Frontline News

ROMÂNIA, EXEMPLU NEGATIV ÎN POLONIA

BMTF, 7 feb – Președintele Poloniei, Andrzej Duda, a făcut apel la proteste de stradă dacă votul prezidențial din acest an va fi anulat, citînd recenta anulare a alegerilor din România din cauza unor acuzații de interferență străină, transmite Bloomberg, citat de 60m.ro, preluată de ActiveNews.

Duda a avertizat că ar putea fi necesare proteste pentru a „apăra” rezultatul alegerilor dacă cineva îl „manipulează” și a susținut că Comisia Europeană a intervenit în afacerile României și ale Poloniei.

Alegerile din luna mai sînt cruciale, deoarece vor determina dacă premierul Donald Tusk poate aduce un aliat în palatul prezidențial și poate continua reformele pentru restabilirea statului de drept în Polonia.

Într-un lung interviu pentru Kanal Zero, miercuri seara, Duda a vorbit despre alegerile prezidențiale din Polonia din luna mai, avertizînd că ar putea fi necesar să se „apere” rezultatul scrutinului prin proteste dacă cineva „manipulează” rezultatele.

Președintele polonez a făcut o paralelă cu România, a cărei instanță supremă a anulat primul tur al alegerilor prezidențiale, care a fost cîștigat în mod neașteptat de candidatul de extremă dreapta Călin Georgescu. Judecătorii au ordonat reluarea alegerilor ca urmare a afirmațiilor Consiliului de apărare al țării, care supraveghează armata și agențiile de informații din România, privind amestecul Rusiei în campanie.

Duda a afirmat că Comisia Europeană a intervenit în cazul României și în afacerile poloneze, deși nu a furnizat nici o dovadă în acest sens. De asemenea, el a întrebat retoric dacă alegerile din democrații pot fi astăzi „cîștigate doar de cei aprobați de Bruxelles”.

Votul din mai îl va pune față în față pe aliatul lui Tusk și primarul Varșoviei, Rafal Trzaskowski, cu Karol Nawrocki, un istoric care este susținut de Lege și Justiție.

USAID PARALIZEAZĂ REPUBLICA MOLDOVA, ROMÂNIA, UKRAINA ȘI GEORGIA

BMTF, 6 feb – Agenția Associated Press a anunțat că USAID, agenția americană pentru „Dezvoltare Internațională”, va fi închisă. Anunțul a fost  făcut de Elon Musk, șeful Departamentului pentru Eficiență Guvernamentală (DOGE), care a precizat că președintele Donald Trump a aprobat decizia.

Mișcarea a fost una bruscă și, la scurt timp după anunț, peste 600 de angajați și-au pierdut datele de acces în sistemul computerizat al agenției și toată lumea a fost anunțată să nu se mai prezinte la muncă, începînd cu 3 februarie 2025.

USAID a derulat programe umanitare, de dezvoltare și de securitate în aproximativ 120 de țări. Trebuie precizat că Donald Trump a decis o înghețare de 90 de zile a asistenței externe în prima sa zi de mandat, pe 20 ianuarie 2025. Cheltuielile pentru USAID sînt stabilite de Congres, iar bugetul său pentru anul fiscal 2023 a fost de aproximativ 40 de miliarde de dolari, conform unei relatări de luna trecută a Serviciului de Cercetare al Congresului. Începînd cu 2016, USAID a relatat că avea 10.235 de angajați pe statul de plată finanțat de contribuabilii americani.

Secretarul de Stat Marco Rubio a declarat că acum lumea are o ordine multipolară, „cu mai multe mari puteri în diferite părți ale lumii” și că ”ordinea globală postbelică nu doar că este depășită, ci a devenit o armă folosită împotriva SUA”. USAID este o creație a lumii Războiului Rece și era depășită – și pentru că rolul său este lesne jucat acum de filantropii americani (de George Soros, dar de ce nu chiar și de Elon Musk însuși), și pentru că USAID nu mai putea exercita influența din urmă cu decenii, avînd în vedere ascensiunea Chinei.

Potrivit agenției de presă AP, înghețarea ajutorului a avut un impact semnificativ asupra Moldovei, unde fondurile americane au fost cruciale pentru echilibrarea peisajului mediatic și sprijinirea instituțiilor democratice. Cu toate acestea, în timp ce ajutorul american a fost o sursă importantă de finanțare, instituții europene precum European Endowment for Democracy (EED) și donatori privați precum Open Society Foundations și-au sporit deja sprijinul pentru mass-media din regiune.

„Se pare ca Maia Sandu și PAS ar trebui să ofere careva răspunsuri societății! Este o lovitură sub centură pentru membrii grupului criminal organizat aflați la guvernare”. O spune fostul procuror anticorupție, Victoria Furtună, în contextul în care USAID își suspendă temporar activitatea.

„Se pare că capul acestei grupări criminale începe să scrie memoare despre activitatea criminală a acestora și nu o spun doar eu”. În Republica Moldova, această organizație a finanțat majoritatea proiectelor ilegale ale actualii guvernări, în special acea legată de uzurparea puterii judecătorești, monopolizarea spațiului media și campanii de PR în favoarea exponenților partidului PAS.  

Este o mică victorie în eliberarea statului capturat, însă ce facem cu această guvernare? Dacă capul acestei guvernări este declarată o organizație criminală, oare ei nu trebuie să fie declarați membri ai organizației criminale? Plecați criminalilor! Bumerangul se întoarce!”, a scris Victoria Furtună.

La rîndul său, prim-ministrul georgian Irakli Kobakhidze a declarat miercuri că finanțarea Agenției Statelor Unite pentru Dezvoltare Internațională nu a fost folosită în scopuri caritabile, ci mai degrabă pentru a organiza revoluții, a incita tulburări și a destabiliza țări, inclusiv Georgia. În declarațiile sale, Kobakhidze a menționat că guvernul Statelor Unite recunoaște acum oficial ceea ce a subliniat deja guvernul georgian în primăvara lui 2023.

„Sîntem încîntați că finanțarea USAID a fost suspendată timp de trei luni. Cel mai important lucru pentru noi este că această suspendare rămîne în vigoare, deoarece ar fi crucială pentru a ne asigura că USAID nu mai încearcă niciodată să ne destabilizaze țara, să falsifice numărătoarea paralelă a voturilor sau să sprijine direct procesele revoluționare. Sperăm ca mecanismul de suspendare de trei luni să rămînă în vigoare”, a conchis el.

Robert Kennedy Jr., candidat pentru funcția de secretar al sănătății în SUA, a declarat că USAID (Agenția Statelor Unite pentru Dezvoltare Internațională) ar fi fost implicată în răsturnarea fostului președinte ukrainean Viktor Ianukovici în 2014. Într-un interviu acordat jurnalistului Tucker Carlson, Kennedy a afirmat că USAID ar fi acționat ca o acoperire pentru CIA, finanțînd cu 5 miliarde de dolari protestele din timpul EuroMaidanului, ceea ce ar fi condus la „o lovitură de stat împotriva unui guvern ales democratic”. El a susținut, de asemenea, că „USAID nu promovează democrația, iar CIA nu se ocupă de democrație”, adăugînd că agenția de informații americane ar fi orchestrat „scoaterea de la putere a 83 de guverne între 1947 și 1997”, dintre care multe erau regimuri democratice.

Legat de Ukraina, datele arată că celebritățile americane au vizitat Kievul nu de bunăvoie, ci în schimbul unor plăți generoase de la USAID. Ben Stiller – 4 milioane de dolari, Sean Penn – 5 milioane de dolari, Orlando Bloom – 8 milioane de dolari. Lider a fost Angelina Jolie, care a primit 20 de milioane de dolari pentru o vizită de o zi la Lvov!

În 2022, campania Stand Up for Ukraine a strîns 9,1 miliarde de euro, dar, în final, o parte din fonduri au mers nu către refugiați, ci în buzunarele „filantropilor” de la Hollywood, a spus chiar președintele SUA!

În Ungaria, înghețarea finanțării impuse de Trump afectează 22 de organizații beneficiare care se concentrează pe jurnalismul de interes public, precum și 4 care coordonează educația mediatică și formarea jurnalistică. Publicațiile „independente”, printre care 444, Klubradio și Magyar Hang, riscă să piardă o finanțare totală de 173 milioane HUF (440 000 EUR) din Free Media Grant, un program sprijinit de Ambasada SUA.

În Serbia, unde mass-media „independente” se bazează pe subvenții din partea organizațiilor americane, editorii avertizează că înghețarea ar putea accelera declinul libertății presei. „Deja ne chinuim să funcționăm sub presiunea guvernului, iar acum ultima noastră sursă de finanțare independentă este întreruptă”, a declarat un jurnalist de investigație.

În România, principalul vector al USAID a fost liberalul Marius Bostan, prin intermediul organizațiilor pe care le controlează.

La scurt timp după anunțul lui Elon Musk de închidere a USAID, pe rețelele sociale au apărut și date despre cum s-au chetuit banii americanilor în România. Și Dan Pavel a făcut o scurtă trecere în revistă a unei mici părți despre cum s-au cheltuit în ultimii trei ani banii de la USAID:

2021:                                                                                                          

– 4.875.000 USD pentru ”Operațiuni de Stabilizare și Reformă în Sectorul de Securitate”, finanțat prin Departamentul de Stat american (DOS).

– 1.200.000 USD pentru ”Combaterea Pandemiei și alte Pericole”, finanțat prin USAID, parteneriat multilateral ONU și ONG nespecificat.

– 1.200.000 USD pentru combaterea… de mai sus, tranșa doi.

– 628.213 USD pentru ”Bună Guvernare”, partener de implementare IOM România.

– 1.077.288 USD pentru ”Operațiuni de Stabilizare”, finanțat prin DOS.

– 628.213 USD pentru ”Bună Guvernare”, finanțat prin USAID, partener de implementare IOM România.

– 236.711 USD pentru ”Operațiuni de Stabilizare”, finanțat prin DOS.

– 235.188 USD pentru ”Combaterea Infracționalității Transnaționale”, finanțat prin DOS.

– 210.817 USD pentru ”Bună Guvernare”, finanțat prin DOS. Partener de implementare ONG românesc, informații cenzurate.

– 194.268 USD pentru ”Costuri Administrative Directe”, prin USAID. Partener firma de lobby și management de risc Constellis.

– 187.614 USD pentru ”Bună Guvernare”, finanțat prin USAID. Partener de implementare ONG nespecificat.

– 154.860 USD pentru ”Costuri Administrative Directe”, finanțat prin USAID. Partener de implementare Tac2 Global LLC.

– 121.711 USD studiu de amplasament pentru reactorul modular (SMR). Partener de implementare Sargent & Lundy LLC.

– 78.495 USD pentru Casa Memorială Elie Wiesel din Sighetu Marmației.

– 13.465 USD pentru ”Infrastructură nucleară civilă”, partener de implementare The Webster Group.

2022:

– 252.340.000 USD pentru ”Operațiuni de Stabilizare și Reformă în Sectorul de Securitate”, finanțat prin programul Departamentului Apărării (DOD) și Departamentul de Stat (DOS).

– 4.800.000 USD pentru ”Protecție, Asistență și Soluții”. Beneficiar ONG, informații cenzurate.

– 1.506.000 USD pentru ”Combaterea Infracționalității Transnaționale”, Project Octopus, finanțat prin DOS.

– 1.441.571 USD pentru ”Operațiuni de Stabilizare”, finanțate prin programele DOD și DOS. Cenzurat.

– 1.123.074 USD pentru ”Pace și Securitate Generală”, proiect studiu de fezabilitate ”Transelectrica Cybersecurity Modernization Pilot”. Parteneri de implementare companie americană în parteneriat cu persoane juridice românești, Cenzurat.

– 1.100.000 USD pentru ”Protecție, Asistență și Soluții”. Beneficiar ONG, informații cenzurate.

– 800.000 USD pentru ”Combaterea Pandemiei”, prin DOS și USAID, beneficiari Crucea Roșie și Semiluna Roșie.

– 750.000 USD pentru ”Combaterea Infracționalității Transnaționale”, finanțat de DOS.

– 628.000 USD pentru ”Ajutor Umanitar în Situații de Urgență”, prin DOD.

– 637.000 USD pentru ”Ajutor Umanitar în Situații de Urgență”, finanțat de DOD.

– 212.858 USD pentru ”Costuri Administrative Directe”, prin firma de lobby și management de risc Constellis.

– 104.802 USD pentru ”Costuri Administrative Directe”, prin firma de lobby și management de risc Deloitte.

– 91.977 USD pentru ”Costuri Administrative Directe”, prin DOD.

– 62.000 USD pentru conservarea pietrelor funerare în cimitirul evreiesc din Alba Iulia.

– 25.000 USD programul de burse Julia Taft, beneficiar asociația LOGS Grup de Inițiative Sociale (ajutor pentru grupuri defavorizate, copii, refugiați etc.).

2023:

– 11.000.000 USD pentru studiu de fezabilitate reactorul modular (SMR), partener de implementare NuScale Power LLC, finanțat prin DOS.

– 8.300.000 USD pentru ”Operațiuni de Stabilizare”, finanțate prin DOD.

– 3.000.000 USD pentru studiu de fezabilitate reactor modular (SMR), beneficiar NuScale Power LLC, finanțat prin Agenția de Comerț și Dezvoltare.

– 2.623.663 USD pentru studiu de fezabilitate reactor modular (SMR), finanțat prin USAID, beneficiar NuScale Power LLC.

– 1.985.419 USD pentru ”Protecție, Asistență și Soluții”, finanțat prin DOS, beneficiar ONG, informații cenzurate.

– 1.666.270 USD pentru ”Protecție, Asistență și Soluții”, finanțat prin DOS, beneficiar ONG, informații cenzurate.

– 1.447.010 USD pentru ”Sperațiuni de Stabilizare și Pregătire Militară”, finanțate prin DOS, beneficiar cenzurat.

– 1.400.000 USD pentru studiu de fezabilitate reactor modular (SMR), finanțat prin USAID. Beneficiar NuScale Power LLC.

– 1.300.000 USD pentru ”Protecție, Asistență și Soluții”, prin DOS, beneficiar ONG, informații cenzurate.

– 1.200.000 USD pentru ”Combaterea Pandemiei” prin USAID, beneficiar ONG, informații cenzurate.

– 1.200.000 USD pentru ”Protecție, Asistență și Soluții”, prin DOS, beneficiar ONG, informații cenzurate.

– 1.092.779 USD pentru ”Protecție, Asistență și Soluții”, prin DOS, beneficiar ONG, informații cenzurate.

– 910.530 USD studiu de fezabilitate reactor modular (SMR), finanțat prin USAID, beneficiar NuScale Power LLC.

– 766.840 USD pentru ”Protecție, Asistență și Soluții”, finanțat prin DOS, beneficiar ONG, informații cenzurate.

– 489.470 USD studiu de fezabilitate reactor modular (SMR), prin Agenția de Comerț și Dezvoltare, beneficiar NuScale Power LLC.

– 191.567 USD studiu de fezabilitate (SMR) idem…

– 157.486 USD pentru ”Bună Guvernare”, prin USAID, beneficiar ONG nespecificat.

– 142.146 USD pentru ”Costuri Administrative Directe”, prin DOS, partener de implementare Constellis.

– 122.926 USD pentru ”infrastructură nucleară civilă”, prin DOS, partener de implementare The Webster Group.

– 112.307 USD pentru ”Pace și Securitate Generală”, studiu de fezabilitate ”Transelectrica Cybersecurity Modernization Pilot”, partener de implementare Pythia International Inc.

– 95.170 USD pentru ”Democrație și Drepturile Omului”, prin DOS, beneficiar Funky Citizens.

– 20.750 USD bursă Julia Taft, prin DOS, beneficiar LOGS Grup de inițiative Sociale.

USAID a fost înființată de președintele John F. Kennedy, în plin Război Rece, pentru a contracara influența externă a URSS prin asistență financiară. Kennedy a considerat că Departamentul de Stat este prea birocratic pentru asemenea misiuni. USAID a fost creată prin Legea Asistenței Externe, în 1961.

Susținătorii USAID subliniază că acum ținta trebuie să fie contracararea Chinei, care are propriul program de ajutoare externe, în cadrul inițiativei Noului Drum al Mătăsii. În trecut, Partidul Republican a fost pentru transferul activității USAID la Departamentul de Stat, în vreme ce democrații au promovat autonomia acestei agenții.

Sora mai mica a USAID este National Endowment for Democracy, care a primit-o repede în rîndurile sale pe Victoria Nuland, după retragerea ei din administrația Biden. NED are un al statut (este un ONG autonom), dar face același lucru – împarte bani contribuabililor americani în întreaga lume, la vaste rețele de recipienți, în principal ONG-uri create în străinătate. Cînd aceste ONG-uri sînt obligate sa-și declare sursele de finanțare și să se înregistreze ca ONG-uri străine, dacă primesc peste o anumită sumă din străinătate (așa cum s-a întîmplat cu o lege din Ungaria), SUA sau Comisia Europeană amenință cu penalizări și cer schimbarea legilor.

Ce fac UDSAID și NED, dincolo de unele finanțări pentru proiecte de dezvoltare care își au meritele lor? În istoria sa mai lungă, USAID a activat de multe ori ca un paravan al CIA. În Vietnam, a oferit acoperire pentru agenții CIA. În Guatemala, USAID a fost acuzată că a finanțat antrenarea a zeci de mii de politiști care apoi au fost folosiți pentru a suprima organizațiile de stînga din țară. A funcționat ca un paravan al CIA și în Indonezia, în anii 1960, dar și în Ukraina zilelor noastre. Pe de altă parte, mai tînăra NED s-a specializat în schimbări de regim revoluționare: în Serbia (2000) – caz care a fost folosit apoi pe post de manual și aplicat în 2003 în Georgia și în 2004 în Ukraina; a facilitat și primăverile arabe din Lybia. Totul prin finanțarea unor ONG-uri locale care au jucat apoi un rol însemnat în răsturnarea regimurilor.

Rolul ONG-urilor susținute din străinătate a fost cel mai bine descris, în 1991, de Allen Weinstein, unul dintre fondatorii National Endowment for Democracy:  ”Mult din ce facem astăzi, în urma cu 25 de ani era făcut în secret de CIA”. Mai toate statele cu economii puternice au astfel de ONG-uri ce împart cu generozitate fonduri, iar termenul ONG a fost folosit pentru a crea iluzia unei nevinovate activități filantropice.

REZILIENȚA LA CATASTROFĂ. UN OM PREVENIT ESTE PE JUMĂTATE SALVAT

  • Misiune comună

În acest moment, în Occidentul colectiv cu democrație bazată pe reguli, are loc un tsunami devastator. Nebunul roșcovan s-a întors la butoane, asistat de unul care are deja cumpărat un bilet spre Marte!

Această imagine este revelată de canalele oficiale ale celor ce fug și se adăpostesc din calea catastrofei suveraniste, în timp ce cetățenii obișnuiți sînt incapabili să înțeleagă sau să conteste deciziile autorităților. De la Obama încoace, lobotomiile prin mass-media care promovează conținut superficial și divertisment, reprezintă firescul, oamenii pierzînd gândirea critică. Doar așa se explică valul de contestări ale celor 40 și… genuri sexuate și asexuate și nici măcar o rîgîitură profundă la anunțul epurărilor etnice din Gaza!

Amestecul combustibil dintre ignoranță și putere poate duce la dezastru! Un dezastru ignorat de mass-media care au înlocuit criteriile tradiționale de corectitudine, concizie și fapte verificate cu abordări propagandiste, unde valoarea unui articol este evaluată nu prin calitate, ci prin conformitatea cu “narativele” dominante.

Singura soluție o reprezintă educația accesibilă tuturor, nu doar elitei, o metodă de gîndire, nu doar un set de cunoștințe. Nu România educată! Nu educația oferită de rectorii ieșiți din mașina de spălat a vechii orînduiri! Ci una de modă veche, care să-ți pună neuronii în mișcare, gîndirea critică să se revolte și să se întrebe dacă istoria se repetă, sau geografia este politică! Politizarea educației și subordonarea adevărului față de ideologie ne pune în fața unor gesturi hilare, gen Balena Albastră sau Paracetamol ale educației, prin studierea comunismului sau holocaustului, scoase din context. Istoria a fost transformată în platformă de activism, unde anumite dogme ideologice au fost impuse ca adevăruri absolute, iar dezbaterea autentică a fost suprimată!

Colapsul intelectual, generat de ani buni, este dublat acum de un început de colaps instituțional și social. Profu de fizică ne lasă, după 10 ani de frecare (forță… forța de frecare!) și frecangeală o machetă de țară, care nu mai deține nici o pîrghie proprie, cu un popor ignorant și ignorat care nu mai are încredere în instituțiile statului. Un fel de țară africană, fără negri!

Ministrul educației vorbea despre analfabetismul funcțional ca despre un atentat la siguranța națională. Perfect de acord! Dar, pentru restabilirea încrederii, propun ca instituțiile să aplice legea și să-i lege fedeleș pe cei care se fac vinovați, măcar de acest aspect! Toți semnatarii scenetei România educată, de exemplu, ar trebui să predea, în următorii 100 de ani la Rahova și Tîrgșor!

Sigur, sistemul mediatic de propagandă și indoctrinare reacționează, în timp ce vorbim, la tot ce vine de peste Ocean! Și, vine!

Scriam în ultima mea carte despre efortul supra-național al îndoctrinării, propagandei și moralimsului alarmist promovate de mass-media, în locul unei confruntări intelectuale constructive de identificare a soluțiilor în noile realități. Am fost martorii unei perioade lungi, de cel puțin 10 ani, de excludere a vocilor disidente,  uniformizare a gîndirii, de ridiculizare și marginalizare a  perspectivelor alternative, a jurnaliștilor care aveau întrebări, de jurnaliști pedepsiți, cenzurați sau excluși, de apariția tot mai frecventă a delictului de opinie.

Astăzi, după tăierea stipendiilor toxice, valul de propagandism, activism irațional și oportunism se manifestă cu ultimele puteri. Poate fi devastator ce se va întîmpla în următoarele luni! Dar, intrăm într-o lume în care, treptat, în ciuda zgomotului catastrofic, salvarea începe să se distingă tot mai clar.

Educația și mass-media au o misiune comună. De creare, formare, modelare și salvare a unei națiuni!

CIFRELE DEZASTRULUI UMAN

BMTF, 29 ian – Uniunea Europeană examinează introducerea unei interdicţii cu privire la depozitarea petrolului rusesc pe teritoriul Uniunii, scrie agenția rusă Interfax. Kremlinul monitorizează îndeaproape situaţia creată în jurul unei posibile adoptări a unui nou pachet de sancţiuni europene împotriva Rusiei, dar se abţine, deocamdată, de la unele comentarii. Pe acest fond, zilele trecute a avut loc un schimb de cadavre ale militarilor uciși pe frontul din Ukraina.

Ukrainenii au primit 757 de cadavre ale soldaților lor, în timp ce rușii au primit doar 49!  Raportul e de 6.4 soldați ruși morți la suta de soldați ukraineni și confirmă cifrele neoficiale furnizate de diverse ong-uri independente, între care project-m și considerate de ukraineni și acoliții acestora drept „conspiraționiste”.

În iulie, anul trecut, președintele Zelensky a declarat că inițial raportul pierderilor umane era de 4:1 dar între timp el a crescut la 6:1, în urma ofensivelor și atacurilor declanșate în această vară de armata rusă în direcțiile Harkov (nord-est) și Pokrovsk (regiunea Zaporojie, sudul Ukrainei). Conform informațiilor publicate de armata ukraineană, Rusia a pierdut pînă acum (iulie 2024 N.N.) peste 540.00 de militari (morți sau răniți). La începutul lunii iunie, Vladimir Putin declara că ukrainenii au suferit pierderi de cinci ori mai mari decît Rusia în acest război, fără a da însă cifre exacte. O investigație realizată la finalul lunii iunie de două publicații independente ruse a dezvăluit că cel puțin 64.000 de militari ruși au murit în Ukraina.

Pe de altă parte, în Kiwu de Nord, Congo, 3000 de luptători M23 sprijiniți de aproximativ 5000 de militari rwandezi au preluat controlul unui vast teritoriu bogat în zăcăminte, inclusiv a capitalei Goma. DW, notează că majoritatea mercenarilor din România și Bulgaria care luptau pentru armata congoleză  ar fi reușit să părăsească orașul Goma în ultimul moment. Unii și-au predat armele misiunii ONU, căreia i s-a cerut să predea toți albii!

În Congo există două Companii private de mercenari.

Mercenarii români din Congo fac parte din compania militară privată condusă de Horațiu Potra – „Românii care au activat în legiunea franceza” (RALF), care are în jur de 800 de luptători. Mulți dintre ei au servit în Legiunea Străină Franceză și vin din România și Belarus.

Românii care lucrează ca mercenari au avut ca misiuni paza unor facilități militare și de infrastructură critică, precum și instruirea militarilor congolezi, arată DW. Salariul lunar primit de un mercenar român variază între 5.000 și 6.000 de dolari, în funcție de grad.

Pe lîngă RALF, administrația președintelui Felix Tshisekedi a angajat compania militară privată bulgară Agemira. Mercenarii Agemira consiliază armata congoleză pentru combaterea miliției M23, întreține avioane și drone, livrează o parte din provizii soldaților și facilitează tranzacțiile cu arme.

ȘROT-UL ROMÂNIA LUI IOHANNIS

România a intrat în vrie. Parcă totul merge ca dracu în 2025! Economia e în cap, FMI ne așteaptă la colț, se vorbește de intrarea în incapacitate de plată, deși împrumutăm lunar o sumă egală cu datoria externă achitată de Ceaușescu. Justiția e în corzi. Educația va primi un nou imbold spre dezastrul total, patrimoniul cultural național a ajuns pe mîna unor agarici care-l tratează ca la bîlci, pierdem comori inestimabile și, nu mare mi-ar fi mirarea, dacă zilele următoare se va demonstra că nu s-au respectat nu-ș ce proceduri și asigurarea aia de tarabă de langoși nu va mai fi plătită. Sigur, nimenmi nu răspunde în fața nimănui, pentru că nimeni nu mai are autoritate în acest stat devenit, vorba lui patapievici, o formă fără fond, o umbră a ceea ce a fost, la care stai și-ți plîngi moșii și strămoșii care au murit în Marele Război pentru ca noi, generația asta de ticăloși, să avem ce vinde și desconsidera!

La Davos, unde se întîlnesc cei mai mari ticăloși ai acestei planete, s-a vorbit despre România, în absență. Nici un oficial român nu a fost prezent. Asta, poate fi de bine, adică, nici un român nu se califică la rangul de mare ticălos al planetei! Ai noștri, ori cît de mult rău sînt capabili să facă celor din jur, sînt doar niște găinari și sînt tratați ca atare. Voi reveni! Dar, ce știe Davos și nu știm noi? Pentru România lui 2025, principalele cinci riscuri prezentate în Global Risks Report, publicația Forumului Economic de la Davos, sînt mult mai grave decît cele ale vecinilor săi: 1) un conflict armat (între state, un război purtat indirect, o lovitură de stat etc); 2) declin economic (recesiune, stagnare); 3) inflație; 4) sănătate precară și scăderea bunăstării; 5) datorie publică prea mare…

Și totul a început de la lovitura de stat de la sfîrșitul anului trecut… sau acolo s-a terminat… nici nu mai contează!

Oligarhia de pe Dîmbovița intră în panică. Nici unul dintre favoriții fotoliului din care se face umbră țării nu s-a calificat. Favorit este un… no name! Deci, un dughinist, un putinist, un xist, un dacist, un… mă rog, un IST care trebuie împioedicat. Fără legătură cu fenomenul Călin Georgeascu risc și spun: orice formă de viață inteligentă, vertebrată sau nevertebrată (cefalopodă) ar fi candidat împotriva sistemului ticăloșit construit de Băsescu și adus la paroxism de Iohannis, ar fi avut sorți de izbîndă. Georgescu este doar strigătul de luptă al unor mămăligari care s-au prins că e prea mult! Voi reveni și aici.

Așadar, forma de viață vertebrată de la Cotroceni convoacă un CSAT pe genunchi unde, tot pe genunchi, Serviciile crează o legendă care să motiveze anularea alegerilor pînă e gata Vila din Aviatorilor! Am scris atunci: LOVITURĂ DE STAT! Nu Simion, nu AUR, nu Șoșoacă! Aici, pe m-securitynews.ro!

În baza legendei cu deja tradiționalul război-hibrid al Rusiei cu Occidentul colectiv al democrației bazate pe reguli, Curtea Constituțională a României a anulat vineri, 6 decembrie 2024 primul tur al alegerilor prezidențiale, desfășurat pe 24 noiembrie 2024 în țară și în străinătate. Aproximativ 9,5 milioane de români s-au prezentat atunci la vot.

Decizia, fără precedent din istoria ultimelor trei decenii de democrație, a fost anunțată în ziua în care numeroși cetățeni români cu drept de vot de peste hotare au început să se prezinte deja la urne, adică vineri, 6 decembrie. Cu privire la oprirea votului pentru balotajul prezidențial din diaspora, Ministerul Afacerilor Externe a comunicat, la solicitarea presei centrale, că e necesară o decizie a Biroului Electoral Central care să pună în aplicare decizia Curții. Potrivit datelor disponibile, pînă vineri, 6 decembrie la ora 15.00 a României, se prezentaseră la vot aproximativ 33.000 de cetățeni români, reprezentînd dublul de prezențe față de prima zi a primului tur la prezidențiale!

Al doilea tur de scrutin pentru alegerile prezidențiale era programat pe 8 decembrie a.c., fiind, practic, un balotaj între primii doi candidați de la primul tur: Călin Georgescu, independent, și Elena Lasconi, reprezentantă a Uniunii Salvați România.

Decizia prin care Curtea anula alegerile prezidențiale a fost luată după ce aceeași Curte a validat rezultatele din primul tur! De adăugat că articolul 83 din Constituția României prevede că:  (1) Mandatul Preşedintelui României este de 5 ani şi se exercită de la data depunerii jurămîntului. (2) Preşedintele României îşi exercită mandatul pînă la depunerea jurămîntului de Preşedintele nou ales. (3) Mandatul Preşedintelui României poate fi prelungit, prin lege organică, în caz de război sau de catastrofă…

În același timp, diferiți analiști politici ridică întrebarea dacă nu ar fi oportună, de asemenea, anularea alegerilor parlamentare, dat fiind faptul că rezultatul de la primul tur al prezidențialelor ar fi putut, prin determinarea unei tendințe dominante a consensului din jurul primului clasificat, să condiționeze pe cale de consecință rezultatele alegerilor parlamentare! 

La o săptămînă de la anularea șocantă a alegerilor de către CCR, președintele Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, grecul Theodoros Roussopoulos, cu maximă discreție, dar și fermitate, a sesizat Comisia de la Veneția privind incalificabilul abuz al regimului Iohannis și a cerut un raport în regim de urgență.

Jurnalistul Bogdan Tiberiu Iacob scrie că în România nici măcar nu s-a știut de acest demers pînă pe 8 ianuarie, cînd Inpolitics a descoperit informația mai degrabă întîmplător și a difuzat-o public. Comisia de la Veneția, a cărei reuniune uzuală trebuie să aibă loc abia la jumătatea lunii martie, s-a conformat procedurii de urgență cerută de Theodoros Roussopoulos și azi a prezentat rezultatele analizei.

Tot jurnalistul Bogdan Tiberiu Iacob scrie că influentul site american de analize și investigații Truthdig, pentru care lucrează zeci de analiști și care a cules de-a lungul anilor zeci de premii ale presei din SUA, a publicat o analiză cel puțin explozivă legată de alegerile anulate din România. Iar analiza arată negru pe alb cum și-a băgat administrația Biden coada, prin rețeaua de ONG-uri românești plătite de guvernul american, în promovarea nedovedită a teoriei imixtiunii Rusiei în alegeri.

În timp ce Rusia are un interes bine cunoscut în influențarea politicii din regiune – și a investit fonduri în ceea ce guvernul român numește un „modus operandi complex” – documentele nu conțineau dovezi ale acestui mecanism în acțiune. Mai degrabă, acestea descriau o campanie mediatică de facto în favoarea lui Georgescu, care a luat foc pe rețelele sociale, în special în secțiunile de comentarii ale personalităților TikTok din România, dintre care mai mult de 100 au participat, cu sau fără voia lor, la „amplificarea artificială” a comentatorilor pro-Georgescu. Pentru a spori suspiciunea cu privire la comentarii, guvernul a remarcat faptul că dezbaterile cu privire la cele mai eficiente formulări și alegeri emoji au fost purtate pe canale Telegram cunoscute pentru susținerea „candidaților pro-ruși, de extremă dreapta, anti-sistem, „pacifiști” și naționaliști”(…)

Să revin, deci! Klaus Iohannis a avut un singur obiectiv strategic: să pună mîna pe țară, în toate aspectele de guvernare esențiale, deci pe bani. Și atît! Nici vorbă de alte giumbușlucuri. Ele nici nu mai pot fi făcute în contextul în care nici un factor de decizie din acest areal nu mai are nici o putere și nici un mijloc de a o exercita. Cu atît mai puțin cu cît în cei 10 ani expunerea publică a fost în genunchi, culminînd cu momentul de disperare, și de înec, cînd s-a propus singur, în numele României, ca secretar general al Alianței Nord-Atlantice – NATO. Ceea ce a fost un prilej de strategică penibilitate pentru națiunea română, deja ajunsă de rîsul lumii, pe tema războiului de la granițele sale, din Ukraina invadată de Rusia, în care doar România lui Iohannis, blajin mîngîiat pe creștet de cea numită împărăteasa Europei, mai merge pînă la victoria finală.

Sigur, poporul de mămăligari nu s-a trezit din mahmureală și nepăsare! Aruncatul cu vorbele reprezintă sport național. De pe vremea Dacilor! V-ați întrebat de ce Traian a vrut de la Decebal capul și mîna dreaptă? Păi, cu dreapta pecetluise legămînt în fața vărului iberic să nu mai prade hotarele imperiului. Țapă! Dar, să revin!

Obiectivul strategic al alegerilor prezidențiale a fost ca oricine va ajunge la Cotroceni să nu schimbe cu nimic dezordinea din acest areal. Misiune eșuată! Așa că, după cîteva zile de zbateri interioare, gașca de partid și de stat a apelat la soluția anulării întregului proces electoral prezidențial. Așa, pur și simplu! V-am povestit deja narativul. Nu contează că această soluție este neconstituțională, este ilegală, este evident imorală și antidemocratică.

În context, vertebratul Klaus Iohannis, s-a gîndit el că, dacă tot n-a ajuns la NATO, de ce oare să nu rămînă el în continuare Președintele României, chiar și fără mandat? Și, deși în povestea asta România, ca națiune euro-atlantică, de civilizație democratică occidentală, nu se încadrează în peisaj nicăieri, celebrele voci ale conștiinței au tăcut precum porcul în păpușoi. De ce? Revin, așa cum spuneam!

Pentru simplul fapt că poporul român, suveranul național nu realizează pe deplin în ce situație se află, iar România, la această oră este într-un șrot din care toată lumea ia ce e mai bun, ce nu… mnerge la fier vechi! Totul sub ochiul unor slugi fără demnitate și putere. Cum apare șeful de șrot Iohannis la o negociere cu PDG-ul Doge sau cu directorul de la Lada, de ce nu BMW? Ce condiții poate el să pună? Ce poate el să ceară? Ce poate el să impună? NIMIC! Un mare NIMIC, în care a transformat această țară! Fără ca suveraniștii de ocazie să se revolte! Ei bine, acum, întregul aliotman nu se va împiedica de un ciot precum România lui Iohannis. Și asta ne dă voie să fim indignați! Pentru că noi reacționăm emoțional, iar emoționalul distruge rațiunea.

Revin, cum spuneam, la cefalopodele care reprezintă o amendă a sistemului excretor/represiv de la conducerea perimetrului numit România și care sînt acuzate de orice, mai ales de vizibilitate bruscă și perfidă. Păi, crede careva dintre marii deontologi, observatori, analiști, pupincuriști, ongiști etc, că tot acest insectar politic care se perindă prin fața ochilor deține puterea cu adevărat? Ei sînt beneficiarii puterii care-i ajută să se îngrașe să lucească sub suprafața chitinoasă care-i acoperă – vezi gîndacul de bucătărie de la Cotroceni – dar nu dețin puterea! Puterea este la providerii de putere! Cei care tranzacționează influența! Care împart puterea pe categorii celor merituoși…

Acum miza în Perimetrul România e schimbarea providerilor de putere! Circul politic emoțional doar distrage atenția de la adevărata miză. Cea rațională! Pentru asta s-au împărțit taberele, s-au pus etichetele s-au săpat „tranșeele”. Cine crede că puterea se află la ciocoiul român, se înșeală amarnic! Șrotul lui Iohannis este doar scos din joben! Se poate întîmpla orice. Sîntem pe cont propriu!

GOMA A CĂZUT

BMTF, 27 ian – Goma a căzut, în această dimineață, sub asaltul gherilei M23 sprijinită direct de armata rwandeză. Potrivit informațiilor din teren, M23 a cerut contractorilor români cantonați pe aeroportul din Goma, să predea obiectivul, în schimbul libertății și vieții. Aceștia se află în baza misiunii ONU, MONUSCO, în haine civile. Tot potrivit unor surse, liderul contractorilor români, Horațiu Potra, a plecat de sîmbătă spre Congo, dar nu a reușit să intre în Goma.

290 de români s-au aflat timp de două zile sub asediul rebelilor din gruparea M 23 – aflată în conflict cu autorităţile guvernamentale congoleze. Goma a căzut, în această dimineață, după ce, anterior, M23 a cucerit orașul Sake, aflat la doar 27 de kilometri depărtare. Zona Sake reprezintă un culoar de pătrundere a gherilelor rwandeze M23, în teritoriul congolez. Este o zonă muntoasă, împădurită cu junglă. Aici au loc ciocniri repetate fapt care a dus la instalarea mai multor FOB-uri / baze operaționale înaintate . Aceste FOB-uri poartă acronimul de S (Sierra) și, începînd din decembrie 2022 sînt deservite de contractori români, rotiți săptămînal. Unul dintre avanposturi este amenajat într-un fost camp chinezesc folosit pentru cercetări agricole, TINJI. FOB-ul se baza pe protecția unei foste baze ONU, amplasată pe o cotă dominantă, aflată la doar doi km de TINJI.

Focuri de armă au răsunat luni dimineaţă în unele părţi din Goma, cu aproximativ două milioane de locuitori, capitala Statului Kiwu de Nord, cel mai mare oraş din estul Congo, la cîteva ore după ce rebelii susţinuţi de Rwanda au cucerit oraşul, în ciuda apelului Consiliului de Securitate al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru încetarea ofensivei, relatează Reuters.

13 căști albastre, din forțe de menținere a păcii au fost uciși de rebelii M23, iar Congo a rupt relațiile cu Rwanda. Regiunea Kivu de Nord este bogată în aur și coltan. Guvernele din Africa de Sud, Malawi și Uruguay au anunțat sîmbătă moartea soldaților lor.

Avansul alianţei rebele M23, susţinută de Rwanda, a forţat mii de persoane din estul Congo, bogat în minerale, să-şi părăsească casele şi a declanşat temeri că un conflict care mocneşte de zeci de ani riscă să reaprindă un război regional mai amplu.

În decurs de trei ani, mișcarea 23 martie (M23), susținută de Rwanda, a reușit să ocupe mari părți din Kivu de Nord, în estul Republicii Democratice Congo (RDC). În ultimele zile, milițiile au preluat controlul asupra orașului important din punct de vedere strategic Minova și au capturat micul oraș Sake. Din pozițiile de pe dealurile din jur, rebelii trag cu artilerie grea. Potrivit Organizației Națiunilor Unite, forțele de menținere a păcii patrulează cu armata congoleză și ajută la securizarea populației civile, care se află în mod repetat prinsă în focul încrucișat.

Ofensivele M23 par să urmeze o logică clară: vor să obțină controlul asupra resurselor naturale ale regiunii. Acestea includ aurul, casiteritul, coltanul, cobaltul și diamantele. După ce au capturat inițial părți din regiunile Rutshuru și Masisi, rebelii se îndreaptă acum spre zona Walikale, care este cunoscută pentru producția sa semnificativă de coltan. Coltanul este un mineral important din punct de vedere strategic pentru tranziția energetică. „RDC produce mai mult de 70% din cobaltul mondial” și „deține 60% din rezervele de coltan ale planetei”, a raportat site-ul industriei Mining Technology în februarie 2022, speculînd că RDC „ar putea deveni Arabia Saudită a erei vehiculelor electrice!

Kalembe este situat pe o rută importantă de transport care oferă, de asemenea, acces la zonele miniere cheie.

Potrivit Organizației Națiunilor Unite, M23 generează deja aproximativ 300.000 de dolari pe lună din taxele de producție pe exploatarea coltanului din regiunile Masisi și Rutshuru. În aprilie 2024, M23 a înconjurat orașul Sake, un nod de trafic și ultimul bastion înainte de capitala provinciei, Goma. Rebelii au preluat controlul și asupra orașului minier Rubaya, care deține zăcăminte mari de coltan.

Rebelii au ordonat soldaţilor guvernamentali să se predea pînă astăzi, luni la ora locală 03:00 (şi a României), iar 100 de soldaţi congolezi şi-au predat armele trupelor uruguayene din cadrul misiunii ONU de menţinere a păcii în Congo (MONUSCO), a declarat armata din Uruguay.

Luni dimineaţă, personalul MONUSCO şi familiile acestora au fost evacuaţi peste graniţă către Rwanda, unde 10 autobuze îi aşteptau pentru a-i prelua.

Graniţele estice ale Republicii Democrate Congo, o ţară aproximativ de mărimea Europei de Vest, rămîn vulnerabile din cauza zonelor rebele şi a fiefurilor miliţiilor, în urma a două războaie regionale succesive care au pornit de la genocidul din Rwanda din 1994.

Bine antrenată şi înarmată profesionist, gruparea M23 – ultima dintr-o lungă serie de mişcări rebele conduse de Tutsi – afirmă că există pentru a proteja populaţia de etnie Tutsi din Congo. Miza pare a fi rezervele uriașe de coltan, tantalul din coltan fiind folosit pentru fabricarea condensatoarelor de tantal care sînt utilizate pentru producerea de telefoane mobile, computere, electronice auto și camere video. Cînd, în anii 1990, o mare parte din estul Congo a căzut sub controlul forțelor rwandeze, Rwanda a devenit brusc un exportator major de coltan, beneficiind de slăbiciunea guvernului congolez. Prețul în creștere „a adus pînă la 20 de milioane de dolari pe lună grupurilor rebele” și altor facțiuni care comercializează coltanul extras în nord-estul Congo-ului, potrivit unui raport al ONU.

Deși Statele Unite, Franţa şi Marea Britanie au condamnat duminică ceea ce au declarat a fi susţinerea de către Rwanda a avansului rebelilor, din 2022, M23 beneficiază de sprijinul instructorilor militari britanici, americani, dar și din Legiunea străină, care îi ajută să se dezvolte operațional. Potrivit informațiilor, din grupul de legionari care instruiesc rebelii în mînuirea aruncătoarelor de 82 mm, fac parte majoritar polonezi, dar anul trecut, în decembrie, s-au aflat și doi români!

Experţii ONU spun că Rwanda a desfăşurat 3.000 – 4.000 de soldaţi şi a furnizat o putere de foc semnificativă, inclusiv rachete şi lunetişti, pentru a sprijini M23 în luptele din Congo. Potrivit celui mai recent raport al ONU privind Republica Democratică Congo, în prezent există în jur de 3.000 pînă la 4.000 de soldați rwandezi din Forța de Apărare a Rwandei (RDF) pe teritoriul congolez, care îi sprijină pe rebelii M23, care numără aproximativ 3.000 de luptători. „FDR nu s-a mai limitat la sprijinirea operațiunilor M23 în regiunile Rutshuru, Masisi și Nyiragongo, ci acum a intervenit direct și decisiv”, au scris experții ONU. Acest lucru a permis ambelor grupuri – M23 și RDF – să-și extindă rapid teritoriul pînă la malul lacului Edward, se arată în raport.

Guvernul congolez acuză M23 că exportă producția din minele congoleze Rubaya în Rwanda. Potrivit unei organizații locale a societății civile, M23 a distribuit deja materiale pentru a relua operațiunile miniere în aceste situri.

Peste 100 de grupuri armate operează în estul RDC, o regiune instabilă în care conflictul este un mod de viaţă de zeci de ani, dar a escaladat în ultimele luni.

Situația este în dinamică.                                                                  

DE LA “GREEN DEAL” LA “SMART DEAL”

BMTF, 23 ian – Ministrul Energiei, Sebastian Burduja, a declarat, a doua zi după instalarea la Casa Albă a noului președinte al Statelor Unite, Donald Trump, că politicile de decarbonizare ale UE, deși bine intenționate, riscă să transforme economiile europene în ″victime″ și că va prezenta în Guvern un raport detaliat privind efectele negative ale Green Deal asupra sectorului energetic românesc, scrie Profit.ro

Uniunea Europeană, prin politici precum certificatul de emisii CO2 și mecanismul prețului marginal, a dublat artificial costurile energiei, ceea ce a condus la pierderea competitivității față de piețele din SUA și China. „Prețurile energiei în UE sînt triple față de cele din alte regiuni, iar consecința este clară: fabricile europene se închid sau se relochează. Aceasta nu este doar o alarmă, ci o tragedie economică în desfășurare,” afirmă ministrul.

În timp ce Europa se concentrează pe obiective ambițioase de decarbonizare, alte regiuni precum China controlează 80% din lanțul de aprovizionare pentru panouri fotovoltaice, profitînd de subvențiile europene fără a contribui la securitatea energetică globală.

România are la dispoziție fonduri UE nerambursabile de multe miliarde de euro pentru investiții în modernizarea industriei sale energetice, inclusiv în decarbonizare, în principal prin Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR) și Fondul de Modernizare.

Este cea mai radicală luare de poziție a liberalului Burduja de pînă acum pe această temă.

În mesajul său, Burduja a spus inclusiv că România are centrale pe cărbune care pot fi modernizate!

Anterior, tot recent, el plusase în dialogul de la distanță cu Comisia Europeană pe marginea dorinței României de a amîna închiderea termocentralelor pe lignit, ale companiei de stat Complexul Energetic Oltenia (CEO), avansînd ca termen anul 2032, în condițiile în care declarațiile și documentele oficiale publice de pînă atunci menționau anul 2029.

România traversează astăzi un moment critic pentru viitorul energiei noastre și al Europei. Politicile de „înverzire” ale Uniunii Europene, deși bine intenționate, riscă să ne transforme economiile europene în victime ale birocratizării și deciziilor neadaptate realităților economice. Raportul Draghi o spune fără menajamente, ce am văzut și în date statistice calde: Uniunea Europeană, care a produs doar 3% din cărbunele mondial în 2024 și a emis mai puțin de 5% din emisiile globale de CO2, își aplică singură cele mai dure politici de mediu. Aceasta nu este o cale spre prosperitate. Președintele Trump a arătat ieri lumii că democrațiile sînt puternice doar atunci cînd economiile lor sînt puternice. Și știți ce face o economie puternică? Produce energie sigură, accesibilă și abundentă! Energie care ține fabricile deschise, prețurile scăzute și pune mîncare pe masa fiecărei familii″, a transmis acum Burduja. Potrivit ministrului, România are tot ce-i trebuie pentru a fi lider regional în energie.

Extraordinară… sucitură! Cam… tardiv de tîrzie, vorba aceea. Întîmplător, sau nu, zilele trecute am avut un schimb de replici pe o rețea de socializare, exact pe această temă, cu primarul liberal al Reșiței, adeptul energiilor verzi și aspirant la un viitor politic, ușor iritat de insistența mea de a arăta ineficiența centralelor verzi. Vorbeam, atunci, de noile tehnologii curate pentru arderea cărbunelui.

România este prezentată într-un document oficial ca avînd, la acest moment, riscuri crescute legate de siguranța aprovizionării cu energie electrică, deoarece importurile ating cote alarmante. Avertismentul, inclus ca argument în nota de fundamentare a unei hotărîri de guvern prin care proiectului noii centrale electrice pe gaze naturale de peste 1.700 MW de la Mintia va fi declarat ca fiind ″de importanță națională în domeniul energiei electrice″. SEN se confruntă deja cu presiuni majore, inclusiv din cauza integrării unor surse de energie intermitente (precum energia eoliană și solară), care necesită echilibrarea cererii și ofertei, iar începînd din 2027 urmează a fi retrasă din exploatare, pentru lucrări de retehnologizare, Unitatea 1 CNE Cernavodă din cadrul Societății Naționale Nuclearelectrica SA, care are o putere instalată de 700 MW″, se spune în document.

O consecință negativă pentru SEN, generată în urma integrării în ultimii ani a unui număr tot mai mare de centrale electrice regenerabile (eoliene și fotovoltaice), cu producție cu caracter intermitent, este creșterea dezechilibrelor generate. Funcționarea Centralelor Electrice Eoliene (CEE) și a Centralelor Electrice Fotovoltaice (CEF) prezintă variații foarte mari de putere (la creștere, cît și la reducere), atît din punctul de vedere al amplitudinii, cît și a vitezei de variație, atît în timpul vîrfului de sarcină cît și a golului de sarcină. „Suprapunerea defavorabilă a efectelor acestor variații peste caracterul natural al consumului, respectiv producției (vîrf sau gol de sarcină), conduce la creșterea semnificativă a energiilor de echilibrare și implicit a costurilor cu echilibrarea SEN. În aceste condiții, în prezent se poate constata un deficit al capacităților energetice capabile să asigure echilibrarea SEN, din cauza lipsei, în principal, a centralelor capabile să asigure rapid creșterea sau reducerea puterii la nivelul valorilor solicitate de Dispecerul Energetic Național”.

România și-a asumat prin Planul Național Integrat Energie Schimbări Climatice (PNIESC) 2021-2030 finalizarea, pînă la 1 ianuarie 2026, a unei capacități de cel puțin 860 MW la centrala Mintia, cu posibilitatea extinderii pînă la 1.700 MW. Proiectul este realizat de Mass Global Energy Rom SRL, care a semnat contractul de racordare la sistemul energetic național cu Transelectrica în noiembrie 2024. Costurile aferente construirii și punerii în funcțiune a centralei electrice Mintia vor fi finanțate din surse proprii sau atrase în nume propriu, ale societății Mass Global Energy Rom S.R.L., o entitate privată, adică, despre care vorbea Ioan Popa în comentarii. Centrala Mintia va contribui la creșterea siguranței în alimentarea cu energie electrică, asigurarea echilibrării sistemului energetic național și contribuirea la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră prin utilizarea gazului natural ca și combustibil pentru producerea energiei electrice.

Avînd în vedere și rolul României în sprijinirea Ukrainei și a Republicii Moldova, precum și deciziile de închidere a unor capacități pe cărbune în contextul procesului de decarbonizare, ne confruntăm deja cu riscuri crescute legate de siguranța aprovizionării cu energie electrică, pe fondul trendului înregistrat de valorile soldului energie care se păstrează în zona importului la nivel lunar, atingînd uneori cote alarmante la nivelul vîrfurilor de consum. Nu mai vorbesc de prețuri!

În Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR), România își ia angajanentul să eliminarea producția de energie din cărbune pînă la finalul anului 2030. În prezent, în România, mai sînt în exploatare nouă cariere de lignit ce alimentează Termocentralele Rovinari, Turceni, Ișalnița și Craiova II. Ele aparțin Complexului Energetic Oltenia, alături de alte două cariere ce alimentează CET Govora și patru mine de huilă de adîncime administrate de Complexul Energetic Hunedoara. Acestea au o activitate restrînsă, iar scopul lor este alimentarea termocentralei de la Paroșeni. Capacitatea totală care ar urma să fie redusă este de 4.920 MW! În acest timp, Germania și Austria lucrează la modificarea centralelor pe gaz pentru arderea cărbunelui.

Securitatea energetică a României se află într-o situație pusă la încercare atît din factori externi, cît și interni.

Zelenski la DAVOS. Nu ratează nici o ocazie de a fi obraznic.

BMTF, 22 ian – Președintele Ukrainei, Volodimir Zelenski, a lansat în cadrul Forumului Economic Mondial (World Economic Forum – WEF) de la Davos, un nou apel pentru un sprijin mai puternic din partea țărilor occidentale, subliniind necesitatea unor livrări urgente de echipamente militare și discutînd posibilitatea trimiterii unui contingent de aproximativ 200.000 de soldați NATO pentru a asigura stabilitatea și a descuraja Rusia, scrie BetaNews.

Apelul survine la puțin timp după ce președintele francez, belicosul Macron, a declarat că pacea în Ukraina va fi cînd doresc europenii, nu cînd propune Trump!

Potrivit unei analize realizate de portalul ukrainean Militarnyi, Ukraina a pierdut controlul asupra a peste 3.600 de kilometri pătrați de teritoriu în cursul anului 2024.

În discursul său în fața elitei globalismului progresist la Davos, potrivit BetaNews, Zelenski a reluat că Ukraina are nevoie de:

• Armament modern și muniție: Tancuri, vehicule blindate, sisteme de apărare antiaeriană și rachete cu rază mai lungă de acțiune, pentru a contracara atacurile forțelor ruse.

• Sprijin cibernetic și tehnologic: Sisteme avansate de comunicații și echipamente electronice care să ajute la protejarea infrastructurii critice și la monitorizarea mișcărilor inamice.

• Asistență umanitară suplimentară: Pe lîngă nevoile militare, Zelenski a subliniat consecințele umanitare ale conflictului, inclusiv situația dificilă a refugiaților interni și a comunităților afectate de bombardamente.

„Avem nevoie de un răspuns ferm din partea lumii democratice, pentru a garanta securitatea și suveranitatea Ukrainei, dar și pentru a proteja stabilitatea întregii Europe,” a spus Zelenski în discursul său difuzat online și transmis pe canalele oficiale ale forumului.

Zelensky a cerut imperativ constituirea unei forțe NATO de menținere a păcii, formată din aproximativ 200.000 de soldați. Scopul acestui contingent ar fi:

• Prevenirea escaladării și descurajarea oricărei extinderi a conflictului dincolo de granițele Ukrainei.

• Asigurarea stabilității în zonele eliberate sau intens disputate, unde civilele și infrastructura critică sînt în continuare vulnerabile.

• Supravegherea unui posibil acord de încetare a focului ori a unor demersuri diplomatice, care ar putea apărea în următoarele luni.

Oficiali NATO prezenți la Davos (!?) au confirmat că există discuții neoficiale cu guvernul de la Kiev, dar nu au oferit date precise despre o eventuală mobilizare a unui asemenea număr de militari. Secretarul general al Alianței Nord-Atlantice a declarat că „este necesară o analiză minuțioasă” înainte de orice decizie, subliniind că nici un plan nu este încă definitivat.

Franța și Marea Britanie, principalii actori din istoricul Război al Crimeei, sînt principalele inițiatoare și susținătoare ale trimiterii de trupe pe teritoriul ukrianiean. În ultimul an, Franța s-a trezit pe teritoriul continental cu mii de soldați – în mare parte, legionari! –  repatriați după alungarea trupelor franceze din Africa de Vest, iar Marea Britanie tocmai a semnat un parteneriat strategic cu Ukraina pe … 100 de ani!

Preşedintele francez Emmanuel Macron spune că „nu se va încheia mîine şi nici poimîine”, conflictul din Ukraina, făcînd referire la declarația lui Donald Trump care a promis un sfîrşit rapid al războiului. „Nu poate exista pace şi securitate în Europa fără europeni şi fără ca ele să fie negociate de europeni”.

• Statele Unite: Deși n-au anunțat o decizie fermă privind prezența unei forțe multinaționale în Ukraina, oficialii americani au salutat eforturile diplomatice și au promis sprijin militar suplimentar.

• Uniunea Europeană: Mai multe state membre, în frunte cu Polonia și țările baltice, susțin nevoia de a intensifica eforturile de apărare a Ukrainei, însă subliniază că orice inițiativă trebuie coordonată cu NATO și cu restul partenerilor europeni.

• Rusia: Moscova a criticat deja inițiativa, descriind-o drept o „provocare” și susținînd că suplimentarea prezenței militare occidentale în regiune ar conduce la o tensionare și mai mare a situației.

Contextul forumului de la Davos

Cu un număr record de participanți din sfera politică, economică și a societății civile, ediția din acest an a WEF s-a concentrat pe teme precum criza energetică, reconstrucția post-pandemică și securitatea globală. Cu toate că au existat și subiecte economice de interes general, conflictul din Ukraina a dominat o mare parte din dezbateri, reflectînd semnificația geopolitică majoră pe care acesta o are asupra stabilității regionale și globale și interesul major al elitei globalist-progresiste pentru menținerea războiului în Europa.

Ce urmează? Potrivit BetaNews:

• Sprijin suplimentar: Potrivit unor surse diplomatice, o serie de țări ar putea anunța pachete suplimentare de asistență militară pentru Kiev în următoarele săptămîni, incluzînd echipamente ofensive și defensive de ultimă generație.

• Diplomație intensificată: Se așteaptă un nou val de consultări între liderii occidentali și cei din țările aflate la frontiera estică a NATO pentru a evalua fezabilitatea unei misiuni de menținere a păcii.

• Posibile reacții din partea Rusiei: Analiștii avertizează că retorica dură de la Moscova ar putea fi urmată de măsuri de consolidare militară în zonele ocupate sau de noi acțiuni de intimidare la granițele Ukrainei.

Discursul președintelui Zelenski de la Davos reiterează, pe tonul deja consacrat, că Ukraina va rămîne problema Occidentului pe termen lung.

POLITICĂ EUROPEANĂ, CORUPȚIE, JUSTIȚIE

BMTF, 22 ian – Un tribunal din Belgia a respins marți o plîngere îndreptată împotriva președintei Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, referitoare la mesajele pe care aceasta le-a schimbat cu directorul executiv al Pfizer în timpul negocierilor pentru vaccinurile anti-COVID-19, transmite BetaNews.

Avocatul Ursulei von der Leyen, Adrien Masset, a declarat pentru AFP că Curtea de Apel din Liège a considerat plîngerea „inadmisibilă”. Informația a fost confirmată și de o sursă apropiată speței, care a precizat că reclamantul, fostul lobbyist belgian Frédéric Baldan, nu a putut dovedi că a suferit un „prejudiciu personal”.

Uniunea Europeană a acționat rapid după declanșarea pandemiei de COVID-19 în 2020, încercînd să asigure suficiente doze de vaccin pentru statele membre. Într-o perioadă de cerere globală uriașă pentru vaccinuri, discuțiile purtate de Ursula von der Leyen cu directorul executiv al Pfizer au reprezentat unul dintre pașii importanți în stabilirea condițiilor de achiziție pentru vaccinurile destinate cetățenilor UE.

Baldan a susținut că tranziția la discuții informale prin SMS ridică semne de întrebare privind transparența negocierilor și accesul la informații de interes public.

În lipsa unor dovezi care să demonstreze un prejudiciu concret suferit de către reclamant, Curtea de Apel din Liège a decis să respingă plîngerea.

„Ursula von der Leyen a avut un schimb de mesaje și telefoane cu Albert Bourla, directorul executiv al Pfizer, un furnizor de vaccinuri pentru blocul statelor europene. Și, în timp ce vorbeau, două lucruri au devenit clare: Pfizer avea mai multe doze de oferit – mult mai multe. Iar Uniunea Europeană era încîntată să le aibă”, scria jurnalista Matina Stevis-Gridneff, în septembrie 2021, pentru New York Times.

La începutul lunii aprilie 2024, Parchetul European (EPPO), condus de Laura Codruța Kövesi, a preluat ancheta procurorilor belgieni care „investigau acuzațiile de săvîrșire a unor infracțiuni în legătură cu negocierile privind vaccinurile dintre președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, și directorul general al Pfizer”, conform declarației purtătorului de cuvînt al procuraturii din Liege, Belgia.

Ursula von der Leyen, era cercetată pentru încheierea unui contract netransparent în valoare de 1,8 miliarde de euro cu compania farmaceutică Pfizer pentru livrarea de vaccinuri anti-Covid.

La scurt timp după ce procurorii europeni, conduși de fosta șefă DNA, au primit dosarul din Belgia, reprezentanții Comisiei Europene au anunțat-o pe Kövesi că la sfîrșitul anului va înceta finanțarea serviciilor de IT ale EPPO, în valoare de 5 milioane de euro.

Decizia ducea, practic, la încetarea activității Parchetul European, care nu avea fonduri să plătească licențele programelor de computer pe care le utilizează. Fără acești bani, de pe calculatoarele EPPO nu mai puteau da nici măcar un mail.

Acest gest al Comisiei Europene reprezintă o vădită presiune asupra procurorilor europeni și ridică alte semne de întrebare referitoare la corectitudinea tranzacției.

Decizia instanței belgiene validează, practic, procedura de achiziție de vaccinuri COVID-19 derulate de Comisia Europeană, pe fondul unor critici legate de lipsa de transparență și de caracterul confidențial al unor aspecte din contractele cu producătorii de vaccinuri.

Ursula von der Leyen, 65 de ani, a fost propusă în 2019 la conducerea Comisiei Europene de către Angela Merkel. De formație economist și medic, ea a deținut portofoliul de ministru al Apărării în Germania, fiind membră a Uniunii Creștin Democrate.

WELCOME BACK, AMERICA!

America s-a întors! Odată cu reîntoarcerea la Casa Albă a celui de Al 47-lea președinte al Statelor Unite, Donald J. Trump. De astăzi, energiile care au propulsat SUA în fruntea democrațiilor globale vor începe procesul de vindecare și decontaminare de lepra care înseamnă progresismul practicat violent, la scară largă și absolut irațional (ca să parafrazez celebra formulă uzitată/uzată de propagandiștii războiului ilegal, imoral și neprovocat!) care au condus la demonstrația/asaltul asupra Capitoliului, reamintindu-ne, tuturor, un adevăr îngropat în subconștientul tuturor: rezistența împotriva unui guvern antidemocratic și antinațional este o obligație a unei națiuni și a fiecărui individ în parte!

Rezistența americanilor împotriva politicilor antinaționale, promovate de Democrați, au aruncat SUA în prăpastia urii globale. Politicile verzi și lgbt promovate cu prioritate de o camarilă obsedată de misiunea mesianică de salvare a planetei ne-au aruncat pe toți, americani sau doar parteneri (strategici) în haosul premergător unui nou război mondial!

Dar America, a avut curajul să spună AJUNGE! Nu mă îndoiesc că în foarte scurt timp, societatea americană va cunoaște zorii renașterii, iar americanul de rînd, cel din orașele mici, cel care – tradițional – își trimite copii să slujească drapelul în stele și dungi purtat de armata americană, va simți direct revenirea speranței.

Am urmărit discursul lui Trump pe Telegram. A fost impresionant prin fermitate și determinare, departe de bîjbîielile bătrînului Robinette și la ani lumină de ce poate produce ilegitima formă de viață de la Klaustroceni. Nebunia cu propaganda lgbt a fost declarată, oficial, închisă! Ca o reparație în fața Planetei și în fața lui Dumnezeu! M-am întrebat de foarte multe ori în ultimii ani, de ce veteranii români ai teatrelor de operații din Iraq și Afghanistan, care au luptat direct alături de militarii americani și care au avut relații cordiale cu aceștia, au dezvoltat o aversiune față de America și valorile americane. Răspunsul se regăsește în ideologia respinsă oficial de Președintele Trump! Valorile americane care i-au impregnat puternic pe militarii români în perioada republicană, au devenit, peste noapte, noaptea democrată, toxice, izvorîte din adîncul Mordorului! Miṣcarea LGBTQ, adînc promovată de Soros, Swab, Gates și alți nesătui, a depăṣit stadiul de fenomen pentru promovarea libertăṭii alegerilor de tip sexual ṣi a devenit un element de teroare socială, exportate și impuse fix în statele presupus democratice. Filme produse la Hollywood cu prima scenă gay în primele minute ale producṭiei, seriale Netflix cu regii vikingi negri, au rezonat negativ în mințile și sufletele românilor noștri! Ca să nu mai vorbesc de confruntarea de dragul confruntării, războiul de dragul războiului, propaganda dusă la un extrem grețos și irațional!

Apoi, sînt imaginile cu imigranții, epidemia de droguri și violență de pe străzile americane, dezindustrializarea și haosul provocate voit în numele energiilor verzi, politicile globale de diminuare a populațiilor susținute de fundațiile mufate la banii împărțiți de democrați (vaccinarea anti-concepțională promovată agresiv în Africa de Fundația Gates), datoria publică uriașă și minciuna devenită adevăr de necontestat, ca într-un live 1984 orwellian! Abuzurile! Joe Biden și-a grațiat preventiv foștii colaboratori pentru a-i feri de acuzații penale, în ultima zi a mandatului său prezidențial.  Joe Biden i-a grațiat și pe generalul în retragere Mark Milley și membrii comisiei Camerei Reprezentanților care au investigat atacul de la Capitoliu din 6 ianuarie 2021. Emiterea unor asemenea decrete de grațiere este obișnuită pentru președinții americani la final de mandat, dar acțiunile lui Biden marchează o utilizare fără precedent a acestei puteri de a grația persoane care nu au fost încă investigate sau acuzate de infracțiuni.

Și toate acestea în timp ce imaginea Rusiei și Chinei transmitea normalitate… mă rog, atîta normalitate cîtă poți regăsi într-o autocrație, dar NORMALITATE și un interes fundamental pentru națiunile suverane!

America se întoarce! Înapoi la normalitate. Băncile americane au anunțat deja ca au ieșit din coaliția pentru mediu; Toate companiile mari au anunțat deja că abandonează strategia DEI-diversitate, echitate, incluziune-prin care minoritățile sexuale trebuiau asumate în toate societățile; Guvernul abandonează Planul Verde. “Nu avem o luptă pentru energie verde. Avem o luptă pentru energie.” Sînt cele trei mari direcții cheie pe care America le deschide începînd de astăzi.

Din păcate, progresismul, ca un animal rănit de moarte, s-a baricadat la Bruxelles. Un tentacul dezarticulat se zbate la București, iar o ventuză încearcă să se țină bine la Chișinău. Progresismul european încearcă să se conserve și să reziste asaltului. Cu o imagine de muzeu populat de gerontocrați bolnavi de demență, paranoia și schizofrenie, cu o economie pe butuci, populație îmbătrînită, educație de mahala și o sănătate precară, Europa nu mai contează economic sau intelectual în ecuația globală. Europenii trebuie să își ia Europa înapoi! Orice formă de rezistență în fața unui Guvern antieuropean devine O OBLIGAȚIE! Este și cazul României, debaraua de schelete ale Comisiei Europene. În starea actuală, ori se exorcizează și scoate demonul progresist din Bruxelles, ori devine anexa SUA!

Despre rebrenduirea NATO, altă dată! Pînă atunci, Welcome back, America!

Calendarul exercițiilor militare majore planificate în România în primul semestru al anului 2025

Aproximativ 15.000 de militari români și aliați vor participa, în prima jumătate a anului, la evenimentele multinaționale de instrucție planificate să se desfășoare în poligoane și facilități militare din România, în cadrul exercițiilor DACIA 25 și DACIAN SPRING 25. Un indicator al complexității activităților de instruire din prima jumătate a anului 2025 îl reprezintă faptul că secvențele de instruire se vor desfășura în nu mai puțin de șapte poligoane din nord-vestul, centrul, sudul și sud-estul țării.

Exercițiul DACIA 25 reprezintă evenimentul major de instruire la nivel operativ și tactic, care asigură cadrul necesar integrării forțelor naționale și aliate prin conectarea cu alte exerciții multinaționale planificate de Comandamentul Suprem al Forțelor Aliate din Europa – SHAPE și de Comandamentul Forțelor Armate ale SUA în Europa – USEUCOM. Exercițiile conectate în cadrul DACIA 25 sunt: STEADFAST DART 25 – planificat de SHAPE, ce se va desfășura în luna februarie, SEA SHIELD 25 – planificat și condus de către Statul Major al Forțelor Navale și VALIANT STRIKE 25 – planificat și condus de către Comandamentul Forțelor pentru Operații Speciale, ambele desfășurându-se în lunile aprilie – mai și SABER GUARDIAN 25 – planificat de USEUCOM, în colaborare cu Statul Major al Apărării, pentru luna iunie.

         Primul exercițiu major de instruire din această serie, STEADFAST DART 25 (STDT 25), planificat de SHAPE și condus de Comandamentul Aliat Întrunit de la Napoli – JFCNP, va debuta în data de 10 februarie, iar fazele operaționale se vor derula până în data de 21 februarie. Scenariul STDT 25 se va concentra pe executarea activităților specifice de alertare, dislocare și integrare a forțelor, pe timp de pace, cu scopul de a testa capacitatea de reacție și răspuns în situații de criză. Exercițiul va demonstra capacitatea NATO de a activa Forța de Reacție Aliată și de a coordona tranziția rapidă a acesteia către locația în care poate furniza efecte strategice de descurajare prin consolidarea forțelor deja amplasate. Este prima dată când Forța de Reacție Aliată va exersa o desfășurare operațională de la înființarea sa pe 1 iulie 2024.

Exercițiul DACIAN SPRING 25 (DASP 25) planificat și condus de către MND-SE (Divizia Multinațională Sud-Est), în perioada 05 – 26 mai, reprezintă o premieră prin dislocarea pe teritoriul României de către Franța, națiunea-cadru a Grupului de Luptă NATO de la Cincu, a unei structuri multinaționale de nivel brigadă, aproximativ 4.000 de militari francezi cu mijloace de luptă.

Armata României, alături de forțe aliate și partenere, desfășoară această serie de exerciții militare integrate, menite să consolideze cooperarea în cadrul NATO și al parteneriatului strategic româno-american. Aceste antrenamente demonstrează unitatea și solidaritatea aliaților, precum și capacitatea structurilor NATO și a partenerului strategic american de a interveni rapid în sprijinul României. Scopul principal al exercițiilor este creșterea capacității de apărare și descurajare, îmbunătățirea coordonării și a timpilor de reacție, precum și consolidarea interoperabilității și mobilității militare. Într-un context global complex, marcat de crize de securitate, aceste antrenamente devin esențiale pentru pregătirea forțelor armate.

Pentru Armata României, exercițiile reprezintă o oportunitate de a testa capacitatea de a susține operații defensive în cadrul alianței și de a asigura sprijinul necesar pentru trupele și echipamentele care tranzitează sau staționează pe teritoriul național. Aceste activități militare sunt un exemplu clar al angajamentului comun pentru securitatea colectivă și stabilitatea regiunii.

            Activitățile de instruire planificate vor cuprinde deplasări și exerciții tactice cu și fără trageri de luptă, parașutări, forțări ale cursurilor de apă, comunicații criptate, coordonare a tranzitului prin puncte aeriene, navale și terestre de trecere a frontierei, precum și activități cu specific medical.

Biroul de Presă

Israelul – genocid și anexări unilaterale de teritorii

BMTF, 19 dec – Organizaţia internaţională Human Rights Watch (HRW) estimează într-un raport publicat joi că Israelul comite ”acte de genocid” prin restrîngerea accesului la apă pentru palestinienii din Fîşia Gaza de la începerea războiului între Israel şi Hamas, în urmă cu peste un an, transmit AFP şi Reuters, preluate de Agerpres.

”Autorităţile israeliene au creat în mod deliberat condiţii de viaţă vizînd distrugerea unei părţi a populaţiei din Gaza, privînd intenţionat civilii palestinieni din enclavă de un acces adecvat la apă, ceea ce probabil a cauzat mii de decese”, scrie HRW într-un comunicat.

”Făcînd acest lucru, autorităţile israeliene sînt responsabile de crime contra umanităţii prin exterminare şi de acte de genocid”, adaugă ONG-ul.

”Am descoperit că guvernul israelian ucide intenţionat palestinieni în Gaza prin privarea lor de apa de care au nevoie pentru a supravieţui”, a declarat directoarea Human Rights Watch pentru Orientul Mijlociu, Lama Fakih, într-o conferinţă de presă.

Ministerul de Externe israelian a reacţionat la acuzaţiile formulate de Human Rights Watch, afirmînd că raportul elaborat de această organizaţie este ”plin de minciuni neruşinate”.

”Acest raport este plin de minciuni neruşinate, chiar dacă provine de la HRW, pentru care ştacheta este deja coborîtă”, a declarat diplomaţia israeliană într-un comunicat. De asemenea, MAE israelian a denunţat ceea ce a numit o ”propagandă anti-israeliană”.

Israelul a respins constant toate acuzaţiile de genocid, afirmînd că respectă dreptul internaţional şi că are dreptul de a se apăra după atacul terorist fără precedent comis de mişcarea palestiniană Hamas în 7 octombrie 2023, care a declanşat actualul război din Fîşia Gaza.

Human Rights Watch este a doua mare organizaţie pentru drepturile omului care foloseşte în ultima lună cuvîntul genocid pentru a descrie acţiunile Israelului în Fîşia Gaza, după ce Amnesty International a publicat un raport care ajunge la concluzia că Israelul comite un genocid în enclava palestiniană.

Acuzațiile organizației internaționale vin în timp ce forțele israeliene au intrat pe teritoriul Syriei pentru prima dată în jumătate de secol cu scopul de a preveni noile autorități – rebelii islamiști care l-au răsturnat de la putere pe Bashar al-Assad – să profite de capacitățile militare ale armatei syriene pentru a ataca Israelul, potrivit versiunii oficiale. Incursiunea în Syria, care reprezintă a treia operațiune terestră a armatei israeliene din octombrie 2023, după Gaza și Liban, a venit într-un moment în care syrienii abia ce sărbătoreau sfîrșitul a 13 ani de război civil.

Israelul a stârnit îngrijorări la nivel internațional în legătură cu incursiunea sa în Syria, pe care a justificat-o argumentînd că acordul de retragere a trupelor din 1974 dintre cele două țări „s-a prăbușit” odată cu căderea regimului lui Assad. Mișcările de trupe au fost acompaniate de o campanie masivă de bombardamente aeriene care au distrus sute de ținte militare și civile de pe întreg teritoriul Syriei. Tancurile și buldozerele au continuat să se deplaseze înspre zona de graniță. Pe platoul stîncos din Golan, principalul rezervor de apă potabilă din regiune, căderea regimului Bashar al-Assad a stîrnit emoții complicate și contradictorii și a creat o nouă realitate neașteptată, scrie The Guardian.

După mai bine de un an de război cu Hezbollah în Liban, timp în care rachetele lansate de militanți au căzut peste satele din Golan, tancurile și trupele israeliene sînt din nou în ofensivă. De această dată, însă, ele înaintează înspre est, în loc de nord, și pătrund tot mai adînc pe teritoriul Syriei. Potrivit declarației oficiale din partea armatei israeliene, IDF a distrus, printre altele, 15 nave militare syriene în porturile Al Bayda și Latakia și zeci de rachete aer-aer cu o rază de acțiune de pînă la 190 de kilometri. A fost una dintre cele mai mari operațiuni din istoria forțelor aeriene ale Israelului, scrie El Pais.

Israelul a capturat Înălțimile Golan în 1967 și a anunțat anexarea unilaterală a regiunii în 1981. Cea mai mare parte a comunității internaționale nu recunoaște dreptul Israelului asupra teritoriului ocupat, cu toate că administrația Trump a recunoscut anexarea în 2019. Regiunea Golan și zona tampon dintre Israel și Syria au o poziție geografică specială aflată la intersecția a patru țări – Syria, Israel, Liban și Iordania. Rămîne de văzut dacă nevoia de a securiza zona este justificată sau ea va servi unei agende mai extinse.

REZILIENȚĂ TRANSFRONTALIERĂ INTELIGENTĂ ÎN SITUAȚII DE URGENȚĂ

Președintele Consiliului Județean Caraș-Severin, Silviu Hurduzeu, a semnat un nou proiect transfrontalier, cu o valoare de aproximativ 2,3 milioane de euro, finanțat de Uniunea Europeană prin Programul Interreg IPA România-Serbia. Consiliul Județean Caraș-Severin implementează un nou proiect ambițios pentru creșterea rezilienței în fața situațiilor de urgență din zona transfrontalieră româno-sîrbă.

Partenerii Consiliului Județean Caraș-Severin în cadrul acestui proiect sînt: Inspectoratul pentru Situații de Urgență „Semenic” al Județului Caraș-Severin, Orașul Vârșeț și Inspectoratul de Jandarmi Județean „G-ral de brigadă Vasile Zorzor” Caraș-Severin.

Reziliența/rezistența inteligentă transfrontalieră înseamnă consolidarea colaborării între autoritățile române și sîrbe, prin schimburi de bune practici și strategii comune de intervenție, implicarea comunităților locale, atît în prevenirea, cît și în gestionarea situațiilor de urgență, dar și utilizarea echipamentelor de ultimă generație pentru intervenții mai rapide și mai eficiente în caz de incendii, inundații sau accidente chimice, biologice, radioactive ori nucleare.

Situațiile de urgență care pot apărea în zona de graniță necesită acțiuni comune de consolidare a protecției și prevenirii unor astfel de situații, antrenament adecvat pentru specialiștii din acest domeniu și creșterea gradului de conștientizare în rîndul populației din România și Serbia.

Vorbim despre un proiect ambițios care vizează creșterea rezilienței în fața situațiilor de urgență din zona transfrontalieră. Împreună cu partenerii sârbi, vom achiziționa echipamente cu tehnologie avansată pentru prevenirea și gestionarea dezastrelor. Comunitățile din zona de graniță vor fi implicate activ în gestionarea riscurilor, prin crearea unei rețele transfrontaliere de voluntari. În plus, instituțiile partenere, prin specialiștii lor, vor participa la un exercițiu tactic ce are ca scop antrenarea și simularea unor situații de risc transfrontalier”, a declarat președintele Silviu Hurduzeu.

Aceste exerciţii sînt esenţiale pentru pregătirea echipelor de salvatori din Banatul Istoric pentru a reacţiona rapid şi într-o manieră coordonată în cazul producerii unor dezastre și oferă cadrul necesar pentru o mai strînsă colaborare referitoare la prevenirea catastrofelor, evaluarea riscului, pregătire şi planificare – inclusiv mai multe exerciţii comune periodice pentru profesioniștii situațiilor de urgență.

Prin proiect se vor stabili legături între tehnologie, instituții responsabile și comunitate.

Astfel, comunitățile din zona de graniță vor avea un rol activ în gestionarea riscurilor prin crearea unei rețele transfrontaliere de voluntari.

Finanțarea proiectului „Reziliență transfrontalieră inteligentă în situații de urgență”  (RORS00043) este asigurată în proporție de 85% de Uniunea Europeană prin Programul Interreg IPA România-Serbia, în timp ce fiecare partener asigură o cofinanțare proprie, 15% pentru partenerul sârb și de 2% pentru fiecare partener român, diferența de 13% fiind susținută de Guvernul României.

Proiectul de față reprezintă o continuare firească a colaborării inter-instituționale transfrontaliere după succesul proiectului anterior ”Rețea comună durabilă pentru situațiile de urgență din Banat”, finanțat, de asemenea, prin programul Interreg IPA CBC România-Serbia – Apelul II, eMS nr. 283 Axa prioritară 2, Obiectivul 2-2.

PUCIUL DE CINCI ORE DE LA SEUL

BMTF, 4 dec – Președintele sud-coreean Yoon Suk Yeol, susținut de Occidentul colectiv, a decretat, ieri, Legea marțială, transmite agenția de presă Yonhap.

Președintele spune că Legea marțială este necesară pentru a combate actorii anti-statali din interiorul Coreei de Sud și pentru a se apăra împotriva amenințării tot mai mari din partea Coreei de Nord! „Pentru a proteja Coreea de Sud liberală de ameninţările reprezentate de forţele comuniste nord-coreene şi pentru a elimina elementele anti-statale (…), declar legea marţială de urgenţă”, a spus preşedintele în alocuţiunea sa, conform AFP. El a acuzat opoziţia, care controlează Parlamentul, că simpatizează cu Coreea de Nord şi paralizează guvernul cu activităţi antistatale, conform AP. Un fel de ne invadează rușii!

Comandantul legii marțiale din Coreea de Sud, generalul de armată Park An-Soo, anunță suspendarea parlamentului și a partidelor politice, precum și controlul total asupra mass-media. Upssss…

Liderul partidului de guvernămînt de la Seul a spus că armata nu ar trebui să respecte „legea marțială neconstituțională”…

La rîndul său, Partidul Democrat, aflat în opoziție, dar care controlează parlamentul, a anunțat că nu-l mai recunoaște pe Yoon ca președinte și intenționează să conteste legea marțială.

Cîteva ore mai tîrziu, Parlamentul sud-coreean a votat pentru ridicarea legii marțiale și demiterea președintelui Yoon Suk Yeol, care, puțin mai devreme, în cadrul unui discurs televizat a promis că „În următoarele 10 zile, voi eradica forțele anti-statale…”

Un sondaj recent realizat de Yonhap arată că rata de încredere a președintelui Yoon Suk-yeol este de doar 25%, 71,0% dintre respondenți exprimînd opinii negative asupra acțiunilor sale. Acest sondaj a fost realizat înainte de declararea legii marțiale!

Partidul Puterea Populară, de guvernămînt, deține în prezent un rată de încredere de 32,3%, în timp ce Partidul Democrat, de opoziție, este în frunte cu 45,2%.

Parlamentul a votat, după ce parlamentarii opoziției au luat cua salt clădirea păzită de militari și au reușit să intre în aulă, baricadîndu-se înăuntru.

Armata părăsește clădirea parlamentului sud-coreean după ce membrii parlamentului au adoptat o rezoluție pentru ridicarea legii marțiale, relatează YTN.

Potrivit informațiilor, aseară, președintele sud-coreean a fost arestat și pus sub acuzare.

Președintele Coreei de Sud a anunțat că acceptă decizia parlamentului de a ridica legea marțială, potrivit agenției de presă Yonhap.

Întreg puciul a durat cinci ore!

Ce an va fi 2025!!!

PRIMĂVARA ARABĂ SYRIANĂ, OFENSIVA DE IARNĂ

BMTF, 2 dec – Scriam în octombrie 2019 că impredictibilitatea politicii externe americane în Orientul Mijlociu va avea consecințe pe termen lung și foarte lung. Unele vor fi vizibile în perioada imediat următoare, altele – precum reapariția în prim plan a Statului Islamic! – în lunile următoare. Dar, ce nu va fi de neglijat, este repoziționarea statelor puternice, cu grad mare de beligeranță, din OM. Lucru care s-a întîmplat în aceste zile cînd, în urmă cu cîteva zile, Forțele rebele au lansat cea mai mare ofensivă împotriva guvernului de la Damasc, din ultimii ani. Pînă ieri, acestea au preluat controlul asupra unor „părți importante” din al doilea oraș ca mărime al țării, Alep.

Ofensiva surprinzătoare a determinat primele atacuri rusești asupra Alepului din 2016 și a determinat retragerea trupelor militare syriene din oraș, care acum se concentrează în regiunea Hamma. Atacul a fost condus de gruparea militantă islamistă Hayat Tahrir al-Sham (HTS) – care are o istorie lungă și implicată în conflictul syrian.

Situația în zonă este atît de ambiguă, din cauza multitudinii de actori prezenți pe cîmpul de luptă și în spatele acestora, încît în deșertul de la intersecția provinciilor Homs, Hama și Deir ez-Zor, continuă bătălia fake-news-urilor, a zvonurilor și auzitelor. În prima zi de lupte, au existat știri despre mobilizarea forțelor „Armatei Syriei Libere” (fostă „Jaysh Maghawir al-Thawra”), antrenate la baza americană de la At-Tanf, și despre presupusa lor înaintare fie spre Palmyra, fie spre Tifor sau chiar Damasc. Puterea grupului este dată de cîteva sute de oameni, iar teoretic s-ar fi putut infiltra prin deșert – mai ales avînd în vedere retragerea trupelor armatei syriene. Dar, pînă acum, nu există nici o dovadă clară în acest sens în spațiul public. Din Deir ez-Zor, tribul Bakkarah loial lui Bashar Assad ar fi plecat în prima zi și s-a deplasat în forță la Alep. În mod similar, părți din divizia a 4-a a lui Maher Assad s-ar fi mutat din Deir ez-Zor, deși se pare că nici măcar nu erau acolo!

Acest lucru nu i-a împiedicat pe militanții (atît ISIS, cît și HTS cu SNA) să susțină că convoaiele de sprijin pentru Assad au fost deja bombardate de militanți. Unii au scris despre ISIS, alții despre „Armata Syriană Liberă”, de la Et-Tanf. Drept urmare, nimeni nu a mers nicăieri și nimeni nu a ucis pe nimeni! Totuși, în a treia zi de la declanșarea ofensivei de iarnă, s-au pus în mișcare adevăratul sprijin!

Au apărut filmări în care detașamentele milițiilor șiite iraqiene „Al-Hashd al-Shaabi” trec granița în Syria la punctul de trecere oficial al frontierei Al-Bu Kamal de la Al-Qaim-ul iraqian. Avînd în vedere că baza militară irakiană numită după Imam Ali este destul de aproape de Al-Bu Kamal, iar mai la vest există un drum care duce direct la Palmyra, dinspre sud, este logic să presupunem că întăririle s-au împărțit în mai multe coloane, iar filmările au capturat doar una dintre ele, care a și fost imediat „distrusă” în mass-media, cu pretenții de un atac al americanilor.

După cum am mai scris, apariția detașamentelor iraqiene „Al-Hashd al-Shaabi” nu ar trebui contabilizată ca o mișcare iraniană, deoarece Al-Hashd al-Shaabi cu siguranță nu se consideră a fi grup deschis pro-iranian.

Spectacolul oferit de grupările care au luat cu asalt Alepul par să aibă o legătură strînsă cu situația conflictuală globală între Occidentul Colectiv și Axa de Rezistență. Imperiul Globaliștilor a preluat inițiativa în Teatrul de Operații Global (TOG) și a lansat războiul hibrid, pe mai multe direcții, împotriva Axei de Rezistență. Au fost cîteva zile pline de evenimente. O discuție interesantă între reprezentanții Unchiului Sam și Sultanul Erdogan, cel care a redat Turciei statutul de putere mai mult decît regională și care păstrează o relație corectă cu Rusia lui Putin. Dacă în Războiul din Ukraina, Turcia păstrează, oarecum, o distanță corectă, înclinată, totuși spre Rusia, în războiul din Syria, Turcia și Rusia sînt inamici declarați! Extinderea operațiunilor ruse în Syria, pe fondul escaladării situației din Nord, ar putea slăbi capacitățile militare rusești pe frontul european, acolo unde utilizarea noului tip de rachetă a lovit serios inclusiv în moralul ukrainenilor. În aceste condiții, aliații de voință: Turcia – SUA – Israel, au pus mînă de la mînă pentru slăbirea capacităților militare ale Rusiei, în speranța unui miracol pe frontul din Ukraina! Și pentru că veni vorba, să nu uit: după ce a promis că va sabota interesele Rusiei peste tot în lume, ukrainenii participă la ofensiva de la Alep direct, cu instructori și armament! La fel cum au fost prezenți în Sudan dar și în Mali, de partea tuaregilor, oferindu-le inclusiv rachete AT Javeline, furnizate de americani pentru frontul din Ukraina!

După lupte grele în sudul Libanului, Israelul afost de acord să înghețe temporar războiul cu Hezbollah, pentru refacerea trupelor și a stocurilor de armament. Sigur, bombardarea Syriei reprezintă o permanență în agenda Tzahal și nu se contabilizează.

Potrivit Canalului 12 israelian, Israelul și SUA au marat consultări rapide în așteptarea căderii regimului Bashar Al-Assad! Urmează, în foarte scurt timp, Iranul, ținta finală a regimului Netanyahu, o oportunitate care se ivește o dată în viață, după cum singur recunoștea! Pînă atunci, însă, Israelul admite că are legături cu teroriștii din Syria. Potrivit Al-Mayadeen ebraic: un expert sionist în afaceri din Orientul Mijlociu, Mordechai Kedar, spune că: „Liderii facțiunilor din opoziție syriană au transmis la Tel Aviv că intenționează să deschidă o ambasadă a Israelului la Damasc și Beirut. (actualmente închisă, statele fiind în război!). Sînt în contact permanent cu liderii facțiunilor de opoziție syriană și impresia pe care o am este că nu îl consideră pe „Israel” un inamic. Facțiunile armate au cerut o listă detaliată de echipamente de la „Israel” și sînt pregătite pentru un acord de pace cu „Israelul” după ce vor prelua controlul asupra Syriei și Libanului”.

Nu există nici un dubiu că reculul suferit recent de Hezbollah din cauza ofensivei Israelului în Liban, precum și loviturile israeliene asupra comandanților militari iranieni din Syria, au jucat un rol semnificativ în decizia grupurilor jihadiste și rebele din Idlib de a trece brusc și neașteptat la Alep.

Stupul este atît de bogat în OM, încît ajutoarele se pot pierde cu ușurință. Să încerc să pun ordine în listă.

La ofensiva împotriva Alepului au fost identificate grupuri teroriste non-Takfiri. Aceste grupuri sînt compuse în principal din facțiuni aliniate cu Turcia și operează sub umbrela Armatei Naționale Syriene (SNA), care nu este același lucru cu armata oficială a statului syrian! Aceștia se concentrează pe controlul teritorial sub comanda NATO și Turcia.

Armata Națională Syriană (SNA):

1. Corpul I:

– Divizia Sultan Murad: preponderent luptători turkmeni străini. Activă în nordul Syriei, în special în Alep și Afrin.

– Divizia a IX-a: compusă din foști dezertori ai armatei syriene. Funcționează în zona rurală din nordul Alepului.

– Divizia Sultan Mehmed Fatih: numită după cuceritorul otoman al Constantinopolului. Angajat în operațiuni conduse de turci cu luptători străini.

– Brigada Sultan Suleiman Shah: Cunoscută drept „Al-Amshat”, cunoscută pentru încălcările drepturilor omului în Afrin.

– Divizia Hamza: activă în Afrin și Al-Bab. Concentrată pe securizarea zonelor controlate de Turcia.

2. Corpul II:

– Brigada Al-Majd (Brigada Gloriei): Compusă din diferite grupuri etnice străine. Funcționează în Alep și Idlib.

– Divizia Al-Hamza: Se concentrează pe zone strategice din nordul Syriei.

– Liwa Suqur al-Shamal (Northern Hawks Brigade): fortărețe din nordul Alepului.

3. Corpul III:

– Al-Jabha Al-Shamiya (Frontul Levant): Cea mai mare facțiune din SNA. Activă în regiunile Alep și Idlib. Include și fostele elemente takfiri.

– Faylaq al-Majd (Glory Corps): Lucrează îndeaproape cu forțele turce.

– Ahrar al-Sharqiya: în primul rînd extremiști din Deir ez-Zor. Acuzat de epurare etnică și jaf în zonele kurde.

Astăzi, FSA există în mare parte ca o componentă a Armatei Naționale Syriene (SNA), o coaliție susținută de Turcia care se concentrează pe ocuparea nordului Syriei.

Grupuri teroriste Takfiri/Wahhabi au fost, de asemenea, identificate în această ofensivă fulger. Acestea sînt împărțiți în facțiuni afiliate Al-Qaeda, grupuri legate de ISIS și alte organizații extremiste.

1. Grupuri Takfiri (afiliate la Al-Qaida):

– Hay’at Tahrir al-Sham (HTS): Cunoscut anterior ca Jabhat al-Nusra. HTS a jucat un rol semnificativ în războiul civil syrian, în special în nord-vest, inclusiv în regiunea Idlib. Mulți foști comandanți ISIS sînt aici, acum. Are o mulțime de luptători străini.

– Hurras al-Din (Gardienii religiei): principalul afiliat Al-Qaeda din Syria. Funcționează în Idlib și zonele învecinate. Grupul dispărut din Hayat Tahrir al-Sham (HTS). În cea mai mare parte, format din luptători străini din Arabia Saudită, Egipt, Iordania și Maroc.

– Jabhat Ansar al-Din: Acest grup a luptat împotriva forțelor guvernamentale syriene și a facțiunilor rebele rivale, în special în regiunea Idlib. Este mai puțin proeminent decît HTS sau Huras al-Din, dar încă joacă un rol important în conflictul în curs.

Există mai multe derivate ale acestor trunchiuri principale de violență, sub-facțiuni:

– Jund al-Malahim (Soldiers of Epics): specializat în tactici de gherilă;

– Jund al-Badiya (Soldații deșertului): operează în regiunile deșertice;

– Jund al-Tawheed (Soldații monoteismului): concentrat pe decapitarea „kafirilor”;

– Saraya Kabul: luptători străini.

Alte grupuri:

– Ansar al-Sunna: Activ în Alep și Idlib; rigid din punct de vedere ideologic.

– Ansar al-Islam: Mică facțiune cu fortărețe muntoase.

2. Grupuri Takfiri (afiliate ISIS):

– Ansar al-Tawheed: un afiliat cheie al ISIS. Conduce atacuri în Idlib și Valea rîului Eufrat. Cunoscut pentru atentate sinucigașe și ambuscade.

– Ezz al-Kavkaz (Caucazul Puternic): Compus din luptători din regiunea Caucaz, Ukraina și Balcani. Funcționează în nord-vestul Syriei.

– Jamaat Imam al-Bukhari: luptători din Asia Centrală, în principal din Uzbekistan.

Grupurile non-Takfiri au ca scop ocuparea teritorială, salariile luptătorilor fiind plătite direct guvernului Turciei. Operațiunile sînt concentrate în principal în nordul Syriei, inclusiv Afrin, Al-Bab și Azaz, acolo unde Turcia are interesul de a crea o zonă liberă de protecție. Are un număr mare de luptători străini din Asia Centrală și Caucaz. Sînt total ependente de Turcia pentru arme, finanțare și sprijin logistic.

Grupurile Takfiri, în schimb, au suport aproape oficial din partea CIA și Mossad, spun surse diferite și bine informate, atît cele afiliate Al-Qaeda, cît și cele ale ISIS. Afiliați Al-Qaeda sînt, în mare parte, luptători străini din întreaga lume. Atît acestea, cît și ISIS întreprin operațiuni mai ales în Idlib, Valea rîului Eufrat și deșertul syrian. Plătit de CIA și Mossad.

În ultimii patru ani, războiul din Syria a fost ca și cum s-ar fi încheiat efectiv. Puterea președintelui Bashar al-Assad este practic necontestată în marile orașe ale țării, în timp ce alte părți ale Syriei rămîn în afara controlului său direct. Acestea includ zonele cu majoritate kurdă din est, care au fost mai mult sau mai puțin separate de controlul statului syrian încă din primii ani ai conflictului. În sudul țării, unde revoluția colorată împotriva regimului lui Assad a început în 2011, au existat tulburări continue, deși relativ atenuate. În vastul deșert syrian, rebelii din gruparea Statul Islamic reprezintă încă o amenințare la adresa securității, în special în timpul sezonului de vînătoare de trufe, cînd oamenii se îndreaptă spre zonă pentru a găsi această delicatesă extrem de profitabilă. Iar în nord-vest, provincia Idlib a fost ocupată de grupuri jihadiste și rebele care au fost conduse acolo în perioada de vîrf a războiului.

Forța dominantă din Idlib este cea care a lansat atacul surpriză asupra Alepului, HTS, astăzi o interfață a Occidentului Colectiv…

LOVITURA DE STAT

Ne aflăm în plină lovitură de stat. Again, după 35 de ani. A doua. Soft. Cum le place mioriticilor contemplativi. E sub steag fals! Klaus Werner Iohannis pune în practică ultima porcărie împotriva românilor și a statului suveran, România. Sigur, nu singur – intelectual este total depășit de o astfel de operațiune! – ci împreună cu grupări din servicii, televiziuni afiliate, influenceri, ong-uri… O spun și o scriu de cîțiva ani: ăsta nu se dă plecat de la putere! În aceste zile, parte că girează un plan al globaliștilor de la Bruxelles pentru a păstra România, cu orice preț, ca feudă a neomarxismului european aflat în contondență cu suveranismul lui Donald Trump. Un cordon suveranist în inima Europei, format din Slovacia, Ungaria și România ar fi o catastrofă pentru implementarea politicilor de decarbonizare și decerebrare a continentului! Klaus Iohannis trebuie să dovedească, zilele acestea, că-și merită decorațiile și titlurile primite în anii cînd tăcut a destructurat Statul român!

Ședința CSAT de ieri reprezintă doar girul dat puciului! Consiliul Suprem de Apărare a Ţării a constatat existenţa unor atacuri cibernetice (din partea rușilor!) care au influenţat corectitudinea voturilor la primul tur al alegerilor prezidenţiale, se spune în comunicatul oferit presei. În acelaşi timp, din analiza documentelor a reieşit şi că unul dintre candidaţi a beneficiat de o expunere masivă, pe fondul tratamentului preferenţial pe care platforma chineză TikTok i l-a acordat.

Într-un comunicat dat publicității imediat după aberația din CSAT, STS spune că nu au existat atacuri cibernetice care au influențat votarea. Șeful STS a fost în CSAT. STS minte? CSAT minte? Înclin să cred că CSAT, care, sub conducerea trădătorului Klaus Iohannis a devenit un izvor de propagandă ostilă propriei țări și o amenințare la adresa siguranței naționale. În paralel, Curtea Constituțională decide renumărarea vorturilo din primul tur de scrutin. Peste 100 de mii de reprezentanți ai statului, partidelor și candidaților au participat la certificarea rezultatelor din primul tur. Procesele verbale din secțiile de votare au fost înregistrate video și rezultatul fizic a fost transmis electronic în sistem securizat. Nici o sesizare nu a fost formulată! S-au înregistrat 220 de mii de voturi nule față de 1,7 milioane în alegerile din iunie.

Toți acești pași de verificare au fost eliminați prin decizia CCR și înlocuiți de BEC cu o procedură simplificată și netransparentă, executată de o persoană nesupravegheată. Cine garantează integritatea buletinelor de vot și a procedurii de renumărare pentru cele 20.000 de secții de votare? Statul Paralel! Puciștii lui Iohannis care, de aseară, au preluat puterea în România. Sau o continuă nestingheriți, ar spune alții! Ambele variante sînt corecte!

Oricît de bolnav ar fi Iohannis, nu cred că va putea rămîne la putere dincolo de, cel mult, luna ianuarie. Dacă doar ar schița o astfel de tendință, sistemul îl va zdobi ca pe o rîmă, ceea ce și este! Și totuși, prelungirea șederii curului său împuțit pe scaunele puterii vor produce consecințe extrem de grave. Alegerile de duminică vor trimite în Parlament cîteva partide politice. Vom ști la ora 21! Mă rog… La 22 se preconizează că vor fi oferite și informațiile referitoare la turul întîi de prezidențiale. Luni, probabil, CCR va decide reluarea Turului 1, care nu poate avea loc mai devreme de 15 decembrie, iar turul doi, în preajma Anului Nou. În aceste condiții, tot coada asta de topor face guvernul! Noul președinte, indiferent dacă va fi ursulist sau trumpist nu va mai avea ce face!

Vă dați seama ce disperare, ce pasiuni și, mai ales, ce interese se învîrt în jurul acestor alegeri? Sigur, nu va fi ca în Georgia, unde UE forțează o lovitură de stat. Pe noi nu ne forțează nimeni. Noi avem o lovitură de stat continuă de 10 ani! Klaus Iohannis va trebui JUDECAT și PEDEPSIT pentru nefăcutele lui din ultimii 10 ani! Măcar atît să facă noul președinte, dacă tot nu poate pune guvernul! Să-i repartizeze nenorocitului în noua locuință la Rahova!

CONSOLARE: Marcel Ciolacu a cîștigat în Caraș-Severin

BMTF, 25 nov – Candidatul PSD, Marcel Ciolacu, s-a clasat pe locul întîi în judeţul Caraş-Severin, după primul tur al alegerilor prezidenţiale, cu 26,87% din voturile valabil exprimate, el fiind urmat de candidatul independent Călin Georgescu, care a obţinut 22,1% din voturi, relevă datele publicate luni de Biroul Electoral Judeţean Caraş-Severin.

Potrivit datelor finale, Marcel Ciolacu a fost votat de 27.112 alegători (26,87% din total voturi valabil exprimate), urmat de Călin Georgescu, cu 22.300 voturi (22,1% voturi), George Simion, cu 17.285 de voturi (17,13%), Elena Lasconi, cu 12.667 de voturi (12,56%), Nicolae Ciucă, cu 10.368 de voturi (10,28%) şi Mircea Geoană, cu 4.869 de voturi (4,83%).

Restul candidaţilor au obţinut sub 3% din voturile valabil exprimate.

Prezenţa la vot în judeţul Caraş-Severin a fost de 40,88%. Pe listele permanente au votat 89.725 de persoane, pe listele suplimentare au votat 12.351 de alegători, iar cu urna mobilă şi-au exercitat dreptul de vot 1.389 de persoane. Un număr de 2.581 de voturi au fost nule.

În judeţul Caraş-Severin au fost organizate 364 de secţii de votare.

CĂLIN GEORGESCU ÎMPOTRIVA SISTEMULUI

La ora la care scriu aceste rînduri, voturile românilor din Statele Unite nu au sosit, încă. Însă, ele nu pot schimba radical această nouă realitate/paradigmă în care am intrat de cîteva ore: un ilustru necunoscut, ca să citez o fufă cu pretenție de mare jurnalist la o televiziune de știri, a îngenunchiat un sistem politic ce părea atoatestăpînitor peste această țară! Am fugit de dracu și am dat de tacsu! Mult, mult, mai pro-legionar, mai pro-rus și anti-semit decît George  Simion. Un anti-occidental perfect, pe placul multor foști. De peste tot, scrie pe Facebook un ins cu pretenții de intelectual mufat la sistemul care a căpușat România în ultimii 20 de ani.

Este, dacă vreți, o nouă Revoluție, după 35 de ani de la cea din Decembrie 1989. Asta, așa, emoțional vorbind… Pentru că dincolo de emoții, realitatea ne arată că există calcule raționale dincolo de construcțiile politice gheboase cu imagini bonom-triumfaliste.

Mass-media este plină de titluri gen „candidat anonim”, „candidat de extremă dreaptă”, iar manipulatorii din radio și televiziune arată cu degetul spre manipulatorii din rețelele de socializare și tik-tok! Sociologii şi analiştii de budoar sînt în stare de şoc şi nu pot explica fenomenul. Voi încerca eu, cît voi putea de coerent, deși tocmai coerența lipsește în aceste ore în spațiul carpato-danubiano-pontic. Vă amintiți ce spuneam încă în urmă cu cîțiva ani? Ce mic, negru, urît și rău și bate la ușă? Viitorul! S-ar putea să mă înșel, de această dată…

  1. Călin Georgescu

Prezidențiabilul Călin Georgescu NU este un necunoscut, așa cum îl prezintă mass-media sistemului în România. Faptul că el Nu a fost invitat la dezbateri (cu mici excepții, între care Radio România Actualități!), că apărea în așa zisele sondaje sociologice la și alții, denotă doar amatorismul, lipsa de profesionalism, lipsa de deontologie profesională și corupția celor care emit astfel de sondaje de opinie manipulatoare, de ani de zile. Situația a devenit similară și în Republica Moldova, dar asta e o altă discuție și nu e cazul acum, nici locul, să o detaliez.

Călin Georgescu NU e un suveranist! El a folosit acest culoar electoral extrem de inteligent. Are o carieră internațională semnificativă în sectorul public. A lucrat ca secretar general în Ministerul Mediului, în mandatul lui Sorin FRUNZĂVERDE, din Guvernul Ciorbea și funcționar în Ministerul Afacerilor Externe, unde a coordonat proiecte de mediu și dezvoltare durabilă. De asemenea, a colaborat cu Organizația Națiunilor Unite (ONU) pe teme de dezvoltare sustenabilă și politici ecologice, ceea ce îi conferă un profil internațional și internaționalist apreciabil, fiind Director executiv al Centrului Național pentru Dezvoltare Durabilă din România din 2000 pînă în 2013. În acest rol, a coordonat dezvoltarea a două versiuni ale Strategiei Naționale de Dezvoltare Durabilă a României, aliniate la orientările europene. După 17 ani de serviciu în domeniul mediului în sistemul Națiunilor Unite, Georgescu a fost numit director executiv al Institutului Global Sustainable Index al Națiunilor Unite din Geneva și Vaduz pentru perioada 2015–2016. Înainte de aceasta, a fost președinte al Centrului European de Cercetare pentru Clubul de la Roma (2013–2015). De asemenea, este membru al Clubului Internațional de la Roma din Elveția…

Observatorii și analiștii politici autohtoni, crunt politizați în ultimii 10 ani, au emis regulat teoria că a fi suveranist și pro valori tradiționale NU reprezintă interesul României. În viziunea acestor propagandiști globaliști, deznaționalizarea României reprezintă o necesitate și un deziderat. Tendințe dezaprobate de orice român sănătos la cap! Călin Georgescu a venit cu mesaje suveraniste și de întoarcere la valorile tradiționale, valori cu care foarte mulți români au rezonat. Voturile sale provin, în special din România profundă, surprinzător, rurală, și din diaspora care, trăitoare în mijlocul unui haos globalist cu care nu se identifică, a reușit să recunoască derapajele politice, sociale, economice și culturale ale unei Uniuni radical schimbate și ostile societăților tradiționaliste. Precum Ungaria, de exemplu! Campania sa a pus accent pe aceste teme, reușind să atragă sprijinul unei părți semnificative a populației, mai ales a celor dezamăgiți de politicienii tradiționali. Evident, oricît de inteligent și pragmatic ar fi Călin Georgescu, SINGUR nu ar fi reușit o astfel de performanță! Creatorii lui au știut să speculeze excesele sistemului politic și atașamentul social, dovedind o mult mai corectă înțelegere a electoratului din România decît TOATE echipele de campanie ale candidaților partidelor tradiționale.

Mesajul lui Călin Georgescu a fost orientat împotriva „sistemului” care a furnizat candidați limitați intelectual, mulți dintre principalii rivali canibalizîndu-se reciproc. Victoria sa reprezintă, dincolo de succesul unei echipe, și o mișcare de protest față de sistemul politic din România. Oamenii s-au săturat de personaje politice grotești, arogante și mincinoase, lipsite de moralitate și deontologie, lipsite de educație și viziune, îmbuibate cu zeci de milioane de euro din banii contribuabilului, TOTAL DECUPLAȚI de societatea pe care pretind că o reprezintă.

Călin Georgescu a fost, și să vedeți ce va fi în următoarele două săptămîni, catalogat drept LEGIONAR, ANTISEMIT, PRO-RUS un pericol la adresa securității și viitorului României. Călin Georgescu a rostit discursuri care au pus accent pe suveranitate și reîntoarcerea la valorile naționale, pe PACE în Ukraina și Orientul Mijlociu și o reluare a legăturilor economice cu Rusia dar, mai ales, cu China, teme exploatate și de propaganda rusească în regiune.

În ultimii ani, electoratul românesc a demonstrat o tendință tot mai pronunțată de a susține figuri politice percepute ca outsideri sau anti-sistem, ca o formă de protest față de clasa politică tradițională, văzută de mulți ca fiind diletantă, arogantă, coruptă și neconectată la nevoile cetățenilor.

Nu în ultimul rînd, revenirea la putere a suveranistului Donald Trump a generat un mimetism perfect explicabil în cazul lui Călin Georgescu. Suveranismul în România, similar cu alte țări din Europa Centrală și de Est, Ungaria și Slovacia sînt cele mai bune exemple, dar și Serbia, reprezintă o reacție la globalizare, la presiunile externe și la insatisfacțiile față de clasa politică tradițională. În acest context, suveranismul nu este doar o mișcare politică, ci și o formă de protest împotriva ceea ce este perceput ca o pierdere a autonomiei naționale în fața influențelor externe.

Așadar, în opinia mea, Călin Georgescu pare să fie un suveranist care pune accent pe independența României de influențele externe…

Strategia sa de comunicare a folosit eficient platformele digitale, iar impactul viral al discursurilor și postărilor sale a fost greu de cuantificat în sondaje. Că Georgescu poate fi o față a războiului hibrid dus de Rusia împotriva Occidentului democratic bazat pe reguli, nu pot să știu, deși se vehiculează intens ideea că a beneficiat de sprijinul a cel puțin o fermă de troli. Dar, o spun de mulți ani, un astfel de război este dus şi de politicienii tradiționali împotriva propriului popor!

  • Lupta politică

Ce constat? S-a cam încheiat epoca votului de partid! Cum s-a încheiat și epoca mass-media vîndută. Milioanele de euro pompate încă din pandemie au fost banii pentru lumînările și coliva presei! Rețelele de socializare au demonstrat superioritatea spațiului digital, neînțeles de partidele tradiționale. Electoratul nu mai votează supe reîncălzite și se situează la extereme, sancționînd incapacitatea partidelor clasice de a se mula pe așteptările electoratului.

Ca să fiu mai concis, mizele mici și extrem de străvezii ale partidelor clasice, furtișagurile personale, multe și dese, nepăsarea și servilismul doar de dragul cîștigului personal au fost remarcate și contabilizate chiar de partenerii strategici ai României. Nu este de mirare că acum, lupta politică se dă peste capul PSD și PNL, între globaliștii neo-marxiști ai Grupării Soros-von Der Leien-Obama/Clinton/Biden și suveraniștii tradiționaliști ai grupării Trump/Putin/Xi/Orban, adică între Elena Lasconi (extrem de… votată în fieful lui Soros de pe Bîc!) și Călin Georgescu.

Eșecul PNL este Opera Omnia, sau ultima flegmă a lui Klaus Iohannis, cel care a favorizat și contribuit decisiv la rezultatele de astăzi. Distruigerea încrederii în instituțiile statului și a liderilor politici, folosirea acestora pentru a-și satisface pohta de mărire va retrimite PNL în galeria partidelor istorice, secerînd și figurile grotești ale unor rareșibogdani&co.

PSD îl va mazili pe Ciolacu. Lupta internă pentru controlul partidului se încheie cu victoria grupării Stănescu-Firea, împotriva căreia Ciolacu a avut naivitatea să declanșeze un război, care grupare l-a forțat să candideze la prezidențiale împotriva voinței sale atitudine generată de o inteligență nativă mai mult decît de o pregătire corespunzătoare.

  • Ce va fi?

Dacă ar fi să mizez pe teoria conspirației sau pe statul paralel, aș putea spune că observația col.r. Daniela Tobă este corectă: Iată de ce Şoşoacă a fost scoasă din cursă şi de ce lui Simion i s-a impus să îşi modereze discursul. Analiştii Sistemului au ştiut cu precizie spre cine se vor îndrepta aceste voturi. Doar că, la fel ca în cazul PSD, Sistemul are mai multe grupuri de interese.

Nu exclud ca în următoarele două săptămîni turul întîi al Prezidențialelor să fie anulate, Georgescu să să fie declarat utilizator al trolilor răposatului Prigojin. Dacă nu… e un fel de Armaghedon peste România… suveraniști vs. globaliști…

ȚINTA IRAN. OPORTUNITATEA CARE APARE O DATĂ LA O GENERAȚIE

Spectaculoasă escaladarea din Orientul Mijlociu! În loc să pună capăt măcelului din Gaza, Israelul îl extinde și în Liban și face eforturi disperate pentru a ataca adevărata țintă: Iranul! Guvernul Netanyahu începe să semene tot mai mult cu o sectă apocaliptică, și afirmația nu e departe de adevăr. Bibi și cu cei doi condamnați pentru terorism din guvernul de extremă dreaptă de la Tel Aviv, Itamar Ben Gvir, ministrul securității, și Bezalel Smotrich, ministrul de finanțe, vor să incendieze întreg Orientul Mijlociu.

Liderii Israelului cred că au acum o oportunitate care apare o dată la o generație, de a remodela Orientul Mijlociu, una care depășește cu mult anihilarea Hamas și Hezbollah, arată chiar o analiză Politico. Chiar înainte ca Israelul să lanseze marți ceea ce a descris drept o ofensivă terestră „limitată” în Liban, prim-ministrul israelian Benjamin Netanyahu a precizat că ținta sa finală în schimbarea puterii regionale este să submineze autoritatea conducerii clericale a Teheranului.

Într-un discurs de luni, Netanyahu a promis „nobilului popor persan” că ziua în care vor fi eliberați de stăpînirea „tiranilor” și ar putea avea pace cu Israel va veni „mult mai devreme decît cred oamenii”.

Pentru conducerea de la Teheran, aceasta este o provocare existențială. Iranul își proiectează puterea în întreaga regiune sprijinindu-se pe milițiile proxy loiale din Iraq, Syria, Liban și Yemen. Israelul contestă acum, în mod direct, această autoritate, încercînd să elimine interpușii Iranului din întreg Orientul Mijlociu.

Israelul nu luptă împotriva Teheranului doar prin zdrobirea aliaților și a proxy-urilor sale – precum Hezbollah în Liban și rebelii Houthi în Yemen – ci își arată supremația atît în ceea ce privește tehnologia, cît și spionajul pe teritoriul iranian. În aprilie, nevătămat după un atac masiv cu rachete iraniene, Israelul a ripostat aruncînd în aer un radar de apărare aeriană în apropierea orașului Isfahan, în centrul țării, în ceea ce a fost considerat un avertisment că ar putea distruge la discreție instalațiile nucleare iraniene. În iulie, liderul Hamas, Ismail Haniyeh, a fost ucis de o rachetă lansată asupra unei case de oaspeți guvernamentale din Teheran. Comandanți iranieni de top au murit în lovituri asupra Damascului și Beirutului. Mesajul lui Netanyahu cu privire la „raza de acțiune” a Israelului este clar, limitând spațiul de manevră al Iranului. Conducerea Hezbollah, în frunte cu secretarul său general, a fost spulberată!

Netanyahu va intensifica ofensiva împotriva Hezbollah, în ciuda apelurilor internaționale tot mai numeroase pentru o încetare a focului, a declarat un oficial israelian de rang înalt înainte de incursiune, vorbind sub rezerva anonimatului. Aceasta va include, probabil, lansarea unui atac terestru major menit să zdrobească Hezbollah în sudul Libanului, forțîndu-l să își retragă forțele la nord de rîul Litani, la 29 de kilometri de granița israeliano-libaneză, în conformitate cu o rezoluție ONU care a încheiat războiul din Liban din 2006.

În afara guvernului de la Tel Aviv, mai mulți foști șefi de rang înalt și încă influenți din domeniul informațiilor și securității, inclusiv fostul șef al Mossadului, Tamir Pardo, îndeamnă public la continuarea campaniei militare pentru a redesena Orientul Mijlociu. Vorbind pentru presa israeliană, Pardo a declarat că loviturile aplicate de Israel Hezbollah în ultimele 12 zile au oferit Israelului „o oportunitate care nu trebuie ratată”.

Cu toate acestea, Julien Barnes-Dacey de la Consiliul European pentru Relații Externe a avertizat împotriva unei noi escaladări a Israelului și a descris ideea creării unei noi ordini regionale drept o „iluzie periculoasă”.

Pagubele extraordinare pe care IDF le-a provocat Hezbollah au făcut ca organizația să se clatine. Lista comandanților de top ai Hezbollah uciși în ultimele două săptămîni arată ca un Who’s Who al militanților șiiți și este completată zilnic. „Aproape întreaga conducere superioară a grupării, politică și militară, împreună cu mii de membri și comandanți de nivel mediu, a fost asasinată, eliminată sau a devenit ineficientă în luptă – ca să nu mai vorbim de faptul că Forțele de apărare israeliene au distrus cantități mari de muniție strategică care ar fi putut amenința orașele și țintele israeliene”, a declarat Ahmed Fouad Alkhatib, analist la Atlantic Council. „Regiunea ar putea asista la începutul sfîrșitului axei de rezistență a Iranului”, a adăugat el. Acest rezultat nu ar displăcea unei largi părți a liderilor arabi, inclusiv din Golf. O parte a presei din Golf dă deja vina pe Hezbollah pentru suferința libanezilor. Influentul cotidian Okaz din Arabia Saudită a acuzat Hezbollah că acționează „de dragul intereselor iraniene, nu al celor libaneze sau arabe”.

Istoria face ca aceste miliții să se identifice chiar cu statele gazdă, iar organizațiile pe care le patronează să constituie un sprijin real acordat populației din zonă. Granița între terorism și luptători pentru libertate este aproape imperceptibilă în jurul Israelului, la fel cum etichetele de apărător pașnic și stat terorist, aplicate Israelului, se deosebesc extrem de greu.

Este foarte răspîndită ideea că terorismul nu poate fi definit! Înlocuitor al romanticei guerilla (Che Guevara nu mai e la modă!), mijloc de exprimare al celor slabi, activitate alternativă la diplomaţie, termenul îi denumeşte pe opozanţii oficiali ai unor regimuri. Ca şi „fascist”, „terorist” poate desemna pe oricine. Eduardo Galeano scria în „Venele deschise ale Americii Latine” (Ed. Politică, 1983, pag. 329): „Dependenţa nu încetează, îşi schimbă doar substanţa şi strategiile… invazia modelelor culturale ale metropolei prin mass-media, transplantul cultural, asistenţa financiară sub mantia căreia se ascund multe pumnale strălucitoare, devin prioritare, cum prioritară devine organizarea internaţională a inegalităţii culturale şi economice. Subdezvoltarea latino-americană este o consecinţă a dezvoltării altora, că noi, latino-americanii sîntem săraci, deoarece pămîntul pe care călcăm este bogat şi că locurile binecuvîntate de natură au fost blestemate de istorie”. Galeano, un intelectual de marcă, cu acces la educaţie, ştiinţă şi cultură, la tiparniţe şi mass-media, la avantajele economice ale societăţii de consum, dă glas frustrărilor unei întregi naţiuni, mari cît un continent, cu un trecut şi o cultură puternică şi comune. Dar şi cu frustrări pe măsură, născute din secole de colonialism, uneori sălbatic, care a lăsat în urmă state independente sărace şi îndatorate. Această „reţetă de succes” a fost aplicată şi în alte colţuri ale lumii. Africa, pe care profesorul american Thomas Barnett o numeşte „centrul prăpastiei” (T. Barnett, „Where – Not When – Preemption Makes Sense”, Transformation Trends, nov. 18, www.nwc.navy.mil/newrulesets), este continentul cel mai devastat de colonialismul ultimelor două secole.

Evident, Orientul Mijlociu suferă din aceleaşi cauze: sfîrşitul Primului Război Mondial a dus, invariabil la smulgerea „hălcilor mari şi suculente” din „trupul bolnavului Europei”, fostul Imperiu Otoman, fără a se ţine cont de interesele indigenilor. Acest asediu economic şi cultural a culminat, în 1948, cu înfiinţarea Statului Israel care a declanşat „rezistenţa generaţiilor” în Orientul Mijlociu. În societăţile în care indivizii se identifică unui grup, apare dorinţa de autosacrificare, rar întîlnită în altă parte. Cu perspective reduse de a-şi găsi un loc de muncă, musulmanii se îndreaptă spre madrassas-uri, şcolile coranice pentru a primii „dreapta credinţă” şi… o şansă, îndreptîndu-se spre lupta armată, cu o cauză precisă, evident, mai bine decît un destin în derivă şi un nivel de trai la limita sărăciei.

Majoritatea cercetătorilor sînt de acord că: decizia oamenilor de a se angaja în extremism violent este aproape mereu precedată de o aşa-zisă „criză”, care îi îndeamnă către o reconsiderare a statutului lor în societate, a atitudinii politice şi religioase, şi chiar o reevaluare a sinelui; „evenimentele catalizatoare” sînt decisive în facilitarea tranziţiei de la membru al unei simple grupări nemulţumite, la statutul de extremist violent; potenţialii sinucigaşi cu bombă au avut cel puţin un prieten sau o rudă ucisă de presupusul duşman , şi că, acest eveniment – în majoritatea situaţiilor – l-a determinat pe cel în cauză să realizeze că „ceva” trebuie făcut. Poate nimeni nu cunoaşte mai bine acest sentiment decît martirii din Partidul lui Dumnezeu!

HEZBOLLAH, CU RĂZBUNAREA ÎN SÎNGE!

„Şi să nu vorbiţi despre aceia care sînt ucişi în felul lui Allah ca morţi, căci (sînt) vii, dar nu îi observaţi”. (Surat Al-Baqarah, 154, Coranul)

Fugit dintr-un Iraq măcinat de revolte tribale, Musa Al-Sadr, unchiul liderului radical şiit iraqian Muqtada Al-Sadr pune bazele, în Liban, unui partid şiit puternic. Prieten cu Ayatollahul Khomeiny, Musa este ales, în 1959, lider al comunităţii şiite libaneze care avea să aibă o ascensiune fulminantă din 1979, odată cu instituirea Republicii Islamice Iran şi victoria Revoluţiei. Sărăcia şi alienarea culturală a comunităţii şiite, dar şi invazia israeliană condusă de Ariel Sharon, au jucat un rol fundamental în ascensiunea organizaţiei Hezbollah, o bizară combinaţie de spirit revoluţionar şi izolare politică, apărută în izolarea Văii Bekaa şi sudul Libanului. În anul 1974, Al-Sadr a creat Harakat al-Mahroumeen, Mişcarea Nevoieşilor, organizaţie socio-religioasă care a silit guvernl libanez să acorde minorităţii şiite recunoaştere totală. Odată cu declanşarea războiului civil, în 1975, şiiţii înfiinţează propriile miliţii, Amal, care în 1982 se situează de partea Israelului în invadarea Libanului, dar, un an mai tîrziu luptă împotriva ocupaţiei israeliene. După modelul iranian, supravieţuitorii persecuţiilor iraqiene, emigraţi în Liban, membrii ai Partidului Al-Dawa, formaţiune politică islamică desfiinţată de Saddam Hussein, înfiinţează aici Partidul lui Allah. În 1992, Sayyed Hassan Nasrallah, dezertează din mişcarea Amal şi preia conducerea Organizaţiei Hezbollah. În interviul acordat cotidianului libanez Al-Safir, liderul mişcării recunoaşte că membrii Partidului au „spiritul Jihadului, al jertfei de sine şi al dăruirii nemărginite angajaţi în faţa Dumnezeului Atotputernic şi care iau hotărîri de auto-martiraj cînd se opun inamicului”. Urmare a unei pregătiri de excepţie în spiritul Jihadului şi al unui radicalism exacerbat, Hezbollah deţine formaţiuni de martiri numite Al-Amaliya al-Istishhadaya (Simileanu,Vasile, op.cit. pag. 138). Acestea apără cu pasiune această practică şi le displace termenul de atentate sinucigaşe. Folosirea bombelor umane face parte integrantă din jihad.

Potrivit autoarei Hala Jaber (HEZBOLLAH, Ed. Samizdat, 1997, pag. 79), deşi mulţi învăţaţi islamici argumentează că în Coran e interzisă sinuciderea, şiiţii din Partidul lui Dumnezeu o consideră jertfa supremă pentru a-şi apăra credinţa şi existenţa. „Promovarea sacrificiului de sine este inspirată de soarta Imamului Husseinm care a murit luptînd pentru a-şi afirma dreptul de a conduce poporul musulman”(Hala Jaber, op.cit.). Filosofia martirajului se regăseşte obligatoriu în programa analitică a şcolilor patronate de Hezbollah, iar emisiunile religioase şi crol-ul cu nuleme martirilor se regăsesc zilnic în grila de programe a televiziunii proprii, Al-Manar (Farul)! Contrar convingerii generale că brigăzile de martiri atrag numai mentalităţile şi sufletele celor cu tulburări psihice, săraci, neinstruiţi sau care au suferit o pierdere în familie de pe urma războiului, în rîndurile candidaţilor la atentate sinucigaşe se regăsesc de la şomeri la ingineri, profesori şi medici. Numărul martirilor cu studii superioare în Occident, bărbaţi şi femei, a crescut în ultimii 10 ani de 5 ori, potrivit unui raport al CIA, difuzat în 2007 în ziarul Stars and Stripes.

Din 1983 şi pînă astăzi, Hezbollahul a evoluat în pas cu vremurile. Globalizarea a transformat grupările locale în grupări regionale şi transnaţionale. Ionel Nicu Sava (op.cit. pag. 277) este de părere că din punct de vedere al luptei politice, terorismul transnaţional a înlocuit gherila naţională (apărut în Valea Beeka ca o grupare paramilitară pentru a lupta împotriva ocupaţiei israeliene, Hezbollah operează în Orientul Mijlociu şi Europa pentru eliminarea influenţei iudeo-creştine şi forţarea Occidentului să părăsească Orientul Mijlocu.

Dacă în 1983 Hezbollah avea 500 de membri permanent implicaţi în activităţi teroriste, astăzi, se estimează că 10.000 de combatanţi, antrenaţi de pasdarani – Gardienii Revoluţiei din Iran – sînt gata să moară în lupta cu inamicul sionist. Pe lîngă forţele proprii, Hezbollah duc acţiuni în colaborare cu Comandamentul Gărzilor Revoluţionare Iraniene, împreună cu care a format celule în Europa, Africa, America de Sud şi de Nord şi în Asia. Cartierul general al al Partidului lui Dumnezeu s-a păstrat în Valea Bekaa din sudul Libanului, dar funcţionează şi în suburbiile sudice ale capitalei libaneze, Beirut, pe „centura mizeriei”, mahala sordidă care amplifică sentimentele de frustrare şi revoltă. Coordonarea o deţine Iranul şi Consiliul Consultativ, shura, care are în subordine trei consilii zonale: Beirut, Valea Bekaa şi Libanul de Sud. Comitetele subregionale fac recomandări privind politica organizaţiei şi au rol executiv. Potrivit lui Vasile Simileanu (op.cit. pag. 139) obiectivele Hezbollah s-au modificat în decursul anilor. De la rezistenţa armată împotriva ocupantului sionist s-a ajuns la: constituirea unui stat islamic şiit în Liban, eliminarea influenţei non-islamice şi forţarea Occidentului să părăsească regiunea, transformarea mişcării în principala mişcare islamică din Liban.

RADICALIZARE ŞI IMPLICARE SOCIALĂ

Hezbollah este o organizaţie politică, socială, militară şi religioasă (Simileanu, Vasile, op.cit. pag.139). O astfel de definiţie se poate aplica tuturor organizaţiilor politice şi catalogate drept extremiste din spaţiul Orientului Mijlociu. Pentru că, tradiţia islamică impune componenta socială, oricărei organizaţii, implicată, sau nu în viaţa politică. Aceste formaţiuni, „actori non-statali”, cum îi denumeşte Ionel Nicu Sava (op.cit. pag. 139), au preluat o parte dintre obligaţiile statului la adresa unor categorii de populaţii, sau zone delimitate geografic. Altfel spus, neputinţa statului destructurat de a rezolva unele probleme grave a înlocuit autoritatea acestuia cu autoritatea grupărilor. De aici derivă şi susţinerea masivă din rîndul populaţiei locale pentru cauza şi forma de luptă, denumită teroristă, ale organizaţiilor. Hezbollahul nu face excepţie. Din potrivă!

Suburbiile şiite din sudul Beirutului au dobîndit reputaţia de „Centura Mizeriei”. „Munţi de gunoaie amestecaţi cu zoaie din conductele sparte, umpleau străzile, răspîndind mirosuri pestilenţiale… băltoacele cu apă murdară atrăgeau muştele şi şobolanii. Curentul electric era un lux, în 90% din district lipsea canalizarea, iar cele cîteva cabluri telefonice existente nu mai funcţionau. Era greu de înţeles cum supravieţuiau locuitorii într-un mediu atît de sordid. … Guvernul nu mişca un deget ca să amelioreze situaţia. Ignora prezenţa şiiţilor, sperînd că aveau să dispară” (Hala Jaber, op.cit. pag.130-131). Pe acest fundal, cu ajutorul Iranului, Hezbollahul a construit o întreagă infrastructură care acordă asistenţă socială şi săracilor de alte religii! În doar cîţiva ani, Hezbollahul a construit spitale, clinici, şcoli, centre de învăţămînt superior, institute de cercetare, orfelinate şi sanatorii pentru handicapaţi. Prin intermediul Comisiei de Ajutor, Hezbollah acordă împrumuturi şcolare şi universitare şi încurajează dezvoltarea meşteşugurilor, mica industrie şi iniţiativa agricolă. De asemenea, acordă ajutor material tinerilor căsătoriţi, precum şi împrumuturi locative, programul „Prima Casă” şi de afaceri. Pentru împrumuturile de la Hezbollah nu se plăteşte dobîndă, această practică nefiind permisă de legea islamică! Unele familii primesc utilaje sau animale domestice pentru a pune bazele unei mici afaceri sau a unei ferme, de la maşini de tricotat la vite sau familii de albine. Hezbollahul a înfiinţat primele şcoli de arte şi meserii din Liban şi a deschis primul birou de şomaj din această ţară. Banii pentru astfel de întreprinderi, vin din Iran şi de la sutele de mii de şiiţi libanezi de pe tot globul care, conform legii islamice, plătesc anual: zakatul – taxa pe patrimoniu şi khoms – taxa pe beneficiul net. Totalul colectelor nu este dat niciodată publicităţii. Conform lui Hajj Hussein Al-Shami, şeful programelor de asistenţă socială ale Hezbollah, citat de Hala Jaber (op.cit. pag. 135), „suma poate egala bugetul intern al unei naţiuni bogate”!

Zilele acestea, totul se va schimba…

UKRAINSKA PRAVDA: „Generalul de fier”

BMTF, 3 sep – La sfârşitul lunii august, a apărut prima carte despre Valeri Zalujni, fost comandant-şef al Forţelor Armate ale Ucrainei şi unul dintre cei mai tăcuţi lideri militari ucraineni. Autoarea cărţii, intitulată „Generalul de fier. Lecţii de umanitate”, este Ludmila Dolhonovska, fostă consilieră a lui Zalujni. Aceasta s-a alăturat echipei de consilieri pe probleme de comunicare strategică înainte de numirea lui Zalujni la conducerea armatei ucrainene, în 2020, şi a fost destituită din funcţie în martie 2023. Dolhonovska însăşi menţionează în carte că nu cunoaşte motivul pentru care a fost demisă din funcţia de consilieră a lui Valeri Zalujni.

În cartea „Generalul de fier”, Dolhonovska îl prezintă pe Zalujni nu ca pe o persoană care a fost la conducerea armatei ucrainene într-un moment istoric pentru Ucraina, ci ca pe o „zeitate aproape nepământeană” – scrie Ukrainska Pravda. Cele 208 pagini ale cărţii nu conţin nicio îndoială cu privire la corectitudinea deciziilor lui Zalujni, nici din partea autoarei, nici a interlocutorilor cu care aceasta a discutat pentru documentare.

Ukrainska Pravda a selectat câteva fragmente din cartea despre „Generalul de fier” al Ucrainei, fragmente care au valoare istorică sau confirmă fapte cunoscute, dar nerecunoscute public. De exemplu, Ludmila Dolhonovska scrie că, la sfârşitul lunii iulie 2021, cu jumătate de an înainte de începerea războiului la scară largă, Valeri Zalujni a primit un apel telefonic de la Biroul Preşedintelui de la Kiev şi a fost invitat la un interviu. Zalujni, care la acea vreme era şeful Comandamentului Operaţional „Nord” al Ucrainei, a răspuns că trebuie să-şi informeze în acest sens superiorul, Oleksandr Sirski. Reprezentantul cancelariei prezidenţiale, însă, l-a sfătuit să nu facă acest lucru. Zalujni, care avea atunci 48 de ani, ar fi sperat să ajungă cel mult comandant al Operaţiunii Forţelor Întrunite. Dar preşedintele Volodimir Zelenski i-a propus altceva – şefia armatei ucrainene. Acceptarea unei astfel de propuneri în ierarhia militară ar fi însemnat pentru Zalujni să sară două niveluri deodată – postul de comandant al Forţelor Terestre şi cel de şef al Statului Major. Prin urmare, Valeri Zalujni a ezitat. Cu toate acestea, soţia sa, Olena Zalujna, l-a convins că se va descurca. „M-am îngrijorat cel mai mult de modul în care va reacţiona şeful meu ierarhic, Oleksandr Sirski. Am înţeles că va fi un şoc în societate. Şi va cădea asupra mea, asupra soţiei mele. Noi suntem oameni foarte deschişi, avem mulţi prieteni. Publicitatea loveşte întotdeauna” – a declarat Zalujni, citat de Dolhonovska.

Un alt episod din carte se referă la perioada în care Forţele de Apărare ale Ucrainei au început să se pregătească de potenţiala invazie din partea Rusiei. Potrivit autoarei, Forţele de Apărare ucrainene au început să se pregătească pentru o extindere a ofensivei ruse cel puţin din vara-toamna anului 2021. Atunci, Valeri Zalujni, care tocmai ocupase postul de comandant-şef al armatei, a dat câteva ordine importante. De exemplu, sub pretextul exerciţiilor „Eforturi comune 2021”, a ordonat regruparea şi pregătirea trupelor pentru ofensiva rusă, precum şi oprirea rotaţiei unităţilor în est, astfel încât să existe mereu trupe acolo. Totodată, Zalujni a permis militarilor din zona Operaţiunii Antiteroriste din Donbas să deschidă focul asupra inamicului şi să înceapă să folosească drone Bayraktar. Zalujni era convins că Ucraina ar trebui să-şi arate colţii în faţa ruşilor cât mai mult posibil – să provoace pierderi armatei ruse şi să descurajeze dorinţa Rusiei de a înainta. Au existat multe probleme în procesul de pregătire pentru marele război – de la lipsa stocurilor de veste antiglonţ până la combustibil şi obuze. Potrivit Ludmilei Dolhonovska, în august 2021, a venit un ajutor în privinţa aprovizionării cu obuze din partea unui reprezentant al unei companii americane de apărare. Era vorba despre o persoană pe nume Volodimir, care s-a oferit să transfere în Ucraina, pentru o perioadă de şase luni, o rezervă de muniţie care era destinată Afganistanului, înainte ca ţara să fie capturată de talibani (nu sunt specificate condiţiile în care a avut loc acest transfer). Aceste obuze au ajutat Ucraina să reziste până în iunie 2022, până la obţinerea primelor pachete de ajutor militar occidental.

Pe 15 octombrie 2021, Consiliul de Securitate şi Apărare de la Kiev a aprobat planul de apărare în cazul unui atac rusesc. În ianuarie 2022, în timpul unei conversaţii telefonice cu Zalujni, generalul american Mark Milley, pe atunci preşedinte al Şefilor de Stat Major al SUA, a dorit să se familiarizeze cu acest plan, însă Zalujni a refuzat să îi ofere detalii. „Puţini oameni de pe planetă au avut acces la planul de apărare al Ucrainei înaintea invaziei” – scrie autoarea cărţii „Generalul de fier. Lecţii de umanitate”. Cu 12 zile înainte de invazie, la una dintre întâlniri, Zalujni a strigat la generalii şi comandanţii grupurilor de trupe, după ce comanda exerciţiilor „Zametil 2022”, în cadrul cărora Statul Major a desfăşurat trupe pentru a respinge un eventual atac rusesc, a arătat că Ucraina va pierde. Zalujni a insistat asupra decretării legii marţiale şi a mobilizării generale. „Dar conducerea politică nu a acceptat astfel de măsuri. Motivul era clar: inamicului nu trebuie să i se ofere pretexte. Faptul că agresiunea rusă a fost ”neprovocată” a fost ceea ce ne-a ajutat să ne menţinem poziţia pe arena internaţională şi să obţinem o susţinere puternică” – scrie Dolhonovska.

În ceea ce priveşte vizitele rare ale lui Zalujni pe front, autoarea cărţii scrie că, în primul an al marelui război, comandantului-şef al armatei i s-a interzis să meargă pe front. Cu toate acestea, Dolhonovska nu menţionează cine a impus măsura respectivă. Valeri Zalujni a efectuat o primă vizită pe front la începutul anului 2023, când a mers la Bahmut, Avdiivka şi Liman şi a discutat cu militarii şi comandanţiii de direcţii şi brigăzi. Dolhonovska a abordat în cartea sa şi rezistenţa armatei ucrainene de la Bahmut, mai ales motivele pentru care oraşul respectiv a fost apărat atât de mult timp, în pofida avertismentelor aliaţilor. Potrivit autoarei, ingerinţele „de sus” în treburile militare au început mai aproape de sfârşitul verii anului 2022. Politicienii aveau nevoie de victorii rapide pentru a putea cere ajutorul aliaţilor şi pentru a menţine sprijinul intern. În schimb, armata a fost ghidată de capacităţile Forţelor de Apărare şi de posibilele mişcări ale ruşilor. „Generalul Zalujni a declarat în repetate rânduri: ”Trebuie să avansăm nu acolo unde este posibil, ci acolo unde este necesar”” – scrie Dolhonovska. Câteva paragrafe după acest citat din Zalujni, Dolhonovska menţionează două exemple – Herson şi Bahmut. Autoarea califică eliberarea Hersonului drept o „victorie de importanţă strategică”, dar adaugă imediat că „militarii” consideră acest succes ca fiind unul parţial: „La urma urmei, nu am reuşit să distrugem complet gruparea inamică de 25.000 de oameni, care se afla pe malul drept al Niprului. Am rămas fără obuze de artilerie şi fără timp pentru a desfăşura operaţiunea în întregime”. Probabil că este vorba despre faptul că o parte a forţelor ruse staţionate pe malul drept al Niprului în regiunea sudică Herson până în noiembrie 2022 s-a mutat pe malul stâng, în aşteptarea ofensivei ucrainene şi nu au fost distruse, în special din cauza lipsei unui număr suficient de arme cu rază lungă de acţiune. Ulterior, relocarea unei părţi a forţelor ruse pe malul stâng al Niprului a complicat semnificativ operaţiunile Forţelor de Apărare ucrainene pe insule şi pe malul stâng al fluviului. Despre dificila operaţiune de apărare de 10 luni a oraşului Bahmut, a cărei oportunitate a fost pusă la îndoială de aliaţii Ucrainei, Dolhonovska scrie următoarele: „încă din septembrie 2022, ”militarii din teren”, adică cei care au îndeplinit direct sarcinile în acea direcţie, au spus că este necesar să ieşim din Soledar şi din Bahmut şi să ocupăm înălţimi din interioriul regiunii Doneţk. Aceeaşi versiune ar fi fost împărtăşită de Statul Major”. „Dar, în cele din urmă, a fost aprobată o altă strategie (nu se precizează cine a aprobat strategia, n.r.) – menţinerea Bahmutului. Drept urmare, acolo a fost concentrat un grup de câteva mii de trupe inamice. Cu preţul unor eforturi copleşitoare, armata noastră au rezistat şi a distrus afluxul (de trupe ruse, n.r.). În condiţii standard, oraşul ar avea importanţă operaţională, dar, în condiţiile în care s-a petrecut totul, acesta a căpătat o importanţă strategică. După vizita preşedintelui Zelenski acolo, în decembrie 2022, după ce momentul cu drapelul pe care l-a prezentat preşedintelui american, Joe Biden, şi în urma eforturilor informaţionale ale statului, Bahmutul a devenit un simbol – o fortăreaţă” – notează fosta consilieră a lui Valeri Zalujni. Dolhonovska subliniază că operaţiunea de menţinere a controlului ucrainean la Bahmut timp de 10 luni a fost, probabil, mai mult o necesitate politică, decât una militară. Ukrainska Pravda remarcă faptul că, în contextul apărării dificile de la Bahmut, Dolhonovska nu îl menţionează niciodată pe comandantul de atunci al grupului de trupe „Hortiţia”, Oleksandr Sirski, cel care acum este comandant-şef al armatei ucrainene. Atunci, Sirski era acuzat de militari că se face vinovat pentru lipsa fortificaţiilor corespunzătoare şi planificarea haotice. Nici Zalujni nu este menţionat în acest context ca şef al armatei, ci doar preşedintele Zelenski.

Amintim că Valeri Zalujni a fost demis de Zelenski din funcţia de comandant-şef al Forţelor Armate ale Ucrainei în februarie 2024. Ulterior, Zalujni a fost numit ambasador al Ucrainei în Marea Britanie.