Categorie: Corespondent special

REBELIUNEA WAGNER 6. PUTIN VORBEȘTE

BMTF, 24 iun – Şeful grupării de mercenari Wagner, Evgheni Prigojin, spune că este în cartierul general al armatei ruse din oraşul Rostov, un centru-cheie pentru asaltul Rusiei asupra Ukrainei, şi că a preluat controlul asupra unor baze militare. Drept urmare, în Moscova şi în regiunea Rostov a fost activat planul de urgenţă „Fortăreaţa”, prin care s-a dat alarma pentru adunarea personalului militar şi pregătirea pentru un atac extern. Mai mult, Prigojin a transmis că el şi cei 25.000 de oameni ai săi sînt gata să moară pentru patrie şi să elibereze poporul rus

Vladimir Putin, vizibil marcat de situația creată, a declarat la tv: Puterea informaţională a Vestului a fost impusă asupra noastră, atît pentru dreptul nostru de a fi independenţi şi dreptul de a rămîne Rusia, o ţară cu mii de ani de istorie. Astăzi, statutul poporului nostru este decis. Ne trebuie o consolidare a tuturor forţelor noastre. Totul trebuie aruncat care ne slăbeşte, tot ce poate fi folosit şi este folosit pentru a crea subversiune în interior. De aceea, orice acţiuni care încearcă să ne dividă reprezintă o trădare a poporului nostru, o trădare a tovarăşilor care lucrează şi luptă pentru noi, o trădare a poporului rus.

Atunci, în 1917, cînd era Primul Război Mondial, această armată a reuşit să elibereze. Atunci armata a fost întoarsă, reprezentînd o pierdere imensă de teritoriu. Ca rezultat, a fost o tragedie, unde ruşi au ucis ruşi şi am intrat într-un război civil, iar beneficiul a fost derivat pentru diferiţi aventurieri, pentru cei care încearcă să dezbine ţara. Noi nu vom lăsa asta să se întîmple din nou. Ne vom apăra poporul şi statul, inclusiv împotriva trădării interne.

Şi cu asta ne confruntăm astăzi, cu o trădare. Şi cînd aceste elemente preiau, încrederea pe care tu o ai în poporul tău şi cursul pe care ne îndreptăm, unde soldaţii grupului Wagner luptau umăr la umăr, aceiaşi soldaţi care au eliberat Soledar şi satele din jurul Dombasului, au luptat şi şi-au dat viaţa pentru Novorusia, pentru noua Rusie, iar aceasta reprezintă o trădare a celor care împing această ţară în anarhie şi la fratricid, care, într-un final, nu înseamnă decît o capitulare.

Repet: orice act armat împotriva noastră în interior este o ameninţare la stat, este o lovitură pentru Rusia, o lovitură pentru poporul rus şi acţiunile noastre de a apăra statul împotriva acestor acţiuni va fi dur. Răspunsul va fi dur. Cei care au ales conştient trădarea, şantajul şi metodele teroriste de acţiune vor fi inevitabil pedepsiţi şi vor răspunde în faţa legii şi în faţa poporului nostru.

Forţele armate, precum şi alte autorităţi statale au primit ordinele necesare. Adiţional, măsuri de diverse naturi au fost dispuse în Moscova şi alte regiuni. Acţiunea noastră va fi rezolută pentru a salva vieţi, în special în zona Rostov-on-Don situaţia rămîne dificilă. De fapt, administraţia locală a fost blocată. Armata a fost blocată acolo. Ca preşedinte al Rusiei, ca şeful suprem al armatei şi ca un cetăţean al Federaţiei Ruse, voi face totul pentru a apăra ţara, Constituţia şi sistemul, precum viaţa şi securitatea şi libertatea poporului nostru. Cei care au organizat şi pregătit acest act, aceşti oameni care au preluat armele, au trădat Rusia şi vor răspunde. Celor care au fost atraşi în această crimă, în această revoltă militară, le spun clar: nu luaţi parte în aceste crime! Sînt sigur că noi vom reuşi să menţinem şi să apărăm tot ce este sacru pentru noi şi împreună cu ţara-mamă vom depăşi orice probleme şi vom fi şi mai puternici. 

REBELIUNEA WAGNER 5

BMTF, 24 iun – Liderul grupării Wagner a afirmat că se afla sîmbătă dimineaţa în cartierul general al armatei ruse din oraşul Rostov, un centru-cheie pentru asaltul Rusiei asupra Ukrainei, şi că a preluat controlul asupra unor situri militare, inclusiv asupra unui aerodrom. ”Sîntem în cartierul general, este 07:30 dimineaţa” (04:30 GMT), a declarat Evgheni Prigojin într-o înregistrare video postată pe Telegram. ”Siturile militare din Rostov sînt sub control, inclusiv aerodromul”, a adăugat el, în timp ce bărbaţi în uniformă mergeau în spatele său.

El a dat asigurări că avioanele militare angajate în ofensiva din Ukraina pleacă normal de pe aerodrom pentru a îndeplini sarcini de luptă, afirmînd că nu există nici o problemă. Principalul punct de comandă funcţionează normal, a adăugat Prigojin, dînd asigurări că nici un ofiţer desfăşurat acolo nu a fost suspendat din funcţie.

Un mare număr de teritorii cucerite în Ukraina sînt pierdute şi mulţi soldaţi sînt ucişi, a afirmat el, acuzînd încă o dată armata rusă că nu spune adevărul privind situaţia de pe front. Armata pierde pînă la 1.000 de oameni pe zi, printre care morţi, răniţi, dispăruţi sau cei care refuză să lupte, a mai spus el.

Prigojin a mai cerut în înregistrarea video ca ministrul apărării Serghei Şoigu şi şeful statului major Valeri Gherasimov să vină la el, în oraşul Rostov-pe-Don.

Într-o altă înregistrare video, postată de canalul de Telegram pro-Wagner Razgruzka Wagnera, el poate fi văzut stînd între doi generali de rang înalt, dintre care unul este lt. gen. Vladimir Alekseev, care anterior a apărut şi el o înregistrare video în care îi cerea lui Prigojin să-şi reconsidere tentativa declarată de a-i înlătura pe liderii armatei.

Am ajuns aici, vrem să-i vedem pe şeful statului major şi pe Şoigu. Dacă nu vin, vom bloca oraşul Rostov-pe-Don şi vom pleca spre Moscova, a afirmat Evgheni Prigojin.

Evgheni Prigojin, liderul grupului Wagner, a afirmat sîmbătă că a intrat în Rusia cu trupele sale cu scopul de a răsturna conducerea militară, spunînd că este gata să moară împreună cu cei 25.000 de oameni ai săi pentru a elibera poporul rus.

Procuratura generală rusă a anunţat deschiderea unei anchete pentru răzvrătire armată împotriva lui Prigojin, care s-a revoltat după ce a acuzat armata că i-a bombardat oamenii. Autorităţile au înăsprit măsurile de securitate la Moscova şi în alte cîteva regiuni din Rusia.

Această turnură dramatică a evenimentelor, cu multe detalii neclare, pare a fi cea mai mare criză internă cu care se confruntă preşedintele Vladimir Putin din februarie anul trecut.

O sursă rusă din domeniul securităţii a declarat sîmbătă că grupul de mercenari Wagner a preluat controlul și tuturor instalaţiilor militare din oraşul Voronej, aflat la circa 500 km sud de Moscova, relatează Reuters. Anterior, Comitetul naţional antiterorist rus a anunţat că instituie regim de alertă antiteroristă la Moscova şi în regiunea capitalei, dar şi în regiunea Voronej, frontalieră cu Ukraina.

Preşedintele rus Vladimir Putin a declarat în urmă cu puțin timp, în cadrul unui discurs televizat, că ţara se confruntă cu o trădare şi a spus că sîntem înjunghiaţi în spate.

Şeful statului rus a spus că oricine ridică arma împotriva armatei ţării este un trădător.

El a făcut apel la combatanţii Wagner să înceteze participarea la acţiunile criminale ale liderului lor Evgheni Prigojin şi a spus că toţi cei care participă la revoltă vor fi pedepsiţi.

Vladimir Putin a mai spus că va face tot ce e este necesar pentru a apăra Rusia.

Comitetul naţional antiterorist rus a anunţat că instituie regim de alertă antiteroristă la Moscova şi în regiunea înconjurătoare. Această măsură întăreşte atribuţiile serviciilor de securitate şi le permite să restrîngă deplasarea. De asemenea, forţele de securitate pot institui controale ale documentelor de identitate şi ale vehiculelor pe străzi, dar pot autoriza şi o suspendare temporară a serviciilor de comunicare, dacă este necesar.

În acelaşi timp, vehicule blindate au apărut în centrul Moscovei. Măsurile de securitate au sporit la Moscova, toate obiectivele importante, precum organe ale puterii statului şi infrastructura de transport au fost plasate sub supraveghere sporită, relatează agenţia TASS, citînd autorităţile de securitate.

Evgheni Prigojin a afirmat sîmbătă că a intrat în Rusia cu trupele sale cu scopul de a răsturna conducerea militară, spunînd că este gata să moară împreună cu cei 25.000 de oameni ai săi pentru a elibera poporul rus.

REBELIUNEA WAGNER 4

BMTF, 24 iun – 24 iunie. Nașterea Sfîntului Ioan Botezătorul. În Calendarul Ortodox. O zi a patrioților, ar spune unii. În România se semna actul de naștere a Mișcării Legionare. În Rusia, Evgheni Viktorovici Prigojin vrea să pună capăt corupției și incompetenței de la nivelul Ministerului rus al Apărării…

Procuratura Generală l-a pus deja sub acuzare pe Prigojin: „La 23 iunie 2023, Departamentul de Investigații al FSB al Rusiei a inițiat legal și rezonabil un dosar penal împotriva lui Prigozhin E.V. în temeiul articolului 279 din Codul Penal al Federației Ruse privind organizarea unei rebeliuni armate. Acțiunile sale vor primi o evaluare juridică corespunzătoare. Pentru această infracțiune, pedeapsa sub formă de privare de libertate este pe un termen de la 12 la 20 de ani.

Evgheni Prigojin, în ultimul an de război, s-a transformat din „bucătarul sumbru al lui Putin” într-o figură politică puternică și independentă. Războiul din Ukraina și victoria eroică de la Bahmut au devenit o trambulină incredibilă pentru proprietarul corporației Concord și a Grupului Wagner. Prin Grupul de Presă PATRIOT  a devenit principala sursă de știri și chiar de emisiuni credibile, discursuri emoționante, acuzații reale împotriva conducerii militare de vîrf a Rusiei. După cucerirea Bahmutului, Prigojin a întreprins chiar un turneu prin diferite regiuni ale Rusiei, în special în Belgorod. Cred că, din punctul de vedere al rușilor, îl pot numi pe Evgheni Viktorovici un patriot al Rusiei, fără sarcasm sau ironie. Tensiunile din cele mai înalte eșaloane de putere din Federația Rusă au crescut, frustrările și eșecurile de pe front au intensificat procesele de conservare a funcțiilor. Pe de o parfte ! De cealaltă, avem un ambițios, supărat, extrem de popular în rîndul civililor și în mediul militar, un patriot care deține propria armată privată.

Este momentul perfect ca mașinăria de stat să scape de Prigojin. Se întîmplă aceleași lucruri și aceleași trădări cunoscute din perioada de glorie a lui Erick Prince și a companiei sale, BlackWather. Că elita ministerului apărării de la Moscova se teme de Prigojin o arată și un alt apel video apărut pe rețelele de socializare, de data aceasta al primului adjunct al șefului Direcției principale de informații a Statului Major al Forțelor Armate al Federației Ruse, general-locotenent Vladimir Alekseev, către soldații și comandanții Wagner. Generalul Alekseev nu apare aproape deloc în public!

Potrivit presei locale „Wagner” a izolat următoarele clădiri din Rostov: ▪️Cartierul general al Districtului Militar de Sud; ▪️Secția de poliție pe strada Budennovsky; ▪️Clădirea Ministerului Afacerilor Interne; ▪️FSB; ▪️Administrația Rostov. Grupul de mercenary a doborît un elicopter military rus care a deschis focul asupra coloanei Wagner în deplasare.

În Rusia s-a declanșat planul CETATE, de apărare a principalelor obiective de infrastructură critică.

Wagner a devenit în ultimul an și jumătate, un model de urmat. O companie admirată și invidiată inclusive de Occidentalii care nu ratează nici un moment de a o blama și penalize, sub toate formele. Un nou Blackwather, la alt nivel, o altă dimensiune. De aceea, au început imitațiile.

După cum s-a putut observa, Operațiunea Specială a Rusiei împotriva Ukrainei s-a derulat extreme de ciudat și… soft. Sper că nimeni nu îmbrățișează narativul potrivit căruia, armata rusă doar atîta poate! Armata Rusă NU luptă nici la sfert din capacitate pe frontal din Ukraina! Majoritatea luptătorilor angrenați în operațiuni sînt militia locale, formațiuni de voluntary, paramilitarii și… companiile militare private, unele foarte noi în peisajul de forță al Federației Ruse. Cele mai multe dintre ele au fost constituite de companii de stat sau autorități publice…

Să luăm exemplul Companiilor „Reduta”, sau „Expert” înființate din dorința Regiunii Moscova de a avea propriile lor PMC-uri, care se subordonează Ministerului Apărării și care care au ocolit înrolările în Grupul Wagner.

Fiecare PMC are propriul curator, sarcinile sînt stabilite de armată și, de obicei, aceasta este o încercare, așa cum am văzut la Izyum, de a arunca în luptă mercenari înaintea forțelor regulate ruse. Nimic nou sub soare!

Avantajele unor astfel de unități: – Voluntari motivați. – Posibilitatea de a da dovadă de inițiativă la nivelurile de comandă inferior și mijlociu. – Construirea proprie a statului major de către comandanții detașamentelor, în funcție de nevoile din acest teatru de operații. – Pentru mulți, un plus este salariul în valută în numerar. – Posibilitatea de a rezilia contractul. – Cum se efectuează antrenamentul este decis de comandantul detașamentului, iar dacă este ocupat cu asta, atunci acesta este un plus.

Minusuri: – Absența oricărui statut și absența aproape completă a posibilității de a-l obține în viitor. – În caz de încălcare a contractului, nu există unde să se plîngă . – Nu se vor primi neapărat compensații pentru răni (6 luptători Rusich așteaptă despăgubiri pentru rănile primite în apropiere de Izyum în detașamentul Veresk de un an încoace, dar primesc doar micul dejun, iar despăgubirea pentru decedat pentru familie a fost obținută cu greu ). Spitalele se feresc să ofere un tratament complet pe termen lung, pentru că nu înțeleg al cui luptător este și de ce să-l trateze. – Armamentul suficient de slab al detașamentelor (în principal cu arme ușoare de calibru mic), deficit de arme grele și echipamente grele, deficit de vehicule ușoare. – Uneori, rotirea detașamentelor, luptătorii nu închid zilele de luptă și sînt plătiți ca la bază. – Rațiile, pe care personalul le poate primi în mîinile lor, merg în mod regulat la nimeni nu știe unde, precum s-a raportat în PMC Șoim.

Firmele rusești de securitate, care au fost create de cele mai mari corporații de stat ale Federației Ruse, în special, Gazprom, trimit oameni să lupte pe frontul din Ukraina, scrie și The Wall Street Journal. Dar noile ”Companii de securitate” recrutează mai puțin și își plătesc mercenarii mult mai bine decît o face Yevgheni Prigojin. „Firmele de securitate, create de cele mai mari corporații de stat din Rusia, foști ofițeri și oameni de afaceri, au trimis trupe în prima linie în Ukraina pentru a-și dovedi loialitatea față de Kremlin”, se spune în articolul WSJ.

După proiectul controversat din toamna lui 2022, e limpede că Vladimir Putin nu dorește ă înceapă o nouă mobilizare pe scară largă, așa că Kremlinul a externalizat recrutarea către sectorul privat, în special către companiile care depind de contracte guvernamentale, cum este colosul energetic Gazprom.

„În ultimele luni, companiile de stat precum Gazprom au creat unități private de securitate. În acest scop, iar firmele de securitate existente controlate de foști ofițeri ai armatei ruse au recrutat noi membri. Sînt parțial modelate după gruparea Wagner, dar mai mici ca număr și arată loialitate față de Putin”, notează jurnaliștii.

Informații privind încercările Gazprom de a pune pe picioare propriul PMC au fost vehiculate încă de la începutul anului. Atunci, Direcția de informații a Ministerului ukrainean al Apărării a publicat un ordin din 4 februarie 2023, semnat de prim-ministrul Federației Ruse Mihail Mișustin privind acordarea către Gazprom a dreptului de a înființa o „organizație de securitate privată”.

Rusia a început să se îndrepte către Companii private de mercenari abia în ultimii ani. Terenul de încercare al acestora a fost Ukraina, în 2014, după care Moscova a perfecționat modelul și a folosit grupările de mercenari pentru a-și extinde și consolida influența, de multe ori în detrimentul puterilor occidentale, în state din Africa și  America Latină. De aici ura înverșunată a Occidentului împotriva concurenței rusești!

Este evident că asemenea organizații nu puteau apărea fără sprijinul structurilor de forță de la Kremlin. Înainte de dislocarea în străinătate, mercenarii ”clasici”, foști militari de carieră, mergeau pentru instrucție inclusiv în bazele din interiorul Rusiei, probabil cu sprijinul agențiilor militare și de informații ruse.

Spre exemplu, o analiză CSIS de acum doi ani evidenția că Wagner Group, desfășoară antrenamentul în două tabere situate lîngă baza Brigăzii a 10-a de Misiuni Speciale a GRU Spetsnaz, în zona Molkino, regiunea Krasnodar, Rusia.

Potrivit documentului înregistrat pe 4 februarie, fondatorii noii companii militare private vor fi Gazprom Neft, cu un pachet de 70% din capitalul autorizat al organizației și asociația privată de securitate Staff Center, cu un pachet de 30% din capital.

În ceea ce privește crearea companiei, guvernul rus se bazează pe Legea privind securitatea instalațiilor complexe de combustibil și energie, care prevede că întreprinderilor din această industrie „pot primi dreptul de a-și înființa structuri proprii de securitate”, cu condiția ca valoarea participației unei astfel de întreprinderi la capitalul autorizat al companiei nou înființate să nu fie mai mică de 50% din valoarea totală a acestui capital.

În comunicatul GUR se mai precizează că în Rusia are loc o adevărată „cursă a înarmării” printre principalii jucători politici, “care își creează în mod activ armate private, urmînd exemplul companiei militare private Wagner, a lui Evgheni Prigojin”.

Informațiile privind crearea acestei noi companii vin la doar o zi după ce Rada Supremă a Ucrainei a declarat Wagner și toate celelalte companii militare private ruse drept organizații teroriste. Foarte probabil, publicarea acestui document are ca scop să justifice demersul ucrainean în fața opiniei publice internaționale.

Anterior, pe 26 ianuarie, Departamentul de Trezorerie al SUA a desemnat Wagner „organizație criminală transnațională semnificativă” și a impus sancțiuni rețelei sale de sprijin din întreaga lume.

REBELIUNEA WAGNER 3

BMTF, 24 iun – Potrivit informațiilor oficiale din Rusia, la această oră este în plină desfășurare o tentative de lovitură militară de stat, organizată de liderul grupului de mercenary Wagner, Evgheni Viktorovici Prigojin. Rebeliunea Wagner a fost anunțată ieri, în cadrul unui interviu difuzat de canalele Grupului Media PATRIOT.

Fondatorul grupului de mercenari Wagner, Evgheni Prigojin, a acuzat vineri armata rusă că i-a „distrus” luptătorii şi a promis că va opri „răul” conducerii militare a ţării. Ministerul Apărării a emis rapid un comunicat în care se afirmă că acuzaţiile dlui Prigojin „nu sînt adevărate şi sînt o provocare informaţională”.

Într-o serie de mesaje audio pe canalul său oficial Telegram, Evgheni Prigojin a spus: „Cei care i-au distrus pe băieţii noştri, care au distrus vieţile a multor zeci de mii de soldaţi ruşi, vor fi pedepsiţi. Cer ca nimeni să nu se opună.” El a spus că detaliile despre ceea ce s-a întîmplat tocmai ies la iveală, dar a adăugat: „Ministrul Apărării a sosit special la Rostov pentru a organiza o operaţiune de distrugere a companiei militare private Wagner (PMC Wagner)”.

Un videoclip neverificat postat pe canalul Telegram „Razgruzka Wagner” (Vesta de luptă a lui Wagner) arată o scenă într-o pădure în care ardeau mici incendii şi unde copacii păreau să fi fost distruşi cu forţa. Conform descrierii imaginilor respective: „Un atac cu rachete a fost lansat asupra taberelor PMC Wagner. Multe victime. Potrivit martorilor oculari, atacul a fost lansat din spate, adică a fost lansat de armata Ministerului rus al Apărării”. Prigojin a promis că va răzbuna incidentul: „Sîntem 25.000 dintre noi şi ne vom da seama de ce se întîmplă haosul din ţară”. Dar a mai adăugat: „Acesta nu este o lovitură militară de stat”.

Mai devreme, Evgheni Prigojin a părut să depăşească o nouă limită în disputa sa din ce în ce mai aprinsă cu oficialii de Moscova, spunînd că raţiunea Kremlinului pentru invadarea Ukrainei s-a bazat pe minciunile inventate de principalii conducători ai armatei.

Prigojin i-a acuzat de luni de zile de incompdetenţă pe ministrul apărării, Serghei Şoigu, şi pe şeful Statului Major, Valeri Gherasimov. Dar vineri el a respins pentru prima dată principalele justificările ruse pentru invadarea Ukrainei pe 24 februarie anul trecut. „A fost nevoie de război pentru ca Şoigu să devină mareşal, pentru a putea obţine o a doua medalie de „Erou al Rusiei”, a afirmat Evgheni Prigojin. „Războiul nu a fost necesar pentru demilitarizarea sau denazificarea Ukrainei”.

Pînă acum, aproape toată lumea s-a obişnuit cu astfel de mesaje din partea lui Prigojin. Nimeni din Rusia nu a criticat atît de mult public operaţiunea militară din Ukraina. Cu toate acestea, ultima declaraţie este remarcabilă,  Prigojin eliminînd toate justificările preşedintelui Putin pentru invazie. „Războiul a fost un dezastru”, a spus el, „sacrificându-se degeaba zeci de mii de vieţi”. Acum, a spus că armata nu se află acolo pentru a apăra Rusia, ci pentru a permite oligarhilor din ţară să pună mîna pe resursele Ukrainei…

Procuratura Generală l-a pus sub acuzare pe Prigojin: „La 23 iunie 2023, Departamentul de Investigații al FSB al Rusiei a inițiat legal și rezonabil un dosar penal împotriva lui Prigozhin E.V. în temeiul articolului 279 din Codul Penal al Federației Ruse privind organizarea unei rebeliuni armate. Acțiunile sale vor primi o evaluare juridică corespunzătoare. Pentru această infracțiune, pedeapsa sub formă de privare de libertate este pe un termen de la 12 la 20 de ani.

Evgheni Prigojin, în ultimul an de război, s-a transformat din „bucătarul sumbru al lui Putin” într-o figură politică puternică și independentă. Războiul din Ukraina și victoria eroică de la Bahmut au devenit o trambulină incredibilă pentru proprietarul corporației Concord și a Grupului Wagner. Prin Grupul de Presă PATRIOT  a devenit principala sursă de știri și chiar de emisiuni credibile, discursuri emoționante, acuzații reale împotriva conducerii militare de vîrf a Rusiei. După cucerirea Bahmutului, Prigojin a întreprins chiar un turneu prin diferite regiuni ale Rusiei, în special în Belgorod. Cred că, din punctul de vedere al rușilor, îl pot numi pe Evgheni Viktorovici un patriot al Rusiei, fără sarcasm sau ironie. Tensiunile din cele mai înalte eșaloane de putere din Federația Rusă au crescut, frustrările și eșecurile de pe front au intensificat procesele de conservare a funcțiilor. Pe de o parfte ! De cealaltă, avem un ambițios, supărat, extrem de popular în rîndul civililor și în mediul militar, un patriot care deține propria armată privată.

Este momentul perfect ca mașinăria de stat să scape de Prigojin. Se întîmplă aceleași lucruri și aceleași trădări cunoscute din perioada de glorie a lui Erick Prince și a companiei sale, BlackWather. Că elita ministerului apărării de la Moscova se teme de Prigojin o arată și un alt apel video apărut pe rețelele de socializare, de data aceasta al primului adjunct al șefului Direcției principale de informații a Statului Major al Forțelor Armate al Federației Ruse, general-locotenent Vladimir Alekseev, către soldații și comandanții Wagner. Generalul Alekseev nu apare aproape deloc în public!

Potrivit presei locale „Wagner” a izolat următoarele clădiri din Rostov: ▪️Cartierul general al Districtului Militar de Sud; ▪️Secția de poliție pe strada Budennovsky; ▪️Clădirea Ministerului Afacerilor Interne; ▪️FSB; ▪️Administrația Rostov. Grupul de mercenary a doborît un elicopter military rus care a deschis focul asupra coloanei Wagner în deplasare.

În Rusia s-a declanșat planul CETATE, de apărare a principalelor obiective de infrastructură critică.

Evenimentele sînt în derulare. Vom reveni!

REBELIUNEA WAGNER 2

BMTF, 24 iun –  Începînd de aseară, CEO-ul Grupului Wagner, Evgheni Viktorovici Prigojin, este acuzat de tentativă de lovitură de stat armată în Rusia.

Într-un interviu de 30 de minute, difuzat de grupul său de presă PATRIOT, fondatorul grupului de mercenari Wagner din Rusia, Evgheni Prigojin, a reluat acuzațiile la adresa ministrului rus al apărării, Serghei Șoigu și al camarilei din jurul acestuia, potrivit cărora., în timpul Bătăliei pentru Artemovsk/Bahmut, armata rusă, la ordinul personal al ministrului, a bombardat pozițiile din spatele liniei de asalt a mercenarilor Wagner, ucigînd 2000 dintre aceștia. Prigojin a promis atunci că va veni vremea răzbunării, după victoria de la Bahmut.

Ieri, Prigojin a declarat că e momentul decontului și Wagner va dovedi că trupurile celor 2000 de mercenari uciși în urmă cu două luni se află ascunse într-o morgă la Rostov pe Don. Drept pentru care, a dat ordinul ca o coloană de vehicule de luptă să pornească în marș spre Rostov. „Aceasta nu este o lovitură militară de stat”, a spus el într-o serie de înregistrări audio postate pe canalul de mesagerie Telegram. „Este un marş pentru dreptate. Acţiunile noastre nu interferează în nici un fel cu soldaţii”.

„Cei care ne-au ucis băieţii şi cei responsabili de pierderea a zeci de mii de vieţi ale soldaţilor ruşi în războiul din Ukraina vor fi pedepsiţi”, a spus el. „Vă cer să nu rezistaţi. Oricine o face va fi considerat o ameninţare şi va fi distrus. Asta este valabil pentru orice puncte de control sau aviaţie din calea noastră”. „Puterea prezidenţială, guvernul, poliţia şi garda rusă vor funcţiona ca de obicei”. „Aceasta nu este o lovitură militară de stat, ci un marş al dreptăţii. Acţiunile noastre nu interferează în nici un fel cu trupele”.

Autorităţile ruse au deschis o anchetă penală împotriva liderului grupării de mercernari Wagner acuzându-l de incitare la revoltă armată. Totodată, i-au cerut acestuia să înceteze a mai face acuzaţii nefondate. Într-un mesaj audio al domnului Prigojin care circulă pe reţelele sociale, acesta acuză armata rusă de lansarea unui atac cu rachete asupra unei tabere Wagner: „Eram pregtiţi să facem concesii Ministerului Apărării, să ne predăm armele, să găsim o soluţie cu privire la modalităţile de a continua să ne apărăm ţara, însă aceşti ticăloşi nu s-au liniştit. Astăzi, văzînd că nu sîntem învinşi, au lansat atacuri cu rachete asupra taberelor noastre din ariergardă. Foarte mulţi soldaţi ai noştri au murit. Noi vom decide cum vom răspunde acestei atrocităţi. Următorul pas va fi al nostru”. Evgheni Prigojin a folosit cuvinte foarte dure; a jurat să reinstituie justiţia în armata rusă şi, apoi, dreptatea în toată Rusia. Desigur că aceste declaraţii au generat speculaţii cu privire la o posibilă lovitură militară de stat în Rusia, învinuire la care dl Prigojin a răspuns „acesta nu este un puci, este un marş al dreptăţii, iar majoritatea oamenilor din armată ne sprijină cu entuziasm”.

Interviul de 30 de minute al lui Prigojin a fost comprimat la 80 MB. Cu alte cuvinte, fie biroul de presă al șefului Wagner PMC a rămas fără internet, fie publicul țintă i-a vizat inclusiv pe cei fără Wi-Fi. Adică, o audiență cît mai largă, incluzînd soldații ruși aflați în tranșe în Ukraina!

Evgheni Prigojin a declarat că oamenii săi au trecut frontiera din Ukraina în Rusia şi sînt deja în oraşul Rostov, din sudul Rusiei, adăugînd că atît el cît şi aceştia „sînt pregătiţi să meargă pînă la capăt”. Liderul grupului Wagner a declarat, de asemenea, că el şi oamenii săi vor distruge pe oricine le va sta în cale.

Influentul general rus Serghei Surovikin le-a cerut vineri luptătorilor grupului Wagner să se „oprească” şi să se întoarcă în cazărmi „înainte să fie prea tîrziu”, după apelul liderului lor, Evgheni Prigojin, de a acţiona împotriva comandamentului militar rus. „Mă adresez luptătorilor şi liderilor grupării Wagner. Sîntem de acelaşi sînge, sîntem războinici. Vă rog să vă opriţi”, a spus el într-un videoclip difuzat pe Telegram de un jurnalist de la televiziunea rusă de stat. Cu reputaţia de a fi nemilos, Serghei Surovkin este unul dintre principalii comandanţi ai intervenţiei militare ruse în Ukraina. El a primit anterior sprijin deschis şi laude din partea lui Evgheni Prigojin.

„Inamicul aşteaptă tocmai ca situaţia noastră politică să se deterioreze. Nu trebuie să facem jocul inamicului în aceste vremuri dificile”, a afirmat generalul Surovikin. „Înainte de a fi prea târziu, trebuie să ne supunem voinţei şi ordinului preşedintelui ales al Rusiei. Opriţi coloanele blindate, reveniţi la punctele de desfăşurare, să ne soluţionăm paşnic problemele”, a insistat el.

Procurorul general rus, Igor Krasnov, l-a informat pe preşedintele Vladimir Putin despre cazul penal în care fondatorul grupului de mercenari Wagner din Rusia, Evgheni Prigojin, este acuzat de revoltă, au relatat sîmbătă dimineaţă agenţiile de presă ruse, citîndu-l pe purtătorul de cuvînt al Kremlinului, Dmitri Peskov.

Evenimentele sînt în dinamică. Vom reveni.

REBELIUNEA WAGNER 1

BMTF, 24 iun –  Începînd de aseară, CEO-ul Grupului Wagner, Evgheni Viktorovici Prigojin, este acuzat de tentativă de lovitură de stat armată în Rusia.

Fondatorul grupului de mercenari Wagner din Rusia, Evgheni Prigojin, a declarat vineri că apelul său de a se acţiona împotriva armatei ruse nu este o lovitură militară de stat, ci mai degrabă un „marş pentru dreptate”. „Aceasta nu este o lovitură militară de stat”, a spus el într-o serie de înregistrări audio postate pe canalul de mesagerie Telegram. „Este un marş pentru dreptate. Acţiunile noastre nu interferează în nici un fel cu soldaţii”. De asemenea, Evgheni Prigojin l-a acuzat pe ministrul rus al apărării, Serghei Şoigu, că a ordonat ca 2.000 de cadavre ale unor luptători Wagner să fie ascunse într-o morgă din sudul Rusiei.

Conform unui comunicat al serviciului de securitate din Rusia, FSB, comentariile lui Evgheni Prigojin seamănă cu un apel la începerea unui conflict civil armat în Rusia.

FSB îi îndeamnă pe luptătorii din grupul Wagner să nu urmeze ordinele criminale şi trădătoare ale lui Evgheni Prigojin, ci să ia măsuri pentru a-l captura.

Preşedintele rus, Vladimir Putin, primeşte permanent actualizări de la toate agenţiile relevante de securitate de stat cu privire la măsurile luate pentru a contracara tentativa de revoltă armată, a informat sîmbătă imineață agenţia de presă TASS.

Autorităţile din Rusia l-au acuzat vineri mai devreme pe fondatorul grupului de mercenari Wagner, Evgheni Prigojin, că a incitat la o revoltă armată, după ce a susţinut, fără a furniza dovezi, că liderii militari au ucis un număr mare de luptători ai săi într-un atac aerian şi a promis că îi va pedepsi.

Măsurile de securitate au fost întărite vineri seară la clădirile guvernamentale, la facilităţile de transport şi în alte locaţii cheie din Moscova, a relatat agenţia de ştiri de stat TASS, citând o sursă de la un serviciu de securitate.

Evenimentele sînt în dinamică. Vom reveni.

NOTORIETATEA LUI PRIGOJIN NU ESTE PE PLACUL TUTUROR. ATACURILE LUI LA ADRESA “NOBILIMII” DE LA MOSCOVA, CONTINUĂ

BMTF, 03 iun – Liderul Grupului Wagner, Evgheni Victorovici Prigojin, care pe 1 iunie a împlinit 62 de ani (în foto: cadoul primit de EVP din partea mercenarilor săi) a declarat astăzi, sîmbătă că facţiunile de la Kremlin distrug statul, încercînd să semene discordie între el şi luptătorii ceceni. “Acea dispută fusese soluţionată, dar luptele interioare de la Kremlin au deschis o cutie a Pandorei de disensiuni”, a spus el.

Evgheni Viktorovici, fondatorul Grupului de mercenari Wagner a cîştigat notorietate în timpul războiului de 15 luni din Ukraina. Trupele sale au fost în primele linii ale bătăliilor pentru Bahmut/Artemovsk şi din alte părţi, pe care le-a cîştigat şi datorită unor dispute cu comanda Armatei Ruse în legătură cu tactici, sprijin logistic şi alte probleme.

Prigojin a spus că disputa între el şi forţele cecene, care luptă, de asemenea, alături de armata rusă în Ukraina, a fost rezolvată. Dar el a dat vina pentru discordie pe facţiuni neidentificate de la Kremlin – pe care le numeşte „turnuri ale Kremlinului”. “Uneltirile lor au scăpat atît de mult de sub control, încît Vladimir Putin a fost forţat să-i dojenească la o reuniune a Consiliului de Securitate”, a spus el. „Cutia Pandorei este deja deschisă – nu sîntem noi cei care am deschis-o”, a spus Prigojin într-un mesaj postat de serviciul său de presă. „Un turn de la Kremlin a decis să joace jocuri periculoase”. „Jocurile periculoase au devenit obişnuite în turnurile Kremlinului; pur şi simplu distrug statul rus”. El nu a identificat facţiunea de la Kremlin, dar a spus că aceasta şi-a continuat încercările de a semăna discordie.

Oficialii de la Kremlin nu au comentat observaţiile sale.

Vladimir Putin a organizat vineri o şedinţă a Consiliului de Securitate cu privire la relaţiile „interetnice” din interiorul ţării. Evgheni Prigojin a spus că remarcile făcute despre el de ceceni au sunat ca unele declaraţii de la începutul anilor 1990, cînd conflictele au cuprins oraşele ruseşti după prăbuşirea Uniunii Sovietice. „În mod clar, declaraţiile făcute au fost destul de provocatoare, menite să mă rănească şi să mă sperie”, a spus el.

Evgheni Prigozhin a mai spus că orice bătălie între forţele speciale Ahmat ale liderului cecen Ramzan Kadîrov şi grupul Wagner va duce la o vărsare de sînge serioasă, dar că nu există nicio îndoială cu privire la învingător.

El şi-a exprimat din nou furia faţă de starea actuală a războiului şi de culpabilitatea ministrului apărării, Serghei Şoigu şi a şefului Statului Major General, Valeri Gherasimov. „Ministerul Apărării nu este în stare să facă nimic, deoarece de facto nu există – este în haos”, a spus Prigojin.

Ministerul Apărării nu a răspuns unei solicitări de comentarii. Nici ministrul Şoigu, nici generalul Gherasimov nu au comentat în public declaraţiile lui Evgheni Prigojin.

WAGNER ŞI DUBLA MĂSURĂ

La începutul acestui an, agenţia mondială de ştiri REUTERS, un colos, ca dimensiune, profesionalism şi credibilitate, denumea Grupul Wagner, înfiinţat de Evgheny Prigojin, drept “cea mai mare companie de mercenari din lume”, cu 20.000 de mercenari angajaţi! Ştirea, deşi pare măgulitoare, este greşită! Wagner este o companie de mărime medie, pe piaţa serviciilor militare private, dar eticheta de “cea mai” lipită de Reuters, crează senzaţia că maşinăria de război a lui Vladimir Putin este colosală, infernală, dementă, înfricoşătoare, iar o victorie militară, economică şi politică asupra Kremlinului va acoperi Occidentul Liberal de Glorie Eternă! Slava!

Sigur, e un mit! Nu este un mit faptul că Occidentul Liberal a protestat vehement împotriva contractelor Wagner în lume, prin diferite mijloace, pentru simplul fapt că “prăjitura” e numai una, iar “linguriţele” din ce în ce mai multe. Şi mai eficiente! Europenii văd în prezenţa grupării Wagner în Mali, “suspectată de abuzuri”, un factor suplimentar de instabilitate şi o consideră incompatibilă cu acţiunea lor antijihadistă pe teren. Junta, la rîndul ei, persistă să nege orice angajament al lui Wagner şi evocă o cooperare militară cu Rusia. Parlamentul European a adoptat chiar trei rezoluţii, una dintre acestea vizînd încălcările drepturilor omului de către Compania Wagner Group, în mai multe zone de conflict din lume, se arată într-un comunicat de presă al PE. Parlamentarii europeni condamnă “crimele comise în mai multe zone de conflict” de către organizaţia paramilitară rusă Wagner Group şi entităţile militare private asociate acestei companii, se arată în comunicatul PE. De asemenea, membrii PE salută declaraţia lui Josep Borrell, şeful politicii externe a UE, privind impunerea de către UE a unor sancţiuni împotriva „indivizilor şi entităţilor asociate Wagner Group”, precum şi celor care lucrează cu această organizaţie paramilitară. Aceste sancţiuni ar include restricţii de călătorie şi îngheţarea bunurilor angajaţilor Wagner.

După victoriile pe cîmpul de luptă din Ukraina, toată lumea vorbește astăzi de Grupul de mercenari Wagner, o companie de mărime mijlocie pe lîngă coloșii occidentali: americanii de la Academi (fost Blackwater), Amentum și Bancroft, canadienii de la GardaWorld, israelienii de la Grupul Constellis, britanicii de la Alma Risk, francezii de la Secopex, germanii de la Asgaard și Xeless, spaniolii de la Mitra, Geoacenter și Prosegur. Mai sînt ucrainenii de la Omega şi Mozart, turcii de la Sadat, relatează Avvenire citat de Rador. “Cei nedoriţi, care fac lucruri de neiertat pentru cei nerecunoscători” nu beneficiază, în general, de o presă bună. Cu atît mai mult dacă eşti un concurent important în această piaţă! Amintiţi-vă ce campanie de denigrare, condusă de mass-media “democrată” americană, s-a abătut asupra BlackWather! O companie extrem de profitabilă şi… eficientă! Nu am spus “morală”, ci eficientă! Precum toate companiile din acest sector! BlackWather a fost demonizat precum Iraq-ul lui Saddam Hussein înainte de invazia americană, iar fondatorul ei, Erick Prince a fost pus pe acelaşi soclu cu Saddam Hussein şi Vladimir Putin, astăzi, tîrît în anchete şi procese soldate cu desfiinţarea BlackWather! Sigur, locul rămas gol a fost ocupat imediat de firmele care au cotizat la campania electorală a imaculatei Hillary Clinton!

PMC furnizează servicii mai degrabă pentru profit decît din raţiuni politice. PMC-urile sînt extrem de diferite ca mărime, mergînd de la mici firme de consultanţă (BIGroup) la corporaţii transnaţionale uriaşe (G4S). Deşi PMC au apărut în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, schimbările geopolitice şi restructurarea forţelor armate din multe ţări ca urmare a încheierii Războiului Rece au determinat dezvoltarea rapidă a industriei militare private. Astăzi peste 150 de companii furnizează servicii în peste 50 de ţări. Companiile Private de Securitate şi-au dovedit superioritatea în sprijinul oferit în manipularea logistică diversă, în gestionarea riscurilor, în culegerea de informaţii în special pentrumisiuni de menţinere a păcii şi în reconstrucţie, operaţiuni post-conflict.

Termeni precum mercenari şi companii de securitate private (PSC) sînt folosiţi adesea pentru a desemna PMC. Pînă de curînd, erau numiţi mercenari actorii dintr-un conflict care sînt, în general, motivaţi de cîştigul personal. Termenul apare în unele tratate internaţionale, dar acestea au fost criticate pentru lipsă de acurateţe, deoarece se concentrează pe motivaţia acţiunilor, care este dificil de definit, şi nu pe acţiunile ca atare, iar prezenţa militarilor români în diferite teatre de operaţii, ca angajaţi ai Armatei Naţionale poate fi considerată ca atare! Jocul cererii şi ofertei, la sfîrşitul Războiului Rece, explică proliferarea CPS. Armatele au fost micşorate şi au dus la o disponibilitate de personal cu experienţă pentru contractorii privaţi (Avant, 2005, pp. 30-31), care, împreună cu foştii poliţişti,detectivi sau alte profesii implicate în aplicarea legii, şi foşti ofiţeri de intelligence, constituie, în mare măsură, „nucleul dur” de personal al PSC. Creşterea ponderii PSC în conflicte armate, sau în securitatea internă a unor state, mai ales după 11 septembrie 2001, face ca tiparele stabilite pentru această industrie să se lărgească, inclusiv în ceea ce priveşte unele funcţii considerate suverane, ale statului şi marchează o schimbare profundă în monopolul violenţei, ca un răspuns la cererea pieţei. n cazul statelor, aceste companii sînt deseori folosite pentru a compensa lipsa unei capacităţi naţionale, deci, cu precădere în noile entităţi statale apărute în ultimul timp, sau „autonomii”. CMP furnizează servicii high-tech în domenii în care forţele armate nu îşi mai pot permite să instruiască personalul sau să ofere perspective atractive de avansare în carieră. În alte cazuri, PMC suplinesc o capacitate inexistentă. De exemplu, angajarea firmei israeliene Levdan i-a permis preşedintelui Republicii Congo-Brazzaville să creeze în 1994 o nouă forţă care a înlocuit unităţile militare fidele fostului preşedinte. Alte grupuri recurg la PMC pentru a-şi putea desfăşura activitatea în medii periculoase. PMC sînt potenţial utile ONU şi altor organizaţii internaţionale pentru că desfăşurarea lor ar stîrni mai puţine controverse politice decît decizia de a desfăşura trupe naţionale sub egida ONU. Această atitudine „civică” este valabilă şi în cazul „omului nou”, dependent de fotoliu şi televizor, care „adoră” să lupte prin intermediul altcuiva!

Se pune întrebarea firească: sînt PMC-urile mai rentabile decît forţele armate regulate? Datele privind rentabilitatea acestora nu sînt concludente. Angajaţii PMC „costă” destul de mult; salariile standard variază între 400 şi 1000 de dolari pe zi. Cei care susţin că PMC sînt mai rentabile decît armatele permanente se bazează de obicei pe următoarele argumente: – PMC pot angaja persoane care sînt adesea mult mai prost plătite; – guvernele nu sînt nevoite să ofere CMP beneficii ascunse, cum ar fi pensiile, îngrijiri medicale, condiţii de trai etc., deoarece acestea sînt de obicei incluse în contract; – PMC oferă posibilitatea creşterii rapide a forţei militare fără costurile implicate de întreţinerea pe termen lung a capacităţii militare; şi prin faptul că îndeplinesc misiuni necombative esenţiale, CMP dau forţelor armate posibilitatea de a se concentra pe misiunile de bază. Pe de altă parte trebuie luate în considerare şi următoarele argumente: – angajaţii PMC sînt, adesea, instruiţi pe spezele statului, ca membri ai armatelor naţionale; cînd pleacă la posturi mai bine plătite din sectorul privat, această pregătire este, de fapt, o subsidiere a operaţiunilor PMC; – practicile curente de subcontractare, în care un contract trece pe la mai multe firme diferite, poate reduce substanţial eficienţa sau duce chiar la pierderi.

Istoria este plină de mercenari, iar armatele naţionale par un scurt episod în serialul armatelor private! Războiul mercenarilor, numit și războiul libian, fost un conflict armat purtat pe teritoriul african, în Cartagina, între anii 240 și 238 Înainte de Hristos!, purtat între trupele regulate ale orașului-stat și milițiile mercenare ale armatei cartagineze, care se răzvrătise după sfîrșitul Primului Război Punic. Războiul, povestit de Polibiu în detaliu – şi denimit de acesta „război fără posibilitatea armistițiului”-, a fost caracterizat de cruzimea extraordinară desfășurată de ambele părți, de urcușuri și coborîșuri și de violența luptelor. Cartaginezii au reușit, în cele din urmă să anihileze milițiile rebele, procedînd la o represiune finală sîngeroasă. Liderii mercenari au fost uciși cu toții!

Unele date pe care le-am adunat între 2003 şi 2010, cît am fost corespondent de război în Iraq, spun că aici au luptat, la un moment dat, peste 120.000 de contractori, angajaţi în mai bine de 200 de companii! De-a lungul timpului însă, unele dintre aceste companii au devenit emblematice pentru tot ceea ce a mers prost în războiul din Iraq: extrem de scumpe, ineficiente, indiferente faţă de poporul iraqian. Astfel de companii s-au aflat în centrul celor mai mari scandaluri de război, de la abuzarea şi torturarea prizonierilor din închisoarea Abu Gharib şi pînă la deschiderea focului asupra civililor din piaţa Nissour din Baghdad. Iar cele mai crunte lupte din Iraq au pornit după ce soldaţi angajaţi ai acestor companii au fost ucişi la Falujah.

Contractorii Militari Privaţi, mulţi dintre cei pe care i-am cunoscut, sînt oameni onorabili! I-am întîlnit şi în Afghanistan şi în Syria! Fie că vorbim de lupta cu traficanţii de droguri sau de intervenţii în cele mai dure zone de conflict, aceste firme private de securtiate, cu sute de mii de angajaţi, au devenit indispensabile în războiul modern, hibrid, atunci cînd guvernele lumii nu doresc o implicare oficială în diferite operaţiuni sensibile. Iată, cîteva companii occidentale, prezentate de gigantul media „BusinessInsider”: G4S – Cu mai bine de 625.000 de angajaţi, este al doilea cel mai mare angajator privat din lume, diind depăşit doar de lanţul american de magazine Wal-Mart. O bună parte a afacerii este concentrată pe activităţi „de rutină” precum asigurarea securităţii în bănci, închisori şi aeroporturi, G4S joacă un rol important şi în zonele de conflict din întreagă lume. Grupul este prezent în peste 125 de ţări. Unity Resources Group – cu 1.200 de angajaţi în întreagă lume, firmă australiană are operaţiuni ample în Iraq, a oferit asistenţă în timpul alegerilor din Liban şi a ajutat marile companii petroliere să-şi scoată angajaţii din Bahrain în timpul protestelor violenţe. Erinys Internaţional – britanicii au fost angajaţi de Departamentul de Stat al SUA pentru diferite misiuni în Iraq. Una dintre cele mai mari misiuni ale companiei a presupus trimiterea a 16.000 de anagajati în 282 de puncte din Iraq, unde au păzit conducte şi puţuri petroliere, rafinării şi alte active legate de energie. Asia Security Group – a fost deţinută în trecut de Hashmat Karzai, vărul fostului preşedinte afghan Hamid Karzai, firmă este considerată o adevărată forţă în regiune, cu aproximativ 600 de ofiţeri de pază. DynCorp – a fost una dintre cele opt firme de pază private alese de Departamentul de Stat al SUA pentru a rămîne în Iraq după retragerea armatei americane. Grupul are operaţiuni în Africa, Europa de Est şi America de Sud. Are peste 10.000 de angajaţi. A participat la combaterea forţelor rebele din Columbia la începutul anilor 2000 şi la acţiuni anti-drog din Peru şi a fost trimisă pentru a dezarma luptătorii din Somalia, Liberia şi Sudan. Triple Canopy – alta dintre cele opt opt firme de pază private alese de Departamentul de Stat al SUA pentru a rămîne în Iraq după retragerea armatei americane. Aegis Defense Services – firma asigură protecţie pentru misiuni ONU şi ale autorităţilor americane. Cu 5.000 de angajaţi, are sedii în Afghanistan şi Bahrain şi oferă intervenţii de urgenţă, evalurea riscului şi sînt specializaţi în protejarea activelor petroliere. Defion Internaţional – cu birouri în Peru, Dubai, Iraq, Sri Lanka şi Filipine, firmă angajează şi instruieşte ofiţeri de protecţie, gărzi de corp, şoferi, şi specialişti în logistică, majoritatea recrutaţi din ţări aflate în curs de dezvoltare. Are contracte cu Departamentul de Stat al SUA. Academi – fostă Blackwater, devenită ulterior Xe Services şi, mai nou, Academi, firmă de pază operează una dintre cele mai mari şi mai complexe baze militare private din lume. Are aproximativ 20.000 de angajaţi, 20 de avioane şi o flotă de vehicule blindate de teren. Nu lipsesc canadienii de la Global, dar vine tare din urmă, concurenţa: Wagner! Este cunoscută acum şi în Ukraina, ca PMC Liga. Aceştia au fost utilizați ca “omuleţi verzi”, fără identitate, în conflicte oficiale și neoficiale, inclusiv în timpul anexării unei părți din Donbass în 2014. Contractorii Wagner au fost folosiți activ în timpul războiului din Syria, dar şi în Africa şi Venezuela, Libia, Republica Centrafricană și Mali. Potrivit informaţiilor, Wagner desfăşoară activităţi în 30 de ţări ale lumii!

În Ukraina se află din 2014, iar potrivit serviciilor ukrainene de informaţii, între contractorii Wagner ucişi pe teritoriul Ukrainei se află combatanţi francezi, anglo-saxoni sau syrieni!

Tema luptătorilor străini, şi a batalioanelor de voluntari, aflaţi de o parte şi de alta a principalilor combatanţi, este extrem de importantă şi de actuală în acst război din Ukraina. Dacă desluşim corect acest element tactic, în timp, putem concluziona cît timp va dura războiul şi dacă acesta se va transforma într-unul de gherilă, sau cum va evolua el, indiferent de acordurile politice de la un moment dat. Pentru că, intrarea în teatrul de operaţiuni a “voluntarilor” seamănă izbitor cu povestea dezastrului din Afghanistan, unde victoria mujahedinilor asupra armatei sovietice şi retragerea acesteia totală la 15 februarie 1989, a fost determinată de coalizarea facţiunilor mujahedine şi de cantitățile uriaşe de arme și alte materiale de război expediate rebelilor, prin Pakistan, de către Statele Unite și alte țări și de către musulmanii din întreaga lume. În plus, un număr nedeterminat de voluntari musulmani – denumiți popular „afgani-arabi”, indiferent de etnia lor, au călătorit din toate părțile lumii pentru a se alătura opoziției. Baza aducerii în Afghanistan a acestor luptători străini era fundaţia milionarului saudit Oussama Bin-Ladden. Baza – adică, Al Qaida!

Peste 20.000 de occidentali luptă de partea Ukrainei. Fără să pun la socoteală, voluntarii interni, despre care voi vorbi în continuare! O companie de recrutare pentru contractori privaţi din întreaga lume a anunţat în urmă cu o lună locuri de “voluntari” în Ukraina plătite cu 2000 usd/zi, sau 60.000 usd/lună. Astfel de tarife erau practicate în Iraq de contractorii care acţionau pe celebra “şosea a morţii”, care lega Aeroportul din Baghdad de Zona Verde. Evident, tariful anunţat este valabil pentru ţările de categoria 1, adică SUA, Marea Britanie şi Noua Zeelandă. Pentru contractorii din ţările aflate în altă categorie, precum România sau republica Moldova, salariile sînt semnificativ mai mici.

De cîţiva ani, dar mai cu seamă de la mizeria numită pompos “Primăvara Arabă”, Africa este noul “loc de joacă” al marilor puteri. Şi, evident, al PMC-urilor! În timp ce presa internațională continuă să se concentreze pe Grupul Wagner rusesc, numeroase companii de securitate din Occidentul LIberal, din Orientul Mijlociu și din Asia, mult mai puternice decît Wagner, au reușit să semneze contracte cu zeci de state africane. O tendință care, după abandonul Afghanistanului și Iraqului, nu poate decît să se intensifice! Pe Continentul african, PMC-urile oferă celui mai bun cumpărător capacități militare, logistice, de informații, de securitate cibernetică, precum și instrumente de propagandă. Acesta este un sector complex în care PMC-uri de diferite naționalități se pot ciocni prin antrenarea forțelor militare dintr-o anumită țară africană, sau pot lupta cot la cot într-o altă țară. Este cazul britanicei GPH LA ROLE Ltd., care zilele acestea a angajat mercenari români pentru Congo, în Goma, dar cu misiune tactică pe provincia Kiwu de Nord, ocupată de gruparea rwandeză M23!

Așa-numitele războaie proxy, prin procură, sînt un fenomen străvechi, practicat intens în perioada “războiului rece”, care în ultimii ani par să agraveze scenarii deja complicate, în loc să le rezolve. Din cauza valului jihadist din Sahel și a conflictelor continue pentru controlul resurselor naturale şi a materiilor prime, mai multe state africane au solicitat, sau au acceptat ajutorul PMC-urilor străine care pot fi plătite în numerar sau în concesii miniere. Amentum, un contractant de apărare al SUA, va sprijini Beninul în lupta împotriva terorismului islamic – a raportat presa din Benin și confirmat de PMC-ul american în decembrie, care a început să recruteze potențiali angajați în întreaga lume. Amentum va consolida răspunsul Forțelor Armate Benineze (FAB) poziționîndu-se nu doar în sudul țării, ci și în nord. În cazul Beninului, atacurile jihadiștilor au devenit de zece ori mai numeroase între iulie și decembrie 2022, comparativ cu aceeași perioadă din 2021. Mulți soldați beninezi au fost uciși în urma atacurilor jihadiste din nordul teritoriului, astfel încît moralul armatei locale este la pămînt, iar autorităţile au apelat la Amentum, care a mai cîștigat un contract și în Niger unde, în numele administrației americane, va avea misiunea de a furniza armatei locale 40 de vehicule capabile să reziste la explozia minelor antipersonal puse de militanții islamici.

În februarie, Amentum a cumpărat Pacific architects and engineers (PAE), o cunoscută PMC americană, care în trecut a avut clienți atît serviciile secrete americane, cît și Națiunile Unite și Ministerul Apărării britanic, în timp ce anul trecut discuta antrenamentul armatei nigeriene, ocupată să lupte cu jihadiștii Boko Haram. Un alt conglomerat de PMC-uri americane priveşte Grupul Constellis, fondat în 2003 de foști consilieri militari sau de la Casa Albă precum Tom Katis, ”părintele” PMC Triple Canopy, John Ashcroft, fost procuror general al SUA și amiralul Bobby Ray Inman, fost director al Agenţiei Naţionale de Securitate. Grupul Constellis a fost creat din fuziunea mai multor CM-uri, inclusiv Triple Canopy, Academi, deținută de binecunoscutul Erik Prince și Olive Group, fondat de generali israelieni! Toate companiile au experiență în state precum Republica Democratică Congo (RDC) – distrusă de colonialismul belgian! -, plină de grupuri armate care luptă pentru resursele naturale; Somalia, amenințată de jihadiștii al Shabaab, de diverse miliții de clan și de pirații din Oceanul Indian; Mozambic, unde în 2017 militanții islamici au ocupat nordul țării decapitînd și ucigînd mii de civili și soldați mozambicani, precum și mai mulți mercenari, în special ruși și sud-africani.

În septembrie 2016, Grupul Constellis a trecut sub controlul fondului de investiții Apollo Global Management. Unele PMC-uri oferă în țările cu risc agenți de securitate și mașini blindate pentru ambasade, organizații neguvernamentale, companii și locuinţe private. Este cazul GardaWorld, cu sediul în Montreal, Canada, ai cărei 120.000 de angajați lucrează în multe țări africane precum Burundi, Malawi, Rwanda, Zambia și Uganda. Cu toate acestea, GW este cunoscută publicului din România pentru incidentul din Zona Verde din Kabul, cînd mercenarii români neînarmaţi au demisionat, în urma unui atac al jihadiştilor la care nu au putut riposta! În 2015, GardaWorld a preluat PMC-ul britanic, Aegis Defense Services. Acesta este o legendă pe piaţa de mercenariat din lume! A fost fondat de Tim Spicer, fost CEO al Sandline International, o PMC născută din colaborarea cu Simon Mann, un mercenar britanic implicat în tentativa loviturii de stat din Guineea Ecuatorială din 2004 și al cărui fiu, Jack Mann, și-a fondat PMC-ul Alma Risk. Mann-fiul a fost reţinut în Malta, în timp călătorea spre Libia, împreună cu 15 dintre colegii săi.

Aceste PMC-uri sînt cunoscute pentru activitatea lor în primul rînd în Afghanistan și Iraq, apoi în Lybia, Somalia, Angola și Mozambic. Însă, activităţile lor din Africa, unde sînt adesea chemați de regimurile dictatoriale, sînt greu de urmărit. ”Majoritatea PMC-urilor ascund adevărata natură a activităților lor – spune un raport elaborat de Transparency International (TI) -. În acelaşi timp şi rolul lor în alimentarea corupției și a conflictelor în țări străine este mai puțin cunoscut”. Tocmai din acest motiv, odată cu prezența acestor companii în Africa, s-au intensificat şi criticile la adresa unui sector extrem de controversat, iar nigerianul Bankole Adeoye, comisarul Uniunii Africane (UA) pentru afaceri politice, pace și securitate, a lansat un apel pentru ”excluderea totală a mercenarilor de pe continentul african”, apel care nu este la “prima strigare”, iar cursa PMC-urilor spre Africa pare să fie abia la început!

Pe coasta somaleză, cauza pirateriei este determinată, în parte, de faptul că regimul de la Mogadishu nu a reuşit să împiedice pescuitul navelor străine în apele teritoriale ale Somaliei. Pescarii somalezi au căutat să-şi facă dreptate prin alungarea navelor străine. Prin poziţia Somaliei pe drumul comercial nautic aceşti pescari înarmaţi, care la început au căutat împiedicarea pescuitului ilegal în apele lor, nefiind sub control guvermnamental, au devenit o parte din ei, prin anii 1990, piraţi. Expertul kenian Andrew Mwangura afirmă că originea pirateriei se datorează 90 % pescuitului ilegal în apele somaleze! Atacurile piraţilor încep la Mogadishu (sudul Somaliei) şi se continuă spre nord în Golful Aden. Apoi, a apărut Al-Shabaab şi noile oportunităţi pentru Occidentul Liberal!

În Somalia, compania de dezvoltare globală Bancroft, cu sediul în SUA, a furnizat servicii armatei naționale, forțelor Uniunii Africane și membrilor antrenați ai Danab, o unitate militară somaleză însărcinată cu asasinarea militanților al Shabaab cu ajutorul armatei americane. Tot în Somalia, Secopex din Franța a discutat despre un contract cu conducerea politică și militară din nordul țării, după ce a lucrat pentru fostul președinte al Coastei de Fildeș, Laurent Gbagbo înainte de violențele din 2010 și arestarea ulterioară.

Companiile germane Asgaard și Xeless sînt legate de țări precum Sudan, Sudanul de Sud, Kenya, RDC, Nigeria, Somalia și Mauritania. Asgaard a dat naştere unui întreg scandal atunci cînd a fost de acord să ofere securitate, arme și muniție unui lord al războiului și politician somalez în timpul embargoului ONU asupra armelor asupra Somaliei.

Companiile spaniole Mitra, Geoacenter și Prosegur au experiență în lupta împotriva terorismului din Niger și au o bază în Africa de Sud.

Grupul de consultanță Omega este ukrainean și a lucrat în Mali și Burkina Faso, asigurînd deseori securitate în site-urile miniere, sau furnizînd escortă armată companiilor private străine.

Pe lîngă PMC-urile occidentale, mai există şi compania turcă Sadat, legată de președintele Recep Erdogan și aparent dornică să-și vîndă serviciile atît guvernelor, cît și rebelilor, în special în zonele de graniță ale Sahelului. Această PMC, capabilă să recruteze mercenari europeni și asiatici, a fost acuzată de ”sprijinirea grupărilor islamice împotriva terorismului de stat” și este suspectată că s-ar afla în contact strîns cu jihadiștii din Nigeria, Mali și Africa Centrală. Acuzaţii imposibil de verificat, atîta timp cît ele sînt formulate de organizaţii din Occidentul Liberal deranjat de prezenţa unor “intruşi” pe ceea ce ei consideră “spaţiul propriilor interese”. Grupul militar Sadat, compus din mercenari şi format după modelul armatei private a liderului de la Kremlin, Wagner, este folosit de preşedintele Turciei în războaiele din Syria şi Lybia, duse spun unii pentru restabilirea gloriei de altă dată a Imperilului Otoman, după cum scrie ziarul Adevărul. Sînt voci care spun că este cea mai puternică armată de mercenari din lumea islamică şi este condusă de un fost general bine pregătit, avînd la dispoziţia sa mii de luptători syrieni. Apropiet al Recep Tayyip Erdogan, generalul Adnan Tanriverdi are expertiză în toate artele întunecate ale războiului, de la sabotaj şi contra-insurgenţă pînă la asasinate, scrie, la rîndul său, „The Telegraph“. Generalii americani de la Comandamentul Africa al Pentagonului, într-un raport adresat guvernului SUA, au spus că armata privată Sadat operează în jur de 5.000 de mercenari syrieni – inclusiv „extremişti cu legături teroriste anterioare” – în Lybia. Contractorii angajați ar fi luptat pentru Guvernul Acordului Naţional (GNA), partea pe care Ankara o sprijină în războiul civil din Lybia. Raportul spune că mercenarii, presupuşi plătiţi şi îndrumaţi de cîteva zeci de instructori Sadat, au ajutat GNA să recupereze teritoriul de la Khalifa Heftar, puternicul om din epoca Gaddafi susţinut de rivalii Turciei, Emiratele Arabe Unite şi Egipt. Dar, susţine că mulţi dintre luptători au fugit. “Au existat rapoarte din ce în ce mai numeroase despre furturi, agresiuni sexuale şi conduite necorespunzătoare din partea acestor mercenari, ceea ce este probabil să degradeze şi mai mult situaţia de securitate”, se precizează în raportul Pentagonului.

Sadat Group, înfiinţat în 2012, spre deosebire de majoritatea PMC, care lucrează pur şi simplu pentru cel care oferă cel mai mult, are o ideologie: să instruiască armatele naţiunii musulmane pînă la punctul în care acestea să nu aibă nevoie de sprijinul occidental!

Însă, adevărata îngrijorare a diferitelor guverne occidentale, este faţă de PMC-urile care provin din China! Pînă acum, acestea au desfășurat mai ales operațiuni în sectorul maritim, protejînd echipaje și confruntîndu-se cu pirateria, dar mulți prevăd implicarea lor în securitatea diverselor state africane în care China a investit în ultimii ani zeci de miliarde de dolari… Să vezi atunci sancţiuni şi proteste la ONU, UE, …E a Occidentului LIberal utilizator al dublei măsuri!

WAGNER CUCEREŞTE SOLEDAR

BMTF, 11 ian – Patronul grupului de mercenari Wagner, Evgheni Prigojin, a declarat marţi seara că oraşul Soledar din estul Ukrainei a fost cucerit de oamenii săi după mai multe zile de lupte grele. Potrivit Reuters, Wagner este, la această oră, cea mai mare companie de tip PMC din lume care desfăşoară operaţiuni militare private în Africa, Asia şi Europa. La începutul anului 2023, Agenţia de Presă Reuters a plasat compania rusă în fruntea unui top al acestui tip de companii, cu peste 20.000 de angajaţi angrenaţi în mai multe conflicte armate, din Sahel, Congo, pînă în Lybia, Syria şi Ukraina. Astăzi, Wagner reprezintă ceea ce reprezenta, în urmă cu exact 20 de ani, BlackWather, deşi fondatorul companiei, Evgheni Prigojin (E.P.) nu are un trecut la fel de glorios precum cel al lui Erick Prince (E.P.), fost puşcaş marin, chiar dacă poartă aceleaşi iniţiale!

Potrivit informaţiilor operative, Wagner a cucerit oraşul Soledar şi a securizat minele de sare care, potrivit zvonurilor şi propagandei vor fi administrate de companiile lui Prigojin.

Un grup de soldaţi ukraineni continua să fie încercuit în centrul acestui oraş cheie, a mai spus Evgheni Prigojin. „Numărul prizonierilor de război va fi raportat mîine”, a adăugat el.

Soldaţilor ukraineni încercuiţi li s-a dat un ultimatum să se predea pînă la miezul nopţii, a anunţat pe Telegram grupul Wagner.

Informaţiile nu au putut fi verificate în mod independent şi, iniţial, nu a existat un comentariu din partea ukraineană, dar ministrul afacerilor externe al Ukrainei, Dmitro Kuleba, a declarat într-un interviu pentru National Public Radio (NPR) din Statele Unite că preşedintele rus, Vladimir Putin, nu mai are decît o singură variantă în războiul declanşat împotriva Ukrainei – înfrângerea, dar nu vrea să o accepte. „Cînd privesc acum spre cîmpul de luptă şi situaţia actuală, cred că Putin nu are prea multe opţiuni. De fapt, cred că are o singură opţiune, dar nu vrea să o accepte. Iar această opţiune înseamnă pierderea războiului. Dificultatea şi tragedia acestui moment constă în faptul că (Vladimir Putin, n.r.) nu vrea să înfrunte adevărul şi să caute o cale de ieşire. În schimb, aruncă în luptă tot mai multe resurse şi, cel mai important, resurse umane, încercînd să cîştige cu orice preţ. Totuşi, acest lucru nu se va întîmpla. El nu va cîştiga” – a declarat şeful diplomaţiei ukrainene.

Potrivit lui Kuleba, adevărata victorie pentru Ukraina va fi considerată restabilirea integrităţii sale teritoriale în cadrul graniţelor recunoscute la nivel internaţional. De asemenea, ministrul a menţionat că ukrainenii vor continua lupta împotriva agresorului. „Depinde de Guvernul SUA şi de alţi parteneri ai Ukrainei, cît timp ne vor sprijini. Dar noi ne-am făcut alegerea, am luat o decizie. Ne vom lupta cu invadatorul rus pînă la ultima suflare” – a subliniat Kuleba.

Nici un comentator sau sau lider de opinie al propagandei anti-Kremlin nu spune, însă, că pierderea războiului de către Rusia ar însemna izgonirea acesteia din Europa după 300 de ani, fapt inadmisibil şi de neacceptat pentru Rusia. Alungarea Rusiei din Ukraina va pune capăt statutului Rusiei de putere euro-asiatică, obligînd-o, după 300 de ani, să rămînă un jucător geo-politic doar în Asia. Greu de crezut!

Localitatea Soledar, ţintă a unor atacuri susţinute şi puternice din partea forţelor ruse în ultimele zile, face parte din linia de apărare ukraineană din faţa zonei urbane Sloviansk şi Kramatorsk, în regiunea Donbas.

Din punctul de vedere al Rusiei, cucerirea acestei zone ar fi un pas semnificativ spre a prelua controlul asupra întregii regiuni Donbas, unul din scopurile declarate ale Kremlinului în acest război.

WAGNER, CEL MAI PUTERNIC GRUP DE MERCENARI DIN LUME

BMTF, 6 ian – Statele Unite sînt de părere că aliatul preşedintelui rus Vladimir Putin, Evgheni Prigojin, fondatorul celui mai puternic grup de mercenari din lume, grupul Wagner, este interesat să preia controlul asupra minelor de sare şi ghips din apropierea oraşului ukrainean Bahmut, informează vineri Reuters, citată de Agerpres, după modelul companiilor occidentale care au acţionat în ultimii 20 de ani în Iraq sau Afghanistan.

Conform unei declaraţii făcute joi de un oficial al Casei Albe, există indicii că motive de natură financiară determină „obsesia” Rusiei şi a lui Prigojin pentru cucerirea Bahmutului, a adăugat oficialul.

SUA au acuzat anterior mercenarii ruşi că exploatează resursele naturale din Republica Centrafricană, Mali, Sudan şi din alte părţi pentru a ajuta la finanţarea războiului din Ukraina, acuzaţie respinsă de Rusia.

Evgheni Prigojin, care a fost sancţionat de ţările occidentale, şi-a luat rămas bun joi de la foşti condamnaţi amnistiaţi şi eliberaţi, care şi-au încheiat contractele în Ukraina, şi i-a îndemnat să evite tentaţia de a ucide cînd se întorc în viaţa civilă.

Conform sursei citate, din totalul celor aproape 50.000 de mercenari, grupul Wagner a suferit pierderea a peste 4.100 de luptători şi rănirea altor 10.000. Peste 1.000 de mercenari au murit în perioada dintre sfîrşitul lunii noiembrie şi începutul lunii decembrie în apropiere de Bahmut, oraş pe care forţele ruse încearcă fără succes să îl cucerească din vara anului trecut.

Casa Albă a anunţat la sfîrşitul lunii trecute că grupul de mercenari Wagner a preluat un transport de arme din Coreea de Nord pentru a ajuta la întărirea forţelor ruse în Ukraina, un semn al extinderii rolului său în acest conflict.

Pe de altă parte, zilele trecute, colonelul în retragere Andy Milburn, fondatorul și liderului grupului de mercenari din Ukraina Mozart (conceput în martie 2022 în contrapartidă cu Wagner) a declarat în cursul unui interviu de 3 ore pe youtube, care a dispărut, că, citez aproximativ: “Ukraina are o conducere coruptă și bolnavă și că atrocitățile împotriva prizonierilor de război ruși sînt la ordinea zilei, armata ukraineană încălcînd astfel Convenția de la Haga. Hmmm. Nu mi-aș fi imaginat așa ceva! Am crezit că Ukraina e o floare care dorește democrație și libertate iar singurii răi din peisaj sînt desigur, rușii…

DACĂ NU DESCHIDEM OCHII LA TIMP…

BMTF, 5 ian – Pentru popoarele Europei, speranțele au fost măturate în 2022 de invazia Rusiei în Ukraina, iar pentru 2023 perspectivele nu sînt prea optimiste, ba chiar întunecate. Crizele, chiar dacă sînt de natură foarte diferită, se succed, iar războiul din Ukraina nu face altceva decît să probeze credibilitatea liderilor care promit rezolvarea acestora. Securitatea mondială a fost în mintea tuturor în 2022, cu zone de conflict active în multe părți ale lumii și tensiuni internaționale crescînd în altele. În același timp, multe dintre tensiunile nerezolvate au erupt din nou în sud-estul Europei. La începutul anului 2023, continentul se confruntă cu vremuri incerte, iar România nu face excepţie.

Dacă am fi dat atenţie mai mare ştirilor şi informaţiilor internaţionale, am fi putut anticipa o parte, cel puţin, a evoluţiei situaţiei de pe mapamond, cu cel puţin cinci ani înainte. Dar, cum România şi românii nu sînt interesaţi de politica externă, doar dacă britanicii fraţi Tate fac bani de pe urma curviştinelor mioritice, informaţii legate de doctrine de securitate şi luări de poziţie sînt mai puţin interesante.

Ce ne spune începutul de an 2023? Că PIB-ul Ukrainei a scăzut cu 30,4% în 2022, cel mai semnificativ declin anual din ultimii peste 30 de ani, din cauza războiului cu Rusia, a anunţat joi ministrul Economiei, Iulia Sviridenko, transmite Reuters. Mult prea puţin, spunem noi, comparativ cu gradul de victimizare mediatică la care s-a supus Statul ukrainean! Sviridenko, care este şi prim vicepremier, a precizat că economia ukraineană a suferit cele mai semnificative pierderi de la cîştigarea independenţei faţă de Uniunea Sovietică, în 1991, deşi declinul a fost mai redus decît se estima iniţial. Oficialul a adăugat că atacurile ruseşti asupra infrastructurii energetice continuă să pună presiune asupra activităţii economice şi a încrederii populaţiei.

Ce ne spune această declaraţie? Că pe moment Ukraina are posibilitatea să-şi plătească achiziţiile uriaşe de arme şi muniţii furnizate de Occident! A fost, mai degrabă, un mesaj liniştitor faţă de creditorii războiului! Neliniştitoare a fost ştirea publicată în urmă cu cinci ani de Agenţia Naţională de Presă AGERPRES despre Strategia de Securitate a Statelor Unite şi poziţiile Rusiei şi Chinei faţă de acest document mai tare decît preşedinţii!

Kremlinul a denunţat caracterul imperialist al noii strategii de securitate a Statelor Unite ale Americii, acuzînd Washingtonul că se agaţă de o lume unipolară, în timp ce Beijingul a criticat mentalitatea de Război Rece a administraţiei SUA, reieşită din acelaşi document, transmitea AFP, preluată de Agerpres.

“Caracterul imperialist al acestui document este evident, la fel ca şi refuzul de a renunţa la o lume unipolară, un refuz insistent, a afirmat purtătorul de cuvînt al Kremlinului, Dmitri Peskov, într-o declaraţie de presă. Autorităţile ruse nu pot accepta ca ţara să fie tratată drept o ameninţare pentru securitatea Statelor Unite, a adăugat Peskov.

Documentul referitor al strategia de securitate naţională a SUA, difuzat de Casa Albă, afirmă că Rusia încearcă să slăbească influenţa americană în lume şi să creeze diviziuni cu aliaţii şi partenerii noştri.

La prezentarea strategiei, preşedintele Donald Trump a trimis însă semnale discordante, calificînd Rusia şi China ca puteri rivale ale SUA, care încearcă să pună la îndoială influenţa, valorile şi bogăţia Americii, el declarîndu-şi însă imediat voinţa de a construi parteneriate grozave cu aceste state.

Documentul difuzat de Casa Albă cu puţin timp înaintea discursului prezidenţial adopta un ton chiar mai ofensiv faţă de Rusia şi China, acuzîndu-le că subminează securitatea şi prosperitatea SUA!

Noua strategie americană a fost denunţată şi de Beijing, care a criticat mentalitatea de Război Rece a Washingtonului. Insistăm pe lîngă Statele Unite să înceteze să deformeze în mod voluntar intenţiile strategice ale Chinei, precum şi să-şi abandoneze conceptele depăşite, precum mentalitatea de Război Rece, a declarat Hua Chunying, purtătoare de cuvînt a Ministerului de Externe de la Beijing. Dacă nu, nu vor face decît să aducă prejudicii celorlalţi şi lor însele, a subliniat ea. China nu va încerca niciodată să se dezvolte sacrificînd interesele celorlalte ţări. În acelaşi timp, nu va renunţa niciodată la drepturile şi interesele sale legitime, a replicat purtătoarea de cuvînt a Ministerului de Externe”.

Interesant, nu? Semnele unor zori noi! Cum semne ale unor zori noi, nu neapărat senine, reprezintă şi informaţia referitoare la deţinuţii graţiaţi pentru că au luptat în Ukraina. Azi, în Rusia, mîine peste tot unde este nevoie, precedentul (Kosovo!) fiind creat.

Primul grup de deţinuţi ruşi, care a luptat în Ukraina, în cadrul grupului Wagner, a fost graţiat, după încheierea unui contract pentru o perioadă de şase luni, a declarat fondatorul grupului Wagner, Evgheni Prigojin, după cum a relatat Agenţia de presă RIA NOVOSTI. După cum notează agenţia, cu referire la fondatorul grupului Wagner, din primul grup au făcut parte aproximativ 20 de foşti deţinuţi. Nu au fost divulgate numele lor, nici motivul pentru care au fost condamnaţi. Anularea condamnărilor este confirmată doar de declaraţiile lui Prigojin.

Agenţia de presă RIA NOVOSTI a publicat şi un videoclip, în care omul de afaceri dă mîna cu nişte persoane îmbrăcate în haine de camuflaj şi le felicită pentru încheierea contractului. ”Şi-au îndeplinit contractul cu demnitate şi corectitudine, fiind unii dintre primii… primii. Şi-au îndeplinit misiunea, au muncit cum puţini oameni muncesc… Societatea ar trebui să-i trateze cu cel mai profund respect, iar ei nu ar mai trebui să încalce legile”, a spus omul de afaceri în videoclip. Prigojin şi-a amintit şi de unul dintre prizonierii care a stat în detenţie treizeci de ani şi care a murit eroic într-un atac comis împotriva adversarilor. Cînd a fost întrebat ce vor face mercenarii după plecarea de pe front, acesta a răspuns că se vor întoarce pentru a-şi continua munca şi viaţă. La sfîrşitul videoclipului, Prigojin face apel la foştii deţinuţi, dintre care unii stau în faţa lui în cîrje şi în scaune cu rotile, să nu bea prea mult, să nu consume droguri, să nu violeze femei şi să nu exagereze cu fumatul.

Faptul că grupul Wagner recrutează în mod activ deţinuţi pentru a-i trimite în războiul din Ukraina a fost relatat de mass-media încă din vara lui 2022. În septembrie, a apărut un videoclip, în care Evgheni Prigojin le propune condamnaţilor din colonia Mari El să devină mercenari. De la începutul recrutării, au fost raportate mai multe decese sau crime comise de deţinuţi pe front. După cum a menţionat Mediazona, în septembrie-octombrie, numărul deţinuţilor din coloniile corecţionale ruseşti scăzuse cu 23 de mii de persoane – mai mult decît în urma amnistiilor din ultimii ani. Publicaţia a asociat această reducere cu recrutarea lor de către grupul Wagner. Recrutările din penitenciar reprezintă o eludare a legii ruseşti, dar este un precedent pentru orice clasă politică aflată pe lîngă valorile democraţiei. Inclusiv cea românească!

DE LA EXTAZ, LA AGONIE

O mare însufleţire a cuprins ambele maluri ale Prutului în preajma zilei de 1 Decembrie. Ziua Naţională a românilor. A României Mari, chiar dacă Banatul întîrzia un an de la acest moment istoric. Se părea că re-unirea cu Moldova este mai aproape ca oricînd în ultimii 30 de ani. Oamenii simpli vorbeau deschis despre şansa noastră istorică, despre voinţa celor despărţiţi arbitrar de un rîu şi de istorie. Oficialităţile nu mai pregetau în manifestări culturale şi declaraţii politice. Presa şi reţelele de socializare rostogoleau subiectul frenetic şi electrizant. Pe surse, erau voci care spuneau că acum este momentul prielnic pentru realizarea visului de veacuri al românilor susţinut şi de cancelariile importante ale Vestului, precum în urmă cu 104 ani! Vizita Maiei Sandu la Bucureşti a prilejuit lansarea informaţiei potrivit căreia preşedinta de pe Bîc i-ar fi cerut lui Iohannis de la Sibiu să se unească… Iohannis a mustăcit văzîndu-se în chip de Ferdinand Întregitorul. Statele Unite, se zvoneşte, că ar pune umărul la această reconstrucţie naţională cu bucuria avansării NATO în coasta Rusiei. Războiul din Ukraina este o oportunitate fantastică pentru poporul român. La Chişinău, Parlamentul a marcat Ziua Naţională a României cu un fast ce nu s-a văzut în ultimii 30 de ani şi cu declaraţii politice demne de paşoptismul renăscut. Aflat la Łódź, împreună cu miniștrii de externe și înalți oficiali din întreaga regiune OSCE la cel de-al 29-lea Consiliu al miniștrilor afacerilor externe, la invitația președintelui în exercițiu al organizației, ministrul afacerilor externe al Poloniei, Zbigniew Rau, ministrul moldovean de externe, Nicu Popescu – proaspăt ieşit din malaxorul discuţiilor Ministerialei NATO de la Bucureşti – nota: “Delegațiile Republicii Moldova și României, împreună de 1 decembrie, la reuniunea ministerială a Organizației pentru Cooperare și Securitate în Europa au marcat Ziua Națională a României, întărind comunitatea de istorie, cultură și limbă care ne unește în drumul nostru ireversibil spre Uniunea Europeană. O altă veste excelentă a venit de la Rabat, unde Comitetul UNESCO pentru salvgardarea patrimoniului cultural imaterial a adoptat decizia privind înscrierea elementului Arta cămășii cu altiță – element de identitate culturală în România și Republica Moldova pe Lista reprezentativă a patrimoniului cultural imaterial al umanității”. Adică, astrele s-au aliniat, războiul din Ukraina a deschis uşa Republicii Moldova spre Uniunea Europeană şi NATO, drumul cel mai scurt fiind prin unirea cu România, iar la Chişinău există un preşedinte şi un guvern pro-european care împing căruţa politică în această direcţie!

În România, nu doar cei care-şi revendică teritoriul strămoşesc de la Porto la Gudjarat, trecînd prin Căuşeni – fosta capitală a Hoardei Bugeacului, a tătarilor nogai dependentă faţă de Hanatul Crimeii – au omis amănuntul că Moldova, într-un fel sau altul, s-a aflat 200 de ani sub ruşi, nu 50 precum Germania de Est! La Chişinău, catastrofa economică i-a făcut pe oameni să spună, precum colegul meu răposat Gabi Ştefănescu: “nu mă interesează ce steag flutură pe primărie, cînd copiii mei mor de foame”. Pentru că, realitatea din stînga Prutului este cruntă. Potrivit economiştilor, 25% din populaţia Republicii Moldova se află într-o sărăcie lucie. La fel ca în poveştile lui Ispirescu, nu au după ce bea apă! 50% este formată din clasa mijlocie de jos care este, de cîteva luni, în stare de şoc şi mărturiseşte că nu ştie cum trece iarna! Dacă pînă în 2010, procentul moldovenilor care-şi doreau unirea cu România era de 3%, în ultimii 10 ani el a crescut la aproape 40%!!! Record absolut! Un adevărat film de Crăciun, la Diva!

Din păcate, realitatea este alta, iar emoţiile şi entuziasmul întunecă raţiunea!

Sigur, moldovenii se află într-o situaţie delicată. Mai degrabă supravieţuiesc decît trăiesc. Cei care şi-au dorit Occident şi o viaţă altfel, au plecat de mult. Cei mai modeşti, au rămas. Sînt mulţi care nu vor DisneyLand ci se mulţumesc cu LunaParc. Cei ce-şi doresc tihnă se bucură de soare prin parcurile Chişinăului, cei entuziaşti şi-au obţinut cetăţenia română, paşaport românesc şi cutreieră nestingheriţi Europa. Unii au obţinut greu cetăţenia şi paşaportul. Unii după opt ani de aşteptare! Alţii, mai descurcăreţi, precum ruşii din tată în fiu, deloc vorbitori de limbă română, au primit-o mai repede! E plin de ruşi/români la Huşi! Deţin apartamente şi afaceri în jumătate din oraş. E doar un exemplu! Ei sînt cei care au putut să dea şpagă 1000 de euro pentru un loc mai în faţă pe listele de aşteptare la Consulatul românesc unde, într-o perioadă, banii nu aveau miros şi nu făceau deosebirea între limba rusă şi cea… moldovenească! Deci, cine şi-a dorit Occident, şi-a îndeplinit dorinţa în 30 de ani! Cei care-şi doresc astăzi unirea cu România sînt cei apăsaţi de greutăţi şi probleme. Au fost doi ani de pandemie, o secetă devastatoare în agricultură, inflaţia de 30% şi explozia preţurilor şi, acum, războiul care a scumpit energia electrică şi gazul. Din 10 tineri pe care i-am întrebat, în centrul Chişinăului, ce cred despre unirea cu România, toţi 10 au zîmbit şi mi-au spus că nu au nici o idee, nu-i interesează!

De la începutul războiului din Ukraina au trecut 10 luni. Aproape. După 10 luni, un sondaj de opinie arată că 35% dintre moldoveni sînt de partea agresorului rus în această situaţie. Preşedinta Maia Sandu şi întreaga clasă politică aflată la conducere, la Chişinău, se poziţionează de partea lui Zelensky şi a Ukrainei, condamnînd Rusia. Sînt invitaţi, la pachet să adere la Uniunea Europeană. Ukraina cam strîmbă din nas, ea, o primadonă nu prea ar vrea să stea alături de ruda săracă de la ţară, cu călcîiele crăpate în converşii plimbaţi pe la LowCost. Dar, acceptă! Maia Sandu face un tur de forţă prin cancelariile europene, şi nu numai, cu un discurs pro, dar împănat cu accente liric-lacrimogene: “Moldova este o ţărişoară paşnică, săracă, vai mama ei, etc”. Se promit marea cu sarea, bani care să ajute populaţia cu subvenţii să plătească costul aberant al energiei electrice şi să nu trîntească Guvernul Gavriliţă. România se face luntre şi punte şi acoperă 90% din necesarul de energie electrică al Moldovei la un preţ de trei ori mai mic decît cel livrat populaţiei autohtone! Plus alte alea, între care 130.000 de metri cubi de lemn de foc, pentru care ocoalele silvice nu mai taie pentru localnici. Direcţia Silvică Reşiţa are în plan să livreze 25.000 de metri cubi, din cei 130.000! Chiar şi în aceste condiţii, energia electrică livrată populaţiei de peste Prut este de 6 ori mai scumpă decît cea produsă în Transnistria, la Cuciurgani! Un calcul simplu arată că centrala din Transnistria vinde energie electrică cu un preţ ce reprezintă 10% decît îl cumpără românii de la Enel, de exemplu! Cuciurganiul funcţionează exclusiv pe gaz! Gaz rusesc! Şi de aici, încep alte complicaţii…

Întregul balet al oficialilor moldoveni pe la Bucureşti şi prin Europa a fost să convingă Vestul de nevoia Moldovei de a se rupe de energia rusă. Ruşii folosesc energia – gazul şi electricitatea – ca pe o unealtă de şantaj faţă de Moldova, clama preşedinta maia Sandu. Adevărat! Prin intermediul gazului au reuşit să construiască o sumedenie de partide şi lideri politici. Cine are impresia că doar comunişti, habar nu are pe ce lume trăieşte! Şi, dacă ruşii sînt diabolici, şi sînt!, nu ar fi exclus să vedem că şi elemente din PAS sînt ancorate la dana Kremlinului! Pentru că, nu-i aşa, de ani de zile se spune: dacă ruşii vor să facă rău României, forţează unirea cu Republica Moldova… Dar, să revin! Aşa de tare s-a desprins Moldova de influenţa Rusiei, că la negocierile cu Transnistria din 3 decembrie, întreaga cantitate de gaz livrată de Gazprom, 5,7 milioane mc/luna decembrie, a fost oferită republicii separatiste în schimbul a 50% din necesarul de consum al Republicii Moldova pe luna decembrie. Oficialii spun că e o afacere bună şi speră să prelungească înţelegerea cel puţin pînă în martie. Cuciurganiul livrează curent cu aprox 70 de dolari Mwh! Trei zile, ca în poveste, a durat euforia Unirii, care s-a transformat în valuri de indignare. Deputatul Ana Guţu sintetizează această indignare şi scrie, cu subiect şi predicat, ce nu reuşeşte nici un politician să îngaime în 30 de ani. De pe nici un mal al Prutului: “Tranzacția din sera de 3 decembrie 2022 între Energocom-ul moldovenesc și Centrala electrică de la Cuciurgani – a se citi între guvernul PAS al Republicii Moldova și pseudo-guvernul separatist de la Tiraspol – a spulberat visul optimist de a ne rupe energetic odată pentru totdeauna de Rusia. Experții au demonstrat prin cifre că cetățenii Republicii Moldova sînt în pierdere, că industria relansată din stînga Nistrului va menține în viață regimul separatist, iar locuitorii din teritoriul secesionist o vor duce bine ca pînă acum, fără a plăti pentru gazele rusești consumate, datoria căzînd pe umerii malului drept al Nistrului. Imediat s-au infamat rețelele de socializare. Unii cer demisia ministrului Spânu, alții jubilează că vor avea energie electrică mai ieftină – fiecare apăsînd pe butonul argumentativ de care dispune la nivelul materiei sale cenușii. Din tot acest scandal (căci este un scandal!) e cazul să punctăm următoarele: problema contractelor încheiate între malul drept și malul stîng al Nistrului (atenție la ce termeni am ajuns…) cu privire la furnizarea energiei electrice este una eminamente politică. Și această problemă se rezumă la o întrebare foarte concisă și clară, care cere un răspuns la fel de concis și foarte clar: Republica Moldova vrea să adere la UE sau să se unească cu România CU SAU FĂRĂ ZONA SEPARATISTĂ DIN STÎNGA NISTRULUI? Vom aminti aici că RASS Moldovenească a fost special creată în 1924 în coasta României Mari pentru a destabiliza administrația românească în Basarabia. Mai mult, acest teritoriu, de fapt, nici nu era cazul să fie inclus în cel constituțional independent declarat la 27 august 1991. De la războiul de pe Nistru din 1992 nici o guvernare pînă acum nu a avut vreo soluție viabilă pentru încorporarea Transnistriei în Republica Moldova. Or, astăzi, a dori să rezolvi conflictul separatist din stînga Nistrului prin integrarea acestui teritoriu în Republica Moldova înseamnă, de fapt, recrearea Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești. E lesne să înțelegem – alipirea Transnistriei la Republica Moldova, cu orice condiții (federalizare, autonomie, sau alte ”statute speciale”) înseamnă aruncarea Republicii Moldova înapoi în timp cu 60-70 de ani. Cei circa 400 000 de cetățeni, mulți din ei cetățeni ai Rusiei, vor vota mereu partide pro-ruse. Visul european și românesc, abia înfiripat între Prut și Nistru, se va spulbera ca fumul. Astfel, răspunsul meu la întrebarea ”Cu sau fără Transnistria în România și UE” este unul nepopular, rejectat la moment de majoritatea politicienilor, dar unicul valabil, spre decepția (dar și ignoranța) multora: Republica Moldova trebuie să-și vadă de viitorul său euroatlantic/românesc FĂRĂ TRANSNISTRIA. Românii (foarte puțini, de altfel) care au mai rămas în stînga Nistrului, la buna dorință de a se muta cu traiul în dreapta Nistrului, trebuie să beneficieze de programe ale statului Republica Moldova, care să le asigure gratuitatea mutării pe malul drept, cu asigurarea de locuințe, locuri de muncă, asigurări sociale, economice, medicale etc. Zona separatistă din stînga Nistrului trebuie declarată drept zonă de ocupație rusească și să fie transformată în non-teritoriu, fără statut, sub controlul instituțiilor internaționale. Orice cooperare economică trebuie sistată între malul drept și malul stîng al Nistrului. Dacă această soluție (repet, unica viabilă politic,economic și social) nu este asumată de guvernarea/guvernările de la Chișinău – cetățenii de pe malul drept al Nistrului vor plăti mereu oalele sparte ale republicii sheriff, iar ”băieții șmecheri” se vor face miliardari grație schemelor energetice, și, nici o luptă împotriva corupției nu va învinge tentația politicienilor venali de a se îmbogăți pe seama separatismului. Este trădare ceea ce a făcut ministrul Spânu? Da, este. A făcut-o pe cont propriu? Nu, nu cred. Cu siguranță, și președinta Maia Sandu, și premierul Natalia Gavriliță au fost la curent și au aprobat acest pas. De ce? Deoarece au mizat pe bucuria majorității cetățenilor, că se va ieftini energia electrică, și, poate va crește în sondaje partidul de la guvernare. În același timp, cum pot ei să procedez altfel, dacă, dînșii afirmă milos că și în stînga Nistrului ”sunt cetățeni ai Republicii Moldova”, iar ”acest teritoriu aparține de drept Republicii Moldova”. Deci, guvernarea PAS, cea care a promis independența energetică a Republicii Moldova, după eforturi enorme de sprijin din partea partenerilor de dezvoltare, a României și UE, a căzut, inevitabil, în discursul politic tradițional al tuturor guvernărilor precedente: cu Rusia, cu Transnistria, dar și cu UE, și cu România pe post de donatori generoși pentru un stat falit, corupt, cerșetor și inept”.

Genial textul Anei Guţu! De aceea, l-am inclus aici! Această situaţie îmi aminteşte de o replică a regretatului preşedinte al PNŢCD Caraş-Severin, Solomon Luminosu, deţinut politic, cînd i-am reclamat acte grave de corupţie în partid: “Domnu Balint, o mînă spală pe alta şi amîndouă obrazul”, mi-a spus fostul deţinut politic. Replica m-a lecuit definitiv de politica românească! Sigur, pot crede că decizia PAS de a mai prelungi viaţa republicii separatiste cu cîteva luni a fost luată şi din motive umanitare, şi din motive de presiune a unor grupuri de interese transpartinice care au luat prizonier statul, dar şi din LUCIDITATE! După şocul preţurilor “democratice şi europene” la energia electrică, probabil, dregătorii moldavi care s-au autopropus parteneri la petrecerile bogaţilor aroganţi ai Europei, şi-au amintit vorbele de la mămuca şi de la bunelu: dacă nu te mănîncă în cur, nu te scărpina în public! Are nevoie stringentă Moldova prezentată în primele paragrafe, de circul din ultimele luni? Nu are! Şi îmi cer iertare faţă de amicii mei, Andrei Captarenco & Co, oamenii lucizi, vizionari şi pro-atlantişti de la Chişinău, pentru o astfel de afirmaţie! Ţin doar de aroganţă şi de bun simţ! Depinde cu cine te măsori. Care-ţi sînt reperele… 10 generaţii, de acum în colo, moldovenii vor fi tot populaţie second-hand în Europa! Fericirea nu se măsoară în eticheta pompei care-ţi bagă gaz pe ţeavă! Dar, mai am o informaţie! Potrivit fostului vice-premier cu integrarea, Alexandru Flenchea, gazul livrat de Chişinău Tiraspolului pentru producerea de energie electrică, nu este asumat de nici o parte. Deci, nu plăteşte nimeni? Sînt alte datorii la Gazprom care-i vor putea face pe ruşi să oprească gazul de… 24 ianuarie! Alte complicaţii!

Şi ar mai fi UTA Găgăuzia! O altă scorneală care poate trezi în pumni din visul Unirii cu România! Transnistria şi Găgăuzia sînt două teme pe care oficialii de la Bucureşti habar nu au cum le vor gestiona vreodată! Deocamdată, negocierile între Chişinău şi Tiraspol par nişte amicale la bere. Par, zic, pentru că sînt convins că nu e aşa! Totuşi, seamănă mai mult cu negocierile purtate cu o organizaţie teroristă, decît cu un teritoriu pe care vrei să-l re-integrezi! Îţi mai dau un elicopter şi bani, dacă eliberezi bătrînii şi copiii! Cam acaolo sîntem, dincolo de faptul că Ministerul de Externe de la Bucureşti finanţează seminarii de reintegrare economică a celor două maluri ale Nistrului. Asta în paralel cu mişcarea anti-Lukaşenko din Belarus!

Închei cu o referire la maratonul diplomatic al ministrului de externe Nicu Popescu, care zice pe FB: “În aceste momente de cumpăna pentru țara noastră și regiune este mai important ca niciodată să ne asigurăm de sprijinul și solidaritatea partenerilor noștri – cei care susțin libertatea și europenitatea noastră… În debutul întrevederii cu ministrul afacerilor externe și comerțului al Ungariei, Péter Szijjártó, am semnat Memorandumul de înțelegere privind cooperarea în cadrul Programului Stipendium Hungaricum pentru anii 2023 – 2025. Documentul prevede oferirea în fiecare an cîte 40 de burse repartizate pentru diferite cicluri de studii: 25 pentru studii de licență, 10 pentru studii de masterat și 5 pentru studii de doctorat.

Aţi înţeles, nu? La mulţi ani, România Mare!

FĂRĂ GARANŢII DE SECURITATE PENTRU RUSIA NU EXISTĂ PACE ÎN ACEST SECOL?

BMTF, 5 nov – Propunerea preşedintelui francez Emmanuel Macron ca Rusia să primească garanţii de securitate în cadrul unor viitoare negocieri menite să pună capăt războiului din Ukraina a fost primită duminică cu critici puternice la Kiev şi în statele baltice, relatează publicaţia Financial Times, citată de Agerpres, în contextul în care tocmai aceste garanţii reprezintă MOTIVUL şi MOTORUL războiului din Ukraina!

Tema acestor garanţii de securitate a fost avansată de Moscova la sfîrşitul anului trecut, solicitare care apoi, pînă la invazia pornită de Rusia asupra Ucrainei în februarie, a făcut obiectul unor tratative diplomatice intense şi în cele din urmă eşuate, Washingtonul considerînd inacceptabile cererile Moscovei. Rusia a solicitat în special retragerea infrastructurii militare a NATO pe poziţiile precedente anului 1997 – adică înaintea extinderii Alianţei către Est – şi promisiunea că nu va mai exista nici o nouă extindere a NATO către statele foste sovietice, mai ales către Ukraina. Şeful statului francez a explicat că a a avut un schimb de idei cu preşedintele american Biden despre „arhitectura de securitate în care dorim să trăim mîine„.

Pentru că „unul din punctele esenţiale” pentru Vladimir Putin „este teama că NATO va veni la uşa sa, este desfăşurarea de arme care poate ameninţa Rusia”.

„Acest subiect va face parte din subiectele pentru pace. Cum ne protejăm aliaţii şi statele membre (ale NATO) oferind Rusiei garanţii pentru propria sa securitate în ziua în care aceasta se întoarce la masa” negocierilor, a argumentat preşedintele francez.

Această temă a fost acum readusă în atenţie de preşedintele francez Emmanuel Macron. Într-un interviu acordat postului TF1, înregistrat în timpul vizitei de stat pe care a efectuat-o în SUA, liderul de la Elysee a apreciat că Europa trebuie să-şi pregătească viitoarea arhitectură de securitate şi Occidentul în ansamblu trebuie să ia în considerare o modalitate de a răspunde preocupărilor de securitate ale Rusiei dacă preşedintele rus Vladimir Putin acceptă negocieri pentru a pune capăt războiului în Ukraina.

Dar propunerea sa a fost primită la Kiev cu critici puternice. ”Cineva doreşte să ofere garanţii de securitate unui stat terorist şi ucigaş ?”, a scris pe Twitter secretarul Consiliului Naţional de Securitate şi Apărare al Ukrainei, Oleksii Danilov. ”În loc de Nuremberg – să semnăm un acord şi să ne strîngem mâna ?”, a adăugat acesta, sugerînd astfel crearea unui tribunal care să judece responsabilii ruşi la fel cum au fost judecaţi naziştii după al Doilea Război Mondial.

La rîndul său, Mihailo Podoliak, un consilier al preşedintelui ukrainean Volodimir Zelenski, a susţinut că lumea întreagă este cea care are nevoie de garanţii de securitate în faţa Rusiei, iar aceasta din urmă trebuie trasă la răspundere. ”Lumea civilizată are nevoie de ”garanţii de securitate” în faţa intenţiilor barbare ale Rusiei post-Putin”, a scris Podoliak, de asemenea pe Twitter.

Responsabili ai statelor baltice s-au arătat şi ei în dezacord cu sugestia lui Macron. ”Ideea că Occidentul poate înceta invazia rusă în Ukraina oferind garanţii de securitate Rusiei ne face să cădem în capcana narativului lui Putin că Occidentul şi Ukraina sînt responsabile pentru acest război şi că Rusia este o victimă inocentă”, consideră vicepremierul leton Artis Pabriks, citat de Financial Times, scrie Agerpres.

La rîndul său, fostul ministru lituanian de externe Linas Linkevicius a susţinut tot pe Twitter că în prezent ”Rusia are toate garanţiile de securitate dacă nu atacă, anexează sau îşi ocupă vecinii”, iar ”dacă cineva doreşte să creeze o nouă arhitectură de securitate care să-i permită unui stat terorist să-şi continue metodele de intimidare, ar trebui să se mai gîndească încă o dată”.

În timp ce războiul din Ukraina intră în a zecea lună, negocierile ruso-ukrainene sînt în continuare blocate, conform tuturor părţilor. SUA şi ceilalţi aliaţi ai Ukrainei afirmă că preşedintele Zelenski este cel căruia îi revine decizia asupra termenilor în care ar fi dispus să negocieze cu Moscova, care însă consideră că Washingtonul i-a impus Kievului retragerea de la masa negocierilor în speranţa că ajutorul militar occidental va permite Ukrainei să încheie conflictul prin înfrîngerea Rusiei pe cîmpul de luptă. Deocamdată, Zelenski condiţionează orice noi discuţii cu Rusia de retragerea trupelor acesteia din Ukraina şi nici preşedintele american Joe Biden nu se arată deschis unor discuţii cu Putin.

O întrebare rezultă, în loc de concluzie: ce se întîmplă cu cantităţile uriaşe de arme şi muniţii, livrate de Occident Ukrainei, dacă Ukraina va fi nemulţumită de prestaţia ulterioară a Occidentului?

SECESIUNE OFICIALĂ ÎN SUDUL ŞI ESTUL UKRAINEI

BMTF, 27 sep – După 5 zile de vot, în condiţii contestate vehement de comunitatea internaţională, referendumul pentru alipirea celor 4 regiuni ukrainene la Federaţia Rusă, s-a încheiat. Potrivit exit-pollurilor şi a datelor preliminare furnizate de comisiile electorale, colectate la Comisia Electorală Centrală de la Moscova, au votat ÎN FAVOAREA integrării în Federaţia Rusă: 98,19% în Zaporojie, 97,91% în Doneţk, 97,82% în Lugansk şi 96,97% în Herson. Trebuie făcută precizarea că nici una dintre cele 4 regiuni alipite la Rusia nu este controlată în totalitate de forţele ruse, iar suprafeţe neprecizate din regiunea Nikolaev aflate sub ocupaţie, au fost alipite regiunii Herson. Deci, o situaţie militară complicată şi un referendum nerecunoscut internaţional, care a fost, însă, monitorizat de observatori europeni. “Sînt aproximativ 120 de observatori străini, care călătoresc în toată republica, şi peste 500 de jurnalişti acreditaţi, care monitorizează, de asemenea, mersul referendumului. Vă pot spune că aceştia nu au înregistrat încălcări” – a declarat astăzi Denis Puşilin, şeful autoproclamatei republici populare Doneţk.

Străinii care au monitorizat referendumurile în calitate de observatori internaţionali în cele patru regiuni, au încălcat numeroase principii internaţionale legate de obsevarea procesului electoral şi au fost angajate în „activism politic”, au declarat experţi internaţionali pentru un post de televiziune. „Ce au făcut ei nu este deloc observare a alegerilor. Este activitate politică deghizată în observare electorală”, a declarat Anton Şekovţov, autor al unor rapoarte privind monitorizarea contrafăcută a alegerilor. Agenţia oficială rusă de stat, TASS, a citat în mod regulat observaţiile unor persoane, pe care le-a numit observatori internaţionali, ca fiind dovada că referendumurile organizate în zonele ocupate din Doneţk, Lugansk, Zaporijjia şi Herson sînt corecte şi libere. „Fiind aici, pot vedea cu ochii mei că oamenii votează în mod voluntar”, a declarat un director german din domeniul energiei, citat de TASS într-un articol publicat sîmbătă, cu referire la Regiunea Zaporojie. Platforma Europeană pentru Alegeri Democratice (EPDE), un ONG susţinut de Germania şi Uniunea Europeană şi care promovează cele mai bune practici pentru desfăşurarea şi monitorizarea alegerilor, afirmă că un monitor electoral nu ar trebui niciodată să extrapoleze din experienţa individuală la corectitudinea unui întreg scrutin.

Directorul a fost concediat luni „cu efect imediat” – la două zile după ce a fost publicat articolul TASS – de către angajatorul său, compania energetică germană Energie Waldeck-Frankenberg (EWF). Într-o declaraţie, EWF a afirmat că atitudinea şi comportamentul acestuia „încalcă în mod clar viziunea asupra lumii, valorile morale şi filosofia companiei”.

La rîndul ei, Uniunea Europeană ar putea impune sancţiuni împotriva europenilor care au fost observatori la referendumurile privind aderarea la Rusia a autoproclamatelor republici populare – a declarat marţi, în timpul unei conferinţe de presă la Bruxelles, purtătorul de cuvînt al Serviciului de Acţiune Externă al Uniunii Europene, Peter Stano. Potrivit afirmaţiilor sale, UE nu va recunoaşte niciodată rezultatele acestor referendumuri şi nici sprijinul pentru desfăşurarea lor.

Referendumurile au fost criticate pe scară largă de guvernele occidentale ca fiind ilegitime şi o „farsă”. Oficialii ukraineni susţin că Rusia se foloseşte de aşa-numitele referendumuri de secesiune din porţiunile ocupate din cele patru regiuni ukrainene ca pretext pentru a înrola ukraineni în armata rusă.

Fără îndoială, însă, începînd de vineri, 30 septembrie, cînd rezultatele referendumurilor vor fi adoptate de Duma de Stat de la Moscova, existenţa Ukrainei, în granițele de pînă acum, este pusă sub semnul întrebării. Cel puţin, pentru moment! Își pierde 20% din suprafață, iar 60 % din PIB-ul Ukrainei dispare. În ciuda protestelor Occidentului care a declarat că nu va recunoaște noile granițe, aceste referendumuri vor produce efecte immediate, deci fereastra de oportunitate a Kievului pentru o contraofensivă este limitată şi va echivala cu un atac asupra Rusiei, consecințele fiind cele enunţate de oficialii de la Kremlin.

ODESSA – SUPREMAŢIA ROBOŢILOR

1854 – RĂZBOIUL CRIMEEI

Putin avea dreptate! Războiul din Ukraina nu este unul de secesiune şi succesiune a moştenirii fostei URSS, ci între un liberalism, care a pierdut de mult hăţurile decenţei, şi ambiţiile neo-imperiale, dughiniste, ale unei Rusii renăscute din cenuşa fostului imperiu sovietic. Dar, dacă este o capcană? O capcană în care au fost atrase cele două sisteme pentru distrugerea reciprocă şi instalarea deplină a celei de-a treia căi triumfătoare? Progresismul!

Atragerea Rusiei într-un război de uzură, precum cel din Afghanistan, ar duce la o lovitură de moarte, ori o Rusie lovită de moarte poate fi un animal sălbatic imprevizibil şi extrem de periculos care nu ar mai avea ce pierde şi ar apela la războiul total. Cine va fi chemată să gestioneze pacea? Elita Progresistă, adică tocmai cea care ne spune astăzi, pe toate canalele, că va fi o lume minunată dacă stăm în frig, întuneric, sărăcie şi umilinţă! Bine ai revenit Treblinka!

Toate aceste teorii sînt pregătite minuţios, nu mai am nici o îndoială. Cu puţină vreme în urmă, ziarul suedez Nya Dagbladet publica un document aparținînd think tank-ului american RAND Corporation, cunoscut, printre altele, pentru contribuția în elaborarea strategiei americane în timpul Războiului Rece, dar și pentru recentul (2019) raport „Extending Russia”. Documentul, datat ianuarie 2022, admite că politica externă agresivă dusă în Ukraina va împinge Rusia la intervenția militară! Scopul, explică raportul, este de a introduce un pachet de sancțiuni, care a fost în pregătire anterior. O lună mai tîrziu, în februarie, mai mulți politicieni americani, inclusiv progresista notorie Hillary Clinton, au vorbit deschis despre atragerea Rusiei într-o luptă de uzură, de tip Afghanistan, care, mai devreme sau mai tîrziu, ar epuiza Rusia, economia ei, resursele miltare şi umane- o „mlaștină” în care Putin și Rusia s-ar împotmoli. Aceste calcule au fost complet răsturnate prin inițierea acestor referendumuri-operatiunea specială devine război, și nu unul obișnuit, ci unul mistic, de apărare a Mamei Rusia! Napoleon și Hitler știu că Rusia NU pierde un astfel de război!

Un război, în care roboţii sînt la mare căutare şi, în aceste zile, deţin supremaţia în Teatrul de Operaţii. În primul rînd, batalioanele de orci cu gulere albe, care s-au înrolat fără să gîndească cu propriul cap, de o parte şi de alta a beligeranţilor. Clişee prefabricate, fragmente de “programe” lungi şiruri de biţi primite în up-date se rostogolesc în spaţiul virtual, devenit cîmp de luptă. Aceşti roboţi umani, programaţi să nu gîndească cu propriul creier, deşi sînt înrolaţi în tabere diferite, reprezintă, de fapt, vîrful de lance, Coloana a 5-a a Progresismului! De partea cealaltă, sînt roboţii adevăraţi, care zboară şi înoată, lovind şi provocînd distrugeri însemnate!

Dronele Geran-2, lansate intens de Rusia în ultimele 5 zile sînt la fel de surprinzătoare pentru inamic precum folosirea Bayraktar-ului în urmă cu cîteva luni. Cu ajutorul dronelor kamikaze, militarii ruși au lovit mai multe ținte aparținînd armatei ukrainene, începînd de vineri cînd una dintre acestea a bîzîit deasupra balconului meu. Patru drone de tip Geran-2, cumpărate de Rusia din Iran, au survolat Odessa. Militarii ukraineni de la sol au încercat să doboare dronele cu focuri din arme automate, dar fără succes. Drona iraniană, Shahed-136 a lovit o clădire din apropierea portului. Duminică, două astfel de drone au lovit în plin clădirea Comandamentului Operaţional SUD, chiar lîngă popotă, ucigînd o femeie militar și rănind o alta, care nu a fost identificată. Iar luni de dimineaţă, alte două drone au distrus un depozit de muniţii din localitatea Zatoka. Anterior, cu ajutorul dronelor iraniene, a fost distrus un remorcher al Forțelor Navale ale Ukrainei, aflat în portul Ochakov, din Regiunea Nikolaev, și a fost lovită o clădire din Krivoy Rog. De asemenea, potrivit mai multor surse, au fost distruse două obuziere autopropulsate, cu calibrul de 152 de milimetri, două tunuri autopropulsate cu calibrul de 122 de milimetri și două mașini de luptă ale infanteriei din dotarea unei unități ukrainene. Conducerea Forțelor Armate ale Ukrainei este îngrijorată de faptul că dronele iraniene Shahed-136 ar putea interfera cu furnizarea de complexe HIMARS și alte arme occidentale în prima linie a frontului.

Dronele sinucigașe Shahed-136 sînt tipuri mici de aripi zburătoare, cu o anvergură de 2,5 m, alimentate cu gaz, care pot căuta emisii radar sau pot atinge ținte statice şi poartă o încărcătură explozivă de 200 de kg.

Pentru contracararea dronelor iraniene folosite de armata rusă, partea ukraineană ar fi apelat la serviciile de informații israeliene pentru a obține date despre acestea. Nu ştiu dacă aceste date au sosit, dar Comandamentul Forțelor Aeriene ukrainene a raportat că a doborît vineri șase drone kamikaze Shahed-136, adică Geran-2. Putem presupune că în viitor acestea vor fi mai uşor de interceptat şi doborît. De asemenea, în ultimele ore au apărut dovezi video care arată un vehicul aerian fără pilot iranian Mohajer-6 Medium Altitude Long Endurance (MALE) recuperat din apă de forțele ukrainene, servind drept prima observare înregistrată pe cîmpul de luptă a dronei. Dovezile prezenței lui Mohajer-6 au fost împărtășite de Comandamentul Aerian de Sud al Forțelor Aeriene Ukrainene. Pînă acum, doar Shahed-136 au fost observate în Ukraina, așa că recenta recuperare a lui Mohajer-6 ar confirma că cele două drone iraniene au fost incluse în livrările din Iran către Rusia care au avut loc la începutul acestei luni. Mohajer-6 pe care Ukraina l-a recuperat din apă este proiectat să desfășoare atît operațiuni de recunoaștere, cît și de atac cu bombe de planare Qaem TV/IR sau rachete Almas. Faptul că drona este atît de intactă ar putea fi un alt avantaj al serviciilor de informații din Ukraina și, mai ales, al Statele Unite și aliații săi.

Fără îndoială, începînd de marţi, 28 septembrie 2022, Ukraina, în granițele de pînă acum, încetează să mai existe. Își pierde 20% din suprafață şi 60 % din PIB-ul Ukrainei dispare. Dacă pierde și Odessa,pentru refacerea totală a Novorussiei, pierderea depășește 80%! În ciuda protestelor Occidentului care a declarat că nu va recunoaște noile granițe, aceste referendumuri vor produce efecte immediate, deci fereastra de oportunitate a Kievului pentru o contraofensivă este limitată şi va echivala cu un atac asupra Rusiei, consecințele fiind pe măsură. Atașarea la Rusia a acestor regiuni, la care se adaugă o suprafaţă neprecizată din Regiunea Nikolaev, ce se află sub ocupaţie şi este anexată de facto la Herson, s-a făct prin vot, adică prin exercitarea dreptului de autodeterminare. Vă amintiţi de Kosovo. Am mai scris! O posibilă contraofensivă ukraineană nu se va putea sprijini, cel puțin moral, pe argumentul eliberării poporului asuprit de „cotropitorul rus”. Pentru că poporul și-a ales drumul, deși roboţii propagandei au făcut eforturi remarcabile pentru a rescrie istoria recentă: Ukraina a pornit, încă din 2014, un proces de epurare etnică, scopul fiind constituirea unui stat pur etnic, anti-rus! În concluzie, conducerea Ukrainei a accelerat procesul de secesiune a etnicilor ruși! Realitatea virtuală creată este fantastică! Nu e locul acum!

Dacă roboţii îşi fac treaba, ce fac oamenii? Liberalii, autocraţii, vulgul? Pierd, pe linie! În acest moment, datoria publică a Ukrainei atinge 90% din PIB! Armele pe care le primește şi le vedem pe frontul de sud, sînt rezultatul unei legi Land-Lease (împrumut-închiriere). Vor returna datoria în bani sau în natură! După secesiunea de marţi, fereastra unor negocieri reale s-a îngustat enorm, fiind încă valabilă o capitulare necondiționată. Zilele trecute, Washington Post (conservator!) scria despre unica modalitate de a termina acest război: negocieri directe între Rusia și SUA! Evident, pentru a intra într-un nou Război Rece este absolut necesar să îl închizi pe cel de acum 30 de ani a cărui victorie și-a însușit-o SUA la masa verde, prin dispariția URSS-ului… Şi economia UE se află în pragul unui colaps iminent, iar resursele de pînă la 9 trilioane de dolari (sursa: RAND) ar putea ajunge în SUA, iar tinerii europeni educați vor fi forțați să emigreze pe malul Vestic al Atlanticului. Scopul principal, care este descris în documentul RAND, publicat de un ziar suedez recent, este împărțirea Europei – în special Germania și Federația Rusă, forțînd „idioții utili în politică” să oprească aprovizionarea cu energie a Rusiei către continent. Cert este că, potrivit RAND, independența tot mai mare a Germaniei a făcut dificil pentru Statele Unite să influențeze deciziile guvernelor europene, în special după Brexit. Și, dacă planul nu ar fi fost implementat, Europa ar fi devenit nu doar un competitor economic, ci și politic al Statelor Unite. În concluzie, un război programat și o criză energetică premeditată Europa!

Cine cîştigă? Elita progresistă, prezentat drept un comunism cu faţă umană, dar mai cinic şi mai distrugător decît cel generat în fosta URSS!

Ce concluzie decentă se poate trage? Că sîntem conduși de o elită cu o agendă bine structurată, capabilă să împingă omenirea spre un război nuclear doar ca să-şi impună ideologia! Că asistăm pasivi și tîmpi la o împărțire a prăzii, inutili în agitația noastră, crezînd că judecăm beligeranții cînd singurul lor război este cu noi? Că ROBOŢII (numiţi uneori “idioţi utili”) îşi fac treaba impecabil şi sînt mai distrugători decît Bayraktar şi Shahed-136, văzute la Odessa, la un loc! Că nu salvați Ukraina dacă stați în frig, în întuneric, în ignoranţă, cu Dacia Spring, şi fără locuinţe proprietate personală, dacă vă denumiţi Părinte 1, sau părinte 2, dacă renunţaţi la sex şi vă reduceţi într-un singur număr de ordine! Hai, Slava!

ATAC CU DRONĂ SINUCIGAŞĂ LA ODESSA

Potrivit administraţiilor pro-ruse din regiunile Herson şi Zaporojie, referendumul organizat începînd de astăzi, pentru alipirea la Federeaţa Rusă “decurge nesperat de bine”. Cetăţenii aflaţi în trafic se opresc în număr mare în faţa centrelor de votare, în care se va putea vota efectiv doar marţi, din motive de securitate, şi votează la urnele disponibile pentru cei aflaţi în trafic. Oficialii pro-ruşi din regiunile sudice ocupate nu au emoţii faţă de rezultatul referendumului. Autorităţile ukrainene au ameninţat organizatorii referendumurilor din regiunile Doneţk, Lugansk, Herson şi Zaporojie că vor fi puşi sub acuzare pentru înaltă trădare. În plus, acceptarea paşapoartelor ruseşti, în special de către angajaţii administraţiei de stat, este pasibilă de pedeapsă. Există mulţi colaboratori în teritoriile ocupate, susţine guvernul ucrainean.

Tot din motive de securitate, forţele ruse au lansat atacuri masive cu artilerie, rachete şi drone spre regiunile învecinate. O doronă kamikadze a fost doborîtă, în urmă cu doar cîteva ore, la Odessa, de artileria anti-aeriană a forţelor de apărare teritorială. Drona a zburat la altitudine joasă deasupra centrului Odessei căutînd să doboare echipamente de apărare anti-aeriană. Odessa, 14:20. Drona rusească kamikadze, de tip Geran-2 a fost lovită de o baterie anti-aeriană amplasată la cîteva sute de metri de locația noastră. Sute de elemente de muniție au fost împrăștiate peste acoperișuri și curți. Dorona kamikadze doborîtă de artileria anti-aeriană a forţelor de apărare teritorială este iraniană, Shahed-136, utilizată de armata rusă sub denumirea de Geran-2 şi poartă numărul de armă M205. Are o anvergură de 2,5 metri, poartă 200 kg de exploziv şi are o autonomie mare de zbor. Drona a fost lovită cu un tun AA și a căzut în mare. Potrivit Comandamentului Operaţional SUD, alte două drone au distrus clădirea administraţiei portului Odessa, în ciuda încercărilor de interceptare. Un civil a fost ucis și mai multe locuințe au fost avariate pe strada Primorskaya 34, lîngă port, la capătul străzii unde locuim.

Potrivit purtătorului de cuvînt al Comandamentului Operaţional SUD, Vladislav Nazarov, în Regiunea Nikolaev, portul Oceakov a fost atacat cu lovituri de mortier de 120 mm. Pentru a treia zi consecutiv oraşul Nikolaev a fost lovit cu rachete Smerch şi S-300. Au fost afectate obiective de infrastructură industrială şi portuară, precum şi clădiri rezidenţiale.

JOI, ÎNAINTE DE REFERENDUM

BMTF, 22 sep – 215 militari ukraineni capturaţi de ruşi au fost returnaţi Ukrainei, printre prizonierii de război eliberaţi fiind inclusiv 108 luptători din cadrul batalionului Azov, foşti apărători ai uzinei Azovstal din Mariupol. Potrivit şefului Biroului Preşedintelui de la Kiev, Andri Ermak, schimbul de prizonieri dintre Ukraina şi Rusia a avut loc miecuri seară. „Acesta este cel mai puternic rezultat pe care l-am obţinut de la începutul invaziei la scară largă a Federaţiei Ruse” – a subliniat oficialul. Rusia a recuperat 55 de prizonieri, inclusiv pe fostul deputat Viktor Medvedciuk, un apropiat al lui Vladimir Putin, acuzat de înaltă trădare în Ukraina.

Preşedintele ukrainean, Volodimir Zelenski i-a felicitat pe liderii Batalionului Azov care au fost eliberaţi. Luptătorii, care au rezistat timp de cîteva săptămîni în subsolurile fabricii Azovstal din Mariupol, înainte de a fi capturaţi de ruşi, sînt consideraţi eroi în Ukraina. Zelenski s-a adresat prin videolink comandaţilor batalionului Azov, aflaţi într-o locaţie nespecificată, în Turcia, unde vor rămîne pînă la sfîrşitul războiului. Concomitent, autorităţile din Rusia au eliberat şi zece prizonieri de război capturaţi în Ukraina, în urma unei iniţiative în acest sens a prinţului moştenitor saudit Mohammed bin Salman, a declarat un oficial saudit. Printre cei eliberaţi se află cetăţeni americani, britanici, suedezi, croaţi şi marocani, a spus oficialul, adăugînd că un avion care transporta prizonierii a aterizat la Riad.

Schimbul de prizonieri, cel mai mare şi mai important de la începutul războiului, în urmă cu 6 luni, este privit ca un succes al medierilor preşedintelui Recep Tayyip Erdoğan, cel de-al 12-lea președinte al Turciei, care dă speranţă în deschiderea unor canale de negociere viitoare în vederea încetării conflictului. Oficialii ruşi afirmă, ori de cîte ori au ocazia, că sînt gata pentru reluarea tratativelor de pace, iar schimbul de prizonieri este privit ca o concesie în această direcţie, în timp ce conducerea de la Kiev vorbeşte despre negocieri în termenii săi. Preşedintele Zelenski a pledat, cu forţă în faţa Adunării Generale a ONU pentru o „pedeapsă justă” împotriva Rusiei. Liderul ukrainean a cerut înfiinţarea unui tribunal special şi a unui fond de compensare pentru victime, şi a cerut ONU să lase Rusia fără dreptul de veto în Consiliul de Securitate. „Sîntem pregătiţi pentru pace. Dar o pace onestă şi dreaptă”, a adăugat el, completînd ingredientele „reţetei” sale pentru pace, cu restabilirea integrităţii teritoriale şi garanţii internaţionale de securitate. Ori, cel puţin, pedepsirea Rusiei de către comunitatea internaţională şi crearea unui fond de compensare pentru victime aşează Rusia la masa negocierilor în poziţia directă de învins. Fapt, inacceptabil pentru Kremlin!

Pînă la negocierile de pace, mîine încep referendumurile pentru alipirea la Federaţia Rusă în Regiunile Zaporojie şi Herson – la care se adaugă un teritoriu important din Regiunea Nikolaev, cucerit de armata rusă şi care va fi alipit Hersonului – în sudul ţării, şi Doneţkul şi Luganskul în Est. În toate cele patru regiuni se dau lupte intense în ultimele 48 de ore. Armata Ukraineană presează poziţiile ruse pentru a recupera cît mai mult din teritoriul ocupat, iar ruşii încearcă să consolideze poziţiile obţinute şi să mai cîştige teren.

În paralel cu referendumul, continuă mobilizarea cetăţenilor ruşi din regiunile ocupate, sau din Crimeea. Fiecare locuitor mobilizat din Crimeea va primi cîte 200.000 de ruble drept ajutor financiar pentru familia sa, ca plată unică, a declarat, astăzi, şeful regiunii, Serghei Aksionov, pe canalul său Telegram. „Plata va fi transferată pe un card bancar în termen de cinci zile lucrătoare” – a scris Aksionov. Şeful Crimeei nu a precizat cîţi oameni din regiune urmează să fie supuşi mobilizării.

Forţele de ocupaţie ruse au confiscat camioane cisterne de lapte în comunitățile teritoriale din regiunea Mykolaiv și le folosesc pentru a livra în secret combustibil în zona de război, a informat Comandamentul Operaţional SUD, în această dimineaţă. Potrivit militarilor, inamicul continuă să-și concentreze eforturile pe încercările de a organiza apărarea și de a menține teritoriile capturate în SUD, acolo unde de mîine va fi organizat un referendum pentru alipirea la Federaţia Rusă. Forţele de ocupaţie trag în pozițiile ukrainene de-a lungul liniei de contact, luînd măsuri de regrupare a trupelor și efectuînd constant recunoașteri aeriene cu drone Orlan 10.

Deşi într-un ritm mai redus decît în urmă cu 6 luni, la centrele de recrutare din Regiunea Odessa, continuă să sosească voluntari, bărbaţi şi femei, pentru a se înrola în Forţele de Apărare Teritorială. După un stagiu de pregătire militară, echipare şi înarmare, voluntarii îndeplinesc misiunile încredinţate de comandanţii diferitelor structuri.

La Nikolaev, zilele acestea, Forţele de Apărare Teritorială locale au primit 4 autoturisme de teren, foarte puternice, donaţie din partea unui grup de oameni de afaceri. Administratorul militar al regiunii, Vitaly Kim ne-a declarat că cele 4 automobile de teren vor fi utilizate de FAT pentru patrule şi recunoaşteri în teritoriul controlat de forţele ukrainene, pentru depistarea posibililor sabotori ai ocupanţilor ruşi.

În ultimele 24 de ore, atacurile trupelor ruse au deteriorat infrastructura a peste 40 de localităţi din sudul Ukrainei, informează oficialii militari. O situaţie dramatică se înregistrează la Nikolaev, unde oraşul este bombardat cu rachete şi drone kamikadze. Şeful Administraţiei Militare Regionale Mikolaiv, Vitali Kim, ne-a declarat că regiunea este bombardată cu rachete S-300 şi drone sinucigaşe, practic fără întrerupere, de azi noapte. În oraş au fost avariate clădiri rezidenţiale şi infrastructura civilă, clădiri cu mai multe etaje, conducte de gaz, conducte de apă, curtea unui cinematograf şi a unui teatru, clădiri administrative. Kim a menţionat că atacurile nu s-au soldat cu victime.

La rîndul său, viceprimarul Nikolaevului, Vitali Lukov, ne-a confirmat că mai multe cartiere din Mikolaiv au fost bombardate, fiind avariată infrastructura civilă şi clădiri rezidenţiale. Teatrul rusesc a suferit și el de pe urma bombardamentelor. Conducta de gaz și instalațiile electrice au fost avariate. Serviciile municipale lucrează non-stop, de azi-noapte, pentru aremedia situaţia, mai ales că vine iarna, iar temperaturile încep să pună probleme populaţiei civile.

Rachetele S-300 lansate la Mykolaiv au lovit teritoriul portului comercial maritim, există pagube importante. Ocupanții ruşi au avansat spre Nikolaev şi, pentru prima dată de la începerea războiului, au încercat să intre în clădirea administrației depozitului de petrol din portul maritim.

PACTUL DE SECURITATE DE LA KIEV, sau “Nu-i prost cine cere”…

BMTF, 14 sep – Aşa distrug politicienii eroismul şi sacrificiile militarilor, pe front! Acest document a apărut ieri şi la 24 de ore de la apariţia lui nu am văzut pe NIMENI interesat de el! Nici un comentariu, nici o analiză, nici măcar un rezumat. Îl publicăm integral, în limba română, mulţumită istoricului GEORGE DAMIAN. Sigur, ukrainenii nu mai vor să fie sclavii fratelui de sînge, dar, parcă e prea de tot! Citiţi, gîndiţi singuri, comentaţi:

PACTUL DE SECURITATE DE LA KIEV

GARANȚII INTERNAȚIONALE DE SECURITATE PENTRU UKRAINA

RECOMANDĂRI

Copreședinți ai Grupului de lucru privind garanțiile internaționale de securitate pentru Ukraina

Anders Fogh Rasmussen

Andrii Yermak

Kiev

13 septembrie 2022

Acest raport a fost elaborat pe baza contribuțiilor și a discuțiilor cu experți de marcă din întreaga lume democratică. Printre aceștia se numără foști prim-miniștri, miniștri, precum și înalți funcționari și cadre universitare. Coautorii le mulțumesc tuturor acestora pentru contribuțiile lor.

PREAMBUL

La opt ani după ce a anexat ilegal Crimeea, a invadat Donbasul și a provocat un conflict în estul Ukrainei, Rusia a atacat Ukraina pentru a doua oară. Forțele rusești au nivelat orașe, au comis crime de război și au încercat să acapareze teritoriul suveran al Ukrainei. Au încercat să supună populația Ukrainei și să înlocuiască conducerea aleasă în mod democratic la Kiev. Războiul din Ukraina are consecințe de mare amploare atît pentru regiune, cît și pentru lume. Stabilitatea în zona euro-atlantică depinde de securitatea Ukrainei.

Memorandumul de la Budapesta privind garanțiile de securitate s-a dovedit a fi inutil. Nu au existat măsuri suficient de solide, obligatorii din punct de vedere juridic și politic pentru a descuraja agresiunea rusă. Cu excepția cazului în care Ukrainei i se oferă garanții de securitate unice și eficiente – integrate într-un eventual proces de pace – nu există niciun motiv să credem că acest lucru nu se va întîmpla din nou.

Ukraina se află pe calea aderării la UE și, în calitate de viitor membru al UE, va beneficia de clauza de apărare reciprocă a UE. Aspirația Ukrainei de a adera la NATO și de a beneficia de acordurile de apărare reciprocă ale acesteia este garantată în Constituția sa. Această aspirație este decizia suverană a Ukrainei. Atît aderarea la NATO, cît și la UE vor consolida semnificativ securitatea Ukrainei pe termen lung. Cu toate acestea, Ukraina are nevoie acum de garanții de securitate.

Aceste garanții ar trebui să permită autoapărarea Ukrainei atît pentru a descuraja un atac armat sau un act de agresiune, cît și – în cazul în care are loc un atac – pentru a proteja suveranitatea, integritatea teritorială și securitatea Ukrainei.

Pactul de securitate de la Kiev va îndeplini acest scop prin mobilizarea resurselor politice, financiare, militare și diplomatice necesare pentru autoapărarea Ukrainei. Pactul va consta într-un document comun de parteneriat strategic semnat de statele garante și de Ukraina (precum și în acorduri bilaterale între Ukraina și statele garante).

Pe lîngă eforturile de reconstrucție, aceste garanții sînt esențiale pentru ca milioanele de ukraineni strămutați de război să se întoarcă și să își construiască un viitor în țara lor de origine. Prin conceperea și adoptarea lor acum, aceste garanții vor transmite un mesaj puternic de hotărîre și unitate împotriva agresorului și pentru viitorul Ukrainei. Acestea vor fi primele astfel de garanții din secolul XXI și pot pune bazele unei noi ordini de securitate în Europa.

RECOMANDĂRI CHEIE

– Cea mai puternică garanție de securitate pentru Ukraina constă în capacitatea sa de a se apăra împotriva unui agresor, în conformitate cu articolul 51 din Carta ONU. Pentru a face acest lucru, Ucraina are nevoie de resurse pentru a menține o forță defensivă semnificativă, capabilă să reziste forțelor armate și paramilitare ale Federației Ruse.

– Acest lucru necesită un efort de mai multe decenii de investiții susținute în baza industrială de apărare a Ucrainei, transferuri de armament și sprijin în domeniul informațiilor din partea aliaților, misiuni de antrenament intensiv și exerciții comune sub steagul Uniunii Europene și al NATO.

– Garanțiile de securitate vor fi pozitive; acestea stabilesc o serie de angajamente asumate de un grup de garanți, împreună cu Ucraina. Acestea trebuie să fie obligatorii, bazate pe acorduri bilaterale, dar reunite într-un document de parteneriat strategic comun – numit Pactul de securitate de la Kiev.

– Pactul va reuni un grup de țări aliate alături de Ucraina. Printre acestea s-ar putea număra SUA, Regatul Unit al Marii Britanii, Canada, Polonia, Italia, Germania, Franța, Australia, Turcia, precum și țările nordice, baltice, din Europa Centrală și de Est.

Un grup mai larg de parteneri internaționali, inclusiv Japonia și Coreea de Sud, printre alții, ar trebui, de asemenea, să sprijine un set de garanții non-militare bazate pe sancțiuni. Acesta ar include sancțiuni rapide, care să fie reaplicate automat în cazul unei noi agresiuni rusești. Ar trebui elaborat un cadru juridic care să permită autorităților să confiște proprietățile agresorului, fondurile și rezervele sale suverane, precum și activele cetățenilor și entităților sale aflate pe lista de sancțiuni. Fondurile obținute ar trebui direcționate către repararea pagubelor de război cauzate Ucrainei.

Cadrul de garanții poate fi completat de acorduri suplimentare, care să abordeze aspecte specifice care nu sunt acoperite de nivelurile de garanții discutate în prezentul document. Acesta poate include un acord sau un set de acorduri între Ucraina și țările producătoare de echipamente de apărare antiaeriană și antirachetă pentru a furniza Ucrainei sisteme moderne și eficiente de apărare aeriană și antirachetă în cantitate suficientă pentru a asigura un „cer închis” împotriva atacurilor aeriene.

Pachetul de garanții poate include, în plus, acorduri regionale privind Marea Neagră cu Turcia și alte state riverane, precum România și Bulgaria.

GARANȚII DE SECURITATE – ANGAJAMENTE ASUMATE DE UN GRUP CENTRAL DE GARANȚI ÎN CEEA CE PRIVEȘTE CAPACITĂȚILE DE AUTOAPĂRARE ALE UCRAINEI ȘI CAPACITĂȚILE DE DESCURAJARE A UNUI ATAC

CONCEPT ȘI PRINCIPII

Având în vedere poziția sa geopolitică unică, cele mai eficiente garanții de securitate se află în capacitatea Ucrainei de a se apăra singură. Pentru a fi suficient de robustă și credibilă, autoapărarea Ucrainei trebuie să fie susținută de angajamente obligatorii din partea unui grup de parteneri internaționali de a mobiliza resursele militare și nemilitare necesare.

Ukraina este o țară europeană care se află în prezent pe drumul spre aderarea la UE. Acest proces va integra și mai mult Ucraina în comunitatea politică europeană, îi va îmbunătăți perspectivele de reconstrucție și dezvoltare și va consolida instituțiile și securitatea țării. În calitate de membru al UE, va beneficia, de asemenea, de clauza de apărare reciprocă a UE în temeiul articolului 42.7 din Tratatul privind Uniunea Europeană. Între timp, statele membre și instituțiile UE ar trebui să își aducă contribuția în furnizarea de garanții de securitate Ucrainei prin furnizarea susținută de arme, ajutor financiar și prin misiuni de formare, printre altele.

Aspirația Ucrainei de a adera la NATO și de a beneficia de acordurile de apărare reciprocă ale acesteia este garantată de Constituția sa. Această aspirație reprezintă o decizie suverană a Ucrainei. În perioada de tranziție, Ucraina are nevoie de garanții de securitate solide. Acestea vor veni în principal – deși nu exclusiv – din partea țărilor NATO.

Garanțiile nu trebuie să constrângă Ucraina să limiteze dimensiunea sau puterea forțelor sale armate. De asemenea, acestea nu ar trebui să fie oferite în schimbul unui statut specific, cum ar fi neutralitatea, și nici nu ar trebui să impună alte obligații sau restricții Ucrainei. Cu aceste garanții, Ucraina își va susține capacitatea de a-și asigura autoapărarea. Scopul acestora este de a consolida integritatea teritorială, suveranitatea și independența politică a Ucrainei în cadrul granițelor sale recunoscute la nivel internațional. Garanțiile ar trebui, de asemenea, să sprijine angajamentul Ucrainei de a continua reformele democratice, astfel cum se specifică în concluziile Consiliului European din 23-24 iunie 2022 privind acordarea Ucrainei a statutului de candidat la UE. Securitatea efectivă pentru Ucraina este strâns legată de o societate modernă care garantează cetățenilor săi drepturile lor fundamentale.

SCOP

Garanțiile de securitate ar trebui să fie cuprinse într-un document de parteneriat strategic comun numit Pactul de securitate de la Kiev, semnat de un grup de parteneri care să acționeze ca promotori ai autoapărării Ucrainei. Acest grup ar putea include, dar nu se limitează la SUA, Regatul Unit, Canada, Polonia, Italia, Germania, Franța, Australia, Turcia și țările nordice, baltice și central-europene. În plus față de documentul de parteneriat strategic, Ucraina și anumite state garante pot semna acorduri bilaterale care să acopere aspecte specifice legate de garanțiile de securitate între Ucraina și statele garante.

Pe lângă garanțiile de bază, diferite niveluri de țări ar putea să se alăture în ceea ce privește aspecte suplimentare sau specifice legate de garanțiile de securitate. Formatul Rammstein, alcătuit din aproximativ 50 de țări, ar putea constitui baza acestui grup mai larg, care ar putea fi formalizat într-o coaliție a celor dispuși să se implice.

Ar trebui să se aplice dispoziții pentru ca Ucraina să poată descuraja și – dacă este necesar – să se apere împotriva unui alt atac armat sau a unor acte de agresiune. Pentru aceasta, Kievul va avea nevoie de forțe de apărare mari, de capacități solide și de o industrie de apărare puternică și reformată. Acest lucru trebuie să fie susținut de investiții susținute în baza sa industrială de apărare, de transferuri extinse de arme și de sprijin în materie de informații din partea aliaților, precum și de forțe bine antrenate.

Pentru a se apăra pe termen lung, Ucraina va avea nevoie de:

– O forță cu grad ridicat de pregătire care poate răspunde eficient și în forță la o încălcare a teritoriului. După cum se afirmă în Comunicatul Summitului NATO de la Madrid, Ucraina este „vitală” pentru stabilitatea zonei euro-atlantice. Ca atare și cu sprijinul principalilor garanți, Ucraina trebuie să fie capabilă să dezvolte o poziție de apărare teritorială robustă, al cărei obiectiv final este de a descuraja și de a se apăra cu succes împotriva actelor de agresiune. Ucraina are nevoie de resurse pentru a menține o forță semnificativă capabilă să reziste forțelor armate și paramilitare ale Federației Ruse.

– Un program masiv de instruire și manevre comune ale forțelor ucrainene și ale partenerilor pe teritoriul ucrainean, cu instructori și consilieri internaționali. Profitând de eforturile naționale și multinaționale de instruire depuse de țările UE și NATO, forțele ucrainene vor fi instruite la standardele NATO și la nivelul necesar pentru a crea o forță de apărare teritorială și o forță de rezervă robuste. Activitățile de instruire vor fi susținute de un program extins de exerciții atât pe teritoriul ucrainean, cât și cu forțele ucrainene pe teritoriul UE/NATO. Pe lângă programele de instruire, manevrele comune în temeiul Documentului de la Viena (144) vor consolida și mai mult forțele ucrainene, vor spori transparența militară și vor servi nevoilor regionale.

– Sisteme defensive avansate, inclusiv furnizarea către Ucraina a unor sisteme defensive cuprinzătoare pentru a proteja centrele de populație și punctele de acces cheie prin desfășurarea de sisteme de apărare antirachetă aeriene și maritime, capacități cibernetice și capacități radar avansate. Aceste sisteme – așa-numitele sisteme antiacces/ de negare a zonei (A2/AD) – ar putea încorpora o combinație de capacități proprii și sisteme străine. În cazul unei amenințări cu utilizarea forței sau al unei agresiuni, acestea ar putea fi rapid suplimentate cu sisteme furnizate de principalii garanți.

– Accesul la capacitățile UE de finanțare pentru a reconstrui baza industrială de apărare a Ucrainei la standardele UE/NATO și pentru a dezvolta, împreună cu statele membre ale UE, noi capacități defensive. În calitate de candidat la aderarea la UE, Ucraina ar putea beneficia de acces privilegiat la finanțarea UE, în principal la Fondul european de apărare și la Fondul european pentru pace.

– Forța teritorială de autoapărare pentru toți civilii cu vârsta de peste 18 ani. După modelul țărilor cu recrutare activă, Ucraina va trebui să mențină o forță de apărare teritorială suficient de mare, inclusiv un serviciu de rezervă care poate fi mobilizat.

Pentru a realiza acest lucru, Ucraina va avea nevoie ca grupul de garanți internaționali să:

– Furnizeze ajutor financiar și investiții directe, inclusiv prin intermediul viitoarelor instrumente de reconstrucție, pentru a sprijini bugetul național de apărare, precum și să asigure asistența financiară (inclusiv granturi nerambursabile) pentru refacerea infrastructurii Ucrainei, care a fost distrusă sau deteriorată de acțiunile militare.

– Aloce fonduri de reconstrucție, inclusiv asistență financiară nerambursabilă, pentru sprijinirea și construirea noii baze industriale de apărare națională a Ucrainei.

– Ofere transferuri de tehnologie și exporturi de armament.

– Se coordoneze îndeaproape între ele pentru a furniza capacități, echipamente militare, muniții și servicii.

– Instituie exerciții regulate de antrenament pentru forțele ucrainene.

– Stabilească un program de cooperare în domeniul apărării și securității cibernetice și al contracarării amenințărilor cibernetice.

– Asigure o cooperare consolidată în domeniul informațiilor, inclusiv schimbul frecvent de informații și stabilirea unei cooperări regulate între serviciile de informații ale Ucrainei și ale statelor garante.

GARANȚII DE SECURITATE – CUM AR FUNCȚIONA ACESTEA ÎN CAZ DE ATAC:

CONSIDERAȚII ȘI MECANISME JURIDICE

Garanțiile de securitate ar trebui să fie atât permanente, pentru a contribui la consolidarea capacității de autoapărare a Ucrainei pe termen lung, cât și scalabile, pentru a se adapta și a reflecta nivelul amenințării. Deși ar putea fi integrate într-un eventual proces de pace, acestea ar trebui să fie convenite și puse în aplicare în cel mai scurt timp.

Acest lucru va demonstra unitatea comunității internaționale cu Ucraina, precum și continuitatea și amplificarea eforturilor actuale, inclusiv în cadrul Formatului Ramstein. De asemenea, va semnala Rusiei că costurile agresiunii vor continua să crească.

1. DOMENIU DE APLICARE ȘI ASPECTE JURIDICE

Pentru a evita capcanele unor garanții slabe, Ucraina va avea nevoie de:

– Garanții de securitate care sunt obligatorii din punct de vedere juridic și politic. Garanții se pot angaja în angajamente obligatorii prin intermediul unui document de parteneriat strategic comun – care ar fi efectiv un pact obligatoriu între ei.

– Pe lângă un document comun, garanții ar trebui să își asume angajamente juridice și politice continue și bilaterale față de Ucraina, atât la nivelul executivului, cât și la nivelul legislativului respectiv.

2. MECANISME – CUM AR TREBUI SĂ FUNCȚIONEZE GARANȚIILE DE SECURITATE

– Declanșările ar trebui să se bazeze pe o structură comună de evaluare a amenințărilor: garanțiile de securitate extinse ar trebui activate printr-un mecanism care ar necesita o cerere din partea Ucrainei către statele garante, în urma unui „atac armat sau a unui act de agresiune”. Mai degrabă decât o confirmare din partea unei părți terțe, cum ar fi CS al ONU sau Adunarea Generală, ar trebui să existe un nivel de automatism în care garanții s-ar consulta colectiv cu Ucraina.

– Procesul decizional ar trebui să se bazeze pe principiul consultărilor colective urmate de contribuții individuale. La cererea Ucrainei, garanții se reunesc pentru consultări colective într-un termen foarte scurt.

– Garanțiile de securitate ar trebui să îi angajeze în mod explicit pe garanți să asigure autoapărarea Ucrainei. Aceasta înseamnă crearea parametrilor pentru o gamă largă de răspunsuri și nu exclude nici o formă de sprijin pentru a asigura autoapărarea Ucrainei.

– Unele dintre aceste garanții vor fi deschise și continue: acestea vor include antrenamente și exerciții, investiții și cooperare în domeniul apărării, precum și furnizarea de arme.

– În caz de agresiune, documentul comun ar trebui să precizeze angajamentele extinse de garantare din partea garanților de a utiliza toate elementele puterii lor naționale și colective și de a lua măsurile adecvate – care pot include mijloace diplomatice, economice și militare – pentru a permite Ucrainei să pună capăt agresiunii, să-și restabilească suveranitatea, să-și asigure securitatea, avantajul militar și capacitatea de a-și descuraja inamicii și de a se apăra singură împotriva oricărei amenințări.

– Domeniul de aplicare teritorial al garanțiilor este valabil de-a lungul frontierelor recunoscute la nivel internațional ale Ucrainei. În același timp, garanțiile extinse se vor aplica în cazul în care Ucraina este atacată pe teritoriul său în interiorul frontierelor recunoscute la nivel internațional.

– În conformitate cu Rezoluția 377A(V) a Adunării Generale a ONU, Garanții ar trebui să solicite sprijinul ONU, cel mai probabil prin intermediul Adunării Generale a ONU, în intervalul de timp discutat mai jos. Cu toate acestea, toate dispozițiile privind garanțiile de securitate vor intra sub incidența dreptului privind autoapărarea individuală și colectivă (articolul 51 din Carta ONU: „Nicio dispoziție din prezenta Cartă nu aduce atingere dreptului inerent de autoapărare individuală sau colectivă în cazul unui atac armat împotriva unui membru al Organizației Națiunilor Unite…”).

– În cele din urmă, pentru a atinge obiectivul politic general al garanțiilor de securitate, documentul de parteneriat strategic comun ar trebui să găsească un echilibru corect între dispozițiile specifice și angajamentele generice. Acest lucru ar putea fi realizat prin combinarea documentului comun principal cu o anexă, care va stabili dispoziții mai specifice care să reflecte evaluarea amenințărilor. perioadă de timp (de exemplu, 24 de ore) și să decidă cu privire la amplificarea garanțiilor pe baza unei coaliții de bunăvoință (de exemplu, 72 de ore).

– Garanțiile ar trebui să fie convenite pe o perioadă nedeterminată. Cu toate acestea, garanțiile ar trebui să creeze un mecanism prin care garanții să se întâlnească, să evalueze și să revizuiască în mod colectiv garanțiile, pentru a le menține semnificative și relevante – și, dacă este necesar, să le ajusteze pentru a răspunde naturii și nivelului amenințării.

– Ucraina și statele garante ar trebui să instituie un mecanism permanent și continuu de monitorizare a amenințărilor și a provocărilor la adresa securității, precum și de informare reciprocă cu privire la activitățile, exercițiile și manevrele militare. În acest scop, Ucraina și statele garante vor trebui să dispună de un mecanism de colectare, schimb, procesare și analiză a informațiilor, inclusiv în scopul detectării timpurii în ceea ce privește pregătirile pentru o agresiune armată.

SANCȚIUNI INTERNAȚIONALE

Sancțiunile internaționale ar trebui să fie un strat suplimentar al setului general de garanții de securitate, în caz de agresiune. Acest lucru ar putea contribui atât la descurajarea unui act de agresiune, cât și la stabilirea unui cost punitiv pentru agresor. Sancțiunile ar trebui să echilibreze elementele specifice, lăsând în același timp suficient spațiu de manevră, pentru a nu dezvălui agresorului costul total al unui eventual atac viitor asupra Ucrainei.

Fără a aduce atingere mecanismului de sancțiuni descris mai jos, garanții ar trebui să se abțină de la ridicarea sancțiunilor împotriva Rusiei, convenite începând cu 2014, până când Moscova: a) își încetează agresiunea împotriva Ucrainei; b) garantează că nu va ataca Ucraina în viitor; c) compensează Ucraina pentru daunele cauzate în timpul invaziei.

Orice decizie privind ridicarea sau suspendarea temporară a sancțiunilor, ca parte a unui acord de pace negociat, ar trebui să fie luată în strânsă coordonare cu Ucraina. Acordul de garantare a securității ar trebui să conțină o dispoziție conform căreia sancțiunile vor fi reimpuse (dispoziții de revenire) în cazul unor noi atacuri sau agresiuni. Sancțiunile trebuie menținute până când Rusia nu va mai reprezenta o amenințare la adresa suveranității Ucrainei.

Pachetul de sancțiuni va fi inițiat și pus în aplicare de către garanții de securitate ai Ucrainei, în strânsă coordonare cu alte organisme internaționale, cum ar fi G7 și UE. Ar trebui să fie invitate să se alăture și alte țări care susțin sancțiunile (de exemplu: Elveția, Norvegia, Singapore, Coreea de Sud, Australia și altele).

Garanții de sancțiuni ar trebui:

– să convină asupra unui set de sancțiuni anticipate care ar fi declanșate de un eveniment bine definit în conformitate cu dreptul internațional, cum ar fi dacă Ucraina ar fi supusă unui „atac armat” (articolul 51 din Carta ONU) sau unui „act de agresiune” (Rezoluția 3314, XXIX a Adunării Generale a ONU).

– Setul de sancțiuni menționat mai sus ar trebui să fie cel puțin setul complet de sancțiuni de la 1 septembrie 2022, care ar fi reimpus imediat (sancțiuni rapide).

– În plus față de sancțiunile de mai sus, ar putea fi aplicate măsuri și restricții suplimentare pentru a crește semnificativ costurile economice și de altă natură pentru un agresor în cazul unui atac armat sau al unui act de agresiune.

– În cele din urmă, ar trebui convenite măsuri care să permită autorităților să confiște proprietățile agresorului, fondurile și rezervele sale suverane, precum și activele cetățenilor și entităților sale aflate pe lista de sancțiuni. Aceste active ar putea fi apoi vândute în scopul direcționării fondurilor pentru a repara daunele de război cauzate Ucrainei.

ATAC SINUCIGAŞ LA AMBASADA RUSIEI DIN KABUL

BMTF, 5 sep – Doi angajaţi ai ambasadei Rusiei au murit luni într-o explozie în apropiere de misiunea diplomatică a ţării la Kabul, a anunţat Ministerul rus de Externe, precizînd că există de asemenea „răniţi în rîndul cetăţenilor afghani”, potrivit Reuters şi AFP, scrie Agerpres.

Anterior, agenţia rusă oficială de presă RIA a relatat că un diplomat şi un agent de pază de la ambasadă au fost răniţi într-un presupus atac sinucigaş cu bombă.

Poliţia afghană a precizat că un kamikaze a detonat explozibili în apropiere de intrarea ambasadei Rusiei la Kabul provocînd peste 25 de morţi şi răniţi, adăugînd că atacatorul a fost împuşcat de agenţii de pază în timp ce se apropia de poartă.

Rusia este una dintre puţinele ţări care au menţinut o ambasadă la Kabul după ce talibanii au preluat puterea în urmă cu peste un an. Deşi Moscova nu recunoaşte oficial guvernul taliban, există discuţii între cele două părţi asupra unui acord ca Rusia să livreze benzină şi alte bunuri.

DE CE SÎNT UKRAINENII VICTIME ŞI ZELENSKY UN REPREZENTANT

Mărturisesc că ştirea despre tentativa unui comando ukrainean de a prelua controlul Centralei Nucleare de la Zaporojie şi de a lua ostatic grupul de observatori ai Agenţiei Internaţionale pentru Energie Atomică a fost de necrezut. Sursele Telegram ruseşti sînt îndoielnice. Cele ukrainene, cînd nu furnizează producţii cinematografice şi bilanţuri triumfaliste, tac! A treia sursă, în speţă “societatea civilă” a fost coruptă de mult spre o anumită parte, deci nu mai este credibilă (dacă a fost cîndva!). Totuşi, cînd imagini cu avioanele Suhoy implicate în operaţiune au început să apară, ar fi trebuit să iau ştirea în serios. Am aşteptat, am consultat mai multe surse!

Pe scurt, joi, 1 septembrie 2022, Misiunea Agenției Internaționale pentru Energie Atomică (AIEA) a ajuns, după amiază, la Centrala nucleară de la Zaporojie. Iar cu cîteva ore înainte, partea ukraineană a întreprins o debarcare, un desant în orașul Energodar pentru a prelua controlul asupra Centralei de la Zaporojie. Operațiunea a fost zădărnicită de militarii ruși. Potrivit Ministerului rus al Apărării, incursiunea a armatei ukrainene din zona CNE a avut ca scop perturbarea misiunii AIEA.

Joi, Ministerul rus al Apărării a declarat că două grupuri de ukraineni – pînă la 60 de bărbați – au aterizat pe coasta lacului de acumulare Kahovka, la trei kilometri nord-est de centrala nucleară Zaporojie, în încercarea de a sechestra instalația. Trei ukraineni care au încercat să ocupe Centrala de la Zaporojie au fost capturați, a anunțat șeful Administrației militaro-civiliă, Vladimir Rogov, informează Vedomosti. Se precizează că doi dintre cei luați prizonieri se află în stare gravă. Atacul miliarilor ukraineni a fost respins.

Mai devreme, în cursul dimineții, șeful Administrației militro-civile a orașului Energodar, Alksandr Volga, a anunțat că Forțele Armate ale Ukrainei au întreprins o tentativă de a introduce un grup de desant în apropiere de orașul situat pe teritoriul controlat de Rusia din regiunea Zaporojie. De asemenea, Energodar a fost supus unui tir de artilerie, în urmă căruia au murit cel puțin trei oameni. Ministerul Apărării al Rusiei a declarat că, pentru distrugerea desantului ukrainean a fost activată aviația de luptă. Militarii ruși au subliniat că autoritățile de la Kiev au încercat să împiedice deplasarea specialiștilor AIEA la Centrala nucleară de la Zaporojie.

Formată din 14 specialiști și condusă de directorul agenției, Rafael Grossi, misiunea AIEA a sosit la Kiev în cursul zilei de miercuri. Potrivit informațiilor cotidianului american The Wall Street Journal, deplasarea este prevăzută pentru perioada 31 august – 3 septembrie. Grossi a anunțat, de asemenea, că intenționează să creeze, la Centrala nucleară, o misiuni de osbervatori permanentă. Potrivit unor ultime informații, inpectorii AIEA se află pe teritoriul CNE de la Zaporojie, controlat de Rusia.

Potrivit informaţiilor, încercarea de a lua ostatică delegaţia AIEA, a eşuat şi ea, deşi ar fi fost pregătită de serviciile britanice la sugestia lui Boris Johnson personal, care zilele trecute s-a aflat pentru a treia oară la Kiev! Kremlinul era la curent, se pare, cu planurile Direcţiei principale de informaţii a forţelor armate ukrainene care vizau să profite de sosirea misiunii AIEA şi să efectueze o debarcare amfibie pentru a încerca să pună stăpînire pe centrala nucleară de la Zaporojie şi să facă declaraţii zile la rînd cum că era vorba de forţe speciale ruseşti. Într-o formulă ideală pentru forţele speciale ukrainene, acestea şi-au fixat ca sarcină să ia ostatică însăşi delegaţia AIEA şi să menţină centrala nucleară sub control, cerînd retragerea completă a trupelor ruse inclusiv de pe teritoriul Crimeei. Rusia afirmă că Boris Johnson a adus cu el planul de operaţiuni şi cîţiva dintre instructori ca pe un acord de demobilizare în mandatul său de prim-ministru, dar, dacă operaţiunea ar fi reuşit, el ar fi refuzat să transfere puterea invocînd o urgenţă internaţională care ameninţă cu o catastrofă la scară planetară!

Pentru moment, 47 de combatanţi ai forţelor speciale ukrainene au fost ucişi, trei au fost făcuţi prizonieri (!) şi doi sînt în stare gravă, între viaţă şi moarte. Un grup de 12 persoane e blocat din trei părţi şi nu are acces la apă şi la ambarcaţiuni. Operaţiunea a fost coordonată de ofiţeri ai MI6 din cartierul lor general de la periferia Kievului (surse ukrainene au confirmat tot ce a spus Kremlinul pînă acum, precum şi eşecul ambuscadei forţelor speciale ukrainene). Cei 64 de membri ai forţelor speciale ukrainene şi-au încheiat recent stagiul de pregătire în Regatul Unit şi au călătorit de la Varşovia la Odessa în 29 august” („Communiqué sur le coup contre la centrale nucléaire de Zaporozhye”, brunobertez.com, 1.09.2022). Alţi 200 de ukraineni din forţele speciale, un al doilea val al operaţiunii pentru ocuparea centralei de la Zaporojie, aflaţi pe două barje, ar fi fost înecaţi în Nipru de forţele speciale ruseşti. De apreciat această misiune a ukrainenilor care doresc să-şi recupereze centrala atomică!

Cu toată lipsa de informaţii, Contraofensiva din Sud pare ratată, viteza de înaintare a trupelor ukrainene este destul de mică iar, în unele locuri, atacurile sînt urmate de retrageri pe aliniamentele iniţiale! Potrivit unor surse demne de încredere, ukrainenii au acumulat în doar 48 de ore peste 2000 de morţi. Preşedintele Zelensky a transmis oficial condoleanţe Brigăzii 28 Vînători de Munte din Zacarpatia, care a fost anihilată total pe frontul de la Herson. Imagini filmate la Odessa, în ciuda interdicţiilor severe, arată cozi de mii de oameni care aşteaptă să doneze sînge, iar convoaie lungi de ambulanţe îndreptîndu-se spre Nikolaev. Oficialii din Nikolaev au solicitat medici, de urgenţă, după ce mai multe rachete ruseşti au lovit centrul oraşului şi zona în care activau asociaţiile umanitare. Toate aceste semnale mă fac să cred că ofensiva spre Herson şi Zaporojie NU a avut succesul dorit de Puterea de la Kiev, deşi s-a dorit o schimbare de ritm. Totuşi, referendumul pentru independenţa Herson, pare că se amînă din nou… Este şi asta o victorie!

Este tot mai clar că războiul se poartă între Rusia şi SUA, aproape direct! Alungarea lui Viktor Ianukovici în urma Maidanului fost momentul care a coincis cu declanșarea oficială a războiului hibrid între UE și SUA pe de o parte și Rusia pe de cealaltă parte. Un articol de Ivan Kathanovsky din Canadian Dimension, aminteşte faptul că conform mărturiilor a peste 100 de protestatari răniți, a cîtorva zeci de martori ai acuzării și a examinărilor medico-legale și balistice ale experților guvernamentali, masacrul majorității absolute a protestatarilor și a poliției la Maidan (piața centrală) din Kiev, pe 20 februarie 2014, a fost comis în principal de membrii opoziției de la Maidan, în special de elementele sale de extremă dreaptă. Acest eveniment a precipitat îndepărtarea violentă a guvernului corupt și oligarhic, dar ales democratic, din Ukraina, declanșînd un conflict care a ucis peste 13.000 de oameni de atunci! Guvernele occidentale au fost cel puțin conștiente, susţinînd activ această lovitură de stat. Există dovezi ale implicării liderilor de la Maidan, a extremei drepte și a lunetiștilor străini în masacrul poliției și al protestatarilor. Câțiva foști membri ai armatei georgiene au mărturisit că ei și alte grupuri de lunetiști Maidan din Hotel Ukraina și Conservatorul de Muzică au primit ordin din partea anumitor lideri Maidan și a foști lideri georgieni să tragă în poliție și protestatari, recunoscînd și că au fost martori la masacru. În plus, un ofițer georgian pensionat a mai susținut că lunetiștii georgieni legați de Miheil Saakașvili, fostul președinte al Georgiei, și membri de rang înalt ai partidului său și ai guvernului au fost implicați în masacrul de la Maidan. Victoria Nuland a avut o influenţă semnificativă asupra formării politicii SUA pe direcţia post-sovietică în timpul Administraţiei democrate Obama! Ea a promovat susţinerea forţelor pro-occidentale în Ukraina, Georgia şi Republica Moldova, dar şi impunerea unor sancţiuni mai dure împotriva Federaţiei Ruse! Ea a devenit faimoasă mai ales în Rusia după ce a vizitat Euromaidanul din Kiev unde a împărţit sandvişuri participanţilor la demonstraţii. Nuland a iscat critici dure în rîndul politicienilor ruşi. Mai mult, aproximativ 400 de mercenari aparţinînd renumitei firme private de securitate din SUA, Academy – fostă Blackwater, sînt implicaţi în operaţiunea militară antiteroristă derulată de guvernul de la Kiev în sud-estul Ukrainei, informează cotidianul Der Bild. Academy neagă vehement această poveste!

După acest moment, Moscova a preluat Crimeea prin sfidarea tratatelor internaționale și a declanșat un conflict. În acest context acțiunile propagandistice au îmbrăcat multiple forme și ele continuă și astăzi. „Forțele binelui” întruchipate de UE și SUA la care se adaugă Ukraina ( victima unor politici europene neinspirate) caută să formeze opinia publică (Edward Bernays, Propaganda, Aelxandria Publishing House, Suceava, 2012, pg 56. 5 Sultana Craia, Tehnici de informare și comunicare, Editura Fundației România de Mâine, București, 2003, pg 98. ). Kievul și aliații săi occidentali au făcut tot ce le-a stat în putință să îl diabolizeze pe Putin și să îl transforme pe Zelenski într-un erou de poveste. Nici Saddam Hussein, nici Bashar al-Assad, nici măcar Ossama bin Laden sau Abu Bakr al-Baghdadi nu au avut parte de „înnegrirea” mediatică a lui Vladimir Putin. Liderul rus a fost prezentat fără nuanțe drept Răul Suprem. Prin contrast, Volodimir Zelenski a fost transformat într-un semi-zeu. De la bun început, colosala mașinărie de propagandă a ținut să ne atragă atenția că în Ukraina nu are loc un război oarecare, cum au fost cele din Iraq, Syria sau Afghanistan. Este vorba de lupta decisivă, eliberatoare, dintre Bine și Rău. De soarta războiului din Ukraina depinde soarta întregii omeniri!

Mişcarea britanică de la Zaporojie şi intensificarea prezenţei americane, în echipamente şi specialişti, pe teritoriul ukraainean indică faptul că Occidentul doreşte o scurtare a războiului. Ar fi benefică, mai ales în perspectiva alegerilor parţiale americane din noiembrie 2022. Pe de altă parte, Rusia doreşte prelungirea conflictului şi obţinerea maximului de foloase economice de pe urma ţărilor europene!

Donbasul va fi, pînă la urmă, “eliberat” integral şi cele două republici, Lugansk şi Doneţk, vor vota în două referendumuri separate pentru alipirea la Federaţia Rusă. Crimeea nu se va mai întoarce niciodată la Ukraina. Probabil, nici regiunile Herson şi Zaporojie. De altfel, în aceste regiuni a fost introdusă rubla, restabilită rusa ca limbă oficială şi s-a stabilit în cea mai mare parte administraţia rusă. Acesta este punctul de negociere a păcii, între Rusia şi Ukraina. Sigur, dacă aliaţii occidentali ai Ukrainei, în special SUA şi Marea Britanie, vor fi de acord, aşa cum declara Boris Johnson la una din vizitele la Kiev, preluat de Ukrainskaia Pravda: “În cazul negocierilor, Ukraina poate că este pregătită, noi nu sîntem”!

Noi, adică Marea Britanie şi Statele Unite, pentru care, se pare, Războiul Rece nu s-a încheiat pînă acum şi distrugerea totală a Rusiei a rămas un deziderat politic perpetuat peste administraţii în ultimii 30 de ani, încurajaţi, probabil, şi de ofensiva ratată a Rusiei spre Kiev din primele săptămîni de război! Democratul Bill Clinton, scria în Directiva din 13 februarie 1992: „Scopul NATO în viitor este de a desfășura forțe de menținere a păcii în regiunile de conflict etnic și dispute de frontieră de la Oceanul Atlantic pînă la Munții Urali”. Sau: „… Am cheltuit multe miliarde de dolari pentru aducerea lui Elțin la putere, dar am eliminat un concurent – Rusia. 20.000 de tone de cupru, 15.000 de tone de aluminiu, 2.000 de tone cesiu, beriliu, stronțiu și multe altele. Profitul SUA în timpul lui Elțin la putere a fost de peste 5700%. Acest lucru nu s-a întîmplat niciodată în istorie!” (Mesajul președintelui SUA B. Clinton „Despre starea țării” din 7 februarie 1997). La rîndul său, Henry Kissinger spunea: „Voi prefera haosul și războiul civil în Rusia decît tendința de a o reuni într-un singur stat puternic, centralizat”. Premierul britanic John Major: „Sarcina Rusiei după pierderea Războiului Rece este de a oferi resurse țărilor prospere. Dar pentru asta au nevoie de doar 50-60 de milioane de oameni.” Fostul consilier al președintelui SUA, Zbigniew Brzezinski: „Slavii – ruși, belaruși, ukraineni – sînt cele mai recalcitrante popoare din lume. Ele pot fi distruse, dar nu cucerite. De aceea, această sămînță trebuie distrusă.” Şi… George Soros: „Avem nevoie de Ukraina CA O TORȚĂ ÎN RĂZBOIUL CU RUSIA”.

Interesant este că administraţiile democrate au o legătură directă cu Rusia şi Ukraina. Interesantă este implicarea exagerată a Marii Britanii, sau a lui Boris Johnnson, în această afacere. Vom afla, poate, peste 50 de ani?