Etichetă: LEGIUNEA STRAINA

ZIUA CAMERONE

30 aprilie este o zi specială. Este o zi încărcată de semnificaţii şi de simbolistică. Este ziua în care se sărbătoreşte curajul, dăruirea, vitejia, spiritul de sacrificiu. Este o zi marcată cum se cuvine, în Franţa, e adevărat!

Legiunea Străină a luat fiinţă prin ordonanţa emisă la 10 martie 1831, semnată de regele Franţei Louis Philippe, ca un vîrf de lance al armatei coloniale franceze în operaţiunile împotriva triburilor kabile şi berbere, conduse de Abd el Kader, pentru cucerirea Algeriei, începută în anul anterior.

Sute de campanii militare au trecut peste chipiurile albe. Poate mii! Însă, în timpul campaniei din Mexic, se consumă evenimentul cel mai reprezentativ din istoria Legiunii, unul din momentele care au dat naştere LEGENDEI…

La 30 aprilie 1863, compania căpitanului Danjou, formată din 60 de legionari, ţine piept într-o fermă din sătucul Hacienda Camerone de Tajeda, pînă la ultimul om, asaltului a mai bine de 2.000 de mexicani. De atunci, 30 aprilie, ZIUA CAMERONE, este cea mai importantă sărbătoare a Legiunii străine!

Este sărbătoarea de care se agaţă orice legionar! Este cea mai importantă sărbătoare a Legiunii: cinstirea camarazilor căzuţi, cinstirea eroismului lor, şi nu data de 10 martie, cînd acest corp de armată se naşte din voinţa Statului (a regelui dar… statul sînt eu!). Am cunoscut mulţi legionari care, dezamăgiţi de propriile patrii, au hotărît să slujească una singură şi să strige: LEGIO PATRIA NOSTRA!

În această lumină, mă gîndesc cum după 1989 am abandonat simbolurile care dădeau românilor curajul de a merge înainte, simboluri internaţional valabile: imn, drapel, stemă. A trebuit să intrăm în NATO pentru ca militarii români – singurii care au un contract de muncă DE SÎNGE – cu România, să redescopere simbolurile fundamentale şi importanţa lor.

Nici o bătălie celebră românească nu este sărbătorită de armata română!

Civilii nu le preţuiesc nici acum! Nu am reuşit să depăşim, ca popor, simbolistica primordială a popoarelor africane: primăvară, cules, vară, zi, noapte, semănat, recolte etc. Nimic monumental! Nimic durabil! Personalităţile noastre sînt „parcate” în Cimitirul Bellu. Prin comparaţie, polonezii aşază aceste personalităţi în Castelul Wavel din Krakowia, o rachetă monumentală care-i înalţă deasupra naţiunii! Şi, apropo de poloniezi! Un mare popor, legat de simboluri. Am urmărit în acea duminică neagră înmormîntarea preşedintelui Poloniei şi a soţiei sale, ceremoniile, cortegiul, sutele de mii de oameni adunaţi să-i conducă pe ultimul drum. M-a impresionat cum oamenii aruncau zeci de flori pe capota maşinii americane, Hummer, care tracta afetul de tun cu coşciugul preşedintelui. Brusc, mi-am adus aminte de o altă scenă pe care nu o voi putea uita niciodată: copil fiind, am văzut la televizor trenul acela sumbru care aducea trupul preşedintelui Tito la Belgrad. Sute de mii de sîrbi aşezau flori pe calea ferată în faţa trenului mortuar. Sute de mii de fire! Fantastic! Mă gîndesc cum ar fi reacţionat poporul român dacă i s-ar fi întîmplat o astfel de tragedie.

Popoarele mari, monumentale, din istoria noastră, dăinuie prin simboluri. Nu degeaba maghiarii se aşază mereu sub Coroana Sfîntului Ştefan, sau Jobbik a înfiinţat Garda Maghiară! Noi vom celebra şi în continuare Ziua soarelui! Nici măcar căluşari nu mai avem. Sînzienele sînt acum pe centuri în Italia… Între Carpaţi şi Mare s-au aşezat, confortabil, impostorii şi incompetenţii. Din cauza lor, poporul român este în pericol de moarte!

Vorbeam zilele trecute cu un prieten care, muncind pe brînci, cîştigă şi 30.000 de euro pe lună: îşi face bagajele să plece în Australia! Sătul de tălpile, beţele şi piedicile puse în calea celor care vor să facă ceva. Mare popor, mare caracter!

LEGIO PATRIA NOSTRA! La mulţi ani!

DESPRE DEMNITATE, SIMBOLURI ŞI PREŢUIREA PROPRIILOR VALORI

Despre disoluţia autorităţii statale, am mai scris. Despre atacurile sistematice asupra structurilor de ordine publică, poliţie, jandarmerie etc, am scris de mă doare tastatura. În corul scuipătorilor se află mai mulţi jurnalişti, lideri de opinie şi organe de presă. Eu spun că nu e întîmplător acest atac. Şi totuşi, cine ne apără? Dacă poliţia nu face faţă? Poate poliţia militară să suplinească golul de forţă şi… de încredere? Sau alte structuri?

Legiunea straină face parte din armata terestră, respectînd aceleaşi reguli şi regulamente, unităţile sale avînd aceeaşi structură, echipament, aceleaşi misiuni ca toate unităţile de acest tip, diferenţiindu-se prin statutul particular al legionarului. A luat fiinţă prin ordonanţa emisă la 10 martie 1831, semnată de regele Franţei Louis Philippe, ca un vîrf de lance al armatei coloniale franceze în operaţiunile împotriva triburilor kabile şi berbere, conduse de Abd el Kader, pentru cucerirea Algeriei începută în anul anterior. Această formaţiune militară era alcătuită din voluntari străini cu soldă, angajaşi prin contract pe un număr de ani, de regulă oameni aflaţi în afara legii sau animaţi de spiritul de aventură. Cartierul general al Legiunii a fost instalat pe colina de la Sidi bel Abbes, la 50 km sud de Oran, acesta fiind precedat de posturi şi forturi înaintate implantate în adîncul deşertului saharian şi atacate veşnic de triburi rebele. Legiunea străină este o formaţiune profesională de soldaţi care apaţtine armatei franceze. Deci, Legiunea străină îndeplineşte aceleaşi misiuni şi beneficiază de acelaşi echipament militar ca orice unitate de infanterie sau de tancuri din armata franceză. Un soldat din Legiune este un voluntar.

Legiunea straină are 7.867 militari dintre care 5.768 de soldaţi, 1.705 subofiţeri şi 394 ofiţeri. În această perioadă, Legiunea străină participă la războiul Crimeei, în Italia împotriva habsburgilor, în Indochina, dar şi în Franţa în timpul războiului franco-prusac din 1870. În timpul campaniei din Mexic se consumă evenimentul cel mai reprezentativ din istoria Legiunii, unul din momentele care au dat naştere legendei… La 30 aprilie 1863, compania căpitanului Danjou, formată din şaizeci de oameni, ţine piept într-o fermă din sătucul Camerone, pînă la ultimul om, asaltului a mai bine de 2.000 de mexicani. De atunci, 30 aprilie, ziua Camerone, este cea mai importantă sărbătoare a Legiunii străine. În 1900, un detaşament de 400 de legionari, comandat de 9 ofiţeri, a început cucerirea sultanatului marocan, campanie care a durat pînă în 1934. Cele mai aprige confruntări au avut loc în perioada 1921-1926, cînd a fost înăbuşit în sînge de către armată şi Legiunea străină, revolta triburilor rifano-berbere din muntii Rif, condusă de Abd el Krim. În 1958 unităţile Legiunii au părăsit Marocul trecînd definitiv graniţa în Alger, iar după înfrîngerea suferită în războiul de peste 7 ani cu luptătorii algerieni, legionarii şi-au luat rămas bun de la cazărmile din Sidi bel Abbes, reîntorcîndu-se la 24 octombrie 1962 în Franţa. De atunci, Legiunea a mai intervenit în Djibouti (1970), de 4 ori în Ciad (1969-1970, 1978-1979, 1983-1984, 1988), în Congo – fost Zair (1978, 1997), în Republica Centrafricană (1979), Guyana Franceză (1988), Războiul din Golf (1991), Bosnia (1993-1996), Kosovo (1999). Din 1980, Legiunea a fost complet reorganizată devenind o forţă de reacţie rapidă, avînd în componenţă trupe specializate, fiind capabilă să participe şi la acţiuni de menţinere a păcii, ca şi în cazul misiunii din Kosovo ce se desfăşoară şi în prezent şi unde Legiunea are un sector deosebit de dificil. În ziua de azi, sediul Legiunii şi centrul de primire al noilor recruţi se află la Aubagne, dar mai există baze situate în sudul Franţei şi Insula Corsica, Guyana Franceză, Djibouti, Polinezia Franceză şi Insulele Comore.

Indiferent unde se află, LEGIUNEA a fost, este și va rămîne un symbol! Al puterii Franței, al ordinii și stabilității în spațiul global francofon! Inclusiv în Banat, în 1919!

În această lumină, mă gîndesc cum după 1989 am abandonat simbolurile care dădeau românilor curajul de a merge înainte, simboluri internaţional valabile: imn, drapel, stemă. A trebui să intrăm în NATO pentru ca militarii români – singurii care au un contract de muncă DE SÎNGE – cu România, să redescopere simbolurile fundamentale şi importanţa lor. Nici o bătălie celebră românească nu este sărbătorită de armata română! Civilii nu le preţuiesc nici acum! Nu am reuşit să depăşim, ca popor, simbolistica primordială a popoarelor africane: primăvară, cules, vară, zi, noapte, semănat, recolte etc. Nimic monumental! Nimic durabil! Personalităţile noastre sînt „parcate” în Cimitirul Bellu. Prin comparaţie, polonezii aşează aceste personalităţi în Castelul Wavel, din Krakowia, o rachetă monumentală care-i înalţă deasupra naţiunii! Şi, apropo de poloniezi! Un mare popor, legat de simboluri. Am urmărit în acea duminică neagră înmormîntarea preşedintelui Poloniei şi a soţiei sale, ceremoniile, cortegiul, sutele de mii de oameni adunaţi să-i conducă pe ultimul drum. M-a impresionat cum oamenii aruncau zeci de flori pe capota maşinii americane, Hummer, care tracta afetul de tun cu coşciugul preşedintelui. Brusc, mi-am adus aminte de o altă scenă pe care nu o voi putea uita niciodată: copil fiind, am văzut la televizor trenul acela sumbru care aducea trupul preşedintelui Tito la Belgrad. Sute de mii de sîrbi aşezau flori pe calea ferată în faţa trenului mortuar. Sute de mii de fire! Fantastic! Mă gîndesc cum ar fi reacţionat poporul român dacă i s-ar fi întîmplat o astfel de tragedie.

Popoarele mari, monumentale, din istoria noastră, dăinuie prin simboluri. Nu degeaba, maghiarii se aşează mereu sub Coroana Sfîntului Ştefan, sau Jobbik a înfiinţat Garda Maghiară! Noi, vom celebra şi în continuare, Ziua soarelui! Nici măcar căluşari nu mai avem. Sînzienele sînt acum pe centuri în Italia… Mare popor, mare caracter! Dar, mai e un lucru pe care vreau să-l spun astăzi: orice lucru bun vei face PENTRU ţara ta, el va DERANJA pe Cineva dintre ai tăi! Vei fi aspru pedepsit!

LEGIO PATRIA NOSTRA! MORE MAJORUM!

LEGIO PATRIA NOSTRA

 

Legiunea straină face parte din armata terestră, respectînd aceleaşi reguli şi regulamente, unităţile sale avînd aceeaşi structură, echipament, aceleaşi misiuni ca toate unităţile de acest tip, diferenţiindu-se prin statutul particular al legionarului. A luat fiinţă prin ordonanţa emisă la 10 martie 1831, semnată de regele Franţei Louis Philippe, ca un vîrf de lance al armatei coloniale franceze în operaţiunile împotriva triburilor kabile şi berbere, conduse de Abd el Kader, pentru cucerirea Algeriei începută în anul anterior. Această formaţiune militară era alcătuită din voluntari străini cu soldă, angajaşi prin contract pe un număr de ani, de regulă oameni aflaţi în afara legii sau animaţi de spiritul de aventură. Cartierul general al Legiunii a fost instalat pe colina de la Sidi bel Abbes, la 50 km sud de Oran, acesta fiind precedat de posturi şi forturi înaintate implantate în adîncul deşertului saharian şi atacate veşnic de triburi rebele. Legiunea străină este o formaţiune profesională de soldaţi care apaţtine armatei franceze. Deci, Legiunea străină îndeplineşte aceleaşi misiuni şi beneficiază de acelaşi echipament militar ca orice unitate de infanterie sau de tancuri din armata franceză. Un soldat din Legiune este un voluntar.

Legiunea straină are 7.867 militari dintre care 5.768 de soldaţi, 1.705 subofiţeri şi 394 ofiţeri. În această perioadă, Legiunea străină participă la războiul Crimeei, în Italia împotriva habsburgilor, în Indochina, dar şi în Franţa în timpul războiului franco-prusac din 1870. În timpul campaniei din Mexic se consumă evenimentul cel mai reprezentativ din istoria Legiunii, unul din momentele care au dat naştere legendei… La 30 aprilie 1863, compania căpitanului Danjou, formată din şaizeci de oameni, ţine piept într-o fermă din sătucul Camerone, pînă la ultimul om, asaltului a mai bine de 2.000 de mexicani. “ Viaţa, mai degrabă, decît curajul i-a părăsit pe aceşti francezi…” De atunci, 30 aprilie, ziua Camerone, este cea mai importantă sărbătoare a Legiunii străine. În 1900, un detaşament de 400 de legionari, comandat de 9 ofiţeri, a început cucerirea sultanatului marocan, campanie care a durat pînă în 1934. Cele mai aprige confruntări au avut loc în perioada 1921-1926, cînd a fost înăbuşit în sînge de către armată şi Legiunea străină, revolta triburilor rifano-berbere din muntii Rif, condusă de Abd el Krim. În 1958 unităţile Legiunii au părăsit Marocul trecînd definitiv graniţa în Alger, ulterior, legionarii şi-au luat rămas bun de la cazărmile din Sidi bel Abbes, reîntorcîndu-se la 24 octombrie 1962 în Franţa. Legiunea NU a pierdut războiul din Algeria! Au distrus celulele rebele și a adus pacea , dar după toate aceste sacrificii, Charles de Gaulle oferă independență Algeriei … de aici se naşte ,,Ziua Șacalului ‘’ cînd o parte din ofițeri Legiuni au vrut sa-l omoare pe De Gaulle cu argumentul că ei nu au murit degeaba. Revolta este înfrîntă, este desființat 1Bep şi trimiși toți în Franța! De atunci, Legiunea a mai intervenit în Djibouti (1970), de 4 ori în Ciad (1969-1970, 1978-1979, 1983-1984, 1988), în Congo – fost Zair (1978, 1997), în Republica Centrafricană (1979), Guyana Franceză (1988), Războiul din Golf (1991), Bosnia (1993-1996), Kosovo (1999) etc. Din 1980, Legiunea a fost complet reorganizată devenind o forţă de reacţie rapidă, avînd în componenţă trupe specializate, fiind capabilă să participe şi la acţiuni de menţinere a păcii, ca şi în cazul misiunii din Kosovo ce se desfăşoară şi în prezent şi unde Legiunea are un sector deosebit de dificil. În ziua de azi, sediul Legiunii şi centrul de primire al noilor recruţi se află la Aubagne, dar mai există baze situate în sudul Franţei şi Insula Corsica, Guyana Franceză, Djibouti, Polinezia Franceză şi Insulele Comore.

Primul regiment străin al Legiunii străine – Regimentul MAMA

Primul regiment al Legiunii străine a fost stabilit la Aubagne în anul 1841. Primul decan al acestui regiment străin este ocrotitorul relicvelor şi depozitarul tradiţiilor. Zidurile sale adăpostesc celebrul muzeu al Legiunii străine. La Aubagne a fost creat şi imprimat ziarul „Kepi Blanc” (Şapca Albă), lunarul oficial al Legiunii străine, care există din anul 1947.

Viaţa unui legionar începe la Aubagne, trece şi retrece prin Aubagne, şi se termină la Aubagne. Primul regiment străin este, într-adevar, un regiment cu vocaţie administrativă care are misiunea recrutării şi a gestiunii ansamblului personalului neofiţeresc al legiunii. Marile servicii din Aubagne constituie placa turnantă a legiunii. Regimentul este format din 800 de soldaţi împărţiţi în patru companii, dintre care una este stabilită la Fort de Nogent, lîngă Paris, şi este încărcată de tranzit spre regimentele stabilite dincolo de mare

Primul regiment străin de cavalerie

Primul regiment străin de cavalerie a fost stabilit la Orange în anul 1921. El este, alături de primul regiment de spahii, unul dintre cele două regimente de cavalerie al celei de-a şasea divizii uşoare blindată (DLB). Primul regiment străin de cavalerie se caracterizează prin puternica sa putere de foc, prin mobilitatea sa foarte mare şi prin experienţa oamenilor săi. El este articulat în 7 escadroane blindate, echipate cu AMX 10 RC, un escadron antitanc echipat cu Vab Hot, un escadron de comandă şi alte servicii. Regimentul este compus din 950 de soldaţi.

Al doilea regiment străin de infanterie

Al doilea regiment străin de infanterie a fost înfiinţat în 1841 şi este unul dintre cele două regimente de infanterie blindată pe Vab, al celei de-a şasea divizii uşoare blindate. El cuprinde 6 companii: 4 companii de luptă, o companie de luminare şi de sprijin şi o companie de comandă şi servicii. Regimentul are 1.300 de soldaţi. Al doilea regiment străin de infanterie are garnizoana la Nimes şi, ca celelalte regimente ale celei de-a şasea divizii uşoare blindate (DLB), este supus unui ritm operaţional foarte intens.

Al doilea regiment străin de paraşutişti

Al doilea regiment de paraşutişti se află la Calvi şi a fost înfiinţat în 1948. El aparţine celei de-a unsprezecea divizii de paraşutişti şi el însuşi, cunoaşte un ritm de angajare foarte susţinut. Este regimentul care a salvat Kolwezi în 1978. Apropiat al Africii, a intervenit în mod egal la Beirut în momentele cele mai dificile, şi mai recent, la Sarajevo. Regimentul numară 8 companii: o C.C.S., o C.E.A., o U.B.I., o companie de menţinere, creată recent, şi 4 companii de luptă. Fiecare dintre aceste companii este specializată într-o disciplină de luptă particulară. Regimentul are 1.050 de soldaţi.

Al doilea regiment străin de geniu

Al doilea regiment străin de geniu este cel mai tînăr regiment al Legiunii străine. El a fost înfiinţat în anul 1999 şi are sediul în Saint Christal. Este un regiment compus din 6 companii şi are 870 de soldaţi.

Al treilea regiment străin de infanterie

Aflat în Guyana, la Kourou, al treilea regiment străin de infanterie a fost creat în 1920, are 630 de soldaţi şi este specialistul în pădurea deasă. El primeşte, în centrul său de antrenament în pădurea ecuatorială, stagiari francezi şi străini. Regimentul este format din 4 companii şi este întărit, în permanenţă, de o unitate circulară. Cele două companii de luptă se împart între apărarea liniei de lansare aerienă şi misiunile în profunzime. Compania de luminat şi de ajutor regrupează mijloacele antiaeriene ale regimentului: tunuri de 20 mm şi rachete Mistral şi o secţiune de lucrări genistice.

Al patrulea regiment străin- Regimentul ŞCOALĂ

Al patrulea regiment străin este regimentul instrucţiei Legiunii străine. El este, din acest motiv, în acelaşi timp, „creierul” şi „şcoala”. Infiinţat în anul 1920, regimentul este compus din 6 companii care totalizează 570 de soldaţi permanenţi şi 700 de stagiari.

El formează şi perfecţionează tot personalul neofiţeresc al Legiunii străine.

Al cincilea regiment străin

Aflat în Mururoa, al cincilea regiment străin este plasat, pentru folosire, sub autoritatea direcţiei de centre de experimentări nucleare. Are o misiune triplă şi asigură susţinerea bazei interarmate din Mururoa. El execută muncile de infrastructură în profitul centrului de experimentare a Pacificului, dar in mod egal, al apărării poziţiilor şi de intervenţii în Pacificul de Sud. Al cincilea regiment străin are trei unităţi: o companie de comandament şi de servicii, o companie de luptă şi de lucrări şi o companie de transport şi de reparaţie.

Al şaselea regiment străin de geniu – desfiinţat

Al şaselea regiment străin de geniu este fixat în tabăra Laudun şi este format din 7 companii care numără 1.000 de soldaţi. Acest regiment de geniu luptă la cea de-a şasea DLB. El numără 5 companii: 3 companii de luptă echipate cu Vab şi cu MPG, o companie de sprijin care regrupează mijloacele grele de eliberare şi de obstrucţie şi o companie de comandament şi de logistică care servesc plonjării de ajutor pentru eliberare şi Dinops-ul. A fost desfiinţat în anul 2000 şi transformat în 1REG.

A treisprezecea demibrigadă a Legiunii străine

A treisprezecea demibrigadă a Legiunii străine se află la Djibouti şi a fost înfiinţată în anul 1940. Este un regiment interarme, format din 5 companii: o companie de comandament şi de servicii, o companie de luptă echipată cu VLRA, un escadron blindat echipat cu ERC 90 Sagaie şi o companie de ajutor şi de munci, care regrupează secţiunile Milan şi aruncătorii de mine şi o secţiune de munci. Totalul soldaţilor este de 740.

Detaşamentul Legiunii străine la Mayotte

Detaşamentul Legiunii străine la Mayotte are garnizoana pe o stancă din Dzaoudzi şi a fost înfiinţat în anul 1973. Este compus din două unităţi elementare: un escadron de comandament şi de susţinere, care este nucleul permanent al detaşamentului, şi o unitate circulară, furnizată de regimentele FAR. Detaşamentul Legiunii străine la Mayotte asigură o funcţie de susţinere a profilului construcţiilor marinei naţionale şi chiar muncile de infrastructură şi de asistenţă necesare vieţii locale civile şi militare. Detaşamentul Legiunii străine la Mayotte are 240 de soldaţi şi constituie o forţă de prezenţă. El poate constitui o platformă pentru intervenţia unităţilor exterioare sau poate să acţioneze prin propriile mijloace.

Se împlinesc, duminică, 188 de ani de la înfiinţare. La mulţi ani, Legionari, oriunde v-aţi afla!