionale a Uraniului să ne pună la dispoziţie toate informaţiile în legătură cu acest caz”.

Epopeea uraniului bănăţean, publicată de ediţia on-line a Radio România Actualităţi, a stîrnit diverse reacţii la nivel local. Şi nu numai! Firesc, ţinînd cont de „sensibilitatea” subiectului abordat şi de vecinătatea apropiată cu Republica Serbia cu care ţara noastră a mai avut un litigiu legat de poluarea cu praf de la mina de cupru, aproape abandonată, de la Moldova Nouă. În urmă cu cîţiva ani, sîrbii reclamau autorităţilor române concentraţii mari de radioactivitate pe cursurile rîurilor Caraş şi Nera. Într-o perioadă de secetă pedologică, precum cea pe care o traversăm acum, debitele cursurilor de apă este mai redus, iar concentraţia de ape radioactive ce se scurg în sistemul hidrologic natural, este mai mare din cauza absenţei factorului de diluţie. De aici şi interesul sporit pentru această temă, de 20 de ani de actualitate! De altfel, în urmă cu 20 de ani, o serie de anchete privind poluarea radioactivă de la Ciudanoviţa-Lişava, publicate de ziarul AZI şi revista Flacăra, au dus la demiterea ministrului sănătăţii de atunci, Iulian Mincu!

Rapoartele de măsurători şi monitorizare, pe luna iulie 2016, ale APM Caraş-Severin susţin faptul că radioactivitatea în zona forstelor mine de uraniu din Caraş-Severin se află în parametri naturali normali şi nu reprezintă nici un pericol pentru oameni şi mediu. Autorităţile de mediu spun de ani de zile, acelaşi lucru. În 11 decembrie 2004, de exemplu, Comisia Naţională pentru Controlul Activităţilor Nucleare, într-un „Raport asupra situaţiei radiologice din satul Ciudanoviţa, jud. Caraş-Severin”, scrie că: „Avînd in vedere rezultatele măsurătorilor menţionate mai sus, precizăm că radioactivitatea din satul Ciudanoviţa şi fosta colonie muncitorească Ciudanoviţa se situează în limitele fondului natural de radiaţii din România iar populaţia nu este expusă la doze suplimentare de radiaţii date de cîmpuri de radiaţii gama şi/sau concentraţii de radon generate de vechea exploatare de minereu de uraniu Ciudanoviţa. De asemenea, nu sînt expuse la doze suplimentare de radiaţii persoanele din populaţie care tranzitează ocazional sau în mod regulat gara Lişava şi halta CFR Ciudanoviţa. Deşi zona controlată menţionată se găseşte la cel puţin 4 km depărtare faţă de cea mai apropiată aşezare umană (satul Ciudanoviţa), presupunînd prin absurd că o persoană din populaţie ar staţiona 1 oră în fiecare zi în zona controlată, respectiva persoană ar încasa o doză suplimentară de 0,1 miliSievert/an. Aceasta reprezintă circa 10% din doza admisă pentru persoane din populaţie. Menţionăm ca limita de doza 1 miliSievert/an, admisă pentru persoane din populaţie este conformă cu prevederile din Comunitatea Europeană.” Raportul este semnat de Ing. Nicolae DUMITRESCU, CNCAN – DMS şi Dr. fiz. Florian BACIU, CNCAN – SRUR.

Şi, totuşi, în 2009, într-un raport al Organizaţiei GREEN-REPORT se spune că: ” Avînd acces la date mai vechi de măsurători, am concluzionat că practic, prin  ecologizare  nu  s-a îmbunătăţit nimic în ceea ce priveşte nivelul de contaminare. Este adevărat ca la început, după  împrăştierea unor decantoare şi depozite de minereu contaminat sau după plantările de vegetaţie direct pe nisipul decantoarelor mari, s-au observat unele manifestări bune în ceea ce priveşte  transformarea biocenozei:

•  masa vegetală existentă cît şi cea plantată s-a dezvoltat mai bine decît vegetatia martor; •  a aparut un regres în ceea ce priveşte unele tipuri de vegetaţie sau chiar unele mici transformări cum ar fi frunze de dimensiuni mai mici, înălţimea plantelor mai mică, etc.;

După trei ani au început  însă să apară efectele majore, stabile:

•  au dispărut multe specii, în mod deosebit din vegetaţia mică;

•  s-a stopat avansarea covorului vegetal;

•  plantaţiile cu arbuşti s-au dezvoltat inegal, plantaţiile din zona contaminată au rămas la un nivel  de dezvoltare redus;

•  începe chiar uscarea covorului vegetal.

Atît radiocarbonul cît şi tritiul sînt radioactive. În zonele respective sînt halde sau chiar sol cu  radioactivitate naturală ridicată, de 5-6 ori mai mare decît fondul natural. La suprafaţa acestor zone se pot găsi neutroni care provin fie din fisiunea spontană a uraniului fie din reacţiile nucleare  provocate de razele cosmice în straturile de suprafata a zacamintelor, este adevărat că este o  reacţie mai redusă. Numai că, tot pe acei versanţi şi în mod special în văi, se gaseste Thoron şi  Radon în exces (provin din galerii şi din halde). În zilele fără vînt şi cu o umezeală ridicată chiar sînt în exces. Nu s-au facut studii asupra cantităţii de elemente transportată de vînt sau de apă, dar animalele din zonă, precis contribuie masiv la migrarea radionuclizilor”.

Cu alte cuvinte, ce s-a făcut în materie de ecologizare pînă la momentul 2009, s-a stopat!

În Raportul Anual pe 2014 al Comisiei Naţionale pentru Controlul Activităţilor Nucleare, de 76 de pagini, semnat de Preşedintele, Constantin POPESCU, în subcapitolul 2.1.9. Mineritul şi prepararea minereurilor de uraniu, la PAG 16, se spune doar atît, referitor la acest subiect: „Periodic s-a controlat modul de aplicare şi stadiul de execuţie al lucrărilor de închidere prevăzute în autorizaţii pentru minele de exploatare Avram Iancu, Lişava (sectoarele miniere Dobrei, Natra), Ciudanoviţa şi pentru minele de cercetare geologică a minereurilor de uraniu Repedea – Poienile de sub Munte şi Bârzava”.

O propoziţie, în 76 de pagini!

Şi, totuşi…

Ion Mocioalcă şi Ion Benga sînt doi deputaţi de Caraş-Severin care în ultimii şase ani au adresat interpelări în Parlament, pe tema poluării radioactive din Zona Ciudanoviţa. Primul, este geolog de profesie, deci, ştie foarte bine cum e cu anticlinalul şi sinclinalul straturilor geologice. Cel de-al doilea, profesor de fizică şi, cel puţin o dată pe an preda elevilor despre radionucleizi! Răspunsurile primite de aceşti doi parlamentari de la aceleaşi autorităţi nu sînt în măsură să liniştească locuitorii Banatului de Sud.

În Raportul de monitorizare şi execuţie a lucrărilor de închidere şi ecologizare pe perioada 2005 – 2009 (a minelor de uraniu din Banat n.a.) se scrie că: „Lucrările de inchidere şi ecologizare se desfăşoară conform autorizaţiei C.N.C_A.N. Nr. VJl178/2007 eliberată în data de 01.08.2007 cu valabilitate pînă în data de 05.12.2009 şi Proiectelor de Închidere şi Ecologizare cu codul 1142494T72001 şi 114.’488TI2001 privitoare la mineie Ciudenoviţa şi Lişava”. În acest răspuns, semnat de ministrul de atunci al mediului, Laszlo Borbely, între altele, se spune că: „Lucrarea de consolidare a fost finalizată la sfîrşitul anului 2006. dar din cauza lipsei de finanţare pentru modemizarea staţiilor de tratare a apelor de mină contaminate, aceasta s-a degradat şi nu mai prezintă siguranţă pentru circulaţia personalului cît şi efectuarea aerajului general al minei urmează ca în noile proiecte tehnice pe închidere şi ecologizare a acestor mine să se reabiliteze galeria magistrală care face legătura între mina Ciudanoviţa şi Lişava…  restul lucrărilor de ecologizare la suprafaţă (reguiarizare pîrîu Natra. regularizare pîru Lişava, nivelarea suprafeţelor haldelor, executarea de şanturi de gardă şi înfiinţarea de plantaţii, înierbarea şi redarea în circuitul silvic, amenajarea haldei de la galeria +335. amenajarea haldei de steril de la Puţul I. amenajarea haldei de minereu sărac. amenajarea haldei staţiei de sortare, amenajarea suprafeţei fostului depozit de minereu, amenajare platformă incintă minieră puţ l, amenajarea platformei incintei galeriei 4) nu au fost demarate datorită revizuirii soiuţiior tehnice de execuţie a acestora şi lipsei finanţării”.

În răspunsul dat de ministrul Attila KORODI, deputatului Ion Benga, se spune că: „Metoda de închidere (a minelor n.a.) adoptată este cea de inundare simultană şi controlată a celor două mine. La baza soluţiei de închidere prin inundare a stat studiul „Evaluarea condiţiilor hidrogeologice actuale ale bazinului minier Banat şi moidificarea acestuia după închiderea minelor de uraniu Lişava şi Ciudanoviţa” întocmit de Universitatea Bucureşti-Facultatea de Ecologie şi Geofizică… Surplusul de ape de mină este direcţionat prin pompare spre staţiile de decontaminare radioactivă Lişava şi Ciudanoviţa, staţii puse în funcţiune în anul 1976, uzate fizic şi proiectate pentru valori mai permiisive ale concentraţiei de uraniu natural (0,6 mg/l) decât cele actuale (0,02 mg/l conform STAS 1342/1991 pentru apa potabilă) şi care nu conţin Ra226”.

„Sursele de poluare radioactivă sînt haldele, apele de mină şi apele pluviale care spală haldele de steril şi minereu sărac”.

„Concentratiile maxime ale radionuclizilor la ieşirea din staţiile de depoluare a apelor de mină trebuie să fie mai mici decît următoarele limite:

0,1 mg/l la uraniu natural şi 0,05 mg/l la radiu 226… La evacuarea apelor de mină din staţia Ciudanoviţa, valoarea medie a indicatorului uraniu a fost de 0,2 mg/l şi radiu de 0,04 mg/l, iar din staţia Lişava, valoarea medie a indicatorului uraniu a fost de 0,5 mg/l şi radiu de 0,07 mg/l, aceste valori reprezentînd depăşirea concentraţiilor maxime admise ale radioactivităţii din staţiile de depoluare autorizate de CNCAN Bucureşti. Datorită diluţiei, în apele de suprafaţă Jitin, Lişava şi Caraş, nu se semnalează depăşiri ale limitelor admise la indicatorii uraniu şi radiu, valorile determinate fiind siub limitele admise”. „În lipsa finanţărilor, lucrările de ecologizare la suprafaţă sînt executate în proporţie de circa 10%. La halda Natra s-au efectuat doar lucrări de regeometrizare a acesteia şi, de pe fostul ampalsament al depozitului de minereu Lişava, s-a relocat tot solul contaminat şi s-a depozitat pe halda Natra. Modernizarea şi amplificarea staţiei A de tratare a constat doar în refacerea arhitecturii vechii staţii de tratare, pregătirea zidului de sprijin şi turnarea fundaţiilor pentru extinderea acesteia. La mina Ciudanoviţa se execută reabilitarea galeriei 4, pe unde se va efectua evacuarea finală a apelor de mină concomitent cu execuţia forajelor de la suprafaţă la orizontul -155 m prin care se va evacua apa din subteran”.

Ba, mai mult, în Raportul de activitate al Agenţiei pentru Protecţia Mediului Caraş-Severin, în perioada 1 ianuarie 2016 – 4 aprilie 2016, semnat de directorul executiv Marius Vodiţă, la pag. 19, se spune că :”În cadrul Programului Special determinările activităţii specifice beta globale efectuate pentru apele de suprafaţă (pîrîul Natra) au indicat contaminarea acestora peste nivelul de atenţionare (2 bq/l). La fostele exploatări de uraniu de la Lişava şi Ciudanoviţa contaminarea apelor de suprafaţă se produce prin aportul diverşilor afluenţi constituiţi din apele rezultate din acumulările din galeriile subterane ale minelor, precum şi din apele de şiroaie care spală haldele de steril din perimetrele afectate exploatărilor”.

Primul comisar al Gărzii Naţionale de Mediu, Comisariatul Judeţean Caraş-Severin, Gheorghe Muntean, spunea, în urmă cu 10 zile, că: „Cursurile de apă în care sînt deversate apele de mină după decontaminare sînt poluate cu uraniu şi radiu, din cauza faptului că instalaţiile de tratare nu asigură reţinerea elementelor radioactive în conformitate cu normele actuale“!

Prefectul judeţului Caraş-Severin, Florenţa Albu a cerut APM Caraş-Severin un nou raport de monitorizare a situaţiei din zona exploatărilor miniere de uraniu din judeţ.

Cel mai mare poluator radioactiv din județul Caraș-Severin este Exploatarea Minieră “Banat” Oraviţa, unde activitatea de extracţie a minereului uranifer a început în 1954 pentru ca, în final, prin HG816/1998 şi HG 720/1999, minele Lişava şi Ciudanoviţa (singurele care mai funcționau), să fie trecute în conservare, în vederea închiderii definitive. Perimetrul minier al exploatării miniere “Banat” Oraviţa este străbătut de cursurile rîurilor Jitin (mina Ciudanoviţa) şi Lişava (mina Lişava), afluenţi de stînga ai rîului Caraş. Pentru zăcămîntul uranifer exploatat în minele Ciudanoviţa şi Lişava, elementele radioactive care impurifică apa sînt: uraniul, radiul şi radonul dizolvat. În timpul procesului de exploatare, în

mediu sînt introduşi radioizotopi din trei familii radioactive U238, U235 şi Th232, cel mai important fiind U238 cu produşii săi de dezintegrare : Th230, Ra226 şi Rn222. Contaminarea reţelei hidrografice se face prin: evacuarea apelor de mină prin modulii de tratare (cca 2000 mc/zi apa de mină poluată radioactiv), surplusul de ape de mină nepreluate de moduli şi evacuate direct în emisari și prin apele de şiroire, meteorice, care spală haldele, incintele, căile de transport ale materialului util.

Evoluția concentrației de U238 în zece secțiuni de control amplasate pe rîurile Caraș, Jitin și Lișava, pe parcursul anilor 1993-trim. I 2009, a fost raportată folosindu-se drept termen de comparaţie valoarea concentrației maxime admise pentru uraniu pentru apa potabilă, care este de 0,021 mg/l, conform STAS 1342/1991. Acest STAS a fost valabil pînă la publicarea noii legi a apei potabile nr. 458/07.2002, care a devenit funcțională din august 2002, modificată și completată de Legea 311/06.2004. Noua lege a apei potabile exprimă radioactivitatea prin doza efectivă totală, calculată conform Cap. IV, art. 24.2(c) din HG 974/15.06 2004, iar raportarea se va face, începînd cu trim. II 2002, la concentrația maximă admisă derivată de 0,1 mg/l U, mult mai permisibilă.

Se observă că în cazul secțiunilor amplasate pe Jitin și Lișava, pe întreg intervalul analizat, valorile concentraților de uraniu depășesc constant primul STAS, însă doar în cîteva cazuri se depășește atît de permisivul STAS nou adoptat! De asemenea se observă că ele înregistrează creșteri după anul 2000, odată cu începerea lucrărilor de închidere a subteranului, respectiv odată cu inundarea minelor, depășindu-se pe alocuri chiar și noul STAS. Acest fapt se datorează apei care spală lentilele de minereu, încărcîndu-se astfel radioactiv. Pe secțiunile amplasate pe rîul Caraș, valorile concentrațiilor de uraniu sînt mult mai scăzute, datorită aportului mare de ape curate cu care vine acesta. Nu şi acum, cînd seceta din ultimele luni îşi spune cuvîntul în ceea ce priveşte debitul şi aportul de apă curată!

Filtrarea apelor de mină se face prin moduli de recuperare, care folosesc o răşină specială de granulaţie mică, dar care sînt proiectaţi conform STAS-ului din 1975!, şi prevăd valori de 0,6 mg N/dmc. STAS-ul 1342/1991 prevede valori ale concentraţiei maxime admis de 0,02 mg/N dmc. Aceşti moduli vechi au o eficienţă mică. Apa este filtrată doar în proporţie de 43,1% la Ciudanoviţa şi 32,1% la Lişava.

În condiţiie în care autorităţile de mediu transmit mesaje liniştitoare, se pune întrebarea, firească, dacă organizaţiile de mediu implicate în acest caz, au un interes în a prezenta, periodic, o altă „realitate”. Preşedintele Grupului Ecologic de colaborare NERA, din Oraviţa, ing. dr. în mediu Cornel Sturza-Popovici, spune că DA!

„În acest moment, în ciuda miliardelor de lei investite în închiderea şi ecologizarea zonei, 22 de halde de la aceste mine de uraniu sînt neprotejate. Nu există un sistem de colectare a apelor de suprafaţă ce se scurg, atunci cînd plouă, în Jitin, Natra sau Lişava. Sigur, cei de la APM fac măsurătorile cînd nu plouă! Pe aceste 22 de halde este depăşită limita de pericol, care este de 100 de ori mai mare decît limita de alertă! Asta pentru că pe halde nu există numai steril. În perioada comunistă, cînd nu funcţionau staţiile de sortare a minereului de uraniu, pentru a nu trimite la Uzina Feldioara minereu şi steril, la presiunea Securităţii, întreaga extracţie se arunca pe halde. Aceste halde s-au înierbat natural, iar pe ele pasc vaci, oi şi capre. Există, deci, o poluare pe lanţul alimentar. Aceasta este esenţa disputelor de la Ciudanoviţa! Noi, ca ONG, credem în acest pericol! Am solicitat Direcţiei Sanitar Veterinare şi de Controlul Alimentelor să efectueze măsurători la brînzeturile, legumele şi laptele provenite din acele zone, comercializate pe piaţă. Ne-au răspuns că măsurătorile se fac doar cu sprijinul CNCAN. Nu s-au făcut! Noi, facem măsurători cu un detector RADEX, omologat în Uniunea Europeană, dar nerecunoscut de autorităţile române pe motiv că nu este omologat în România. Domniile lor utilizează acelaşi tip de aparat! Identic! Al lor este valabil, al nostru nu! Da, avem un interes! Noi, avem reacţie la ce spun oamenii din zonă. Orice ONG este reprezentantul comunităţii locale, altfel nu am avea logică să existăm!”

JURNALISTĂ AFGHANĂ UCISĂ LA JALALABAD

BMTF, 10 dec – O jurnalistă de televiziune şi şoferul ei au fost asasinaţi de necunoscuţi care au deschis focul asupra maşinii lor, în provincia Nangarhar din estul Afghanistanului, au anunţat joi oficiali locali citaţi de agențiile internaționale de presă.

Cei doi au fost împuşcaţi mortal joi dimineaţa, cînd mergeau către muncă, în oraşul Jalalabad, capitala provinciei, a precizat un purtător de cuvînt al guvernatorului din Nangarhar.

Malalai Maiwand era prezentatoare de ştiri la postul privat de radio şi televiziune Enikass de circa patru ani, a declarat directorul postului, Zalmai Latifi.

Acesta a atribuit atacul „duşmanilor ţării”, menţionînd că, de-a lungul timpului, împotriva acestui post au fost adresate ameninţări cu moartea.

În 2017, mai multe persoane, între care un şofer al postului de televiziune au fost ucise într-o explozie în apropiere de sediul acestuia. În 2018, directorul canalului a fost răpit de necunoscuţi înarmaţi, dar a fost eliberat mai tîrziu.

Atacul de joi nu a fost deocamdată revendicat. În provincia afghană sunt activi atît talibanii cît şi militanţii Statului Islamic.

Conform organizaţiei Reporteri fără frontiere, Afghanistanul este una dintre cele mai periculoase ţări pentru ziarişti. În 2019, cel puţin 10 jurnalişti şi membri de personal din media au fost ucişi pe teritoriul acestei ţări. Anul precedent a fost însă şi mai sîngeros, cu 20 de reporteri şi lucrători din media ucişi în diferite atacuri violente.

Luna trecută, doi proeminenţi jurnalişti afghani şi-au pierdut viaţa în atentate cu bombă separate, în provincia sudică Helmand şi în capitala Kabul.

Pe de altă parte, cel puțin doi membri ai forțelor de securitate au fost uciși și alți trei au fost răniți în atacul taliban asupra bazei militare din districtul Andar din Ghazni, despre care relatam ieri.

Lupta a început la miezul nopții cu un sinucigaș taliban a condus spre bază un VBIED Humvee, dar a fost distrus înainte de a-și atinge ținta și apoi un număr de atacatori au început să lupte cu forțele de securitate, se spune în declarația forțelor de securitate, adăugînd că „atacul talibanilor a fost respins și au suferit și victime”.

O sursă din cadrul forțelor de securitate a declarat că ciocnirile au început la 24:00 dimineața înainte și au continuat miercuri dimineață.

Cel puțin 31 de persoane, majoritatea forțe de Securitate afghane, au fost ucise duminică într-un atac sinucigaș în provincia Ghazni, au declarat oficialii locali din domeniul sănătății.

În urmă cu zece zile, un atacator sinucigaș la volanul unui VBIED a detonat mașina capcană în apropierea unei unități de protecție publică din PD3 din Ghazni, ucigînd 31 de personae și rănind alte 24. Majoritatea victimelor erau militari, au spus oficialii.

SADAT, MERCENARII LUI ERDOGAN

Grupul militar privat Sadat, compus din mercenari şi format după modelul armatei private a liderului de la Kremlin, Wagner, este folosit de preşedintele Turciei în războaiele din Syria şi Lybia, duse spun unii pentru restabilirea gloriei de altă dată a Imperilului Otoman, scrie ziarul Adevărul.

Sînt voci care spun că este cea mai puternică armată de mercenari din lumea islamică şi este condusă de un fost general bine pregătit, avînd la dispoziţia sa mii de luptători syrieni. Apropiet al Recep Tayyip Erdogan, generalul Adnan Tanriverdi are expertiză în toate artele întunecate ale războiului, de la sabotaj şi contra-insurgenţă pînă la asasinate, scrie, la rîndul său, „The Telegraph“.

 “Nu am trimis nici un mercenar sau alt personal în Syria sau Lybia”, a insistat Tanriverdi pentru The Telegraph săptămîna trecută, după ce a fost acuzat de guvernul SUA că a trimis mii de luptători syrieni în Lybia. “Aş dori să subliniez din nou că firma noastră nu este o organizaţie mercenară. Nu are nici o legătură cu organizaţii sau grupări teroriste”.

Generalii americani de la Comandamentul Africa al Pentagonului au însă o cu totul altă părere. Într-un raport adresat guvernului SUA la începutul acestei luni, ei au spus că armata privată Sadat operează în jur de 5.000 de mercenari syrieni – inclusiv „extremişti cu legături teroriste anterioare” – în Lybia. Contractorii angajați ar fi luptat pentru Guvernul Acordului Naţional (GNA), partea pe care Ankara o sprijină în războiul civil din Lybia.

Raportul spune că mercenarii, presupuşi plătiţi şi îndrumaţi de cîteva zeci de instructori Sadat, au ajutat GNA să recupereze teritoriul de la Khalifa Heftar, puternicul om din epoca Gaddafi susţinut de rivalii Turciei, Emiratele Arabe Unite şi Egipt. Dar, susţine că mulţi dintre luptători au fugit. “Au existat rapoarte din ce în ce mai numeroase despre furturi, agresiuni sexuale şi conduite necorespunzătoare din partea acestor mercenari, ceea ce este probabil să degradeze şi mai mult situaţia de securitate”, se precizează în raportul Pentagonului.

Acuzaţiile SUA alimentează misterul creat în jurul grupului Sadat din Turcia, despre care adversarii lui Erdogan spun că acţionează ca o armată prezidenţială privată.

Tanriverdi se număra într-un grup de ofiţeri care ar fi fost forţaţi să iasă din armată la sfîrşitul anilor 1990, deoarece împărtăşeau tendinţele islamiste ale lui Erdogan, mai notează publicaţia britanică citată. Fostul general a înfiinţat Sadat Group împreună cu alţi foşti colegi în 2012, deşi, spre deosebire de majoritatea soldaţilor plătiţi, care lucrează pur şi simplu pentru cel care oferă cel mai mult, el are o ideologie: să instruiască armatele naţiunii musulmane pînă la punctul în care acestea să nu aibă nevoie de sprijinul occidental.

Sau, aşa cum spune site-ul grupării, unde sînt videoclipuri spectaculoase cu forţele sale de elită în timpul antrenamentelor: „Scopul Sadat este de a ajuta Lumea Islamică să ocupe locul pe care îl merită printre Super Puteri”.

Adnan Tanriverdi, susţine că firma sa funcţionează ca orice alta de acest gen, oferind guvernelor instruire pentru soldaţi şi contra-insurgenţă. Cu toate acestea, la fel ca mercenarii de la Wagner Group, utilizaţi de Putin, activităţile Sadat sînt derulate în secret, Tanriverdi refuzînd să spună public în ce ţări a derulat operaţiuni.

Aceste suspiciuni au rezultat parţial din faptul că, la scurt timp după lovitura de stat, Erdogan l-a făcut pe Tanriverdi consilierul său militar. El a demisionat la începutul acestui an, după un discurs controversat în care a spus că Sadat pregăteşte calea întoarcerii lui Mahdi, o figură mesianică în Islam, noteză „The Telegraph“.

În urmă cu doi ani, Meral Akşener, fost ministru turc de Interne şi politician laic de opoziţie, a susţinut că Sadat a condus, de asemenea, tabere de instruire pentru miliţii pro-guvernamentale lîngă coasta Mării Negre a Turciei. Misiunea lor, era să provoace probleme dacă alegerile nu favorizau partidul AKP al preşedintelui Erdogan.

JURNALIȘTII ÎN PERICOL. DEMOCRATIC!

BMTF, 23 iunie – Audrey Azoulay, directoarea generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură (UNESCO), s-a declarat marţi „preocupată de creşterea actelor de violenţă comise împotriva jurnaliştilor” care acoperă manifestaţii, subliniind că „libertatea de expresie este un element vital al democraţiei”, transmite AFP, preluată de Agerpres.

„Acoperirea evenimentelor în direct este în centrul muncii jurnalistice”, subliniază într-un comunicat UNESCO, responsabilă – potrivit unuia din mandatele sale – de protejarea libertăţii de expresie. Această activitate este „esenţială pentru a garanta libertatea presei şi dreptul la informare”, a insistat Azoulay.

Or, „în aceşti ultimi ani, valurile de proteste în toată lumea au arătat riscurile unei utilizări disproporţionate a forţei de către forţele de ordine împotriva jurnaliştilor: reporteri au fost ucişi sau răniţi de gloanţe de cauciuc, alţii – angajaţi în acoperirea în direct a manifestaţiilor – au fost reţinuţi sau acuzaţi că nu au urmat ordinele de dispersare, iar materialul profesional le-a fost confiscat sau distrus”, denunţă UNESCO.

La începutul lunii iunie Înaltul Comisar ONU pentru drepturile omului, Michelle Bachelet, a denunţat „agresiunea fără precedent” împotriva jurnaliştilor în SUA, în cadrul unei vaste mişcări de protest împotriva rasismului şi a brutalităţilor poliţieneşti.

UNESCO aminteşte că a format, din 2013, peste 3.400 de membri ai forţelor de ordine în 17 ţări şi aproape 17.000 de judecători şi actori judiciari în America Latină şi în Africa prin cursuri online despre libertatea de expresie, cu scopul de a-i face să înţeleagă pe aceşti diferiţi actori acest „drept fundamental”, precum şi rolul esenţial al media în democraţie. Organizaţia invită la o generalizare a „acestor dispozitive pedagogice în toate ţările”.

JURNALISMUL – profesie de importanţă crucială – REPRIMAT BRUTAL ÎN SUA

BMTF, 2 iunie – Comitetul Pulitzer şi-a exprimat luni sprijinul faţă de jurnaliştii care au fost hărţuiţi şi atacaţi de Poliţie în timp ce acopereau din punct de vedere mediatic protestele recente din Statele Unite, scrie AGERPRES.

Aceste atacuri au avut loc în timpul protestelor organizate în întreaga ţară după uciderea lui George Floyd – un bărbat afro-american neînarmat, care a murit în custodia Poliţiei americane pe 26 mai.

Reprezentanţi ai presei au fost „împuşcaţi în mod intenţionat cu gloanţe de cauciuc, atacaţi cu gaze lacrimogene şi cu spray paralizant” de către Poliţie, potrivit unui raport întocmit de Comitetul Reporterilor pentru Libertatea Presei (RCFP) şi publicat duminică.

Comitetul Pulitzer condamnă „atacurile şi reprimarea unei prese libere şi independente, care este esenţială pentru o democraţie informată”.

Un reporter de la CNN, Omar Jimenez, a fost reţinut şi arestat în timp ce relata în direct pentru acest post de televiziune pe 29 mai de la un protest organizat în Minneapolis, în ciuda faptului că a prezentat în faţa poliţiştilor legitimaţia sa de jurnalist şi s-a oferit să părăsească acea zonă.

Un alt reporter, Kaitlin Rust, şi fotojurnalistul James Dobson au fost atacaţi cu spray paralizant de forţele de Poliţie în timpul unui protest ce avea loc în centrul oraşului Louisville vineri seară, potrivit cotidianului The New York Times.

Comitetul Pulitzer a cerut autorităţilor americane să cerceteze aceste incidente şi „să îi pedepsească pe cei care se fac vinovaţi de comiterea oricăror abateri de comportament”.

„Este crucial ca jurnaliştii să se afle în siguranţă atunci când exersează această profesie de o importanţă crucială, apărată de Primul Amendament din Constituţie, pentru a documenta evenimente publice într-o perioadă marcată de o diviziune profundă şi de tensiuni publice”, precizează comunicatul difuzat de Comitetul Pulitzer.

În această perioadă au loc în Statele Unite atît proteste paşnice, cît şi incidente violente organizate după lăsarea nopţii, care includ incendieri, jafuri şi confruntări stradale cu forţele de Poliţie.

PRESA LIBERĂ ÎN URMĂTORII 10 ANI

BMTF, 21 apr – La iniţiativa organizaţiei “Reporteri fără frontiere”, la 20 aprilie, este marcată ziua internaţională a presei libere. Sărbătoarea a fost instituită anul 1991. Jurnalismul, în toate formele sale, rămîne o profesie sub presiune, ameninţată în permanenţă în diverse colţuri ale lumii, dovadă stînd victimele care se înregistrează an de an.

Rămîn numeroase cazurile de jurnalişti care mor, sînt răniţi sau încarceraţi pentru curajul de a spune adevărul.

Organizaţia “Reporteri fără frontiere” militează de peste 3 decenii pentru libertatea presei şi a celei de exprimare în întreaga lume.

La 3 mai, este celebrată ziua mondială a libertăţii presei, hotărîtă de Adunarea Generală a ONU în anul 1993.

Potrivit “Declaraţiei de la Windhoek” (Africa de Sud), “o presă liberă, pluralistă şi independentă este o componentă esenţială a oricărei societăţi democratice”.

Următorii zece ani vor constitui, fără îndoială, „un deceniu decisiv” pentru libertatea presei, criza sanitară actuală amplificînd numeroasele dificultăţi economice, politice, precum şi lipsa de încredere de care suferă acest sector, trage un semnal de alarmă „Reporteri fără frontiere” (Reporters sans frontieres, RSF), care a publicat marţi clasamentul mondial cu privire la libertatea presei în lume pentru anul 2020, potrivit AFP, preluată de Agerpres.

În acest clasament, România ocupă locul 48 dintr-un total de 180, situîndu-se între Senegal şi Guyana, în scădere cu un loc faţă de anul trecut cînd se clasase pe poziţia a 47-a.

„Epidemia este ocazia pentru statele cel mai jos clasate să aplice strategia de şoc, teoretizată de Naomie Klein: ele profită de stupoarea publică şi de slăbirea mobilizării pentru a impune măsuri imposibil de adoptat în vremuri normale”, a declarat Christophe Deloire, secretar general al organizaţiei.

Acesta este cazul Chinei (locul 177 în clasament) şi al Iranului (173, în scădere cu 3 locuri faţă de anul precedent), „care au pus în aplicare mecanisme masive de cenzură” sau al Ungariei (89, – 2), unde premierul a făcut să fie votată o lege a „coronavirusului” care prevede pedepse de pînă la cinci ani de închisoare pentru difuzarea de informaţii false.

Infodemia, „pandemia de informaţii false în jurul maladiei”, este pretextul legilor represive, relevă Christophe Deloire, subliniind că amestecul între propagandă, publicitate, zvonuri şi jurnalism „dezechilibrează garanţiile democratice pentru libertatea de opinie şi de expresie”.

„Armate de trolli de stat, în Rusia, China, India, Filipine (locul 136, -2) şi Vietnam (175) utilizează arma dezinformării pe reţelele de socializare”, notează RSF.

Epidemia accelerează de asemenea criza economică a presei: „în Liberia, ziarele tipărite au încetat să apară, în timp ce în SUA, peste 30.000 de persoane care lucrau în media şi-au pierdut locurile de muncă de la începutul crizei”, detaliază Christophe Deloire.

„Ce vor fi libertatea, pluralismul şi fiabilitatea informaţiei pînă în 2030? Răspunsul la această întrebare se joacă astăzi”, a apreciat Christophe Deloire.

Pentru a-şi detalia clasamentul, RSF va organiza marţi seara o conferinţă virtuală cu personalităţi „care reprezintă jurnalismul”: ziarista de la Washington Post Rana Ayyub, „ţinta unor campanii de hărţuire electronică foarte violente în India”, lansatorul de alertă Edward Snowden „într-un context în care sîntem preocupaţi în special de supraveghere” şi laureatul premiului Nobel pentru economie Joseph Stiglitz, „specialist în asimetrii informaţionale”, a precizat Christophe Deloire.

Clasamentul pentru 2020, care analizează 180 de ţări şi teritorii, prezintă o uşoară ameliorare a indicelui general anual, dar nu ţine cont de epidemie. Dacă procentul ţărilor situate în zona albă a clasamentului, care indică o „situaţie bună” a libertăţii presei rămîne neschimbat (8%), proporţia ţărilor în „situaţie critică” creşte faţă de 2019 (de la + 2 puncte procentuale la 13%).

În partea cea mai de jos a clasamentului se regăsesc Coreea de Nord (poziţia 180, -1), care ia astfel locul Turkmenistanului, în timp ce Eritreea (178) rămîne cel mai slab cotat reprezentant al continentului african.

Trioul din fruntea clasamentului grupează Norvegia, pe locul întîi pentru a patra oară, urmată de Finlanda şi Danemarca (locul 3, +2). Dar ameninţarea îi pîndeşte chiar şi pe aceşti buni elevi odată cu creşterea atacurilor cibernetice.

În SUA (locul 45, +3) şi în Brazilia (107, -2), cei doi şefi de stat aleşi democratic, Donald Trump şi Jair Bolsonaro, continuă să denigreze presa şi să încurajeze ura faţă de jurnalişti, subliniază RSF.

Franţa (locul 32, -2) coboară în clasament din cauza faptelor de hărţuire cibernetică, dar şi pentru că unii jurnalişti au fost vizaţi clar de poliţie în cursul manifestaţiilor, în timp ce alţii care invocaseră confidenţialitatea surselor au fost convocaţi în repetate rînduri, dezvăluie Christophe Deloire, deplîngînd o „intimidare judiciară”, mai scrie Agerpres.

Pe regiuni, Europa este în situaţia cea mai bună cu şapte ţări în primele zece locuri, în timp ce regiunea Orientul Mijlociu şi Africa de Nord rămîne cea în care este cel mai periculos pentru jurnalişti să-şi exercite profesia.

Reporteri fără Frontiere (Reporters sans frontieres /RSF/) a anunţat că a depus plîngere pe lîngă ONU pentru ca instituţia internaţională să denunţe „oficial statele care, încălcînd dreptul la informare în timpul epidemiei de coronavirus, pun în pericol sănătatea persoanelor”, potrivit AFP.

Asociaţia precizează într-un comunicat că această plîngere ia forma unei „scrisoare de acuzare” adresată raportorului special al ONU privind dreptul la sănătate, Dainius Puras, şi omologului său pentru dreptul la libertatea de opinie şi de expresie, David Kaye.

Această scrisoare semnalează încălcările constatate în cadrul „Observatoire 19”, un instrument instituit la începutul lunii aprilie de către RSF pentru a evalua impactul pandemiei asupra jurnalismului şi a documenta „cenzura de stat, dezinformarea deliberată şi efectele lor asupra informării corecte”.

RSF a înregistrat cazuri de cenzură, de detenţie arbitrară, de hărţuire şi de violenţe asupra jurnaliştilor, precum şi modificări legislative îngrijorătoare în 38 de ţări şi precizează că „lista nu este exhaustivă”.

„În Brazilia ca şi în SUA, preşedinţii îi atacă cu violenţă pe jurnalişti. Jurnalişti au fost arestaţi în Algeria, Iordania şi în Zimbabwe. În Ungaria, o lege orwelliană a impus un stat poliţienesc al informaţiei. În Cambodgia, premierul utilizează criza de COVID-19 pentru a-şi întări puterea. Fără a mai vorbi de China, unde reprimarea jurnalismului a permis epidemiei să se propage, la Wuhan, iar apoi în restul lumii”, afirmă RSF, citată de AFP.

Reporteri fără Frontieră „se alarmează de asemenea pentru vulnerabilitatea în faţa virusului a jurnaliştilor menţinuţi în detenţie, în pofida epidemiei, în Turcia şi în Arabia Saudită”.

ATAC ÎN ZONA VERDE DIN BAGHDAD

BMTF, 4 ian – Două atacuri au vizat aproape simultan sîmbătă seară Zona Verde ultrasecurizată din Baghdad şi o bază aeriană iraqiană în care se aflau soldaţi americani aflată la nord de capitală, au declarat responsabili ai serviciilor de securitate citaţi de AFP, scrie Agerpres.

Atacul survine la cîteva ore după ce un nou raid aerian american a avut ca ţintă sîmbătă dimineaţă un comandant al miliţiilor Hashd al-Shaabi, la nord de Baghdad, potrivit televiziunii de stat, la o zi după bombardamentul în care a fost ucis generalul iranian Qassem Soleimani care „pentru șiiții din Orientul Mijlociu, era un amestec între James Bond, Erwin Rommel și Lady Gaga”, după cum scria fostul analist CIA Kenneth Pollack în portretul lui Soleimani pentru revista americană Time consacrată celor mai influente personalități din lume în 2017!

Două obuze de mortier au lovit Zona Verde din Baghdad, chiar în apropierea ambasadei americane atacată marţi de mii de combatanţi şi susţinători ai grupărilor pro-Iran din Iraq, membri și simpatizanți ai Kata’ib Hezbollah, Asaib Ahl al-Haq şi Brigăzile Badr, grupate sub umbrela Forțelor de Mobilizare Populară. precum şi liderii a trei dintre milițiile șiite: Hadi al-Amiri, fost ministru al transporturilor în guvernul lui Nouri al-Maliki, Qais al-Khazali și Abu Mahdi al-Muhandis, au declarat responsabili de securitate din Zona Verde.

Brigăzile Badr au apărut ca braț armat al Consiliului Suprem pentru Revoluție Islamică în Iraq, în prezent Consiliul Islamic Suprem din Iraq. Asaib Ahl al-Haq, desprinsă din Armata Mahdi, căriea îi reproşa moderaţia!, a fost, probabil, cea mai feroce grupare anti-americană a șiiților și are legături cu Iranul aproape la fel de strînse ca și Kata’ib Hezbollah.


În acelaşi timp, la mai puţin de o sută de km mai la nord, două rachete Katiuşa s-au abătut asupra bazei aeriene Balad, bază iraqiană de mari dimensiuni în care se află soldaţi şi avioane americane, au precizat surse de securitate de la faţa locului.

Potrivit comandamentului militar iraqian, nu a existat nici o victimă în urma acestor atacuri. Imediat după aceste tiruri, drone americane au survolat baza în misiuni de recunoaştere, au adăugat sursele citate.

SUA au desfăşurat în această săptămînă soldaţi suplimentari pentru a proteja diplomaţii şi soldaţii americani în Iraq, unde sentimentul anti-american s-a intensificat puternic după asasinarea vineri, într-un atac cu dronă, a puternicului general iranian Qassem Soleimani şi a locotenentului său Abu Mehdi al-Muhandis.

Apelurile la „răzbunare” s-au înmulţit la Baghdad şi la Teheran, în contextul în care americanii consideră de mai multe luni că facţiunile armate pro-Iran din Iraq sînt o ameninţare mai mare decît jihadiştii afiliaţi grupării Statului Islamic.

De la sfîrşitul lui octombrie, 13 atacuri au rachetă au vizat interesele americane în Iraq, provocînd pe 27 octombrie moartea unui contractor american într-o bază a centrului petrolier al ţării. Atacurile nu au fost revendicate, dar Washingtonul acuză de comiterea lor facţiunile pro-Iran din coaliţia de paramilitari Hashd al-Shaabi.

AMENINŢARE DIRECTĂ LA SECURITATEA NAŢIONALĂ (audio)

BMTF, 22 feb – După ce a trecut de stadiul de “vulnerabilitate” şi a ajuns la “risc”, CLASA POLITICĂ din România mai face un pas important înainte şi devine “o ameninţare directă” la adresa securităţii naţionale. Şi aici, intră în competenţa altor instituţii, dacă nu de la noi care sînt amorţite, decerebrate sau parazitate, atunci a partenerilor din NATO care se bazează pe muşchiul nostru de oţel.

Prezent la Reşiţa, fostul ministru al apărării, Adrian Ţuţuianu, face o radiografie nemiloasă a situaţiei în care se află ARMATA ROMÂNĂ, atît din punct de vedere al programelor de înzestrare, cît şi a comenzii acesteia.

Repet, după mintea mea – şi a altora! – astăzi, Armata nu mai are Comandă! Suspendarea decretului semnat de Iohannis şi împuternicirea generalului Anastasov – nevalidat de CSAT! – a rezolvat doar problema ADMINISTRATIVĂ a conducerii militare, potrivit legii. Adică, benzină, hîrtie de scris, anvelope de iarnă, geamuri sparte etc. Conform Legii, locţiitorul împuternicit nu poate emite ordine şi/sau dispoziţii şi nu poate reprezenta Armata la nivel internaţional. Ne aflăm în situaţia paradoxală în care, astăzi, Statul Major al Apărării are doi şefi, dar nici unul, nici celălalt, nu-şi pot exercita atribuţiile, sau să prezideze reuniunile şefilor statelor majore din Europa, pe care o prezidenţiem!

Putem spune că este vorba de un ATAC HIBRID la adresa siguranţei naţionale?

EXERCIŢIU REUŞIT, MARCA ISU SEMENIC

BMTF, 7 feb – Un amplu exercițiu de cooperare pentru gestionarea unei situații de urgență cu risc radiologic s-a desfăşurat astăzi, la Spitalul Judeţean de Urgenţă din Reşiţa. Pentru rezolvarea situațiilor tactice au cooperat mai multe instituţii, între care: Inspectoratul pentru Situații de Urgență ”SEMENIC” al Județului Caraș-Severin, Spitalul Judeţean de Urgenţă Reșița, dar şi un expert acreditat al Comisiei Naţionale pentru Controlul Activităţilor Nucleare.

Mai multe incendii simultane, urmate de întreruperea totală a energiei electrice şi un accident radiologic au avut loc astăzi, la SJU Reşiţa, evident, în cadrul unui amplu exerciţiu desfăşurat pe parcursul a mai multor ore. Adjunctul Inspectorului Şef al ISU SEMENIC, lt. Col. George Cozariuc:

Victimele au fost evacuate din spital şi tratate în ambulanţe sau vehicule speciale. Pacienţii intoxicaţi cu fum sau arşi au ajuns în secţia UPU a Spitalului Judeţean de Urgenţă Reşiţa. Coordonatorul SMURD, dr. Emil BUNDA:

Scenariul exercițiului a fost unul complex, forțele de intervenție au fost nevoite să gestioneze mai multe situații generate de producerea unor defecţiuni tehnice la rețeaua electrică a spitalului: au izbucnit simultan două incendii, cel de pe acoperiş necesitînd intervenţia unei auto-scări mecanice moderne, în urma cărora mai multe persoane au necesitat prim-ajutor și sprijin pentru evacuare, iar din cauza panicii create de incendiu pe un întreg etaj, într-o sală de operaţii o persoană a fost supraexpusă la radiații X. Totodată, defecţiunile apărute la reţeaua de electricitate au făcut imposibilă conectarea generatoarelor proprii, ISU punînd la dispoziţie un generator propriu de mare putere.

Pentru rezolvarea situațiilor tactice au cooperat și colaborat mai multe instituții: Inspectoratul pentru Situații de Urgență ”SEMENIC” al Județului Caraș-Severin, Spitalul Staționar nr. 1 Reșița, un evaluator radiologic (expert acreditat) al Comisiei Naţionale pentru Controlul Activităţilor Nucleare, Inspectoratul Judeţean de Poliţie Caraş-Severin, Inspectoratul Judeţean de Jandarmi Caraş-Severin, Direcţia de Sănătate Publică Caraş-Severin, Agenţia de Protecţie a Mediului Caraş-Severin, Serviciul Judeţean de Ambulanţă Caraş-Severin, Serviciul Voluntar pentru Situaţii de Urgenţă Reşiţa, furnizorul de energie electrică.

Concluziile exerciţiului au fost trase de managerul spitalului, Waldemar Murgu:

La exerciţiul imaginat şi pus în practică de Centrul Operaţional al ISU Semenic, au participat aproximativ 100 de pompieri, jandarmi, poliţişti, medici şi asistente din cadrul SJU Reşiţa, voluntari şi specialişti în igiena radiaţiilor din cadrul DSP caraş-Severin.

BĂTĂLIE RUSIA-SUA PRIN CONTRACTORI (audio)

BMTF, 6 feb – Utilizarea contractorilor privaţi ca multiplicatori de forţă în războaiele din ultimii 17 ani, ajută la eludarea restricţiilor impuse de legislaţia internaţională şi presiunea Parlamentelor naţionale şi, pentru că pierderile contractorilor nu sînt contorizate oficial, acestea ascund şi costul uman al războiului. În consecinţă, utilizarea PMC-urilor dă posibilitate Guvernelor de a soluţiona anumite probleme fără a se implica direct. Un fel de “omuleţi verzi” cu contracte comerciale perfect valabile.

Practic, războaiele moderne nu mai pot fi concepute fără implicarea contractorilor privaţi. Din 2001, în special, gestionarea securităţilor naţionale şi internaţionale se realizează în parteneriat public/privat, după cum remarca şi expertul în securitate, col. r. Tiberiu Tănase, directorul Academiei Bodyguard. România e corigentă şi în acest domeniu:

Lucru, care nu se poate spune despre Rusia. Potrivit AGERPRES, deşi în jur de 100 de luptători ruşi recrutaţi de o organizaţie privată, cu legături cu Kremlinul, au murit într-o luptă cu coaliţia condusă de americani în regiunea syriană Deir Ezzor, în multe cazuri data morţii menţionată pe certificatele de deces este decalată cu cîteva săptămîni. Reuters a reuşit să identifice şase astfel de cazuri şi precizează că modul în care s-a procedat este cu totul atipic pentru luptătorii ruşi ucişi în Syria.

Potrivit rudelor şi martorilor bătăliei, luptătorii au murit cu toţii în ciocnirea din regiunea syriană Deir Ezzor, care a avut loc în noaptea de 7 februarie 2018.

Faptul că astfel de informaţii apar la aproape un an după bătălia de la Deir Ezzor indică faptul că Moscova ar putea face eforturi să-şi controleze mesajul despre pierderile înregistrate peste hotare, într-un moment în care îşi extinde activităţile militare în Orientul Mijlociu şi Africa.

În jur de 100 de contractori militari ruşi au fost ucişi în bătălia de la Deir Ezzor, au declarat surse citate de Reuters. Ministerul rus de Externe a precizat că numai o mînă de cetăţeni ruşi au fost ucişi în această luptă şi a infirmat ştirile privind eventuale pierderi grele.

Aceasta a fost prima confruntare directă între SUA şi Rusia de la colapsul Uniunii Sovietice. A fost, de asemenea, şi singura luptă din Syria în perioada de început a anului trecut la care au luat parte contractori militari ruşi.

Ministerul Apărării şi Ministerul Afacerilor Externe nu au răspuns solicitărilor Reuters de a comenta aceste informaţii.

După cum Reuters a relatat, Rusia a folosit în secret contractori militari privaţi în Syria pentru a efectua misiuni în sprijinul preşedintelui Bashar al-Assad, aliatul Moscovei, în coordonare cu armata rusă.

Organizaţia care i-a recrutat pe luptători, cunoscută sub numele de Grupul Wagner, foloseşte infrastructura de transport şi spitalele Ministerului Apărării. Rusia neagă că foloseşte contractori militari în Syria şi susţine că civili ruşi se află acolo ca voluntari.

Reuters nu a putut confirma că Grupul Wagner operează în Syria sau că derulează misiuni în numele guvernului rus.

Pe 7 februarie anul trecut, luptătorii ruşi au avansat spre o rafinărie de petrol din provincia Deir Ezzor controlată de forţele kurde şi de coaliţia condusă de SUA, care au răspuns cu lovituri aeriene puternice.

JURMA 74

Marţi, 5 februarie, Gheorghe Jurma împlineşte 74 de ani! La Mulţi ani!

La cei 74 de ani ai săi, Gheorghe Jurma este o instituţie de cultură în sine, un adevărat reper, o personalitate marcantă a acestui spaţiu cultural, de la care mulţi tineri, şi nu numai, au avut de învăţat şi AU de învăţat!, dominat de ideea de a lăsa, celor care vin după tine, o idee, o mărturie pe care o pot folosi ca ghid de viaţă sau ca stea polară.

Gheorghe Jurma este parte a vieţii noastre, a culturii şi temelor care l-au urmărit aproape obsesiv, a istoriei Banatului şi a literaturii, cu Eminescu, Sadoveanu sau Eliade. Este Creatorul de publicaţii, reviste, cărţi, idei, talente.

Gheorghe Jurma s-a născut la 5 februarie 1945 în localitatea Bobda (comuna Cenei), judeţul Timiş.

Istoric, critic literar, prozator, poet, publicist, editor şi animator permanent al vieţii literare cărăşene, Gheorghe Jurma urmează clasele primare şi gimnaziale la Bobda, iar apoi Liceul de Muzică şi Arte Plastice la Timişoara. Îşi definitivează studiile la Facultatea de Filologie a Universităţii din Timişoara şi se dedică încă din studenţie presei, când devine redactor-şef adjunct la revista „Forum Studenţesc”. În proză debutează în anul 1968.

Absolvă facultatea în anul 1969 şi efectuează apoi stagiul militar la Bucureşti.

Începînd cu anul 1970 se stabileşte în oraşul de pe Bârzava şi devine redactor al ziarului „Flamura“ din Reşiţa (1970-1989). Din 1971 conduce cenaclul literar „Semenicul” (înfiinţat în 1949) şi coordonează editarea revistei „Semenicul”.

Creează Editura Semenicul în anul 1990.

Lucrează ca redactor-şef al ziarului „Timpul” între 1990 şi 1993, apoi ocupă funcţia de director al Editurii „Timpul” (din 2004 redenumită Tim) şi redactor-şef al revistei „Semenicul”.

Jurnaliști atacați de forțele de securitate

BMTF, 31 ian – Șapte jurnaliști și personal media care lucrează pentru televiziunea locală kurdă NRT au fost atacați și reținuți pentru cîteva ore, sîmbătă 26 ianuarie a.c., în timp ce urmăreau şi înregistrau un protest împotriva unei baze militare turcești din orașul Shaladze, aflat în regiunea kurdă a Iraqului.

Echipamentul a fost confiscat și biroul NRT din orașul Duhok, centrul regiunii, a fost închis.

Federaţia Internaţională a Jurnaliştilor se alătură sindicatului jurnaliștilor din Kurdistan (KJS), condamnînd atacul și solicitînd autorităților respectarea libertății de informare în regiune.

Potrivit KJS, evenimentele au avut loc în timpul protestelor împotriva bombardamentelor turcești care au avut ca rezultat 5 victime și mulți răniți. NRT a raportat că protestatarii au atacat baza turcă „care a ripostat cu focuri de armă împotriva protestatarilor și a utilizat blindate”. Cel puțin o persoană a decedat.

NRT a fost o țintă frecventă a guvernului regional din Kurdistan și a forțelor de securitate aflate sub controlul său, din cauza reportajelor critice în ultimii ani. Echipele și birourile sale au fost vizate frecvent.

Şi în Venezuela, potrivit Sindicatului naţional al angajaţilor din presă (SNTP), Rodrigo Perez şi Gonzalo Pérez Barahona, jurnaliştii chilieni arestaţi marţi seara în apropierea palatului prezidenţial Miraflores din Caracas, au părăsit Venezuela la ora 19.20 (23.20 GMT) la bordul unui zbor al companiei Copa Airlines, cu escală în Panama.

Rodrigo Pérez şi Gonzalo Barahona, care lucrează pentru postul de televiziune chilian TVN, au fost arestaţi marţi seara de membri ai securităţii prezidenţiale împreună cu doi jurnalişti venezueleni. Aceştia, Mayker Yriarte şi Ana Rodriguez, de la canalul TV digital VPI, au fost eliberaţi în cursul dimineţii.

Doi jurnalişti francezi, Pierre Caillet şi Baptiste des Monstiers, reporteri ai emisiunii ”Quotidien” pentru canalul TMC, au fost de asemenea, arestaţi marţi de autorităţile venezuelene în apropiere de palatul prezidenţial în timp ce filmau clădirea, potrivit unor surse diplomatice.

AER IRESPIRABIL LA KABUL

 

BMTF, 22 ian – Obişnuiţi cu perioadele lungi marcate de pericolul bombelor şi atentatelor sinucigaşe, locuitorii din Kabul se confruntă în această iarnă cu o nouă ameninţare potenţial letală: poluarea atmosferică, relatează luni AFP, preluată de Agerpres.

După ce iarna a pus stăpînire pe Afghanistan şi pe zonele sale montane, o ceaţă toxică a acoperit capitala situată la 1.800 metri altitudine, unde trăiesc cinci milioane de persoane.

Lipsa precipitaţiilor, aerul rece şi absenţa vîntului ţin captive noxele emise de autovehiculele foarte vechi, majoritatea diesel, dar şi fumul rezultat în urma arderii cărbunelui, a lemnelor şi a altor deşeuri printre care se numără chiar şi anvelope.

Penuria cronică de electricitate forţează numeroase familii să utilizeze sobele, care contribuie la deteriorarea calităţii aerului.

Acest efect de clopot atinge apogeul în timpul serii şi dimineaţa devreme cînd temperaturile coboară sub zero grade Celsius. Microparticulele periculoase, amestecate cu fumul suspendat în aer, formează o perdea groasă care reduce vizibilitatea şi îngreunează respiraţia.

Locuitorii din Kabul resimt o deteriorare a calităţii aerului în această iarnă comparativ cu anii precedenţi, o situaţie împărtăşită de medici, care au atras atenţia cu privire la creşterea semnificativă a numărului de pacienţi cu boli respiratorii în cursul ultimelor săptămîni.

Poluarea aerului din Kabul a depăşit în fiecare zi valorile recomandate de Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS), iar capitala s-a clasat recent printre cele zece cele mai poluate oraşe din lume, conform reţelei AirVisual.

OMS a avertizat că expunerea pe timp îndelungat la poluare atmosferică poate provoca accidente vasculare cerebrale, boli cardiace, cancer la plămîni şi afecţiuni respiratorii.

Autorităţile afghane încearcă să sensibilizeze populaţia cu privire la pericolele poluării atmosferei şi să încurajeze utilizarea măştilor, chiar dacă acestea oferă doar o protecţie minimă. Într-o ţară în care majoritatea oamenilor sînt analfabeţi şi unde accesul la îngrijiri medicale este limitat, aceste recomandări au puţine efecte.

ÎNCHEIEM ANUL, CU 94 MAI PUŢINI ÎN MESERIA NOASTRĂ

BMTF, 31 dec – Numărul jurnaliştilor şi al angajaţilor din mass-media ucişi în timpul exercitării profesiei a crescut în acest an la 94, a declarat luni Federaţia Internaţională a Jurnaliştilor (FIJ).

Cifra reprezintă o creştere, în comparaţie cu cele 82 de cazuri de jurnalişti ucişi în 2017.

Printre cei ucişi sînt incluşi 84 de jurnalişti, cameramani şi tehnicieni, precum şi zece membri ai personalului media, dintre care conducători auto şi contractori de securitate. Ei au fost fie asasinaţi, luaţi ca ţintă în mod deliberat, fie au murit în atentate cu bombă sau în incidente implicînd schimburi de focuri.

Şase dintre victime au fost femei şi s-au mai înregistrat şi trei decese clasificate drept accidente de muncă.

Cel mai periculos loc pentru jurnalişti a fost Afghanistanul, unde 16 angajaţi ai mass-media şi-au pierdut viaţa. În Mexic, unde crima organizată vizează adesea jurnalişti, 11 angajaţi din media au fost ucişi.

Nouă jurnalişti au fost ucişi în Yemen, opt în Syria, şapte în India, şase în Somalia, cinci în Pakistan şi cinci în Statele Unite.

Lista „prezintă o situaţie a crizei de siguranţă în domeniul jurnalismului, evidenţiată de asasinarea cu sînge rece a ziaristului de la Washington Post şi cetăţean saudit Jamal Khashoggi”, a declarat FIJ într-un comunicat.

Khashoggi a fost ucis în consulatul saudit din Istanbul la 2 octombrie. Trupul său nu a fost găsit, după ce a fost dizolvat cu acid şi aruncat în canalul colector.

O normă pare să se fi schimbat și datorită faptului că un număr de politicieni proeminenți folosesc o retorică disprețuitoare faţă de jurnaliști, descriind mass-media ca fiind inamicul poporului. Aceasta îi legitimizează pe alții să facă același lucru.

În octombrie, Institutul Media Fojo, care lucrează în numele guvernului suedez, a publicat un studiu care arată că nivelurile de ură și amenințări la adresa jurnaliștilor suedezi online sînt similare cu cele din țări precum Mexic, Pakistan și Filipine!

Conform unui raport al Reporterilor fără Frontiere din Suedia, incidența hărțuirii în masă a jurnaliștilor, pe internet, crește.

În timp ce amenințările sînt în creștere, tot mai puține voci susțin rolul important al jurnaliștilor în societate.

Aceasta este o evoluţie periculoasă!

Preşedintele FIJ, Philippe Leruth, a cerut statelor membre ale Naţiunilor Unite să adopte o convenţie privind securitatea şi protecţia jurnaliştilor pe care a prezentat-o misiunilor ONU de la New York în octombrie.

YVES

Astăzi, în Ajun de Crăciun, ar fi împlinit 64 de ani… În 2010 ne-am întîlnit la Bruxelles, la o reuniune pe teme de securitate europeană. Bonom şi jovial, Yves mi-a prezentat revista sa ASSAUT unde era director, redactor şef şi reporter special. M-a încurajat să editez şi eu una, în ciuda crizei financiare! Cine o cunoaşte „M”, revista de securitate, reportaje, analize şi informaţii militare, pe care o editez în format electronic şi print de şase ani, este „o palidă umbră” a ASSAUT. Yves nu mai scrie „Ordinul de zi”. Împreună cu Septimiu, discută despre problemele globale acolo, sus…

Mare corespondent de război, francez de origine belgiană, născut în Congo belgian, Yves Debay a fost ucis pe 17 ianuarie 2013, de un lunetist, la Alep. Jurnalistul realiza un reportaj pentru Assaut, revista pe care a fondat-o, după ce a părăsit redacţia revistei RAIDS. A fost ucis în apropiere de închisoarea centrală aflaţă în regiunea de nord a metropolei, zonă de confruntări intense între opozanţii rebeli şi soldaţii guvernamentali.

Masiv, jovial, Debay, s-a născut la 24 decembire 1954 la Lubumbashi (Congo belgian), înainte să obţină naţionalitatea franceză. Personalitate controversată, Debay a servit într-una dintre unităţile de elită ale fostei armate rodeziene, serviciile de securitate ale puterii albe aflate la putere pînă în 1980, în ceea ce avea să devină Zimbabwe. A fost prieten şi camarad devotat al Legiunii Străine. În redacţia revistei legionare „Kepi blanc” s-a născut ASSAUT.

Ca jurnalist a acoperit toate conflictele ultimilor 25 de ani.

Dumnezeu să-l odihnească!

SI VIS PACEM PARA BELUM!

Anul 2018 se încheie. Prost, cum a început! A fost anul în care am reuşit să scoatem un singur print. Excepţional, e adevărat, dar unul singur! Mulţumim Neluţu Pau, Mădălina, TRANSPROTECTOR, pentru tot acest an! Dar, tot mai mulţi elevi, studenţi, jurnalişti sau cadre didactice au participat la cursurile organizate sub sigla BMTF. E important să fim pregătiţi. Ne aflăm într-un regres al aşteptărilor, al proiecţiilor imaginare. În acest spaţiu “fermentează” deja viitorul luptelor de stradă, declanşate de frustrările şi nemulţumirile adunate în zeci de ani de umilinţe! Jurnalistul de criză din România, precum înaintaşul său Brunea-Fox, trebuie să cunoască şi să se confrunte cu această realitate. Şi să rămînă în viaţă! Scopul acestor cursuri, acesta este! Iar scopul atelierelor BMTF este de a vă face să luaţi în serios lumea ce va veni! Aţi uitat? Ce este mic, negru, urît, rău şi bate la uşă? Viitorul! Să-l aşteptăm pregătiţi!

În plan judeţean, lucrurile stau… stau! La Reşiţa, Ioan Popa chiar arată că se poate şi un oraş în care erai tentat să-ţi tai venele, începe să-şi schimbe faţa, să înceapă să zîmbească. Ştiţi, deja, că nu am “nici o gară” cu Nelu Popa, că nu primesc bani de la Primăria Reşiţa sau alte firme partenere, deci nu am nici un motiv direct să-l laud. Şi, nici nu o fac! Spun, doar, că Reşiţa merita un astfel de primar, care are viziune şi “un plan cincinal”. Felicitări, tot înainte!

La nivelul judeţului situaţia pare mai amorţită, chiar şubredă, pe ici, pe colo. Bani nu prea sînt, rezultate… nici pe atît! Spitalul Judeţean, după ce a renunţat politic la managementul doctorului Dumitru Secăşan, şi-a găsit greu cadenţa, cu Waldemar Murgu în frunte. La Caransebeş, cînd e vorba de spital, te gîndeşti la Decameronul lui Boccaccio şi la liberalismul de grădină de vară promovat în judeţ. La Moldova Nouă, primarul Adrian Torma încă mai invocă “greaua moştenire”, iar oraşul nu şi-a regăsit locul pe harta Dunării. În comune, situaţia se mişcă, unii primari asfaltează de zor (lenţu Mare!), sau se luptă să păstreze asfaltul pe care firmele de exploatarea lemnului îl distrug, cum e cazul Ezerişului. Ioan Rusu nu se lasă doborît şi, sper, că nu va anula porţile agabaritice!

În budoarele politicii provinciale, multe foieli şi ros de oscioare în linişte. Doar PMP-ul vicelui Popovici se mai aude, din cînd în cînd, prin intermediul său, desigur, de te întrebi dacă a rămas singur în partid, de liberali auzi doar la rubrica “monden”, iar luptele din PSD-ul local mă amuză teribil şi-mi aduc aminte de Radio Reşiţa. Ion Mocioalcă e secretar general şi nu şi-a spus, încă, ultimul cuvînt! Despre parlamentarii de Caraş-Severin… Dacă îl extragem pe senatorul Ionuţ Chisăliţă din această gaşcă, restul par potriviţi doar pentru ciorbă şi săpun!

În plan naţional, România arată ca un bolnav de nervi, vorba CTP-ului! Hoţii, curvele, ticăloşii, infractorii dovediţi, proştii, incompetenţii, parveniţii, răzbunătorii, mincinoşii, manipulatorii, ordinarii, jegoşii sînt la mare căutare! Ei sînt peste tot! De pe culoarele politicii de mahala, în televiziuni, radiouri, instituţii publice sau chiar instituţii de forţă, unde ar trebui să existe competenţă. Adjuncţii de şef de post sînt promovaţi comandanţi, direct, fără etape intermediare, iar generalii care au văzut cum arată o rachetă anti-tanc din faţă (John, Respect!) sînt blamaţi că cer performanţă celor din subordine! Statul paralel s-a anchilozat de atîta stat, iar statul-stat nu a mai reuşit să scape de statul-paralel. Omul de rînd NU MAI ARE ÎNCREDERE în propriul stat, care a devenit chiar OMUL GRAS care îi stă în spate! Impozitul pe salar e de 45% care-ţi răpeşte orice urmă de respect faţă de angajator. Haosul din economie e întreţinut şi atent speculat de băieţii deştepţi, cel din politică aduce “pe culmile disperării” un popor tot mai scîrbit, dar nu suficient pentru a pune mîna pe bîtă!

În Europa, liderii naţionali au ridicat vocea la internaţionaliştii care s-au obişnuit să dea vina pe Rusia pentru orice nu le convine. Dacă ar fi aşa, Rusia, Putin şi Russia Today reprezintă cel mai performant mecanism creat în ultimul deceniu, cu jurnalişti de la BBC şi CNN. Rusia e în spatele Ukrainei, Brexitului, vestelor galbene, Italiei lui Salvini, ieşirii lui Merkel din peisaj, imigranţilor, chiar şi în spatele Veoricăi! Vorba cîntecului: “pe la spate, pe la spate…” Kosovo a decis să-şi facă armată, deşi NATO le-a transmis să se mai gîndească! De aici ne dăm seama că e simplu cu războiul, mai greu cu pacea! În materie de lideri, Europa pare extrem de tulburată. Parcă toate mamele acestei generaţii au fost la Woodstock şi după ce s-au îmbibat în droguri şi alcool, au făcut sex cu toţi degeneraţii, de le-au ieşit copiii precum în pozele de la rubrica “aşa nu”! Ei sînt decidenţii politici ai unei Europe care, ca orice imperiu, e pe ducă! În acest timp, liderii sărbătoresc, decuplaţi de cetăţenii cărora nu le mai ştiu nimic, nu se mai întîlnesc etc. Europa decuplaţilor!

În Afghanistan, la ora acesta, Batalionul 812 Infanterie ŞOIMII CARPAŢILOR – de care mă leagă o prietenie, o nuntă şi multe luni petrecute împreună în Iraq – îşi face datoria în Kandahar. 812 este Batalionul Centenarului! Chiar a Două Centenare! Pentru că, în prima parte a anului viitor, 2019, Batalionul împlineşte 100 de ani de existenţă glorioasă! Din păcate, nu am putut fi alături de militarii bistriţeni. După 16 ani de misiuni, Afghanistanul a devenit, brusc, un loc neinteresant… Nu detaliez. E una din neîmplinirile, frustrările şi mirările acestui an!

Expoziţia de fotografie 48/30/16 organizată la ZODIAC-ul din Lugoj a spus, totuşi “povestea Afghanistanului”. O expoziţie datorată lui Adi şi Arminei Stanca, verii mei, şi, evident, lui Nielu de la Bărbosu! Mulţumesc! Mulţumesc Puşa, Doru, Adi Stanca pentru prezenţă! Mulţumesc Andy Henz pentru prietenie! Mulţumesc Gabriel Brezeanu (Mediafax) pentru fotografii!

După ce l-au făcut pe Fifor să se demită singur, tîrguiala cu prelungirea mandatului Şefului Statului Major al Apărării, legal, cu un an, este de cel mai prost gust posibil. În timp ce unii l-ar vrea plecat ieri, în cadrul unei ceremonii militare organizată la sediul Ministerului Apărării Naționale, în prezența Asistentului Adjunct al Secretarului Apărării pentru Operații Speciale și Combaterea Terorismului al SUA, Andrew Knaggs, generalul Nicolae Ionel Ciucă, șeful Statului Major al Apărării (SMAp), și generalul-maior Marian Sima, șeful Direcției Informații Militare, au primit „Medalia de Onoare a Forțelor pentru Operații Speciale ale Statelor Unite ale Americii”, conferită de comandantul Comandamentului Forțelor pentru Operații Speciale al SUA (US SOCOM), generalul Raymond Thomas. Evoluția mediului de securitate global și în zona de interes strategic a României a impus adaptarea modalităților de răspuns, în vederea contracarării riscurilor și amenințărilor la adresa securității și apărării naționale. Ținînd cont de organizarea și sistemul de comandă și control ale forțelor pentru operații speciale și de resursa umană, tehnică și infrastructura aflate la dispoziție, anul acesta, la 1 martie, a fost înființat Comandamentul Forțelor pentru Operații Speciale (CFOS). În cei 15 ani de la înființarea primelor structuri acționale ale Forțelor pentru operații speciale din Armata României, militarii acestor structuri au participat la misiuni în teatrele de operații și la activități multinaționale, iar profesionalismul și competența acestora au fost recunoscute și prin cele peste 1000 de decorații și medalii naționale și peste 100 de medalii și decorații primite de la partenerii străini.

Conflictul se află în centrul societății umane și în tot acest timp, cît oamenii s-au luptat între ei, cineva a fost acolo pentru a observa ceea ce se întîmplă și pentru a transmite informații altor persoane. Jurnaliştii de război contribuie la imaginile de arhivă şi textele care stau mărturie despre ce înseamnă zilele petrecute pe front şi cum este să trăieşti, cîteodată şi ani de zile, printre bombe, arme şi mereu cu teama că nu se vor putea întoarce teferi acasă.

Jurnaliștii au o misiune dublă, care a transformat lupta cu deturnarea realității într-un adevărat război: trebuie să apere libertatea de exprimare și dreptul publicului de a fi informat, pe de o parte, iar pe de altă parte sînt nevoiți să se apere pe ei înșiși atunci cînd statele îi găsesc incomozi.

Uneltele profesiei au fost întoarse împotriva noastră pentru a incita la ură, pentru a crea inamici imaginari și a creiona realități alternative. Această propagandă de care social media sînt pline este menită nu doar să inducă lumea în eroare, ci și să atace jurnaliștii la un nivel mult mai profund, cel psihologic. Aceasta este într-adevăr o nouă amenințare!

2019 să ne aducă mai multă hotărîre! Să exorcizăm răul din noi, să conştientizăm că NOI PUTEM orice, numai să vrem, că SÎNTEM cei mai buni, că dacă ne lăsăm conduşi de nulităţi, nu sîntem mai buni decît ei, că AVEM ce spune, că trebuie să fim SEMPER FI ! Şi să nu uităm: SI VIS PACEM PARA BELUM!

TIME – PERSONALITATEA ANULUI. EVOLUŢIE PERICULOASĂ!

BMTF, 12 dec – Jurnalistul saudit asasinat Jamal Khashoggi, alături de alţi trei jurnalişti şi de un colectiv de redacţie al unui ziar local american, supranumiţi „Gardienii adevărului” pentru că şi-au pierdut viaţa sau au avut de suferit din cauza dedicaţiei cu care şi-au făcut meseria, au fost distinşi cu titlul Personalitatea Anului 2018 de revista Time, scrie Agerpres.

Pe lîngă Jamal Khashoggi, prestigioasa revistă americană i-a distins pe ziarista filipineză Maria Ressa, doi reporteri birmanezi ai agenţiei Reuters, Wa Lone şi Kyaw Soe Oo, aflaţi în prezent la închisoare, precum şi redacţia ziarului local american Capital Gazette, ai cărei cinci membri au murit în timpul atacului din 28 iunie de la Annapolis, în statul Maryland.

Este pentru prima oară cînd mai mulţi jurnalişti sînt distinşi cu titlul Personalitatea Anului, titlu decernat de revista Time din 1927.

Time a ales să publice patru coperţi diferite ale revistei sale săptămîna aceasta pentru a-i evidenţia pe cei patru jurnalişti sau echipe de jurnalişti plasate în fruntea clasamentului său.

Jurnaliştii l-au devansat pe Donald Trump, distins deja cu acest titlu în 2016, nominalizat pentru a doua oară anul acesta şi pe care bookmakerii îl considerau favorit.

Sîntem într-o perioadă în care libertatea presei este de o importanță fundamentală. Cercetările arată că ţările cu societăți puternice de radiodifuziune publică au cetățeni mai bine informați și, prin urmare, pot participa la dezbateri fundamentale pentru libertatea cetăţenilor.

În octombrie, Institutul Media Fojo, care lucrează în numele guvernului suedez, a publicat un studiu care arată că nivelurile de ură și amenințări la adresa jurnaliștilor suedezi online sînt similare cu cele din țări precum Mexic, Pakistan și Filipine! Conform unui raport al Reporterilor fără Frontiere din Suedia, incidența hărțuirii în masă a jurnaliștilor, pe internet, crește.

A devenit legitim să vizați un jurnalist. Există voci în Suedia, și în lume, care pun sub semnul întrebării importanța libertății şi independenţei presei, promovînd batjocorirea jurnaliștilor și subminarea rolului lor important în societatea democratică. Politicieni proeminenți foloseasc o retorică disprețuitoare la adresa jurnaliștilor, descriind mass-media ca fiind inamicul poporului. Acest lucru îi legitimizează şi pe alții să facă același lucru.

Aceasta este o evoluţie periculoasă!

Jurnalismul în corzi

BMTF, 7 dec – Consiliul Tribal al Bătrînilor, din Estul Provinciei afghane Nangarhar au stabilit joi un ultimatum, guvernului de la Kabul, de cinci zile, pentru recuperarea jurnalistului răpit marţi, în caz contrar să părăsească şi să se retragă din clădirile guvernamentale aflate în provincie. Reprezentanţii Bătrînilor au ridicat corturi de protest în faţa reprezentanţelor oficiale ale statului, la Jalalabad.

Directorul televiziunii Enikas, Zalmay Latifi, a fost răpit marţi de persoane înarmate, necunoscute, care au oprit maşina în trafic şi l-au împuşcat pe şoferul acestuia, la limita celui de-al 4-lea Raion de intervenţie a Poliţiei din Jalalabad.

Este doar ultimul exemplu de cît de periculos este să-ţi faci meseria de jurnalist! Jurnalismul este mai periculos în prezent decît în oricare moment din ultimii 10 ani, conform unui raport al organizaţiei pentru drepturile omului Articolul 19, care relevă că 78 de jurnalişti au fost ucişi în 2017. În România există un declin substanţial privind capacitatea jurnaliştilor de a-şi face treaba.

Un declin substanţial în capacitatea jurnaliştilor de a-şi face meseria a fost remarcat în Yemen, Burundi, România, Zanzibar şi Turcia, ţară în care reporterii au recunoscut în particular că se abţin să scrie despre preşedintele turc, Recep Tayyip Erdogan, din teama de justiţie, scrie în raportul citat de The Guardian, potrivit news.ro.

Apariţia tot mai multor guverne autoritare şi ameninţarea cenzurii au crescut presiunea asupra reporterilor la nivel global, conform organizaţiei, care a afirmă că 326 de jurnalişti au fost trimişi la închisoare din cauza muncii lor în 2017.

Peste jumătate dintre cei închişi sînt reţinuţi în Turcia, China şi Egipt, deseori fiind acuzaţi că se opun statului.

Preţul protejării dreptului la liberă exprimare şi informare a devenit extrem de mare: moarte, detenţie şi frică, iar spaţiul pentru discuţii şi comunicări profunde este atacat.

Organizaţia a ajuns concluzia că ostilitatea faţă de media devine din ce în ce mai frecventă în lume, în contextul existenţei unor lideri populişti „puternici” al căror discurs este similar cu cel al preşedintelui american, Donald Trump. În mod special Europa de Est este o problemă.

Donald Trump a acuzat în repetate rînduri presa din SUA ca fiind „rea” şi „teribilă” şi pentru că transmite „ştiri false”. Există dovezi care arată că abordarea sa îi încurajează şi pe alţii, din Ungaria pînă în Filipine, Albania şi Canada.

„Retorica ostilă are efecte la nivel global: crimele din această regiune au loc în medii în care presa este demonizată şi insultată, inclusiv din partea oficialilor”, se arată în raport. În mai puţin de un an, jurnalişti au fost ucişi în Bulgaria, Slovacia, Rusia şi Malta.

Datele Comitetului pentru Protecţia Jurnaliştilor (CPJ) arată că situaţia din 2018 este una similară. Numărul celor ucişi, spre deosebire de cei care au murit în război sau alte incidente, este în creştere.

În ultimii 10 ani, aproximativ 300 de jurnalişti au fost ucişi în peste 40 de ţări, conform unei analize a CPJ. În afară de ţările aflate în război, cele cu cele mai multe decese sunt India, Mexic, Brazilia, Pakistan şi Rusia.

Articolul 19 a ajuns la concluzia că declinul în pluralitatea media are un impact negativ asupra abilităţii publicului să înţeleagă ce se întîmplă în lume şi face viaţa mai uşoară pentru guvernele autoritare care încearcă să cenzureze internetul.

RĂZBOI LA TINE, ACASĂ

În ultimii ani, aproape 2000 de jurnalişti şi lucrători media au fost ucişi în timp ce-şi făceau datoria. Ei au murit pentru că ceea ce au spus sau au scris a deranjat pe cineva, pentru că investigau ceea ce nu se dorea a fi investigat, pentru că anumite persoane nu agreează jurnaliştii sau pur şi simplu pentru că se aflau la locul nepotrivit la momentul nepotrivit. Cînd subiectul reportajelor îl constituie războaiele, conflictele civile, revoltele sociale sau situaţiile de urgenţă riscurile cresc şi unii jurnalişti îşi pierd viaţa. Fiecare deces reprezintă o tragedie pentru prieteni şi familie, dar şi o risipă de talent. De asemenea, se vorbeşte mai puţin despre cei care sînt afectaţi fizic şi psihic, fără posibilitatea de a mai profesa jurnalismul.

Este important să amintesc că din cei aproape 2000 de jurnalişti ucişi începînd cu 1990, mai mult de 90% s-au născut şi au crescut în locurile în care au fost ucişi. Cele mai multe victime au fost înregistrate în rîndul ziariştilor din presa scrisă (61%). Ziarştii locali reprezintă 87% dintre cei ucişi! În toate regiunile lumii, jurnalismul este pus, la grea încercare prin deteriorarea securităţii la nivel global, trăind în umbra terorismului, războiului şi a dezastrelor naturale. Astfel, profesia de jurnalist devine tot mai riscantă! Majoritatea celor care cad victime sînt corespondenţi locali şi nu străini. Cînd victima este un jurnalist care lucrează în propria comunitate ştirea are un impact minim în afara acestui loc. Jurnaliştii locali sînt expuşi unor riscuri mai mari deoarece ei continuă să trăiască în locurile de unde au transmis, neputînd să părăsească zona după ce şi-au încheiat documentarea. 70 % dintre victime sunt freelancer. Aceştia nu beneficiază de asigurare, echipamentul sau sprijinul pe care le au corespondenţii internaţionali, angajaţi ai unor reţele de media consacrate şi este puţin probabil ca ei să fi participat la un curs de pregătire. Unele echipe internaţionale obioşnuiesc chiar să angajeze jurnalişti locali care să-şi asume riscurile în locul lor, fără a le asigura aceeaşi protecţie ca în cazul propriului personal. Siguranţa este o calitate, un bun de preţ, nu o obligaţie. Menirea jurnalistului este aceea de a relata un eveniment, nu de a deveni el însuşi evenimentul. Un jurnalist care se expune inutil unui risc se comportă într-un mod neprofesional, împiedicînd relatarea evenimentelor sau vizionarea imaginilor.

O maximă spune că adevărul este prima victimă a războiului. Implicit, a doua victimă va fi, cel care îl face cunoscut opiniei publice! În bătălia care se duce pentru cucerirea publicului, media şi “trupele” lor, adică reporterii speciali care acoperă mediatic un mediu ostil, îşi asumă riscuri mai mari ca niciodată pentru a transmite informaţia “în direct” şi “în timp real”. Dar cu ce preţ? În zonele periculoase mulţi corespondenţi sînt mutilaţi fizic şi psihic. Alţii sînt ucişi. Aflaţi între focurile încrucişate ale beligeranţilor, în faţa sticlelor incendiare sau a bărcilor cu salvatori, corespondenţii speciali devin victimele greşelilor, a agresiunilor sau manevrelor de intimidare premeditate ale gherilelor sau ale forţelor de securitate. Nici ei şi nici grupurile de presă nu au, practic, nici o putere în faţa rănirilor sau pierderilor de vieţi omeneşti. Accidente se produc inevitabil, indiferent care este modul de protejare a oamenilor, deoarece se recurge la metode nemiloase şi brutale pentru a sufoca anchetele jurnalistice. Riscurilor imprevizibile ale atacurilor li se adaugă pericolele tradiţionale ale conflictului. Armamentul tot mai sofisticat, în faţa căruia pregătirea şi protecţia jurnaliştilor rămîn ineficiente, beligeranţi cărora le pasă mai mult de “bătălia pentru imagine” decît de respectarea securităţii angajaţilor media – sînt factori care amplifică riscurile reportajului special, de criză. Înmulţirea atentatelor la libertatea presei este legată şi de lupta împotriva corupţiei, a crimei organizate care au pătruns în sistemele politice din ţările ce doresc consolidarea democratică. Federaţia Internaţională a Jurnaliştilor, considerînd că securitatea reporterilor este o problemă care solicită o atenţie deosebită, recomandă ca lucrătorii media trebuie să fie pregătiţi, asiguraţi şi să deţină echipamentele adecvate cînd sînt angajaţi să transmită din medii ostile.

Potrivit Codului profesional privind garantarea securitatii în timpul exercitarii profesiei de jurnalist, definitivat de marile grupuri media CNN, BBC, Reuters şi Associated Press: -jurnaliştii şi tehnicienii media vor beneficia de un echipament pentru toate misiunile, inclusiv o trusă de prim-ajutor, mijloace de transport adaptate şi, la nevoie, îmbrăcăminte de protecţie; – grupurile de presă vor duce o campanie puternică de sensibilizare asupra riscurilor la care sînt supuşi jurnaliştii implicaţi în misiuni în care predomină condiţiile priculoase. Oficialităţile îşi vor informa personalul de necesitatea respectării jurnaliştilor şi lucrătorilor media în timpul exercitării profesiei. Grupurile de presă vor oferi protecţie socială pentru tot personalul care exercită activităţi jurnalistice în afara locului lor obişnuit de muncă, în care este cuprinsă şi o asigurare de viaţă. Grupurile de presă vor oferi gratuit tratamente şi îngrijiri medicale, vor lua asupra lor cheltuielile legate de reeducarea şi de convalescenţa jurnaliştilor şi a lucrătorilor media răniţi sau bolnavi din cauza meseriei exercitate în afara locului de muncă obişnuit. Grupurile de presă vor proteja jurnaliştii liber profesionişti sau colaboratorii. Aceştia vor beneficia de protecţie socială, cursuri de pregătire şi echipament în aceeaşi măsură cu personalul angajat definitiv.

Ha! Nu ştiu ce să fac: să rîd sau să plîng? Nici măcar jumaătate dintr-un singur punct al acestui plan de măsuri nu este aplicat în România. Totuşi, intenţia şi preocuparea există! BMTF este o organizaţie ce-şi propune să asigure sprijin şi să dezvolte programe pentru jurnalişti şi lucrători media, inclusiv corespondenţii independenţi, în special în regiunile de conflict, să organizeze cursuri de iniţiere în meseria de jurnalist şi de pregătire pentru jurnaliştii profesionişti care doresc să lucreze în medii ostile, dar şi să înfiinţeze şi să coordoneze un centru de presă şi o forţă de reacţie rapidă pentru jurnaliştii aflaţi în situaţii de urgenţă. Scopul instruirii HEST (Hostile Environment Safety Treining) este de a-i învăţa pe jurnalişti să evalueze riscul şi să se comporte corespunzător în cazul conştientizării unui pericol. Se urmăreşte sporirea capacităţii jurnaliştilor de a lua decizii, nu substituirea acesteia. Harta privind riscurile de securitate ale jurnaliştilor în zone de conflict sau de tensiuni şi revolte sociale a fost elaborată încă din martie 2002 de către organizaţia Reporteri fără frontiere, cu concursul Comitetului Internaţional al Crucii Roşii (CICR), al Cosiliului Europei, al OSCE şi al UNESCO, precum şi al sindicatelor(!) jurnaliştilor. Ea a fost difuzată în redacţii din lumea întreagă!

Din păcate, din ignoranţa instituţiilor de media, aceste acorduri au fost foarte puţine.

Ştiri într-o lume ostilă

O întrebare pare să revină, din ce în ce mai des, ca o obsesie, în mintea şi pe buzele fiecărui român: „Ce e mic, rău, negru, urît şi bate la uşă”? Răspunsul e la fel de neprietenos: „Viitorul”!

Dimineaţa, înainte de a pleca la serviciu, sau seara, cînd obosit de viermuiala de peste zi ţi-ai dori o lume numai a ta, constaţi cu amărăciune că tranziţia în care te zbengui nu e ceva trecător, că existenţa e ceva la limita hazardului şi că singurele certitudini sînt, şi de acum încolo, schimbarea şi nesiguranţa! Analiştii şi observatorii afirmau prompt că după 11 septembrie 2001 lumea nu va mai fi aceeaşi. Şi chiar nu mai este lumea pe care o ştiam! Au crescut numărul şi intensitatea crizelor, conflictelor asimetrice, situaţiilor de urgenţă. Toate acestea s-au suprapus peste crizele tale, deja existente: criza de identitate, de autoritate, culturală, economică, socială, educaţională, din sănătate, din apărare, criza bunului simţ, criza generaţiilor, criza instituţiilor, criza de încredere, criza politică, criza de securitate. Chiar şi instituţiile care fac parte din Sistemul Naţional de Apărare pierd treptat din încredere, incapabile să se apere de atacurile constante la care sînt supuse, dar şi mîncate pe interior de un cancer teribil. Societatea românească contemporană pare să-şi fi pierdut busola şi minţile! Lumea aşezată şi predictibilă pe care o cunoşteai a dispărut peste noapte, lăsînd, în locul ei, incertitudineşi frica zilei de mîine.

Şi, mai presus de toate, constaţi cu amărăciune, că nici nu ai cui să spui, să mărturiseşti, temerile şi angoasele tale. Eşti singur, într-o societate de oameni singuri, care-şi vede fiecare de propria luptă pentru supravieţuire. Coeziunea socială nu mai există, solidaritatea se manifestă din cînd în cînd, compasiunea apare mai rar. Societatea în care te-ai născut nu mai există! Trăieşti acum într-o societate destructurată, incapabilă să se opună agresiunilor interne şi externe de orice fel! România este o ţară eşuată! Cel puţin, din punct de vedere social!

Căderea comunismului în Europa de Est a însemnat o oportunitate extraordinară pentru marile corporaţii occidentale de a-şi extinde afacerile în aceste noi zone. Globalizarea nu mai poate fi oprită şi ea reprezintă o nouă perioadă din viaţa omenirii, chiar dacă ea nu aduce nimic bun pentru unele societăţi. Din nefericire, România se poate încadra la „nimic bun”! Poate sînt pesimist. Dar, de mai mulţi ani, în articolele pe care le scriu, atrag atenţia că România este o ţară sub ocupaţie. O ţară care renunţă la propria economie, la propriul sistem de valori, pentru a îmbrăţişa cu totul alte repere. Poate foamea cu care am ieşit din comunism ne-a făcut atît de hulpavi. Totuşi, după aproape 30 de ani de la schimbarea „după manual” a Regimului Ceauşescu, România a dispărut de pe harta lumii!

Migrația fără precedent, sărăcia extremă, crizele financiare şi de resurse energetice, presiunile exercitate de statele dezvoltate şi marile organizaţii economice asupra zonelor mai puţin dezvoltate sau instabile economic se constituie în tot atîtea ameninţări la adresa securităţii zonale şi internaţionale. Creşterea dominaţiei economice a unor state sau organizaţii/corporaţii multinaţionale aduce în discuţie problema sărăciei persistente şi de mare amploare din unele regiuni. Problemele demografice (creşterea populaţiei/consumului în raport cu resursele planetei, condiţiile insalubre de trai şi răspîndirea bolilor infecţioase, urbanizarea iraţională etc.), problemele legate de hrană (sărăcia, foametea, consumul în exces, degradarea terenurilor cultivabile şi a resurselor de apă etc.), problemele economice (menţinerea unor modele nesustenabile de producţie, instabilitate socială legată de existenţa lipsurilor şi a distribuţiei inegale a resurselor etc.) constituie un ansamblu de factori ce impietează procesul de dezvoltare a zonelor mai puţin favorizate, creşterea şi circuitele economiei globale.

Principali factori de insecuritate ai lumii contemporane sînt profund interdependenţi, iar probleme ca migrația, traficul de persoane, terorismul, conflictele interetnice şi interreligioase sau sărăcia nu pot fi tratate independent unele de altele.

Dar, despre toate acestea, ar trebui să citeşti în presă. În presa ta zilnică!

Care presă? Presa din România este oglinda societăţii. Ori, într-o societate destructurată, presa este aşişderea! După o perioadă de pionierat în care jurnalismul românesc a însemnat mai mult terapie post-comunistă, iată că a venit „timpul profesionismului”, ar spune deontologii. Mass-media s-a împărţit, destul de repede în trusturi, corporaţii şi presă locală. Corporaţiile la rîndul lor, sînt de două feluri: cele străine şi cele cu capital românesc. Pentru consumatorul de media din România, însă, acestea nu sînt decît de două feluri: bune şi proaste! Puţin îi pasă de interesele trusturilor care se află în spatele ştirilor sau campaniilor de presă. Nici nu are timp să se gîndească la aest lucru. Îşi dă seama totuşi că actul jurnalistic este din ce în ce mai slab. La televizor urmăreşte, sau varianta mişcată a tabloidelor, sau false vedete, pline de ifose, grasiate şi tîmpe care pun întrebări prestabilite cu grijă în aşa fel încît discuţia din studiourile televiziunilor de ştiri să nu cumva să alunece într-o direcţie care nu mai este convenabilă proprietarului. Jurnalismul de slabă calitate este o realitate! O realitate întreţinută chiar de breasla noastră! Din păcate! Peste toate acestea, noua media transformă din temelii jurnalismul, iar tînăra generație este văduvită de abc-ul informației.

Presa locală este cea mai afectată de aceste transformări. În ultimii ani, ziarele şi-au redus numărul şi tirajele, s-au mutat în on-line, proprietarii au „sărăcit”, ziariştii locali au devenit mai vulnerabili şi mai puţini. Despre independenţa presei se vorbeşte numai la şcoală! Dacă vei căuta, rar vei găsi în provincie un jurnalist care să-ţi spună că e specializat pe un anumit domeniu. Cei mai mulţi au în portofoliu mai multe domenii, majoritatea fără nici o legătură între ele.

Amplificarea CRIZEI la nivel naţional şi mondial, implică, însă, urgent, adoptarea de măsuri excepţionale, inclusiv din partea mass-media românească. Lipsa instruirii adecvate în domeniul siguranţei, al mediului ostil şi al situaţiilor de urgenţă, nu mai este neglijenţă ci ignoranţă criminală!

Preocupări pentru specializarea jurnaliştilor de criză au apărut în Occident în urmă cu mai mult timp, imediat după războiul din Vietnam. Războiul din fosta Yugoslavie a coagulat, însă energiile şi a structurat aceste preocupări. Organizaţiile internaţionale importante, Reporteri Fără Frontiere sau Federaţia Internaţională a Jurnaliştilor, dar şi marile corporaţii de presă, precum BBC, au elaborat reguli stricte, au scris cursuri şi au creat o piaţă pentru echipamente de protecţie. Crizele internaţionale, fie că este vorba de conflicte armate, sau de tragedii umanitare, au fost analizate şi s-au elaborat manuale pentru jurnaliştii sau personalul umanitar care se află în misiune în acele zone. Experienţa militarilor a fost transferată în folosul jurnaliştilor, iar echipamentele de protecţie au devenit indispensabile.

Din păcate, comunitatea jurnalistică din România a arătat prea puţin interes pentru acest domeniu, în ultimii 20 de ani. În afară de exemple izolate, interesul pentru crearea unui corp de jurnalişti specializaţi pe criză, este inexistent.

Atelierul, organizat de BMTF Risk AK Demy, în colaborare cu alte instituţii specializate în protecţia cetăţeanului, se desfăşoară sub motto-ul: news in a hostile world şi se adresează cu precădere JURNALIŞTILOR DIN PRESA LOCALĂ care, potrivit statisticilor prezentate la început, sînt cei mai vulnerabili în situaţii speciale. Jurnaliştii din presa locală nu beneficiază de infrastructura şi logistica unui corespondent special din presa corporatistă. Şi de aceea, ei devin victime sigure. Atelierul nu se adresează exclusiv potenţialilor participanţi într-o zonă de conflict ci aduce în scenă situaţii de urgenţă, tot mai multe şi tot mai frecvente, la care jurnalistul este spectator şi actor în acelaşi timp, dar și situațiile limită cu care cetățenii și jurnaliștii se confruntă în viața de zi cu zi.

Ne aflăm într-un regres al aşteptărilor, al proiecţiilor imaginare. Jurnalistul de criză din România, precum înaintaşul său Brunea-Fox, trebuie să cunoască şi să se confrunte cu această realitate. Şi să rămînă în viaţă! A RĂMÎNE ÎN VIAŢĂ ESTE O MESERIE ÎN SINE! Scopul acestor ateliere, acesta este! De a vă face să luaţi în serios lumea ce va veni! Aţi uitat? Ce este mic, negru, urît, rău şi bate la uşă? Viitorul! Să-l aşteptăm pregătiţi!