Etichetă: romania

DOLOAVE, ÎN LIMBA CHINEZĂ REPUDIATĂ DE TOȚI IDIOȚII

BMTF, 24 aug – Precum tinerețea, a fi idiot este o stare de spirit. Ea nu ține cont de vîrsta biologică, de pregătire, clasă socială, culoare politică sau granite. A fi idiot transfrontalier este un trend. Este la fel cu a fi fumător. Sau, băutor de bere. Sau membru de partid. Sau, alfabetizat! Este ceva ce nu-ți poate lua nimeni, niciodată și cu care te afișezi constant și te mîndrești. În special pe rețelele de socializare. Acolo, în văzul întregului tău auditoriu poți răcni din toți bojocii: SÎNT IDIOT! Cu argumente solide ce nu mai trebuie căutate.

Bunăoară, ieri, în timp ce președintele Serbiei, Aleksankdar Vucici mulțumea țărilor europene care au trimis ajutoare în vederea lichidării incendiilor de vegetație, începînd cu România, în timp ce ministrul sîrb de externe, Marko Djuric, a mulțumit României pentru ajutorul acordat la stingerea incendiilor, printr-o postare pe rețelele de socializare, imbecili fără frontier, de ambele părți ale granite ce taie Banatul în două, șuierau aceeași placă: Vucici dorește ca Serbia să ardă din temelii bla, bla, bla…

Acuma… eu înțeleg că tritonii ăștia ultra-vocali, de ape tulburi, au o partitură de interpretat împotriva actualei conduceri a Serbiei, dar să politizezi un dezastru de asemenea proporții mi se pare că și calitatea de idiot a atins o nouă culme istorică. E ca atunci cînd îi înjuri pe americani, pe ruși, pe chinezi sau somalezi pentru că știi tu de ce! Să repeți într-una, în ciuda evidențelor, că Serbia refuză ajutorul European, că nu-l cere, că… e de domeniul patologiei. Din acest motiv, astfel de hominizi stau grupați în spatele gardurilor, pe Xanax. Teoretic. Practic, ei zburdă liber în partied, în consilii locale, guvern sau ministere, în redacțiile unor publicații dar și în Micro III, sau II, la terase de fițe sau în jurul bancomatului așteptînd pensia. Serbia încearcă să menţină relaţii echilibrate cu Rusia, ţară cu care are legături istorice, şi cu UE, la care doreşte să adere.

Luka Causic, şeful Departamentului sârb pentru Situaţii de Urgenţă, a declarat că ajutorul european constă în patru elicoptere de stingere a incendiilor de tip Black Hawk, 55 de pompieri şi 24 de vehicule din Germania, precum şi 69 de pompieri şi 15 vehicule din România. Între timp, România a trimis şi elicopterul Black Hawk S-70M. Elicopterul, aflat în dotarea Inspectoratului General de Aviaţie al Ministerului Afacerilor Interne, este o resursă din rezerva europeană rescEU a Mecanismului de Protecţie Civilă al Uniunii Europene şi are capabilităţi pentru stingerea incendiilor de pădure. Anterior, Rusia a trimis în sprijinul Serbiei un avion Iliușin specializat pentru stingerea incendiilor forestiere. Avionul rusesc aruncă 43 de tone de apă și substanță ignifugă și este încărcat pe aeroport în 30 de minute. Un elicopter Black Hawk, dotat cu un dispozitiv Bamby Bucket poate arunca 3500 – 4000 litri.

Deocamdată, nu se știe ce anume te provoacă să fi idiot. Poate expunerea prelungită la propaganda, mainipulare și dezinformare, poate o proastă creștere, poate un abuz din copilărie. Cert e că orice idiot își poate da cu părerea pe orice temă. Voi publica mai jos un articol semnat de redactorul-șef al Săptămînalului LIBERTATEA, ce apare la Panciova, în limba română, ziarul minorității românești din Serbia ce apare neîncetat de 81 de ani. Oricine poate specula orice.

DOLOAVE VA FI CEL MAI MARE PARC EOLIAN DIN EUROPA DE EST

de Valentin Mic/LIBERTATEA

Doloave, poarta vestică a Rezervației Naturale Speciale „Dunele de Nisip ale Deliblații”, localitate cu peste 6.000 de locuitori, între care si un număr mare de români, situată la marginea acesteia, va fi în curînd înconjurată de un nou complex de parcuri eoliene, cel mai mare din Europa de Est – „Vetrozelena” și „Bela Anta”.

Compania chineză de stat „Dongfang Wind Power” a semnat un contract pentru livrarea a 48 de turbine eoliene destinate unui proiect de centrală eoliană cu o capacitate de 300 MW în Serbia, în valoare de 495 de milioane de euro, pentru parcul eolian „Vetrozelena”, aflat în construcție pe teritoriul municipiului Panciova, la Doloave. Investitorul și executantul lucrărilor este China Power Construction Group (PowerChina).

Grupul Elnos, cu sediul la Banja Luka (Bosnia și Herțegovina, Republica Srpska), prin semnarea contractului cu compania „PowerChina” privind construirea racordului la rețeaua electrică pentru „Vetrozelena”, preia realizarea completă a conectării la sistemul de transport al Elektromreža Srbije (EMS), prin Elnos Serbia, membră a Grupului Elnos. Aceasta a semnat cu Elektroprivreda Srbije (EPS) Contractul privind achiziția energiei electrice și preluarea responsabilității de echilibrare, precum și Contractul privind prima de piață pentru proiectul parcului eolian „Vetrozelena”.

Potrivit informațiilor oficiale furnizate de compania chineză și de proiectul „Vetrozelena”, finalizarea lucrărilor este planificată pînă la sfîrșitul anului 2027. Lucrările la „Vetrozelena” sînt în desfășurare, iar în prezent se construiește stația de transformare. Muncitorii chinezi se află deja la Doloave, fiind cazați în case închiriate și într-o tabără de containere amenajată la ieșirea din Doloave spre satul Mramorak.

Compania franceză „Akuo Energy” a semnat un contract de achiziție a energiei electrice (PPA) cu Elektroprivreda Srbije (EPS) pentru parcul eolian „Bela Anta 2” din Dolovo, investiția fiind realizată prin intermediul companiei Matrix Power.

Complexul noului parc eolian va fi conectat cu parcurile eoliene „Čibuk 1” (158 MW/57 de turbine eoliene) și „Čibuk 2” (155 MW/22 de turbine eoliene), amplasate de-a lungul marginii Rezervației Naturale Speciale „Dunele Deliblății”.

CRIZE SIMULTANE

Haosul generalizat a pus stăpînire pe România! Clasa politică şi instituţiile statului s-au prăbuşit concomitent, într-o explozie abjectă. Ca jurnalist, am spus-o de mai multe ori: România se află în al 35-lea an de război! Observînd ceea ce se întîmplă în viaţa politică, economică şi socială din ţară! Iniţial, am crezut că este vorba de clasicul război româno-român, dar există semne că sîntem şi ţinta agresiunii unor entităţi externe, de stat sau private, primul fiind doar stimulat de acesta din urmă, cu sprijinul nemijlocit al unor indivizi din interiorul sistemului românesc, construcții artificiale, de PR, sau doar agenți de influență crescuți în timp.

Milton Friedman, marele guru al mişcării „unfettered capitalism”, creditat cu scrierea caietului de sarcini pentru economia contemporană, hipermobilă şi globală, îl cita des pe Machiavelli, potrivit căruia toate rănile trebuie provocate simultan, dacă vrei ca schimbarea aşteptată să se producă. Numai o criză – reală sau percepută ca atare – poate produce schimbări reale. Dezastrele naturale, catastrofele sanitare sau turbulenţele politice permit guvernelor şi multinaţionalelor să profite de şocul în care se află populaţia şi să implementeze politici avantajoase pentru marile corporaţii.

Esenţială, în toată această mişcare oportunistă este viteza de reacţie, pentru a impune o schimbare rapidă şi ireversibilă înainte ca societatea aflată sub imperiul acestei crize să revină la „tirania statu-quo-ului”. Potrivit teoreticienilor neoconservatori, adepţi ai lui Papa Milty, o administraţie are la dispoziţie între şase şi nouă luni în care să poată realiza schimbări majore; în cazul în care va pierde oportunitatea de a acţiona decisiv în această perioadă, ea nu va mai avea o a doua şansă în acest sens.

Şocul şi Evlavia sunt acţiuni care creează teamă, pericole şi distrugere pe o scară inimaginabilă pentru oamenii obişnuiţi, de aceea, exploatarea acestora poate trasa liniile de frontieră geopolitică sau corporatistă pură.

Spuneam recent, în emisiunea prietenului Daniel Botgros, referindu-mă la România de astăzi, că asupra noastră s-a abătut, simultan, o sumă de crize machiavellice, atît Ţara, cît şi Naţiunea aflîndu-se la o răscruce fără sens giratoriu. Avem de ales între drumul care duce la dispariţia noastră din istorie, sau poteca abruptă a reclădirii naţionale, tot mai îngustă, mai blocată și mai impracticabilă.

În România momentului actual se poate vorbi de o criză care este mai mult decît politică, în care noii actori politici pe persoană fizică au tăiat juliene întraga clasă politică aflată în parlament. Criza politică românească este, de fapt, mult mai profundă şi ea se manifestă prin lipsa unei alternative reale la actuala aşa-zis elită conducătoare. Bazinul de selecţie este gol! Atît ideologic, cît, mai ales, uman!

Criza medicală, scăpată prin pruni în ţara noastră, este strîns legată de criza politică, dar şi de criza de încredere şi chiar de una de… coeziune naţională. Un mix de 3 în unu, fatal! Un sistem instituțional extrem de politizat, reforme aplicate în avantajul corporaţiilor, tratamente la limita de jos a umanului, manipularea şi dezinformarea conspiraţionistă grosiere practicate în ultimii ani, toate acestea au tarat încrederea în instituțiile statului. Cred că este momentul ca politicul să facă un pas în spate, o perioadă de timp, şi să lase specialiştii să încerce să rezolve crizele, să depășească momentul!

Criza energetică în care ne-a aruncat lipsa unei politici externe coerente şi Olimpiada vînzării de ţară este acută şi, din păcate, pentru noi, fără leac. TOATE reţelele energetice construite în ultimii ani OCOLESC România!!! Sîntem pămîntul nimănui, terenul de joacă al tuturor! Ea este mai puternică decît criza economică şi criza alimentară, cele două conturîndu-se cu tuşele groase ale scumpirilor excesive ale materialelor de construcţii şi decalajele scandaloase între exportul de materie primă agricolă şi importul de produse finite alimentare.

Despre criza constituţională, nu vreau să scriu! Constituţia este călcată în picioare de ani de zile. Ni se pare deja firesc. Nu ne afectează! Evident, nu sîntem polonezi! Dar despre faptul că România este captivă a unor jocuri geopolitice la scară regională și globală care o lasă cu tot mai puțini aliați de încredere și cu tot mai mulți adversari, în condițiile în care pierderile de suveranitate sînt enorme și lipsite de compensație, voi scrie cîteva rînduri. Sigur, am amintit deja, absenţa unei politici externe naţionale reprezintă una dintre cauzele precarităţii situaţiei de astăzi în care am devenit pămîntul nimănui şi terenul de joacă al tuturor! Cei puţini, care vor dori să privească înapoi, în istorie, vor vedea că Franţa și Germania au sprijinit proiectul României mari. Încă de pe vremea lui Cuza (Unirea Principatelor) ca o contrapondere la ascensiunea Imperiului Ţarist. Istoria se repetă, în buclă, şi germano-francezii se întorc la Gurile Dunării pentru că cine stăpîneşte Gurile Dunării stăpîneşte Europa şi pune presiune pe Crimeea cam ca înainte de 1853!

Aşa putem traduce că România este coaptă pentru o guvernare progresisto-globalistă sau, cel puțin, adusă în cvasi imposibilitatea de a se opune la instalarea unei asemenea guvernări, indifferent de consecințe. Poate fi o explicaţie pentru sceneta jucată de Bol Aux Jean și vicepreședinții!

Cu o situaţie economică precară, o apropiere inevitabilă de JUNK, afectată de schimbările pe plan mondial şi un stat perceput ca avînd o atitudine ostilă, chiar duşmănoasă faţă de cetăţean, România şi societatea românească sînt, astăzi, mai vulnerabile ca oricînd. Pe acest fundal, în ultimele săptămîni, dar şi în ultimii ani, bombardamentul asupra României cu informaţie agresoare s-a intensificat. Terorismul politic a atins cote demne de 11 septembrie! De asemenea, terorismul cultural a luat, în ţara noastră, o amloare fără precedent. Potrivit distinsei Dona Tudor, agresarea mediatică, prin presă, radio şi televiziune, este concepută astfel încît să se declanşeze concomitent din interior şi din exterior şi să lase impresia că procesele dezorganizante se produc „natural”, de la sine şi nu sînt induse de centre de decizie agresoare . Astfel de acţiuni duc la ruperea capacităţii de protecţie naţională şi pot cuprinde: injectarea îndoielii cu privire la valorile culturii naţionale, negarea valorilor culturale autohtone, proliferarea kitch-ului, culturii de împrumut şi a subproducţiilor culturale, impunerea unui complex naţional de inferioritate culturală, crearea unei confuzii naţionale în ierarhia valorică, denigrarea personalităţilor şi valorilor culturale naţionale, promovarea neîncrederii generale şi a lipsei de respect faţă de instituţiile naţionale fundamentale, spolierea patrimoniului naţional, crearea unui sentiment de culpabilitate naţională, alimentarea şi declanşarea unor tensiuni interetnice, inducerea unui sentiment de inutilitate, ridiculizarea valorilor naţionale, a imnului naţional, a patriotismului şi naţionalismului, exacerbarea valorilor locale şi regionale în detrimentul conştiinţei naţionale.

Dar, astea sînt deja aberaţii regionale. Omul de rînd caută, în piaţă, un tocilar. Să ascută coasele şi topoarele!

TRIUNGHIUL CU GEOMETRIE VARIABILĂ AL INSECURITĂŢII NAŢIONALE

” De ce să te mobilizezi, cînd eşti convins că, pe termen mediu sau lung, viitorul oricum îţi va aduce mulţumire? – explică antropologul Vintilă Mihăilescu răspunsul majoritar al românilor puşi în faţa situaţiei de a se ralia la o mişcare amplă şi susţinută de schimbare a ceea ce îi nemulţumeşte”!

Dicţionarul explicativ al limbii române defineşte securitatea ca fiind „faptul de a fi la adăpost de orice pericol; sentiment de încredere şi de linişte pe care îl dă cuiva absenţa oricărui pericol“. Ca atare, securitatea apare, în cele mai multe situaţii, ca o precondiţie a funcţionalităţii oricărui (micro)grup social formal sau informal, a oricărei organizaţii sociale, economice, politice etc., în raport cu acţiunea unor factori perturbatori generatori de insecuritate, interni şi/sau externi organizaţiei respective. „Securitatea naţională este rezultanta sinergică a acţiunilor întreprinse prin mijloacele şi reglementările instituţiilor statului român, care au rolul de a realiza, a proteja şi a afirma interesele şi valorile fundamentale ale României, contracarînd factorii interni şi internaţionali care ameninţă aceste interese şi valori“. În mod logic, insecuritatea naţională este rezultanta emergentă a acţiunilor factorilor interni şi externi care periclitează interesele şi valorile fundamentale ale României“.

Starea de insecuritate este, aşadar, opusul stării de securitate şi se poate defini ca fiind pierderea capacităţii statului de a produce şi utiliza resurse informaţionale, energetice şi umane, de a-şi menţine coeziunea, omogenitatea, unitatea şi identitatea, ca urmare a gestionării politice ineficiente, a agresiunilor şi crizelor generatoare de situaţii sociale patologice, crize de sistem, ori de situaţii limită. Insecuritatea poate fi provocată prin agregarea unui set de factori care, la prima vedere, nici nu au o legătură directă, evidentă. Astfel, sărăcirea accelerată a populaţiei în etapa de tranziţie prelungită, educaţia insuficientă, moralitatea lacunară, salarizarea minimală şi hazardul natural sînt factori care nu par să aibă interconexiuni între ei, precum şi nici între ei şi Securitatea Naţională. Şi totuşi… Dacă încercăm să căutăm factorii sociali care pot genera insecuritate naţională, vom observa că descoperim un triungi, cu geometrie variabilă. În vîrful acestuia se regăseşte starea accentuată de sărăcie a societăţii, iar la bază accesul limitat, sau restricţionat, la educaţie şi sănătate! Pe termen foarte lung, de cel puţin o generaţie.

Sărăcia, subdezvoltarea, scăderea natalităţii, bolile, epidemiile, lipsa de educaţie pot fi elemente definitorii ale unei societăţi eşuate. Statul se face părtaş la această eşuare socială! În Constituţia României, la Articolul 47 (1): „Statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică şi de protecţie socială de natură să asigure cetăţenilor un nivel de trai decent”. În Strategia de Securitate Naţională a României, se preciza, la un moment dat: „Sistemul securităţii naţionale se defineşte prin ansamblul mijloacelor, reglementărilor şi instituţiilor statului român, are au rolul de a realiza, a proteja şi a afirma interesele fundamentale ale României“. Strategia de securitate naţională vizează, totodată, securitatea energetică şi alimentară, securitatea transporturilor şi a infrastructurii, securitatea sănătăţii publice, sanitară, ecologică şi culturală, securitatea financiară, informatică şi informaţională. La rîndul ei, în Strategia naţională de apărare a ţării, adoptată de Camera Deputaţilor şi de Senat în şedinta comună din 4 noiembrie 2008!, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată, se poate citii la „1.1. Valorile şi interesele naţionale”, Principalele valori care fundamentează existenţa şi prosperitatea statului român sînt, printre altele: -respectul pentru demnitatea omului, pentru drepturile şi libertăţile sale fundamentale; În baza acestor valori, interesele naţionale sînt, printre altele: – creşterea bunăstării cetăţenilor, a nivelului de trai şi de sănătate a populaţiei. Capacitatea redusă de înţelegere a decidentului politic, despre interiorul unei naţiuni afectează posibilitatea de legiferare, afectează posibilitatea de reglare a administraţiei publice, împiedică dezvoltarea şi valorificarea resurselor, menţine capacităţi de producţie la nivel scăzut, afectează amploarea proceselor economice, stimulează modalităţi ilegale şi imorale de soluţionare a situaţiilor.

Astăzi, se pare că, din punctul de vedere al respectării legilor şi documentelor fundamentale ale unei ţări, Statul Român A EŞUAT în ultimii 35 de ani în actul de guvernare al ţării! DEoarece starea de sărăcie a societăţii a crescut exponenţial în ultimii ani, pot spune, fără să greşesc foarte mult, că DECIDENTUL POLITIC aflat în acest moment la guvernare a eşuat categoric în misiunea sa faţă de cetăţenii ţării!

Sigur, toate nevoile sociale ale societăţii ar trebui rezolvate de STATUL BUNĂSTĂRII, un concept total străin actualei puteri. Conform unei definiţii, Statul bunăstării „este un stat în care puterea este folosită în mod deliberat (prin politică şi administraţie) în efortul de a modifica jocul forţelor de piaţă în cel puţin trei direcţii: (1) garantarea unui venit minim indivizilor şi familiilor, independent de valoarea de piaţă a muncii sau a proprietăţii lor; (2) prin limitarea insecurităţii pe calea sprijinirii indivizilor şi familiilor pentru a face faţă anumitor „contingenţe sociale” (de exemplu boală, bătrîneţe, şomaj) care altfel ar conduce la crize personale sau familiale; (3) garantînd tuturor cetăţenilor, fără deosebire de status şi clasă, cele mai înalte standarde existente în cadrul unei game acceptate de servicii sociale” (Asa Briggs, 1961). Esenţa statului bunăstării constă în „existenţa unor standarde minime protejate de guvern în privinţa venitului, nutriţiei, sănătăţii, locuinţei şi educaţiei, asigurate fiecărui cetăţean ca drept politic şi nu ca un act de caritate” (Wilenski, 1875). Aşadar, din punct de vedere social-economic, securitatea este un sentiment, sau acţiune, de solidaritate economică şi socială comunitară a celor bogaţi cu cei săraci, cu recunoaşterea pericolului potenţial pe care îl reprezintă „bomba subdezvoltării”. Demersul social-economic reprezintă suportul paşnic al securităţii (Gheorghe Nicolaescu, „Gestionarea crizelor politico-militare”, Ed. TopForm, 2003). O naţiune se află în stare de securitate dacă dezvoltă capacităţi eficiente de gestionare a necesităţilor sociale şi este capabilă să prevină implicarea excesivă a ideologiilor în procesele sociale organizate (Ghe. Nicolaescu, op.cit.)

Sigur, se poate spune că actuala criză economică, din care nici măcar Europa Socială nu poate ieşi, impune ca în România conceptul economic social de piaţă să fie modificat. O nouă lume se deschide perspectivelor, însă, NIMENI nu ştie cu siguranţă cum va arăta aceasta! Cu siguranţă, ACTUALA CONSTITUŢIE, ACTUALELE PARTIDE POLITICE, ACTUALA FORMĂ STATALĂ, ACTUALELE FORME DE ORGANIZARE SOCIALE AU DEVENIT ANACRONICE!

În Articolul 135(2), din actuala Constituţie se spune că: Statul trebuie sa asigure: b) protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară; c) stimularea cercetării ştiinţifice şi tehnologice naţionale, a artei şi protecţia dreptului de autor; d) exploatarea resurselor naturale, în concordanţă cu interesul naţional; f) crearea condiţiilor necesare pentru creşterea calităţii vieţii. Se poate spune că, din nou, Constituţia este încălcată, fapt ce generează riscuri suplimentare. Riscurile şi ameninţările la adresa securităţii naţionale pot fi amplificate de existenta unor vulnerabilităţi şi disfunctionalităţi, între care următoarele fenomene sînt generatoare de preocupări sau pericole: -dependenţa accentuată de unele resurse vitale greu accesibile (gaz), -tendinţele negative persistente în plan demografic şi migraţia masivă; – nivelul ridicat al stării de insecuritate socială, persistenţa stării de sărăcie cronică şi accentuarea diferenţelor sociale; -proporţia redusă, fragmentarea şi rolul insuficient al clasei de mijloc în organizarea vieţii economico-sociale;- fragilitatea spiritului civic şi a solidarităţii civice; – infrastructura slab dezvoltată şi insuficient protejată; -starea precară şi eficienţa redusă a sistemului de asigurare a sănătăţii populaţiei; -carenţele organizatorice, insuficienţa resurselor şi dificultăţile de adaptare a sistemului de învăţămînt la cerinţele societăţii; -organizarea inadecvată şi precaritatea resurselor alocate pentru managementul situaţiilor de criză; -angajarea insuficientă a societăţii civile în dezbaterea şi soluţionarea problemelor de securitate.

Toate aceste vulnerabilităţi pot avea o singură definiţie: SĂRĂCIA! Dar, dacă ne gîndim la pragul de sărăcie, aflaţi că în România nu există nici măcar o analiză care să definească acest prag. La Banca Mondială putem găsi referinţe: un om poate fi catalogat ca fiind sărac dacă veniturile sale zilnice sînt sub 5 (cinci) dolari. La noi în ţară, venitul din economia reală este mult mai mare, deci nu ne încadrăm! Sărăcia atrage după sine consumul de droguri, alcoolismul, violenţa de stradă, delincvenţa juvenilă, corupţia, crima organizată, terorismul, migraţia, toate, dar absolut toate, catalogate ca factori de risc la adresa securităţii naţionale. În aceste condiţii, important nu mai este să gestionezi violenţa, ci să previi violenţa prin controlul riscurilor! Nu ar fi de mirare dacă grupuri ale societăţii sărace, aflate în triunghiul cu geometrie variabilă „sărăcie-educaţie-sănătate” recurg la violenţă. Norvegianul Johan Galtung – unul dintre pionierii studiilor de pace – scria că „violenţa reprezintă o deteriorare a nevoilor fundamentale omeneşti” („Kulturale Gewalt” în Der Burger im Staat, nr.43, 1993, accesibil în limba română pe www.dedalos.org).

Migraţia este, de asemenea, un element cheie al securităţii sociale şi societale. Poate fi definit ca un fenomen colectiv de transfer temporar sau definitiv al unei largi mase de populaţie care interacţionează cu capacităţile de absorbţie şi adaptare ale societăţii. În ţările de tranziţie, migraţia încurajează traficul de persoane. România este ţară de origine şi de tranzit pentru diferite rute ale migraţiei, care poate determina şi riscuri militare: iredentismul, terorismul etc. Traficul de fiinţe umane este o importantă sursă de insecuritate (Stan Petrescu, „Apărarea şi securitatea europeană”, Ed. Militară, 2006). Spaţiul de interes strategic în care se află România este sursă, zonă de tranzit şi destinaţie a unor activităţi criminale grave: trafic ilegal de armament, narcotice, migraţie ilegală, trafic de fiinţe umane (Stan Petrescu, op.cit.). Cele mai importante ţări de origine pentru traficul de fiinţe umane, conform OIM, sînt: Moldova, România, Ukraina, Rusia şi Bulgaria (gen. Stan Petrescu, gen. Olimpiodor Antonescu, „Crima organizată între factor de risc şi ameninţare”, Ed. Centrului Tehnic-Editorial al Armatei, 2008). Cei doi autori încadrează aceste acţiuni criminale în categoria efectelor tranziţiei, care au generat schimbări politice, sociale şi culturale, care, la rîndul lor, au determinat o creştere a sărăciei şi a ratei şomajului, o distribuţie inegală de putere pe piaţa muncii relevată prin ratele ridicate ale şomajului, munca la negru, remunerarea proastă a muncii. Un fenomen exploziv în România îl reprezintă prostituţia de masă, din cauza sărăciei şi a mizeriei materiale (op.cit. pag.118).

Criza economică prelungită din Europa de Vest – principala destinaţie a emigranţilor români – a făcut ca începînd din 2009 mulţi dintre cei care au trăit şi muncit în alt tip de societate, să se întoarcă acasă. Iar dezamăgirea poate fi însoţită de revoltă faţă de situaţia în care se află România. Ei pot reprezenta MASA CRITICĂ pentru această societate săracă, lipsită de educaţie, bolnavă, destructurată şi anomică în posibile revolte sociale de amploare care să pună în pericol liniştea şi ordinea publică!

Lipsa de reacţie a societăţii româneşti (unii analişti europeni ne numesc chiar „plantele agăţătoare al Comunităţii Europene”) este determinată, în principal, de doi factori: globalizarea elitelor şi narcotizarea media. Există o mare fisură între elite şi societate. După P.S. Huntington (Who Are We: The Challenges to Americas National Identity, Simon and Schuster, New York, 2004) elitele se deznaţionalizează şi devin din ce în ce mai globale, în timp ce populaţia se renaţionalizează şi devine din ce în ce mai locală. Globalizarea culturii capitaliste generează o localizare a culturii tradiţionale, ceea ce reprezintă o resuscitare a vechilor identităţi regionale (I.N. Sava, Studii de securitate, pag.195, Centrul român de studii regionale, 2005). Toate ţările Europei de Est urmează un pattern de renaştere a identităţii ca o formă – de cele mai multe ori involuntară! – de apărare în faţa formelor occidentale considerate fără substanţă. Acestea sînt, de altfel, o caracteristică particulară a influenţei Occidentale în Răsărit. Revoluţiile Portocalii de la Tblisi(2004), Kiev (2005) şi Bucureşti (2005) sînt, cel puţin prin imaginea lor, produse ale „Culturii Coca-Cola”, adică forme fără substanţă (I.N.Sava, op.cit.)

În ultimii ani, România „beneficiază” de o mass-media tabloidizată în exces, asta şi din cauza afirmării „jurnalismului de piaţă” care presupune o coborîre a standardelor. De ce? În primul rînd, pentru că în învăţămîntul de specialitate, încă din 1990, funcţia FORMATIVĂ a presei, considerată „comunistă” a fost înlocuită cu „divertismentul”. Viitorul jurnalist învaţă că mass-media are obligaţia să distreze, să bine-dispună, să relaxeze consumatorul. Televiziunea, ca partea cea mai reprezentativă a postmodernităţii, este şi cea mai vinovată de lipsa de educaţie şi de reacţie a societăţii. Cultura televizată, în goana după audienţă, cultivă cei 4S – sînge, sex, senzaţional, spectacular (A.D. Rachieru, „Globalizare şi cultură media”, Institutul European, 2003). Celelalte medii se aliniază cuminţi! Unii cred că prin acest teleconsum cultural se asigură o terapie a frustrărilor individului. Alţii trag un semnal de alarmă evidenţiind efectul stimulativ prin amplificarea violenţei reale: explozia delincvenţei, invazia simulacrelor, a pseudoculturii, a incompetenţilor şi loialilor, şi pericolul ca televiziunea să livreze o realitate prescrisă, o trăire a realităţii prin procură. În noul Ev Media interacţiunea comunicativă între oameni, grupuri şi în societate slăbeşte şi capătă rol narcotizant! Mass-media este comercială şi epidermică, superficială, propunînd un şuvoi de modele şi imagini ghid ale non-valorii – în 98% din situaţii! – sfîrşind prin a infantiliza publicul cu soap-opera şi publicitate stupidă. Adevărul nu mai contează. El devine un concept demodat, pentru profesioniştii care confundă imaginea cu imaginaţia. ADORMIREA SIMŢURILOR ESTE DROGUL MASELOR NEMULŢUMITE DE PROPRIA VIAŢĂ!

Dar, de ce atît de mulți oameni educați, activi, conectați social, antreprenori, profesioniști, formatori de opinie etc. au ales, ani la rînd, să se prefacă că nu văd, de ce au ales să nu spună, de ce au ales să se teamă, de ce au ales să ignore, de ce au ales propaganda în locul situațiilor de politică internă? Sînt întrebări pe care le primesc tot mai des. De ani de zile o parte importantă a societății a preferat să se uite în altă parte. Și astăzi trăiesc cu impresia că nu sîntem normali! În timp ce țara e aruncată în haos, noi ne prefacem că trăim normal. Că mergem la festival, la opera, la spectacol, la plajă, ne vedem de propria viață, în loc să luăm atitudine, să ne expunem punctual de vedere, să participăm la viața politică și socială a țării de ale cărei patronare nu sîntem mulțumiți! Iar aici intervine dimensiunea sociologică a problemei. Partidele transformate în grupuri de interese nu au fost susținute doar prin vot, ci printr-un ecosistem social, cultural, economic format din influenceri, antreprenori, experți, activiști, ONG-iști, jurnaliști, oameni care au beneficiat direct sau indirect de proximitatea cu puterea, de finanțări, de vizibilitate, de acces, de validare simbolică internă și externă. Oameni care au considerat că auto-cenzura e soluția și răspunsul la multe întrebări, oameni care au validat și direcționat cu bună știință atenția publică și curentele de opinie spre temele convenabile puterii și nu oamenilor! O parte importantă a societății care a ales să-și suspende simțul critic, să vadă într-un partid ca fiind unicul garant al binelui, un partid ce nu mai trebuie controlat, criticat sau limitat democratic. Atîta timp cît au acces la beneficiile oferite de putere, susținerea e de sectă și acceptă aroganța, netransparența, limbajul propagandistic, abuzurile, cenzura, disprețul față de cei care gîndesc diferit.

Regăsesc acest model în noua conducere a noului PNL!

Agresarea mediatică prin radio, televiziune și rețele sociale este concepută astfel încît să se declanşeze concomitent, din interior şi din exterior, şi să lase impresia că procesele dezorganizante se produc natural, de la sine şi nu sînt induse de către o decizie agresoare (Mario Balint, „Target-operaţiuni militare externe în combaterea terorismului”, Ed. Banatului Montan, 2010). Astfel de acţiuni duc la ruperea capacităţii de protecţie naţională şi pot cuprinde: injectarea unui complex naţional de inferioritate, promovarea neîncrederii generale şi a lipsei de respect faţă de instituţiile naţionale fundamentale, spolierea patrimoniului naţional, crearea unui sentiment de culpabilitate naţională (ex: Emil Boc: „Toţi sîntem de vină pentru dezastrul în care se află România acum”), inducerea unui sentiment de inutilitate, etc. Cînd, însă, propriul decident politic utilizează tehnica agresării mediatice, avem de-a face cu o ameninţare directă la siguranţa naţională! Care, adăugată triunghiului sărăcie-lipsă educaţie (educaţie cu televizorul)- lipsă sănătate (imposibilitatea susţinerii sistemului social) face un cocktaill exploziv la adresa siguranţei naţionale! Din dezbaterea publică – ce ar trebui generată de ONG-uri, radioul şi televiziunea publice! – subiectele importante cu adevărat, VIITORUL naţiunii, lipsesc cu desăvîrşire!

CRIZA TREBUIE DUSĂ PÎNĂ LA CAPĂT

BMTF, 19 iun – România traversează ultimii doi ani sub presiunea unei „policrize”, suprapunerea mai multor ameninţări care se alimentează reciproc, iar analizele arată că principalele temeri privesc clasa politică, economia și securitatea națională. Această acumulare de tensiuni alimentează sentimentele de fragilitate și abandon care domină spaţiul românesc, pe fondul contextului geopolitic regional.

România continuă să înregistreze cea mai mare rată a inflației din blocul comunitar. Prețurile au crescut accelerat la bunuri esențiale, energie și servicii, indicatorii anuali plasînd inflația spre două cifre ( 10,9%), erodînd sever puterea de cumpărare a populației. Necesarul anual de finanțare a Guvernului rămîne ridicat, ceea ce menține o presiune constantă pe Trezorerie și dobînzi. Economia este afectată de taxe mari și nu își revine. În același timp, conflictele externe cresc prețurile, mai ales la energie.

Economia resimte o perioadă de abandon, reflectată prin triplarea numărului de companii mari care au intrat în insolvență comparativ cu anii trecuți, afectînd sectoare vitale precum cel industrial și agricol. Practic, investitorii fug și se relochează de pe o piață care se destremă și se prăbușește. Banca Națională a României (BNR) a revizuit în sus prognozele de inflație, menținînd un echilibru delicat între reducerea scumpirilor și stimularea creșterii economice, care aproape stagnează. Aceste provocări sînt amplificate și de degringolada de la nivelul Uniunii Europene, de războiul hibrid și geopolitic din regiune, de problemele demografice (declinul populației și migrația forței de muncă), precum și de vulnerabilitățile structurale din sistemele de sănătate și educație.

În paralel, o criză bugetară auto-provocată amenință Bucureștiul, la fel ca și criza profundă de încredere în politicieni și instituții, poate mai gravă decît toate celelalte, și care declanșează, la pachet, o criză de securitate națională. Sînt zeci de decizii tactice și strategice care trebuie luate urgent de politicieni credibili și asumați de electoratul românesc.

Cel mai recent sondaj arată că 70% dintre români se declară pesimiști sau foarte pesimiști în legătură cu ceea ce s-ar putea întîmpla în următorii cinci ani. Pe stradă, oamenii vorbesc despre prețuri mai mari, tensiuni politice și lipsa unei direcții clare. Analiștii atrag atenția că nemulțumirea nu rămîne doar la nivel personal, ci se transferă și asupra instituțiilor. Potrivit ultimului sondaj CURS, Biserica și Armata sînt instituțiile în care românii au cea mai mare încredere. La polul opus se află Parlamentul și Justiția, semn că nemulțumirea publică se adîncește pe fondul instabilității politice, al presiunilor economice și al sentimentului că soluțiile întîrzie să apară. Peste 84% dintre români își doresc o schimbare completă a clasei politice!

Erau criza generalizată şi evoluţia ei, predictibile? Citite într-o cheie de securitate naţională, eu zic că DA! Imbecil folosit, sau nu, cuvîntul CRIZĂ rămîne unul dintre cel mai utilizat, iar înţelesurile sale sînt multiple. Originea sa este în greaca antică. Pe vremea lui Platon, verbul KRINEIN avea înţelesul de „a judeca” sau „a decide”, însă esenţialul etimologiei cuvîntului rezidă în noţiunea de DECIZIE. Sigur, CRIZA are mai multe definiţii iar actul gestionării acesteia se numeşte MANAGEMENTUL CRIZEI. Nu am să cad în damblaua didactică – deşi îmi vine uneori, uitîndu-mă la tv! – însă, am să reproduc o definiţie a crizei, atribuită lui Charles Hernu, fost ministru francez al apărării – acuzat că ar fi fost agent KGB! – între 1981 şi 1985, în perioada preşedinţiei lui Francois Mitterrand, de către autoarea Alexandra Schwartzbrod în cartea sa „Un preşedinte care nu iubeşte războiul” (Ed. Plon, 1995, pag.34): „Criza este acea formă de înfruntare neconcretizată, destinată a cîntări greu în balanţa decizională a celuilalt, pentru a-l constrînge să renunţe la interesele sale legitime şi a obţine de la el concesii care nu corespund mizei, pentru a evita riscul războiului total„! În momentul de faţă, și CRIZA din România reprezintă o accelerare a redistribuirii puterii în sistem. Definiţia transcrisă reflectă cîteva puncte interesante: existenţa unor decizii importante de luat fără a avea acces la ansamblul informaţiilor, cu timp limitat şi tensiune ridicată; aspectul relativ şi niciodată absolut al crizei; perceperea crizei ca un ansamblu de ameninţări, pericole, riscuri şi vulnerabilităţi; ruptura cu un status quo şi amînarea stării de echilibru; şi… posibilitatea unor dezordini sociale! Dacă CRIZA reprezintă un moment de ruptură în interiorul unui sistem organizat, ea este, deci, UN FENOMEN ACUT şi nu cronic, cu o dinamică de hotărîri anormale şi extraordinare! Aceasta fiind cheia transcrierii fenomenelor la care luăm parte, implicaţiile ei determină măsuri specifice pe termen lung, o gîndire coerentă şi măsuri constante – specifice, mai degrabă serviciilor speciale – ori, politicienii gîndesc în cicluri electorale, scurte, de 4-5 ani. Doar previzibilitatea ameninţărilor permite o planificare corectă a răspunsului. În politică nu există oameni providențiali, ci doar agenți care nu și-au dus misiunea pînă la capăt.

CRIZA ESTE PURTĂTOARE DE RISCURI PENTRU SECURITATEA NAŢIONALĂ, iar o ţară cum e România, angajată într-un amplu proces de transformare internă, generează, inevitabil, o vulnerabilitate generală sporită, atît la modificările profunde ale mediului internaţional, dar şi la atacurile diverselor „entităţi”, ţara noastră fiind plasată în acel spaţiu de POWER POLITICS pe Continentul European. Deci, cu atît mai mult avem nevoie să acţionăm coerent şi în cicluri lungi, după o evaluare a riscurilor şi vulnerabilităţilor, cum ar fi: prea marea dependenţă de piaţa europeană sau aderarea incompletă la spaţiul Euro-Atlantic, o atare lipsă de voinţă pentru îmbunătăţirea poziţionării în UE şi NATO conţine un pericol major ce poate fi exploatat oricînd în defavoarea noastră. Nu mai vorbesc de Zona Euro…

Multiplele interese externe și presiuni exercitate asupra României prin intermediul unei clase politice feudale, nepregătite și ticăloase, a dus la un consum accelerat de putere. Consumul accelerat de putere a transferat resurse financiare incredibile, dinspre stat înspre actorii non-statali, reprezentaţi de ONG-uri, presă, bănci, companii. Această „mită” nu a făcut altceva decît să sporească mufarea actorilor non-statali, declanşînd teroarea financiară la care asistăm astăzi.

Astăzi, lupta pentru STATUT, PUTERE ŞI INFLUENŢĂ se dă între state şi între actori statali şi non-statali. În a doua situaţie, bătălia este pe viaţă şi pe moarte. Capitalismul liberal a reuşit să decupleze economia financiară de cea reală, astăzi, activele speculative depăşind de 11 ori PIB-ul mondial, la limitele nebuniei! Rezultatul este accentuarea conflictualităţii internaţionale.

Într-un astfel de mediu, ameninţările se diversifică, însă ameninţarea asimetrică generată de actorii non-statali rămîne cea mai importantă, pe termen scurt, imediat, cel puţin. Aceştia speculează lipsa de capacitate a României de a-și controla acţiunile şi se bazează pe imprevizibilitatea acţiunilor. Iniţiativa le aparţine, de aceea România doar reacţionează în loc să prevină! Statul naţiune pe care îl cunoaştem astăzi de la Pacea Westfalică, în relaţia cu alte state a dezvoltat pîrghii de cooperare: tratate, înţelegeri, protocoale, sancţiuni. Cu actorii non-statali, aşa ceva NU există, ba chiar relaţiile sînt bizare. De exemplu, agenţiile de rating reprezintă un barometru pentru investitorii privaţi care se regăsesc ca actori principali în orice politici de dezvoltare statală. Deci, dependenţa statului de actorii non-statali a devenit o vulnerabilitate. Ba mai mult, ameninţarea financiară nu mai acţionează secvenţial ci concomitent şi necesită un răspuns imediat, deci, o măsură de criză care, de cele mai multe ori nu are nimic în comun cu democraţia sau cu regulile „ortodoxiei” guvernării.

Incapacitatea de răspuns a statelor – şi, deci, a elitelor politice – reprezintă, la rîndul ei o ameninţare actuală, care, suprapusă peste o vulnerabilitate structurală, combinată cu un „trup slab” al statului-naţiune, depăşeşte capacitatea statului de a o combate! Situaţia mă determină să spun că elita politică este subdezvoltată şi incapabilă de viziune pe termen lung, dincolo de ciclurile electorale. Din păcate, situaţia mai dificilă din România este determinată ŞI de faptul că ţara noastră nu dispune de un sistem coerent de formare a acestora. Clientelismul şi lipsa de competenţă fac ca destul de rar să apară oameni potriviţi la locurile potrivite, fapt ce afectează grav coerenţa unor instituţii fundamentale! O guvernare diminuată – generată şi de faptul că actul de guvernare ţine de capacitatea elitelor chemate să-l exercite – rea, proastă, permite infiltrarea actorilor non-statali în zone cheie ale deciziei, producînd vulnerabilităţi structurale în procesul de decizie.

Pe de altă parte, ideograma chineză ce reprezintă noţiunea de CRIZĂ pune accentul pe două idei: PERICOLUL şi OPORTUNITATEA. Primul, pentru a fi evitat, al doilea, pentru a fi folosit! Există indivizi, care se agită mai puţin la televizor, dar care ştiu că o CRIZĂ, alături de negociere şi război, REPREZINTĂ UN MECANISM UTIL PENTRU EVOLUŢIA SISTEMULUI. Deşi este un instrument greu de mînuit – din cauza caracterului său tumultos – ea se dovedeşte un puternic „transformer” în raporturile dintre stat şi diverşi alţi actori şi un mijloc de recalibrare a sistemului. Deci, e departe de a fi inutilă! Trebuie, însă, dusă pînă la capăt!

UNIREA A ÎNCEPUT. O SINGURĂ DOCTRINĂ POLITICĂ PE AMBELE MALURI ALE PRUTULUI: FRICA!

Nu că ar interesa pe cineva, poate pe universitari, poate pe primarii ieșiți în ultimele 24 de ore să salveze, prin devoalări de suveici bine orchestrate în timp, onoarea nereperată (sic!) a unui reprezentant al sistemului, construit cu migală și trudă în ani!, sau, poate doar pe cei care lipesc cu sîrg etichete și visează la un spațiu septic, fără opinii contrare înghesuite rapid în pușcării – nu e o figură de stil, e o recomandare găzduită de un ziar pretins Quality – dar eu scriu, să rămînă. Dacă mă poziționez eu greșit în raport cu principiile în care am fost educat și în care cred, îmi cer scuze anticipat, a doua oară! Nu e din rea credință, nu sînt în solda nici unei entități capabilă să-mi deverseze fluxuri constante de ruble, dolari sau criptomonede. Nu cred în ideologii, în soluții miraculoase, în lideri – nu mai mulți de o companie, care se rotesc mereu și mereu precum vulturii deasupra hoiturilor – sau formațiuni care se sacrifică pentru binele comun și bunăstarea societății. Nu cred în apariția peste noapte a lui Mesia izbăvitorul și nici în șansa de a reuși prin forțe proprii nu cred. Nu mă droghez, nu sînt pe medicamente, nu consum alcool. Asta înseamnă că, dacă discursul – dezlînat și incoerent cîteodată – nu este corect politic, iar observatorii vigilenți ai Lumii Bune și Noi se revoltă, sînt bolnav și nu îmi dau seama de asta. Sigur, procurorii pot cere o expertiză psihiatrică pentru ca tribunalul poporului imaculat să hotărască internarea forțată și tratament de specialitate. Sau, evident, pot fi ignorat, iar algoritmii vor face restul. Vor îngropa în uitare și irelevanță acest text (și altele!), oricum, de mîine, 1 august, prin intrarea în vigoare a noii legi care stă pavăză împotriva opiniilor și faptelor ce nu sînt corecte politic.

Sigur, analismul este rudă de gradul întîi cu părerologia. Ambele sînt despre vorbe (emoții!). El, analismul, este ghidat de interesele fiecărui curent căruia i se supune, care te adoptă și te face mare, cunoscut și solvabil, frecventabil din punct de vedere internațional. Lumea bună are păreri bune. Lumea nebună, narațiuni toxice. Din cînd în cînd, lumea se schimbă. Nu și nelumea! Dar, jurnalismul este despre FAPTE nu despre vorbe. Despre ADEVĂR – spun că mai multe adevăruri tactice formează un adevăr strategic – care este supărător și de neacceptat. În ultimul timp, constat că jurnalismul și analismul sînt în confruntare deschisă. Faptele sînt îngropate de vorbe, adevărul este ascuns, distorsionat și înlocuit. Noile tehnologii favorizează acest efort.

Am să scriu cîteva rînduri despre cazurile României și Republicii Moldova care sînt emblematice, din punctul meu de vedere și despre care, cîndva, se va învăța la școală, care au devenit un model de urmat pentru întreg spațiul vonderleyan unde guvernarea prin frică, acoperită de mantia democrației cu 12 stele (triburi) galbene numită democrație europeană, a înlocuit buna guvernare morală. Dar, cum spunea chiar Machiavelli, în Principele: obiectul de cercetat devine ceea ce este și nu ceea ce ar trebui să fie, dar pentru asta, în Discursuri, ne sfătuiește: oricine dorește să înțeleagă ce va urma trebuie să înțeleagă ce a fost.  

Făcînd abstracție de faptul că de cînd a fost instalată la putere pe Bîc, Maia Sandu este cumva un Petrică și lupul care e hăituită 24/7 de haitele de moscoviți, președinta a declarat ieri, după o ședință a Consiliului Suprem de Securitate, că Rusia vrea „să controleze” Republica Moldova, iar în acest scop pregătește o serie de imixtiuni în alegerile parlamentare din septembrie. Sandu a declarat că Moscova ar folosi mai multe „vehicule politice” pentru a-și mări șansele de a obține o majoritate în Parlamentul de la Chișinău, după alegerile din 28 septembrie, adică tot atîtea cîte sînt înscrise în cursa electorală în afara partidului de casă.

Ea a spus că „vehiculele” sînt grupate în „așa-zisul curent suveranist”, cu euroscepticismul și care ar promova o așa-zisă „alternativă de dezvoltare a Moldovei”. Un alt astfel de „vehicul” ar fi și „curentul populist-agresiv” al grupării criminale Șor, care folosește rețele de cumpărare a voturilor, racolează persoane violente pentru proteste antiguvernamentale plătite și implică grupări de crimă organizată în acțiuni de vandalizare a sediilor instituțiilor de stat.

Potrivit președintei, unul dintre scopuri este și reducerea prezenței la vot în afara țării, prin provocări și corupție electorală. Dar, nu-i așa, autoritățile de la Chișinău ar urma să deschidă pentru alegerile parlamentare din toamnă un număr record de aproape 300 de secții de votare în diaspora.

Facem din nou abstracție de faptul că malformația statală numită Republica Moldova este sub pulpana Kremlinului de vreo 200 de ani, cum ignorăm cu entuziasm suveranismul de casă al președintei care e mai bun decît suveranismul de colhoz al lui Dodon. Săriți, hoții, este principalul vector de guvernare în Republica Moldova. Și, pare că singurul! El ascunde toate inepțiile, incapacitățile și abuzurile unor compradori de buzunar, de fapt o clică ce-și dorește mufarea totală la resursele donate de grupurile transfrontaliere agreate. Veți spune: da, îi mai bine cu rușii? Habar nu am! Întrebați cetățenii simpli din Moldova și nu doar pe cei din Chișinău!

Prefabricatul ăsta al dușmanului de clasă este rostogolit în întreaga mass-media, pe platforme etc astfel încît atunci cînd candidații anti-establishment utilizează aceste platforme, apare un val de acuzații – de la fraudă la finanțare ilicită și manipulare algoritmică care, se pierd odată ce jocul este rezolvat. Faptele sînt îngropate în vorbe, iar vorba (verba)… volant!  Ceea ce rămîne este o democrație tutelară, în care cetățenii votează, dar nu decid. Instituțiile există, dar servesc unei alte agende. Candidații au voie să existe doar atîta timp cît nu contestă consensul transnațional, cam ca în Iran. Procesul electoral este păstrat ca formă — dar golit de substanță. În acest context, mi se pare relevantă o altă declarație. Cea a Șefei Comisiei Electorale Centrale a Moldovei, Angela Karaman: „Cînd o țară ca Franța intervine în alegerile noastre, nu considerăm că este o interferență străină. Chiar și atunci cînd partidele politice primesc finanțare directă, nu o vedem ca pe o corupție electorală.” Ați înțele, da? Interferența este binevenită dacă vine din partea Bruxelles-ului! Declarația amazoanei de la CEC vine după ce Maia Sandu a acuzat Rusia că plănuiește să se amestece în alegerile parlamentare programate pentru sfîrșitul lunii septembrie.

De altfel, din perioada Epocii Băsescu, Republica Moldova joacă un rol important pentru politica românească și nu unul benefic, mai degrabă de supraveghere și control. Astăzi, pe ambele maluri ale Prutului cresc și înfloresc aceleași narative ce par ale unui singur autor.

Puterea din Republica Moldova – o malformație artificială care este o combinație incongruentă de componente etnice rusești și românești, unite într-o uniune politică dictată nu de alegere, ci de circumstanțe geopolitice – reclamă că este ținta unei campanii de destabilizare orchestrată din Rusia. Dintre numeroasele comploturi de destabilizare și scenarii subversive despre care se presupune că au fost încercate sau jucate efectiv în Moldova, nici unul nu a depășit faza afirmațiilor simple și nici unul nu a ajuns vreodată, în instanță, să fie prezentate dovezi plauzibile pentru pentru acuzațiile publice. Invocarea de-a lungul anilor a unei varietăți de amenințări la adresa securității Moldovei prezintă caracteristicile revelatoare ale unui Psyop. Regimul din Moldova condus Maia Sandu, este într-adevăr instabil, dar asta se datorează incapacității Guvernului PAS de a rezolva problemele sociale și etnice ale țării, nu din cauza ingerinței Rusiei.

Poziția geografică a Moldovei o face importantă pentru NATO și UE în înaintarea lor către Est (ca bază logistică pentru susținerea și aprovizionarea regimului din Ukraina) și o Transnistrie care controlează și dinamitează România. Cu toate acestea, populația moldovenească este sceptică față de orientarea pro-occidentală a elitei politice cumpărate și corupte, un fenomen evidențiat și în România vecină,  iar amenințarea străină inventată menține populația și presa permanent distrase de la agenda reală derulată în spate.  

Cum ar fi lani, de exemplu, pe Dîmbovița, unde aproximativ 30/100 de figuri se rotesc de 20 de ani în fruntea țării pentru îndeplinirea unor obiective care nu sînt nicidecum în favoarea cetățenilor. Ultima sperietoiare, cea cu creșterea costului vieții, concedieri și biruri este menită nu să reformeze statul în favoarea cetățeanului, ci să refacă stocurile în buzunarele profitorilor de ambele maluri ale Prutului, pînă la Nipru!

Pînă şi democraţia de vitrină, menţinută pentru a crea impresia solidităţii partidelor așa zis liberale, devine o nălucă. Justificări pentru această stare de lucru le dă tot florentinul Machiavelli, în al său Principe, personificat în ultimii 10 ani, la Cotroceni, de un Klaus W. I. mai nociv decît o otravă administrată zilnic, înlocuit la butoane de un grup: guvernarea autoritaristă și supunerea pînă la sclavie a semenilor! Dreptatea, libertatea și egalitatea sînt valori derizorii și iluzorii. Supușii, creduli și pasivi sînt masă de manevră. Lor trebuie să le fi cîștigat sprijinul contra nobililor trădători… adică, exact antagonizarea de care avem parte între clase sociale, între justitie și simpli cetățeni, gălăgie care ascunde, de fapt, adevăratul interes: schimbarea puterii, transferul banilor de la unii la alții, crearea de feude personale menite să genereze profit în anii ce vin, precum reorganizarea unei instituții emblematice pentru salvarea de vieți și bunuri pe teritoriul național și nu numai!

Supușii, care nu sînt creduli și pasivi, ci ticăloși promovează frica în societate. Iată un exemplu din Marea Britanie unde cercetătorii britanici au recunoscut că au încurajat utilizarea fricii pentru a controla comportamentului oamenilor în timpul pandemiei, după cum scrie The Telegraph, citat de SmartRadio. Acum, acești cercetători, membrii grupului științific (SPI-B), și-au exprimat regretul cu privire la tacticile folosite și spun că activitatea lor a fost „lipsită de etică” și „totalitară”.

Potrivit sursei citate, SPI-B a avertizat în martie 2020 că miniștrii trebuie să crească „nivelul de amenințare personală perceput”, deoarece „foarte mulți oameni încă nu se simt suficient de amenințați”. Vă amintiți de aceeași perioadă din România? Cu ministrul Vela și șeful DSU, Arafat pe post de gardieni ai marelui lagăr? Nu am auzit scuze sau justificări din partea lor pentru comportamentul de atunci.

„În mod clar, utilizarea fricii ca mijloc de control nu este etică. Folosirea fricii duce spre totalitarism. Nu este o poziție etică pentru nici un guvern modern. Sînt o persoană optimistă, dar toate acestea mi-au oferit o viziune mai pesimistă asupra oamenilor”, a declarat Gavin Morgan, psiholog care a făcut parte din echipa britanică. „Oamenii folosesc pandemia pentru a prelua puterea și a conduce prin lucruri care altfel nu s-ar întîmpla… Trebuie să fim foarte atenți la autoritarismul care se strecoară. Folosirea fricii a fost cu siguranță discutabilă. A fost ca un experiment ciudat. În cele din urmă am dat înapoi, deoarece oamenii s-au speriat prea mult, spun acum reprezentanții SPI-B”.

Pe lîngă avertismentele vădite legate de pericolul pe care îl reprezintă virusul, Guvernul a fost acuzat că a hrănit publicul doar cu vești proaste. Căci frica, sentimentul pe care îl manipulează păpuşarii, este instrumentul prin care se iniţiază controlul societăţii şi limitarea libertăţilor. Este exact ceea ce face Maia Sandu! Exact ce fac stăpînii României de azi și cozile lor de topor pregătite din timp.

Descrise cel mai des în contexte militare și academice, operațiunile psihologice (cunoscute pe scurt ca PSYOPS sau mai exact, sub forma Operatiuni de Suport Informational Militar (MISO) sînt initiative planificate menite sa influenteze emoțiile, motivele și comportamentele publicului țintă pentru a atinge obiective strategice. Acestea înglobează strategii psihologice și de comunicare și sînt utilizate cu scopul de a modela opinia și comportamentul publicului. În cazul nostru, acceptarea unei singure doctrine la guvernare: FRICA!

Instrumentalizarea domniei fricii, de la politicieni fără inhibiţii şi gata să intre în jocul populismului de orice orientare pînă la servicii secrete dornice să-şi întărească poziţia în interiorul statelor și o întreaga falangă ce intră în acţiune şi încearcă să profite de frică, a devenit doctrină politică singulară în guvernarea bicefală de la București și Chișinău.  

Frica a devenit un instrument puternic de manipulare, utilizat de state care urmăresc să exploateze diviziunile sociale. Frica, ca fenomen psihologic si social, este cultivată și amplificată prin operațiuni psihologice (PSYOPS). PSYOPS-ul – planificarea, analiza publicului țintă, diseminarea mesajelor și evaluarea impactului – este utilizat pentru a influența opinia publică, promovînd un „dușman” comun care nu este intern – este vorba de un grup etnic, o ideologie, o țară sau o boală – .

Opoziția descrisă ca un pericol pentru securitatea națională a devenit, de ieri, principalul cal de bătaie la Chișinău. Un risc exacerbat de o mass-media obediente care dețin un rol central în propagarea fricii. Titlurile alarmiste, imaginile șocante și repetarea constantă a mesajelor de pericol creează un climat de incertitudine și anxietate.

Nu contestă nimeni, eu cu atît mai puțin, interesul exercitat de Rusia imperială în acest spațiu geopolitic. Cum nu pot fi contestate interesele imperiale americane sau interesele coloniale europene. Ce-mi doresc eu este mai multă rațiune din partea noastră, a pulimii, atunci cînd înghițim pe nemestecate diferite kkt-uri servite drept adevăruri supreme și bucătărie de lux. Pentru că, în final, noi, cei care am fost mereu sub imperii, cei care nu am avut niciodată un cuvînt de spus – deși revolta nedreptăților clocotea în piepturile noastre – vom fi cei care vom suferi. Nu cei 30/100 de indivizi și camarilele lor care au pus mîna pe România și Moldova. Două inimi gemene, Chișinău și București. Un singur păpușar, o singură doctrină politică: FRICA!  

SÎNT TOTAL TÎMPIT! LOIALITATE ȘI NU COMPETENȚĂ

Experiența ultimelor 24 de ore mă face să-i dau dreptate lui George Damian care spune că o reconectare a clasei politice românești cu poporul român, nu mai este posibilă, s-a depășit de multișor punctul în care mai era posibilă o refacere a legăturilor. Aș spune că s-a căscat nu o ruptură, ci o falie imensă între poporul de rînd și clasa politică, la care aș adăuga și zona universitară. Sondajul ce va fi dat oficial publicității astăzi, marți, 22 iulie 2025, și comantariile pe marginea lui sînt relevante în susținerea acestei afirmații.

Un sondaj realizat de INSCOP Research în luna iulie 2025 arată că 66% dintre români cred că Nicolae Ceaușescu a fost un președinte bun pentru România. Doar 24% dintre respondenți consideră că fostul lider comunist a fost un conducător rău, în timp ce 7,8% declară că nu știu sau nu pot aprecia. Datele fac parte din studiul intitulat „Percepția populației cu privire la comunism. Reperele nostalgiei”, realizat pe un eșantion de 1.500 de persoane, cu o marjă de eroare de +/- 2,5%. Sociologul Remus Ștefureac, directorul INSCOP, a calificat rezultatele drept „neimaginabile”, subliniind că nostalgia pentru comunism și percepția pozitivă asupra lui Ceaușescu nu sînt cauzate doar de nemulțumirile actuale legate de traiul zilnic. Acesta mai spune că această campanie de destabilizare socială nu a fost combătută nici de stat, nici de societate civilă și că lipsa unor anticorpi culturali și democratici este vizibilă în nivelul de acceptare al unor forme autoritare.

Un sondaj similar realizat în 1998 de Metro Media Transilvania arăta că 51% dintre repondenți îl regretă pe Nicolae Ceaușescu! În 17 ani popularitatea ultimului președinte comunist a crescut cu 15%, empiric vorbind, cu mai puțin de 1% pe an. Cauzele sînt multiple, de la îmbătrînirea populației și, deci, scăderea natalității, la politicile de susținere a tineretului și, evident, apariția termenului de comparație: clasa politică din democrația românească – cu întreaga pleiadă de 20.000 de specialiști ai CDR, aventurismul cuplului Băsescu-Boc sau priveghiul de 10 ani al lui Klaus Iohannis. Asta este cu adevărat înspăimîntător: că 66% dintre oameni consideră clasa politică actuală sub nivelul lui Ceaușescu. Nu are importanță dacă este sau nu adevărat – aceasta este părerea dominantă în societate. Același punct de vedere îl exprimă și sociologul Mirel Palada, a cărui postare am redristribuit-o, atrăgîndu-mi oprobiul universitarilor și diriguitorilor locali. Primul mă mustră spunîndu-mi că în locul tău, m-aș fi abținut să distribui aberațiile lui Palada! Ca să nu spun că mi-ar fi rușine…, cel de-al doilea – susținător înfocat al actualului premier – spune-le poveștile astea miilor de români care au înotat Dunărea ca să scape de comunism, sutelor de mii care stăteau la cozi pentru 10 oua și 1/2 pachete de unt, sau un kil de parizer. Sau, mai bine spune-le fiilor și nepoților celor morți în închisorile comuniste de la Aiud sau Gherla, celor bătuți și infometați, pentru că îndrăzneau să creadă în pluri partidism, în libertate. Adică, nu contează cît de ticăloase au fost guvernările din ultimii ani, tot sînt mai bune decît regimul lui Ceaușescu, fie doar și pentru singurul motiv că au înlocuit camarila comunistă cu camarile pluripartite!

Cineva cerea un miliard de euro pentru a îndrepta această anomalie de percepție, în timp ce apărătorii adevărului și a liberei exprimări sînt convinși că rușii și chinezii desfășoară un război hibrid împotriva românilor! În cazul de față, susținerea narativelor oficiale nu va face decît să adîncească falia între clasa conducătoare și popor. Dar, poate nu-i interesează! Reforma anunțată se aplică exclusiv asupra amantelor și șoferilor care căpușează instituțiile publice, cu salarii uriașe, în proporție de 20% din personal. În sectorul public din România, există aproximativ 1,3 milioane de angajați, conform datelor Ministerului Finanțelor, potrivit Digi24. Aceasta reprezintă 22% din totalul salariaților din țară. Structura angajaților în sectorul bugetar este următoarea: 380.000 în învățămînt, 245.000 în sănătate, 206.000 în instituții de forță (apărare, poliție, servicii), 23.000 în justiție, 130.000 în administrația centrală și 320.000 în administrația locală, conform Comunitatea Liberală. Asta înseamnă că în sistemul public există 260.000 de amante și șoferi care vor fi restructurați din sectorul bugetar! Care, probabil, vor primi indemnizații de șomaj, conform legii! Să se calculeze cît înseamnă indemnizațiile de șomaj în cazul familiei latifundiarului PSD Paul Stănescu, pe care Ioan Popa l-a dat exemplu, și dacă odată eliminați din sistemul bugetar acești 260.000 vor redreasa deficitul bugetar al României! E o problemă universitară, deja!

De fapt, ce vedem astăzi, toată această zbatere, zvîrcolire spasmodică este despre PUTERE în noua paradigmă globală care trece de la supremația legilor și tratatelor la supremația forței. Dar, ce înseamnă PUTERE? Extraordinar de sintetic, puterea înseamnă RESURSE, STRATEGII ŞI… REZULTATE! Doar analizînd, fiecare în propriul fotoliu, fiecare element în parte ne putem da seama dacă deţinem, sau nu, PUTEREA. Şi cînd vorbim de Naţiune şi Stat, celor trei alemente pomenite anterior îi mai adăugăm unul – esenţial, după părerea mea! -: PRESTIGIUL!

În ciuda globalizării, deocamdată, referenţialul în studiile internaţionale de securitate îl reprezintă „statul naţiune”! Ultimele evoluţii din vecinătatea apropiată ne duce cu ideea la Forţa şi Importanţa Statului Naţiune, concept combătut vehement de actuala conducere a Uniunii Europene din care facem parte. Securitatea este definită ca securitate naţională, iar modelul operaţional al acesteia cuprinde, în primul rînd, o viziune clară asupra interesului naţional, dar şi o evaluare a resurselor. Interesul naţional al statului naţiune are consistenţă atîta timp cît în construcţia sa sînt integrate o serie de aşteptări şi deziderate sociale, numite „valori”: bunăstare, libertate, securitate, identitate (Ionel Nicu Sava, „Studii de securitate”, Ed. Centrul român de studii regionale, 2005, pag.155). Pe de altă parte, valorile ţin de structura culturii. Prin urmare, INTERESELE sînt expresia unei cristalizări istorice a resurselor ideaţionale, a stilului de gîndire colectiv transferat instituţiilor politice care administrează chestiunile unei epoci (I.N.Sava, op.cit). Cu alte cuvinte, putem spune că sursa creşterii securităţii şi statalităţii este plasată în cultura naţională, pentru că mecanismele interne culturale sînt capabile să ofere modele alternative. Fondul cultural al unei naţiuni este sursa creşterii sale!

Dacă ne uităm la statul-naţiune România, ce vedem? O încremenire în proiect! Ba, mai mult, o diluare accelerată în ultimii 10 ani. O societate anomică incapabilă să se mişte, dar să evolueze! O ţară, localizată în spaţiu, dar anacronică şi atemporală, pe care, pare, că nici Apocalipsa nu o va ajunge decît peste 100 de ani, distanţa care ne separă de lumea civilizată! Lumea îşi face o retrospectivă pentru a se putea pregăti de viitorul „joc”. România dezvoltă discuţii sterile, de secol 19, la toate nivelurile administraţiei. Avem o ţară mult prea polarizată social, conform specialiştilor și a rezultatelor sondajelor de opinie. Clasa de mijloc este reprezentată de doar 3-5 procente, în timp ce ocupăm locul 2, după Rusia, în ceea ce priveşte numărul de oligarhi! Racordarea noastră cu Occidentul, spre care tindem, este ca și inexistentă: infrastructura rutieră nu există, nici după 35 de ani, iar cea feroviară este o glumă proastă: viteza medie de deplasare a mărfurilor, pe calea ferată românească este de doar… 27 km/h! După 35 de ani de bulversare a sistemului de învăţămînt, constatăm că avem o slabă calitate a educaţiei, inclusiv pe „relaţii internaţionale”, deci, nu avem specialişti care să comunice cu omologii lor de la Est de Szeged! Ne lipsesc şi studiile prospective în toate domeniile, dar „cunoaşterea” şi „expertiza”, resursele nr.1 în societatea sec.21, sînt date, sistematic, la oparte! Priviţi în jur şi veţi constata că marea majoritate a „elitei” e construită pe loialitate şi nu pe competenţă!

Este România un stat puternic? Deloc! România este generator de insecuritate, iar factorii sociali care o generează sînt: sărăcia, subdezvoltarea, mortalitatea, scăderea demografică, bolile, epidemiile, alimentaţia articficială! PRESA ESTE o vulnerabilitate, însă NU pentru că presa independentă și neplătită de statul comprador cîrcoteşte, ci pentru că, în decursul anilor, a fost PARTE la îngenunchierea poporului român, fără atitudine, sau cu o atitudine complice cu tagma jefuitorilor! Puterea Presei a pactizat cu fărădelegile Puterii Militare, Puterii Politice, Puterii Economice, Puterii Comerciale şi Puterii Societale, în loc să opună rezistenţă şi să vină cu SOLUŢII alternative, CONSTRUCŢII alternative, politice şi sociale!

Astăzi, lumea îşi face o introspecţie pentru a se pregăti de viitorul joc. Sfîrşitul unei lumi tihnite, în ultimii 35 de ani, pe putregaiul căreia, se naşte o altă lume, o altă orînduire, despre care nimeni nu poate să spună, cu exactitate, cum va arăta! Singura certitudine pe care o putem avea este lipsa de certitudine! Ce aflăm despre ţara noastră?

Privind înlăuntrul nostru naţional, lumea aşezată şi predictibilă a dispărut peste noapte, lăsînd, în locul ei, incertitudine şi frica zilei de mîine. Coeziunea socială nu mai există, solidaritatea se manifestă din cînd în cînd, cînd cuţitul ajunge la os, compasiunea apare mai rar. Trăieşti acum într-o societate destructurată, incapabilă să se opună agresiunilor interne şi externe de orice fel! România pare o ţară eşuată! Cel puţin, din punct de vedere social!

De mai mulţi ani, în articolele pe care le scriu, atrag atenţia că România este o ţară sub ocupaţie. O ţară care renunţă la propria economie, la propriul sistem de valori, pentru a îmbrăţişa cu totul alte repere. Poate foamea cu care am ieşit din comunism ne-a făcut atît de hulpavi. Poate bruiajul de neînţeles – pentru cei mai mulţi – a recesiunii şi crizelor economice, valorice, politice, de sistem etc în care ne aflăm? Cauzele recesiunii prezentate de J K Galbraith în cartea lui “Marea Prăbuşire din 1929” erau: proasta distribuţie a veniturilor, un mediu de afaceri angajat în “furtul corporatist”, o structură bancară slabă şi un dezechilibru între importuri şi exporturi. Nu spunea nimic despre parazitarea politică a economicului, a instituţiilor etc. America Marii Crize nu ştia această realitate de secol 21 din România! După 20 de ani de la schimbarea „după manual” a Regimului Ceauşescu, România a dispărut de pe harta lumii. Avem nevoie de oameni care să gîndească un nou sistem şi cert este că paradigma trebuie schimbată!

Acest malaxor istoric este prielnic revoluţiilor şi reformelor structurale profunde. Dacă mă întrebaţi pe mine „reformele profunde” clamate de Guvernul Bolojan sînt echivalente cu măzgălitul tramvaielor cu vopsea revendicate ca un mare curaj al găşculiţei de cartier de periferie! Serios vorbind, în ultimii 20 de ani, România a avut parte doar de RĂUFORME! Că ROMÂNIA NU ARE RESURSE PENTRU AFIRMAREA INDIVIDUALĂ, singura ei şansă fiind cea a obedienței! Despre PRESTIGIUL pomenit la început, nici nu mai poate fi vorba! Poate sînt total tîmpit! Cer prea mult.

SFÎRȘITUL VEACURILOR

De peste două mii de ani, popoarele așteaptă un salvator. Un Messiah, ultim pe tronul lui David, care să izbăvească noroadele, întorcînd roata istoriei. Să schimbe paradigma, cum s-ar zice astăzi. Cînd nazarineanul, încărcat, pare-se, de cunoștințe zoroastriene aduse din pribegia persană, a intrat în Regatul Cerului, cu mesajul clar politic: „Nu socotiţi că pace am venit să aduc pe pămînt; nu am venit să aduc pace, ci sabie”, kohenii Templului au știut că a sosit sfîrșitul unei lumi, ce se derula între sabath și sabath și au folosit o manipulare grosolană a mulțimii, eliberîndu-l pe Baraba! Bar- aba, în traducere fiul tatălui! Pilat le-a zis: „Pe cine vreţi să vi-l eliberez: pe Baraba sau pe Isus care se numeşte Cristos?” Dar arhiereii şi bătrînii au convins mulţimile să-l ceară pe Baraba, iar pe Isus să-l trimită la moarte. Luînd cuvîntul, guvernatorul le-a zis: „Pe care dintre cei doi vreţi să vi-l eliberez?” I-au răspuns: „Pe Baraba!” Pilat le-a zis: „Aşadar, ce să fac cu Isus, care se numeşte Cristos?” Au zis toţi: „Să fie răstignit!” El le-a spus: „Dar ce rău a făcut?” Ei însă strigau şi mai tare: „Să fie răstignit!”

O manipulare care a amînat sfîrșitul lumii Kohenilor pînă la instituționalizarea creștinismului, deși mulțimile doreau o schimbare promisă de Messiah, o izbăvire față de haosul și murdărimea lumii în care trăiau. Iisus a demascat ipocrizia scribilor şi a fariseilor, numindu-i în faţă ipocriţi: „Voi curăţaţi partea din afară a paharului şi a farfuriei, dar pe dinăuntru sînt pline de jaf şi necumpătare. Fariseu orb, curăţă mai întîi partea dinăuntru a paharului şi a farfuriei, pentru ca şi partea din afară să fie curată!” (Matei 23:25, 26).  El începe ‘să-i arunce afară pe cei care vînd şi cumpără în templu, răstoarnă mesele schimbătorilor de bani şi băncile celor care vînd porumbei; şi nu lasă pe nimeni să poarte vreo ustensilă prin templu’. Condamnîndu-i pe aceşti răufăcători, el declară: „Nu este scris: «Casa Mea va fi numită casă de rugăciune pentru toate naţiunile»? Dar voi aţi făcut din ea o peşteră de tîlhari“. — Marcu 11:15–17.

Asta, foarte pe scurt și foarte vulgar explicat!

După 2000 de ani, noroadele continuă să aștepte un Salvator. Un conducător providențial care să aducă pacea și dreptatea în rîndul celor mulți. Pentru România anului 2024, pilda ultimelor zile ale lui Hristos pe pămînt este edificatoare! Dar, nu doar România pare să alunece în Zilele din Urmă.

În Israelul de dreapta al lui Netanyahu, susținătorii războiului absolut așteaptă reclădirea celui de-al treilea Templu și întoarcerea lui Messiah! O nouă reașezare geo-politică pentru un nou secol! Pentru asta, nici un genocid nu este prea mare, nici un jurnalist ucis nu este prea mult.

Ștergerea de pe hartă a poporului palestinian se petrece într-o tăcere asurzitoare. Celelalte popoare, cuprinse de convingerea că lor nu li se poate întîmpla niciodată, au ochii, urechile și limba pline de humă. Există cîte un vaxler în fiecare comunitate care vegheză ca huma să fie mereu proaspătă. Să nu crape. Să nu pătrundă lumina, dincolo de ea. Nici vaietele prelungi sau gustul sîngelui. Ca atunci cînd dai cu gura de bordură, în copilărie. Țineți minte gustul acela ușor sărat? Mama alergă la farmacie să cumpere o cutie de vaxler. Una la șase ore! Pentru cine nu știe, vaxlerul e un benzodiazepin. Este folosit pentru tratamentul anxietatii identitar-istorice, tulburărilor anxios-depresive și a tulburărilor de panică palestiniană, pentru profilaxie și tratament în delirium tremens de negare a holocaustului și în sindromul de abstinență la alcoolicii legionari sau comuniști aflați pe axa răului suprem. E bun la toate, ce mai! Și, în curînd, varianta SLIM, va reduce și dimensiunile locative. Sigur, nu a aleșilor! Varianta de solidaritate…

Tăcerea asta asurzitoare seamănă cu liniștea dinaintea furtunii. O furtună de proporții biblice, așteptată, parcă cu nerăbdare de Occidentul democrațiilor bazate pe reguli și cel mai moral din lume! Sigur, nici Rusia nu este departe, cu al său mesianism panslavist sintetizat în Doctrina Karaganov: „Sîntem poporul care eliberează de Rău…Suntem civilizația civilizaților, meniți să unim civilizațiile între ele, cele din Marea Eurasie și cele din lumea întreagă…În acest moment, avem nevoie urgentă de o identitate națională a Statului … pe plan politic, ceea ce construim acum nu este o DEMOCRAȚIE în sensul pe care-l dă modernitatea occidentală ci o meritocrație a conducătorilor: suntem un stat în care domnește democrația  conducătorilor. Puterea trebuie să fie deținută de cei mai buni”. Ce tare!

Dincolo de ocean, Crazy Orange, cum este numit liderul de la Casa Albă, este și el pătruns de mesianismul biblic. Bombardarea Iranului va consolida statutul lui Trump ca „Alesul” lui Dumnezeu și Israelul ca națiune aleasă a sa printre mulți dintre susținătorii evanghelici albi ai președintelui, la fel de fanatici apocaliptici precum anturajul lui Bibi! Există aproape un fel de nerăbdare spirituală pentru un război în Orientul Mijlociu, mai ales printre evanghelicii albi care cred că un război va declanșa o serie de evenimente care vor duce la întoarcerea lui Isus și ascensiunea Israelului ca împlinire a profețiilor biblice.

Mulți evanghelici albi cred că biserica este obligată prin Biblie să ofere un sprijin neclintit Israelului. Ei consideră Israelul antic descris în Biblie ca fiind același cu statul Israel, creat în 1948. Trump a întărit această opinie în timpul primului său mandat, cînd a rupt decenii de politică americană cu mutarea ambasadei SUA în Israel de la Tel Aviv la Ierusalim și recunoașterea Ierusalimului drept capitală a Israelului.

Există o lungă istorie a liderilor evanghelici albi care îi îndemnă pe președinții și politicienii americani să trateze Israelul ca pe o națiune favorizată de divinitate. Mulți evanghelici albi cred că existența Israelului este o împlinire a profețiilor biblice care ar vesti întoarcerea lui Isus. Iar Trump a cîștigat sprijinul a aproximativ 8 din 10 alegători creștini evanghelici albi la alegerile prezidențiale din 2024.

Acțiunea lui Trump subliniază modul în care aceste credințe teologice nu sînt abstracte. Ele au consecințe directe, periculoase și fatale mai ales că evanghelicii albi văd conflictul Americii cu Iranul în primul rînd ca pe o bătălie spirituală generatoare de credințe conexe. O credință este că Trump este „alesul” lui Dumnezeu, salvat de la asasinarea de anul trecut pentru a face lucrarea lui Dumnezeu și a proteja Israelul! El este, pentru a împrumuta limbajul subculturii evanghelice, uns „pentru o vreme ca aceasta”.

Această credință se reflectă într-un mesaj text către Trump de la Mike Huckabee, proeminentul evanghelic și fost guvernator al statului Arkansas, care a fost numit de Trump ambasador al SUA în Israel. În textul distribuit de Trump, Huckabee a făcut aluzie la cele două tentative de asasinat cărora Trump le-a supraviețuit anul trecut, spunînd că Dumnezeu l-a cruțat „să fie cel mai important președinte dintr-un secol – poate vreodată”. El a adăugat: „Am încredere în instinctele tale”, pentru că „cred că auzi din ceruri” și că „Nu ai căutat acest moment. Acest moment te-a căutat pe TINE!”.

Mulți critici ai Iranului spun că este o teocrație care reduce lumea la o ciocnire între bine și rău și a cărui politică externă este condusă de mituri religioase apocaliptice, ignorînd cu bună știință viziunile din propria ogradă. Din nou, dubla măsură care a devenit regulă existențială pentru Occidentul bazat pe reguli și care a înfuriat, pînă la BRICS, țările foste colonizate de supremația albilor.

Competiția dintre Washington și Beijing merge înainte, cu sau fără un Messiah. Aruncînd o privire succintă pe harta geopolitică a lumii, observăm că redefinirea sferelor de influență este doar la început. Statele Unite sînt prezente în cele două Americi, între liniile mediane ale Atlanticului – inclusiv Groenlanda – și Pacificului, cu minimă extensie spre Australia, Filipine și din rațiuni particulare, spre Taiwan și Japonia. Sfera chineză cuprinde Asia de sud-est cu extensie spre Africa, dar și spre Europa, prin Asia Centrală și Caucaz (Drumul Mătăsii). India vrea să-și adjudece regiunea adiacentă Oceanului Indian, fiind încurajată să înfrunte China, deja instalată, în Africa de vest. Sfera Rusiei se extinde spre Asia centrală – unde este aspru concurată de China – Caucaz și Ukraina. Venirea lui Trump la Casa Albă și prietenia lui cu Benjamin Netanyahu readuc Orientul Mijlociu în pragul exploziei totale. Iranul este cheia OM și scena ciocnirii celor două blocuri: Occidentul și BRICS. China emite pretenții și în această regiune, ca de altfel și Turcia – alt actor secundar – care și-a îndreptat privirea spre Syria, Africa de nord și de vest. Sfera de influență a Uniunii Europene nu depășește granițele sale, care ar cuprinde și statele balcanice candidate.

Aceste crize globale în plină expansiune sînt rezultatul unor schimbări tectonice în actuala ordine mondială, care a fost fondată, în esență, pe dominația de cinci sute de ani a Occidentului, bazată în mare parte pe superioritatea sa militară. Pe această bază, au început să colonizeze restul lumii, suprimînd și chiar distrugînd unele civilizații, extrăgând mai întîi o rentă colonială, apoi una neocolonială. Dar această fundație a început să fie subminată de fosta comunismul sovietic, prezentat ca o nouă forță messianică menită să elibereze noroadele de asuprirea istorică. Și, uneori, chiar a reușit!  

Timp de mai bine de 30 de ani, trei teorii au marcat evoluţia lumii. Teoria sfîrşitului istoriei, teoria conflictului civilizaţional şi teoria valurilor schimbărilor politice prin revoluții colorate. Războiul Rece a fost o înfruntare a două mari puteri cu o abordare diferită politică, economică şi geopolitică. Puterea thalassocratică americană a învins puterea telurocratică rusă, ambele cu o insaţiabilă foame de spaţiu. Thalassocraţia era o lume a Vestului, a liberalismului, a schimbului comercial, a capitalismului, o lume atlantică, o putere maritimă prin excelenţă. Telurocraţia era o lume a Estului, o lume închisă, plină de întinderi enorme de spaţiu, o lume terestră, spirituală. Aceste concepţii au modelat lumea şi continuă să o modeleze.

Noile puteri sînt în căutare de modele economice, politice, geopolitice. Sînt puteri ce îşi caută un rol în arhitectura globală de securitate. Thalassocratice sau telurocratice sînt puteri cu resurse uriaşe, dar cu o insuficientă capacitate de a raţiona poziţia lor. Sînt puteri intermediare, emergente. Statele BRICS însumează 40% din populaţia lumii şi 25% din puterea economică. Teritoriul statelor BRICS este de 38 de milioane de kilometri pătraţi. Impactul fiecărui stat membru este diferit pe scena globală. Brazilia, Rusia, India, China şi Africa de Sud au resurse, o economie şi o industrializare dezvoltate în mod diferit. Totuşi, cele mai importante state BRICS sînt China şi India.

Noul mediu de securitate este eterogen şi greu de descris. Viitorul securităţii globale este dependent de schimbările majore la nivel sistemic. Noile paradigme ale mediului internaţional de securitate vor fi influenţate de poziţia statelor emergente. Starea de anarhie a sistemului internaţional, similar celei din Templul de acum 2000 de ani, va fi paradigma după care se va conduce lumea. Neorealismul agresiv va fi principalul curent de gîndire în relaţiile internaţionale. Va exista un nou echilibru al terorii. Va fi o lume a războiului! Această lume va dezvolta şi o competiţiei permanentă pentru hrană, apă, energie şi alte resurse dar şi a conflictului pentru dominare. Pentru putere! De fapt, esența relațiilor internaționale este despre putere și echilibrul puterii.

După ce timp de 10 ani Despot Vodă ne-a sufocat ca națiune, în toamna anului trecut l-am eliberat pe Baraba! Întrebarea este: unde se află România, ca tînăr stat pe harta Europei? Unde am fost întotdeauna: în mijlocul unui joc de putere global! La începutul anului, la Davos, harta riscurilor arată că România e posibil să fie antrenată într-un conflict armat. Nu a fost, însă, trimis nimeni de la București să vorbească acolo despre primejdiile regiunii și ale țării. Pentru România, principalele cinci riscuri prezentate în Global Risks Report, publicația Forumului Economic de la Davos, sînt extrem de grave și o vulnerabilizează extrem în situațiile prezentate mai sus: 1) un conflict armat (între state, un război purtat indirect, o lovitură de stat etc); 2) declin economic (recesiune, stagnare); 3) inflație; 4) sănătate precară și scăderea bunăstării; 5) datorie publică prea mare. Starea de spirit a României actuale este dominată de trei paradigme: paradigma neoliberală, paradigma „socială” şi paradigma nemulţumirii neputincioase care așteaptă un conducător providențial. Pe care să-l crucifice iar și iar, ca apoi să poată plînge de propria suferință, într-o jale perpetuă de sfîrșit de lume.

Medicul lui Netanyahu numit consilier de premierul Bolojan

BMTF, 1 iul – Dr. Herman Berkovits, medicul personal al prim-ministrului israelian Benjamin Netanyahu, a fost numit consilier onorific de catre premierul Ilie Bolojan, scrie presa de la București.

Originar din Târgu Lăpuș și absolvent al Facultății de Medicină din Cluj, Dr. Berkovits este una dintre cele mai respectate figuri medicale din Israel. Medicul a plecat în Israel în 1975, după ce și-a făcut rezidențiatul în spitalele din Maramureș și Suceava. Berkovits a devenit un nume important în medicina internațională, fiind și consilier pe sănătate pentru lideri politici din Israel.

Numirea vine într-un moment în care România caută să-și recredibilizeze poziția externă, iar legăturile diplomatice, economice și strategice cu Israelul sînt în centrul unor discuții importante privind securitatea, sănătatea și inovația.

OPINIE PE DOS

Nu că ar interesa pe cineva, poate doar pe cei care lipesc cu sîrg etichete și visează la un spațiu septic, fără opinii contrare înghesuite rapid în pușcării – nu e o figură de stil, e o recomandare găzduită de un ziar pretins Quality – dar eu scriu, să rămînă. Dacă mă poziționez eu greșit în raport cu principiile în care am fost educat și în care cred, îmi cer scuze anticipat. Nu e din rea credință, nu sînt în solda nici unei entități capabilă să-mi deverseze fluxuri constante de ruble, dolari sau criptomonede. Nu cred în ideologii, în soluții miraculoase, în lideri sau formațiuni care se sacrifică pentru binele comun și bunăstarea societății. Nu cred în apariția peste noapte a lui Mesia izbăvitorul și nici în șansa de a reuși prin forțe proprii nu cred. Nu mă droghez, nu sînt pe medicamente, nu consum alcool. Asta înseamnă că, dacă discursul – dezlînat și incoerent cîteodată – nu este corect politic, iar observatorii vigilenți ai Lumii Bune și Noi se revoltă, sînt bolnav și nu îmi dau seama de asta. Sigur, procurorii pot cere o expertiză psihiatrică pentru ca tribunalul poporului imaculat să hotărască internarea forțată și tratament de specialitate. Sau, evident, pot fi ignorat, iar algoritmii vor face restul. Vor îngropa în uitare și irelevanță acest text (și altele!).

Sigur, analismul este rudă de gradul întîi cu părerologia. Ambele sînt despre vorbe ( emoții!). El, analismul, este ghidat de interesele fiecărui curent căruia i se supune, care te adoptă și te face mare, cunoscut și solvabil, frecventabil din punct de vedere internațional. Lumea bună are păreri bune. Lumea nebună, narațiuni toxice. Din cînd în cînd, lumea se schimbă. Nu și nelumea! Dar, jurnalismul este despre FAPTE nu despre vorbe. Despre ADEVĂR – spun că mai multe adevăruri tactice formează un adevăr strategic – care este supărător și de neacceptat. În ultimul timp, constat că jurnalismul și analismul sînt în confruntare deschisă. Faptele sînt îngropate de vorbe, adevărul este ascuns, distorsionat și înlocuit. Noile tehnologii favorizează acest efort.

Am să scriu cîteva rînduri despre cazurile României și Republicii Moldova care sînt emblematice, din punctul meu de vedere și despre care, cîndva, se va învăța la școală.

În 20 ianuarie 2014, revista intelectualilor, docenților, universitarilor imaculați, 22, publica un PROTEST al JURNALIŞTILOR împotriva practicilor DEGRADANTE din presă, semnat de 583 de jurnaliști și creatori de conținut și de 7 organizații de presă și civice. Dincolo de convingerile politice şi ideologice diferite, considerăm că standardele jurnalistice, informarea corectă şi binele public trebuie apărate şi în jurul acestor valori trebuie să ne solidarizăm. De aceea, ne simţim obligaţi să luăm poziţie faţă de grava deteriorare a bunelor practici jurnalistice şi să protestăm public faţă de încălcarea acestora. Constatăm profund revoltaţi că încălcarea flagrantă a Codului Deontologic, insulta, calomnia, minciuna, manipularea şi, în general, sfidarea normelor etice au devenit o practică obişnuită. Afectarea gravă a demnităţii şi a imaginii publice, terfelirea reputaţiei profesionale în cazul unor importante personalităţi ale vieţii culturale, inclusiv al unor jurnalişti, au depăşit orice limite. Injuriile, montajele denigratoare, intruziunea în viaţa privată, violenţa de limbaj, trivialitatea şi falsificarea cu premeditare a adevărului sunt practici incalificabile. Considerăm că ele decredibilizează întreaga breaslă şi trebuie să înceteze. A fost, cred, ultimul semnal de sănătate al jurnalismului românesc. Astăzi, polarizarea, frica și auto-cenzura reprezintă caraactyeristicile definitorii ale breslei din care, încă, fac parte.

Sigur, presa nu poate fi mai bună decît politicul și decît societatea. Iar societatea vrea povești de succes, simple, cu acțiune, cu băieți buni și băieți răi. Iată de ce, profesioniștii din spatele realității au promovat scenariul în care am fost distribuiți în ultimii ani, cînd votul a devinit o extensie a propagandei de stat și a fricii inoculate de mass-media. Acest lucru a creeat o narațiune convenabilă reluată în buclă: orice rezultat care contrazice interesele oficiale poate fi pus pe seama Kremlinului – un dispozitiv retoric folosit atît pentru a delegitima candidații opoziției, cît și pentru a justifica măsuri excepționale. Acesta fiind prefabricatul, el a fost rostogolit în întreaga mass-media, pe platforme etc astfel încît atunci cînd candidații anti-establishment utilizează aceste platforme, apare un val de acuzații – de la fraudă la finanțare ilicită și manipulare algoritmică care, se pierd odată ce jocul este rezolvat. Faptele sînt îngropate în vorbe, iar vorba (verba)… volant!  Ceea ce rămîne este o democrație tutelară, în care cetățenii votează, dar nu decid. Instituțiile există, dar servesc unei alte agende. Candidații au voie să existe doar atîta timp cît nu contestă consensul transnațional, cam ca în Iran. Procesul electoral este păstrat ca formă — dar golit de substanță. Cazul României avertizează că viitorul democrației în Europa depinde din ce în ce mai puțin de alegători și din ce în ce mai mult de algoritmi, comisari de la Bruxelles și serviciile de informații. Alegătorii din diaspora par să fie elementul cheie, necontorizat de opinia publică și supus intereselor geopolitice. Moldova a pus președinte la București. Cam ca în 1859! Respingerea de către Moldova a lui Simion, în beneficiul lui Dan, subliniază tensiunea dintre naționalismul românesc și suveranitatea moldovenească –  instrumentalizată de elitele transnaționale pentru a discredita proiectele de reunificare.

De altfel, din perioada Epocii Băsescu, Republica Moldova joacă un rol important pentru politica românească și nu unul benefic, mai degrabă de supraveghere și control. Astăzi, pe ambele maluri ale Prutului cresc și înfloresc aceleași narative ce par ale unui singur autor.

Puterea din Republica Moldova reclamă că este ținta unei campanii de destabilizare orchestrată din Rusia. Pentru a face acuzația mai bizară, se presupune că în acest scop Rusia folosește, pe lîngă eternul Șor, Găgăuzia și Transnistria  și cetățeni din Serbia, Bosnia – Herțegovina, Muntenegru și Belarus. Regimul Zelensky de la Kiev susține că serviciile sale de informații au descoperit detaliile „complotului rusesc” și că a transmis informații relevante colegilor din Republica Moldova. O verificare rapidă a informațiilor conexe disponibile pe internet despre presupusele tentative de destabilizare a Republicii Moldova relevă o listă lungă de articole publicate în ultimii doi ani, toate îndreptate în aceeași direcție și care a indus o paranoia de „destabilizare” reclamată, în special de președinta acestei țări artificiale care este o combinație incongruentă de componente etnice rusești și române, unite într-o uniune politică dictată nu de alegere, ci de circumstanțe geopolitice.

Dintre numeroasele comploturi de destabilizare și scenarii subversive despre care se presupune că au fost încercate sau jucate efectiv în Moldova, nici unul nu a depășit faza afirmațiilor simple și nici unul nu a ajuns vreodată, în instanță, să fie prezentate dovezi plauzibile pentru pentru acuzațiile publice. Invocarea de-a lungul anilor a unei varietăți de amenințări la adresa securității Moldovei prezintă caracteristicile revelatoare ale unui Psyop. Regimul din Moldova condus Maia Sandu, este într-adevăr instabil, dar asta se datorează incapacității Guvernului PAS de a rezolva problemele sociale și etnice ale țării, nu din cauza ingerinței Rusiei.

Poziția geografică a Moldovei o face importantă pentru NATO și UE în înaintarea lor către Est (ca bază logistică pentru susținerea și aprovizionarea regimului din Ukraina) și o Transnistrie care controlează și dinamitează România. Cu toate acestea, populația moldovenească este sceptică față de orientarea pro-occidentală a elitei politice cumpărate și corupte, un fenomen evidențiat și în România vecină,  iar amenințarea străină inventată menține populația și presa permanent distrase de la agenda reală derulată în spate.  

Am spus-o eu, pentru că nu am auzit/văzut/citit într-o astfel de cheie narațiunile care ne bîntuie în ultimul timp. Cum nu am auzit/văzut/citit, nici măcar în elitistul 22, ca breasla mea să ia atitudine în fața valului consecvent de ucidere a jurnaliștilor în Fîșia Gaza, care acoperă genocidul și crimele de război îndreptate împotriva unei populații trăitoare în cea mai mare închisoare în aer liber din lume!

Dar, Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România demarează seria de colocvii intitulate „Jurnalismul față în față cu dezinformarea”. „Asistăm la valuri de atacuri informaționale în toate segmentele societății. Ca jurnaliști, avem obligația de a găsi metode de contracarare a acestui fenomen”, a menționat Adrian Fulea, în ultima ședință a Comitetului Director al celei mai importante uniuni profesionale. Aceste serii de manifestări vor pune laolaltă deopotrivă organismele media publice și private, specialiști și instituții cu atribuții în domeniul combaterii știrilor false: „Jurnaliștii trebuie să se specializeze în verificarea faptelor”. Ca urmare, UZPR va organiza, pe 10 iunie, la Sala Radio, un prim eveniment-dezbatere, la care și-au anunțat participarea specialiști de la Ministerul Apărării Naționale, Ministerul Afacerilor Interne, Direcției Naționale de Securitate Cibernetică.

Ce aș spune eu la o astfel de întîlnire despre combaterea fake-news? Nimic despre promovarea fricii și a narațiunilor PsyOps.

Stimați colegi,

Să-mi fie iertat punctul de vedere, dar el aparține unui jurnalist din provincie care nu are acces direct la mesele puterilor legislative și executive din Capitală. De aceea, privirea este din… celaltă parte, dacă știți la ce se referă DILEMA CÎINELUI, de la firul ierbii, ca să mă exprim mai plastic.

În această bătălie a jurnalistului cu fake-news-ul, prezentată în ultimii ani ca un fel de luptă a Sf. Gheorghe cu Balaurul, de la noi, două ar fi problemele majore identificate.

În urmă cu 37 de ani, cînd am intrat eu în această lume extraordinară a jurnalismului, am descoperit o butadă care, de atunci, m-a călăuzit în fiecare zi: JURNALIȘTII SÎNT LOIALI NU STATELOR, CI CETĂȚENILOR LOR! Am tradus aceasta ca pe menirea de bază a profesiei mele, aceea de a fi în serviciul publicului cititor, privitor sau ascultător. Am fost cureaua de transmisie între cetățean și Puterea căreia nu-i puteau fi adresate direct întrebări. Și puneam întrebări. De fapt, meseria noastră este în primul rînd de a pune întrebări pînă primești un răspuns mulțumitor. Și un răspuns mulțumitor îl primești atunci cînd verifici aceste răspunsuri pentru a putea raporta publicului DE CE se întîmplă un anumit lucru.

Aici este prima problemă: de la pandemie încoace, jurnaliștii nu mai pun întrebări! Din diverse motive… dar unul dintre ele îl reprezintă frica de a nu fi etichetați. Așa că, se mulțumesc cu răspunsuri și declarații din conferințele de presă, transformate în subiect de știre, deși, acestea reprezentau, pînă nu cu mult timp în urmă, doar instrumente de lucru și nu suviecte în sine. Accentul s-a mutat pe declarații și opinii în detrimentul faptelor. Declarațiile și opiniile sînt emoționale și, știm foarte bine, emoțiile întunecă rațiunea.

Sigur, chiar un fost locatar la Cotroceni, ne îndemna să ne informăm din surse oficiale. Un alt adevăr după care jurnalismul se ghidează cel puțin de la Războiul din Vietnam încoace este că TOATE GUVERNELE MINT! Și atunci, sursele oficiale sînt, sau nu de încredere? În „Învățăturile lui Mahomed”, un fel de Catehism al Islamului, se spune: „Crede în Allah, dar leagă-ți cămila”. Eu traduc prin obligația de a verifica obligatoriu aceste informații oficiale!

Sigur că aceste informații, comunicate oficiale și buletine de presă sînt, de multe ori redactate jurnalistic, sînt însoțite de imagini, de back-ground, gata de a fi puse în pagină de redacțiile care suferă de lipsă de finanțare și, deci au deficit de personal. Astăzi mai mulți jurnaliști lucrează în PR și comunicare instituțională decît în redacții. Și aceasta este a doua problemă majoră cu care ne confruntăm în lupta noastră împotriva fake-news și a manipulărilor.

Ca un rezumat, lupta jurnalistului cu falsul, dezinformarea și manipularea este o luptă pentru recîștigarea credibilității în ochii publicului, în slujba căruia trudim.

Am putea începe prin renunțarea la partizanat în timpul dezbaterilor. Sigur, toți analiștii invitați sînt tributari și datori, nu unor școli de gîndire, ci unor curente și exponenților de seamă ale acestora care în diferite conferințe internaționale și alte astfel de întîlniri le oferă posibilitatea gînditorilor noștri autohtoni să-și expună părerile în marja curentului adoptat. Jurnaliștii și moderatorii, aflați în serviciul publicului, nu ar trebui să urmeze aceeași rețetă.

Apoi, ar mai fi falia (prăpastia) între educația universitară și lumea reală. De la capătul țării pare că tot mai mult se învață DESPRE profesie și nu profesia. Se pune accentul pe relația cu AI și nu cu publicul. Se învață cum să scrii PENTRU AI (pentru a fi indexat, monitorizat, citat etc) – dialogul cu mașina, curs apărut odată cu telegraful, este altceva, și nu cum să scrii pentru publicul tău.

Toate acestea, alungă cititorii de la  jurnalismul profesionist direct în brațele creatorilor de fake-news, oameni care știu exact cum gîndește un anumit președinte și ce are în cap un altul, ce s-a discutat într-o discuție confidențială și cît de cald a fost un dialog telefonic privat. Sau în brațele relațiilor publice și influencerilor.

Jurnalismul nu trebuie să se reinventeze pentru a birui în bătălia cu balaurul dezinformării, ci trebuie să se întoarcă la bun simț, la obișnuința de a pune întrebări și la căutarea adevărului. Care, sigur, este relativ/personal/segvențial dar tot mai bun decît o minciună. Fake-news-ul există în presă de pe vremea lui Pullizer. Nu l-a inventat nici Putin, nici Macron, cu atît mai puțin Maia Sandu!

CRIZE SIMULTANE LA GURILE DUNĂRII

Jurnaliștii sînt loiali NU statelor, ci cetățenilor lor!

BMTF, 19 mai – Milton Friedman, marele guru al mişcării „unfettered capitalism”, creditat cu scrierea caietului de sarcini pentru economia contemporană, hipermobilă şi globală, îl cita des pe Machiavelli, potrivit căruia toate rănile trebuie provocate simultan, dacă vrei ca schimbarea aşteptată să se producă. Numai o criză – reală sau percepută ca atare – poate produce schimbări reale. Dezastrele naturale, catastrofele sanitare sau turbulenţele politice permit guvernelor şi multinaţionalelor să profite de şocul în care se află populaţia şi să implementeze politici avantajoase pentru marile corporaţii.

Esenţială, în toată această mişcare oportunistă este viteza de reacţie, pentru a impune o schimbare rapidă şi ireversibilă înainte ca societatea aflată sub imperiul acestei crize să revină la „tirania statu-quo-ului”. Potrivit teoreticienilor neoconservatori, adepţi ai lui Papa Milty, o administraţie are la dispoziţie între şase şi nouă luni în care să poată realiza schimbări majore; în cazul în care va pierde oportunitatea de a acţiona decisiv în această perioadă, ea nu va mai avea o a doua şansă în acest sens.

Şocul şi Evlavia sînt acţiuni care creează teamă, pericole şi distrugere pe o scară inimaginabilă pentru oamenii obişnuiţi, de aceea, exploatarea acestora poate trasa liniile de frontieră geopolitică sau corporatistă pură.

Referindu-mă la România de astăzi, asupra noastră s-a abătut, simultan, o sumă de crize machiavellice, atît Ţara, cît şi Naţiunea aflîndu-se la o răscruce fără sens giratoriu. Am avut de ales între drumul care duce la dispariţia noastră din istorie, sau poteca abruptă a reclădirii naţionale. Nicușor Dan a obținut 55% din voturile cetățenilor din Reșița, dar George Simion a cîștigat județul cu 57%. Reșițenii i-au acordat încrederea lui Nicușor Dan. Municipiul reședință de județ și-a pus încrederea în primarul Bucureștiului. Candidatul a cîștigat și la Văliug (54.38%), Brebu Nou (72,41), Ezeriș (50,28 la 4 voturi diferență!) și Dalboșet (61%).

În România momentului actual se poate vorbi de o criză care este mai mult decît politică, în care fostul locatar de la Cotroceni a tăiat juliene întraga clasă politică aflată în parlament! Pe de o parte. Pe de altă parte, criza politică românească este, de fapt, mult mai profundă, ea manifestîndu-se prin lipsa unei alternative reale la actuala aşa-zis elită conducătoare. Bazinul de selecţie este gol! Atît ideologic, cît, mai ales, uman! Iar criza de încredere în identitatea proprie ne arată clar că dacă ești naționalist, suveranist și nu iubești Ukraina, ai mari șanse să fi exilat în propria istorie.

Criza medicală, scoasă în evidență de COVID-19, scăpată în pruni în ţara noastră, este strîns legată de criza politică, dar şi de criza de încredere şi chiar de una de… coeziune naţională. Un mix 3 în unu, fatal! Un sistem medical extrem de politizat, reforme aplicate în avantajul corporaţiilor, tratamente la limita de jos a umanului, manipularea şi dezinformarea conspiraţionistă grosiere practicate în ultimii ani, toate acestea au tarat încrederea în efortul medical. Acum că ne-am (neam) resetat, cred că este momentul ca politicul să facă un pas în spate, o perioadă de timp, şi să lase specialiştii să încerce să rezolve criza sanitară!

Criza energetică în care ne-a aruncat lipsa unei politici externe coerente şi Olimpiada vînzării de ţară este acută şi, din păcate, pentru noi, fără leac. TOATE reţelele energetice construite în ultimii ani OCOLESC România!!! Sîntem pămîntul nimănui, terenul de joacă al tuturor! Ea este mai puternică decît criza economică şi criza alimentară, cele două conturîndu-se cu tuşele groase ale scumpirilor excesive ale materialelor de construcţii şi decalajele scandaloase între exportul de materie primă agricolă şi importul de produse finite alimentare.

Despre criza constituţională, nu vreau să scriu. Constituţia este călcată în picioare de ani de zile. Ni se pare deja firesc. Nu ne afectează! Curtea Constituțională veghează la încălcarea corectă a Constituției! Evident, nu sîntem polonezi! Dar despre faptul că România este captivă a unor jocuri geopolitice la scară regională și globală care o lasă cu tot mai puțini aliați de încredere și cu tot mai mulți adversari, în condițiile în care pierderile de suveranitate sînt enorme și lipsite de compensație, voi scrie cîteva rînduri. Sigur, am amintit deja, absenţa unei politici externe naţionale, aflată în apanajul trădătorului de la Cotroceni grof de Sibiu, reprezintă una dintre cauzele precarităţii situaţiei de astăzi în care am devenit pămîntul nimănui şi terenul de joacă al tuturor! Cei puţini, care vor dori să privească înapoi, în istorie, vor vedea că Franţa a sprijinit crearea României mari. Încă de pe vremea lui Cuza (Unirea Principatelor) ca o contrapondere la ascensiunea Imperiului Ţarist. Istoria se repetă, în buclă, şi Franţa se întoarce la Gurile Dunării pentru că cine stăpîneşte Gurile Dunării stăpîneşte Europa şi pune presiune pe Crimeea cam ca înainte de 1853.

Aşa putem traduce că România este coaptă pentru o guvernare progresisto-globalistă-macroniană sau, cel puțin, adusă în cvasi imposibilitatea de a se opune la instalarea unei asemenea guvernări, de prin 2021. Poate fi o explicaţie pentru sceneta jucată în ultimele luni. Sigur, este de presupus că Rusia nu are motive să fie încîntată de implantarea soroșismului- macronian în vecinătatea sa apropiată.

Dar, astea sînt deja aberaţii regionale. Omul de rînd așteaptă noua criză ce se va abate asupra lui și puțin îi pasă de cine stăpînește Gurile Dunării.

DNA și NCIS anchetă în România atîta timp cît va fi necesar

BMTF, 25 feb – Procurorii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție – Secția de combatere a infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție au dispus urmărirea penală față de S.C. GLOBAL DEFENSE LOGISTICS S.R.L., pentru comiterea infracțiunii de dare de mită în formă continuată, în legătură cu un funcționar al unui stat străin și față de două persoane fizice, pentru comiterea infracțiunii de complicitate la dare de mită în formă continuată, se transmite într-un comunicat.

În ordonanța procurorilor se arată că, în cursul lunii anului 2024, suspecta S.C. Global Defense Logistics S.R.L., prin intermediul asociatului său, ar fi promis unui funcționar din cadrul unei organizații internaționale, remiterea unor sume de bani de peste 200.000 de dolari, pentru facilitarea obținerii de către firma din România menționată anterior a unui contract de servicii de administrație portuară tip husbanding privind alimentarea cu combustibil a navelor, în valoare de peste 9.000.000 de euro.

Ulterior, la datele de 12 iulie 2024 și 09 octombrie 2024, suspecta S.C. Global Defense Logistics S.R.L. prin reprezentantul său, cetățean grec, în timp ce se aflau pe teritoriul altui stat, ar fi dat funcționarului public străin din cadrul respectivei organizații internaționale suma totală de 100.000 de euro cu titlul de mită, în schimbul asistenței acestuia în ceea ce privește contractele încheiate de societatea comercială.

La data de 29 ianuarie 2025, suspecta S.C. Global Defense Logistics S.R.L. prin reprezentantul său, cetățean grec, în timp ce se aflau în incinta unui restaurant din cadrul unui hotel din județul Ilfov, ar fi dat funcționarului public străin din cadrul respectivei organizații internaționale, suma de 30.000 de euro în numerar, bani care nu i se cuveneau, în legătură cu îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau în legătură cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri, privind asigurarea asistenței acestuia în ceea ce privește contractele societății comerciale menționate anterior cu organizația internațională respectivă.

Aceste demersuri ar fi fost de natură să îi procure persoanei juridice SC Global Defense Logistics SRL, bani sau alte foloase și să îi menţină avantajele în legătură cu desfăşurarea de operaţiuni economice internaţionale în cadrul contractelor încheiate.

În acest context, persoana juridică S.C. Global Defense Logistics S.R.L. ar fi beneficiat de ajutorul celorlalți doi suspecți, unul dintre ei fiind asociat în cadrul societății iar cel de-al doilea fiind împuternicit pe conturile bancare ale firmei, existând suspiciunea rezonabilă că sumele de bani menționate anterior ar fi fost remise cu ajutorul ultimilor doi suspecți.

În prezentul dosar, procurorii anticorupție în colaborare cu procurori din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și cu investigatori din cadrul Departamentului Apărării al Statelor Unite ale Americii – Serviciul de Investigații Penale al Apărării (D.C.I.S.) și Serviciul Naval de Investigații Penale (N.C.I.S.) desfășoară cercetări în vederea documentării unor infracțiuni de dare de mită presupus a fi comise asupra unor funcționari din cadrul unei organizații internaționale.

OBICEIURI ORTODOXE: CÎND SE DĂ POMANA ÎNAPOI

BMTF, 24 feb – De Dragobete, o parte dintre liderii europeni vor fi prezenți la Kiev, pentru a marca, alături de Zelensky, trei ani de la începerea războiului. Prilej bun de a-și reafirma sprijinul total în favoarea unei ”păci juste”. O pace care, în opinia globaliștilor, s-ar traduce prin retragerea trupelor lui Putin din teritoriile ocupate, plata despăgubirilor de război, reconstrucția țării și judecarea (și, eventual) execuția ritualică a lui Vladimir Putin. Deocamdată, Zelensky a lăsat să se înțeleagă că se mulțumește și cu activele înghețate ale Rusiei în străinătate…

Revista Politico anunță că Europa pregătește un mega-pachet de ajutor militar și financiar, estimat la 20 de miliarde de euro – în plus față de banii livrați lună de lună, prin acorduri deja parafate. Și fără a lua în calcul opoziția unor țări ca Ungaria și Slovacia!  Vor fi contribuții individuale și benevole ale statelor membre, după cum a dat asigurări șefa diplomației europene, baltica Kaja Kallas, că doar există acorduri bilaterale semnate de țările europene prin care se angajează să sprijine Ukriaina atît timp cît este nevoie. Un astfel de acord a fost semnat de Klaus Iohannis, la Bulboaca, dar nu a fost ratificat de parlamentul de la București! Deci, pe persoană fizică!

Cu un astfel de ”pachet” substanțial și cu promisiunea unui sprijin continuu, de lungă durată, independent de poziția Casei Albe, liderii europeni duc mai departe proiectul globalist de a secătui Rusia de puteri. Un război tip Afghaniostan, de lungă durată, din care Rusia să iasă lipsită de vlagă militară și economică și, eventual, fără Vladimir Putin la Kremlin! Asta înseamnă, de fapt atît timp cît va fi necesar! Nu e vorba nicidecum de vreo victorie militară a Kievului, cu atît mai puțin de recuperarea teritoriului pierdut în ultimii 11 ani!

Cu riscul major de a-și pune-n cap proprii cetățeni, de a rupe bunele relații cu Washingtonul și de a accentua gravele probleme economice din UE, Macron și Starmer se prefac că înțeleg implicațiile gestului lor, mizînd și pe sprijinul Germaniei care dobîndește, în urma alegerilor, un nou guvern de coaliție CDU-SPD, fără Verzi, de data aceasta.   

Deloc întîmplător, mass-media globalistă tocmai a fost prezentă la o conferință de presă a liderului maxim de la Kiew (acolo unde România, prin TVR a fost din nou ignorată și umilită de partenerul care a dat nenumărate semnale că nu discută cu servitorii, ci direct cu stăpînul casei!) unde s-a spus cu subiect și predicat că banii dați pentru războiul din Ukraina, rămîn dați! Așa a fost înțelegerea! Erau granturi, adică, POMANĂ! Pomana nu se dă înapoi (100 de miliarde, zice Zelensky)! Rupîndu-se de Biserica Ortodoxă, chiar evreu fiind, liderul de la Kiew uită că în tradiția strămoșească a acestor locuri, POMANA SE DĂ ÎNAPOI! Atunci cînd bați chiar tu la porțile istoriei… mai pe înțelesul tuturor, atunci cînd părăsești scena! Dispari! Dai colțul! O mierlești! Te dai cu cracii-n sus etc. Neînțelegerea cu Trump pe sume nu este deloc întîmplătoare. Cred că nu vorbesc de aceeiași bani. Trump zice că sînt 350 de miliarde de dolari băgați de americani în Ukraina, pe care-i vrea înapoi. Zelensky zice că numai 100 de miliarde! Probabil, celelalte 250 de miliarde reprezentau comisioane personale și nu poți să te atingi de ei! Am negociat personal cu Biden (cel autograțiat preventiv!), zice Zelensky! De ce vrea Trump banii înapoi și negociază? Simplu! Din două motive. Unu. Pentru că nu cred că cineva cu mintea întreagă și-a imagionat că acest război e pe gratis. Doi. Investitorilor (în război!) l-i s-a promis un cîștig, habar nu am în ce procente, care nu a mai venit, iar acum băieții își vor investiția înapoi. Adică, toată! 100+250=350 de miliarde! Sigur, faptul că Zelensky a promis inițial, în cadrul primei variante de negociere, accesul Occidentului colectiv la bogățiile Ukrainei, este deja un fapt uitat și nimeni nu mai vorbește, accentul mutîndu-se pe Trump cel fără scrupule. Iar faptul că în Ukraina vor plăti și copiii copiiilor această aventură cu Nuland cockies chiar nu interesează pe nimeni!

Sigur, la noi e de domeniul fantasticului și nu se întîmplă. La ei, da! Noul șef al FBI are ca temă prioritară de control și anchetă furturile și delapidările masive de bani publici americani care au curs oficial către Ukraina și faptic prin conturi de mafioți politico – oengiști europeni, inclusiv români, ruși și ukraineni. De asemenea, trebuie să afle unde sînt armele și căror teroriști li s-au vîndut după ce au fost furate și dosite. Asta se întîmplă zilel acestea în România! Nu poate nimeni să nege! Despre traficul de arme, furate din… POMANĂ și re-vîndute se știe de luni de zile! Vă amintiți de un avion cargo, sîrbesc, prăbușit în Grecia… Bibi Netanyahu știe cel mai bine! Și Trump! Mult prea concentrați pe astfel de… giumbușlucuri, oficialii de la București s-au șters la fund cu angajamentele față de NATO. Nu mai vorbesc de cele față de poporul român!

Ultimii 10 ani de domnie KlausIohanniană au scufundat România în mlaștina subdezvoltării, a irelevanței și penibilului. România a căzut zece poziții în clasamentul realizat pentru anul 2025 de publicația specializată în apărare Global Firepower, care realizează anual topul celor mai puternice armate din lume în funcție de mai mulți indicatori. În prezent, România se află pe locul 51 din 145, scriu chiar globaliștii de la Digi24! Clasamentul GFP este determinat de potențialul militar al națiunilor indexînd capabilitățile forțele terestre, aeriene și navale. Numărul de militari, echipamentul, resursele naturale, puterea economică și financiară, toate sînt incorporate în peste 60 de factori de analiză care determină topul final”, scrie site-ul de analiză militară. Conform Indexului Global Firepower, România a căzut în ultimul an cu 10 poziții în acest clasament. În 2024, țara noastră se situa pe locul 41 din 145, acum se află pe 51 din 145. De asemenea, în 2024 România se afla pe locul 11 în topul țărilor din Europa și 14 în NATO. Și toate acestea, în timp ce Gruparea Iohannis, care s-a angajat că sprijină războiul pînă la capăt, trîmbița creșterea procentului din PIB pentru înarmare. Sigur, sîntem pe locul 3 în lume!!!!! La achiziția directă de armament, dar nu avem o fabrică de pulbere, indusytria noastră de armament e un morman de fiare vechi deși ne putem lăuda cu multe în domeniu! Asta se numește trădare de patrie și nu FBI-ul este chemat să stabilească asta!

Cei cărora le pasă, sau, cel puțin, se bat cu cărămida în piept că le pasă, că au competențe în domeniu, expertiză (nu vorbesc de propagandiștii goi de conținut precum Mîndruță sau Caramitru, sau…) ar trebui să ceară pe o singură voce să se facă ceva! Repet: cu război la graniță, România încă nu a reușit să pună pe picioare o fabrică de pulberi pentru muniție! Importăm pulbere din Serbia! România nu are fabrică de pulberi, deși a cumpărat armament de aproape zece miliarde de euro în ultimii ani! Sindicaliștii din industria de apărare au tras nenumărate semnale de alarmă: „Problemele cele mai grave este modul greoi în care industria de apărare și mă refer la cea de muniție își aprovizionează rezervele de pulberi și explozibili și aici ne dă nouă apă la moară să acuzăm toate guvernele că nu au fost în stare, în 30 de ani, să repună în funcțiune fabrica de pulberi și explozibili de la Făgăraș și Victoria. Noi, în 2023, cu două războaie nu avem fabrică de pulberi și explozibili. După aceea avem mari dificultăți în aprovizionarea cu componente pentru anumite produse și mă refer la aprovizionarea cu motoare pentru rachete care de obicei o facem din Franța, aprovizionarea cu componente pentru reparații transportoare și aici eu am spus-o și o repet, cea mai gravă greșeală care s-a comis este că nu s-a făcut remotorizarea transportoarelor fabricate pînă în 1990 pentru că așa cum știm toate țările lumii, precum Italia, Germania și Franța și-au modernizat transportoarele atît din punct de vedere motor, cutie de viteză, organizare interioară cît și din punct de vedere al armamentului pe ele. Noi am preferat să reparăm transportoare în 2023 cu motoare din 1970, ceea ce este de noaptea minții”, a semnalat liderul de sindicat Constantin Bucuroiu, președinte ASIAA.

Mai mult! Sindicatele din industria de apărare vor să dea în judecată statul român pentru distrugerea deliberată a celei mai importante societăți de producție armament din România, scrie JURNALUL.ro Este vorba despre Uzina Automecanica Moreni, specializată în producerea de vehicule blindate de luptă, iar sindicatele acuză că această fabrică, un etalon al industriei de apărare în trecut, a fost sabotată și jefuită sistematic de cei aflați la conducerea statului. Președintele Alianţei Sindicatelor din Industria de Apărare și Aeronautică (ASIAA), Constantin Bucuroiu, spune că deja a contactat o casă de avocatură importantă pentru a iniția un proces împotriva statului român, iar acum se face o analiză pentru a stabili modul în care poate fi declanșată acțiunea în instanță.

Alte miliarde s-au dus în afacerea cu drone, deși România are una dintre cele mai performante drone de atac din lume.

Sigur, pare că m-am îndepărtat de la subiect. Subiectul era POMANA nu se dă înapoi! Ba, se dă! Și o va da și clasa politică românească, care a avut impresia că a belit țara de pomană!

TRĂIM VREMURI INTERESANTE. SE SCHIMBĂ PRIORITĂȚILE

Viteza schimbărilor geo-politice din ultimele săptămîni este mai mare decît viteza schimbărilor climatice! Este o lemă care ar trebui afișată, acum, în orice redacție! Pentru colegii mai tineri care nu știu ce e aia o lemă, dau din DEX: Propoziție preliminară a cărei concluzie ușurează demonstrația unei teoreme. În aceste condiții, orice tentativă de a scrie un text cît de cît coerent și rațional, lipsit de emoțiile stîrnite de zgomotul de fond al societății, este sortită eșecului. Se pot articula onomatopee, pe post de editoriale, analize, comentarii, dar ele nu servesc înțelegerii fenomenului. Mai există alternativa punctării unor înșiruiri de fapte, care aparent nu au nici o legătură între ele, dar în umbră sînt generate de aceeași sursă. Este exact ca în fizica elementară în care LUMINA este și radiație și undă! Din nou, pentru colegii mai tineri și mai… marfă: în fizică, termenul lumină se referă uneori la radiații electromagnetice de orice lungime de undă, indiferent dacă sînt vizibile sau nu. În acest sens, razele gamma, razele-X, microundele și undele radio sînt, de asemenea… lumină!

Așadar, ÎN ROMÂNIA

Foarte succint, în background, alegerile prezidențiale de la sfîrșitul anului trecut s-au situat în paradigma globalism vs. suveranism, paradigmă luată, oarecum, la mișto de ceata politică de la noi și animată, ca niciodată, de marea mută a cetățenilor români, hotărîți să schimbe ceva, orice, indiferent de consecințe, sătui de încremenirea în proiectul fără de speranță al unei Românii capturate pe persoane fizice susținute de o grupare criminală trans-națională. Lovitura de stat din decembrie 2024 a pus capac, iar mass-media aservită, influiensării și chiar neica-nimeni, au scos pe tapet narativul cu influența rușilor în alegerile românești. Narativul se perpetuează și la această oră, strident și agresiv, chiar dacă, între timp, el a fost demontat de apariția unor dovezi certe. Ticăloșia Sa Klaus de la Sibiu demisionează dintr-o funcție în care, conform Constituției, nu se mai afla din 21 decembrie 2024, iar în locul său vine președintele Senatului, Speranța (moare ultima!) Bolojan de la Oradea. Sursele deschise și publice care au urmărit acțiunile în timp ale Fostului de Bihor, mă obligă să-l plasez pe Iiberalul Bolojan în categoria continuatorilor sistemului sorosist implantat în Europa de Est. Deci, nu vă așteptați la minuni!

Totuși, Radio România Actualități transmite că asigurarea stabilităţii ţării ocupă primul loc pe agenda preşedintelui interimar Ilie Bolojan în cele trei luni de mandat. „Nu avem timp de pierdut, iar riscul de a ne confrunta cu o criză majoră este real”, a transmis el în primul mesaj în calitate de şef al statului, după ce a preluat mandatul de la Klaus Iohannis. Președintele interimar Ilie Bolojan a afirmat că a discutat cu mai mulți responsabili din apărare, afaceri externe și securitate națională pentru a se familiariza cu problemele și cu nevoile stringente din aceste domenii. El a anunțat și care sînt obiectivele și prioritățile mandatului său. „În primul rînd asigurarea stabilității economice, sociale și politice a țării. Nu avem timp de pierdut, iar riscul de a ne confrunta cu o criză majoră este real. Un alt palier major este cel al politicii externe. Țara noastră va fi bine reprezentată pe plan extern cu demnitate și seriozitate. Pe de altă parte, președintele interimar al României a afirmat că dorește să le redea cetățenilor încrederea în instituțiile publice.

Nici bine nu s-a stins ecoul acestor cuvinte, că procurorii DNA fac vineri 14 februarie, dimineață, 22 de percheziții, la 21 persoane fizice și una juridică, într-un dosar penal instrumentat de Serviciul Militari. Sînt suspiciuni de abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave, precizează surse judiciare. Generalului de trei stele Cătălin Zisu este percheziţionat în aceste momente într-un dosar instrumentat în mare secret. Potrivit surselor Mediafax, ancheta nu l-ar viza doar pe generalul Cătălin Zisu, ci şi pe fiul acestuia, în cauză existînd suspiciuni cu privire la efectuarea unor lucrări în fals. Generalul Zisu ar fi acordat un contract pentru extinderea cimitirului Ghencea Militar către compania Garden Center Grup, deținută de omul de afaceri Ionel Olteanu!

Șeful achizițiilor! Ați înțeles, nu? Praf in ochi! Două milioane de euro? Pentru afaceri în cimitir? Nimic despre achizițiile Armatei, despre nesincroniozarea programelor de înzestrare, despre supraevaluarea ofertelor, despre offset, despre, despre, despre…

Bolojan se ține de cuvînt. Mass-media e în delir. Consemnează atent și strident. În pauză, ține focul isteriei anti-Georgescu… și dovedește că e putredă pînă în plăsele. Dacă nu ar fi, ar scrie că nu e vorba despre Georgescu. E vorba despre abuzurile fără număr ale actualilor, într-o țară din care nu a mai rămas decît găoacea de suveranitate. Putea candida și o cămilă pe acest culoar, și intra în turul 2, pe care jumătate dintre votanți îl vor înapoi!

Sigur, mass-media din România face ce-i dictează sponsorii! Și nu numai ea!

MASS-MEDIA DIN EST

USAID și Gruparea Soros au contribuit la finanţarea presei independente în Europa de Est, dar acum multe instituţii de presă sînt afectate de acţiunile lui Donald Trump împotriva agenţiei. Ungaria, Bosnia, Georgia, Republica Moldova, România se numără printre ţările cele mai afectate. Pierderea fondurilor afectează capacitatea mass-media din aceste ţări de a promova narativele oficiale ale globalismului, devenite prioritate absolută odată cu experimentul global pandemic și continuînd cu războiul din Ukraina.

Sigur, dolarii nu au spălat singuri creierele. 130 de milioane de euro au fost trimise în secret de Ursula presei europene prin agenția de media preferată a lui Macron. Aici intră și plata factcheckărilor, rețeaua europeană de cenzură care se amestecă în alegeri: România și Germania.

Aceste entități bine plătite să nu-și facă onest meseria au acoperit una dintre cele mai mari dovezi de ideologie criminală de la nivelul birocrației Uniunii Europene, devoalată chiar de rapoartele oficiale, dar ținute sub țambal: raportul Agenției Europene de Mediu despre starea apei în 2024, prezentat de Comisia Europeană, demonstrează, involuntar, adevărata cauză a inundațiilor catastrofale din ultimii ani de pe teritoriul UE. Documentul prezintă, negru pe alb, că, din 2020 pînă în 2023, au fost eliminate 1.152 de bariere fluviale transversale, care includ atît protecții împotriva inundațiilor, cît și baraje pentru hidroenergie și stocarea apei, dar și pentru irigații!

Informația îmi aduce aminte de incendiile de pădure catastrofale din Australia, din urmă cu cîțiva ani, generate de politicile de mediu ale unei administrații imbecile și criminale. Conform politicilor de mediu adoptate și promovate de Guvernul australian, fîșiile de siguranță între parcelele de pădure nu au mai fost curățate și întreținute, astfel că, focul, odată aprins, nu a mai putut fi localizat și ținut sub control!

Sigur, mass-media nu este de vină pentru ticăloșirea decidenților politici. Este doar complice!

SUA ȘI UKRAINA

În doar 23 de zile, președintele Trump și echipa sa au devastat complet sistemul globalist corupt! Este o panică totală. Investigația departamentului DOGE, condus de miliardarul Elon Musk, obligă în sfîrșit Congresul să recunoască lunga istorie a guvernului SUA de finanțare a terorismului internațional: Al-Qaida, talibanii și ISIS! Cu milioane de dolari din banii contribuabilului american. Ancheta DOGE la Trezorerie adaugă informații suplimentare la înșelătoria BigPharma, devoalată de ancheta precedentă la USAID. Se întîmplă lucruri interesante în Congres. Am să revin!

Acum, despre Pacea în Ukraina, dincolo de cele 24 de ore promise în campanie de președintele Trump, o pace care va veni, pentru că prioritățile locatarului de la Casa Albă s-au schimbat. Dacă gruparea globalistă Biden avea interese directe de afaceri prin Ukraina în Rusia lui Putin, astăzi, Israelul a redevenit Buricul Orientului Mijlociu.

Sigur, în timp ce Trump, Putin și Zelensky negociază un plan de pace, mass-media de stînga susține fabula că Trump îi permite lui Putin să invadeze Europa! Nici nu e prea greu din moment ce Cancelarul german Olaf Scholz solicită parlamentului să declare stare de urgență în urma „evenimentelor din ultimele 24 de ore” și a declarațiilor guvernului SUA referitoare la Ukraina.

În 2023, cînd am scris cartea KATERININSKA PROSPEKT, 30, am spus că nu trebuie să fie nimeni de acord cu punctul meu de vedere. Am scris această carte doar ca să rămînă o dovadă că Dumnezeu nu ne-a luat mințile la toți! Astăzi, la doi ani de ala apariția cărții, vocile oficiale par că citează din ea!

Președintele ukrainean Volodimir Zelenski a fost construit ca o figură emblematică a poziției unificate a Occidentului în fața unei Rusii considerate despotice și prădătoare. Liderii europeni obișnuiau să călătorească la Kiev cu un tren hurducăit pentru o ședință foto alături de el. Penibil! Un personaj care a obligat Europa să adopte o poziție belicoasă față de un șef al Kremlinului, Vladimir Putin, pe care au încercat, vreme de ani de zile, să o înlăture. Refuzul inept de a negocia drepturile minorității ruse și apartenența la NATO a costat Ukraina un sfert din teritoriu și sute de mii de morți. Cu larga contribuție a globaliștilor de la Londra, Paris, Berlin și Washington!

Mai devreme decît se spera, războiul din Uklraina a fost devoalat ca afacerea murdară a secolului, de pe urma căreia cel mai mult au avut de pierdut Ukraina și Europa. De cealaltă parte, Statele Unite, Rusia și, indirect, China, sînt marii cîștigători. Adică, personajele centrale și puternice ale Lumii de mîine! Care contează! Care comunică și vor comunica între ele! Care vor împărți Planeta și o vor exploata în pace, principalul deziderat clamat de omul de afaceri de la Washington. Pentru că, nu-i așa Ursulo, ce folos să ai conturile doldora, dacă nu poți să faci afaceri și să te bucuri de reușita lor!

După ce a băgat bățul prin gard în ultimii ani, Zelensky admite acum ceea ce mulți bănuiau, anume că 100 de miliarde de dolari din ajutoarele americane s-au evaporat (probabil în special în buzunarele unor democrați de rang înalt și al principalelor slugi de la Kiev, dar și București, Varșovia etc, ancheta DOGE ne va spune cît de curînd), arată amploarea acestei mega-escrocherii funebre, cu sute de mii de morți. Din 2023 se vorbea timid, dar cu declarații oficiale sun protecția anonimatului, de cantități impresionante de armament revîndut de grupările ukrainene direct grupurilor teroriste din Orientul Mijlociu, sau cartelurile de droguri mexicane. Oficialii de la Kiev resping cu indignare, în timp ce SBU recunoaște cu mîndrie implicarea Ukrainei în Syria și Sudan, iar Mosad-ul are o documentație și o intervenție directă într-o operațiune de vînzare către Hamas!

Să nu o mai lungesc, scandalul ăsta din familia ruso-ukraineană a fost o mare minciună, cap-coadă. Bieții ukraineni chiar au crezut că americanii și aliații lor îi vor ajuta să-l zdrobească pe Putin. Iar idioții utili din România și de aiurea, bine sponsorizați de rețeaua de ONG-uri sorosiste finanțate prin USAID, au pus umărul din plin la campania de dezinformare! Unii o țin leaura și acum, chiar în aceste momente în care, tu, cititorule, parcurgi aceste rînduri! Îmi amintesc și de nelipsitele poze de profil cu steagul Ukrainei, de elevii scoși în curtea școlii cu baloane galben-albastre, de panglicile bicolore din piepturile funcționărimii de la Bruxelles, de punerea la zid a vocilor anti-război, de strîngerile de fonduri pentru regimul Zelensky, unele decorate de Kiev!, de mega-afacerile de contrabandă cu grîu și produse alimentare cu concursul direct și implicarea clanurilor politice românești, fără să se țină seama de consecințe, de buget, de deficite, totul atîta timp cît va fi nevoie, ca să-l citez pe humanoidul de la Sibiu.Toată această atmosferă de sfîrșit de lume, indusă de mass-media globalistă a avut unicul scop de a crea un val uriaș de simpatie și susținere a ”războiului sfînt de eliberare a patriei”. Și asta în timp ce oamenii raționali, absolvenți pe bune de studii liceale, nu mai vorbesc de cele universitare, nu neapărat analiști, doar observatori ai indicilor statistici, la pachet cu Pentagonul, CIA și Casa Albă știau din start că Zelensky avea ZERO șanse de a recupera teritoriile ocupate de ruși. Dar, ideologia și propaganda, stîrnitoare de emoții, bat de departe rațiunea!

„Victoria” Ukrainei în fața Rusiei era posibilă doar în scenariile glorioase propuse de istericii belicoși care au spus mereu că „e aproape”! Scenariul „cîștigător” imaginat, pe care l-am descris în KATERININSKA PROSPEKT 30, și despre care am vorbit chiar în emisiunea AGENDA GLOBALĂ de la Radio România Actualități, încă în primul an de război, presupunea o înpotmolire a Rusiei ca în Afghanistan. Pentru cei care știu povestea Afghanistanului, au fost create premisele unui astfel de război, s-au reactivat toate mecanismele din 1979/1980, au fost readuse la viață ONG-uri similare. Astfel devenea posibilă o insurgență ukraineană inspirată din cea afghană, cu puternice influențe sovietice spețnaz, școlile de formare și instrucție ale SPEȚNAZ fiind toate pe teritoriul ukrainean. Deci, un Afghanistan abdatat, 2.0. După cinci, șapte sau zece ani, Rusia s-ar fi împotmolit în această mlaștină, economia ar fi fost pe butuci, țara ar fi făcut implozie, iar resturile apărute pe cadavrul ei ar fi fost împărțite și exploatate de occidentul colectiv cu democrația bazată pe reguli. Există chiar și un studiu, și o hartă a noilor state, publicată de POLITICO, în acea perioadă!

Numai că Nuland și nulandiștii au omis să specifice ceva: da, Afghanistanul a cîștigat și în fața rușilor și a americanilor, dar n-a mai rămas piatră pe piatră! Iar, mass-media globalistă a omis să cerceteze faptele, mulțumindu-se să disemineze declarațiile. Iar rușii ar fi trebuit să fie extrem de proști! Sigur, la pachet cu poveștile despre furtul mașinilor de spălat, despre cipurile care erau montate pe rachete, despre gospodinele care doborau rușii cu borcanele de murături și soldatul ukrainean care a luptat fără încetare, 80 de zile, zi și noapte, fără mîncare și fără apă, după cum zice UM GIGI25, și bolile lui Putin diagnosticate de sienen de românia, totul părea plauzibil…

Cu toate acestea, miercuri, 12 februarie, la Kiev, alături de secretarul american al Trezoreriei, Scott Bessent, Zelenski era livid!

Cu cîteva ore mai devreme, speranțele lui cu privire la principiile-cheie ale unui acord de pace fuseseră spulberate de noul secretar american al Apărării, Peter Hegseth: Ukraina nu va face parte din NATO. Ukraina nu va reveni niciodată la frontierele sale din 2014. Dacă va exista o forță de menținere a păcii între Rusia și Ukraina, ea nu va fi în nici un caz americană, ci europeană sau non-europeană, așa cum sugera încă din aprilie anul trecut, generalul în retragere Keith Kellog, pe vremea cînd acestea era un simplu cetățean și nu trimisul prezidențial în Ukraina și Rusia, ca în prezent. America nu va mai fi garantul securității europene și se va retrage din Europa de Est, așa cum se retrage din Syria controlată acum de principalul hegemon zonal, Turcia. Europa trebuie să își aibă singură de grijă!

Kellog a mai sugerat ulterior, în interviuri, că ar putea avea loc alegeri în Ukraina… Practic, americanii l-au somat pe Zelensky să organizeze alegeri: ”În majoritatea democrațiilor, alegerile au loc chiar și în timp de război. Cred că este important. Cred că este bine pentru democrație. Frumusețea unei democrații puternice este de a avea mai mult de un potențial candidat”. Atitudinea Casei Albe nu este deloc întîmplătoare. Moscova îl consideră Pe Zelensky un președinte ilegitim, direct răspunzător pentru sutele de mii de morți din ultimii trei ani. Pe de altă parte, însuși Zelensky a decretat că Ukraina nu poate negocia cu Putin. Așa că unica soluție ar fi ca unul dintre cei doi să plece. Preferabil Zelensky, întrucît oricum i-a expirat mandatul încă de pe 20 mai 2024, inspirîndu-l pe Klaus Iohannis…  Conjunctura face ca negocierile ruso-americane să fie cvasi-imposibile cu Zelensky la cîrma Ukrainei. Cu scut, sau sub scut!

Și, mai important, Kellog a spus că ajutorul ukrainean ar trebui transformat în împrumuturi pe care Kievul le va rambursa într-o zi!

Ursula von der Leyen împărăteasa Europei, cum o numesc ziarele cu deontologie din Europa, încremenită în proiectul rușii cu tancurile pînă la Paris, a rămas, se pare, și într-un moment de reculegere după convorbirile telefonice între Washington și Moscova. De la Bruxelles a reacționat cam pueril doar șefa diplomației, Kaja Kallas: ”În orice negociere, Europa trebuie să aibă un rol central. Independența și integritatea teritorială a Ukrainei sînt necondiționate. Prioritatea noastră trebuie să fie acum consolidarea Ukrainei și furnizarea de garanții solide de securitate”. Aceeași supă reîncălzită, din meniul de propagandă al globalismului, cît timp Zelensky va negocia exclusiv cu Trump. Pe de altă parte, reprezentanții Poloniei și ai Franței, alți doi exponenți prezentați la orgiile lui Klaus Schwab, încă insistă ca Ukraina să primească noi întăriri și perspectiva aderării la NATO. Doar că războinicii europeni se așteptau, cel mai probabil, ca Zelensky să condamne ferm planul de pace al lui Trump. Și să denunțe orice discuții care ar viza capitularea necondiționată. Zele s-a prins că spectacolul e pe terminate și îi ignoră pe cei care primeu, pînă astăzi, ordine de la Joe Biden, așa cum l-a ignorat totdeauna pe insul de la Cotroceni, slugă evidentă și prea-plecată a sistemului progresist. Liderii europeni de sub aripa lui Joe Biden sînt acum în stare de șoc. Au nevoie de un defibrilator pe care să-l mînuiască însuși Croitorașul cel viteaz de la Kiev.

Trump joacă la rupere, iar Europa rămâne cu buzele umflate. Inclusiv în NATO, unde Ruthe se străduiește să rămînă un lider ancorat. Fără participarea SUA, sînt semne că Europa va trimite trupe de menținere a păcii în Ukraina fără umbrela NATO, în baza parteneriatelor bilaterale semnate, inclusiv de România, chiar pe 100 de ani în cazul Londrei! Tot Europa lui der Leyen va plăti în continuare o taxă de protecție de 3 pînă la 5 la sută! Alternativa ar echivala cu destrămarea alianței militare și crearea unei fantomatice armate europene, căci, nu-i așa, Kremlinul va rămîne dușmanul perpetuu, gata să cucerească Europa la primul semn al lui Putin.

Așadar, în contradicție totală cu direcția istorică imprimată de Președintele Trump și transmisă prin intermediul emisarilor americani, Declarația de la Paris a miniștrilor de externe ai Franței, Germaniei, Poloniei, Italiei, Spaniei, Regatului Unit, Ukrainei, SEAE și Comisiei Europene (!), din 13 februarie 2025, ora 00:00, confirmă autismul instalat de Schwab, Soros și alți globaliști în ființa liderilor europeni: Sîntem gata să ne sporim sprijinul pentru Ukraina. Ne angajăm față de independența, suveranitatea și integritatea sa teritorială în fața războiului de agresiune al Rusiei. Împărtășim obiectivul de a sprijini în continuare Ukraina pînă când se va ajunge la o pace justă, cuprinzătoare și de durată. O pace care să garanteze interesele Ukrainei și ale noastre.

Așteptăm cu nerăbdare să discutăm despre calea de urmat împreună cu aliații noștri americani. Obiectivele noastre comune ar trebui să fie să punem Ukraina într-o poziție de forță. Ukraina și Europa trebuie să facă parte din orice negocieri.

Ukraina ar trebui să beneficieze de garanții de securitate puternice. O pace justă și durabilă în Ukraina este o condiție necesară pentru o securitate transatlantică puternică.

Amintim că securitatea continentului european este responsabilitatea noastră comună. Prin urmare, lucrăm împreună pentru a ne consolida capacitățile de apărare colectivă…

Nu e de mirare că Elon Musk cere o revizuire completă a Alianței Nord-Atlantice, comentînd postarea senatorului republican Mike Lee pe rețeaua de socializare X, în care acesta spune că NATO este un anacronism și că Războiul Rece s-a încheiat. „NATO are nevoie de o revizuire majoră”, a răspuns Elon Musk. Lee a pus la îndoială de ce SUA „oferă în continuare o umbrelă de securitate Europei prin NATO”.

SUA ISRAEL

Noul procuror general al lui Trump, Pam Bondi, confirmă în mass-media, instalarea în majoritatea funcțiilor de vîrf din noul Cabinet Trump, a fanaticilor „Israel First” care au și schimbat prioritățile administrației americane!

În decursul istoriei recente, Israelul a primit mai mulți bani decît orice altă țară din lume, ceea ce eliberează banii miliardarilor evrei pentru a mitui Congresul și candidații prezidențiali pentru a se asigura că banii continuă să curgă din buzunarele americanilor obișnuiți pentru a umple buzunarele criminalilor genocidari precum Benjamin Netanyahu. Iar banii și transporturile săptămînale de arme permit Israelului să comită genocid asupra vecinilor săi, pe care majoritatea americanilor îl dezaprobă, dar ca de obicei la Washington, nimeni nu ascultă. În ultimele zile, Trump a autorizat un transport de 1800 de bombe devastatoare Mark-84, MOAB (mama tuturor bombelor), pentru a „termina treaba” în Gaza și, după necesități, cu vecinii Hezbollah din nordul Libanului. Dincolo de asta, bombe și proiectile de artilerie noi în valoare de 9 miliarde de dolari, precum și buldozere blindate Caterpillar, utile pentru dărîmarea caselor palestiniene din Cisiordania și curățarea molozului și a cadavrelor pentru construcția de vile de lux, sînt, de asemenea, pe drum.

În plus, PreședinteleTrump a emis și un ordin executiv care impune sancțiuni cuprinzătoare Curții Penale Internaționale (CPI) și personalului său pentru a o pedepsi pentru că a avut curajul să-l acuze pe prim-ministrul Israelului și pe ministrul său al apărării de crime de război în Gaza.

Biroul prim-ministrului Netanyahu a salutat mișcarea și i-a răspuns personal lui Trump cu „Mulțumesc, președinte Trump, pentru ordinul executiv îndrăzneț al CPI. Va apăra America și Israelul de curtea coruptă anti-americană și antisemită [sic] care nu are jurisdicție sau bază pentru a se angaja în lawfare împotriva noastră… CPI a dus o campanie nemiloasă împotriva Israelului ca o încercare de acțiune împotriva Americii. Ordinul executiv al președintelui Trump protejează suveranitatea ambelor țări și a soldaților săi curajoși. Mulțumesc, președinte Trump„.

Deci, întrebările de jurnalist onest pe care trebuie să le pui administrației lui Donald Trump sînt: Cînd va opri războiul din Europa și Israel? Și Cînd va începe Trump să livreze „Making America Great Again”?

Și Europei: De ce insistați să vă sinucideți ritualic și colectiv?

Evident, ar trebui adresată o întrebare și României. O aleg ca personaj, pentru că în interiorul ei nu ai cui să-i adresezi o întrebare! De aceea, prefer un îndemn: România, trezește-te!

Bun venit în Lumea celor Puternici!

ROMÂNIA, EXEMPLU NEGATIV ÎN POLONIA

BMTF, 7 feb – Președintele Poloniei, Andrzej Duda, a făcut apel la proteste de stradă dacă votul prezidențial din acest an va fi anulat, citînd recenta anulare a alegerilor din România din cauza unor acuzații de interferență străină, transmite Bloomberg, citat de 60m.ro, preluată de ActiveNews.

Duda a avertizat că ar putea fi necesare proteste pentru a „apăra” rezultatul alegerilor dacă cineva îl „manipulează” și a susținut că Comisia Europeană a intervenit în afacerile României și ale Poloniei.

Alegerile din luna mai sînt cruciale, deoarece vor determina dacă premierul Donald Tusk poate aduce un aliat în palatul prezidențial și poate continua reformele pentru restabilirea statului de drept în Polonia.

Într-un lung interviu pentru Kanal Zero, miercuri seara, Duda a vorbit despre alegerile prezidențiale din Polonia din luna mai, avertizînd că ar putea fi necesar să se „apere” rezultatul scrutinului prin proteste dacă cineva „manipulează” rezultatele.

Președintele polonez a făcut o paralelă cu România, a cărei instanță supremă a anulat primul tur al alegerilor prezidențiale, care a fost cîștigat în mod neașteptat de candidatul de extremă dreapta Călin Georgescu. Judecătorii au ordonat reluarea alegerilor ca urmare a afirmațiilor Consiliului de apărare al țării, care supraveghează armata și agențiile de informații din România, privind amestecul Rusiei în campanie.

Duda a afirmat că Comisia Europeană a intervenit în cazul României și în afacerile poloneze, deși nu a furnizat nici o dovadă în acest sens. De asemenea, el a întrebat retoric dacă alegerile din democrații pot fi astăzi „cîștigate doar de cei aprobați de Bruxelles”.

Votul din mai îl va pune față în față pe aliatul lui Tusk și primarul Varșoviei, Rafal Trzaskowski, cu Karol Nawrocki, un istoric care este susținut de Lege și Justiție.

USAID PARALIZEAZĂ REPUBLICA MOLDOVA, ROMÂNIA, UKRAINA ȘI GEORGIA

BMTF, 6 feb – Agenția Associated Press a anunțat că USAID, agenția americană pentru „Dezvoltare Internațională”, va fi închisă. Anunțul a fost  făcut de Elon Musk, șeful Departamentului pentru Eficiență Guvernamentală (DOGE), care a precizat că președintele Donald Trump a aprobat decizia.

Mișcarea a fost una bruscă și, la scurt timp după anunț, peste 600 de angajați și-au pierdut datele de acces în sistemul computerizat al agenției și toată lumea a fost anunțată să nu se mai prezinte la muncă, începînd cu 3 februarie 2025.

USAID a derulat programe umanitare, de dezvoltare și de securitate în aproximativ 120 de țări. Trebuie precizat că Donald Trump a decis o înghețare de 90 de zile a asistenței externe în prima sa zi de mandat, pe 20 ianuarie 2025. Cheltuielile pentru USAID sînt stabilite de Congres, iar bugetul său pentru anul fiscal 2023 a fost de aproximativ 40 de miliarde de dolari, conform unei relatări de luna trecută a Serviciului de Cercetare al Congresului. Începînd cu 2016, USAID a relatat că avea 10.235 de angajați pe statul de plată finanțat de contribuabilii americani.

Secretarul de Stat Marco Rubio a declarat că acum lumea are o ordine multipolară, „cu mai multe mari puteri în diferite părți ale lumii” și că ”ordinea globală postbelică nu doar că este depășită, ci a devenit o armă folosită împotriva SUA”. USAID este o creație a lumii Războiului Rece și era depășită – și pentru că rolul său este lesne jucat acum de filantropii americani (de George Soros, dar de ce nu chiar și de Elon Musk însuși), și pentru că USAID nu mai putea exercita influența din urmă cu decenii, avînd în vedere ascensiunea Chinei.

Potrivit agenției de presă AP, înghețarea ajutorului a avut un impact semnificativ asupra Moldovei, unde fondurile americane au fost cruciale pentru echilibrarea peisajului mediatic și sprijinirea instituțiilor democratice. Cu toate acestea, în timp ce ajutorul american a fost o sursă importantă de finanțare, instituții europene precum European Endowment for Democracy (EED) și donatori privați precum Open Society Foundations și-au sporit deja sprijinul pentru mass-media din regiune.

„Se pare ca Maia Sandu și PAS ar trebui să ofere careva răspunsuri societății! Este o lovitură sub centură pentru membrii grupului criminal organizat aflați la guvernare”. O spune fostul procuror anticorupție, Victoria Furtună, în contextul în care USAID își suspendă temporar activitatea.

„Se pare că capul acestei grupări criminale începe să scrie memoare despre activitatea criminală a acestora și nu o spun doar eu”. În Republica Moldova, această organizație a finanțat majoritatea proiectelor ilegale ale actualii guvernări, în special acea legată de uzurparea puterii judecătorești, monopolizarea spațiului media și campanii de PR în favoarea exponenților partidului PAS.  

Este o mică victorie în eliberarea statului capturat, însă ce facem cu această guvernare? Dacă capul acestei guvernări este declarată o organizație criminală, oare ei nu trebuie să fie declarați membri ai organizației criminale? Plecați criminalilor! Bumerangul se întoarce!”, a scris Victoria Furtună.

La rîndul său, prim-ministrul georgian Irakli Kobakhidze a declarat miercuri că finanțarea Agenției Statelor Unite pentru Dezvoltare Internațională nu a fost folosită în scopuri caritabile, ci mai degrabă pentru a organiza revoluții, a incita tulburări și a destabiliza țări, inclusiv Georgia. În declarațiile sale, Kobakhidze a menționat că guvernul Statelor Unite recunoaște acum oficial ceea ce a subliniat deja guvernul georgian în primăvara lui 2023.

„Sîntem încîntați că finanțarea USAID a fost suspendată timp de trei luni. Cel mai important lucru pentru noi este că această suspendare rămîne în vigoare, deoarece ar fi crucială pentru a ne asigura că USAID nu mai încearcă niciodată să ne destabilizaze țara, să falsifice numărătoarea paralelă a voturilor sau să sprijine direct procesele revoluționare. Sperăm ca mecanismul de suspendare de trei luni să rămînă în vigoare”, a conchis el.

Robert Kennedy Jr., candidat pentru funcția de secretar al sănătății în SUA, a declarat că USAID (Agenția Statelor Unite pentru Dezvoltare Internațională) ar fi fost implicată în răsturnarea fostului președinte ukrainean Viktor Ianukovici în 2014. Într-un interviu acordat jurnalistului Tucker Carlson, Kennedy a afirmat că USAID ar fi acționat ca o acoperire pentru CIA, finanțînd cu 5 miliarde de dolari protestele din timpul EuroMaidanului, ceea ce ar fi condus la „o lovitură de stat împotriva unui guvern ales democratic”. El a susținut, de asemenea, că „USAID nu promovează democrația, iar CIA nu se ocupă de democrație”, adăugînd că agenția de informații americane ar fi orchestrat „scoaterea de la putere a 83 de guverne între 1947 și 1997”, dintre care multe erau regimuri democratice.

Legat de Ukraina, datele arată că celebritățile americane au vizitat Kievul nu de bunăvoie, ci în schimbul unor plăți generoase de la USAID. Ben Stiller – 4 milioane de dolari, Sean Penn – 5 milioane de dolari, Orlando Bloom – 8 milioane de dolari. Lider a fost Angelina Jolie, care a primit 20 de milioane de dolari pentru o vizită de o zi la Lvov!

În 2022, campania Stand Up for Ukraine a strîns 9,1 miliarde de euro, dar, în final, o parte din fonduri au mers nu către refugiați, ci în buzunarele „filantropilor” de la Hollywood, a spus chiar președintele SUA!

În Ungaria, înghețarea finanțării impuse de Trump afectează 22 de organizații beneficiare care se concentrează pe jurnalismul de interes public, precum și 4 care coordonează educația mediatică și formarea jurnalistică. Publicațiile „independente”, printre care 444, Klubradio și Magyar Hang, riscă să piardă o finanțare totală de 173 milioane HUF (440 000 EUR) din Free Media Grant, un program sprijinit de Ambasada SUA.

În Serbia, unde mass-media „independente” se bazează pe subvenții din partea organizațiilor americane, editorii avertizează că înghețarea ar putea accelera declinul libertății presei. „Deja ne chinuim să funcționăm sub presiunea guvernului, iar acum ultima noastră sursă de finanțare independentă este întreruptă”, a declarat un jurnalist de investigație.

În România, principalul vector al USAID a fost liberalul Marius Bostan, prin intermediul organizațiilor pe care le controlează.

La scurt timp după anunțul lui Elon Musk de închidere a USAID, pe rețelele sociale au apărut și date despre cum s-au chetuit banii americanilor în România. Și Dan Pavel a făcut o scurtă trecere în revistă a unei mici părți despre cum s-au cheltuit în ultimii trei ani banii de la USAID:

2021:                                                                                                          

– 4.875.000 USD pentru ”Operațiuni de Stabilizare și Reformă în Sectorul de Securitate”, finanțat prin Departamentul de Stat american (DOS).

– 1.200.000 USD pentru ”Combaterea Pandemiei și alte Pericole”, finanțat prin USAID, parteneriat multilateral ONU și ONG nespecificat.

– 1.200.000 USD pentru combaterea… de mai sus, tranșa doi.

– 628.213 USD pentru ”Bună Guvernare”, partener de implementare IOM România.

– 1.077.288 USD pentru ”Operațiuni de Stabilizare”, finanțat prin DOS.

– 628.213 USD pentru ”Bună Guvernare”, finanțat prin USAID, partener de implementare IOM România.

– 236.711 USD pentru ”Operațiuni de Stabilizare”, finanțat prin DOS.

– 235.188 USD pentru ”Combaterea Infracționalității Transnaționale”, finanțat prin DOS.

– 210.817 USD pentru ”Bună Guvernare”, finanțat prin DOS. Partener de implementare ONG românesc, informații cenzurate.

– 194.268 USD pentru ”Costuri Administrative Directe”, prin USAID. Partener firma de lobby și management de risc Constellis.

– 187.614 USD pentru ”Bună Guvernare”, finanțat prin USAID. Partener de implementare ONG nespecificat.

– 154.860 USD pentru ”Costuri Administrative Directe”, finanțat prin USAID. Partener de implementare Tac2 Global LLC.

– 121.711 USD studiu de amplasament pentru reactorul modular (SMR). Partener de implementare Sargent & Lundy LLC.

– 78.495 USD pentru Casa Memorială Elie Wiesel din Sighetu Marmației.

– 13.465 USD pentru ”Infrastructură nucleară civilă”, partener de implementare The Webster Group.

2022:

– 252.340.000 USD pentru ”Operațiuni de Stabilizare și Reformă în Sectorul de Securitate”, finanțat prin programul Departamentului Apărării (DOD) și Departamentul de Stat (DOS).

– 4.800.000 USD pentru ”Protecție, Asistență și Soluții”. Beneficiar ONG, informații cenzurate.

– 1.506.000 USD pentru ”Combaterea Infracționalității Transnaționale”, Project Octopus, finanțat prin DOS.

– 1.441.571 USD pentru ”Operațiuni de Stabilizare”, finanțate prin programele DOD și DOS. Cenzurat.

– 1.123.074 USD pentru ”Pace și Securitate Generală”, proiect studiu de fezabilitate ”Transelectrica Cybersecurity Modernization Pilot”. Parteneri de implementare companie americană în parteneriat cu persoane juridice românești, Cenzurat.

– 1.100.000 USD pentru ”Protecție, Asistență și Soluții”. Beneficiar ONG, informații cenzurate.

– 800.000 USD pentru ”Combaterea Pandemiei”, prin DOS și USAID, beneficiari Crucea Roșie și Semiluna Roșie.

– 750.000 USD pentru ”Combaterea Infracționalității Transnaționale”, finanțat de DOS.

– 628.000 USD pentru ”Ajutor Umanitar în Situații de Urgență”, prin DOD.

– 637.000 USD pentru ”Ajutor Umanitar în Situații de Urgență”, finanțat de DOD.

– 212.858 USD pentru ”Costuri Administrative Directe”, prin firma de lobby și management de risc Constellis.

– 104.802 USD pentru ”Costuri Administrative Directe”, prin firma de lobby și management de risc Deloitte.

– 91.977 USD pentru ”Costuri Administrative Directe”, prin DOD.

– 62.000 USD pentru conservarea pietrelor funerare în cimitirul evreiesc din Alba Iulia.

– 25.000 USD programul de burse Julia Taft, beneficiar asociația LOGS Grup de Inițiative Sociale (ajutor pentru grupuri defavorizate, copii, refugiați etc.).

2023:

– 11.000.000 USD pentru studiu de fezabilitate reactorul modular (SMR), partener de implementare NuScale Power LLC, finanțat prin DOS.

– 8.300.000 USD pentru ”Operațiuni de Stabilizare”, finanțate prin DOD.

– 3.000.000 USD pentru studiu de fezabilitate reactor modular (SMR), beneficiar NuScale Power LLC, finanțat prin Agenția de Comerț și Dezvoltare.

– 2.623.663 USD pentru studiu de fezabilitate reactor modular (SMR), finanțat prin USAID, beneficiar NuScale Power LLC.

– 1.985.419 USD pentru ”Protecție, Asistență și Soluții”, finanțat prin DOS, beneficiar ONG, informații cenzurate.

– 1.666.270 USD pentru ”Protecție, Asistență și Soluții”, finanțat prin DOS, beneficiar ONG, informații cenzurate.

– 1.447.010 USD pentru ”Sperațiuni de Stabilizare și Pregătire Militară”, finanțate prin DOS, beneficiar cenzurat.

– 1.400.000 USD pentru studiu de fezabilitate reactor modular (SMR), finanțat prin USAID. Beneficiar NuScale Power LLC.

– 1.300.000 USD pentru ”Protecție, Asistență și Soluții”, prin DOS, beneficiar ONG, informații cenzurate.

– 1.200.000 USD pentru ”Combaterea Pandemiei” prin USAID, beneficiar ONG, informații cenzurate.

– 1.200.000 USD pentru ”Protecție, Asistență și Soluții”, prin DOS, beneficiar ONG, informații cenzurate.

– 1.092.779 USD pentru ”Protecție, Asistență și Soluții”, prin DOS, beneficiar ONG, informații cenzurate.

– 910.530 USD studiu de fezabilitate reactor modular (SMR), finanțat prin USAID, beneficiar NuScale Power LLC.

– 766.840 USD pentru ”Protecție, Asistență și Soluții”, finanțat prin DOS, beneficiar ONG, informații cenzurate.

– 489.470 USD studiu de fezabilitate reactor modular (SMR), prin Agenția de Comerț și Dezvoltare, beneficiar NuScale Power LLC.

– 191.567 USD studiu de fezabilitate (SMR) idem…

– 157.486 USD pentru ”Bună Guvernare”, prin USAID, beneficiar ONG nespecificat.

– 142.146 USD pentru ”Costuri Administrative Directe”, prin DOS, partener de implementare Constellis.

– 122.926 USD pentru ”infrastructură nucleară civilă”, prin DOS, partener de implementare The Webster Group.

– 112.307 USD pentru ”Pace și Securitate Generală”, studiu de fezabilitate ”Transelectrica Cybersecurity Modernization Pilot”, partener de implementare Pythia International Inc.

– 95.170 USD pentru ”Democrație și Drepturile Omului”, prin DOS, beneficiar Funky Citizens.

– 20.750 USD bursă Julia Taft, prin DOS, beneficiar LOGS Grup de inițiative Sociale.

USAID a fost înființată de președintele John F. Kennedy, în plin Război Rece, pentru a contracara influența externă a URSS prin asistență financiară. Kennedy a considerat că Departamentul de Stat este prea birocratic pentru asemenea misiuni. USAID a fost creată prin Legea Asistenței Externe, în 1961.

Susținătorii USAID subliniază că acum ținta trebuie să fie contracararea Chinei, care are propriul program de ajutoare externe, în cadrul inițiativei Noului Drum al Mătăsii. În trecut, Partidul Republican a fost pentru transferul activității USAID la Departamentul de Stat, în vreme ce democrații au promovat autonomia acestei agenții.

Sora mai mica a USAID este National Endowment for Democracy, care a primit-o repede în rîndurile sale pe Victoria Nuland, după retragerea ei din administrația Biden. NED are un al statut (este un ONG autonom), dar face același lucru – împarte bani contribuabililor americani în întreaga lume, la vaste rețele de recipienți, în principal ONG-uri create în străinătate. Cînd aceste ONG-uri sînt obligate sa-și declare sursele de finanțare și să se înregistreze ca ONG-uri străine, dacă primesc peste o anumită sumă din străinătate (așa cum s-a întîmplat cu o lege din Ungaria), SUA sau Comisia Europeană amenință cu penalizări și cer schimbarea legilor.

Ce fac UDSAID și NED, dincolo de unele finanțări pentru proiecte de dezvoltare care își au meritele lor? În istoria sa mai lungă, USAID a activat de multe ori ca un paravan al CIA. În Vietnam, a oferit acoperire pentru agenții CIA. În Guatemala, USAID a fost acuzată că a finanțat antrenarea a zeci de mii de politiști care apoi au fost folosiți pentru a suprima organizațiile de stînga din țară. A funcționat ca un paravan al CIA și în Indonezia, în anii 1960, dar și în Ukraina zilelor noastre. Pe de altă parte, mai tînăra NED s-a specializat în schimbări de regim revoluționare: în Serbia (2000) – caz care a fost folosit apoi pe post de manual și aplicat în 2003 în Georgia și în 2004 în Ukraina; a facilitat și primăverile arabe din Lybia. Totul prin finanțarea unor ONG-uri locale care au jucat apoi un rol însemnat în răsturnarea regimurilor.

Rolul ONG-urilor susținute din străinătate a fost cel mai bine descris, în 1991, de Allen Weinstein, unul dintre fondatorii National Endowment for Democracy:  ”Mult din ce facem astăzi, în urma cu 25 de ani era făcut în secret de CIA”. Mai toate statele cu economii puternice au astfel de ONG-uri ce împart cu generozitate fonduri, iar termenul ONG a fost folosit pentru a crea iluzia unei nevinovate activități filantropice.

ȘROT-UL ROMÂNIA LUI IOHANNIS

România a intrat în vrie. Parcă totul merge ca dracu în 2025! Economia e în cap, FMI ne așteaptă la colț, se vorbește de intrarea în incapacitate de plată, deși împrumutăm lunar o sumă egală cu datoria externă achitată de Ceaușescu. Justiția e în corzi. Educația va primi un nou imbold spre dezastrul total, patrimoniul cultural național a ajuns pe mîna unor agarici care-l tratează ca la bîlci, pierdem comori inestimabile și, nu mare mi-ar fi mirarea, dacă zilele următoare se va demonstra că nu s-au respectat nu-ș ce proceduri și asigurarea aia de tarabă de langoși nu va mai fi plătită. Sigur, nimenmi nu răspunde în fața nimănui, pentru că nimeni nu mai are autoritate în acest stat devenit, vorba lui patapievici, o formă fără fond, o umbră a ceea ce a fost, la care stai și-ți plîngi moșii și strămoșii care au murit în Marele Război pentru ca noi, generația asta de ticăloși, să avem ce vinde și desconsidera!

La Davos, unde se întîlnesc cei mai mari ticăloși ai acestei planete, s-a vorbit despre România, în absență. Nici un oficial român nu a fost prezent. Asta, poate fi de bine, adică, nici un român nu se califică la rangul de mare ticălos al planetei! Ai noștri, ori cît de mult rău sînt capabili să facă celor din jur, sînt doar niște găinari și sînt tratați ca atare. Voi reveni! Dar, ce știe Davos și nu știm noi? Pentru România lui 2025, principalele cinci riscuri prezentate în Global Risks Report, publicația Forumului Economic de la Davos, sînt mult mai grave decît cele ale vecinilor săi: 1) un conflict armat (între state, un război purtat indirect, o lovitură de stat etc); 2) declin economic (recesiune, stagnare); 3) inflație; 4) sănătate precară și scăderea bunăstării; 5) datorie publică prea mare…

Și totul a început de la lovitura de stat de la sfîrșitul anului trecut… sau acolo s-a terminat… nici nu mai contează!

Oligarhia de pe Dîmbovița intră în panică. Nici unul dintre favoriții fotoliului din care se face umbră țării nu s-a calificat. Favorit este un… no name! Deci, un dughinist, un putinist, un xist, un dacist, un… mă rog, un IST care trebuie împioedicat. Fără legătură cu fenomenul Călin Georgeascu risc și spun: orice formă de viață inteligentă, vertebrată sau nevertebrată (cefalopodă) ar fi candidat împotriva sistemului ticăloșit construit de Băsescu și adus la paroxism de Iohannis, ar fi avut sorți de izbîndă. Georgescu este doar strigătul de luptă al unor mămăligari care s-au prins că e prea mult! Voi reveni și aici.

Așadar, forma de viață vertebrată de la Cotroceni convoacă un CSAT pe genunchi unde, tot pe genunchi, Serviciile crează o legendă care să motiveze anularea alegerilor pînă e gata Vila din Aviatorilor! Am scris atunci: LOVITURĂ DE STAT! Nu Simion, nu AUR, nu Șoșoacă! Aici, pe m-securitynews.ro!

În baza legendei cu deja tradiționalul război-hibrid al Rusiei cu Occidentul colectiv al democrației bazate pe reguli, Curtea Constituțională a României a anulat vineri, 6 decembrie 2024 primul tur al alegerilor prezidențiale, desfășurat pe 24 noiembrie 2024 în țară și în străinătate. Aproximativ 9,5 milioane de români s-au prezentat atunci la vot.

Decizia, fără precedent din istoria ultimelor trei decenii de democrație, a fost anunțată în ziua în care numeroși cetățeni români cu drept de vot de peste hotare au început să se prezinte deja la urne, adică vineri, 6 decembrie. Cu privire la oprirea votului pentru balotajul prezidențial din diaspora, Ministerul Afacerilor Externe a comunicat, la solicitarea presei centrale, că e necesară o decizie a Biroului Electoral Central care să pună în aplicare decizia Curții. Potrivit datelor disponibile, pînă vineri, 6 decembrie la ora 15.00 a României, se prezentaseră la vot aproximativ 33.000 de cetățeni români, reprezentînd dublul de prezențe față de prima zi a primului tur la prezidențiale!

Al doilea tur de scrutin pentru alegerile prezidențiale era programat pe 8 decembrie a.c., fiind, practic, un balotaj între primii doi candidați de la primul tur: Călin Georgescu, independent, și Elena Lasconi, reprezentantă a Uniunii Salvați România.

Decizia prin care Curtea anula alegerile prezidențiale a fost luată după ce aceeași Curte a validat rezultatele din primul tur! De adăugat că articolul 83 din Constituția României prevede că:  (1) Mandatul Preşedintelui României este de 5 ani şi se exercită de la data depunerii jurămîntului. (2) Preşedintele României îşi exercită mandatul pînă la depunerea jurămîntului de Preşedintele nou ales. (3) Mandatul Preşedintelui României poate fi prelungit, prin lege organică, în caz de război sau de catastrofă…

În același timp, diferiți analiști politici ridică întrebarea dacă nu ar fi oportună, de asemenea, anularea alegerilor parlamentare, dat fiind faptul că rezultatul de la primul tur al prezidențialelor ar fi putut, prin determinarea unei tendințe dominante a consensului din jurul primului clasificat, să condiționeze pe cale de consecință rezultatele alegerilor parlamentare! 

La o săptămînă de la anularea șocantă a alegerilor de către CCR, președintele Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, grecul Theodoros Roussopoulos, cu maximă discreție, dar și fermitate, a sesizat Comisia de la Veneția privind incalificabilul abuz al regimului Iohannis și a cerut un raport în regim de urgență.

Jurnalistul Bogdan Tiberiu Iacob scrie că în România nici măcar nu s-a știut de acest demers pînă pe 8 ianuarie, cînd Inpolitics a descoperit informația mai degrabă întîmplător și a difuzat-o public. Comisia de la Veneția, a cărei reuniune uzuală trebuie să aibă loc abia la jumătatea lunii martie, s-a conformat procedurii de urgență cerută de Theodoros Roussopoulos și azi a prezentat rezultatele analizei.

Tot jurnalistul Bogdan Tiberiu Iacob scrie că influentul site american de analize și investigații Truthdig, pentru care lucrează zeci de analiști și care a cules de-a lungul anilor zeci de premii ale presei din SUA, a publicat o analiză cel puțin explozivă legată de alegerile anulate din România. Iar analiza arată negru pe alb cum și-a băgat administrația Biden coada, prin rețeaua de ONG-uri românești plătite de guvernul american, în promovarea nedovedită a teoriei imixtiunii Rusiei în alegeri.

”În timp ce Rusia are un interes bine cunoscut în influențarea politicii din regiune – și a investit fonduri în ceea ce guvernul român numește un „modus operandi complex” – documentele nu conțineau dovezi ale acestui mecanism în acțiune. Mai degrabă, acestea descriau o campanie mediatică de facto în favoarea lui Georgescu, care a luat foc pe rețelele sociale, în special în secțiunile de comentarii ale personalităților TikTok din România, dintre care mai mult de 100 au participat, cu sau fără voia lor, la „amplificarea artificială” a comentatorilor pro-Georgescu. Pentru a spori suspiciunea cu privire la comentarii, guvernul a remarcat faptul că dezbaterile cu privire la cele mai eficiente formulări și alegeri emoji au fost purtate pe canale Telegram cunoscute pentru susținerea „candidaților pro-ruși, de extremă dreapta, anti-sistem, „pacifiști” și naționaliști”(…)

Să revin, deci! Klaus Iohannis a avut un singur obiectiv strategic: să pună mîna pe țară, în toate aspectele de guvernare esențiale, deci pe bani. Și atît! Nici vorbă de alte giumbușlucuri. Ele nici nu mai pot fi făcute în contextul în care nici un factor de decizie din acest areal nu mai are nici o putere și nici un mijloc de a o exercita. Cu atît mai puțin cu cît în cei 10 ani expunerea publică a fost în genunchi, culminînd cu momentul de disperare, și de înec, cînd s-a propus singur, în numele României, ca secretar general al Alianței Nord-Atlantice – NATO. Ceea ce a fost un prilej de strategică penibilitate pentru națiunea română, deja ajunsă de rîsul lumii, pe tema războiului de la granițele sale, din Ukraina invadată de Rusia, în care doar România lui Iohannis, blajin mîngîiat pe creștet de cea numită împărăteasa Europei, mai merge pînă la victoria finală.

Sigur, poporul de mămăligari nu s-a trezit din mahmureală și nepăsare! Aruncatul cu vorbele reprezintă sport național. De pe vremea Dacilor! V-ați întrebat de ce Traian a vrut de la Decebal capul și mîna dreaptă? Păi, cu dreapta pecetluise legămînt în fața vărului iberic să nu mai prade hotarele imperiului. Țapă! Dar, să revin!

Obiectivul strategic al alegerilor prezidențiale a fost ca oricine va ajunge la Cotroceni să nu schimbe cu nimic dezordinea din acest areal. Misiune eșuată! Așa că, după cîteva zile de zbateri interioare, gașca de partid și de stat a apelat la soluția anulării întregului proces electoral prezidențial. Așa, pur și simplu! V-am povestit deja narativul. Nu contează că această soluție este neconstituțională, este ilegală, este evident imorală și antidemocratică.

În context, vertebratul Klaus Iohannis, s-a gîndit el că, dacă tot n-a ajuns la NATO, de ce oare să nu rămînă el în continuare Președintele României, chiar și fără mandat? Și, deși în povestea asta România, ca națiune euro-atlantică, de civilizație democratică occidentală, nu se încadrează în peisaj nicăieri, celebrele voci ale conștiinței au tăcut precum porcul în păpușoi. De ce? Revin, așa cum spuneam!

Pentru simplul fapt că poporul român, suveranul național nu realizează pe deplin în ce situație se află, iar România, la această oră este într-un șrot din care toată lumea ia ce e mai bun, ce nu… mnerge la fier vechi! Totul sub ochiul unor slugi fără demnitate și putere. Cum apare șeful de șrot Iohannis la o negociere cu PDG-ul Doge sau cu directorul de la Lada, de ce nu BMW? Ce condiții poate el să pună? Ce poate el să ceară? Ce poate el să impună? NIMIC! Un mare NIMIC, în care a transformat această țară! Fără ca suveraniștii de ocazie să se revolte! Ei bine, acum, întregul aliotman nu se va împiedica de un ciot precum România lui Iohannis. Și asta ne dă voie să fim indignați! Pentru că noi reacționăm emoțional, iar emoționalul distruge rațiunea.

Revin, cum spuneam, la cefalopodele care reprezintă o amendă a sistemului excretor/represiv de la conducerea perimetrului numit România și care sînt acuzate de orice, mai ales de vizibilitate bruscă și perfidă. Păi, crede careva dintre marii deontologi, observatori, analiști, pupincuriști, ongiști etc, că tot acest insectar politic care se perindă prin fața ochilor deține puterea cu adevărat? Ei sînt beneficiarii puterii care-i ajută să se îngrașe să lucească sub suprafața chitinoasă care-i acoperă – vezi gîndacul de bucătărie de la Cotroceni – dar nu dețin puterea! Puterea este la providerii de putere! Cei care tranzacționează influența! Care împart puterea pe categorii celor merituoși…

Acum miza în Perimetrul România e schimbarea providerilor de putere! Circul politic emoțional doar distrage atenția de la adevărata miză. Cea rațională! Pentru asta s-au împărțit taberele, s-au pus etichetele s-au săpat „tranșeele”. Cine crede că puterea se află la ciocoiul român, se înșeală amarnic! Șrotul lui Iohannis este doar scos din joben! Se poate întîmpla orice. Sîntem pe cont propriu!

Pentru propagandiștii schimbărilor climatice de către om și bovine: În România, Mica Eră Glaciară s-a încheiat în 1980!


·       Titlul articolului aparține redacției m-securitynews.ro

www. Infoclima.ro  Dr. Aritina Haliuc

Cercetatător postdoctoral (Environnements et Paléoenvironnements Océaniques et Continentaux), Universitatea din Bordeaux, Franța. Domenii de cercetare: Paleoclimatologie, Climatologie istorică, Schimbările climatice și impactul acestora asupra mediului și societății.

Mica Eră Glaciară a fost un fenomen de iarnă cu temperaturi foarte scăzute în timp ce verile au fost calde și uscate (sezonalitate ridicată). Chiar dacă suntem într-o perioadă de încălzire, e important să ne uităm la perioadele reci din trecut, pentru că ne oferă un analog pentru a înțelege variabilitatea climatică, dar și relația dintre climă și societate. Ce putem învăța de la trecut este migrarea din mediile vulnerabile, ajutor și suport pentru comunitățile vulnerabile precum și adaptarea la noile realități. Acesta ne arată că schimbările climatice din ultimele secole au consecințe profunde asupra civilizației și că nu ne ajută să le ignorăm. 

Când a început Mica Eră Glaciară?

Mica Era Glaciară (Little Ice Age, LIA) a avut loc în urmă cu aproximativ 800 de ani și a fost cea mai rece perioadă din ultimii 12.000 de ani din Emisfera Nordică. În Emisfera Sudică, Mica Era Glaciară a început cu două secole mai târziu. Intervalul cuprins între secolele 1600-1700 este singurul interval rece observat la nivel global, documentat atât în Emisfera Nordică cât și în cea Sudică. În această perioadă, temperaturile au scăzut cu aproximativ 1-2°C și a avut consecințe în special, în Europa, cu scăderea recoltelor, foamete și pandemii ducând la moartea a milioane de oameni. Mica Eră Glaciară a fost un fenomen de iarnă cu temperaturi foarte scăzute în timp ce verile au fost calde și uscate (sezonalitate ridicată).

Termenul Little Ice Age (LIA, Mica Eră Glaciară) a fost introdus în 1939 de François E. Matthes în relatarea sa despre evoluția ghețarilor din Sierra Nevada, Statele Unite. Această răcire a fost cauzată de scăderea radiației solare atribuită modificărilor în orbita Pământului. Termenul a început să fie folosit la scară largă după publicațiile lui Grove în 1988 și 2004 care arată că în ceastă perioadă ghețarii au avansat în mai multe masive montane din Emisfera Nordică. Începând cu mijlocul secolului al XX-lea, numeroase studii și modelări matematice au adus evidențe despre această perioadă iar termenul a fost acceptat de comunitatea științifică ca reprezentând faze reci multi-seculare ce au afecta Emisfera Nordică. Primele măsurători instrumentale au început în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea deci începând cu acea perioadă sunt disponibile date la rezoluție foarte bună.

Pentru a obține informații pentru perioade de timp mai lungi, folosim indicatori (martori tăcuți) care înregistrează modificări de climă (temperatură, precipitații, vânt) cum sunt documentele scrise (cronici, registre), sedimentele, speleotemele, inelele de creștere a arborilor. Începând din secolul al XIV-lea, temperaturile au început să scadă cu 1-2°C, urmând ierni foarte reci ce au dus la înghețarea râurilor și a zonelor costiere. Această răcire a dus la o criză în toată Europa determinată de încetarea comerțului și a comunicațiilor, scăderea producției agricole alimentând revolte, războaie și ciumă/pesta.

În Europa se remarcă patru episoade foarte reci și anume 1460, 1600, 1690, 1825. În jurul anului 1270, se  observă trecerea de la un regim climatic stabil către o perioadă marcată de instabilitate/variabilitate ridicată, de la un an la altul, atât la nivelul temperaturilor cât și la nivelul precipitațiilor. Această instabilitate este vizibilă în arhivele naturale din Europa nordică care arată fluctuații de la un an la altul al temperaturii apei Oceanului Atlantic. Spre exemplu, perioada 1315-1318 a fost caracterizată de condiții umede, reci în Europa nordică corespunzând cu Marea Foamete.

În Europa centrală și vestică, primele două decade ale secolului al XVI-lea au fost marcate de ierni severe urmate de o perioada mai caldă (1520-1560) pe întreg continentul. În acest interval, mijlocul anilor 1500, iernile severe au lipsit iar temperaturile de primăvară, vară și toamnă au fost comparabile cu cele din secolului al XX-lea. Aceste condiții au fost favorabile pentru agricultură și creșterea populație. Anul 1540 a fost cel mai cald și uscat an din intervalul 1500-2000. În jurul anul 1570, temperaturile de vară dar și cele de toamnă și primăvară au scăzut considerabil determinând o criză umanitară severă în toată Europa. În perioada 1570-1600 temperaturile din timpul verii au fost cu 0.8°C mai scăzute comparativ cu intervalul 1961-1990. În aceată perioadă ghețarii au avansat, ghețarul Grindelwald din Alpii elvețieni a înaintat cu aproximativ 1 km distrugând pădurea și fermele aflate în calea sa. În Scandinavia, se remarcă sfârșitul secolului al XVI începutul secolului al XVII cu veri foarte reci, Europa vestică și centrală prezintă același trend climatic cu excepția iernilor care au fost mai reci în Europa centrală comparativ cu temperaturile din centrul Angliei. Spre exemplu, în perioada 1500-1800 în Europa centrală temperaturile din timpul iernii și toamnei au fost cu 1.1°C și respectiv 0.6°C mai reci decât perioada 1961-1990. În zona mediteraneană, în special în Pirinei (Spania) dar și în Apenini (Italia și Slovenia), LIA este marcată de extinderea ghețarilor.

În perioada 1600-1700, iernile au fost cu aproximativ 1°C mai reci comparativ cu 1961-1990 dar în jurul anul 1680-1700 temepraturile din perioada primăverii și a verii scad cu aproximativ 0.8°C comparativ cy 1961-1990. Între 1700 și 1800, temperaturile de iarnă scad cu aproximativ 0.9°C dar temperaturile extreme din timpul verii nu sunt frecvente. După cum arată un studiu din 2005 analizând peste 169 de ghețari, extinderea maximă a ghețarilor a avut loc în jurul anului 1800. 

Impactul Micii Ere Glaciare asupra societății

Înainte de revoluția Industrială societățile erau predominant agrare. Nu există o relație directă între temperaturile scăzute și impactul asupra societății dar indirect, societatea depinde de agricultură și creșterea animalelor iar acestea din urmă depind de climă/vreme. Spre exemplu, înghețul timpuriu sau târziu afectează calitatea și cantitatea hranei și duc la creșterea prețurilor alimentelor. În vremurile mai îndepărtate, prețurile crescute ale alimentelor de bază și lipsa hranei pentru creșterea animalelor a dus la numeroase revolte dar și la extinderea bolilor infecțioase pe fond de malnutriție.

Dar să ne uităm la Europa, partea centrală, estică și vestică a continentului sunt vulnerabile în special la temperaturile scăzute din sezonul de însămânțare și cel de creștere a plantelor (primăvară-vară) dar și la excesul de precipitații din toamnă. Dacă primăvara este foarte rece, atunci producția de grâu și cantitatea de nutreț va fi foarte scăzută determinând scăderea producției produselor animale de bază (lapte, carne etc.).

Dacă verile sunt reci și umede atunci producția (și calitatea) de cereale și produsele obținute din acestea (făină etc) sunt puternic afectate, pe deasupra acestea devin vulnerabile la mucegai și alte boli specifice grânelor împiedicând stocarea lor peste iarnă. Spre exemplu, în Scandinavia, temperaturile scăzute din vara anului 1601, considerată una din cele mai reci veri ale ultimelor două milenii, a avut efecte devastatoare asupra agriculturii din regiune. Mai mult, dacă treieratul grânelor are loc într-o perioadă umedă acesta își pierde din proprietățile nutritive și  implicit afectează și calitatea produselor animale. Temperaturile scăzute de la începutul toamnei afectează strugurii și calitatea vinului și scurtează perioada pentru pășunat. De asemenea, acestea întârzie semănatul și fixarea elementelor nutritive în sol cu efecte asupra semănăturilor din anul următor.

Din ce cauze s-a întâmplat Mica Eră Glaciară?

Cauzele principale ale Micii Ere Glaciare nu sunt foarte clare, dar se pare că este vorba de o combinația între numeroasele erupții vulcanice care au avut loc în acea perioadă și reducerea activității/petelor solare (grand solar minima) care afectează distribuția energiei solare la suprafața terestră, circulația atmosferică și oceanică și implicit temperaturile. În acest interval au avut loc numeroase erupții vulcanice printre care cele mai cunoscute sunt cele din Indonesia, vulcanul Samalas (1257), Ecuador vulcanul Quilotoa (1280) și Mexic, vulcanul El Chichon (1360). Erupțiile vulcanice injectează în atmosferă (stratosferă este partea superioară  atmosferei cuprinsă între 10 și 50 km) cantități uriașe de sulfați și dioxid de carbon care reflectă în spațiu radiațiile solare (nu permit pătrundrea lor pe suprafața terestră) și reduc astfel temperatura medie globală. Erupțiile vulcanice determină reducea temperaturii medii globale, spre exemplu erupția recentă a vulcanului Pinatubo (Filipine) a determinat scăderea temperaturilor medii globale cu 0.5°C.

Deși o singură erupție vulcanică afectează clima doar pentru câțiva ani, dacă erupțiile vulcanice au loc pe parcursul mai multor ani efectele sunt cumulate determinând modificări în circulația oceanică și implicit în climă. Studiile publicate recent ne arată că această răcire a fost cauzată de creșterea exportului de apă proaspătă rezultată din topirea ghețarilor din zona artică, fenomen ca a dus la răcirea apelor Atlanticului de Nord și a temperaturilor (oceanul joacă un rol foarte important pentru climă, AMOC transportă apele tropicale către zona arctică și asigură un echilibru, dacă mai multă apă proaspătă intră în oceanul Atlantic, atunci salinitatea acestuia scade iar AMOC intră în colaps, transportul de apă se reduce iar temperaturile scad).

Activitatea soarelui este legată de cantitatea de radiație solară care ajunge pe suprafața terestră; soarele are un ciclu de activitate de 11 ani cu un maximum, urmat de un minim și tot așa. În perioada Micii Ere Glaciare, au avut loc patru perioade cu minim în activitatea solară: minima Wolf 1280-1350, minima Sporer 1460-1550, Maunder 1715-1745 (acest minim este cunoscut sub numele de Minimul Maunder, denumită după astronomul britanic E.W. Maunder care a descoperit inactivitatea solară din acea perioadă), Dalton 1790-1820. Aceste perioade cu minime in activitatea solară determină o scădere a temperaturii globale cu aproximativ 0.3° C.

Cum a fost în România?

Arhivele naturale (inelele de creștere a arborilor, sedimente, speleoteme) și documentele scrise din România ne arată că începând cu 1250 este caracterizată de condiții reci și uscate, dar cu mare variabilitate hidroclimatică. Veri uscate și calde caracterizează intervalul 1250 – 1550 urmat de ierni reci între 1550 -1750. Reconstituirea de temperatură realizată pe inele de creștere a arborilor din nordul României (munții Călimani) arată temperaturi scăzute, răcire în intervalul cuprins între 1370 și 1620 și între 1820-1840. Martorii geochimici din mlaștina Șureanu (munții Șureanu) ne arată că perioada Micii Ere Glaciare a fost complexă, mai degrabă un tripartit și nu o singură perioadă, astfel: un interval de debut mai umed 1400-1575, un interval uscat între 1575-1725 si o fază umedă între 1725-1980. Fază umedă de la sfârșitul acestei perioade, cuprins între 1725 și 1980 a fost identificat și în peștera Măgurici în timp ce în nord-vest se observă o creștere a frecvenței inundațiilor. Astfel de alternanțe între perioade umede și perioade uscate au fost identificate și în turbăria Mohoș, peștera Cloșani, Zidită, mlaștina Tăul Muced.

O altă sursă de informații cu privire la Mica Eră Glaciară este reprezentată de cronicile și relatările călătorilor străini în vizitele lor în Țările Românești (Moldova, Valahia și Transilvania). Cronicile din Moldova și Valahia nu prezintă informații directe despre vreme/climă, ci oferă informații despre evenimentele istorice și se referă mai degrabă la plata tributului către turci, polonezi, unguri etc., conflicte dintre boieri etc., dar conțin și detalii despre condițiile climatice mai ales dacă acestea au dus la conflicte. Notele călătorilor străini, în special diplomați italieni, polonezi, dar și misionari conțin relatări clare despre vremea de la acea vreme în locurile prin care aceștia au călătorit.  Evidențele documentare arată că în timpul LIA, frecvența evenimentelor de îngheț pe Dunăre a fost foarte ridicată comparativ cu Perioada Medievală Caldă, fiind corelate cu temperaturile foarte scăzute de iarnă. Unele evenimente de îngheț au fost extreme, cum sunt cele din iarna 1621, 1669, 1755, 1779, 1823 și au afectat regiune mai extinse, coasta Mării Negre și strâmtoarea Bosfor.

Ce e diferit acum?

Astăzi, temperaturile medii globale cresc într-un ritm accelerat, atingând peste 1.5 C față de perioada industrială, cu evenimente extreme dar cu tendință pozitivă comparativ cu Mica Era Glaciară. Studiile ne arată că aceste evenimente extreme sunt mai frecvente când temperaturile se schimbă rapid și ne arată că este nevoie de un efort comun pentru a limita efectele schimbărilor climatice. Cert este faptul că acțiunile de limitare impuse de guverne pentru a reduce efectul gazelor cu efect de seră și nu numai, nu vor avea efecte imediate. Din aceste motive, comunitățile trebuie să se adapteze la o lume mai caldă și la condiții de viață mai puțin prietenoase. Ce putem învăța de la trecut este migrarea din mediile vulnerabile, ajutor și suport pentru comunitățile vulnerabile, stabilirea rețelelor comerciale diverse, adaptarea la noile realități (și nu ignorarea lor). 

Trecutul ne arată că schimbările climatice din ultimele secole au consecințe profunde asupra civilizației. Comparativ cu perioada Micii Erei Glaciare, acum avem posibilitatea să ne uităm în trecut și să învățăm despre modul în care oamenii au răspuns la schimbările climatice. 

„Vinovat” de Delict de Opinie

Ziaristul american Gonzalo Lira a murit într-o închisoare din Ukraina! Pînă în urmă cu vreo patru ani, această propoziție nu ar fi existat. De ce? Pentru că subiectul propoziției îl reprezintă un cetățean american care este, pe deasupra și JURNALIST! Conform cutumelor, cetățenii americani sînt repatriați urgent în caz că întîmpină diferite probleme în oricare stat de pe planetă. Ei nu sînt judecați decît de justiția americană. De încarcerat, nici nu poate fi vorba! Mai mult! Atunci cînd vorbim de un jurnalist, obiceiul e să se invoce libertatea de exprimare, democrația universală care nu poate exista fără o presă liberă, mă rog, bla-bla-uri din acestea extrem de eficiente în colonii.

Jurnalistul american Gonzalo Lira a murit de pneumonie într-o închisoare ukraineană a SBU, după ce a fost bătut și torturat și i s-a refuzat accesul la servicii medicale! Gonzalo Lira era un critic acerb al cuplului Biden-Zelenski. Dacă un jurnalist american a fost abandonat de Cea mai Mare Democrație din Lume, vă dați seama ce putem păți noi, românii, bulgarii, moldovenii, ungurii, sîrbii, polonezii. Acesta este și motivul pentru care Cea mai Mare Democrație din Lume sprijină Cea Mai Morală Armată din Lume. Dar, asta este o altă poveste, deși lucrurile se leagă…

Știrea morții lui Lira a fost dată și de Tucker Carlson, care îi luase un interviu tatălui ziaristului cu cîteva săptămâni în urmă: „Gonzalo Lira Sr. a spus că fiul său în vîrstă de 55 de ani a murit într-o închisoare ukraineană, unde era ținut pentru infracțiunea de a fi criticat guvernele Zelenski și Biden. Gonzalo Lira a fost un cetățean american, dar administrația Biden a fost în mod clar de acord cu încarcerarea și torturarea sa. Cu cîteva săptămîni în urmă, am discutat cu tatăl lui, care a prevăzut că fiul său va fi ucis.”

Omul de afaceri american David Sachs a comentat pe X – „Administrația Biden l-ar fi putut aduce înapoi pe Gonzalo Lira cu un simplu telefon, dar nu a mișcat un deget. Așa că guvernul ukrainean a înțeles că putea acționa nepedepsit.”

Regimul de la Kiev nu a confirmat moartea lui Lira. A făcut-o în schimb Departamentul de Stat american.

În mai 2023, serviciul de securitate al Ukrainei, SBU, l-a arestat pe ziaristul Gonzalo Lira, care avea dublă cetățenie: chiliană și americană, în regiunea Harkov, l-a eliberat pe cauțiune și l-a arestat din nou, în iulie, cînd se spune că ar fi încercat să părăsească Ukraina. Înainte de a fi rearestat, Gonzalo Lira a apucat să posteze pe X (Twitter) un șir de mesaje în care descrie regimul din închisoare, și cum a fost bătut, torturat și nu i s-a acordat asistență medicală deși era grav bolnav.

Acuzațiile pentru care a fost închis, torturat și în cele din urmă ucis, au fost: „justificarea agresiunii Rusiei în Ukraina” și „răspîndirea de idei rusești pe rețelele de socializare”.

Cu alte cuvinte, Gonzalo Lira a plătit cu viața pentru Delict de Opinie. Cu toții ne putem aștepta la asta! Confrații palestineini plătesc cu viața de ani de zile și multe războaie, dar breasla noastră se face că nu observă…

În România, o lege care pedepsește cu închisoarea răspînirea de …deepfake va fi promulgată în cel mai scurt timp. Deși termenul de deepfake este definit, există temerea extinderii prevederilor acestei legi la toate știrile care nu provin din surse oficiale și, deci, nu se încadrează la capitolul propagandă!

Realizarea și distribuirea de materiale video, audio sau tip imagine deepfake fără marcaje corespunzătoare va fi pedepsită cu închisoarea, potrivit unui proiect de lege adoptat de Senat și înscris pe ordinea de zi a Camerei Deputaților cu raport favorabil. La dezbaterile din Parlament a fost subliniată importanța utilizării responsabile a tehnologiei, mai ales că anul acesta va fi marcat de patru tururi de alegeri: europarlamentare, locale, parlamentare și prezidențiale.

Potrivit proiectului de lege, prin deepfake se înțelege orice conținut falsificat sub formă de imagine, clip video sau audio, realizat astfel încît să creeze aparența că o persoană a spus sau a făcut anumite lucruri care nu corespund realității sau pentru care nu și-a dat acordul. Distribuirea pe internet și mass-media a acestor videoclipuri și imagini este interzisă, dacă nu apar însoțite de un avertisment redat pe cel puțin 10% din suprafața expunerii și pe toată durata difuzării sau de un mesaj sonor care să anunțe că materialele conțin ipostaze imaginare. Nerespectarea acestor prevederi se pedepsește cu închisoarea de la șase luni la doi ani. Inițiatorii documentului spun că măsura este necesară pentru că fenomenul de deepfake este mult mai periculos și are un impact mult mai puternic decît știrile false. Proiectul de lege mai prevede obligația Consiliului Național al Audiovizualului de a verifica respectarea noilor reglementări și de a înființa, în termen de trei luni de la publicarea documentului în Monitorul Oficial, a unei structuri responsabile de aplicare a acestui proiect de lege, care așteaptă votul final în Camera Deputaților, ca for decizional.

Cenzura se întoarce. Mai performantă, mai sinistră!

EX OCCIDENTE LUX

O voi spune direct: Maia Sandu este una dintre persoanele cel mai puțin empatice pe care le-am întîlnit. Empatia sa față de problemele sociale ale unei Moldove dezidentitare de mai bine de 200 de ani, este aproape ZERO! Dacă urmăriți postările pe rețelele sociale, doamna președintă viețuiește într-o luime guvernată de natură, inteligență, pragmatism, realizări. Sînt coordonatele OMULUI NOU! Omul nou din fruntea experimentului statal numit Republica Moldova se prevalează tocmai de aceste jaloane pe care și le-a însușit odată cu educația occidentală. Lumea lui Creangă nu mai are ce căuta în Moldova experimentală!

Din această atitudine însușită magna cum laude pe un teren genetic propriu fertil se desprind controversele legate de gesturile de politică pro pe care le face. Unele gesturi par firești și lipsite de politețe și eleganță. Sar în ochii presei aceste gesturi pe care Președinta le consideră firești. Bunăoară, sictirul democratic cu care l-a tratat pe Iohannis la Bulboaca, inclusiv plasarea acestuia în ultimul rînd alături de președintele… Bujbekistanului. Observatorii care știu cîte gesturi frățești a făcut România față de Republică, în ultimii ani, se simt, pe bună dreptate, jigniți. Președinta Republicii nu dă semne că ar înțelege așa ceva. Probabil, știe sigur că Iohannis este un simplu executant, iar gesturile frățești o obligație contractuală. De aceea, atitudinea este una similară față de băiatul cu pizza! Iohannis nu este om politic. Cu atît mai puțin șef de stat! Dar, se pare că joacă perfect rolul de Glovo-iștean într-o punere în scenă care-l depășește total și nici nu-l interesează.

Pe Maia Sandu o interesează. Ea este doar pragmatică, nu empatică! Și ea este un lider de proiect. Doar că deține o funcție mai mare decît locatarul de la Cotroceni. Moldova este mai mică, poate fi laboratorul perfect pentru alchimia socială ce se pregătește în Europa, un continent ce și-a pierdut valorile cu care a cucerit lumea! Patriot și Șor sînt cele două componente care au trecut de ușile laboratorului. Despre PATRIOT, acest minister orwellian al adevărului (informați-vă exclusiv din surse oficiale!) am mai scris. Cînd va fi pe linia de start, PATRIOT va gestiona adevărul sub toate aspectele lui. Va pedepsi orice derapaj de la linai oficială. Orice gînd altfel, fie el al jurnalistului sau al poetului, nu va fi primit cu un bun sosit, ci cu anihilarea vocii rebele. Tentative europene mai sînt, dar nici una la o astfel de scară. Doar ministerul lui Aurescu a achiziționat un soft pentru liste negre. Semn că urmează ca experimentul moldav să fie implementat și în dreapta Prutului.

Curtea Constituțională a Moldovei a scos în afara legii Partidul Șor. L-a declarat neconstituțional! Asta după cîțiva ani, timp în care Partidul Șor a cîștigat alegeri democratice, are primari, consilieri locali, parlamentari. Timp în care a coalizat majoritatea nemulțumiților și săracilor din Moldova, sătui de viață grea și panglici curcubee. Abia acum, devine neconstituțional! Neconstituțional pentru că este împotriva Puterii și a valului de neoliberalism pe care-l revarsă și nu pentru că este condus de un /grup infracțional organizat/ cum s-ar spune la noi, la DIICOT și, sînt convins, și la doamna Drăgălina în curte.

/Curtea Constituțională a declarat neconstituțional Partidul Șor. Este o decizie așteptată de societate, anume pentru că moldovenii pun preț și vor să trăiască într-un stat democratic, într-un stat de drept, unde organizațiile criminale nu sunt protejate, ci împiedicate să captureze statul/, scrie Maia Sandu pe facebook, într-o postare cu fracturi de logică asemeni unei explozii nucleare.

Foarte inmteresant cum va evolua o astfel de speță și, mai ales, ce urmări va avea în România asupra Partidului AUR, greu de digerat pentru actualii puternici ai zilei.

Sigur, aplaudacii democratici sînt extrem de mulți. Pe unii îi înțeleg. Se folosesc de vremurile actuale pentgru a ajunge în funcții și a face averi. Alții profită și aplaudă pentru că scot bani din palme. Pe idioții hăhăitori nu-i înțeleg deloc! De fapt, curentul este să primești lumină dintr-o singură sursă. Să deschizi o discuție în contradictoriu, fie și de dragul științei, să zicem, este o blasfemie. O spune un fost consilier pe probleme de securitate al lui Traian Băsescu, într-un text menit să bage spaima în cei care-l înțeleg în esența lui. /Este o imensă prostie şi un pericol pentru România să negi rădăcinile latine ale poporului român şi bazele ideologice ale formării statului român modern. În genialitatea lor, care se vede din reuşita construcţiei statului român modern, înaintaşii noştri au folosit ca principal argument al originii nobile a poporului român, latinitatea. De aceea eram şi suntem urmaşii Romei, de aceea în imn apare doar Traian. Nu neagă nimeni rădăcina dacă a poporului român, dar cum să afirmi nobilitatea noastră istorică invocînd un conducător sau un popor de care nici azi nu ştim prea multe?

Cînd ai o rădăcină într-o civilizaţie atît de spectaculoasă ca cea romană, la care Europa, după ce a pierdut-o sub presiunea invaziilor, a tînjit peste o mie de ani, era vreo alegere aici de făcut? Când pentru înaintaşi lumina venea de la Apus, Ex Occidente Lux, ce şanse ofereai unei construcţii ideologice construite în jurul lui Decebal? … Să negi realitatea istorică şi să conteşti un model de gîndire de succes, care ne-a dat toate marile noastre realizări naţionale de pînă acum, inclusiv aderarea la NATO şi UE, nu este dovada de gravă şi periculoasă prostie? Ce sens are să construieşti o gîndire alternativă, care poate duce la ruperea României de NATO şi UE şi generează o falie în interiorul poporului român, negând Blajul şi Alba Iulia şi tot ce transilvănenii, cultural, preţuiesc? Suntem daco-romani, suntem în simbioză cu Europa. Dacă suntem doar daci, atunci concluzia la care vor unii să ajungem este că România este sub ocupaţie occidentală  şi ea trebuie eliberată. Mă mir că nu propun şi revenirea la slavonă!

În faţa a aşa ceva nu se poate tăcea. Prostia distruge România!”

Vă rog să citiți de două ori sublinierile din acest text. De trei ori! Ele sînt liantul cu modelul de gîndire al Maiei Sandu și cu gesturile de Glovo ale lui Iohannis. Lumina vine de la Apus. Ex Occidente Lux. Noi sîntem simpli executanți cobai într-un mare laborator.

SÎNTEM COMPLICI: ŞTIM, DAR NU FACEM NIMIC

BMTF, 13 apr – Un sondaj Ipsos, dat publicităţii zilele trecute, concluzionează că: „Românii sînt unii dintre cei mai sceptici oameni din lume”, scrie Gazeta Valahă. Studiul, realizat în ultimele luni ale anului 2022 pe 26 de mii de oameni din întreaga lume, a arătat că românii sînt în topul sentimentelor negative la nivel mondial la adresa liderilor și instituțiilor politice, depășind Turcia, Africa de Sud și Thailanda! La capătul opus se află Germania și Suedia care au cea mai mare încredere în conducerea lor politică. 78% dintre români cred că economia este manipulată de bogați pentru propriile interese (media este de 64%). 79% dintre români cred că clasa politică NU le reprezintă interesele (media este de 63%). 74% dintre români consideră că țara are nevoie de un lider puternic care să ia țara înapoi de la cei puternici și bogați (media este de 70%), o opinie împărtășită în mare parte de șomerii cu studii medii. 68% dintre români cred că experții din țara lor nu înțeleg nevoile lor de zi cu zi (media este de 59%), o opinie împărtășită mai ales de femei. 54% dintre români cred că au nevoie de un lider puternic, pregătit să încalce legea pentru a repara țara, (media este de 45%), o opinie împărtășită mai ales de bărbați cu studii superioare și venituri mari. Doar 26% dintre români cred că reprezentanții corporațiilor multinaționale spun adevărul sau au intenții bune. Sub media mondială de 39% și sub media europeană de 36%! România a obținut, de asemenea, cel mai mic punctaj la indicele de percepție a corupției, depășind Turcia, Thailanda și Africa de Sud. Acest lucru se corelează cu opinia copleșitoare împărtășită de români că sistemul nu funcționează, deoarece ei percep corupția din România ca fiind generalizată. La capătul opus se află Germania, Suedia și Țările de Jos care au cel mai mare punctaj pe indice și cu cea mai mare încredere în sistemul actual. Studiul complet este publicat de Wallachian Gazette şi pare corect raportat la situaţia actuală!