ARMISTIŢIU, VETERANI, SECURITATE PRIVATĂ

La ora 11, în cea de-a 11-a zi a celei de-a 11-a luni a anului 1918, a intrat în vigoare armistiţiul semnat, cîteva ore mai devreme, de forţele aliate cu Germania, în Pădurea de la Compiegne, în urma căruia se punea capăt războiului. Primul! Această zi era celebrată prin manifestări de cinstire a victimelor Primului Război Mondial în mai multe ţări ale lumi, Australia, Canada, Statele Unite ale Americii, precum şi în state europene.

România s-a alăturat acestor state în anul 2014. Astfel, această zi este celebrată şi în semn de recunoştinţă pentru sacrificiul militarilor care au participat la misiuni în afara teritoriului statului român. Semnificaţia acestei zile este legată şi de faptul că, la 11 noiembrie 2003, a căzut la datorie sublocotenentul p.m. Iosif Silviu Fogoraşi, acesta fiind primul militar decedat în teatrul de operaţii din Afghanistan, alţi 28 de eroi urmîndu-l de atunci ”în sacrificiu”, amintind tuturor cît de preţioasă este libertatea. Sergentul major Iosif Silviu Fogoraşi a fost împuşcat mortal, iar sergentul major Mihail-Anton Samuilă a fost rănit, în timp ce o coloană de blindate aparţinînd Batalionului 151 „Războieni” („Lupii Negri”), aflată în misiune de luptă, a fost atacată cu focuri de armă în zona localităţii Spin Puldac, situată în apropierea graniţei cu Pakistanul. Iosif Silviu Fogoraşi a fost primul militar decedat în teatrul de operaţii din Afganistan, iar Mihail-Anton Samuilă a decedat trei zile mai tîrziu, la 14 noiembrie, într-un spital de campanie al armatei Statelor Unite din Bagram.

În perioada 1996-2018, România a pierdut 29 de militari în misiunile executate în teatrele de operaţii, iar alţi peste 180 au fost răniţi. Aproximativ 45.000 de militari au asigurat încadrarea detaşamentelor dislocate în Afganistan, Irak, Balcanii de Vest ori în alte misiuni din Africa sau Europa.

11 noiembrie este şi Ziua Securităţii Private din România, instituită în 2016. Pentru Anul Centenarului, siteul http://securitateinromania.ro/top-100-firme-de-paza-si-protectie-2017/, realizează Top 100 şi oferă un tablou al industriei securităţii private în ţara noastră. Dacă comparăm cifrele din anii trecuţi, 2017 nu difera cu mult. În continuare avem companii care nu au nici un angajat, 27% din total număr de firme, dar care, miraculous, înregistrează cifre de afaceri cumulate de peste 162 milioane lei-4% din total piaţă de pază şi protecţie (70% din cifra de afaceri a acestor firme este realizată de 10 firme care declară 0 angajaţi, firme cunoscute în piaţă, firme din top 100 raportat la cifra de afaceri). Aici pot fi doar două explicaţii, scrie analistul şi consultantul Constantin Iordache, munca la negru, la greu, sau mai puţin, probabil leasing/ inchiriere/subcontractare personal. 75% din total firme declară sub 50 de angajaţi (similar cu anii precedenţi) şi realizează puţin peste 16% din total cifră de afaceri. 85% din total firme au declarat sub 100 de angajaţi, atenţie 85% şi atenţie raportează doar 26% cifră de afaceri 540 firme declară pierderi din totalul celor 1500, -165 milioane lei şi în medie -20% raportat la cifra de afaceri declarată, restul de 1000 de companii au un profit cumulate de 240 milioane lei cu o marjă medie de 8,13%. Doar 9 companii de peste 1000 de angajaţi, şi 26 peste 500 şi 45 peste 250, aceste companii realizează peste 50% din cifra de afaceri cumulată, aceasta este imaginea Securităţii Private din România care, duminică este în sărbătoare!

Dacă răsfoim fila de calendar, 11 noiembrie marchează şi dispariţia a două personalităţi marcane ale vieţii politice naţionale şi internaţionale: În 1995, a încetat din viaţă Corneliu Coposu, om politic român, preşedinte al Partidului Naţional Tărănesc Creştin şi Democrat (n. 20 mai 1914), iar în 2004, a încetat din viaţă Yasser Arafat, lider palestinian, premiant Nobel pentru Pace alături de Ytzak Rabin şi Shimon Perez (n. 24 august 1929). Două personalităţi puternice, două destine!

Revenind la Centenarul Armistiţiului, în lipsa unor surse fiabile din acea epocă, cifrele legate de Primul Război Mondial sînt de multe ori greu de stabilit cu certitudine şi pot varia în mare măsură. Sînt, în general, foarte aproximative, a consemnat AFP, care a sintetizat datele cel mai larg recunoscute privind marea conflagraţie de la începutul secolului trecut.

Statele beligerante au mobilizat, la începutul ostilităţilor, în 1914, circa 20 de milioane de oameni, cifră care va creşte însă treptat, pentru a ajunge la un total de 70 de milioane. În Franţa au fost mobilizaţi peste 8 milioane, în Germania – 13 milioane, în Austro-Ungaria – 9 milioane, în Marea Britanie (inclusiv coloniile) – 9 milioane, în Rusia – 18 milioane, în Italia – 6 milioane, în SUA – 4 milioane.

Conflictul s-a soldat în total cu 10 milioane de morţi şi 20 de milioane de răniţi în rîndul soldaţilor. Aceştia au fost repartizaţi pe ţări după cum urmează (în paranteză este numărul răniţilor):
– Rusia: 2 milioane (5 milioane)
– Germania: 2 milioane (4,2 milioane)
– Franţa: 1,4 milioane (4,2 milioane)
– Austro-Ungaria: 1,4 milioane (3,6 milioane)
– Marea Britanie şi imperiul britanic: 960.000 (2 milioane)
– Italia: 600.000 (un milion)
– Imperiul otoman: 800.000.

Proporţional, cele mai grele pierderi le-a suferit mica armată sîrbă: 130.000 de morţi şi 135.000 de răniţi, adică trei sferturi din efective.

Bătăliile emblematice de la Verdun şi de pe Somme, din 1916, s-au soldat cu 700.000, respectiv 1.200.000 de victime – morţi, răniţi şi dispăruţi – de ambele părţi. Dar cel mai sîngeros a fost începutul războiului: 27.000 de soldaţi francezi au fost ucişi la 22 august 1914, ziua cea mai neagră din toată istoria armatei franceze.

Peste trei sferturi – 70% – dintre morţi şi răniţi au fost victime ale tirurilor de artilerie, iar între 5 şi 6 milioane au rămas mutilaţi. Gazele de luptă – folosite pentru prima dată în 1915 – nu au făcut „decît” 20.000 de morţi, dar au marcat profund memoria conflictului.

Războiul de mişcare, exodul, foametea, războiul civil din Rusia şi conflictele regionale de după război au provocat, potrivit estimărilor unor istorici, între 5 şi 10 milioane de morţi. Aici sînt incluşi şi între 1,2 şi 1,5 milioane de armeni – cifră disputată, notează AFP – în Imperiul otoman.

La sfîrşitul războiului, pandemia de gripă aşa-zis spaniolă a provocat alte zeci de milioane de victime în Europa.

Mai trebuie amintite cîteva cifre:
– 6 milioane de prizonieri;
– 20 de milioane de civili sub regim de ocupaţie, în 1915. Această ocupaţie, germană, austro-ungară sau bulgară, se referă în cea mai mare parte la Belgia, Franţa, Polonia şi Serbia;
– 10 milioane de refugiaţi în întreaga Europă;
– 3 milioane de văduve şi 6 milioane de orfani;
– 1,3 miliarde de obuze lansate pe parcursul conflictului;
– 10 miliarde de scrisori şi colete trimise între combatanţii de pe frontul de vest şi familiile lor;
– costul războiului a reprezentat de 3 pînă la 4 ori PIB-ul ţărilor europene, care au ieşit din conflict ruinate, pregătind, încă din 12 noiembrie 1918 declanşarea celui de-al Doilea Război Mondial.

11 noiembrie, o zi cît o istorie!