S-a împlinit jumătate de an de cînd o parte din mass-media județeană îl linșa mediatic pe Viorel Pistol și compania Mike Security. Acțiunea, îl viza inițial pe fostul prefect de Caraș-Severin, Nicolae Miu-Ciobanu și, de fapt, îl viza pe deputatul Ion Mocioalcă, liderul PSD Caraș-Severin. De fapt, viza PSD-ul în totalitatea sa, dacă mă gîndesc că acțiunea în forță a organelor statului s-au desfășurat în dispozitivul de luptă la un moment bun înaintea alegerilor locale! Era nevoie de sînge politic, indiferent de pagubele și victimele colaterale!

O anumită parte a presei, întîmplător și accidental plătită de PNL sau aflată în plasa PNL, a savurat acest moment simțind miros de sînge și de trafic pe internet, mai ales că a fost vorba de cea mai mare și mai mportantă companie de securitate din Vestul țării. Autohtonă! Adică, cu capital românesc! O companie care nu a utilizat alte forme de intrarea și rămînerea pe piața de profil din România. O piață neformată și tributară prețurilor mici și șpăgilor. O piață care are nevoie de pază nu de securitate!

O altă parte a presei, uitînd de proprietatea și misiunea publice, dar strîns ancorate în interesul personal, ce viza o mică lovitură de stat, în delațiune și mediocritate a recurs la linșajul mediatic din motive pur personale! „De ce nu-l numeşti pe cel ridicat? NOI am făcut-o! Avem informaţii din interior. Pas cu pas… Rămîneţi aici”! Mi-e scîrbă, vorba lui Nae Sârbu!

Cum este echivalentul fluieratului în Biserică, am să-l apăr în continuare pe Viorel Pistol și compania Mike Security, fidel principiilor unei piețe corecte în această industrie și a prezumției de nevinovăție!

Tot mai multe surse din Parchet afirmă că dosarul în baza căruia a fost linșat omul de afaceri din Reșița, se va închide. Sigur, cîrtița, sau cîrtițele, din Mike Security – unii olteni muritori de foame cărora Viorel Pistol le-a întins o mînă de ajutor cînd au avut mare nevoie! – vor rămîne la post. Rămîn și linșajul mediatic și prejudiciul de imagine creat companiei care nu s-a construit ușor! Concurența pe această piață este extrem de dură, iar mijloacele folosite sînt aproape la fel de dure ca acelea din industria pastelor făinoase.

Compania de securitate MIKE SECURITY GROUP este una dintre puţinele companii de profil, cu capital 100% românesc, ce operează pe piaţa de securitate privată din România, ce deţine resursele umane şi tehnice capabile să acţioneze în noul context de securitate generat de apropierea de frontierele României a războiului de tip hibrid. Într-o analiză realizată de  Presedintele Federatiei Serviciilor de Securitate din Romania, Gabriel Badea (MBA, MSc Risk &Security Management, FsyI), şi publicată de www.m-securitynews.ro, acesta afirma că „În contextul unei escaladari a conflictelor hibride precum cel din Estul Ukrainei, dar nu numai, o reconsiderare a politicilor, strategiilor, programelor si capabilitatilor de mentinere a ordinii sociale si prevenirea infractiunilor este necesara, mai ales pentru tarile din imediata vecinatate a respectivelor zone de conflict, asa cum este si cazul tarii noastre”.

Potrivit acestuia, „Siguranta publica este o rezultanta a mai multor factori, astfel ca pe langa structurile statului de aparare si mentinere a ordinii, securitatea privata joaca si ea un rol deosebit si poate fi si chiar este un contribuitor semnificativ la asigurarea unui climat de siguranta la nivelul intregii societati. La nivelul anului 2013, nu mai putin de 13,000 infractori au fost trimisi dupa gratii de catre angajatii firmelor private de securitate din Romania.  In marea lor majoritate, obiectivele economice si sociale, procese industriale si infrastructurile critice, din toate domeniile si sectoarele publice si private, sunt protejate in prezent, exclusiv cu masuri de securitate privata”.

În acest context complicat, compania MIKE SECURITY GROUP, este printre puţinele companii de profil din România care se încadrează în standardele de performanţă impuse de noul context de securitate din Estul României, la standarde NATO.

La acestă oră, în România există o reţinere în legătură cu Companiile Private de Securitate. Dacă privim în ansamblul ei, însă, constatăm că aceasta este prezentă în toate industriile unui stat modern prin: servicii de pază a obiectivelor, bunurilor şi valorilor, a transporturilor, gardă personală, proiectare şi instalare de sisteme de securitate, supraveghere şi alarmare, servicii de dispecerat, monitorizare şi intervenţie, detectivi particulari, învăţămînt, cercetare şi audit, training tehnic şi operaţional. Această industrie se guvernează după legi statale şi se autoguvernează după standarde, regulamente interne, proceduri operaţionale. Aria de cuprindere şi de intersecţie a activităţii sale cu alte industrii ale statului este atât pe verticală, cît şi pe orizontală, furnizînd ea însăşi producţie şi servicii protejând, deja, obiective strategice, inclusiv prin informaţii de nivel C4!, însă cu deosebită reţinere în România, prin lipsa unui program guvernamental clar de externalizare a serviciilor militare, în ciuda dificultăţilor economice evidente.

Firmele de securitate din Germania au stabilit un tarif minim de 6-8 euro pe oră, cu o grafică de creştere pentru următorii trei ani. Tarife similare sînt şi în celelalte ţări ale Uniunii Europene! Un tarif mai mic înseamnă şi servicii pe măsură, adică de proastă calitate!
Salariul minim într-o astfel de companie, în România, este de 0,98 euro pe oră, în timp ce afară ajunge şi la 12 euro pentru acelaşi timp de lucru, în acest sector de activitate, raportul dintre angajări şi plecări este de 45% anual. O altă statistică a PSS arată că, în România, forţele de securitate privată distribuie un om la 235 de cetăţeni!

Pentru a putea rămîne pe piață, Mike Security a fost nevoită să apeleze la mai multe tipuri de tarife, iar contractele se iau cum se iau! Nu Viorel Pistol e vinovat, ci un sistem care nu are nici un interes să se reglementeze! Zilnic, Mike Security pune în circulaţie, la nivelul întregii ţări, de la Cluj la Tulcea şi Constanţa, 100 de maşini de intervenţie. O astfel de desfăşurare de forţe presupune cheltuieli pe măsură, iar un tarif de 13 lei/oră/agent înseamnă puţin, foarte puţin, o rată de profit de sub 1%! Dar, astea sînt detalii pe care delatorii şi cei care au întreprins linşajul mediatic, nu îl cunosc. Şi nu îi interesează!

Rămîne, însă, întrebarea: cine plătește pentru linșajul mediatic? Pentru imaginea şifonată a unei companii care acţionează la nivelul întregii ţări? Concurenţa? Şi asta ar fi interesant de investigat…