Frontline News

O MIZĂ UKRAINEANĂ CU MULTE ZEROURI

BMTF, 21 iun – Lideri politici şi de afaceri din întreaga lume se reunesc miercuri la Londra, pentru discuţii cu privire la căile de reconstruire a Ukrainei în timpul şi după războiul acesteia cu Rusia, informează BBC.

Marea Britanie va oferi aproape trei miliarde de dolari în garanţii de împrumuturi de la Banca Mondială.

În cele din urmă, este posibil ca însăşi Rusia să achite o parte a costurilor, fie prin despăguburi sau prin active îngheţate…

Estimările costurilor de reconstruire a Ukrainei depăşesc deja peste 300 de miliarde de lire sterline şi continuă să crească, aşa că va fi necesară şi contribuţia sectorului privat, transmit corespondenţii BBC. The New York Times a citat o predicție conform căreia eforturile de reconstrucție vor costa 750 de miliarde de dolari.

Este, însă, puţin probabil ca liderii de afaceri să investească, dacă există riscul ca angajaţii lor să fie ucişi, clădirile lor să fie distruse, iar banii lor să fie folosiţi inadecvat, aşa că la conferinţa de miercuri vor fi analizate noi forme de asigurări de război, noi modalităţi de reformare a instituţiilor Ukrainei, transmiţînd, totodată, un semnal Moscovei cu privire la angajamentul pe termen lung al Occidentului faţă de viitorul economic al Ukrainei.

 „Este evident că companiile americane pot deveni locomotiva care va face din nou să înainteze economia mondială”, a declarat președintele Zelenski, elogiind BlackRock, JP Morgan și Goldman Sacks. „Altele”, a spus el, „au devenit deja parte a modului nostru de viață ukrainean.”

Camera de Comerț de la Kiev a numit Ukraina „cel mai mare șantier de construcții din lume”.

Reconstrucția Ukrainei va fi, potrivit NYT, o „goană după aur… Rusia își întețește ofensiva, intrînd în al doilea an de război, însă deja colosala sarcină a reconstrucției este evidentă. Sute de mii de locuințe, școli, spitale și uzine au fost distruse, la fel ca instalații energetice esențiale și kilometri de șosele, de căi ferate și porturi maritime. Inevitabil, profunda tragedie umană este și o uriașă oportunitate economică.”

Anul acesta, JP Morgan și Zelenski au semnat un protocol în care este stipulat că Morgan va ajuta Ukraina la reconstrucție.

KOSOVO JE SERBIJA

BMTF, 9 iun – După ce în nordul provinciei Kosovo au izbucnit violenţe generate de instalarea în funcţie în municipalităţi a unor primari albanezi de către autorităţile de la Pristina, emisarul Statelor Unite pentru Balcanii de Vest, Gabriel Escobar, a apreciat că ar trebui să le fie acordată mai multă autonomie municipalităţilor cu majoritate sârbă, dacă se doreşte aderarea la NATO şi la Uniunea Europeană a provinciei. În acest context, preşedinta din Kosovo spune că noi alegeri ar putea fi organizate în localităţile majoritar sârbe din nordul Kosovo, în cazul în care o petiţie în acest sens ar fi semnată de 20% dintre alegători. Dar dacă s-ar începe un asemenea demers, toate procedurile s-ar putea întinde pe cîteva luni.

Pentru a găsi o soluţie de a se depăşi actuala criză în nordul Kosovo şi Metohija, zilele trecute s-au deplasat la Priştina trimisul special al Uniunii Europene pentru dialogul Belgrad -Priştina, Miroslav Lajcak, şi trimisul special al SUA pentru Balcanii de vest, Gabriel Escobar, care au avut pe această temă o discuţie cu premierul instituţiilor provizorii din Priştina, Albin Kurti. Cererile care au fost comunicate în urma discuţiilor cu Albin Kurti sînt deescaladarea situaţiei, noi alegeri în nord şi revenirea la dialog. Chiar dacă l-au avertizat pe Albin Kurti că va suporta consecinţe, dacă nu retrage forţele speciale de poliţie din nordul Kosovo şi Metohija, iar primarii albanezi să îşi îndeplinească atribuţiile din alte locaţii, acesta a fi dat însă apelurile lansate de cei doi mediatori. Reprezentantul special al UE pentru dialogul Belgrad- Priştina, Miroslav Lajcak, a transmis pe Twitter că violenţa nu este niciodată acceptabilă, că trebuie găsită urgent o soluţie politică pentru criza actuală din Kosovo şi Metohija şi a evidenţiat că preţuieşte pregătirea lui /Vučić/ să contribuie la aceasta. Gabriel Escobar a spus că escaladarea tensiunilor în nordul Kosovo şi Metohija este parţial rezultatul lipsei dorinţei din partea Priştinei de a asculta comunitatea internaţională.

Sub presiunile Occidentului şi Statelor Unite ale Americii, preşedinta Vjosa Osmani a declarat într-un interviu pentru Reuters că Kosovo ar putea organiza noi alegeri în cele patru comune din nordul Kosovo unde s-au înregistrat proteste violente, dacă 20% dintre alegători vor semna o petiţie prin care solicită acest lucru şi astfel s-ar putea asigura participarea sârbilor, pentru că cererea ar veni tocmai de la ei. Secretarul de stat american Antony Blinken a condamnat guvernul kosovar pentru că doreşte să intre cu forţa în clădirile primăriilor din nordul Kosovo şi Metohija, afirmînd că aceste acţiuni sînt împotriva recomandărilor SUA şi ale celor europene, că au escaladat brusc şi subliniază eforturile de normalizare a relaţiilor dintre Kosovo şi Serbia, dar cu siguranţă că vor avea consecinţe asupra relaţiilor bilaterale cu Kosovo.

O problemă este dacă SUA pot conta pe premierul kosovar, Albin Kurti, ca şi partener, a declarat pentru Vocea Americii ambasadorul american la Belgrad, Christopher Hill şi adăugat că nu-şi aminteşte de diviziuni atît de mari între Priştina şi Washington. Premierul Albaniei, Edi Rama, a transmis astăzi preşedintelui francez Emmanuel Macron şi cancelarului german Olaf Scholz, versiunea textului de formare a comunităţii comunelor sârbeşti, menţionînd că această comunitate este pregătită mult timp de cei mai de seamă experţi americani şi europeni, ceea ce s-a făcut în cazul că se ajunge la această zi, a publicat portalul Albanian Post.

De asemenea, Marea Britanie, Franţa, Italia, Germania au condamnat decizia autorităţilor din Kosovo de a forţa accesul în clădirile primăriilor din nordul provinciei, cerîndu-le să se retragă şi să detensioneze situaţia. Comunitatea internaţională este dezamăgită şi supărată şi fiecare este responsabil de faptele sale. Nu poate fi vorba despre revenirea la normalitate pînă când sârbii nu se întorc în instituţii, a declarat şeful misiunii OSCE în Kosovo, Michael Davenport şi a adăugat că primarii nou aleşi ai comunelor din nord sînt aleşi legal, dar nu au legitimitate, astfel că este important să se desfăşoare noi alegeri în nordul Kosovo şi la ele trebuie să participe toate comunităţile din nord.

Reprezentanţii Uniunii Europene şi SUA au repetat cererea comună pentru oprirea urgentă a tensiunilor şi violenţelor pe teren, organizarea de noi alegeri cu participarea sârbilor Kcosovari şi revenirea la dialog pentru normalizare.

SABOTAJE ÎN PATRIA SABOTORILOR

Barajul hidrocentralei de la Nova Kahovka, pe Nipru, a fost aruncat în aer. A fost sabotat! Cui folosește? Părțile se acuză reciproc. Aflați la Bratislava, liderii est-europeni ai NATO au arătat cu degetul direct spre Rusia. KWI, vajnicul purtător de cuvînt al Sleepi Joe a rostit cu subiect și predicat că Rusia a comis o crimă de răyboi și trebuie trasă la răspundere. Barajul avea 28 de guri de deversare, din care au fost avariate, inițial, 11. Ca să vă faceți o idee, Barajul de la Porțile de Fier 1, are 8 guri de deversare. Apoi, volumul uriaș de apă, mai mare cu 30% decît media anuală a lacului, volum datorat precipitațiilor abundente din primăvară și deschiderea vanelor din barajele din amonte, a rupt și celelalte zăgazuri de beton. Avalul barajului s-a transformat instantaneu în zonă de catastrofă iminentă. 80 de localități, de pe ambele maluri ale Niprului cu peste 40 de mii de locuitori au fost puși în pericol. Viitura a ajuns pînă la Herson. 180 de tone de ulei de transformator au ajuns în rîu. Alte 300 de tone sînt în pericol de deversare. O distrugere de proporții biblice numai bună de reconstruit după terminarea războiului. Un Plan Marshall pentru reconstrucția Ukrainei va prevede și multe CADOURI edilitare…

Ukrainenii, acompaniați de liderii UE, NATO, SUA, strigă din toți rărunchii că este încă o dovadă a terorismului rus și cer deportarea poporului rus pe Marte! Știu că vă veți supăra, veți construi invective smart și veți lipi etichete curbubeite pe ce voi scrie acum, dar puțin îmi pasă de vociferările voastre, atîta timp cît nu gîndiți cu capul vostru! Am prieteni, foști militari de carieră cu stagii în teatrele de operații care nu pot renunța la reflex și se plasează fără să gîndească, mereu în aceeași parte. De aceea, nu am nici o îndoială că distrugerea Barajului Kahovka va fi, alături de povestea de la Bucha și de distrugerea North Stream, una dintre marile crime de război puse în spatele Rusiei.

OK! Se știa de aproape un an de planul ukrainenilor de a arunca în aer barajul Kahovka. Pe 9 noiembrie 2022 scriam un text extrem de virulent la adresa rușilor prin care îi acuzam de faptul că întreaga agitație politică din Herson nu a contat, trupele lui Șoigu retrăgîndu-se mișelește în stînga Nistrului. Capitala Oblastului Herson a fost singurul mare oraș pe care rușii l-au ocupat fără să tragă un foc de armă. Practic, Hersonul s-a bucurat realmente să reintre sub administrație rusă, iar referendumul pentru independență și alipirea la Rusia a decurs fără probleme. În aceste condiții, retragerea trupelor ruse la est de Nipru mi s-a părut o trădare. Abia după ce am scris și publicat am fost capabil să ascult pe cineva, din Herson, care mi-a explicat ca la prost că cei 6000 de parașutiști au fost retrași tactic. Dacă ukrainenii aruncă în aer barajul de la Kahovka, estul oblastului Herson va fi inundat, iar parașutiștii vor rămîne captivi, fără posibilitatea de aprovizionare. Am ripostat: cine este atît de nebun să arunce barajul în aer?

Să nu uităm că înainte de 1989, școala specială de instruire a sabotorilor temutului SPETZNAZ se afla în Ukraina. Ukraina era Patria Sabotorilor Spetznaz! Mii de sabotori erau instruiți aici, apoi fiind încadrați în diferite subunități de cercetare/diversiune, în detașamente SPETZNAZ, sau, cei mai prezentabili, în diferite ambasade, consulate și misiuni diplomatice sovietice din Occident. Obiceiurile bune nu se pierd. Se transformă. Și se tranzacționează! Așadar, cine e atît de nebun să arunce în aer barajul? Cel ce e atît de dement să pună în scenă o uriașă înscenare, la Bucha, sau să distrucă conducta submarină care alimenta cu gaz Germania. Sigur, ieri, în Districtul Kupyansky, din Regiunea Harkov, sabotorii au aruncat în aer și conducta care transporta amoniac, din Rusia către Uniunea Europeană. Exportul rusesc de amoniac este parte a acordului de export cereale. Știți, cel cu DACĂ NU EXPORTĂM NOI (4% din totalul exportului global!) PLANETA VA MURI DE FOAME… Atenție sporită, zic, pe conducta de gaz care alimentează Ungaria, singura țară din UE care importă gaz rusesc prin Ukraina și, în același timp, nu acceptă spectacolul prost al Kievului, s-ar putea să crape la un moment dat… sigur, sînt convins că rușii vor fi autorii!

În ultimele șase luni, de la retragerea pe malul stîng al Niprului, armata rusă a creat o linie de apărare extrem de puternică de-a lungul fluviului. Sînt tranșee și cazemate din beton, cîmpuri de mine, depozite de muniții și materiale etc. Plus, cîteva mii de soldați care nu seamănă deloc cu ce ați văzut la televiziunile noastre sau pe net. Această forță, dotată cu artilerie grea și ușoară, tancuri T-72 modernizate etc aștepta contraofensiva ukraineană promisă încă de anul trecut, cu multe tăierio de panglică și conferințe de presă pregătitoare. Acuma, vă imaginați că după ce a construit această linie de apărare, rușii se îmbată de tot și își îneacă toată munca? RUȘILOR L-A FOST FRICĂ DE AMPLOAREA CONTRAOFENSIVEI, spune o voce pițigăiată din propaganda apropiată Kievului. Atît de frică, încît au preferat să se înece ca la Potop decît să vadă ochii răzbunători ai ukraineanului antrenat de NATO. E un non-sens! O prostie! Și dacă judecați cu propriul cap, îmi veți da dreptate. Viitura de la barajul Kahovka a înecat fortărețele rusești și a scufundat la trei/patru metri sub apă cîmpurile de mine. Ideal pentru trupele de desant anfibiu să debarce acum în stînga Nistrului! Contraofensiva a început!

Sigur, chiar înainte de acest moment Kahovka, impresia lăsată de evoluția evenimentelor din ultimul an și jumătate, este că CINEVA își dorește un accident nuclear la Zaporojie, cea mai mare centrală nucleară din Europa. Golirea lacului de acumulare poate avea repercursiuni asupra sistemului de răcire al centralei. Însă, potrivit unor informații alternative, sistemul de răcire al centralei nucleare este prevăzut cu două bazine independente de lacul Kahovka, care funcționează chiar dacă nivelul lacului scade cu 12 metri! Centrala de la Zaporojie a fost preluată încă din primele zile de ruși și branșată la sistemul energetic al Rusiei, astfel că reactoarele 5 și 6 alimentează Donețk, Lugansk, Crimeea și Belgorod, acolo unde gherile rusești anti-ruse fac un joc destul de complicat, sub steag fals, dar extrem de bine finanțat și echipat de serviciile occidentale. Un fel de ISIS în miniatură… Sute de tiruri de artilerie și rachete au fost trase asupra centralei nucleare, toate fiind puse pe seama trupelor ruse, extrem de plictisite de acest război și hotărîte să joace o RULETĂ RUSEASCĂ cu centrala nucleară. Greu de crezut!

Cum la fel de greu de crezut este că după ce invadează Ukraina pentru diverse motive, inclusiv cel de blocare a furnizării de apă către Crimeea (80% din apa Crimeei provine din Lacul Kahovka prin Canalul Crimeei de Nord), Rusia hotărăște că e cazul să se sinucidă în direct în fața familiei și să arunce în aer barajul rezervorului de apă pentru care a  declanșat războiul. ȘI pentru care a declanșat… Sigur, surse alternative spun că există și o aducțiune alternativă construită recent, în amonte de Rezervorul Kahovka. Totuși, războiul apei, faza pe Ukraina, a provocat mii de morți. Cîți anume nu vom ști niciodată! Ukrainanii mint natural, rușii idem! În fiecare zi, însă, tabăra ukraineană transmite mass-media o statistică extrem de gustată în tabăra iubitorilor de Slava: un contor al rușilor uciși de brava armată ukraineană antrenată la standarde NATO de Occidentul colectiv (nu costeliv, nu e cazul!). Numai că, dacă vă uitați atent, dincolo de urale și paharele de șampanie închinate în cinstea apărătorilor democrației și universului liberal european, veți vedea că în fiecare zi 1000 de ruși trec Stix-ul, ceea ce nu se întîmpla nici în timpul funcționării mașinăriei de tocat carne de la Bahmut/Artemovsk! Din nou, CINEVA MINTE! Și cu atîtea basme și minciuni aruncate în spațiul public, e mare nevoie de psihiatru nu de F16…

NOTORIETATEA LUI PRIGOJIN NU ESTE PE PLACUL TUTUROR. ATACURILE LUI LA ADRESA “NOBILIMII” DE LA MOSCOVA, CONTINUĂ

BMTF, 03 iun – Liderul Grupului Wagner, Evgheni Victorovici Prigojin, care pe 1 iunie a împlinit 62 de ani (în foto: cadoul primit de EVP din partea mercenarilor săi) a declarat astăzi, sîmbătă că facţiunile de la Kremlin distrug statul, încercînd să semene discordie între el şi luptătorii ceceni. “Acea dispută fusese soluţionată, dar luptele interioare de la Kremlin au deschis o cutie a Pandorei de disensiuni”, a spus el.

Evgheni Viktorovici, fondatorul Grupului de mercenari Wagner a cîştigat notorietate în timpul războiului de 15 luni din Ukraina. Trupele sale au fost în primele linii ale bătăliilor pentru Bahmut/Artemovsk şi din alte părţi, pe care le-a cîştigat şi datorită unor dispute cu comanda Armatei Ruse în legătură cu tactici, sprijin logistic şi alte probleme.

Prigojin a spus că disputa între el şi forţele cecene, care luptă, de asemenea, alături de armata rusă în Ukraina, a fost rezolvată. Dar el a dat vina pentru discordie pe facţiuni neidentificate de la Kremlin – pe care le numeşte „turnuri ale Kremlinului”. “Uneltirile lor au scăpat atît de mult de sub control, încît Vladimir Putin a fost forţat să-i dojenească la o reuniune a Consiliului de Securitate”, a spus el. „Cutia Pandorei este deja deschisă – nu sîntem noi cei care am deschis-o”, a spus Prigojin într-un mesaj postat de serviciul său de presă. „Un turn de la Kremlin a decis să joace jocuri periculoase”. „Jocurile periculoase au devenit obişnuite în turnurile Kremlinului; pur şi simplu distrug statul rus”. El nu a identificat facţiunea de la Kremlin, dar a spus că aceasta şi-a continuat încercările de a semăna discordie.

Oficialii de la Kremlin nu au comentat observaţiile sale.

Vladimir Putin a organizat vineri o şedinţă a Consiliului de Securitate cu privire la relaţiile „interetnice” din interiorul ţării. Evgheni Prigojin a spus că remarcile făcute despre el de ceceni au sunat ca unele declaraţii de la începutul anilor 1990, cînd conflictele au cuprins oraşele ruseşti după prăbuşirea Uniunii Sovietice. „În mod clar, declaraţiile făcute au fost destul de provocatoare, menite să mă rănească şi să mă sperie”, a spus el.

Evgheni Prigozhin a mai spus că orice bătălie între forţele speciale Ahmat ale liderului cecen Ramzan Kadîrov şi grupul Wagner va duce la o vărsare de sînge serioasă, dar că nu există nicio îndoială cu privire la învingător.

El şi-a exprimat din nou furia faţă de starea actuală a războiului şi de culpabilitatea ministrului apărării, Serghei Şoigu şi a şefului Statului Major General, Valeri Gherasimov. „Ministerul Apărării nu este în stare să facă nimic, deoarece de facto nu există – este în haos”, a spus Prigojin.

Ministerul Apărării nu a răspuns unei solicitări de comentarii. Nici ministrul Şoigu, nici generalul Gherasimov nu au comentat în public declaraţiile lui Evgheni Prigojin.

APA HELMANDULUI A LUAT FOC

BMTF, 29 mai – În urmă cu două zile, frontiera între Iran şi Afghanistan a fost udată cu sînge, în urma izbucnirii unor confruntări la graniță între polițiștii de frontieră iranieni și luptătorii talibani. Abdul Nafee Takour, purtătorul de cuvînt al Ministerului de Interne al guvernului condus de talibani, nerecunoscut de Iran!, a declarat pentru Radio Azadi al RFE/RL că un luptător taliban și un polițist de frontieră iranian au fost uciși în incident. Agenția de știri oficială iraniană IRNA a declarat că doi polițiști de frontieră au fost uciși și doi civili au fost răniți. Fiecare parte a acuzat-o pe cealaltă că a declanșat prima focul. Mai impresionante decît schimburile de focuri au fost imaginile cu tehnica militară americană îndreptîndu-se spre frontiera cu Iranul, la Nimroz şi luptători talibani cu arme şi echipament ale NAVY SEALS, de te întrebi, pe bună dreptate, dacă americanii nu au “abandonat” cu un scop precis atîta armament, vehicole şi echipamente pe mîna talibanilor…

Tensiunile legate de drepturile de apă au crescut între Iran și Afghanistan în ultimele săptămîni. Sud-estul Iranului, afectat de secetă, este puternic dependent de fluxurile de apă dinspre Afghanistan, ceea ce a dus la apeluri pentru ca Afghanistanul să nu mai blocheze cursul apelor și la acuzații că Kabulul nu respectă un tratat bilateral privind apa, semnat în 1973.

Talibanii au negat că încalcă acordul și susțin că nivelurile scăzute ale rîului Helmand – care alimentează lacurile și zonele umede din provincia Sistan-Baluchistan din sud-estul Iranului – împiedică eliberarea unor volume mai mari de apă.

Ministrul iranian de externe, Hossein Amir-Abdollahian, a cerut la începutul acestei luni, într-o convorbire telefonică cu omologul său taliban, Amir Khan Muttaqi, ca autoritățile afghane să deschidă porțile barajului Kajaki de pe rîul Helmand, situat în interiorul țării, „pentru ca atît populația din Afghanistan, cît și cea din Iran să poată dispune de apă”.

În timpul unei vizite în Sistan-Balucistan la 18 mai, președintele iranian Ebrahim Raisi i-a avertizat „pe conducătorii Afghanistanului să acorde imediat poporului din Sistan-Balucistan drepturile lor la apă”, adăugînd că talibanii ar trebui să ia „în serios” cuvintele sale. Un înalt oficial taliban, care potrivit unor surse, provine “din interiorul CIA”, a avertizat ieri Iranul că talibanii vor cuceri Teheranul în cîteva zile!

Regiunea este una dintre cele mai aride zone ale Iranului și acolo au avut loc nenumărate proteste publice din cauza lipsei de apă în ultimii ani.

La scurt timp după comentariul lui Raisi, oficialii talibani au anunțat construirea unui nou baraj pe rîul Farah, care alimentează terenurile agricole din sud-vestul Afghanistanului, apă care se scurge, de asemenea, în sud-estul Iranului.

În 2021, înainte ca talibanii să preia puterea, Afghanistanul finalizase lucrările la barajul Kamal Khan, care se află, de asemenea, pe rîul Helmand.

PATRIOT-UL MOLDOVENESC

BMTF, 29 mai – Sistemul anti-rachetă american PATRIOT este menit să apere şi să protejeze obiective vitale de lovituri cu rachete balistice. Un sistem de protecţie PATRIOT îşi va face apariţia, în scurt timp, în Republica Moldova. El este menit luptei împotriva propagandei. Sau, cum vor spune mulţi, un Minister al Adevărului.

Într-un briefing de presă matinal, Preşedintele Republicii Moldova, Maia Sandu a declarat că Republica Moldova a fost supusă timp de 30 de ani „șantajului, embargourilor, hoțiilor, schemelor de spălare de bani și amenințărilor hibride”, însă atacurile s-au intensificat de cînd “Rusia a lansat un război brutal în Ukraina”.

“De cînd și-a obținut independența, Republica Moldova a fost amenințată în mod constant. Timp de peste 30 de ani țara noastră a fost supusă șantajului, embargourilor, hoțiilor, schemelor de spălare a banilor, amenințărilor hibride, cu scopul de a-i bloca dezvoltarea și de a-i împiedica creșterea bunăstării oamenilor.

De cele mai multe ori, atacurile veneau din afara țării, dar, de fiecare dată, se găseau trădători aici, în țară. Au încercat să ne dezbine, să ne certe între noi pentru a ne face slabi în fața amenințărilor.

De cînd Rusia a pornit războiul brutal împotriva Ukrainei, care ucide oameni pașnici și bombardează case, spitale, grădinițe, orașe întregi, s-au intensificat și atacurile împotriva Republicii Moldova. În mod constant, se încearcă atragerea țării noastre pe o orbită a trecutului, într-o zonă întunecată și fără perspectivă de dezvoltare.

Doar datorită rezistenței și curajului ukrainenilor, Rusia nu poate ataca militar țara noastră. Dar o atacă constant informațional, prin minciună, propagandă, dezinformare. Zi de zi, Kremlinul și grupările criminale lansează atacuri hibride, utilizând arma propagandei, pentru a semăna ură în Moldova, pentru a slăbi încrederea noastră unii în alții și încrederea noastră în statul nostru.

Planul celor care lansează falsuri și contribuie la propagarea lor este să provoace frică, ceartă și, astfel, să-și realizeze scopurile meschine. Pentru că nu poate ajunge la noi cu tancuri, Kremlinul sponsorizează cu sume imense răspîndirea minciunilor în mass-media și pe rețele sociale, finanțează cu bani murdari grupări criminale care încearcă să ne oprească din drumul nostru de a dezvolta țara.

Minciunile difuzate la televizor și pe internet au devenit cele mai periculoase arme cu care sîntem atacați în prezent. Cu sume imense de bani, cu fabrici de trolli care lucrează 24 de ore din 24, prin multiple canale media care servesc interesele unor grupuri criminale organizate, se încearcă slăbirea Moldovei prin atacuri repetate. Propaganda este o amenințare directă la securitatea țării și pune în pericol viitorul liber, democratic și prosper al Moldovei.

Din păcate, avem pe teritoriul Republicii Moldova persoane și rețele bine puse la punct, plătite cu bani murdari, care servesc interesele străine țării noastre și au un singur rol – să creeze falsuri, să propage minciunile Kremlinului și să blocheze drumul Moldovei spre Uniunea Europeană.

Să servești interesul unui stat care atacă și ucide copiii vecinilor și șterge de pe fața pămîntului localități întregi în loc să te îngrijești de oamenii din țara ta este trădare de patrie. Și noi avem datoria de a apăra Moldova de atacuri și de trădători.

Avem nevoie de măsuri concrete, coerente și un plan bine pus la punct care să răspundă acestor amenințări la adresa cetățenilor noștri, care să combată propaganda și să contribuie la protejarea spațiului informațional în societatea noastră.

Cel mai bun antidot împotriva războiului informațional este asigurarea informării obiective, corecte, garantarea întîietății faptelor și dezvoltarea gîndirii critice și a rezistenței cetățenilor la dezinformare. Oamenii trebuie să aibă acces la faptele reale, la informație adevărată, fără manipulare, să poată auzi mai multe opinii și să cunoască ce se întîmplă în țara lor și în lume.

Azi anunț inițiativa legislativă de a crea o instituție care să combată propaganda dăunătoare statului Republica Moldova și să apere cetățenii noștri de manipulare și de atacurile propagandistice constante. În virtutea atribuțiilor oferite de Constituție, în domeniile apărării țării și securității naționale, voi propune Parlamentului spre adoptare constituirea Centrului național de apărare informațională și combatere a propagandei, denumit simbolic – PATRIOT.

Centrul Patriot va avea misiunea de a coordona și implementa politica statului în domeniul securității informaționale și de a asigura comunicarea strategică în vederea identificării, prevenirii și combaterii dezinformării la nivel național. Instituția va avea două responsabilități de bază:

  1. să transmită informații veridice către publicul larg și să asigure un dialog constant cu cetățenii, precum și să colaboreze cu toate instituțiile statului în vederea promovării intereselor naționale și creșterii rezistenței societății noastre în fața dezinformării.
  2. să identifice, să evalueze și să combată dezinformarea pentru eliminarea riscurilor generate de amenințările hibride și dezinformare asupra securității naționale.

Mîine textul proiectului de lege va fi publicat pe site-ul instituției prezidențiale pentru consultări. Pînă la finalul lunii iunie vom transmite proiectul de lege în Parlament.

Moldova are nevoie de o instituție care să asigure combaterea propagandei, informarea obiectivă a oamenilor, dezvoltarea rezilienței informaționale a cetățenilor și apărarea securității informaționale.

Știu că acest anunț va agita cuibul de viespi care lucrează împotriva Republicii Moldova și se vor înteți minciunile.

Unii vor discuta această inițiativă din prisma libertății de exprimare. Dreptul la libera exprimare este o valoare incontestabilă și stă la baza dezvoltării democratice pe care o dorim cu toții. Însă libertatea de exprimare nu poate fi un paravan pentru minciună și intoxicare.

Depinde de noi, întreaga societate, să nu le permitem să ne dezbine și să ne slăbească țara. Pentru că acesta este planul lor – o țară slabă, cu oameni certați, care nu le încurcă lor să fure și să țină Moldova într-o zonă a sărăciei și corupției.

Vă îndemn pe toți să contribuim la promovarea informațiilor obiective, să fim atenți cînd distribuim informații, să gîndim critic și să lucrăm împreună pentru a apăra oamenii de minciuni.

Eu am încredere în Moldova. Sunt sigură că avem șansa să construim un stat european, unde oamenii trăiesc în libertate și bunăstare. Vreau ca și cetățenii noștri să aibă încredere în Moldova și în puterea noastră ca țară de a ne ridica”.

Prigojin anunţă “o revoluţie”!

BMTF, 24 mai – Gigantul energetic Gazprom, cel mai mare producător mondial de gaze naturale, a anunţat marţi că în 2022 profitul său net a scăzut cu peste 40%, pînă la 1.266 miliarde ruble (15,77 miliarde dolari), de la 2.093 miliarde ruble în 2021. Pe de altă parte, șeful mercenarilor Wagner, Evgheni Prigojin, cel care a cucerit oraşul Bahmut după 224 de zile de lupte sîngeroase, deschizînd un capitol nou în angrenarea PMC-urilo în război, a făcut o declarație suprinzătoare în cadrul unui interviu cu fostul activist prorus de la Harko, Constantin Dolgov, spunînd că „Ukraina are una dintre cele mai puternice armate din lume”.

„Suntem într-o asemenea condiţie încât am putea pierde Rusia – aceasta este principala problemă… Trebuie să impunem legea marţială”: Evgeni Prigozhin, fondatorul grupului de mercenari Wagner, a declarat pe canalul de Telegram. Potrivit lui Evgheni Viktorovici, Rusia s-ar putea confrunta cu o revoluţie similară cu cea din 1917 şi ar putea pierde războiul. Ukraina pregăteşte o contraofensivă menită să împingă trupele ruse înapoi la graniţele sale de dinainte de 2014, cînd Rusia a anexat Crimeea, a spus Prigojin. Ukraina va încerca să încercuiască Bahmut şi să atace Crimeea, a adăugat el. „Cel mai probabil, acest scenariu nu va fi bun pentru Rusia, aşa că trebuie să ne pregătim pentru un război dificil”, a spus el, într-un interviu postat pe canalul său Telegram. El a spus că porecla „bucătarul lui Putin” este o prostie, pentru că nu poate găti, dar „măcelarul lui Putin” ar putea fi o poreclă mai potrivită. Potrivit lui Prigojin, elita rusă şi-a protejat copiii, în timp ce copiii ruşilor de rînd au murit pe front, situaţie care ar putea stîrni tulburări în Rusia. Dacă ruşii obişnuiţi şi-ar continua să-şi ducă copiii înapoi în sicrie de zinc, în timp ce copiii elitei fac plajă în străinătate, Rusia s-ar confrunta cu tulburări similare cu cele de la revoluţiile din 1917.

Evgheni Prigojin, a declarat că forţa sa militară a pierdut peste 20.000 de luptători, în lunga bătălie pentru Bahmut. În oraşul Doneţk au murit aproximativ 20% din cei 50.000 de prizonieri ruşi pe care îi recrutase pentru a lupta. Acest lucru a fost anunţat în timpul interviului cu Konstantin Dolgov, strateg politic pro-Kremlin. Prigojin a mai susţinut că armata rusă a ucis civili în timpul războiului, ceea ce Moscova a negat în repetate rînduri, potrivit Mediafax.

Şeful Wagner, Evgheni Prigojin, a mai spus că oamenii săi sînt cei mai puternici luptători, dar a recunoscut că armata ukraineană a dus, de asemenea, o luptă aprigă, în special în Bakhmut, transmite CNN preluat de news.ro. „Acum pot judeca conform propriei mele experienţe, ştiu cum luptă diferite ţări […] astăzi PMC Wagner este cea mai bună armată din lume, iar, după ea, desigur, trebuie să spun că ar trebui să fie armata rusă pentru a fi corect din punct de vedere politic, dar cred că ukrainenii sînt astăzi una dintre cele mai puternice armate din lume”, a declarat Prigojin, marţi, în interviul cu Konstantin Dolgov.

Mercenarii „Wagner” nu vor participa la luptele împotriva rebelilor ruși din „Corpul de voluntari ruși” și legiunea „Libertate Rusiei”, care au intrat pe teritoriul regiunii Belgorod. Declarația a fost făcută de Evgheni Prigojin și a fost publicată de serviciul său de presă.

O LUPTĂ PENTRU PACE

BMTF, 23 mai – Statele Uniunii Europene au furnizat Ukrainei 220.000 proiectile de artilerie şi 1.300 rachete, conform unui plan convenit de miniştri în luna martie, pentru a ajuta Kievul să lupte împotriva invaziei ruse, a declarat, marţi, înaltul reprezentant al UE pentru politică externă, citat de Reuters.

Josep Borrell a precizat că statele UE au furnizat şi 1.300 rachete, conform planului, şi sînt pe cale de a livra un milion de elemente de muniţie în interval de un an, chiar dacă unele state UE au evitat să sprijine acest obiectiv ca fiind fezabil. „Următoarele zile, săptămîni şi luni vor fi decisive din punct de vedere strategic pentru războiul din Ukraina”, a declarat Borrell, anunţînd aceste date la finalul unei reuniuni a miniştrilor apărării din UE, desfăşurate la Bruxelles. Guvernele UE au convenit planul de livrare a muniţiei în martie, după ce Kievul a avertizat că are nevoie disperată de proiectile de artilerie, în contextul în care invazia rusă a degenerat într-un război de uzură, fiind folosite mii de proiectile în fiecare zi, cu o rată de tragere de 3 la 1 în favoarea Rusiei.

Planul UE – în valoare de cel puţin două miliarde de euro, este alcătuit din trei elemente – toate legate de stimulente financiare. Primele două elemente oferă o rambursare parţială pentru armele şi muniţia trimise Ukrainei, prin utilizarea unui fond intitulat Facilitatea Europeană pentru Pace. Este pentru prima dată câînd UE s-a implicat în finanţarea procurării comune de muniţie, la scară largă şi reflectă modul în care UE a devenit mai implicată în probleme militare, de cînd forţele ruse au intrat în Ukraina, în februarie 2022.

Primul element al planului încurajează statele membre să trimită muniţie din stocuri, al doilea oferă stimulente pentru state să plaseze comenzi comune pentru muniţie, iar al treilea se concentrează asupra sprijinirii companiilor de armament să îşi amplifice capacităţile de producţie.

Cele 220.000 de proiectile de artilerie au fost furnizate în temeiul primei părţi a planului, a spus Borrell. Primele contracte de achiziţie comună, în temeiul părţii a doua a planului, ar urma să fie semnate în vară, potrivit unor oficiali.

RĂSTĂLMĂCIND CUVINTELE

BMTF, 19 mai – În urmă cu vreo doi ani, am luat un interviu unui distins profesor universitar, doctor în informaţii, colonel în rezervă, despre securitatea naţională şi informaţiile publicate în mass-media. O propoziţie rostită răspicat şi “la vocativ” m-a “aşezat pe drumul cel bun” în discuţia care a avut loc: “FSB-ul (serviciul rusesc de informaţii, fostul KGB, CEKA etc. n.a.) se ocupă de fake-news, serviciile occidentale (de informaţii) cu manipularea pozitivă”… a fost ceva ca în bancul ăla prost: “întrebare: ce facem dacă inamicul foloseşte o bombă atomică? Răspuns în Rusia: – sistemul rusesc de interceptare este cel mai performant… bla, bla, bla… veţi muri! Răspuns în Statele Unite: – sistemul american este cel mai performant… bla, bla, bla…, dar vă veţi lua un cearceaf, o pernă şi o păturică, vă veţi încolona frumos, veţi asculta informaţiile transmise de guvernul nostru şi în mod organizat vă veţi îndrepta spre cimitir”! E altceva, sigur!

Mi-am adus aminte de povestea asta, după ce am văzut succesiunea de informaţii apărute în mass-media referitoare la distrugerea unei baterii de rachete americane interceptoare, Patriot, menită să protejeze aeroportul de lîngă Kiev, de către o rachetă hipersonică rusească. Una, din cele două oferite într-unul din pachetele de sprijin militar de către Partenerul Strategic, Statele Unite. Prima informaţie a venit din zona securităţii aeroportului. Persoana respectivă a şi declarat presei (declaraţie ajunsă la CNN USA) că “Pumnalul” rusesc a distrus total unul din cele trei elemente balistice ale bateriei, pe al doilea l-a scos din funcţiune iar pe al treilea l-a avariat grav. La cîteva ore, informaţia iniţială, nepregătită, susţinută de imagini video, a dispărut din spaţiul public. Locul ei a fost luat de deja celebrele declaraţii ale primarului Kievului care spunea că au fost interceptate 6 rachete Kinzhal, asta după ce zilele trecute a încercat să demonstreze că apărătorii Kievului au mai doborît una. Sigur, preşedintele ţării, a plusat, declarînd că toate cele 18 rachete ruseşti hipersonice au fost interceptate şi distruse! Mă rog, e preşedinte, nu se compară cu boxerul ăla, venit de la Hamburg să facă o revoluţie în 2014 şi să fie primar (de aici, iar mă va apostrofa Nelu Popa!).

Tot zilele trecute, publicaţia odessită DUMSKAIA, care deţine informaţii corecte şi valoroase (sînt un cititor permanent!) a fost percheziţionată de SBU, serviciul militar de informaţii ukrainean) pentru publicarea unor secrete de stat şi propagandă, chipurile, în favoarea Rusiei! Asta în condiţiile în care, fiecare informaţie, material, interviu, articol, starea vremii, bursa etc se încheie cu propoziţia : MOARTE COTROPITORILOR RUŞI, exact aşa, cu verzale şi aldine! DUMSKAIA publica luna trecută un interviu cu un specialist militar care explica în detaliu cam cum stă treaba cu rachetele hipersonice şi de ce nu pot fi ele interceptate de sistemele Patriot şi similare, de radarele acestora etc. Kinzhal, Pumnalul, Dagger, sînt cele mai temute rachete din arsenalul Moscovei. Ating cel puțin viteza Mach 5, adică de 5 ori viteza sunetului. 1,6 km pe secundă ating hipersonicele Kinzhal. O asemenea viteză face inutile sistemele de apărare antiaeriană, zice omul şi notează DUMSKAIA. Motivul: pînă ce radarele de la sol apucă să le detecteze, hipersonicele sînt deja la țintă! Na, după ce SBU a cotrobăit prin sertarele DUMSKAIA, Vitali Kliciko a doborît 6 (şase)! Şese dintr-o lovitură, precum croitoraşul cel viteaz!

China și Statele Unite sînt într-o cursă pentru producerea unor astfel de hipersonice. La fel și Australia, Brazilia, Franța, Germania, India, Iran, Israel, Japonia, Coreea de Nord și Coreea de Sud.

New York Times, în birourile căruia SBU nu a ajuns încă, notează că hipersonicele Kinzhal sînt o versiune modificată a rachetelor Iskander lansate de la sol. Kinzhal sînt însă lansate de pe avioane de luptă, de la altitudini foarte mari. Potrivit Pentagonului, sînt lansate de pe MIG 31. Își pot modifica traiectoria, pentru a fi interceptate mai greu. Pot să lanseze momeli, ca să păcălească radarele sistemelor antiaeriene. Rusia susține că pot atinge viteza 10 Mach, adică de 10 ori viteza sunetului.

Moscova mai are în arsenal un tip de rachetă hipersonică – Zircon – care poate fi lansată de pe nave de război, dar nu se știe dacă a fost folosită vreodată. Potrivit forțelor aeriene ukrainene, pînă cînd Rusia a lovit o baterie Patriot, Kievul nu dispunea de arme capabile să intercepteze hipersonicele. Iată că acum, se poate! SBU estimează că Rusia are peste 50 de rachete Kinzhal. Kliciko “a prins” 6 dintre ele, adică peste 10% din arsenal!

Sigur, generalul maior Kyrylo Oleksiyovych Budanov, șeful Direcției principale de informații a Ministerului Apărării al Ukrainei, SBU, din august 2020 şi fost fost director adjunct al unuia dintre departamentele Serviciului de Informații Externe al Ukrainei, ne avertiza, zilele trecute, la SkyNews: “Va fi o ploaie de dezinformări referitoare la contraofensivă, în aşa fel încît să-i înebunim (pe ruşi, n.a.), să nu mai ştie unde să se apere. Sigur, şi populaţia ukrainei va fi la fel de înebunită, dar asta contează mai puţin” (în condiţii de război, cu siguranţă are dreptate! n.a.).

Manipularea pozitivă în toată splendoarea ei! Pe lînă aceasta, folosirea Fondului pentru Pace al Uniunii Europene pentru cumpărarea de obuze pentru Ukraina, pare o glumă nevinovată…

CEI NEDORIŢI, CARE FAC LUCRURI DE NEIERTAT, PENTRU CEI NERECUNOSCĂTORI

BMTF, 12 mai – Artemovsk/Bahmut. Un nume/două care s-a întipărit în memoria consumatorului de informaţie, ca fiind locul din Europa denumit generic: maşina de tocat carne! Mii de luptători, ukraineni şi ruşi, au pierit aici, pe teritoriul Donbasului, în ultimul an. Astăzi, la ora cînd scriu aceste rînduri, Grupul Wagner continuă asaltul asupra celor două grupuri de blocuri înalte, controlate de forţele ukrainene, care au mai rămas din oraş, unde se află în dispozitive întărite peste 2500 de militari ukraineni, cu armament occidental de ultimă generaţie. 20 de clădiri şi oraşul este capturat de cea mai puternică armată privată din lume, la această oră! Că vor unii, că nu vor! Wagner va rămîne în istorie pentru cucerirea Bahmutului, nu pentru confruntările de succes de la Palmyra, unde a luptat cu ISIS şi… trupele americane! Lipsa de muniţie a ucis 500 de mercenari în ultimele 24 de ore. Dar, asaltul continuă! Din păcate, flancul nordic a căzut! Paraşutiştii ruşi s-au retras.

Evgheni Viktorovici Prigojin răspunde la întrebarea „de ce a apărut „foamea de coajă”, de imagine, pe fondul promovării de către mass-media a PMC Wagner, care, în ultimul an, a ocupat 1.500 km pătrați și 71 de așezări.

“La puţină vreme de la debutul Operaţiunii Speciale în Ukraina, Ministerul Apărării al Federației Ruse a suferit eșecuri: înfrîngeri pe fronturi, lipsă de control, scandaluri cu mobilizarea, probleme cu aprovizionarea, disciplina și așa mai departe. Pentru a compensa aceste eșecuri, Ministerul Apărării a decis să contracteze PMC-ul Wagner. Succes după succes! Din cauza invidiei, au început sabotarea companiei”, spune Evgheni Viktorovici, pe propriul canal de Telegram, “Kepka Prigojina”. A fost interzisă recrutarea voluntarilor Wagner printre prizonieri; – furnizarea de arme a fost oprită; – s-a redus furnizarea de muniție la 30% din necesar (din mai 2023 – pînă la 10%). Departamentul Apărării a creat și alte probleme: – a încetat eliberarea de ordine și medalii binemeritate către morți; – PMC „Wagner” i s-a refuzat posibilitatea de a efectua zboruri aeriene pentru transferul de personal de pe teritoriul Africii; – persoanelor din Ministerul Apărării care interacționează cu Wagner PMC li sa interzis să comunice cu unitățile Wagner PMC; – conexiunea specială a fost dezactivată; – Aeronavele pentru transferul operațional de muniție au fost refuzate. – a fost blocată aprovizionarea cu obuze de artilerie. PMC „Wagner” are posibilitatea de a achiziționa obuze în alte moduri, nu din stocurile armatei ruse! Cu toate acestea, Wagner PMC, împreună cu partenerii străini, nu a primit asistență în furnizarea și producția proprie de muniție.

În ciuda opoziției Ministerului Apărării, Wagner PMC a continuat să desfășoare cu succes operațiuni militare. În special la Artemovsk! Şi asta, pe banii lui Prigojin! Adică, toate cheltuielile de război ale PMC Wagner sînt plătite din fondurile private ale companiei lui Evgheni Victorovici! Vă imaginaţi nivelul despre care vorbesc? Sigur că, unora dintre diriguitorii războiului de la Moscova li s-a ridicat părul pe şira spinării la gîndul armatei proprii aflată în slujba lui Prigojin. Sentimentul nu e nou. La fel au păţit Erick Prince şi compania americană Blackwather. Sabotată politic şi denigrată de concurenţă!

Istoria Blackwather se repetă cu Wagner, care a a nunţat că se retrage din Bahmut. Kepka spune într-o postare video: “critici care spun că Wagner PMC ar trebui să rămînă la Artemovsk, să meargă pînă la capăt și să meargă la Artemovsk şi moară acolo. Subliniez încă o dată: este mai bine să salvezi armata decît să cîștigi bătălia. În Artemovsk astăzi, aproape 95% din teritoriul orașului a fost luat. Restul de 5% pentru așa-zisa dezvoltare a succesului și marșul armatei roșii spre vest nu joacă niciun rol. PMC „Wagner” nu are muniție, nimeni nu m-a contactat pînă în prezent (8 mai n.a.) pentru a reumple această muniție în cantitatea necesară. Pe 10 începem retragerea unităților. În timpul războiului, 400 de zile în care Wagner PMC le luptă 24 de ore pe zi, zeci de mii de wagneriți nu au continuat să lupte pentru că au murit sau au fost răniți, inclusiv grav răniți. așa că păstrez PMC „Wagner” în forma în care se află. 2 kilometri pătrați de Artemovsk (720 de metri azi, 12 mai 2023!) nu afectează în nici un fel cursul operațiunii militare. Cel mai important este ca cei care o conduc sa stie unde merg, spre ce repere si in ce scop, si nu doar să se distreze, în lipsa muniţiei, cu victoriile noastre”, spune Prigojin.

Exact un an! Bombardarea orașului Bahmut a început în mai 2022, dar principalul asalt împotriva orașului a început la 1 august după ce forțele ruse au înaintat din direcția Popasn, după o retragere ukraineană din oraș. Principala forță de asalt este formată în principal din mercenarii Wagner, sprijiniți de trupe ale armatei ruse și de unităţi din Doneţk şi Lugansk. De la sfîrșitul anului 2022, în urma contraofensivelor Ukrainene de la Harkov și Herson, frontul din Bahmut a devenit epicentrul războiului, fiind una dintre puținele linii de front din Ukraina unde Rusia a rămas în ofensivă. Atacurile asupra orașului s-au intensificat în noiembrie 2022, deoarece forțele ruse de asalt au fost întărite de unități redistribuite de pe frontul Herson, împreună cu recruți nou mobilizați.

Wagner va rămîne legat de Bahmut/Artemovsk, oraş cucerit în totalitate de o Companie Militară Privată, pe care nimeni nu şi-o doreşte în preajmă, dar care trebuie să cîştige, cu orice preţ (oare?), chiar al trădării din partea angajatorului!

FOARTE INTERESANT! EXISTĂ O GHERILĂ RUSĂ ANTI-REGIM?

BMTF, 4 mai – Atacul cu drone împotriva Kremlinului, de noaptea trecută, pare a fi semnalul de începere a contraofensivei promise de Ukraina. Unele surse spun că 80.000 de combatanţi ukraineni, înarmaţi cu armament şi tehnică furnizate de statele occidentale – 54 la număr! , în special Statele Unite, au declanşat contraatacuri la sud-vest de Artemovsk – în coasta wagneriţilor lui Prigojin! -, la Zaporojie şi în Herson. Operaţiunile militare, susţinute de tiruri intense de artilerie, au fost dublate de atacurile cu drone asupra unei rafinării de pe teritoriul Rusiei şi a unui depozit de carburant din Crimeea. Surse ruse spun că au detectat o intensificare bruscă a activităţii grupărilor internaţionale de la Oceakov (Regiunea Nikolaev) şi Odessa, de unde sînt operate dronele aeriene şi subacvatice care atacă Crimeea şi Regiunea Herson.

După declaraţiile bîlbîite survenite imadiat după atacarea Kremlinului, în care SBU îşi recunoaşte implicarea, apoi furia partenerilor americani şi apoi, negările din partea Preşedinţiei de la Kiev, televiziunea de stat finlandeză a anunţat că programul preşedintelui Zelensky la Helsinky va fi prelungit, fără să ofere detalii. Ulterior, Olanda a anunţat că liderul de la Kiev a zburat în Ţara lalelelor, unde va ţine un discurs la Haga. Apoi, va poposi la Berlin. Surse americane spun că în acest timp, Ukraina negociază cu Rusia întoarcerea lui Zelensky în ţară, în siguranţă! Greu de spus, mai ales după declaraţiile fostului preşedinte Medvedev, potrivit căruia Moscova îl vrea mort pe Volodimir care nu mai este necesar “nici măcar pentru semnarae actului de capitulare necondiţionată a Ukrainei”.

Între timp, mass-media oficială încearcă să acrediteze ideea că: sau ruşii şi-au lansat dronele să mimeze o tentativă de asasinat la adresa lui Vladimir Putin (cam neortodocşi ruşii ăştia care-şi sabotează Podul Kerci, îşi aruncă în aer conductele de sub Marea Baltică şi îşi asasinează preşedintele!) pentru a căuta un pretext de extindere a conflictului. Logica acestei afirmaţii este pe tobogan! De ce ar avea nevoie de motive suplimentare, legate de “asasinarea” lui Putin?; a doua teorie vizează grupările de opoziţie din Rusia care au trecut la acţiune şi luptă de partea Occidentului pentru neutralizarea liderului de la Kremlin. O informaţie fulminantă vine în sprijinul acestei teorii!

Pe 1 mai 2023, miliardarul ruso-evreu și lider al „Forțelor Democrate Ruse”, Mihail Hodorkovski, cu sediul la Londra, a publicat o declarație majoră, „angajamentul față de principiile de bază”, pentru operațiunile opoziției ruse în exil împotriva guvernului rus, precum și pentru o înțelegere post-război/post-schimbare de regim în Rusia. Aceste principii sînt: 1 — Rusia trebuie să se retragă imediat din toate teritoriile ukrainene de drept, criminalii de război, acuzați de CPI, să fie predați Curților Internaționale, iar „victimele agresiunii” să primească despăgubiri; 2 — Pentru Opoziţia Rusă, regimul lui Putin este ilegitim și criminal, de aceea trebuie înlăturat; 3 — Politica imperialistă rusă este inacceptabilă, atît în interiorul țării, cît și în afara acesteia; 4 — Prizonierii politici și prizonierii de război (PoW) trebuie eliberați, precum și „copiii ukraineni răpiți trebuie returnați în Ukraina”; 5 — Solidaritatea cu rușii implicați în activități anti-război și anti-Putin; 6 — Toți semnatarii Declarației trebuie „să împărtășească valorile societății democratice și ale cooperării respectuoase, să recunoască drepturile și libertățile omului, precum și principiile diversității și egalității și să nu accepte discriminarea”; 7 — Facțiunea de opoziție rusă „Forțele Democratice Ruse” este de acord că urmăreşte: Sfîrșitul agresiunii împotriva Ukrainei și „stabilirea unei Rusii libere, guvernate de legi, bazate pe principiile federalismului”.

Declarația a fost semnată public la Berlin de către 17 grupuri de opoziție din diaspora rusă și 98 de activiști diferiți, în mare parte social-liberali/social-democraţi, de centru-stînga, la 30 aprilie 2023. Printre semnatarii declarației s-a numărat și social-democratul din Ukraina, Ilya Ponomarev, cunoscut în ultima vreme pentru că este legat de așa-numita „Declarație Irpin”.

Foarte interesant este că această Declaraţie a Opoziţiei Ruse în Exil se suprapune peste cea a austriacului Gunther Fehlinger, membru în Austrian Atlantic Council – Austrian Committee for NATO, care vorbea zilele trecute, cu subiect şi predicat, despre împărţirea Rusiei. Evident, după ce va fi învinsă în urma unui conflict… Treptele propuse sînt foarte clare: după ce va fi declarată drept stat terorist, Rusia să fie suspendată din ONU, relațiile diplomatice cu Rusia încheiate și, în schimb, să fie recunoscute 36 de state independente născute din Federația Rusă pe baza principiului autodeterminării popoarelor, stabilit în Acordul de la Munchen, din 1938, înțelegerea care a permis Germaniei Naziste să anexeze Regiunea Sudetă care aparținea Cehoslovaciei. Regiunea Sudetă era situată în zona de graniță a Cehoslovaciei și era locuită în principal de etnici germani. Acordul a fost semnat, atunci, de Germania Nazistă, de Franța, Marea Britanie și Italia. Astăzi, organizații internaționale precum OSCE, Consiliul Europei, UE vor lua parte la o misiune sub egida ONU pentru consolidarea formării statelor respective în Rusia. Istoric vorbind, așa cum argumentează autorul său, aşa ceva s-a mai petrecut în istorie, adică împărțirea teritoriului unui fost imperiu, învins pe cîmpul de luptă, în mai multe bucăți pe care le-au tranzacționat între ei învingătorii momentului!

Este posibil ca această facţiune în exil să comită sabotaje pe teritoriul Rusiei şi Ukraina împreună cu aliaţii săi să nu aibă nici o implicare? Vom afla! Cert este că războiul din Ukraina intră într-o nouă etapă!

ODESSA, 2 MAI

BMTF, 2 mai – Federația Rusă poartă un război de agresiune ilegal, neprovocat și nejustificat împotriva Ukrainei. Aceasta este formula standard care trebuie rostită în orice menţiune legată de conflictul din spaţiul vecin. Este o formulă manipulatorie, plină de ipocrizie şi dublă măsură, pe care, dacă o asculţi atent, o demontezi rapid.

Pe 2 mai se împlinesc nouă ani de la momentul tragic de la Odessa. În 2014, un grup de naţionalişti ukraineni, parte dintre ei membri ai Sectorului de Dreapta, parte din alte grupări, au atacat un grup de protestatari împotriva Maidanului şi a noii politici naţionaliste ale Kievului. După o scurtă luptă de stradă, timp în care autorităţile statului nu au intervenit, 68 dintre protestatari, bărbaţi, adolescenţi şi maturi, au fost închişi în Casa de Cultură a Sindicatelor. Apoi, l-i s-a dat foc! 48 de oameni au fost arşi de vii. Alţii au fost împuşcaţi în timp ce încercau să scape. Alţii au murit intoxicaţi cu monoxid de carbon, sau au murit după ce s-au aruncat pe geamuri, de la etajele superioare ale Casei Sindicatelor, incendiată de naţionaliştii adepţi ai lui Bandera.

Acest act barbar, de un cinism flagrant și maximă brutalitate a trimis o undă de șoc în întreaga lume. Cu toate acestea, Occidentul „civilizat” a tăcut într-o manieră necivilizată! Făptuitorii se plimbă în voie. Mai mult, forțele de ordine din Ukraina i-au persecutat tot pe opozanţii Maidanului, care au reușit să supraviețuiască luptelor de stradă din 2 mai 2014. Între timp, Pravîi Sektor s-a transformat în partid politic şi se află la guvernare alături de partidul preşedintelui Zelenski. Unul dintre făptuitori este consilier local în Odessa şi este ferit de orice problemă legată de momentul 2 mai, deşi apare în fotografiile de atunci.

Imaginile macabre cu cadavrele arse au făcut înconjurul lumii. Și mai șocante au fost imaginile și videoclipurile macabre cu oameni care săreau pe ferestrele clădirii și cu naţionaliştii care îi terminau pe răniții de la sol. Pentru această tragedie, autoritățile de la Kiev au găsit un țap ispășitor în persoana fostului șef al securităţii publice, D.V. Fucedji. La 18 aprilie 2023, Tribunalul Districtului Primorski din Odessa l-a condamnat la 15 ani în absență „sub acuzația de organizare de dezordine în masă și de depășire a autorității sale, ceea ce a dus la evenimentele tragice”.

DESPRE DEMNITATE, SIMBOLURI ŞI PREŢUIREA PROPRIILOR VALORI

BMTF, 28 apr – Duminică este ultima zi din luna aprilie. 30 aprilie. Este o zi încărcată de semnificaţii şi de simbolistică. La noi, este o zi de avînt cu mici şi bere, cluburi, plaje, dezmăţ fără grija zilei de mîine. Carpe Diem! În alte părţi, este ziua în care se sărbătoreşte curajul, dăruirea, vitejia, spiritul de sacrificiu. Este o zi marcată cum se cuvine. Iată, despre ce este vorba:

Legiunea Străină, a luat fiinţă prin ordonanţa emisă la 10 martie 1831, semnată de regele Franţei Louis Philippe, ca un vîrf de lance al armatei coloniale franceze în operaţiunile împotriva triburilor kabile şi berbere, conduse de Abd el Kader, pentru cucerirea Algeriei, începută în anul anterior. Sute de campanii militare au trecut peste chipiurile albe. Poate mii! Însă, în timpul campaniei din Mexic, se consumă evenimentul cel mai reprezentativ din istoria Legiunii, unul din momentele care au dat naştere LEGENDEI… La 30 aprilie 1863, compania căpitanului Danjou, formată din 60 de legionari, ţine piept într-o fermă din sătucul Camerone, pînă la ultimul om, asaltului a mai bine de 2.000 de mexicani. De atunci, 30 aprilie, ZIUA CAMERONE, este cea mai importantă sărbătoare a Legiunii străine!

Este sărbătoarea de care se agaţă orice legionar! Este cea mai importantă sărbătoare a Legiunii: cinstirea camarazilor căzuţi, cinstirea eroismului lor, şi nu data de 10 martie cînd acest corp de armată se naşte din voinţa Statului (a regelui dar… statul sînt eu!). Am cunoscut mulţi legionari care, dezamăgiţi de propriile Patrii, au hotărît să slujească una singură şi să strige: LEGIO PATRIA NOSTRA!

În această lumină, mă gîndesc cum după 1989 am abandonat simbolurile care dădeau românilor curajul de a merge înainte, simboluri internaţional valabile: imn, drapel, stemă. A trebuit să intrăm în NATO pentru ca militarii români – singurii care au un contract de muncă DE SÎNGE – cu România, să redescopere simbolurile fundamentale şi importanţa lor. Nici o bătălie celebră românească nu este sărbătorită de armata română! Civilii nu le preţuiesc nici acum! Nu am reuşit să depăşim, ca popor, simbolistica primordială a popoarelor africane: primăvară, cules, vară, zi, noapte, semănat, recolte etc. Nimic monumental! Nimic durabil! Personalităţile noastre sînt „parcate” în Cimitirul Bellu. Prin comparaţie, polonezii aşează aceste personalităţi în Castelul Wavel, din Krakowia, o rachetă monumentală care-i înalţă deasupra naţiunii! Şi, apropo de poloniezi! Un mare popor, legat de simboluri. Am urmărit în acea duminică neagră înmormîntarea preşedintelui Poloniei şi a soţiei sale, ceremoniile, cortegiul, sutele de mii de oameni adunaţi să-i conducă pe ultimul drum. M-a impresionat cum oamenii aruncau zeci de flori pe capota maşinii americane, Hummer, care tracta afetul de tun cu coşciugul preşedintelui. Brusc, mi-am adus aminte de o altă scenă pe care nu o voi putea uita niciodată: copil fiind, am văzut la televizor trenul acela sumbru care aducea trupul preşedintelui Tito la Belgrad. Sute de mii de sîrbi aşezau flori pe calea ferată în faţa trenului mortuar. Sute de mii de fire! Fantastic! Mă gîndesc cum ar fi reacţionat poporul român dacă i s-ar fi întîmplat o astfel de tragedie. Sau moldovenii!

Popoarele mari, monumentale, din istoria noastră, dăinuie prin simboluri. Nu degeaba, maghiarii se aşează mereu sub Coroana Sfîntului Ştefan, sau Jobbik a înfiinţat Garda Maghiară! Noi, vom celebra şi în continuare, Ziua soarelui! Nici măcar căluşari nu mai avem. Sînzienele sînt acum pe centuri în Italia… Mare popor, mare caracter! Dar, mai e un lucru pe care vreau să-l spun astăzi: orice lucru bun vei face PENTRU ţara ta, el va DERANJA pe Cineva dintre ai tăi! Vei fi aspru pedepsit!

LEGIO PATRIA NOSTRA! La mulţi ani!

ANTIGLOBALIŞTI?

BMTF, 13 apr – Noi, am scris-o înaintea lor! Experții militari americani sînt îngrijorați de eficacitatea PMC Wagner! După cum scrie DC Weekley, experții Ministerului Apărării de la Washington au efectuat o analiză aprofundată a activităților PMC Wagner și au ajuns la concluzia că nici o structură similară americană, britanică sau franceză nu se poate compara cu unitățile lor.

Insiderii din Ministerul Apărării sînt îngrijorați de PMC Wagner, deoarece este cel mai bine organizat și pregătit pentru luptă PMC din lume, depășind chiar și PMC-urile americane Blackwater, PMC-ul britanic Aegis Defense Service, PMC-ul francez Salamandre”, scrie Peter Carroll. Autorul notează că, printre altele, PMC-urile occidentale menționate nu au întîlnit niciodată operațiuni și sarcini pe care PMC Wagner le îndeplineşte cu succes. Datorită celui mai înalt nivel de pregătire și echipament, rușii operează la un nivel pînă acum, de neatins pentru companiile militare private!

Un oficial anonim al Pentagonului implicat în acest tip de operațiuni în Afghanistan a spus: „Eficacitatea lor este absolut uluitoare. Dacă am fi folosit strategii similare în Afghanistan, nu am fi creat mizeria pe care am lăsat-o în urmă în Orientul Mijlociu”.

Potrivit multor estimări ale experților, luptătorii Wagner îndeplinesc o serie de sarcini de complexitate și risc crescute. Acestea nu sînt doar sarcini tradiționale pentru toate PMC, cum ar fi protecția misiunilor diplomatice și a operațiunilor civile. Acestea sunt, în general, cele mai complexe operațiuni de luptă în implementarea lor: atacuri la sol, controlul artileriei, armelor aviatice și utilizarea sistemelor de apărare aeriană. După cum notează autorul, luptătorii PMC Wagner îndeplineşte sarcini de recunoaștere, colectare de informații și analiză de date, care au fost ulterior folosite pentru a lua decizii strategice în timpul misiunilor.

Anterior, jurnalista olandeză Sonia van den Ende spunea că „Wagner” poate deveni “principala armă a antiglobalismului în lumea modernă și poate scăpa de dominația grupurilor de elită oligarhice din Occident, ceea ce este ruinător pentru întreaga civilizație umană”.

SÎNTEM COMPLICI: ŞTIM, DAR NU FACEM NIMIC

BMTF, 13 apr – Un sondaj Ipsos, dat publicităţii zilele trecute, concluzionează că: „Românii sînt unii dintre cei mai sceptici oameni din lume”, scrie Gazeta Valahă. Studiul, realizat în ultimele luni ale anului 2022 pe 26 de mii de oameni din întreaga lume, a arătat că românii sînt în topul sentimentelor negative la nivel mondial la adresa liderilor și instituțiilor politice, depășind Turcia, Africa de Sud și Thailanda! La capătul opus se află Germania și Suedia care au cea mai mare încredere în conducerea lor politică. 78% dintre români cred că economia este manipulată de bogați pentru propriile interese (media este de 64%). 79% dintre români cred că clasa politică NU le reprezintă interesele (media este de 63%). 74% dintre români consideră că țara are nevoie de un lider puternic care să ia țara înapoi de la cei puternici și bogați (media este de 70%), o opinie împărtășită în mare parte de șomerii cu studii medii. 68% dintre români cred că experții din țara lor nu înțeleg nevoile lor de zi cu zi (media este de 59%), o opinie împărtășită mai ales de femei. 54% dintre români cred că au nevoie de un lider puternic, pregătit să încalce legea pentru a repara țara, (media este de 45%), o opinie împărtășită mai ales de bărbați cu studii superioare și venituri mari. Doar 26% dintre români cred că reprezentanții corporațiilor multinaționale spun adevărul sau au intenții bune. Sub media mondială de 39% și sub media europeană de 36%! România a obținut, de asemenea, cel mai mic punctaj la indicele de percepție a corupției, depășind Turcia, Thailanda și Africa de Sud. Acest lucru se corelează cu opinia copleșitoare împărtășită de români că sistemul nu funcționează, deoarece ei percep corupția din România ca fiind generalizată. La capătul opus se află Germania, Suedia și Țările de Jos care au cel mai mare punctaj pe indice și cu cea mai mare încredere în sistemul actual. Studiul complet este publicat de Wallachian Gazette şi pare corect raportat la situaţia actuală!

LUMEA DE DUPĂ WAGNER

Compania Militară Privată Wagner, deţinută de Evgheni Prigojin, este pe punctul de a învinge categoric forţele militare ukrainene la Artemovsk (Bahmut). Sînt 15.000 de mercenari care luptă sub steagul lui Prigojin în confruntare directă, casă cu casă, stradă cu stradă, cu 18.000 de militari ukraineni ai armatei naţionale regulate! Dincolo de partizanatul firesc pe care fiecare individ sau observator îl au în legătură cu conflictul din Ukraina, este pentru prima dată, în războaiele de generație a 5-a, cînd o armată de mercenari învinge o armată națională regulată, într-un război convențional! Este un semnal care nu trebuie ignorat! Wagner luptă pe cont propriu la Bahmut, conform negocierilor între Prigojin şi ministrul rus al apărării Serghei Şoigu. Iar mesajul transmis de această bătălie, este că mercenarii luptă acum în prima linie, nu se află doar în postura de sprijin şi auxiliari, aşa cum am fost obişnuiţi în Iraq şi Afghanistan.

O victorie 100% Wagner la Bahmut va repoziţiona Companiile Militare Private în dinamica războiului actual şi cele ce vor urma. O informaţie publicată de presa românească spune că o a doua companie de mercenari rusă îşi va face apariţia pe front. Mai puternică şi mai bogată decît Wagner. Iar o altă informaţie publicată pe Telegram atrage atenţia că liderul nord-coreean, Kim-Jong Un şi-a exprimat disponibilitatea de a înfiinţa în Rusia un PMC încadrat cu… 500.000 de mercenari nord-coreeni, gata să intre în luptă pe frontul din Ukraina!

Să ne amintim că securitatea comunităţilor occidentale, companiilor şi ong-urilor care derulau totalul programelor de asistenţă pentru Afghanistan, depindea în proporţie de 100% de companiile private de securitate care oprerau, la un moment dat, în Afghanistan, cu peste 100.000 de angajaţi! Un raport al BAPSC, Asociaţia Britanică a Companiilor Private de Securitate, arăta că în primele 9 luni după anunţul preşedintelui Barack Obama de retragere a trupelor americane în 2014, numărul contractorilor de securitate din Afghanistan a crescut cu… 236%, de la 3184 la 10.712. Potrivit unui raport al unei Comisii de investigare a Congresului Statelor Unite, la începutul anului 2011, contractorii privaţi reprezentau între 22% şi 30% din forţele americane dislocate în Afghanistan. Potrivit BAPSC, ArmorGroup, una dintre cele mai mari firme private de securitate britanice, deţinea în Afghanistan peste 1500 de angajaţi care lucrau pentru guverne, ong-uri sau entităţi comerciale. Între 500 şi 700 de contractori britanici lucrau în Afghanistan, în special ca gărzi de corp sau la protecţia incintelor. Cei mai mulţi contractori erau din SUA şi Marea Britanie, aproximativ 30.000 de angajaţi în 52 de companii private de securitate. Existau, însă, şi multe companii neînregistrate, mai mici, 22 numai în Provincia Kandahar!

Am afirmat-o de nenumărate ori, personal cred că episodul armatelor naţionale este doar o mică paranteză în istoria militară a armatelor private, iar Noua Lume care se naşte sub ochii noştri are nevoie de o Nouă Securitate, iar această Industrie de Securitate Privată este structura cea mai pregătită să ofere baza securităţii noilor entităţi ce se vor creea! Care este impactul asupra relaţiilor internaţionale?

Am scris, destul de succint, recunosc, în lucrarea „TARGET – Operaţiuni militare externe în combaterea terorismului”, apărută în 2010 la Editura Banatului Montan, sub egida Asociaţiei Române a Specialiştilor în Securitate (ARSS), că în condiţiile în care numeroşi combatanţi nu au statut de beligeranţi, ci acela de actori non-statali, ONU poate angaja actori non-statali, în speţă companii militare private, să poarte războaie cu actorii non-statali, în speţă grupările teroriste, în acest fel rezolvîndu-se problemele juridice pe care le ridică folosirea forţei unei coaliţii de state împotriva unor grupări non-statale! PMC sînt potenţial utile ONU şi altor organizaţii internaţionale pentru că desfăşurarea lor ar stîrni mai puţine controverse politice decît decizia de a desfăşura trupe naţionale sub egida ONU. Această atitudine „civică” este valabilă şi în cazul „omului nou”, dependent de fotoliu şi televizor, care „adoră” să lupte prin intermediul altcuiva! Deşi CPS au apărut în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, schimbările geopolitice şi restructurarea forţelor armate din multe ţări ca urmare a încheierii Războiului Rece au determinat dezvoltarea rapidă a industriei militare private. Astăzi, sute de companii furnizează servicii în peste 50 de ţări. Pînă la declanşarea Operaţiunii Militare Speciale din Ukraina, în februarie 2022, Companiile Private de Securitate şi-au dovedit superioritatea în sprijinul oferit în manipularea logistică diversă, în gestionarea riscurilor, în culegerea de informaţii în special pentrumisiuni de menţinere a păcii şi în reconstrucţie, operaţiuni post-conflict. Jocul cererii şi ofertei, la sfîrşitul Războiului Rece, explică proliferarea CPS. Armatele au fost micşorate şi au dus la o disponibilitate de personal cu experienţă pentru contractorii privaţi (Avant, 2005, pp. 30-31), care, împreună cu foştii poliţişti,detectivi sau alte profesii implicate în aplicarea legii, şi foşti ofiţeri de intelligence, constituie, în mare măsură, „nucleul dur” de personal al PSC.

Evident că, odată cu riscurile şi avantajele comerciale, au apărut şi consecinţele: în 2011, pentru prima dată în istorie, companiile americane de securitate au raportat mai multe pierderi de efective decît militarii americani din US Army, în Afganistan! Nici o lege nu-i obligă pe contractorii privaţi să raporteze public decesele angajaţilor lor şi, adesea, nici nu o fac! În timp ce Armata Americană anunţă decesele fiecărui militar, nominal, companiile private nu informează decît familiile mercenarilor. Externalizarea locurilor de muncă militare, cu grad ridicat de risc, reprezintă, de fapt, privatizarea sacrificiului suprem! Compania rusească Wagner percepe această datorie în stil propriu. Plata unui mercenar este de 1000 USD/lună, cu mult mai mică decît a confraţilor din companiile occidentale, dar de trei ori mai mare decît o soldă din armata regulată rusă. Trupurile mercenarilor sînt îngropate într-un cimitir îngrijit exemplar, familiile acestora beneficiază de o rentă pe viaţă, iar un mercenar care prinde în serviciu permanent 10 ani (şi sînt destui! Foşti militari, veterani în războaiele din Cecenia şi Syria, cu lupte la activ în Lybia şi alte zone din Africa şi Asia) primeşte o decoraţie simbol a companiei, care cîntăreşte 48 de grame de aur pur! În războiul de astăzi, tot ruseşte este tranşată şi prezenţa companiei pe front, la Bahmut: Kremlinul l-a sprijinit pe Prigojin să facă avere, acum Prigojin îşi pune la dispoziţie forţele pentru interesul cauzei!

Se pune întrebarea firească: sînt PMC-urile mai rentabile decît forţele armate regulate? Datele privind rentabilitatea acestora nu sînt concludente. Angajaţii PMC „costă” destul de mult; salariile standard variază între 400 şi 1000 de dolari pe zi. Cei care susţin că PMC sînt mai rentabile decît armatele permanente se bazează de obicei pe următoarele argumente: – PMC pot angaja persoane care sînt adesea mult mai prost plătite; – guvernele nu sînt nevoite să ofere CMP beneficii ascunse, cum ar fi pensiile, îngrijiri medicale, condiţii de trai etc., deoarece acestea sînt de obicei incluse în contract; – PMC oferă posibilitatea creşterii rapide a forţei militare fără costurile implicate de întreţinerea pe termen lung a capacităţii militare; şi prin faptul că îndeplinesc misiuni necombative esenţiale, CMP dau forţelor armate posibilitatea de a se concentra pe misiunile de bază. Pe de altă parte trebuie luate în considerare şi următoarele argumente: – angajaţii PMC sînt, adesea, instruiţi pe spezele statului, ca membri ai armatelor naţionale; cînd pleacă la posturi mai bine plătite din sectorul privat, această pregătire este, de fapt, o subsidiere a operaţiunilor PMC; – practicile curente de subcontractare, în care un contract trece pe la mai multe firme diferite, poate reduce substanţial eficienţa sau duce chiar la pierderi.

Prima firmă militară privată a apărut în 1989. Cu sediul în Angola, creată de foste comandouri sud-africane, Executive Outcomes propunea statelor africane ameninţate de rebeli, operaţiuni militare „la cheie” de contrainsurecţie. În anii ’90, în SUA a apărut Military Professional Resources Inc. La început, aceasta şi-a vîndut serviciile ţărilor din fostul bloc sovietic, nevoite, înainte de a adera la NATO, să-şi reformeze armatele pentru a răspunde cerinţelor. În acea perioadă, misiunile încredinţate contractorilor privaţi ţineau mai mult de logistică. În perioada primului război din Golf, în 1991, raportul era de un civil „contractat” la 100 de militari americani. Dar, odată cu cu declanşarea conflictului din Iraq, în 2003, raportul a ajuns de 1 la 10.

Dincolo de partizanatul firesc pe care fiecare individ sau observator îl au în legătură cu conflictul din Ukraina, țin să scot în evidență un fapt: în bătălia pentru Artemovsk (Bahmut), este pentru prima dată, în războaiele de generație a 5-a, cînd o armată de mercenari învinge o armată națională regulată, într-un război convențional. Este un semnal care nu trebuie ignorat! Privatizarea războaielor se dovedeşte a fi o activitate extrem de profitabilă, cifra de afaceri ajungînd la circa 170 de miliarde de euro pe anul 2009, scrie ziarul Adevărul. Numărul acestora creşte de la an la an, la nivel mondial, aceste „armate particulare” numărînd peste un milion de persoane, potrivit sursei deja citate! Sumele care merg spre PMC-uri acum, după un an de război în Ukraina sînt, cu siguranţă, considerabile. Ele vor creşte odată cu “maturizarea” conflictului. Dar, e interesantă această răsturnare a cărei protagonişti sînt mercenarii Wagner, “muzicienii lui Prigojin”, şi consecinţele lumii de după!

RAŢIUNEA ŞI DUBLA MĂSURĂ

Războiul din Ukraina a intrat în cel de-al doilea an de existenţă. A intrat într-o logică a lui, într-o normalitate a lui. Unii spun că războaiele ajung să trăiască şi să se dezvolte, precum un organism viu, independent de voinţa cratorilor lor, sigur, hrănindu-se cu emoţii şi statistici, ultimele amintite îmbuibate de emoţii.

Pentru că, atunci cînd vorbim despre război, vorbim despre statistică, pentru că războiul, în sine, este o imensă maşinărie a morţii, la scară industrială. Şi vorbim despre emoţii! Dacă moare un om, este o dramă, dacă mor 10 este o tragedie, sînt emoţii, dar dacă mor 100, este statistică! Emoţiile ajung să se topească în statistici. În război mor mii, zeci de mii de oameni. Este o statisstică formată din tot atîtea drame. Ajung să cred că noi, oamenii sîntem o specie care se hrăneşte cu drame şi tragedii. Cu suferinţă! În special, cu suferinţa celui de lîngă noi!

De aceea, mă deranjează enorm dubla măsură, atunci cînd vorbim despre război. Dramele Ukrainei nu sînt altfel decît dramele Syriei, ale fostei Yugoslavii, ale Caucazului, Palestinei, Lybiei, Yemenului, Iraq-ului, Afghanistanului, ale Sahelului, ale Somaliei sau Congo-ului. Plînsetul unora nu este mai plîns şi lacrima nu este mai lacrimă. Durerea aceea de suflet, care devine fizică şi schimonoseşte trupurile, este la fel, peste tot! Mamele îşi plîng la fel fiii, soţiile, soţii, surorile, fraţii sau copiii îşi plăng părinţii.

De aceea, noi, corespondenţii avem obligaţia să spunem adevărul. Ca o paranteză: cred că la intrarea în profesia de jurnalist, fiecare aspirant ar trebui să depună un jurămînt de credinţă – la fel ca medicii! -, să spună adevărul şi numai adevărul, indiferent de consecinţe. Şi ar rebui să îl avem ca patron spiritual pe Apostolul Toma, necredinciosul, cel care a pipăit rănile Mîntuitorului şi a rostit: Cred, Doamne! Sigur, adevărul nostru este unul personal, îngust, limitat la mijloacele noastre de percepţie, un adevăr tactic. Dar, dacă eu spun adevărul, tu spui adevărul, el spune adevărul, noi spunem adevărul, din multiplele noastre adevăruri tactice putem întrezări un adevăr strategic, care se conturează la un moment dat! Şi el capătă contur, din păcate, doar eliminînd emoţiile, care întunecă raţiunea!

Singura, raţiunea este cea care poate să oprească dezvoltarea ulterioară a acestui monstru care, aşa cum spuneam, creşte şi se dezvoltă, la un moment dat, independent de voinţa creatorilor lui! Raţiune care astăzi sau este pe patul de moarte, sau e în moarte clinică, sau a murit deja. Hei, tu, raţiune, dă-ne măcar un semn! Mişcă un scaun. Sparge un bec. Aprinde o lumînare, undeva, într-o fereastră mică, semn că te aşteptăm. Sau, poate că raţiunea noastră se află mahmură, undeva pe sub o masă de cîrciumă , făcută muci de dubla-măsură, cea pe care o urăsc din toţi porii. Şi o urăsc pentru aroganţa de a ne crede proşti pe toţi. Prostia de masă! De exemplu, atunci cînd vorbeşte despre PACE (poveştile alea cu DEMOCRAŢIE, LIBERTATE, DREPTURILE OMULUI, EGALITATE DE ŞANSE, LEGI, JUSTIŢIE SOCIALĂ s-au epuizat!). Pacea e de două feluri. Bună şi rea. “Ar putea părea paradoxal, dar sprijinul militar pentru Ukraina este cel mai rapid mod spre pace”, a afirmat Secretarul General al NATO, Jens Stoltenberg, într-un interviu acordat agenţiei de presă DPA, potrivit publicaţiei Die Zeit. 54 de state, care sprijină militar Ukraina au înţeles că acesta este drumul spre pace, că bombele Democraţiei sînt bune, doar bombele Estului sînt rele! Washingtonul consideră că toate ţările trebuie să respecte sancţiunile pe care Statele Unite le-au impus Rusiei, a transmis şi secretarul american de stat Antony Blinken, în timpul unei vizite oficiale în Kazahstan. Şi a continuat cu paradoxul dublei măsuri: “Ceea ce pot spune este că am avertizat foarte clar China asupra implicaţiilor şi consecinţelor de a da curs furnizării acestui sprijin” letal pentru Moscova, potrivit EFE. Reiau: adică, obuzele mele de artilerie aduc pacea, cele ruseşti şi chinezeşti sprijină doar războiul! Mare aroganţă din partea emitenţilor şi susţinătorilor dublei măsuri… de fapt, nu mă mir! Sînt aceeaşi care-şi imaginează că acţiunile umane au efect la nivel planetar şi climatologic. Cei care doresc impunerea unei fantezii! Aroganţa acestora e o boală, o epidemie care-mi pare tot mai agresivă şi promovată cu tot mai mult tupeu. Un fel de creştinism de rit nou impus cu sabia unor conchistadori ai mediului şi ai dublei măsuri. Asa se întîmplă cînd uiţi cheia de la ospiciu pe scăunelul cu ziar de la poarta de intrare…

Raţiunea, care a guvernat relaţiile internaţionale e mahmură. Cel puţin! Aş zice că boleşte, are greţuri de nu-i ajută nici zeama de varză şi nu suferă lumina aprinsă. Altfel nu-mi explic cum de un an, în afară de Erdogan (care nu pune gura pe alcool de teama lui Allah!), nu există un turneu diplomatic de mediere a păcii. Din 1945 nu s-a mai pomenit un astfel de lucru! Pot să înţeleg că propagandiştii aroganţi ai războiului, cei care şi-au tăiat măsura degetului mare (Ionesie…!) şi promovează o propagandă fără limite, au transformat Rusia în Al Treilea Reich, pe Vladimir Putin în Hitler, Opeaţiunea Specială (SpecOps sau Special Operation parcă sună mai… democratic, mai Cool, mai acceprabil, nu?) din Donbas, în războiul de cucerire al întregii Europe democrate, paşnice şi libere… Isteria e maximă, întreţinută de mass-media plătită de Guvern (e). Realitatea este că, în ciuda eforturilor Statelor Unite și ale NATO de a transforma conflictul din Ukraina în Al Treilea Război Mondial, acesta rămîne, pentru europeni, „pe lîngă casă”. Este evident că Statele Unite vor să poarte acest război pînă la ultimul ukrainean. Un război pe care Washingtonul îl prezintă ca pe o cruciadă globală, în stilul celui de-Al Doilea Război Mondial. Aroganţii nu se sfiesc să treacă de la răul absolut reprezentat de Saddam sau Ghaddafi, la tartorul mondial Puțin. Nici nu vreau să mă gîndesc ce vor spune despre Xi! Dacă raţiunea s-ar trezi un minut din mahmureală ar putea vedea un lucru paradoxal remarcat în special în ţările africane şi cele din America de Sud, acolo unde exploatarea colonială europeană şi americană a atins paroxismul. Africanii, din Sahel pînă în Congo sau Somalia şi-au dat seama că războaiele nesfîrşite, unele de 20 de ani neîntrerupt – precum cel din Kiwu de Nord (Congo) acolo unde 600 de mercenari români se află interpuşi între congolezi şi gruparea M23! – sînt întreţinute de companii şi servicii americane, franceze, israeliene etc, toate dorind resursele subsolului. Protestele cu mii de participanţi de la Goma, sau din Brazilia furată electoral, unde se arborează drapelul Rusiei, nu sînt montate de KGB. Pur şi simplu, în conştiinţa aia puţină şi primară de oameni simpli, reprezentanţi ai speciei umane pe a treia planetă de la Soare, protestatarii au înţeles că Rusia se opune capitalismului sălbatic! Drapelul Rusiei a devenit un simbol al libertăţii celor oprimaţi! Nu e ironic? Nu pare de necrezut? Spuneţi voi, care aţi făcut mai multă şcoală decît africanul ăla împuţit şi nespălat de la Goma, spuneţi voi cum violau şi furau ruşii, cum au trimis în Gulag, exterminare, deportări, omul nou! Nou nouţ! Omul sovietic! Cel care astăzi reprezintă modelul luptei pentru libertate, tradiţii, cultură etc. Nu e paradoxal? Nu excesul de propagandă, dubla măsură, aroganţa îmbuibaţilor a născut această malformaţie paradoxală? Eu cred că da!

Mă întorc la Jens Stoltenberg: „Dacă dorim o soluție pașnică negociată a războiului din Ukraina, trebuie să furnizăm sprijin militar Ukrainei. Aceasta este singura cale.”„Armele sînt calea spre pace. Acest lucru poate suna paradoxal, însă singura modalitate de a ajunge la un acord negociat este de a-l convinge pe președintele Putin că nu va cîștiga pe cîmpul de luptă.” Armele Chinei date Rusiei prelungesc războiul. Armele SUA date Ukrainei aduc pacea. Orwell cu al său “1984” a fost pistol cu apă! Cuvinte aruncate pentru proşti! Pentru telespectatori care nu mai gîndesc cu capul propriu, ci cu cel al propagandiştilor de serviciu, susţinuţi de muţenia jurnaliştilor care nu-şi mai pun întrebări, nu mai au îndoilei. Nu ştiu dacă ticăloşia sau prostia sînt mai periculoase decît lipsa raţiunii şi dubla măsură. Ştiu, însă, că aroganţa e o boală care-i face pe oameni să nu mai perceapă dimensiunile reale ale propriei existenţe. Își imaginează că sînt atît de puternici, de înțelepți și de vizionari încît sînt mai presus de toți cei din jur. Și nu sînt! Îşi imaginează că automobilul cu benzină folosit modifică clima planetei. Şi nu o modifică! Aroganţa este o boală mintală. Oamenii ăștia nu sînt sănătoși. Sînt nebuni. Și nimic nu este mai periculos decît această nebunie. Priveşte la Ukraina! Priveşte la România!

RISCURI ŞI DEZASTRE

BMTF, 25 feb – În ultimii ani se constată creşterea frecvenţei manifestării factorilor de risc care ameninţă viaţa şi sănătatea populaţiei, mediul înconjurător şi valorile patrimoniului naţional, precum şi apariţia unor noi factori de risc, generaţi îndeosebi de schimbările climatice radicale şi diversificarea activităţilor economice care utilizează, produc şi comercializează substanţe/materiale periculoase. Securitatea naţională poate fi pusă în pericol de o serie de fenomene grave, de natură geofizică, meteo-climatică ori asociată, inclusiv ca urmare a unor activităţi umane periculoase, dăunătoare sau iresponsabile. Între acestea, se înscriu catastrofele naturale, industriale, ecologice ori posibilitatea crescută a producerii unor pandemii. Ca urmare, se impune o abordare integrată a prevenirii situaţiilor de urgenţă, pornind de la conceptul de bază: prevenirea este de 8 ori mai eficientă decît reacţia.

În perioada 23-24 februarie a.c., la Palatul Parlamentului din București, s-a desfășurat seminarul cu tema ,,Înțelegerea și comunicarea riscurilor existente și viitoare în caz de dezastre: Asigurarea comunicării bazate pe dovezi”. Acest eveniment de anvergură s-a concentrat pe construirea rezilienței societale prin comunicare eficientă a riscurilor și a adunat reprezentanți ai autorităților de protecție civilă din peste 10 țări, ai Comisiei Europene, Consiliul Europei, mass-media, grupuri ale societății civile și experți cu atribuții atît în plan operațional, cît și la nivel strategic.

Întîlnirile au avut în prim plan identificarea modalităților de a lupta împotriva dezinformării și au acordat o atenție specială educării tinerilor privind riscurile la dezastre, precum și identificarea și utilizarea informațiilor relevante, în scopul creșterii rezilienței.

Evenimentul a fost organizat de către DSU în comun cu Oficiul Regional al Organizației Națiunilor Unite pentru Reducerea Riscurilor la Dezastre (@UNDRR), publicul țintă fiind reprezentat de statele membre ale Uniunii Europene și de statele participante la Mecanismul de Protecție Civilă al Uniunii, dar și alte state cu care DSU cooperează activ în sfera protecției civile.

Comunicarea riscurilor trebuie să se realizeze în mod eficient în toate domeniile: prevenire, pregătire, răspuns şi recuperare, este una din concluziile forumului organizat la Palatul Parlamentului de Departamentul pentru Situaţii de Urgenţă. Evenimentul a reunit reprezentanţi politici la nivel înalt din peste 34 de ţări şi peste 100 de experţi din regiune.

Dialogul pe care şeful DSU, Raed Arafat, l-a purtat cu înalţi demnitari au vizat discuţii privind comunicarea şi riscurile, dar şi dezinformarea, informaţiile false şi, evident, de unde obţinem informaţiile şi cum putem crea o societate rezilientă pe baza acestor informaţii, a explicat Raed Arafat.

În ceea ce priveşte crearea încrederii publicului în comunicare eficientă, iată care sînt rezultatele trebuie să ne asigurăm că există o sinergie şi o complementaritate între acţiunile dintre mediile politic, economic şi social. Comunicarea este în centrul procesului de decizie. Oferirea unui rol important pentru mediul academic este procesul de decizie şi comunicare eficientă. Implicarea jurnaliştilor pentru a raporta în mod responsabil şi etic şi a ajunge la public cu mesaje etice. În ceea ce priveşte folosirea ştiinţei pentru a informa comunicarea privind riscurile, trebuie să avem iniţiativ şi să ne bazăm pe expenţele pe care le avem pentru a implementa acest lucru la nivel regional şi nu numai. Există exemple din mai multe ţări precum Franţa, Suedia sau Muntenegru şi realizarea unor campanii la nivel naţional pentru a ne asigura că publicul este informat.

Întrebat de actualizarea la zi a clădirilor cu risc seismic din România, Raed Arafat a precizat: Este foarte importantă actualizarea şi este foarte important să înţelegem în ce situaţie ne aflăm, lucru care aţi văzut în ultimele întîlniri şi discuţii la Guvern, deja au pornit mecanismele de evaluare mai departe, dar şi de consolidare a clădirilor.

Reprezentantul special al Secretarului general al Naţiunilor Unite pentru reducerea riscului la dezastre, Mami Mizutori, şi-a exprimat optimismul în ceea ce priveşte schimbul de informaţii din cadrul evenimentului: De multe ori nici nu sînt dialoguri, sînt mai degrabă monologuri, însă astăzi a avut loc un dialog, un dilog orientat către acţiune. Haideţi să ne gîndim puţin. În momentul de faţă se confruntă cu mai multe tragedii, tragedia din Syria şi Turcia, dar cîţi dintre noi ne mai amintim că acum jumătate de an, trei sferturi din teritoriul Pakistanului a fost sub apă? Şi desigur, în fiecare zi se produce un dezastru. Ce ne sperie pe noi? Da, desigur, cutremurul ca hazard nu poate fi oprit. E foarte greu de prevăzut şi de anticipat. Însă provocările cu care ne confurăm astăzi sînt reprezentate de faptul că aceste hazarduri sînt combinate multe alte lucruri, cum ar fi degradarea mediului înconjurător, urbanizarea, care se desfăşoară într-un ritm foarte alert şi care de multe ori nu este bine structurată.

Janez Lenarčič, comisar european pentru ajutor umanitar şi gestionarea crizelor, a precizat că în ultimii ani, mecanismul european de protecţie civilă a fost testat, aşa cum nu a mai fost pînă acum. Ne-am confruntat cu o criză mondială datorită pandemiei de COVID, apoi a urmat fix acum un an declanşarea războiului din Ukraina, iar această agresiune ne-a făcut să operăm cea mai amplă operaţiune de protecţie civilă din istoria mecanismului de protecţie civilă, a mai adăugat comisarul european pentru ajutor umanitar şi gestionare a crizelor.

O comunicare inadecvată a situaţiilor de urgenţă se pot transforma în riscuri suplimentare la adresa siguranţei naţionale. Colaborarea centrului de comunicare al comitetelor pentru situaţii de urgenţă cu mass-media este esenţială în astfel de situaţii. În 90% din cazuri se constată, însă, că mass-media caută senzaţionalul, cea mai mare parte a relatărilor se referă la dramele umane şi la probabila lentoare în intervenţie a autorităţilor locale şi nu pune la dispoziţie spaţii de emisie în vederea comunicării informaţiilor de interes general care ar putea salva vieţi şi bunuri materiale. Situaţiile de urgenţă, fie naturale, fie provocate de om, dau naştere în rîndul publicului unor reacţii psihologice inevitabile precum teama şi anxietatea. Aceste stări sînt întreţinute şi amplificate de mesajele negative la adresa salvatorilor, emise de mass-media în căutare de subiecte senzaţionale şi audienţă. În acele situaţii, inducerea stării de neîncredere în salvatori este deosebit de periculoasă ştiut fiind faptul că publicul judecă răspunsul autorităţilor la urgenţe aproape numai în baza ştirilor din mass-media. Din experienţa personală pot spune că eforturile de comunicare ale Comitetelor pentru Situaţii de Urgenţă de cele mai multe ori NU fac faţă valului de ştiri negative transmise de televiziunile în căutare de senzaţional. De asemenea, uneori, comunicarea internă inter-instituţională este deficitară. Au fost cazuri în care primarii unor comune au evacuat populaţia afectată de inundaţii, au asigurat acestora cazarea şi hrănirea, dar nu au informat preşedintele comitetului judeţean, respectiv prefectul judeţului, de atare intervenţii.

Componenta de informare publică este planificată şi se derulează în funcţie de urgenţa rezolvării situaţiilor create, a gravităţii consecinţelor pentru populaţie, a implicaţiilor pe plan internaţional şi amploarea temerilor populaţiei. Cu cît gravitatea şi implicaţiile sînt mai mari, cu atît mai urgent şi mai amplu este răspunsul. Pentru a fi utilă, informaţia trebuie să fie autentică, exactă şi oportună, adică disponibilă în locul şi la momentul cerut. Ea devine astfel un bun social. Ea se află în conexiune directă cu ştirea şi zvonul (extrem de greu de contracarat!).

ÎMPREUNĂ!

ÎMPREUNĂ!

În ultimii ani se constată creşterea frecvenţei manifestării factorilor de risc care ameninţă viaţa şi sănătatea populaţiei, mediul înconjurător şi valorile patrimoniului naţional, precum şi apariţia unor noi factori de risc, generaţi îndeosebi de schimbările climatice radicale şi diversificarea activităţilor economice care utilizează, produc şi comercializează substanţe/materiale periculoase. Securitatea naţională poate fi pusă în pericol de o serie de fenomene grave, de natură geofizică, meteo-climatică ori asociată, inclusiv ca urmare a unor activităţi umane periculoase, dăunătoare sau iresponsabile. Între acestea, se înscriu catastrofele naturale, industriale, ecologice ori posibilitatea crescută a producerii unor pandemii. Ca urmare, se impune o abordare integrată a prevenirii situaţiilor de urgenţă, pornind de la conceptul de bază: prevenirea este de 8 ori mai eficientă decît reacţia.

CÎINII RĂZBOIULUI

Nu, nu este vorba despre celebrul film american, care a avut premiera pe 17 decembrie 1980, dar pe aproape! Filmul, ca orice producţie americană despre băieţii buni şi băieţii răi, este o poveste uimitoare despre manipulare politică și corupție, care urmărește un mercenar (cîștigător al premiului Oscar, Christopher Walken) care detronează un dictator corupt african pentru a plasa în locul său o “marionetă” a unei corporații puternice… Drăguţ, nu? În povestea noastră avem şi băieţi buni, şi băieţi răi, şi mercenari, şi corporaţii puternice, şi corupţie, şi manipulare, şi marionete! Lipsesc africanii, dar îi putem înlocui cu Europa de Est!

Marţi, 21 ebruarie a.c., Vladimir Putin şi Joe Biden şi-au mobilizat trupele şi susţinătorii. Cele două tabere, aflate în confruntare în Ukraina, nu se mai feresc şi nu se mai ascund după cuvinte. Războiul rece a dat în clocot şi ne va arde pe toţi! Este o confruntare directă între două mari puteri, Statele Unite – învingătorul autodeclarat după căderea Cortinei de Fier, şi Rusia – moştenitoarea Uniunii Sovietice care nu s-a împăcat niciodată cu statutul de putere de rangul doi. Alţii ar spune că este o confruntare între DEMOCRAŢIE şi AUTOCRAŢIE, dar DEMOCRAŢIA l-a înlocuit pe Iisus Hristos, în ultima sută de ani, şi prea multe crime s-au făcut în numele său! Tot marţi, China a declanşat procedurile pentru coagularea celei de-a treia căi de urmat. Vom asista, se pare, în următorii 5/10 ani la o confruntare directă între trei concepte filosofice şi de securitate: UNIPOLARISMUL (american), BIPOLARISMUL (rusesc) şi MULTIPOLARISMUL (confucianist chinezesc). Vorba rabinului: “va fi aşa o luptă pentru pace, că nu va mai rămîne nici un om”!

Cele două discursuri au fost atent pregătite, pentru a mobiliza şi a motiva susţinătorii. Vladimir Vladimirovici Putin a vorbit într-o sală închisă, în faţa propriilor reprezentanţi, singurii, de altfel, pe care se poate baza Rusia în momentul de faţă. Sigur, pe plan internaţional, Rusia mai are o serie de prieteni şi aliaţi, dar “nefrecventabili”, cu care nu prea îţi dă mîna să te afişezi în public… La polul opus, Joseph Robinette Biden a transformat grădina Palatului Regal din Varşovia într-o tribună planetară, înconjurat de aliaţi, preşedinţi de state, şefi de guverne, militari şi populaţie civilă atent selectată. Mesajul vizual al preşedintelui american este unul al unităţii planetare, al libertăţii şi entuziasmului.

Dar, parafrazînd un banc, cel cu “dilema cîinelui”, din altă perspectivă, lucrurile se văd altfel!

Preşedintele rus a avertizat că Rusia îşi va continua războiul împotriva Ukrainei în timp ce preşedintele american a transmis că Occidentul va sprijini Kievul atît timp cît va fi nevoie. Practic, cei doi şefi de stat au dat startul la “jocurile foamei”, sezonul 2!

Şapte sînt cele mai importante enunţuri în discursul lui Putin, în opinia mea: 1) Frontul se va extinde în toate direcțiile; 2) Nu vor mai exista regrupări și abandon de teritorii. Coridorul terestru spre Crimeea este foarte important; 3) Occidentul a declanşat acest război; 4) Soldații din prima linie vor avea concediu, în condiţiile în care epuizarea pe front, după primul an de război, se simte în ambele tabere; 5) Se va crea un fond special pentru a ajuta cu toată grija necesară familiile soldaților morți, soldaților răniți și soldaților din prima linie care sînt în afara acțiunii din cauza rănilor grave – mesaj electoral; 6) Acest război nu este doar despre protejarea Donbassului și lupta împotriva nazismului. Acest război este pentru a proteja toată Rusia; 7) Modernizarea forțelor nucleare strategice ale Rusiei este practic finalizată. Modernizarea altor ramuri militare va fi accelerată!

La rîndul său, Joe Biden, a vorbit despre rezistenţa poporului ukrainean în faţa invaziei ruse, dar şi despre unitatea Alianţei Nord-Atlantice. Niciodată Ukraina nu va reprezenta o victorie a Rusiei, a mai spus liderul de la Casa Albă şi a dat asigurări că Occidentul nu complotează să atace Federaţia Rusă. Statele Unite, naţiunile europene nu caută să controleze sau să distrugă Rusia. Vestul nu a plănuit un atac asupra Rusiei, aşa cum a spus Vladimir Putin. Milioane de cetăţeni ruşi îşi doresc să trăiască în pace cu vecinii lor. Războiul nu este o necesitate, este o tragedie. Preşedintele Putin a ales să pornească acest război, iar prelungirea lui este alegerea personală a lui Vladimir Putin. Ar putea pune capăt războiului printr-un cuvînt. Şi e foarte simplu; pentru a opri acest război, nu trebuie decît ca Rusia să renunţe la atacarea Ukrainei. Însă dacă Ukraina renunţă la a mai lupta, se pierde ca şi naţiune.


Aşadar, SUA și Rusia și-au reconfirmat public poziția. Însă, de la Răsărit, China se pregăteşte să intre în joc, cu un plan de pace și o vizită a preşedintelui Xi, la Moscova.În proiecţia globală a viitorului deceniu, China reprezintă A TREIA CALE!

Ca o întărire a discursului preşedintelui Putin, în Rusia s-a propus extinderea granițelor operațiunii speciale pînă la… Odessa. Președintele Consiliului de Stat al Crimeei, Vladimir Konstantinov, a propus „extinderea granițelor” operațiunii speciale la Odessa. În opinia sa, aceasta va deveni o garanție a securității Crimeei. „Numai întoarcerea orașului-erou Odessa sub controlul Federației Ruse ne va oferi nouă, Crimeii, o garanție de securitate. Aceasta înseamnă că rachetele cu orice rază nu vor lovi teritoriul peninsulei”, a declarat Vladimir Konstantinov la postul de televiziune Crimeea 24. În timpul discursului rostit de Biden, 10 rachete GLSDB, cu o rază de acţiune de 150 de km, au lovit ţinte civile de pe teritoriul Republicii Populare Doneţk, nerecunoscută!


Celălalt pol de putere, China, a publicat tot marți conceptul unei inițiative de securitate globală. Textul a fost distribuit de agenția de presă Xinhua. Menținerea păcii și securității mondiale și promovarea dezvoltării și prosperității globale ar trebui să fie aspirația întregii comunități internaționale, se arată în document, în care se regăsesc șase puncte cheie: 1) necesitatea de a adera la viziunea unei securități comune, cuprinzătoare, cooperante și durabile, în special de a respecta și garanta securitatea fiecărei țări, de a promova cooperarea, de a asigura securitatea prin dialog politic și negocieri pașnice; 2) existenţa un angajament de a respecta suveranitatea și integritatea teritorială a tuturor țărilor. Documentul prevede că toate țările – mari sau mici, puternice sau slabe, bogate sau sărace – sînt egale în comunitatea internațională. Suveranitatea lor și dreptul de a-și alege propriul sistem social și calea de dezvoltare trebuie respectate. Imixtiunea în afacerile lor interne este inacceptabilă; 3) necesitatea menținerii angajamentului de a respecta scopurile și principiile Cartei ONU. China face apel la toate țările să adere la multilateralism și să susțină sistemul internațional cu rolul central al ONU. Documentul prevede, de asemenea, că mentalitatea războiului rece, unilateralismul, confruntarea blocului și hegemonismul contrazic spiritul Cartei ONU și ar trebui respinse; 4) luarea în serios a preocupările legitime de securitate ale tuturor țărilor. Se subliniază faptul că securitatea unei țări nu ar trebui asigurată în detrimentul securității altora. Orice țară, în căutarea propriei securități, trebuie să țină seama de preocupările rezonabile în materie de securitate ale altor țări; 5) un angajament față de soluționarea pașnică a diferențelor și disputelor dintre țări prin dialog și consultare. După cum s-a arătat, războiul și sancțiunile nu sînt soluții fundamentale pentru dispute. Comunitatea internațională trebuie să sprijine toate eforturile de promovare a soluționării pașnice a crizelor și să încurajeze părțile aflate în conflict să consolideze încrederea, să soluționeze disputele și să consolideze securitatea prin dialog; 6) menținerea securității atît în direcțiile tradiționale, cît și în cele netradiționale. Se subliniază faptul că, în lumea modernă, amenințările tradiționale și netradiționale la adresa securității au devenit în mare parte interdependente. China invită toate țările să colaboreze pentru a soluționa disputele regionale și problemele globale, cum ar fi terorismul, schimbările climatice, securitatea cibernetică și biologică.

Dincolo de cuvinte, oamenii mor. Precum cei pe care i-am văzut marţi în staţia de autobuz de la Herson. Pentru ei, ultima staţie…

Au fost 8 sau 12 bubuituri pe care le-am auzit din piaţa centrală a Hersonului, pe care le-am identificat imediat ca fiind rachete Grad, datorită sunetului inconfundabil scos de acestea. Am urmat procedurile şi am ciulit bine urechile să identificăm alarma aeriană. Nu a fost nici o alarmă, iar cei cîţiva bătrîni care se aflau pe stradă la ora prînzului, păreau foarte liniştiţi. Am bănuit că este vorba de un atac al armatei ukrainene împotriva poziţiilor fortificate ale militarilor ruşi din regiune. Rachetele Grad sînt utile la aproximativ 20 de km distanţă. Ne-am urcat în maşină şi am demarat spre Nikolaev, dar la aproximativ 200 de metri de poziţia noastră, imaginea cu care ne-am întîlnit, după colţ, cum se spune, a fost incredibilă: în staţia de autobuz, circulaţia blocată, bucăţi mari de tablă aruncate în mijlocul drumului, bucăţi de metal pe carosabil o clădire distrusă de o explozie şi trupuri zăcînd pe caldarîm. Mai ales, trupuri. O piaţă alimentară a fost lovită de una sau mai multe dintre acele rachete pe care le auzisem cu cel mult 5 minute în urmă. Imaginile pe care le-am surprins nu pot fi postate pe nici o reţea de socializare, pe nici un site, dar le-am trimis în radio aproape instantaneu! Ce am reuşit să fotografiem a fost înainte de sosirea primei ambulanţe, cînd la faţa locului se aflau doar cîţiva militari, iar poliţia nu închisese încă accesul.

Primul instinct a fost să punem mîna pe telefon şi să comunicăm situaţia. Apoi, ne-am dat seama că acreditarea noastră în Ukraina atîrna de acest telefon. Condiţiile de acreditare sînt extrem de stricte şi te angajezi să difuzezi informaţia după ce Ministerul Apărării transmite un omunicat de presă. Deşi pare tentant, în război, breaking-news-ul se banalizează, într-un fel, şi respectarea regulilor impuse de beligeranţi sînt importante pentru acoperirea conflictului în ansamblul său.

Cel puţin 6 morţi şi 12 răniţi au fost în atacul cu rachete Grad de astăzi, de la Herson, din piaţa cu staţie. Ultima staţie, pentru cei surprinşi de rachete! În acelaşi atac, ruşii au lovit o zonă rezidenţială, infrastructura critică de energie electrică, o grădiniţă, un spital, garaje şi maşini.

Ironia face ca atacul, în care au fost ucişi civili, să se petreacă în timpul discursului preşedintelui rus Vladimir Putin, care mulţumea populaţiei civile din Herson, Zaporojie, Lugansk şi Doneţk, pentru stoicismul cu care rezistă ocupaţiei ukrainene şi pentru curajul de a-şi lua soarta în propriile mîini şi a promis că nu va mai dura mult pînă cînd aceste republici vor fi eliberate. Din cîte am putut vedea, Hersonul pare acum, un oraş pustiu, în comparaţie cu anul trecut înainte de ocupaţia rusă. Doar bătrîni şi persoane fără prea multe venituri am văzut pe stradă, marea majoritate a locuitorilor au plecat atunci cînd au avut ocazia, mai ales că armata rusă se află poziţionată strategic la cel mult 20 de km de oraş şi execută zilnic astfel de lovituri cu rachete, psihologice, în zone aglomerate.

În discursul său, foarte lung, de astăzi, preşedintele rus Vladimir Putin a promis că va ridica gradul de înzestrare al Forţelor Terestre cu armament de ultimă generaţie la cel puţin 91,3%, adică egal cu nivelul de dotare al forţelor de descurajare nucleară, anunţînd totodată şi suspendarea Rusiei din Tratatul de Neproliferare. Sigur, la nivelul discursului, lucrurile merg bine, însă, de pe front se vede altfel. Un singur exemplu: Evgheni Prigojin, fondatorul Grupului Wagner, cea mai cunoscută şi cea mai hulită companie militară privată din Rusia, se află într-o confruntare deschisă cu conducerea Ministerului Apărării de la Moscova şi acuză public birocraţia militară. Dacă acei învîrtitori de hîrtii nu ar fi fost inventaţi, astăzi am fi avut Bahmut-ul, spune Prigojin, într-o postare pe canalul său Telegram. Sigur, vom cuceri Bahmut-ul, dar în martie sau aprilie, mai spune Prigojin, care acuză faptul că unitatea sa de artilerie nu dispune de cantitatea de muniţie necesară susţinerii infanteriei pe frontul de est! E doar un exemplu, care vine de la un personaj puternic şi influent la Moscova. Probabil că mai pot fi descoperite cîteva zeci, care stau ascunse în tranşee, şi imaginea singopelor în aprovizionarea cu muniţie şi tehnică a trupelor ruse arată deja altfel decît cea clamată în discursuri. Asta nu înseamnă că armata rusă nu are capacitatea de a utiliza tehnica şi muniţia disponibile, după manual!

De partea cealaltă, producătorul de arme de stat al Ukrainei a declarat că a lansat producţia de obuze de artilerie în comun cu o ţară central-europeană din NATO şi că intenţionează să dezvolte şi să producă în comun cu aliaţii şi alte arme şi echipamente militare. Ukroboronprom, care nu a identificat statul membru NATO, a declarat că a început să producă obuze de mortier de 120 mm – muniţie care este foarte solicitată în Ukraina

Obuzul de mortier de 120 mm este primul produs al cooperării comune cu o ţară din NATO, pentru a testa capacitatea industriei de război ukrainene. Evident, în viitorul apropiat, se va demara producţia autohtonă de proiectile de artilerie de 155 mm, atît de cerute şi utilizate de armata ukraineană. De altfel, cele mai multe şi mai importante arme livrate de aliaţi Ukrainei, sînt obuzierele de 155 de mm. Purtătoarea de cuvînt a Ukroboronprom, Natalia Sad, a declarat, în cadrul unui briefing de presă susţinut astăzi, că nu va identifica ţara NATO din motive de securitate, deşi a confirmat că este vorba despre o ţară din Europa Centrală.

Producţia de muniţie de artilerie în Ukraina a devenit o necesitate stringentă, ţările partenere neputînd face faţă livrărilor de obuze la ritmul impus de artileriştii ukraineni. Financial Times a anunțat de mai multă vreme criza aprovizionării cu muniții. Potrivit ziarului, cererea record de muniție creează o povară uriașă asupra capacităților industriale ale Europei, deoarece producătorii de arme urmăresc atît reînnoirea stocurile naționale, cît și asigurarea aprovizionării Kievului. Potrivit experților, Ukraina trage peste 5 mii de obuze pe zi, aceeași cantitate pe care o comandă anual un mic stat european! O presiune suplimentară asupra lanțurilor de aprovizionare este creată din cauza lipsei capacității de producție și a penuriei de materii prime critice, cum ar fi pulberea. În plus, lanțurile de aprovizionare perturbate de pandemia de COVID-19 nu au fost încă pe deplin restabilite.

Un director general al unei companii de profil norvegiano-finlandeze, a declarat că cererea pentru unele componente a crescut atît de mult încît timpul de livrare către clienți a crescut şi el de la cîteva luni la cîțiva ani. Potrivit FT, compania germană Rheinmetall intenționează să construiască o nouă fabrică în Ungaria și să repornească întreprinderile care au fost dezafectate anterior. La rîndul lor, furnizorii de materii prime și componente pentru muniție notează că anumiţi clienți cer să crească producția anumitor materiale cu pînă la 200%, dar acest lucru nu se poate face într-un timp scurt.

Cum s-a ajuns la acest impas? Pacea instalată în Europa după cel de-al Doilea Război Mondial a creeat iluzia armoniei depline şi o nevoie redusă de armament, în special greu. După încheierea Războiului Rece, în 1990 a fost semnat Tratatul privind Forțele Convenționale în Europa (CFE) care a intrat în vigoare doi ani mai tîrziu. Trataul stabilea limite asupra armamentului greu convențional (tancuri, artilerie, transportoare blindate, aviație militară) pentru fostele alianțe: NATO, Uniunea Sovietică (Rusia) și țările est-europene foste membre în Pactul de la Varșovia (Ungaria, Polonia, Bulgaria, Cehia, Slovacia şi România). Ideea de bază a Tratatului era ca nici una din țările semnatare să nu poată ataca singură o altă țară, eliminîndu-se astfel pericolul unui război în Europa. În aceste condiţii, ţările Europei occidentale și cele din est au trecut la o dezarmare masivă. România a tăiat la fier vechi cîteva sute de tancuri și peste 1000 de transportoare blindate, nu mai vorbesc de piesele de artilerie mai mari de 120 mm, foarte multe tunuri Skoda, rămase de pe urma afacerii cu acelaşi nume, care au fost tăiate pe platforma fostei Uzine Mecanice Reşiţa. Cu acelaşi prilej, România și-a închis și „pus în conservare” majoritatea fabricilor de armament și muniții – și cam la fel au făcut toate țările europene!

Evident, Rusia, moştenitoarea de facto a Uniunii Sovietice, nu a făcut așa, ci şi-a mutat artileria grea şi capacităţile de producţie la Est de Munţii Urali, respectînd ad-literam Tratatul privind Forţele Convenţionale în Europa! În 2007 Rusia și-a suspendat participarea la Tratat şi nu a mai permis inspecții internaționale, iar în 2015 a anunțat că renunță de tot la CFE. Rezultatul acestui tratat se vede acum. În pofida declaraţiilor de susţinere cu muniţie a Ukrainei, realitatea este dură: țările Europei, aliate în NATO, nu au armament greu și muniții suficiente pentru propria apărare şi pentru aprovizionarea frontului ukrainean, și nici capacități de producție. Cele cîteva bucăţi oferite pînă acum sînt cam tot ce poate da Europa din propriile stocuri, iar altele nu pot fi fabricate peste noapte, nici măcar în termen de luni de zile.

Revenind la mai-marii zilei, Wang Yi, diplomatul chinez cu rangul cel mai înalt, i-a spus marţi lui Nikolai Patruşev, unul dintre cei mai apropiaţi aliaţi ai preşedintelui Vladimir Putin, că relaţia Beijingului cu Moscova este „solidă ca o stîncă” şi că va rezista oricărui test într-o situaţie internaţională în schimbare, relatează Reuters. Parteneriatul „fără limite” al Chinei cu Rusia a intrat sub lupă în Occident, mai ales după ce Statele Unite s-au declarat îngrijorate de faptul că Beijingul ar putea lua în considerare furnizarea de arme către Rusia, la un an de la invazia din Ukraina.

Analistul american de televiziune, Tucker Carlson, amintea, într-un editorial recent tradus de ActiveNews, o remarcă a mult hulitului Donald Trump: „Oare dacă vom transforma Rusia în dușmanul nostru, asta nu îl va arunca pe Putin în brațele Chinei, creîndu-se astfel cea mai puternică și periculoasă alianță anti-americană din istorie?”. O axă Rusia – China nu ar fi mai puternică decît Statele Unite? Ar fi MULT mai puternică! Ar avea anvergura necesară pentru a controla o mare parte din economia mondială, din rutele comerciale și din materiile prime. Ar putea proiecta o asemenea forță militară pe care SUA nu ar avea capacitatea să o oprească. Dacă Rusia și China se aliază, ar construi o ordine mondială nouă, în care puterea și influența Statelor Unite ar fi mult diminuate… Importurile chineze de produse rusești au crescut cu peste 60%. China importă acum mai mult cărbune din Rusia decît a făcut-o în ultimii cinci ani. Iar exporturile chineze în Rusia au crescut și ele cu aproape 30%. Companii precum Ford și Toyota s-au retras din Rusia, ca urmare a presiunilor politice. Locul lor a fost luat de constructorii de automobile chinezi. Aceștia fabricau înainte mai puțin de 10% din mașinile cumpărate în Rusia. Acum, China fabrică o treime! Același lucru se întîmplă și cu smartphoneurile și cu multe alte bunuri de consum. Yuanul chinez înlocuiește dolarul la Moscova. Moneda chineză reprezintă acum o cincime din totalul tranzacțiilor realizate la Bursa din Moscova. Anul trecut, reprezenta 1%! Acestea sînt legături economice profunde, în plină dezvoltare. Problema cu legăturile economice este că duc inevitabil la legături militare.

La o întîlnire la Moscova, Wang Yi i-a spus lui Nikolai Patruşev, secretarul Consiliului rus de Securitate, că Rusia şi China ar trebui să elaboreze noi măsuri comune pentru a asigura securitatea ambelor ţări, dar nu a detaliat.

Patruşev, care este un apropiat al lui Putin, i-a spus „tovarăşului” Wang că Beijingul este o prioritate absolută pentru politica externă rusă şi că cele două ţări trebuie să rămînă împreună împotriva Occidentului. „În contextul unei campanii care este purtată de Occidentul colectiv pentru a limita atît Rusia, cît şi China, aprofundarea în continuare a cooperării şi interacţiunii ruso-chineze pe arena internaţională este de o importanţă deosebită”, a declarat Patruşev, citat de agenţia RIA, iar potrivit Wall Street Journal, preşedintele chinez Xi Jinping se pregăteşte să vină la Moscova în următoarele luni pentru a avea o întîlnire cu Vladimir Putin.

În actualul context, este interesant de urmărit nerăbdarea premierului Netanyahu de a ataca Iranul!