Frontline News

1 MAI, 17 fără 20

1 MAI, 17 fără 20

1 Mai 2021 va rămîne data în care a fost demarată retragerea contingentelor din Afghanistan. Pentru noi, războiul s-a terminat. Pentru ei, nu! Pentru mine se încheie o epocă în care 17 ani am fost prezent, anual cel puțin, în acest Teatru de Operații. Am fost cînd primul batalion românesc a pus drapelul pe catarg. Aș fi vrut să fiu prezent și la coborîrea acestuia. Se pare că nu va fi posibil! Pentru mine, războiul s-a terminat la 1 mai 2021, ora 17 fără 20 (sic!).

Adio, arme!

Epopeea uraniului bănățean de la exportul în URSS, în farfurie RETRO

După mulți de ani de la închiderea lor, la 1 octombrie 1997, pe raza judeţului Caraş-Severin încă mai există situri ce aparţin Companiei Naţionale a Uraniului București – Punctul de lucru Sector Oravița, cu sectoarele miniere Lişava şi Ciudanoviţa, şi care au rămas o problemă sensibilă de mediu.

Exploatările de uraniu lasă în urmă halde de minereu steril, care trebuie ecologizate. Potrivit CNU, „în urma epuizării rezervelor exploatabile, în prezent se desfăşoară activităţi de conservare, închidere şi ecologizare care constau în: relocarea și acoperirea haldelor de roci contaminate; dezafectarea instalațiilor de suprafață; rambleerea puțurilor; tratarea apelor de mină contaminate, care constă în pomparea apelor din subteran către două stații de tratare, Ciudanovița și Lișava, cu o capacitate totală de 2500 m3 / zi. Nicolae Dumitrescu, expert la Comisia Naţională pentru Controlul Activităţilor Nucleare, spune că „Sînt nişte probleme de care ne lovim astăzi. În primul rînd, un volum mare de halde, iar pentru a limita orice infiltraţie către apele subterane, către pînza freatică, acolo unde este cazul, trebuie refăcut stratul impermeabil. Apoi, mai este o problemă. Minereul şi geologia zonei au nişte caracteristici geochimice speciale şi se spală foarte uşor uraniul şi se găseşte în apele de mină”. Potrivit lui Dumitrescu, „radiaţiile în imediata apropiere a perimetrului minier se resimt. Nu este de un nivel foarte mare, să spunem, dar s-ar depăşi această doză de un milisivert pentru o persoană din populaţie”.

La Ciudanoviţa şi Lişava s-a exploatat uraniu încă din anii 50, prin societăţile sovieto-române – SovRom – înfiinţate după Război. Ruşii au transportat uraniu românesc, ca plată a datoriilor de război, pînă în anii 60, cînd România a început producţia proprie. Ciudanoviţa-Lişava era un teritoriu de maximă siguranţă, unde tinerii soseau ca să cîştige salarii uriaşe din minerit radioactiv. Cînd mineritul era pe val, în zona Ciudanoviţa trăiau 11.000 de oameni. Astăzi, numărul lor nu depăşeşte 300! După 1989 au fost închise şapte unităţi miniere din Cadrul Companiei Nationale a Uraniului (CNU). În urmă cu cinci ani, directorul general de atunci al Companiei Naţionale a Uraniului, Nicu Popa, dădea asigurări că „Măsurile care se iau pentru ecologizarea minelor la închidere sînt cele prevăzute în proiectele tehnice. La patru perimetre miniere sînt în desfăşurare lucrări de conservare, închidere şi ecologizare, ce se vor finaliza in 2012″! Proiectele de ecologizare au fost făcute de Institutul de Cercetare şi Dezvoltare pentru Metale şi Resurse Radioactive. Directorul de atunci al acestui institut, Viorica Ciocan, spunea că “La Ciudanovita sînt probleme cu staţia de epurare, iar eu, de cînd sînt la conducerea institutului, nu am primit nici o solicitare pentru a verifica dacă lucrările de ecologizare au fost bine făcute”. Se pare că NU!

Primul comisar al Gărzii Naţionale de Mediu, Comisariatul Judeţean Caraş-Severin, Gheorghe Muntean, spunea, în urmă cu 10 zile, că: „În prezent se execută lucrări de închidere, ecologizare şi tratare a apelor încărcate radioactiv ce sînt evacuate din mină şi cele care spală haldele. Din păcate, nu s-a început inundarea minei, întrucît se vor modifica proiectele privind soluțiile tehnice de tratare a apelor şi cele de izolare a haldelor de steril şi minereu sărac, în conformitate cu noile norme în domeniul radiaţiilor. Cursurile de apă în care sînt deversate apele de mină după decontaminare sînt poluate cu uraniu şi radiu, din cauza faptului că instalaţiile de tratare nu asigură reţinerea elementelor radioactive în conformitate cu normele actuale“! Garda de mediu VERIFICĂ ŞI SANCŢIONEAZĂ, după cum se exprima acelaşi comisar.

De gestionarea problemei de la Ciudanoviţa se ocupă Compania Națională a Uraniului București – sucursala Banat-Oravița. În ceea ce priveşte apa în zona Ciudanovita, apele din subteran ajung printr-un canal de suprafaţă într-un rezervor-filtru şi, la cîteva luni, mîlul radioactiv este colectat și transportat într-o altă zonă. Conform comisarilor Gărzii de Mediu Caraș-Severin, cu toate aceste filtrări, apele care ajung în rîurile de suprafaţă depăşesc de cinci ori valoarea maximă admisă pentru radiații. Haldele de steril sînt la tot pasul: unele sînt amplasate la nici 20 de metri de blocurile de locuințe. Localnicii și-au construit pe ele magazii pentru alimente și lemne, iar copiii se joaca în voie acolo. Specialiştii spun că aceasta este o situație deosebit de periculoasă, pentru că în aceste locuri nivelul radiaţiilor este ridicat, depăşind de cîteva ori valoarea admisă.

Toate adresele făcute la CNU au rămas fără răspuns!

Recent deputatul PSD de Caraş-Severin, Ioan Benga, a realizat o interpelare parlamentară prin care atrăgea atenţia asupra riscurilor şi problemelor cu care se confruntă comunitatea din zona cărăşeană amintită, cerînd sprijin nemijlocit miniştrilor Economiei, ministrului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi ministrului Mediului şi Schimbărilor Climatice. Benga întreba autorităţile care este stadiul şi cînd se va încheia procesul de ecologizare de la Ciudanoviţa, care sînt pînă în prezent fondurile alocate pentru ecologizarea minelor şi de ce acestea nu produc nici un efect la suprafaţă şi evident cum pot fi consiliaţi şi ce ajutor se poate acorda oamenilor din Ciudanoviţa? Potrivit informaţiilor oferite de parlamentar, 200 milisieverţi este radioactivitatea în localitatea Ciudanoviţa, după măsurătorile lui Mircea Goloşie, reprezentantul unui alt ONG de mediu: 5 msv e nivelul stabilit de autorităţi, împărţit la 365 de zile; 500 de miliarde de lei vechi au fost cheltuiţi pentru ecologizarea şi conservarea zonei şi se aproximează că peste 40 halde de steril au rămas neacoperite;1078 cazuri de malformaţii la o populaţie de 10.000 locuitori s-au înregistrat în Ciudanoviţa în perioada 1980-1986. Din 1994, nu se mai întocmesc rapoarte şi nu mai există doctori în zonă!; 30% era rata cancerului pulmonar la Ciudanoviţa între 1960 şi 1963, rata pe ţară fiind de 3%

Din fericire, acum, aşa cum a explicat conducerea Direcţiei Județene de Sănătate Publică, fondul de radioactivitate din localitate este în limitele normale din ţară, iar problemele legate de contaminare se regăsesc doar pe teritoriul fostei exploatări, în special din cauza modulilor de tratare a apei, vechi şi subdimensionaţi, iar accesul în perimetru este restricţionat şi sub pază. Cu toate acestea, riscul rămîne în principal din cauza faptului că dinamica apelor de suprafaţă în zonă este puţin cunoscută, zona fiind una de carst.

La Ciudanoviţa, fostele mine de uraniu din zonă au fost închise necorespunzător şi încă apa contaminată din puţuri se poate infiltra în apa freatică a fîntînilor şi a izvoarelor din zonă. Închiderea minelor a început în 1992 şi a continuat în 1997, dar s-a realizat doar parţial. Din acest motiv, zona Ciudanoviţei este puternic radioactivă. Haldele de steril, 35 în zona Natra, Lişava, Dobrei şi Ciudanoviţa, nu sînt stabilizate şi la fiecare ploaie apele ce se scurg transportă material radioactiv în paraul Jitin, care traversează zona locuită. Filtrarea apelor de mină se face prin moduli de recuperare, care folosesc o răşină specială de granulaţie mică, dar care sînt proiectaţi conform STAS-ului din 1975!, şi prevăd valori de 0,6 mg N/dmc. STAS-ul 1342/1991 prevede valori ale concentraţiei maxime admis de 0,02 mg/N dmc. Aceşti moduli vechi au o eficienţă mică. Apa este filtrată doar în proporţie de 43,1% la Ciudanoviţa şi 32,1% la Lişava. În urma măsurătorilor efectuate în august 1995, de Agenţia pentru Protecţia Mediului Caraş-Severin, s-a constatat că CMA în rîurile Jitin şi Lişava este depăşită de cinci ori, în medie. Uluitoare este depăşirea din dreptul satului Brădişor, considerată în afara zonei speciale, unde a fost de 20 de ori! În aceste condiţii, apele freatice şi fîntînile oamenilor sînt contaminate radioactiv, celebră fiind „fîntîna 127”, situată la 30 de metri de albia rîului Lişava, folosită ca sursă, pînă în 1997, pentru sifon şi îngheţată, şi care înregistra o concentraţie de uraniu natural de 0,042 – 0, 099 mg/l, faţă de 0,02 mg/l cît prevedea STAS-ul amintit.

Normele de protecţie nucleară, la art. 50, definesc ca deşeu radioactiv orice apă care depăşeşte de zece ori concentraţia maximă admisă. Măsurătorile se regăsesc în studiul „Supravegherea radioactivităţii cursurilor de apă din zona Exploatării Miniere BANAT Oraviţa”, înaintat secretarului de stat din Departamentul Protecţiei Mediului, din cadrul Ministerului Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului, Ioan Jelev. Lucrarea s-a bazat pe măsurători consecutive timp de cinci ani.

În ultimul trimestru al primului an de la închiderea Minei Ciudanoviţa, s-au executat lucrări de conservare în valoare de numai 614 milioane lei, în timp ce numai documentaţia în vederea conservării, dezactivării şi ecologizării minei a costat 69,4 milioane lei. Atunci, în 1997, se prevedea ca lucrările de închidere şi inundare a minelor Ciudanoviţa şi Lişava să fie finalizate în anul 2000!

Grupul Ecologic de Colaborare Nera, organizaţie nonguvernamentală implicată şi în poluarea cu steril de la Moldova Nouă, a monitorizat în perioada decembrie 2013 – ianuarie 2014 calitatea mediului natural şi construit de pe cursul rîului Nera, pe traseul Drumului Judeţean Oraviţa – Ciudanoviţa – Jitin. „În cazul calităţii mediului de pe ruta amintită, fenomenul relevant constatat este nivelul radiaţiilor de pe cele cca 22 de halde de deşeuri miniere radioactive din perimetrul Ciudanoviţa – Natra – Lişava. Pe toate aceste halde de minereu şi steril, nivelul radiţiilor este de trei ori mai mare decît nivelul de alertă precizat de legislaţia în vigoare. Măsurătorile s-au făcut cu un contor Geiger RADEX RD 1706 cu care sînt dotate majoritatea instituţiilor publice care monitorizează această zonă. Există zone critice ale haldelor în care, Compania Naţională a Uraniului, a interzis accesul şi în care este posibil ca nivelul radiaţiilor să depăşească de sute de ori limita de alertă.

Din 4 galerii miniere din perimetrul Ciudanoviţa – Lişava – Natra se scurg în pîrîurile Lişava şi Jitin debite de apă care variază între 0,4 l/s şi 2,5 l/s. Apa acestor surse este uşor colorată în roşu. În cazul tuturor depozitelor de deşeuri miniere întîlnite se obsevă urme de şiroire a apelor meteorice iar aluviunile transportate confirmă că aceste ape ajung pe cale gravitaţională direct în pîrîurile Lişava şi Jitin. În cazul minei Ciudanoviţa apele de mină sînt tranzitate printr-o instalaţie de epurare cu tehnologie învechită şi apoi evacuate în pîrîul Jitin avînd un nivel al radiaţiilor ce depăşeşte de cinci ori limita maximă admisă.

Pîrîul Jitin traversează pînă la conflenţa cu rîul Caraş localităţile Cudanoviţa, Ciudanoviţa – colonie şi Jitin. În cazul minelor Lişava şi Natra apele de mină, avînd un nivel al radiaţiilor de trei sute de ori mai mare decît limita admisă, sînt evacuate direct în pîrîul Lişava care trece, pînă la confluenţa cu rîul Caraş, prin localitatile Bradisorul de Jos aparţinătoare oraşului Oraviţa şi Greoni apartinătoare comunei Grădinari. În întreg perimetrul minier Ciudanoviţa – Natra – Lişava apele meteorice care se scurg de pe haldele neprotejate de steril minier radioactiv sînt dirijate natural spre pîrurile Jitin şi Lişava.

În interiorul perimetrului Ciudanoviţa – Lişava – Natra au fost monitorizate 4 depozite de deşeuri miniere care provin de la fostele exploatări de minereu de uraniu şi care ocupă o suprafaţă totală de cca 8 ha. Din interiorul galeriilor şi a puţurilor abandonate ies la suprafaţă emisii de gaze radioactive ce conţin 222 Rn (radon) şi 220 Rn (toron) şi ape de mină încărcate cu suspensii radioactive.

În zona perimetrului Ciudanoviţa – Natra – Lişava sînt afectate de poluarea cu deşeuri miniere radioactive 5 localităţi de pe teritoriul administrativ al oraşului Oraviţa şi al comunelor Ciudanoviţa şi Grădinari care însumează în total un numar de 4000 locuitori”.

Preşedintele GEC NERA, Cornel Sturza Popovici, spune că în momentul în care ne apropiem de cele circa 22 de halde neecologizate, în aceste puncte se depăşeşte, se ajunge la limita de pericol a radioactivităţii, se depăşeşte limita de pericol şi deja acestea sînt punctele fierbinţi care ridică probleme. Vitele, oile, caprele, din Ciudanoviţa pasc acolo. Pentru că pe aceste halde a început să crească vegetaţia. Închipuiţi-vă, laptele, brînzeturile, produsele se vînd la Oraviţa în piaţă, la Anina, la Reşiţa, fără ca proprietarii să-şi dea seama că deja animalele au fost contaminate”.

Într-un raport referitor la zona Ciudanoviţa, tipărit în anul 2002, raport realizat cu ajutorul unor experti din mai multe ţări, şi membrii Hobby Club Jules Vernes au avertizat asupra pericolului reprezentat de nivelul mare al radioactivitatii în zonă. De mai bine de 15 ani Fundatia Hobby ClubJules Verne inventariază şi marchează zonele periculoase radioactive din România. „Perimetrul blocurilor de locuinţe: 60 – 82 cps. Perimetrul şcolii din Colonia Ciudanoviţa: 40 – 60 cps. În gara coloniei, unde mai este încă buncărul de încărcare pentru vagoane: sub rampă, la sol, de la 1.000 la 5.400 cps; sub rampă, la înălţimea de un metru, de la 902 la 4.500 cps; peron gară, pe aleea de beton, 100 cps. Pe şosea, de la 150 la 220 cps. Nisipul de pe şosea din zona de încărcare prezintă valori neomogene, cuprinse între 250 şi 350 cps, pînă la 1.600 cps. Am gasit bolovani în pondere de 0,7 kg la care am găsit valori de 9.999 cps (valoarea maxima pe care o poate masura MIP 21 – dozimetrul portabil). Pentru a continua studiile în aceste zone ar fi utilă o colaborare şi cu alte instituţii abilitate. Pentru o eventuală colaborare, Hobby Club Jules Vernes oferă logistica formată din autolaborator ARO, radiometre portabile, echipamente pentru prelucrat documente foto”.

Broşura a fost trimisă mai multor instituţii autorizate să se ocupe de acest domeniu: Agentia Regională de Protecţie a Mediului Reşiţa, Agenţia de Dezvoltare a Zonelor Miniere Anina şi Comisia Naţională pentru Controlul Activităţilor Nucleare. Mircea Goloşie nu a primit răspuns din partea nimănui.

La Ciudanoviţa Caras Severin, a existat cea mai mare exploatare de minereuri radioactive din Banat şi a doua din România. Principalul material purtător de radionuclizi de la Ciudanoviţa este pechblenda, un oxid de uraniu (U3O8 ) asociat cu oxizi de plumb, nichel, fier, vanadiu, cupru, calciu s.a. Timp de peste 10 ani au lipsit în totalitate activităţile de avertizare asupra pericolelor generate de concentraţiile sporite de radionuclizi, cu deosebire ca prin mijlocul exploatării trece şi o arteră importantă de circulatie,  DJ 573.  În fostul perimetru de extracţie există halde de steril, tip cozi, pe o suprafaţă de 2,5 ha şi un volum de 677.000 mc.

De închiderea şi ecologizarea fostei exploatări de uraniu Ciudanoviţa-Lişava se ocupă compania de stat Conversmin. Suma la care s-ar putea ridica proiectul a fost estimată la peste 72 de milioane de euro.

Concret, toate perimetrele, atît subterane cît şi de suprafaţă trebuie curăţate, delimitate corespunzător şi ecologizate. În ultimii ani, mai precis din 2013, lucrările au fost sistate, din lipsa banilor, iar Conversmin nu poate avansa un termen precis de finalizare a lucrărilor. În „RAPORT-ul privind modul de îndeplinire a serviciilor de administrare şi gestionare a programului anual de conservare, închidere, reconstrucţie ecologică şi activităţi postînchidere a minelor pe anul 2015, realizate în baza contractelor subsecvente nr.12/19.02.2015, 82/30.09.2015 şi 94/07.12.2015”, şi semnat de Directorul General ION PURCARU STAMIN, se scrie că : „În anul 2015, pentru derularea corespunzătoare a programului de refacere ecologică a siturilor afectate de industria minieră, ţinînd seama şi de subfinanţarea activităţilor specifice din perioada 2013-2014, a fost fundamentată o valoare de 198.500.000 lei, din care pentru primul semestru al anului 2015 au fost alocate fonduri în valoare de 41.989.910 lei, reprezentînd 21% din necesarul fundamentat, situaţie ce a menţinut un ridicat grad de risc la perimetrele miniere aprobate la închidere prin Hotărâri de Guvern şi a condus la imposibilitatea respectării obligaţiilor asumate faţă de organismele de mediu şi comunităţile locale. Distribuirea sumelor a ţinut seama de necesităţile derulării activităţilor cu flux continuu reprezentate de: tratarea apelor de mină încărcate cu ioni de metale grele, decontaminarea apelor de mină încărcate radioactiv din cadrul perimetrelor miniere uranifere, monitorizarea factorilor de mediu şi a stabilităţii iazurilor de decantare, activităţi specifice etapei de conservare a perimetrelor miniere, precum şi continuarea lucrărilor la obiectivele miniere cu lucrări în progres”.

Ponderea principală a fondurilor alocate pentru execuţia lucrărilor de reconstrucţie ecologică o constituie finanţarea lucrărilor minime la obiectivele ce au în componenţă iazuri de decantare, decontaminării apelor de mină încărcate radioactiv din cadrul perimetrelor miniere Ciudanoviţa şi Lişava cît şi pentru executarea unor lucrări urgente în cadrul aceloraşi perimetre. Susţinerea derulării lucrărilor de ecologizare la aceste obiective este fundamentată de riscurile majore de afectare a factorilor de mediu, a comunităţilor locale, a proprietăţii private şi a vieţii cetăţenilor. „Începînd cu data de 01.07.2015, în cadrul “Programului anual de conservare, închidere, reconstrucţie ecologică şi activităţi post închidere, în anul 2015, la obiectivele aprobate prin hotărâri ale Guvernului României şi lista cheltuielilor a căror finanţare se realizează din surse bugetare” au fost epuizate fondurile pentru decontaminarea apelor de mină încărcate radioactiv aferente perimetrelor miniere Lişava şi Ciudanoviţa, judeţul Caraş Severin”, fiind necesară o suplimentare de fonduri prin realocare.

„Ponderea principală a fondurilor alocate pentru execuţia lucrărilor de reconstrucţie ecologică o constituie finanţarea lucrărilor minime la obiectivele ce au în componenţă iazuri de decantare, decontaminării apelor de mină încărcate radioactiv din cadrul perimetrelor miniere Ciudanoviţa şi Lişava cât şi pentru executarea unor lucrări urgente în cadrul aceloraşi perimetre. Astfel, din valoarea totală alocată în baza contractului nr.82/30.09.2015, pentru execuţia lucrărilor de reconstrucţie ecologică a fost alocată suma de 7.472.605 lei, reprezentînd un coeficient de alocare de 40%. Ponderea principală o constituie fondurile distribuite pentru decontaminarea apelor de mină din perimetrele miniere Lişava şi Ciudanoviţa precum şi continuarea lucrărilor din cadrul perimetrelor miniere Roşia Montană, Bălan, Mătăsari Dragoteşti şi Leşu Ursului UP Tarniţa”.

Prefectul Judeţului Caraş-Severin, Florenţa Albu, a declarat pentru RRA, că „situaţia de la fosta exploatare minieră de uraniu de la Oraviţa se află în atenţia instituţiei şi noi ţinem permanent legătura cu cei de la Mediu. S-a făcut o monitorizare în primăvară, am dispus o nouă monitorizare, cît mai curînd posibil şi în funcţie de aceasta vom stabili solicitările şi intervenţiile pe linie guvernamentală. Totodată, voi adresa o solicitare oficială Companiei Naţionale a Uraniului să ne pună la dispoziţie toate informaţiile în legătură cu acest caz”.

Epopeea uraniului bănăţean, publicată de ediţia on-line a Radio România Actualităţi, a stîrnit diverse reacţii la nivel local. Şi nu numai! Firesc, ţinînd cont de „sensibilitatea” subiectului abordat şi de vecinătatea apropiată cu Republica Serbia cu care ţara noastră a mai avut un litigiu legat de poluarea cu praf de la mina de cupru, aproape abandonată, de la Moldova Nouă. În urmă cu cîţiva ani, sîrbii reclamau autorităţilor române concentraţii mari de radioactivitate pe cursurile rîurilor Caraş şi Nera. Într-o perioadă de secetă pedologică, precum cea pe care o traversăm acum, debitele cursurilor de apă este mai redus, iar concentraţia de ape radioactive ce se scurg în sistemul hidrologic natural, este mai mare din cauza absenţei factorului de diluţie. De aici şi interesul sporit pentru această temă, de 20 de ani de actualitate! De altfel, în urmă cu 20 de ani, o serie de anchete privind poluarea radioactivă de la Ciudanoviţa-Lişava, publicate de ziarul AZI şi revista Flacăra, au dus la demiterea ministrului sănătăţii de atunci, Iulian Mincu!

Rapoartele de măsurători şi monitorizare, pe luna iulie 2016, ale APM Caraş-Severin susţin faptul că radioactivitatea în zona forstelor mine de uraniu din Caraş-Severin se află în parametri naturali normali şi nu reprezintă nici un pericol pentru oameni şi mediu. Autorităţile de mediu spun de ani de zile, acelaşi lucru. În 11 decembrie 2004, de exemplu, Comisia Naţională pentru Controlul Activităţilor Nucleare, într-un „Raport asupra situaţiei radiologice din satul Ciudanoviţa, jud. Caraş-Severin”, scrie că: „Avînd in vedere rezultatele măsurătorilor menţionate mai sus, precizăm că radioactivitatea din satul Ciudanoviţa şi fosta colonie muncitorească Ciudanoviţa se situează în limitele fondului natural de radiaţii din România iar populaţia nu este expusă la doze suplimentare de radiaţii date de cîmpuri de radiaţii gama şi/sau concentraţii de radon generate de vechea exploatare de minereu de uraniu Ciudanoviţa. De asemenea, nu sînt expuse la doze suplimentare de radiaţii persoanele din populaţie care tranzitează ocazional sau în mod regulat gara Lişava şi halta CFR Ciudanoviţa. Deşi zona controlată menţionată se găseşte la cel puţin 4 km depărtare faţă de cea mai apropiată aşezare umană (satul Ciudanoviţa), presupunînd prin absurd că o persoană din populaţie ar staţiona 1 oră în fiecare zi în zona controlată, respectiva persoană ar încasa o doză suplimentară de 0,1 miliSievert/an. Aceasta reprezintă circa 10% din doza admisă pentru persoane din populaţie. Menţionăm ca limita de doza 1 miliSievert/an, admisă pentru persoane din populaţie este conformă cu prevederile din Comunitatea Europeană.” Raportul este semnat de Ing. Nicolae DUMITRESCU, CNCAN – DMS şi Dr. fiz. Florian BACIU, CNCAN – SRUR.

Şi, totuşi, în 2009, într-un raport al Organizaţiei GREEN-REPORT se spune că: ” Avînd acces la date mai vechi de măsurători, am concluzionat că practic, prin  ecologizare  nu  s-a îmbunătăţit nimic în ceea ce priveşte nivelul de contaminare. Este adevărat ca la început, după  împrăştierea unor decantoare şi depozite de minereu contaminat sau după plantările de vegetaţie direct pe nisipul decantoarelor mari, s-au observat unele manifestări bune în ceea ce priveşte  transformarea biocenozei:

•  masa vegetală existentă cît şi cea plantată s-a dezvoltat mai bine decît vegetatia martor; •  a aparut un regres în ceea ce priveşte unele tipuri de vegetaţie sau chiar unele mici transformări cum ar fi frunze de dimensiuni mai mici, înălţimea plantelor mai mică, etc.;

După trei ani au început  însă să apară efectele majore, stabile:

•  au dispărut multe specii, în mod deosebit din vegetaţia mică;

•  s-a stopat avansarea covorului vegetal;

•  plantaţiile cu arbuşti s-au dezvoltat inegal, plantaţiile din zona contaminată au rămas la un nivel  de dezvoltare redus;

•  începe chiar uscarea covorului vegetal.

Atît radiocarbonul cît şi tritiul sînt radioactive. În zonele respective sînt halde sau chiar sol cu  radioactivitate naturală ridicată, de 5-6 ori mai mare decît fondul natural. La suprafaţa acestor zone se pot găsi neutroni care provin fie din fisiunea spontană a uraniului fie din reacţiile nucleare  provocate de razele cosmice în straturile de suprafata a zacamintelor, este adevărat că este o  reacţie mai redusă. Numai că, tot pe acei versanţi şi în mod special în văi, se gaseste Thoron şi  Radon în exces (provin din galerii şi din halde). În zilele fără vînt şi cu o umezeală ridicată chiar sînt în exces. Nu s-au facut studii asupra cantităţii de elemente transportată de vînt sau de apă, dar animalele din zonă, precis contribuie masiv la migrarea radionuclizilor”.

Cu alte cuvinte, ce s-a făcut în materie de ecologizare pînă la momentul 2009, s-a stopat!

În Raportul Anual pe 2014 al Comisiei Naţionale pentru Controlul Activităţilor Nucleare, de 76 de pagini, semnat de Preşedintele, Constantin POPESCU, în subcapitolul 2.1.9. Mineritul şi prepararea minereurilor de uraniu, la PAG 16, se spune doar atît, referitor la acest subiect: „Periodic s-a controlat modul de aplicare şi stadiul de execuţie al lucrărilor de închidere prevăzute în autorizaţii pentru minele de exploatare Avram Iancu, Lişava (sectoarele miniere Dobrei, Natra), Ciudanoviţa şi pentru minele de cercetare geologică a minereurilor de uraniu Repedea – Poienile de sub Munte şi Bârzava”.

O propoziţie, în 76 de pagini!

Şi, totuşi…

Ion Mocioalcă şi Ion Benga sînt doi deputaţi de Caraş-Severin care în ultimii şase ani au adresat interpelări în Parlament, pe tema poluării radioactive din Zona Ciudanoviţa. Primul, este geolog de profesie, deci, ştie foarte bine cum e cu anticlinalul şi sinclinalul straturilor geologice. Cel de-al doilea, profesor de fizică şi, cel puţin o dată pe an preda elevilor despre radionucleizi! Răspunsurile primite de aceşti doi parlamentari de la aceleaşi autorităţi nu sînt în măsură să liniştească locuitorii Banatului de Sud.

În Raportul de monitorizare şi execuţie a lucrărilor de închidere şi ecologizare pe perioada 2005 – 2009 (a minelor de uraniu din Banat n.a.) se scrie că: „Lucrările de inchidere şi ecologizare se desfăşoară conform autorizaţiei C.N.C_A.N. Nr. VJl178/2007 eliberată în data de 01.08.2007 cu valabilitate pînă în data de 05.12.2009 şi Proiectelor de Închidere şi Ecologizare cu codul 1142494T72001 şi 114.’488TI2001 privitoare la mineie Ciudenoviţa şi Lişava”. În acest răspuns, semnat de ministrul de atunci al mediului, Laszlo Borbely, între altele, se spune că: „Lucrarea de consolidare a fost finalizată la sfîrşitul anului 2006. dar din cauza lipsei de finanţare pentru modemizarea staţiilor de tratare a apelor de mină contaminate, aceasta s-a degradat şi nu mai prezintă siguranţă pentru circulaţia personalului cît şi efectuarea aerajului general al minei urmează ca în noile proiecte tehnice pe închidere şi ecologizare a acestor mine să se reabiliteze galeria magistrală care face legătura între mina Ciudanoviţa şi Lişava…  restul lucrărilor de ecologizare la suprafaţă (reguiarizare pîrîu Natra. regularizare pîru Lişava, nivelarea suprafeţelor haldelor, executarea de şanturi de gardă şi înfiinţarea de plantaţii, înierbarea şi redarea în circuitul silvic, amenajarea haldei de la galeria +335. amenajarea haldei de steril de la Puţul I. amenajarea haldei de minereu sărac. amenajarea haldei staţiei de sortare, amenajarea suprafeţei fostului depozit de minereu, amenajare platformă incintă minieră puţ l, amenajarea platformei incintei galeriei 4) nu au fost demarate datorită revizuirii soiuţiior tehnice de execuţie a acestora şi lipsei finanţării”.

În răspunsul dat de ministrul Attila KORODI, deputatului Ion Benga, se spune că: „Metoda de închidere (a minelor n.a.) adoptată este cea de inundare simultană şi controlată a celor două mine. La baza soluţiei de închidere prin inundare a stat studiul „Evaluarea condiţiilor hidrogeologice actuale ale bazinului minier Banat şi moidificarea acestuia după închiderea minelor de uraniu Lişava şi Ciudanoviţa” întocmit de Universitatea Bucureşti-Facultatea de Ecologie şi Geofizică… Surplusul de ape de mină este direcţionat prin pompare spre staţiile de decontaminare radioactivă Lişava şi Ciudanoviţa, staţii puse în funcţiune în anul 1976, uzate fizic şi proiectate pentru valori mai permiisive ale concentraţiei de uraniu natural (0,6 mg/l) decât cele actuale (0,02 mg/l conform STAS 1342/1991 pentru apa potabilă) şi care nu conţin Ra226”.

„Sursele de poluare radioactivă sînt haldele, apele de mină şi apele pluviale care spală haldele de steril şi minereu sărac”.

„Concentratiile maxime ale radionuclizilor la ieşirea din staţiile de depoluare a apelor de mină trebuie să fie mai mici decît următoarele limite:

0,1 mg/l la uraniu natural şi 0,05 mg/l la radiu 226… La evacuarea apelor de mină din staţia Ciudanoviţa, valoarea medie a indicatorului uraniu a fost de 0,2 mg/l şi radiu de 0,04 mg/l, iar din staţia Lişava, valoarea medie a indicatorului uraniu a fost de 0,5 mg/l şi radiu de 0,07 mg/l, aceste valori reprezentînd depăşirea concentraţiilor maxime admise ale radioactivităţii din staţiile de depoluare autorizate de CNCAN Bucureşti. Datorită diluţiei, în apele de suprafaţă Jitin, Lişava şi Caraş, nu se semnalează depăşiri ale limitelor admise la indicatorii uraniu şi radiu, valorile determinate fiind siub limitele admise”. „În lipsa finanţărilor, lucrările de ecologizare la suprafaţă sînt executate în proporţie de circa 10%. La halda Natra s-au efectuat doar lucrări de regeometrizare a acesteia şi, de pe fostul ampalsament al depozitului de minereu Lişava, s-a relocat tot solul contaminat şi s-a depozitat pe halda Natra. Modernizarea şi amplificarea staţiei A de tratare a constat doar în refacerea arhitecturii vechii staţii de tratare, pregătirea zidului de sprijin şi turnarea fundaţiilor pentru extinderea acesteia. La mina Ciudanoviţa se execută reabilitarea galeriei 4, pe unde se va efectua evacuarea finală a apelor de mină concomitent cu execuţia forajelor de la suprafaţă la orizontul -155 m prin care se va evacua apa din subteran”.

Ba, mai mult, în Raportul de activitate al Agenţiei pentru Protecţia Mediului Caraş-Severin, în perioada 1 ianuarie 2016 – 4 aprilie 2016, semnat de directorul executiv Marius Vodiţă, la pag. 19, se spune că :”În cadrul Programului Special determinările activităţii specifice beta globale efectuate pentru apele de suprafaţă (pîrîul Natra) au indicat contaminarea acestora peste nivelul de atenţionare (2 bq/l). La fostele exploatări de uraniu de la Lişava şi Ciudanoviţa contaminarea apelor de suprafaţă se produce prin aportul diverşilor afluenţi constituiţi din apele rezultate din acumulările din galeriile subterane ale minelor, precum şi din apele de şiroaie care spală haldele de steril din perimetrele afectate exploatărilor”.

Primul comisar al Gărzii Naţionale de Mediu, Comisariatul Judeţean Caraş-Severin, Gheorghe Muntean, spunea, în urmă cu 10 zile, că: „Cursurile de apă în care sînt deversate apele de mină după decontaminare sînt poluate cu uraniu şi radiu, din cauza faptului că instalaţiile de tratare nu asigură reţinerea elementelor radioactive în conformitate cu normele actuale“!

Prefectul judeţului Caraş-Severin, Florenţa Albu a cerut APM Caraş-Severin un nou raport de monitorizare a situaţiei din zona exploatărilor miniere de uraniu din judeţ.

Cel mai mare poluator radioactiv din județul Caraș-Severin este Exploatarea Minieră “Banat” Oraviţa, unde activitatea de extracţie a minereului uranifer a început în 1954 pentru ca, în final, prin HG816/1998 şi HG 720/1999, minele Lişava şi Ciudanoviţa (singurele care mai funcționau), să fie trecute în conservare, în vederea închiderii definitive. Perimetrul minier al exploatării miniere “Banat” Oraviţa este străbătut de cursurile rîurilor Jitin (mina Ciudanoviţa) şi Lişava (mina Lişava), afluenţi de stînga ai rîului Caraş. Pentru zăcămîntul uranifer exploatat în minele Ciudanoviţa şi Lişava, elementele radioactive care impurifică apa sînt: uraniul, radiul şi radonul dizolvat. În timpul procesului de exploatare, în

mediu sînt introduşi radioizotopi din trei familii radioactive U238, U235 şi Th232, cel mai important fiind U238 cu produşii săi de dezintegrare : Th230, Ra226 şi Rn222. Contaminarea reţelei hidrografice se face prin: evacuarea apelor de mină prin modulii de tratare (cca 2000 mc/zi apa de mină poluată radioactiv), surplusul de ape de mină nepreluate de moduli şi evacuate direct în emisari și prin apele de şiroire, meteorice, care spală haldele, incintele, căile de transport ale materialului util.

Evoluția concentrației de U238 în zece secțiuni de control amplasate pe rîurile Caraș, Jitin și Lișava, pe parcursul anilor 1993-trim. I 2009, a fost raportată folosindu-se drept termen de comparaţie valoarea concentrației maxime admise pentru uraniu pentru apa potabilă, care este de 0,021 mg/l, conform STAS 1342/1991. Acest STAS a fost valabil pînă la publicarea noii legi a apei potabile nr. 458/07.2002, care a devenit funcțională din august 2002, modificată și completată de Legea 311/06.2004. Noua lege a apei potabile exprimă radioactivitatea prin doza efectivă totală, calculată conform Cap. IV, art. 24.2(c) din HG 974/15.06 2004, iar raportarea se va face, începînd cu trim. II 2002, la concentrația maximă admisă derivată de 0,1 mg/l U, mult mai permisibilă.

Se observă că în cazul secțiunilor amplasate pe Jitin și Lișava, pe întreg intervalul analizat, valorile concentraților de uraniu depășesc constant primul STAS, însă doar în cîteva cazuri se depășește atît de permisivul STAS nou adoptat! De asemenea se observă că ele înregistrează creșteri după anul 2000, odată cu începerea lucrărilor de închidere a subteranului, respectiv odată cu inundarea minelor, depășindu-se pe alocuri chiar și noul STAS. Acest fapt se datorează apei care spală lentilele de minereu, încărcîndu-se astfel radioactiv. Pe secțiunile amplasate pe rîul Caraș, valorile concentrațiilor de uraniu sînt mult mai scăzute, datorită aportului mare de ape curate cu care vine acesta. Nu şi acum, cînd seceta din ultimele luni îşi spune cuvîntul în ceea ce priveşte debitul şi aportul de apă curată!

Filtrarea apelor de mină se face prin moduli de recuperare, care folosesc o răşină specială de granulaţie mică, dar care sînt proiectaţi conform STAS-ului din 1975!, şi prevăd valori de 0,6 mg N/dmc. STAS-ul 1342/1991 prevede valori ale concentraţiei maxime admis de 0,02 mg/N dmc. Aceşti moduli vechi au o eficienţă mică. Apa este filtrată doar în proporţie de 43,1% la Ciudanoviţa şi 32,1% la Lişava.

În condiţiie în care autorităţile de mediu transmit mesaje liniştitoare, se pune întrebarea, firească, dacă organizaţiile de mediu implicate în acest caz, au un interes în a prezenta, periodic, o altă „realitate”. Preşedintele Grupului Ecologic de colaborare NERA, din Oraviţa, ing. dr. în mediu Cornel Sturza-Popovici, spune că DA!

„În acest moment, în ciuda miliardelor de lei investite în închiderea şi ecologizarea zonei, 22 de halde de la aceste mine de uraniu sînt neprotejate. Nu există un sistem de colectare a apelor de suprafaţă ce se scurg, atunci cînd plouă, în Jitin, Natra sau Lişava. Sigur, cei de la APM fac măsurătorile cînd nu plouă! Pe aceste 22 de halde este depăşită limita de pericol, care este de 100 de ori mai mare decît limita de alertă! Asta pentru că pe halde nu există numai steril. În perioada comunistă, cînd nu funcţionau staţiile de sortare a minereului de uraniu, pentru a nu trimite la Uzina Feldioara minereu şi steril, la presiunea Securităţii, întreaga extracţie se arunca pe halde. Aceste halde s-au înierbat natural, iar pe ele pasc vaci, oi şi capre. Există, deci, o poluare pe lanţul alimentar. Aceasta este esenţa disputelor de la Ciudanoviţa! Noi, ca ONG, credem în acest pericol! Am solicitat Direcţiei Sanitar Veterinare şi de Controlul Alimentelor să efectueze măsurători la brînzeturile, legumele şi laptele provenite din acele zone, comercializate pe piaţă. Ne-au răspuns că măsurătorile se fac doar cu sprijinul CNCAN. Nu s-au făcut! Noi, facem măsurători cu un detector RADEX, omologat în Uniunea Europeană, dar nerecunoscut de autorităţile române pe motiv că nu este omologat în România. Domniile lor utilizează acelaşi tip de aparat! Identic! Al lor este valabil, al nostru nu! Da, avem un interes! Noi, avem reacţie la ce spun oamenii din zonă. Orice ONG este reprezentantul comunităţii locale, altfel nu am avea logică să existăm!”

„Ce vor fi libertatea, pluralismul şi fiabilitatea informaţiei pînă în 2030? Răspunsul la această întrebare se joacă astăzi”

La 3 mai, este celebrată Ziua mondială a Libertăţii presei, hotărîtă de Adunarea Generală a ONU în anul 1993. La iniţiativa organizaţiei “Reporteri fără frontiere”, la 20 aprilie, este marcată Ziua internaţională a presei libere. Sărbătoarea a fost instituită anul 1991.

Între două sărbători, marcate doar de reprezentanții breslei, jurnalismul, în toate formele sale, rămîne o profesie sub presiune, ameninţată în permanenţă în diverse colţuri ale lumii, dovadă stînd victimele care se înregistrează an de an. Rămîn numeroase cazurile de jurnalişti care mor, sînt răniţi sau încarceraţi pentru curajul de a spune adevărul.

Următorii zece ani vor constitui, fără îndoială, „un deceniu decisiv” pentru libertatea presei, criza sanitară actuală, dar și crizele alimentară și climatică, suprapuse, amplificînd numeroasele dificultăţi economice, politice, precum şi lipsa de încredere de care suferă acest sector, trage un semnal de alarmă „Reporteri fără frontiere” (Reporters sans frontieres, RSF).

„Epidemia este ocazia pentru statele cel mai jos clasate să aplice strategia de şoc, teoretizată de Naomie Klein: ele profită de stupoarea publică şi de slăbirea mobilizării pentru a impune măsuri imposibil de adoptat în vremuri normale”, a declarat Christophe Deloire, secretar general al organizaţiei.

Infodemia, „pandemia de informaţii false în jurul maladiei”, este pretextul legilor represive, relevă Christophe Deloire, subliniind că amestecul între propagandă, publicitate, zvonuri şi jurnalism „dezechilibrează garanţiile democratice pentru libertatea de opinie şi de expresie”.

Epidemia accelerează de asemenea criza economică a presei: „în Liberia, ziarele tipărite au încetat să apară, în timp ce în SUA, peste 30.000 de persoane care lucrau în media şi-au pierdut locurile de muncă de la începutul crizei”, detaliază Christophe Deloire.

„Ce vor fi libertatea, pluralismul şi fiabilitatea informaţiei pînă în 2030? Răspunsul la această întrebare se joacă astăzi”, a apreciat Christophe Deloire.

Jurnalismul nu a fost niciodată mai periculos, iar jurnaliștii spun că nu au simțit niciodată mai nesigure locurile lor de muncă. Fie în mass-media publice – radioul public și TVR – , fie în cele private. Din România, sau de aiurea! Un sondaj finalizat recent de către INSI, relevă faptul că 88 la sută dintre jurnaliștii din întreaga lume spun că siguranța jurnaliștilor și a lucrătorilor mass-media este o problemă mai mare decît în urmă cu 10 ani, iar 86% dintre ei spun că jurnaliștii sînt mult mai amenințați de violență. Cei mai expuși acestui risc sînt jurnaliștii locali!

Potrivit INSI, 1480 de jurnaliști și lucrători mass-media și-au pierdut viața în ultimii 10 ani. Adică, o medie de 131 pe an! Majoritatea, 822, a murit pe timp de pace! Tot mai multe grupări: teroriste, de interese, politice, care doresc să controleze CÎMPUL DE LUPTĂ AL INFORMAȚȚILOR își doresc să scoată din joc jurnaliștii. La rîndul său, managementul este tot mai zgîrcit cînd vine vorba de proprii jurnaliști a căror misiune este privită tot mai sceptic de la apariția rețelelor de socializare.

Lipsa de respect pentru profesie este o altă vulnerabilitate scoasă în evidență de sondajul INSI care relevă faptul că jurnaliștii NU MAI SÎNT VĂZUȚI CA OBSERVATORI IMPARȚIALI ȘI NEUTRI ci ca susținători ai unor interese economice sau politice, atît ei cît și radiodifuziunile pe care le reprezintă și care distorsionează mesajul sau îl ascund, în favoarea divertismentului faptului divers. Rolul jucat de jurnaliștii cetățeni contribuie, de asemenea, la scăderea respectului față de jurnaliștii profesioniști.

În orice situație, freelancerii sînt deosebit de vulnerabili. Atacați de personaje care doresc să-i reducă la tăcere, sau de managementul mass-media care le diminuează sau suprimă plățile și contribuțiile bănești. Reducerea bugetelor pentru producție, de multe ori în favoarea creșterii bugetelor de premiere a managementului!, se soldează cu închiderea birourilor de corespondență.

Multe din organizațiile care au înțeles că investițiile în oameni se întorc înzecit, au sporit furnizarea de echipamente și traininguri pentru jurnaliștii proprii și freelancerii colaboratori. De asemenea, numărul de furnizori de servicii de formare și training pentru securitatea jurnaliștilor în medii ostile, revolte sociale și situații de urgență a crescut, de serviciile acestora beneficiind freelancerii și jurnaliștii locali.

O mantră a jurnalismului spune că nu există nici o poveste pentru care merită să mori. Dar, există povești valoroase pentru care merită să-ți asumi riscuri! Problema pe care ne-o punem este de a evalua aceste riscuri cît de clar și de atent putem. Nu a mai fost nici o altă perioadă în care jurnaliștii, editorii lor și organizațiile mass-media, cum ar fi INSI, să depună un efort atît de mare pentru a încerca să evalueze pericolele la care sîntem expuși. Dar, nici nu a existat vreun moment în care jurnaliștii să se afle de atîtea ori, la locul potrivit în momentul nepotrivit! În prea multe zone, jurnaliștii nu mai sînt doar un risc calculat, predictibil, raportat la linia frontului. Sîntem prima linie! Crimele nerezolvate, răpirile pentru răscumpărare, decapitările jurnaliștilor se întîmplă, acum, într-un ritm alarmant. Astăzi, de prea multe ori, am devenit povestea. Iar acesta nu este drumul firesc al jurnalismului!

Jurnaliștii locali și freelancerii sînt printre cei mai vulnerabili. Mult mai mult se face pentru a evidenția riscurile cu care se confruntă aceștia, decît pentru protecția efectivă a lor, pentru alocarea de resurse, de către organizațiile de știri pentru care lucrează.

Noi, toți, trebuie să fim atenți pentru fiecare dintre noi! Jurnalismul este ceea ce facem și sperăm să continuăm să facem. Dar, treaba noastră este de a spune povestea, nu de a fi povestea! Avem nevoie de siguranță și de asigurări care permit ca noi, toți, să trăim pentru a continua să spunem povestea! Și în următorii 10 ani!

Obiective pe cîmpul de luptă al informației

Controlul și difuzarea informațiilor a devenit un cîmp de luptă sîngeros, iar jurnaliștii, victime ale părților aflate în conflict. Că lucrătorii mass-media sînt acum ținte, este deja un DAT, iar acest lucru a devenit posibil și cotidian odată cu bombardarea televiziunii publice sîrbe, la Belgrad în 1999 pentru a le opri difuzarea propriilor informații. Jurnaliștii, indiferent de vîrstă, sînt combatanți pe cîmpurile de luptă, atît în zonele de conflict, under fire, dar și în zonele de pace, România, Caraș-Severinul și Reșița nu fac excepție, unde oameni puternici, politicieni corupți sau oameni de afaceri, autorități locale au văzut jurnalismul ca pe un act împotriva propriilor interese și AU CUMPĂRAT SAU AMENINȚAT jurnaliști.

Jurnaliștii au suferit întotdeauna de o reputație proastă în rîndul unui anumit segment al populației. Dar, acum, o mulțime de oameni pretind a fi jurnaliști, ba chiar afișează și o legitimație, și nu practică profesiunea în normele etice învățate de noi. Acest lucru îndreptățește, oarecum, publicul să manifeste o atitudine ostilă față de jurnaliști.

Concluzie

Este trist că jurnaliștii vor continua să fie uciși pentru că își fac meseria. Indiferent de evoluția tehnologiei, cu atîtea conflicte, regimuri brutale, rebeli sau teroriști care dețin puterea, este greu de imaginat că situația se va îmbunătății. Jurnaliștii să nu mai fie prezenți în teatrele de război este puțin probabil să se întîmple și ar fi contrar rolului pe care aceștia îl joacă, de a patra putere. De fapt, nivelul în creștere al concurenței îl va face să-și asume riscuri din ce în ce mai mari. Chiar și cei care lucrează în spatele frontului se supun riscului de a fi supravegheați de guverne sau oameni de afaceri corupți. Retragerea și abandonarea misiunii publice nu este o opțiune. Pentru că, dincolo de concurența acerbă din industrie, care ne fac să ne riscăm viețile, avem o misiune publică de îndeplinit, pe front sau în spatele său! Este clar că avem nevoie să ne știm în siguranță și să știm să gestionăm problemele, dacă acestea apar.

Dialogul între managementul interesat de profit și personalul angajat sau freelanceri, în cadrul organizațiilor care trimit echipe în zone periculoase este esențial, în primul rînd în determinarea noțiunii de RISC REZONABIL și dacă acest isc este RECOMPENSAT CA ATARE! Dacă nu vom face acest lucru, vor muri și mai mulți jurnaliști. Este simplu! TOȚI jurnaliștii, inclusiv cei noi, aflați în redacții, trebuie să fie instruiți corespunzător pentru munca pe care o fac. Tensiunile cu care se confruntă trebuie să fie pe deplin recunoscute și recompensate ca atare. Toți proprietarii media sau editorii trebuie să-și redefinească raportul dintre profit și siguranță. Este inadmisibil să trimiți în misiune jurnaliști fără echipament adecvat, pregătire de specialitate și asigurare de riscuri și viață. De asemenea, este inacceptabil ca jurnaliștii să părăsească universitățile fără o conștientizare adecvată a importanței siguranței la locul de muncă. Cursuri opționale privind siguranța jurnaliștilor în condiții extreme pot fi organizate pe lîngă fiecare clasă universitară, de jurnaliști specializați, cu experiență, care să ofere viitorilor reporteri ABC-ul siguranței personale.

Avem nevoie să prețuim și să onorăm curajul colegilor noștri care-și riscă propria siguranță asigurîndu-se că nu sîntem orbi la ceea ce se întîmplă în jurul nostru și prin aceasta asigurînd opinia publică de continuarea luptei împotriva nedreptății.

Fiecare poveste are un preț, dar pentru nici o poveste nu merită să mori! Nici în următorii 10 ani! Grei!

ZIUA CAMERONE

30 aprilie este o zi specială. Este o zi încărcată de semnificaţii şi de simbolistică. Este ziua în care se sărbătoreşte curajul, dăruirea, vitejia, spiritul de sacrificiu. Este o zi marcată cum se cuvine, în Franţa, e adevărat!

Legiunea Străină a luat fiinţă prin ordonanţa emisă la 10 martie 1831, semnată de regele Franţei Louis Philippe, ca un vîrf de lance al armatei coloniale franceze în operaţiunile împotriva triburilor kabile şi berbere, conduse de Abd el Kader, pentru cucerirea Algeriei, începută în anul anterior.

Sute de campanii militare au trecut peste chipiurile albe. Poate mii! Însă, în timpul campaniei din Mexic, se consumă evenimentul cel mai reprezentativ din istoria Legiunii, unul din momentele care au dat naştere LEGENDEI…

La 30 aprilie 1863, compania căpitanului Danjou, formată din 60 de legionari, ţine piept într-o fermă din sătucul Hacienda Camerone de Tajeda, pînă la ultimul om, asaltului a mai bine de 2.000 de mexicani. De atunci, 30 aprilie, ZIUA CAMERONE, este cea mai importantă sărbătoare a Legiunii străine!

Este sărbătoarea de care se agaţă orice legionar! Este cea mai importantă sărbătoare a Legiunii: cinstirea camarazilor căzuţi, cinstirea eroismului lor, şi nu data de 10 martie, cînd acest corp de armată se naşte din voinţa Statului (a regelui dar… statul sînt eu!). Am cunoscut mulţi legionari care, dezamăgiţi de propriile patrii, au hotărît să slujească una singură şi să strige: LEGIO PATRIA NOSTRA!

În această lumină, mă gîndesc cum după 1989 am abandonat simbolurile care dădeau românilor curajul de a merge înainte, simboluri internaţional valabile: imn, drapel, stemă. A trebuit să intrăm în NATO pentru ca militarii români – singurii care au un contract de muncă DE SÎNGE – cu România, să redescopere simbolurile fundamentale şi importanţa lor.

Nici o bătălie celebră românească nu este sărbătorită de armata română!

Civilii nu le preţuiesc nici acum! Nu am reuşit să depăşim, ca popor, simbolistica primordială a popoarelor africane: primăvară, cules, vară, zi, noapte, semănat, recolte etc. Nimic monumental! Nimic durabil! Personalităţile noastre sînt „parcate” în Cimitirul Bellu. Prin comparaţie, polonezii aşază aceste personalităţi în Castelul Wavel din Krakowia, o rachetă monumentală care-i înalţă deasupra naţiunii! Şi, apropo de poloniezi! Un mare popor, legat de simboluri. Am urmărit în acea duminică neagră înmormîntarea preşedintelui Poloniei şi a soţiei sale, ceremoniile, cortegiul, sutele de mii de oameni adunaţi să-i conducă pe ultimul drum. M-a impresionat cum oamenii aruncau zeci de flori pe capota maşinii americane, Hummer, care tracta afetul de tun cu coşciugul preşedintelui. Brusc, mi-am adus aminte de o altă scenă pe care nu o voi putea uita niciodată: copil fiind, am văzut la televizor trenul acela sumbru care aducea trupul preşedintelui Tito la Belgrad. Sute de mii de sîrbi aşezau flori pe calea ferată în faţa trenului mortuar. Sute de mii de fire! Fantastic! Mă gîndesc cum ar fi reacţionat poporul român dacă i s-ar fi întîmplat o astfel de tragedie.

Popoarele mari, monumentale, din istoria noastră, dăinuie prin simboluri. Nu degeaba maghiarii se aşază mereu sub Coroana Sfîntului Ştefan, sau Jobbik a înfiinţat Garda Maghiară! Noi vom celebra şi în continuare Ziua soarelui! Nici măcar căluşari nu mai avem. Sînzienele sînt acum pe centuri în Italia… Între Carpaţi şi Mare s-au aşezat, confortabil, impostorii şi incompetenţii. Din cauza lor, poporul român este în pericol de moarte!

Vorbeam zilele trecute cu un prieten care, muncind pe brînci, cîştigă şi 30.000 de euro pe lună: îşi face bagajele să plece în Australia! Sătul de tălpile, beţele şi piedicile puse în calea celor care vor să facă ceva. Mare popor, mare caracter!

LEGIO PATRIA NOSTRA! La mulţi ani!

POLIȚIȘTI UCIȘI ÎN AMBUSCADĂ TALIBANĂ

BMTF, 26 apr – Doisprezece ofiţeri de poliţie au fost ucişi duminică în Afghanistan, dintre care şapte într-o ambuscadă organizată de talibani la sud de Kabul, au declarat oficiali afghani, transmite AFP, preluată de Agerpres.

Atacul cu cele mai multe victime a avut loc în provincia Logar, în momentul în care, la Kabul, comandantul forţelor americane şi al NATO din Afghanistan, generalul Scott Miller, declara că au început pregătirile pentru retragerea forţelor străine prezente în această ţară, conform deciziei recente a preşedintelui Joe Biden.

„Şapte poliţişti au fost ucişi şi alţi trei răniţi într-o ambuscadă a talibanilor” în districtul Mohammad Agha, a declarat pentru AFP Dedar Lawang, purtătorul de cuvînt al guvernatorului provinciei Logar, în care se află acest district.

Poliţiştii atacaţi făceau parte dintr-o unitate care păzea minele de cupru. Poliţia provincială a confirmat acest atac.

Afghanistanul, ţară a cărei economie a fost grav afectată de decenii de conflicte şi corupţie, are rezerve de cupru, fier, cobalt şi litiu.

Alţi cinci poliţişti au fost ucişi şi patru au fost răniţi în districtul Maiwand din provincia Kandahar (sud), un bastion al insurgenţilor, după ce un agresor aflat la volanul unei maşini cu explozibili a lovit în mod intenţionat un vehicul al poliţiei.

Ministerul afghan de interne a informat recent că talibanii au comis şase atentate sinucigaşe şi 62 de atentate cu bombă în ultimele zece zile, atacuri soldate cu peste 60 de morţi şi 180 de răniţi în rîndul civililor.

În paralel, generalul Miller a declarat că au început pregătirile în vederea predării bazelor forţelor afghane şi a retragerii trupelor americane.”În principal, vom preda bazele ministerului apărării şi altor forţe afghane”, a declarat generalul american reporterilor din Kabul, fără a oferi mai multe detalii cu privire la aceste baze.

Executivul american intenţionează să îşi retragă toate trupele din Afghanistan pînă pe 11 septembrie, dată ce va marca 20 de ani de la atentatele din 2001.

Preşedintele Joe Biden a afirmat recent că a sosit momentul să „punem capăt celui mai lung război din America”, început după atacurile din 11 septembrie 2001.

Mulţi analişti cred că această retragere ar putea arunca Afghanistanul într-un nou război civil sau ar putea facilita revenirea la putere a talibanilor, îndepărtaţi la sfîrşitul anului 2001.

Retragerea celor 2.500 de soldaţi americani va începe pe 1 mai, alături de cei ai NATO. Misiunea Resolute Support (misiune de instruire, consiliere şi asistenţă pentru forţele de securitate şi instituţiile afghane) reuneşte un total de 9.600 de militari din 36 de ţări, inclusiv România.

KANDAHAR, BIJUTERIA COROANEI TALIBANE

BMTF, 22 apr – Cel puțin cinci persoane au fost ucise și alte trei au fost rănite în atacurile talibanilor din provinciile Ghor și Prawan miercuri seară, a declarat un oficial local, informație confirmată în această dimineață.  

Patru persoane, inclusiv un angajat guvernamental și trei studenți, au fost uciși miercuri seară într-un atac al talibanilor în districtul Dawlatyar, provincia Ghor, a declarat guvernatorul provincial Abdulzahir Faiz Zada.

De asemenea, un polițist a fost ucis și alți trei au fost răniți într-un atac taliban asupra unui avanpost de securitate din districtul Bagram din provincia Parwan miercuri seara, a informat o sursă.

Atacatorii au evacuate zona fără pierderi.

Opt luni de război și violență au provocat distrugeri majore oamenilor din districtul Arghandab din provincia Kandahar, sudul Afganistanului. Războiul a lăsat fără adăpost mii de oameni din district.

Arghandab este unul dintre cele 17 districte din Kandahar care au văzut unele dintre cele mai aprige bătălii dintre forțele de securitate afghane și talibani în această perioadă.

Mulți oameni care și-au părăsit satele natale au migrat în districtele vecine.

Drumul principal care leagă Arghandab de alte districte este încă închis din cauza minelor terestre. Oficialii afghani de securitate au declarat că au nevoie de luni de zile pentru a îndepărta minele terestre de pe drum.

„Avem nevoie de mult timp chiar dacă sîntem capabili să curățăm zilnic 700 sau 600 sau 500 de mine terestre”, a spus Mohammad Rafiq, șeful poliției din Arghandab.

Două poduri mari și mai multe poduri de dimensiuni mici au fost, de asemenea, distruse în timpul războiului în ultimele 8 luni în Arghandab.

Pe 24 martie, talibanii au detonat o mașină plină de explozivi pe un pod din Arghandab, avariind părți ale podului, a declarat atunci poliția Kandahar.

Districtele Arghandab, Zherai, Dand și Pajwai au fost scenele ciocnirilor între forțele guvernamentale și talibani în ultimele luni.

Potrivit direcției pentru refugiați și repatriere din Kandahar, peste 11.000 de familii au fost strămutate din cauza conflictelor din provincie.

AFGHANISTAN – PAX TALIBANA

BMTF, 20 apr – Cel puţin 12 reprezentanţi ai forţelor de securitate afghane au fost ucişi în cursul mai multor atacuri violente în noaptea de luni spre marţi, relatează Agerpres.

Cel puţin opt ofiţeri de poliţie au fost ucişi, iar alţi doi răniţi în urma unui atac al insurgenţilor împotriva unui punct de control din districtul Zebak în provincia Badakhshan (nordul ţării), a specificat un responsabil local.

În provincia Herat (vest), cel puţin doi membri ai forţelor de securitate au fost ucişi şi alţi 15 răniţi, după ce un atacator sinucigaş a intrat cu maşina plină cu explozibili în sediul poliţiei din districtul Ghoryan, conform unor oficiali afghani.

Într-un comunicat, guvernul provinciei Badakhshan menţionează că peste 10 civili, între care copii, figurează printre răniţi. Patru case de locuit au fost distruse şi multe altele au fost parţial avariate, conform aceluiaşi text.

La Kabul, un ofiţer al armatei şi şoferul său au fost ucişi de trăgători neidentificaţi, a declarat poliţia.

Ata Jan Haqbayan, șeful consiliului provincial din Zabul, a fost rănit într-o explozie care a avut loc marți în incinta guvernatorului provincial din provincia sudică, a spus fratele său Ismail Zabuli.

Haqbayan a supraviețuit unei explozii în urmă cu cinci luni în orașul Qalat, centrul provinciei Zabul. Explozia a ucis trei civili și a rănit alți 20.

Preşedintele american Joe Biden a anunţat săptămîna trecută retragerea trupelor americane din Afghanistan pînă la 11 septembrie, dincolo de data de 1 mai convenită anterior de precedenta administraţie Trump cu talibanii.

Experţii anticipează un război civil devastator dacă părţile beligerante nu ajung la un acord politic înainte de retragerea totală a forţelor internaţionale din Afghanistan.

RETRAGERE

RETRAGERE

Miercuri, 14 aprilie 2021, președintele american Joe Biden anunță că toate trupele americane și NATO vor pleca din Afghanistan „necondiţionat” pînă pe 11 septembrie, dată ce va marca 20 de ani de la atacurile din 2001 din Statele Unite.

CÎND RĂUL TRIUMFĂ

După 20 de ani, SUA și NATO, în diferite forme de alianțe și structure, se retrag din Afghanistan. Cu coada între picioare! Obiectivul central declarat initial nu numai că nu a fost atins niciodată, dar țara este pec ale să accepte din nou o conducere medieval talibană. Sprijinul popular faţă de talibani este confirmat şi de lucrătorii umanitari din Afghanistan. „Mulţi oameni percep acum RS ca o forţă de ocupaţie”, a spus Anne Jones, un activist umanitar care a trăit în Afghanistan”. Ei nu mai fac parte din soluţie, ci au devenit problema! Alături de intelligence, România are în Afghanistan unii dintre cei mai buni instructori militari, FOS și infanteriști.

U.S. soldiers from the 3rd Cavalry Regiment greet their Afghan police counterparts during an advising mission to an Afghan police station constructed by ISAF near Jalalabad in the Nangarhar province of Afghanistan December 20, 2014. REUTERS/Lucas Jackson (AFGHANISTAN – Tags: CIVIL UNREST POLITICS MILITARY)

Ştirile despre Af-Pak nu mai fac rating, indiferent de importanţa sau ineditul lor.

Cu scurte perioade de acalmie, în care societatea afghană a prosperat peste „limita maximă admisă” de anumite cercuri politice internaţionale, Ţara lui Afghan a fost mereu tărîmul înfruntărilor sîngeroase, în ciuda momentelor de diplomaţie aparentă… O constată, pe pielea lor, goală, noaptea, din ce în ce mai des, trupele SUA și NATO care încearcă să pacifice această „inimă” energetică şi comercială a Asiei.

Afganistanul este un loc extrem de violent care fascinează, dar îi pune în dificultate pe expaţii aflaţi acolo. Fără să am pretenţii de psiholog, spun doar că violenţa se află la originea multor probleme sociale care îi face pe afgani să rămînă săraci, ignoranţi şi terorizaţi. Aceste sentimente debutează încă din copilărie. Occidentalii care ajung să cunoască realităţile din acest spaţiu sînt îngroziţi să descopere amploarea violenţei. Nu este vorba numai de bărbaţi care se ucid reciproc pentru chestiuni minore, dar, mai ales, de violenţa femeilor şi a copiilor. Medicii şi asistentele care lucrează în diferite spitale de campanie, sau participă la acţiuni CIMIC şi de Medical Care văd zilnic astfel de exemple: copii bătuţi cu sălbăticie, mutilaţi de părinţi, sau mame împuşcate de proprii fii. Conflictul dintre generaţii se extinde chiar în interiorul aceluiaşi trib. Există facţiuni care doresc să se adapteze şi să trăiască potrivit timpurilor moderne. Există altele (susţinute de talibani!) care vor să conserve actualul mod de viaţă, care nu acceptă alte şcoli decît cele religioase, care glorifică restricţiile în stilul de viaţă, fără televizor, muzică sau job-uri pentru femei. Vîntul schimbării suflă, timid, printre triburile pashtune, aducînd, însă, numeroase neplăceri şi o creştere a violenţelor interne!

Violenţa capătă noi dimensiuni la vîrsta adultă. De exemplu, în urma anchetei efectuate de NATO după asasinarea fratelui fostului preşedinte Karzai, Ahmad, guvernatorul Provinciei Kandahar, s-a stabilit că moartea acestuia nu s-a datorat unui complot taliban şi nici unei reglări de conturi între clanurile de traficanţi de droguri (fratele preşedintelui fiind un fel de „guru” zonal în traficul cu droguri şi arme!). Asasinul a fost un apropiat al lui Ahmad Karzai, care a descoperit că, pentru o greşeală, urma să fie pedepsit în public, în faţa tuturor angajaţilor, adică acest gest însemna „ruşine publică”. În consecinţă, angajatul şi-a ucis şeful, apoi s-a lăsat împuşcat de gărzile de corp ale acestuia, ieşind „din scenă” acoperit de onoare! Onoarea este la mare preţ în standardele afghane, mai ales atunci cînd vorbim de un anumit standard de viaţă şi de o oarecare educaţie (ar trebui să fie reinventată şi în România politică!). A muri pentru onoare reprezintă un factor comun în culturile tribale din Afghanistan. Iar armele, tot mai ieftine şi mai multe după invazia sovietică din Afghanistan (în decembrie 1979), au facilitat „scoaterea în evidenţă a onoarei”.

Cultura ONOAREI este, în principiu, un lucru bun. O regăsim la toate popoarele. Mă rog, la majoritatea, unele preferînd să fie fidele proverbelor de genul: „capul plecat sabia nu-l taie”! În Afganistan, însă, această cultură este viciată mult de Islamul militant, introdus şi susţinut de Arabia Saudită, dar şi de Pakistan, în anii 1980 – 1990 ca o contrapondere la asaltul ideologiei sovietice, dar, mai ales, de proliferarea opiului, adus din zonele tribale ale Pakistanului, în anii 1990. Acest „cadou” pakistanez a revenit cîtorva sute de mii de traficanţi afghani, care deţin averi fără precedent, şi care exercită violenţă şi teroare împotriva conaţionalilor. Grupările militante islamice văd în traficul de droguri o sursă de venit. Talibanii, după ce au aplicat o politică de distrugere a culturilor de mac în Emiratul Islamic Afghanistan, astăzi au făcut alianţe cu bandele de traficanţi pentru a finanţa contraofensiva împotriva militarilor NATO. Pentru majoritatea afghanilor, însă, opiul este un blestem naţional, milioane de afghani devenind dependenţi! Nu este o problemă nouă, sînt doar prea mulţi bani în joc! Este nevoie de un guvern care să acţioneze coerent împotriva acestui flagel, însă mulţi miniştri şi oficiali de rang superior se regăsesc pe statele de plată ale lorzilor drogurilor (alţii, mai la început, se mulţumesc cu etnobotanicele!).

Afganistanul deţine 90% din producţia de opiu din lume, adica 5.800 de tone pe an, care constituie ingredientul principal al heroinei. Produs în cantităţi record, opiul i-a transformat în sclavi pe foarte mulţi copii. Dependenţa le este transmisă de multe ori de la naştere, de la mamele lor. Nu puţine sînt, însă, şi femeile care îi sedează special ca să îi liniştească, mai ales din lipsa hranei, procedeu practicat şi în satele din Moldova, în care copiilor flămînzi li se dau ceai din mac. Centrele de reabilitare din capitala afgană Kabul reuşesc cu greu să facă faţă numărului mare de dependenţi. Cel puţin 1 milion de afghani sînt dependenţi, inclusiv foarte mulţi copii. Analiştii spun că banii proveniţi din comerţul ilegal cu opiu finanţează insurgenţa talibană..

După retragerea totală a forţelor SUA și NATO, afganii vor rămîne să trăiască între opiu şi onoare.

Specialişti în contrainsurgenţă şi analişti în probleme de securitate au afirmat, în repetate rînduri, ani de zile, însă, că războiul din Afghanistan nu poate fi „cîştigat“ militar şi că retragerea trupelor este inevitabilă. Indiferent de succesele tactice din teren, Coaliţia a pierdut bătălia pentru cîştigarea „sufletelor şi minţilor” afghanilor. Democraţia occidentală, vînturată ca un nou tip de jihad, nu se potriveşte acelui spaţiu geografic, iar populaţia civilă şi negustorii sînt tot mai oprimaţi de noii conducători „democratici” ai ţării, lucru care nu se întîmpla în perioada Emiratului islamic! Pe de altă parte, talibanii nu au iniţiat acţiuni de terorism împotriva puţinilor occidentali aflaţi pe teritoriul afgan, nu au avut ambiţii în afara Afganistanului şi nu au fost deosebit de ataşaţi de Al Qaeda.

În raportul “Asistenţă şi conflict în Afganistan” al International Crisis Group publicat şi de blogul „http://blackopssecurity.blogspot.com/” se arată că eforturile din Afghanistan nu au reuşit să stabilizeze această ţară, ce va ceda dacă asistenţa internaţională nu va fi reevaluată. În decursul războiului, liderii afgani s-au îmbogăţit personal prin acţiuni flagrante de corupţie, prin delapidarea fondurilor alocate de coaliţia NATO pentru reconstrucţie şi prin nepotism. Guvernele de la Kabul, dezbinate, corupte şi incompetente, nu au  beneficiat de legitimitate, respect şi loialitate din partea populaţiei afghane, terorizate tocmai de actualele trupe de securitate afghane, antrenate, echipate şi…plătite de Occident, dar şi de temutul serviciu de spionaj afghan.

Potrivit raportului ICG referitoar la Afganistan: – strategiile derulate pînă în prezent s-au concentrat prea mult pe obiective militare şi nu au acordat suficientă atenţie dezvoltării – de exemplu strategia militară contrainsurgenţă adoptată în 2009, ce prevedea o suplimentare a trupelor pentru a contracara extinderea influenţei talibanilor, nu a dus la un Afghanistan stabil din punct de vedere politic sau viabil din punct de vedere economic. Dovadă că trupele afghane de securitate au devenit „noile miliţii” şi că structurile democratice (Preşedinţie, Guvern, parlament etc) nu îşi exercită autoritatea decît în 70% din capitala Kabul; – nu există posibilitatea ca asistenţa internaţională pentru forţele de securitate afghane să stabilizeze ţara în următorii ani în cazul în care nu vor exista schimbări semnificative în strategiile, priorităţile şi programele internaţionale – în condiţiile în care comunitatea internaţională intenţionează să predea sarcina asigurării securităţii afganilor şi să retragă toate forţele străine – În condiţiile în care statul afghan nu va fi  în poziţia de a oferi servicii de bază cetăţenilor săi, ceea ce va submina şi mai mult stabilitatea internă; – în pofida asistenţei umanitare şi pentru dezvoltare în valoare de miliarde de dolari şi a suplimentării personalului civil, pe lîngă cea a trupelor, eforturile s-au concentrat prea mult pe obţinerea de rezultate rapide; – o mare parte din ajutor nu ajunge de la guvernul central la nivelul provinciilor sau districtelor. Programele nu includ nici asistenţa, nici monitorizarea oficialilor locali afghani, pentru a asigura că acoperă nevoile populaţiei şi sînt subminate de corupţia de la Kabul.

Deşi apar semne ale emancipării sociale, Af-Pak-ul continuă să aibă probleme uriaşe care par să depăşească clar comunitatea internaţională. Dincolo de afacerea prosperă cu droguri, corupţia endemică, criminalitatea, înapoierea socială pare de nerezolvat. Coaliția se retrage. Talibanii se întorc. Răul triumfă!

11 septembrie 2021

BMTF, 14 apr – Talibanii au anunţat marţi că nu vor participa la conferinţa la nivel înalt de la Istanbul, dedicată viitorului Afghanistanului, înainte ca toate forţele străine să părăsească teritoriul ţării, informează AFP, preluată de Agerpres. „Pînă cînd toate forţele străine nu se vor retrage complet din patria noastră, nu vom participa la nici o conferinţă care va lua decizii cu privire la Afghanistan”, a anunţat, pe Twitter, Mohammad Naeem, purtătorul de cuvînt al talibanilor în Qatar.

Anterior, în cursul zilei de marţi, executivul american a anunţat că toate trupele americane vor pleca din Afganistan „necondiţionat” pînă pe 11 septembrie, dată ce va marca 20 de ani de la atacurile din 2001 din Statele Unite.

Conferinţa de pace cu privire la Afghanistan propusă de SUA era prevăzută să aibă loc la Istanbul (24 aprilie – 4 mai) cu participarea reprezentanţilor guvernului de la Kabul şi ai talibanilor, conform unui anunţ făcut marţi de ministerul turc de externe.

Washingtonul a făcut presiuni ca reuniunea să aibă loc înainte de 1 mai, data limită pentru retragerea trupelor sale din Afghanistan, conform acordului semnat în februarie 2020 la Doha cu talibanii.

Din septembrie 2020, talibanii şi guvernul afghan negociază la Doha pentru a ajunge la un acord de pace, însă discuţiile nu au dus încă la nici un rezultat concret.

SUA doresc, conform unui plan dezvăluit de presă, formarea unui guvern interimar care i-ar include pe talibani, care forțează, în teren, prin ample acțiuni militare și atacuri repetate împotriva forțelor afghane de securitate.

Cel puțin 23 de membri ai forțelor de securitate afghane au fost uciși și alte zeci au fost rănite în mai multe atacuri talibane chiar în prima zi a Ramadanului. Atacurile au fost efectuate în provinciile Balkh, Badakhshan, Logar, Baghlan și Takhar.

Zece soldați au fost uciși în Balkh, trei în Logar, șase în Baghlan, unul în Takhar și trei în Badakhshan.

Liderii religioși au spus că continuarea războiului în Afghanistan, în special în timpul Ramadanului, este împotriva principiilor islamice.

Între timp, președintele Ashraf Ghani și Abdullah Abdullah, șeful Înaltului Consiliu al Reconcilierii Naționale (HCNR), în mesaje separate pentru Ramandan au cerut talibanilor să oprească războiul și să fie de acord cu încetarea focului.

„Cu ocazia Ramadanului, fac apel la grupul talibanilor să oprească războiul, violența și dușmănia cu poporul, îi chem din nou pe talibani să onoreze vocea poporului afghan pentru încetarea focului durabilă”, a spus Ghani.

Ultimele incidente:

Marți, cel puțin trei civili au fost uciși și 24 răniți – 18 civili și șase polițiști – într-o explozie cu mașină-capcană în PD1 din orașul Farah, a declarat pentru TOLOnews Taj Mohammad Jahed, guvernatorul Farah.

Cel puțin 10 membri ai Armatei Naționale Afghane (ANA) au fost uciși și alți trei au fost răniți într-un atac taliban în provincia nordică Balkh luni seara, au declarat marți surse locale. Atacul a avut loc într-un avanpost din satul Sar Asyab din districtul Chimtal din provincia Balkh, au spus sursele, adăugînd că „alți cinci membri ai forței de securitate au fost luați ostatici de talibani”.

Talibanii și-au asumat responsabilitatea pentru atac. Corpul de armată 209 Shaheen a confirmat moartea a 5 soldați.

Pe baza statisticilor Ministerului de Interne de la Kabul, în ultimele trei săptămîni, Afghanistanul a fost martor la 1.400 de incidente de securitate și atacuri talibane în care au fost uciși 60 de civili și alți 164 au fost răniți, inclusiv femei și copii.

Joe Biden a decis ca trupele americane să rămînă în Afganistan dincolo de data de 1 mai prevăzută într-un acord cu talibanii dar acestea vor pleca „fără condiţii” pînă la 11 septembrie, ziua în care se împlinesc 20 de ani de la atentatele din 2001 din SUA, a anunţat marţi un responsabil american citat de AFP.

„Vom începe o retragere ordonată a forţelor rămase înainte de 1 mai şi intenţionăm să retragem toate trupele americane din ţară înainte de împlinirea a 20 de ani de la 11 septembrie”, le-a declarat el jurnaliştilor, dînd asigurări că această plecare va fi „coordonată” şi simultană cu a altor forţe din cadrul NATO.

„Le-am transmis talibanilor, fără cea mai mică ambiguitate, că vom răspunde cu forţă oricărui atac împotriva soldaţilor americani în timp ce efectuăm această retragere ordonată” şi în condiţii de siguranţă, a adăugat el.

SUA au intervenit în Afghanistan după atentatele asupra turnurilor gemene din New York şi a Pentagonului. Armata americană a alungat rapid de la putere regimul taliban de la Kabul, acuzat că a găzduit organizaţia jihadistă Al Qaeda, responsabilă de atentate şi pe liderul său Osama bin Laden, dar apoi a rămas blocată în acest conflict.

Pentru a pune capăt celui mai lung război din istoria SUA, administraţia precedentă a lui Donald Trump a încheiat în februarie 2019 un acord cu talibanii.

Responsabilul american a avertizat marţi că retragerea decisă de Joe Biden, care urmează să vorbească public miercuri despre acest dosar sensibil, va fi una „fără condiţii”.

GLOBALIZARE ŞI TRIBALISM

O lume globală crează probleme globale. O lume globală înseamnă, însă, şi renaşterea orgoliilor locale, fărîmiţare, divizare. Un fel de „unitate în diversitate”. Regiuni întregi doresc independenţa faţă de un „centru” considerat corupt, sau arhaic, bazîndu-se pe tradiţii ancestrale sau, bogăţii subterane pe care le revendică în folos propriu. În multe colţuri ale lumii „Zonele verzi” de genul celor din Baghdad, sînt o realitate, iar „oraşele-stat” par tot mai mult o soluţie de viitor, în timp ce societatea anomizată se re-tribalizează. Globalizarea este re-simţită de fiecare şomer din Caraş-Severin care nu reuşeşte să-şi găsească un loc de muncă la compania Autoliv. Dar, de fapt,

CE ESTE GLOBALIZAREA?

Am găsit pe Internet cea mai fascinantă definiţie a globalizării: „Întrebare: Care este cea mai adevarată definiţie a globalizării? Răspuns: Moartea prinţesei Diana! Întrebare: Cum aşa ? Răspuns: O prinţesă engleză cu un amant egiptean, are un accident într-un tunel francez, într-o maşină germană cu motor olandez, condusă de un belgian, beat cu wiskey scoţian, urmarită fiind, îndeaproape, de paparazzi italieni pe motociclete japoneze! Prinţesa era tratată de un doctor american cu medicamente braziliene. Şi chestia asta, îţi este trimisă de un român care foloseşte tehnologia lu’Bill Gates, iar tu o citeşti pe o clona de IBM care foloseşte cipuri taiwaneze, cu monitor coreean, asamblate de muncitori din Bangladesh într-o fabrică din Singapore, transportată cu vapoare din India, şi descărcată de sicilieni în porturi, trasportată din nou în camioane conduse de şoferi mexicani şi, în final, vîndută ţie, de evrei! Asta înseamnă globalizare”! Pornind de la acest banc,semnificaţia pozitivă a globalizării este aceea de progres. Schimb de informaţii şi de tehnologie,o economie fără bariere şi fără influenţa politicului, un joc liber al puterilor prezente pe piaţă.

Dincolo de înlănţuirea amuzantă, şi deloc improbabilă, gluma ascunde o realitate a secolului nostru: interdependenţa economică şi socială care, însă, modifică din temelii lumea „aşezată” a secolului XX!  În întreaga lume, la începutul secolului XXI, au început să se manifeste schimbări profunde ce au afectat viaţa socială, politică, economică şi militară a statelor. În ultimul timp, ideile privind globalizarea sau termenul de „global” au început să fie tot mai des şi larg utilizate, ajungînd să se refere la „orice, de la Internet la hamburger” (Susan Strange. The Retreat of the State: The Diffusion of Power in the World Economy, Cambridge University Press, 1996). Într-un interviu acordat ziarului Times (http://www.timesonline.co.uk) din 13 iunie 2004, Noam Chomsky spunea: „Termenul globalizare a fost însuşit de Putere, atribuindu-i sensul de integrare economică, în care primordiale sînt interesele investitorilor şi numai foarte rar ale oamenilor. A treia cale este o variantă a programelor corporaţiilor de integrare economică internaţională, cu o faţă umană. Mişcările populare care au aparut peste tot nu au fost create în opoziţie faţă de acest program; mai degrabă, putem spune ca au adoptat o altă cale. Nu poate sta la baza lor un singur concept, întrucît sînt vizate o mare gamă de probleme umane. Dar toate abordările se bazează pe concepţii similare despre justiţie şi libertate. Prin contrast, mişcările politice dominate de ideologii sînt superficiale şi neinteresante din punct de vedere intelectual, în afară de înţelegerea relaţiei lor cu Puterea centralizată. Comunitatea serviciilor speciale americane, cu colaborarea unor experţi din lumea universitară şi din lumea afacerilor, a produs recent o prognoză pentru următorii 15 ani. Se aşteaptă ca globalizarea (în sensul dat acestui termen de centrele de putere) să fie aprofundată, conducînd la instabilitate financiară şi o mai mare diviziune economică. Instabilitatea financiară presupune o şi mai mică creştere economică decît în  ultimii 25 de ani de globalizare, care sînt caracterizaţi prin degradarea indicatorilor macro-economici şi sociali. Diviziunea economică presupune că globalizarea nu se va face în sens tehnic (de exemplu, globalizarea raportului între preţuri şi salarii), ci într-un sens ideologizat (concentrarea bogăţiei şi puterii). SUA vor militariza spaţiul extra-terestru, violînd flagrant tratatele internaţionale, pornind de la ipoteza că va creşte diferenţa dintre săraci şi bogaţi, ceea ce va face necesare noile forme ale forţei militare pentru a asigura interesele comerciale şi de investiţii ale SUA intr-o lume zguduită de dezordinile provocate de săraci”.     

Interesante şi concrete explicaţiile date de neo-liberalul american. Şi foarte sigure, în acelaşi timp! Alvin Toffler, citat în postfaţa cărţii PRIMUL RĂZBOI AL MILENIULUI  (Ed. Augusta, 2001, pag.227) de către Mario Balint şi Raico Cornea, remarca în lucrarea sa „Război şi anti-război”, în 1995(!), referitor la „civilizaţia globală”: „A înfiinţa o nouă civilizaţie pe planetă şi a te aştepta apoi la pace şi linişte este culmea naivităţii strategice”! Această realitate, şi efectele ei, care frămîntă planeta, preocupă (şi îngrijorează) lumea, este acceptată, şi impusă, ca într-o uriaşă piaţă. În studiul său : CRIZA,  ACTORII GLOBALI ŞI NOUA ORDINE ; GESTIONAREA SITUAŢIILOR CRITICE   – vulnerabilităţi şi riscuri , Col.(r) ing. prof. univ. dr. NICOLAE ROTARU scria că globalizarea nu trebuie privită nici ca pe o unire (uniune de state), nici ca pe o invazie (un nou imperialism), ci ca o acceptare a cuceririi şi dominaţiei economice, financiare, informatice, a expertizei traiului mai bun, mai ieftin, mai uşor. E ceea ce se cheamă impunerea culturii dominante, a brandurilor şi logo-urilor de tip McDonald, Coca-Cola, Carrefour, Cora, Kauffland, IBM, Toyota, Mall etc. într-un război dur numit concurenţă acerbă.  « Legea celui puternic devine acquis, oferta şi preţul celui puternic înfrînge răbdarea şi scumpătatea celui slab. Azi, totul se vinde, se negociază, se schimbă. Se cumpără orice: hrană, informaţie, know-how, securitate, mediu ecologic, vizibilitate, loc pe scenă, orientări politice şi politicieni. Deşi nu există, se fac simţite un guvern şi un partid de guvernămînt mondiale. Schengen,UE, ONU, NATO, CEFTA, OPEC, FMI etc. sînt uşi (intrări/ieşiri) ale spaţiului global ». Adică, ce spune autorul studiului este să acceptăm globalizarea ca pe un dat, ca pe un fenomen al naturii, implacabil şi de neoprit.

Pînă la apariţia Guvernului mondial, globalizarea este, deocamdată, financiară, economică şi culturală. Ordinea internaţională este una corporatistă şi nu interstatală. Capitalismul globalist s-a eliberat de politică. Cele 10 forţe care au făcut Pămîntul plat (Thomas L. Friedman Pământul este plat. Scurtă istorie a secolului XXI, Polirom, 2007 citat de Conf. George Cristian Maior în cursul său „Globalizarea şi antiglobalizare. Proiecţii asupra evoluţiei fenomenului terorist”.) generează în fiecare zi transferuri de suveranitate, în detrimental statului-naţiune şi în profitul organismelor supranaţionale: ONU, NATO, UE, politic vorbind, şi în favoarea pieţelor organizate sau a marilor grupuri industriale, financiare sau comerciale mondializate. Entităţi de orice natură, economică, financiară, culturală, se eliberează de frontierele teritoriale şi de normele juridice naţionale. La fel ca ştiinţa, globalizarea poate fi considerată  sau “un dar de la Dumnezeu”, sau “o unealtă a Diavolului”. Depinde din ce parte priveşti! Globalizarea uneşte şi dezbină, apropie şi desparte, omogenizează dar şi diversifică, coagulează, dar şi fărîmiţează, sporeşte bogăţia dar extinde şi aria sărăciei. Analistul Ilie Şerbănescu, reamintea cititorilor în articolul: “Globalizare cu sens unic”, apărut în Revista 22, că “Globalizarea accentueaza mereu si mereu discrepantele. 1% dintre cei mai bogati oameni din lume detin 40% din averile totale mondiale, in timp ce 50% din populatie acumuleaza doar 1% din averi – este concluzia unui raport al  Institutului Mon dial de Cercetare si Dezvoltare Eco­nomica (WIDER) de la Universitatea Na tiunilor Unite”.

Xavier Raufer, în volumul „Cele 13 capcane ale haosului mondial” (Ed. Corint, 2004, pp. 27-28) face o trecere în revistă a „locomotivelor” globalizării: „Dintre cele 100 principale puteri economice ale lumii (state şi întreprinderi laolaltă!), 51 nu mai sînt state-naţiuni, ci corporaţii multinaţionale. Printre primele 60 de puteri economice ale lumii (înainte de declanşarea Crizei economice, n.a.) mai găsim: Mitsubishi, Royal Dutch Steel, Itochu, Exxon, Toyota, General Electric, BP. Dintre primele 60 de puteri mondiale, primele 22 sînt state, iar pe cea de-a 23-a poziţie se află General Motors, chiar în faţa Danemarcei, iar pe locul 26 Ford Motors, chiar în faţa Norvegiei! Principalele 200 de grupuri mondiale reprezintă 30% din activitatea economică planetară”. 100 de întreprinderi mondializate impun legea lor economiei globului, scria şi publicaţia „Liberation”, în 28 septembrie 1999. Cifra lor de afaceri colectivă, în 1998, este de 2.100 miliarde de dolari, o dată şi jumătate PIB-ul Franţei. Aceste 100 de grupuri deţin active de 1800 miliarde de dolari în afara ţărilor lor de origine şi au peste 6 milioane de angajaţi în lume. Primele 500 de grupuri mondiale reprezintă 70% din comerţul mondial legal! La rîndul lor, Mario Balint şi Raico Cornea, în cartea „Primul război al mileniului” (op.cit. pp. 229-232), atarg atenţia asupra discrepanţelor generate de globalizare. „80% din întreaga tehnologie planetară este gestionată de 20% din statele şi populaţia planetei. Rata demografică este, în schimb, net în defavoarea statelor bogate. Populaţia ţărilor sărace creşte de 3 ori mai repede şi este tot mai tînără, în timp ce Vestul se împuţinează şi îmbătrîneşte, ceea ce duce la mari dezechilibre pe piaţa muncii şi a asigurărilor sociale. Emigranţilor economici li se alăturau, în anul 2001, potrivit raportului UNHCR, 22,3 milioane de refugiaţi. Tot la începutul anului 2001, penuria alimentară afecta 33 de ţări şi peste 60 de milioane de persoane necesitau „urgenţă alimentară”, potrivit FAO. Acelaşi raport arăta că mai mult de 30% din populaţia globului suferă de malnutriţie. 826 de milioane de persoane subalimantate sînt expuse unei insecurităţi alimentare cronice. Bolile sînt şi ele prezente în tabloul global. Din cauza lipsei de iod (740 de milioane de persoane suferă de carenţe de iod!), peste 16 milioane de oameni suferă de cretinism şi peste 49,5 milioane manifestă felurite carenţe cerebrale. Lipsa fierului şi anemia afectează peste 2 miliarde(!) de persoane, iar 140 de milioane prezintă mari carenţe de vitaminare, în special Vitamina A. Lipsa acesteia duce la afecţiuni oftalmice. Rămas sin gur şi atotstăpînitor, capitalul a abandonat reţinerile, a aruncat la coş comportamentul de tip „political correctness” şi a dat iama în zonele albe ale expansiunii sale, „înnegrindu-le” cu mare viteză şi fără a privii în jur. Părînd a fi călare pe si tua ţia lumii, capitalul internaţional nu se ara tă dispus să renunţe la profit în favoarea sprijinului social planetar pe care îl lasă în grija organismelor internaţionale şi a statelor-naţiune. Este foarte posibil ca în acest secol, pe fundalul destructurării tot mai accentuate a statului-naţiune, să asistăm la confruntări între bogaţi şi săraci, între corporaţii şi organizaţii non-guvernamentale radicale, sau între statele-naţiune şi proprii cetăţeni. Împotriva săracilor, năpăstuiţi nu doar de soartă, dar şi de globalizare – nu poţi lupta nici cu arme nucleare, nici cu cele mai sofisticate tehnologii, căci săracii n-au, de fapt, ce pierde!

STATUL-NAŢIUNE ÎNTR-O LUME GLOBALĂ

În epoca globalizării, valorile fundamentale ale statului-naţiune, aşa cum îl cunoaştem azi, sînt din ce în ce mai vulnerabile. Xavier Raufer (op.cit. pag. 9) este de părere că globalizarea porneşte de la ideea diminuării importanţei statului-naţiune şi afirmă că « ordinea internaţională nu mai este una exclusiv inter-statală ». Statul-naţiune, în accepţia sa occidentală, clasică, a apărut după Revoluţia franceză. În sec. al 19-lea, naţiunea, bazată în principal pe limbă, cultură şi tradiţie comune a oferit un cadru adecvat pentru creşterea economică, securitate, stabilitate, îmbunătăţirea nivelului de trai şi afirmare în arena internaţională. După prima conflagraţie mondială a crescut numărul de state-naţiuni, fenomen amplificat prin de-colonizarea de la sfîrşitul celui de Al Doilea Război Mondial. După sfîrşitul Războiului Rece, procesul de remodelare politico-teritorială a continuat. Nu în puţine cazuri, statele-naţiuni s-au născut ca urmare a unor convulsii puternice, fapt ce a sporit insecuritatea în sistemul internaţional şi a creat impresia de anarhie. Dar, sfîrşitul Războiului Rece a făcut vizibilă şi o nouă realitate: existenţa statelor slabe sau falite care au devenit, în mod indiscutabil, cea mai importantă problemă a ordinii internaţionale. Un principiu – suveranitatea – e pe cale de a fi amendat, azi vorbindu-se tot mai pregnant despre „suveranitate limitată” sau „asistată” . Acesta este un discurs 100% globalist, într-o lume în care, mare parte din suveranitatea statelor-naţiune a fost transferată spre organisme pan-statale, de tipul UE , ONU, NATO. Aceste organisme pan-statale adoptă reguli şi legi internaţionale impuse de noile realităţi economico-sociale, generate, la rîndul lor, de intervenţia globală a actorilor non-statali. Regulile astfel adoptate sînt impuse statelor-naţiune care, pe deoparte pierd din suveranitate, iar pe de alta sînt « colonizate » de actorii non-statali ai globalizării, fără a putea să se apere. Globalizarea produce turbulenţe în ambele sensuri, este de părere Ionel Nicu Sava, în lucrarea STUDII DE SECURITATE (ed. Centrul Român pentru Studii Regionale, 2005, pag. 131) : în jos, către statele-naţiune şi în sus către societatea internaţională. Ea împinge unele state să preia responsabilităţi globale, în timp ce altele sînt deposedate de atributele suveranităţii. Ea creează noi structuri internaţionale sau le forţează pe cele existente să preia mai multe sarcini decît pot duce în prezent, accelerează relaţiile dintre societăţi şi economii, dintre zone şi regiuni ale lumii. Prin globalizare, statele-naţiune încep să aibă responsabilităţi externe suplimentare, în condiţiile în care o parte din atribuţiunile lor interne sînt diminuate. Cu alte cuvinte, statele sînt chemate să se implice în stabilitatea şi securitatea internaţională. Statele slabe nu asigură un nivel adecvat de securitate pe plan intern, suveranitatea lor este limitată, iar vulnerabilitatea lor la ameninţările politice este deosebit de crescută. Resentimentele populaţiilor faţă de stat cresc. Fără sprijin şii cooperare din afară, gestionarea unor probleme de bază, altă dată pe deplin rezolvabile, devine imposibilă. În ultimii ani, s-au modificat radical coordonatele geo-strategiei şi geopoliticii, lumea bipolară făcînd loc unui univers fragmentar în care se „nasc” şi „renasc” antagonisme de toate categoriile.  Col.(r) ing. prof. univ. dr. NICOLAE ROTARU, scrie, în studiul amintit deja, citînd « un mare analist al lumii de azi şi al „valurilor” prin care a trecut omenirea »: „Folosirea violenţei ca sursă de putere nu va dispărea prea curînd. Studenţii şi protestatarii încă vor fi împuşcaţi în pieţe, prin toată lumea. Armatele vor continua să duduie peste graniţe. Guvernele vor aplica în continuare forţa atunci cînd îşi închipuie că acest lucru serveşte scopurilor lor. Statul nu va renunţa niciodată la puşcă.” James Rosenau (Turbulence in World Politics. A Theory of Change and Continuity, Princeton University Press, 1990), citat de conf. George Cristian Maior,  defineşte impactul globalizării prin transformarea structurală a sistemului internaţional, dintr-un model centrat pe relaţiile interstatale într-unul multicentric în sensul distribuirii pe mai multe niveluri a relaţiilor de autoritate şi putere. Rosenau subliniază că procesul de globalizare implică simultaneitatea şi inter-cauzalitatea unor procese contradictorii – de integrare versus fragmentare, centralizare versus descentralizare şi regionalizare. Aceste polarizări creează tensiuni inerente între cupluri de procese: globalizarea relaţiilor implică în subsidiar anumite fenomene de localism/localizare, tensiuni între centru şi periferie, comunitarism şi cosmopolism, culturi şi subculturi, state şi pieţe, etc.

TRIBALISM, REVOLTĂ, TERORISM

Aşa cum amintea Ionel Nicu Sava (op.cit. pp. 100-142), globalizarea generează fragmentarea, care este sursă de instabilitate şi insecuritate. Ideea că mai multă civilizaţie, exportată prin globalizare, înseamnă mai multă pace, este dificil de susţinut. Din 1945 pînă în 2000 lumea a cunoscut doar 26 de zile fără război! Între 1945 – 2005 s-au înregistrat 132 de războaie. Numai 7 dintre ele s-au încheiat cu întreruperea ostilităţilor, 18 prin împăcarea părţilor în urma negocierilor şi 38 cu medierea unei terţe părţi. Statele puternice sînt considerate exportatoare de securitate, iar statele slabe, furnizoare de insecuritate. Ceea ce au în comun aceste state slabe, este nivelul ridicat de riscuri interne, care, oricînd se pot transforma în riscuri la adresa guvernării. Una dintre aceste ameninţări o reprezintă grupurile sociale care au fost coagulate de existenţa unei ameninţări comune: pierderea locului de muncă, a locuinţei, sărăcia extremă, teama de pierdere a identităţii. Identităţile societale ţin de limbă, tradiţii, religie, cultură locală, mituri şi simboluri, motiv pentru care manifestă o puternică sensibilitate la ameninţările de orice fel. Franţa, de exemplu, consideră necesar să se protejeze în faţa culturii Coca-Cola (SAVA, Ionel, Nicu, STUDII DE SECURITATE, Ed. Centrul Român de Studii Regionale, 2005, pag. 194). Cultura fast-food este percepută de Italia ca o ameninţare. S.P. Huntington remarca încă din 2004 că „elitele se desnaţionalizează şi devin din ce în ce mai globale, în timp ce populaţia se renaţionalizează şi devine din ce în ce mai locală (Who Are We: The Challenges to Americas National Identity, Ed. Simon and Schuster, New York, 2004). Firesc, globalizarea culturii corporatiste generează o localizare a culturii tradiţionale şi o resuscitare a vechilor identităţi. În aceste condiţii, persoanele se reorientează către familie sau grup, care-i poate oferi siguranţa identităţii şi a zilei de mîine, ca urmare a unui instinct de conservare care le avertizează asupra fenomenului reprezentat de suprastructurile simbolice globale. Teama de dispariţie conduce, inevitabil, la revoltă, îndreptată spre elitele globale sau spre statul-naţiune, perceput ca incapabil să asigure protecţia propriei identităţi sau valori, sau a stabilităţii economice (în condiţiile în care posibilitatea statului de a acţiona împotriva măsurilor luate de corporaţii pe teritoriul său devin din ce în ce mai reduse). Revoltele se pot radicaliza şi, de multe ori, se transformă în elemente de terorism, mai ales în asociere cu delincvenţa, crima organizată, corupţia, traficul de bunuri şi persoane, ce afectează, deopotrivă grupurile neo-tribale, dar şi capacitatea societăţilor de a derula relaţii sociale normale, pozitive. De la găştile de cartier, la gherila urbană sau grupările teroriste, nu e decît un pas! Asociate cu rate înalte ale divorţului, avortului, sărăciei, alcoolismului, aceste fenomene sînt expresia a ceea ce se numeşte anomie socială şi reprezintă o criză societală generalizată. Potrivit lui Ionel Nicu Sava (op.cit. pag. 277), „din punct de vedere al securităţii societale, terorismul reprezintă o formă de război între societate şi stat”, statul-naţiune incapabil să apere organizaţia de efectele globalizării. Cauzele terorismului sînt complexe. Petre Otu, în prefaţa cărţii lui Xavier Raufer (op.cit. pag.12), reţine, în primul rînd, sporirea considerabilă a inegalităţii în rîndul populaţiei şi societăţilor. „Practic, avem de-a face cu o inegalitate globală, de o parte acumulîndu-se bogăţie, de cealaltă parte sărăcia. (…) La aceasta se mai adaugă adîncirea divergenţelor etnice, religioase şi a conflictelor ideologice rămase nerezolvate şi care înveninează sistemul internaţional, proliferînd adesea în conflicte violente, inclusiv războaie civile. (…) Mai trebuie luate în calcul şi alte elemente: supraaglomerarea unor localităţi, crearea acelor megalopolisuri care determină explozia violenţei; răspîndirea cazurilor de incompatibilitate lingvistică, culturală şi de civilizaţie, cauzate de exodul în ţările bogate a unor valuri de emigranţi din ţările sărace”, ce formează grupuri şi comunităţi închise, inadaptate şi mereu în conflict cu majoritatea. Şi Florentin Scaleţchi analizează, în studiul SECURITATE COMUNITARĂ ŞI TERORISM, cauzele fenomenului terorist la nivelul grupurilor.          Este deosebit de important ca orice fenomen social nociv să fie combătut şi eradicat prin studierea şi eliminarea cauzelor care l-au generat sau îl întreţin. În legătură cu flagelul terorismului contemporan, se impune constatarea că, analizînd rezultatele nenumăratelor reuniuni, întîlniri, conferinţe şi alte manifestări internaţionale în domeniu, inclusiv dezbaterile în cadrul Organizaţiei Naţiunilor Unite, se evidenţiază faptul că preocupările pe marginea cunoaşterii şi combaterii factorilor care generează terorismul nu au dus la un rezultat definitoriu; acelaşi lucru se desprinde şi din parcurgerea numeroaselor materiale sociologice, politice, militare sau de altă natură consacrate terorismului.

Unii cercetători susţin că în contextul globalizării, a presiunilor economice şi sociale, nu se doreşte relevarea cauzelor generatoare de terorism pentru că se vrea mascarea adevărului. În acest sens, profesorul american H.H.Cooper sublinia: „răspunsul la întrebarea de ce o persoană devine terorist este de a găsi scuze prin referire la individ şi nu la cauze politice, condiţii sociale sau altceva” . Tot astfel, Edward Hyames, din Marea Britanie, merge mai departe afirmînd că „a căuta cauzele fenomenului echivalează cu încercarea de a-şi asigura legitimitatea”. Profesorul Vojin Dimitrievici, de la Facultatea de Drept din Belgrad, spune: „Anumite origini ale terorismului pot fi deplorabile în sine, datorită situaţiilor penibile (rasism, colonialism, violarea drepturilor omului), în timp ce altele nu sunt astfel, dacă se ţine seama de faptul că teroriştii, în ansamblu, provin din minorităţi frustrate”.

Pe plan intern, terorismul are foarte multe cauze care rezidă în principiu în:

– inegalitatea socială; polarizarea bogăţiei şi a sărăciei;

– aroganţa puterii;

– lupta pentru putere şi supremaţie;

– ura celui slab faţă de cel puternic, izvorîtă din negarea ordinii existente pe care cel slab o consideră nedreaptă;

– proliferarea disperării;

– exercitarea de către cel puternic a unor presiuni şi acţiuni pe care cel slab le consideră a fi teroriste;

– incompatibilităţi grave în perceperea sistemelor de valori;

– existenţa unor tensiuni, convingeri şi prejudecăţi care cer un alt proiect de aşezare a lumii;

– hotărîrea de a distruge, nu pentru a construi, ci pentru a spulbera şi pentru a instaura frica.

Pe plan internaţional, se poate aprecia că acţiunile teroriste s-au desfăşurat, pînă în prezent, cu predilecţie în trei zone: cea a statelor puternic industrializate, unde terorismul este generat de gravele contradicţii sociale sau economice, de un puternic sentiment de frustrare şi alienare manifestat mai ales în rîndurile tineretului; a doua zonă este cea a ţărilor unde trecutul istoric a generat contradicţii naţionale sau religioase puternice, determinînd, de exemplu, pe basci, pe irlandezi sau musulmani să treacă de la rezistenţa organizată la violenţa teroristă în scopul recunoaşterii drepturilor lor de către metropolă; ultima zonă este cea a ţărilor din lumea a treia, unde terorii dictatorilor îi corespunde violenţa grupurilor extremiste.

            Specialiştii în materie evidenţiază drept cauze ale terorismului internaţional următoarele:

– politica de dominaţie, expansiune şi hegemonie;

– discriminarea rasială, politica de aparthaid;

– folosirea forţei în relaţiile internaţionale şi violarea independenţei politice, a suveranităţii naţionale şi integrităţii teritoriale a statelor;

– amestecul în treburile interne ale altor state;

– încercările de a impune unor grupuri naţionale părăsirea teritoriilor;

– exodul forţat al populaţiei persecutate;

– intensificarea activităţilor organizaţiilor fasciste şi neofasciste;

– menţinerea unei ordini economice internaţionale injuste şi inechitabile;

– exploatarea străină a resurselor naturale naţionale;

– distrugerea sistematică de către o putere străină a populaţiei, florei, faunei, mijloacelor de transport şi structurilor economice;

Pandemia de CORONAVIRUS a reușit să aducă în prim plan un nou tip de teroare, pe care înainte îl puteam înțelege numai în contextul unui atac terorist clasic. Virusul a forțat o nouă conviețuire accelerată să ia amploare peste noapte: a insuflat o frică de necunoscut si de străini, a golit străzi, restaurante, cafenele, a oprit transportul aviatic și a închis granițe. În țările lovite cel mai tare, a adus urgența momentului din spitale să atingă cote de război, cu doctori și asistente medicale luptînd ca în tranșee pentru viața pacienților. Deci, acești noi parametrii ai fricii îi putem clasifica drept terorism! Terorismul pandemiei este atît de vast, încît nu poate fi detectat și oprit la granițe și nu răspunde măsurilor normale de combatere a grupărilor teroriste: supraveghere, liste internaționale de suspecți, misiuni speciale de intervenție sau blocarea finanțării acestor grupuri.

Pentru că suntem atît de concentrați pe coronavirus, nu vedem că sînt atacuri Daesh în Syria, în Iraq, chiar și în Afghanistan aceste atacuri continuă. Uităm ce se întîmplă acolo și cînd momentul pandemiei va fi spre final, ne vom trezi și vom vedea că am uitat de noile și reînnoitele grupuri teroriste, care sînt din nou puternice! Mai mult, Consiliul Europei a avertizat cu privire la o potențială folosire sporită a armelor biologice, precum viruși sau bacterii. Teroriștii nu vor uita „lecțiile învățate” în timpul pandemiei de coronavirus. Daunele create astfel ar fi cu impact rapid și potențial global!

Secretarul general al Organizației Națiunilor Unite, Antonio Guterres, a avertizat recent că pandemia declanșată de noul tip de coronavirus (Covid-19) ar putea duce la abuzul de tehnologii digitale și noi atacuri teroriste, precum atacuri cibernetice și terorism biologic. Antonio Guterres a susținut un discurs în contextul săptămînii dedicate luptei împotriva terorismului. În discursul său înaltul oficial a marcat că împreună cu Daesh, al-Qaeda și alte grupări afiliate, Neonaziștii, susținătorii supremației rasei albe și alte grupări rasiste încearcă să beneficieze de diviziuni și conflictele locale.

Afirmînd că Daesh încearcă să se restructureze în Syria și Iraq, Guterres a spus: “Pandemia a demonstrat punctele noastre slabe împotriva noilor tipuri de atacuri teroriste, precum abuzul de tehnologie digitală, atacuri cibernetice și terorism biologic.”

Așa se face că, în situaţii de criză, în care cetăţenii sînt puşi să aleagă între libertate şi siguranţă, doctrina paternalismului libertarian ar putea fi compromisul ideologic perfect. Scopul acestui concept propăvăduit intens la nivel global ca o șansă în evoluția societală, este acela de a evita arbitrariul, hazardul, precum şi efectele dăunătoare.” (Sunstein, Cass; Thaler, Richard (2003), Cass Sunstein, Richard Thaler, Libertarian Paternalism, American Economic Review, 2003, pp. 175- 178). Nu garantează, însă epuizarea de sens a terorismului!

TALIBANII AU ATACAT KAF

BMTF, 8 aprilie – Forțele talibane din sudul Afghanistanului au atacat miercuri principalul aeroport din Sud, Baza Aeriană Kandahar, acolo unde se află dislocate și un battalion românesc.

Deși nu au fost raportate victime, Pentagonul a declarat că atacul reprezintă o amenințare la fragilele discuții de pace din țară, potrivit revistei Air Force.

Atacul reprezintă un mesaj clar de forță și un avertisment îndreptat împotriva forțelor americane și forțelor NATO.

„Nu pot oferi o analiză cuprinzătoare a ceea ce credem că au încercat să realizeze sau ce mesaj au încercat să transmită”, a declarat purtătorul de cuvînt al Departamentului Apărării SUA, John Kirby, citat de revista Air Force.

Talibanii și-au revendicat atacul.

De asemenea, forțele SUA din Afghanistan au declarat că „operațiunile aerodromului au fost transferate” către guvernul afghan, dar au spus „că sînt încă prezente trupe americane și NATO”.

„Rachetele au aterizat în afara perimetrului și nu au existat daune și nici victime”, au spus forțele americane.

Pe KAF operează zeci de avioane, inclusiv A-10, E-11, F-16, KC-135, C-130 și MQ-9, printre altele, conform raportului Air Force Magazine.

Conform acordului de pace SUA-talibani, semnat în februarie 2020, toate forțele americane staționate în Afghanistan trebuie să părăsească țara pînă la 1 mai.

„Va fi greu să respectăm termenul limită de 1 mai pentru retragerea completă, din motive logistice”, a spus Jen Psaki, secretarul de presă al Casei Albe.

În urmă cu o săptămînă, trimisul special SUA pentru reconcilierea Afghanistanului, Zalmay Khalilzad, s-a întîlnit cu înalți lideri talibani, inclusiv Mullah Baradar, șeful biroului politic al talibanilor de la Doha, pentru a discuta dispozițiile acordului de pace SUA-talibani, inclusiv retragerea forțelor SUA din Afghanistan, potrivit purtătorului de cuvînt al talibanilor, Mohammad Naeem. Statele Unite ar fi cerut talibanilor să accepte prezența continuă a forțelor americane timp de trei sau șase luni în Afghanistan după termenul limită de 1 mai, au spus surse apropiate talibanilor.

Potrivit surselor, talibanii nu au luat pînă acum decizia finală cu privire la cerere; cu toate acestea, grupul a insistat ca mai întîi 7.000 de prizonieri să fie eliberați și numele oficialilor talibani să fie scoase din lista neagră a ONU.

În acest moment, pe KAF activează Batalionul 634 Protecţia Forţei „Jderii”, din Piatra Neamţ. Batalionul se află la prima misiune internațională și va executa misiuni specifice de asigurare a protecţiei forţei din Baza Militară Kandahar, precum și misiuni de instruire, consiliere şi asistenţă a Forţelor Naţionale Afghane.

Corpul 205 al Armatei Naţionale Afghane şi Districtul 404 de poliţie luptă împreună în Provincia Kandahar pentru a respinge atacurile luptătorilor talibani şi a păstra zonele eliberate.

BMTF pentru viitor

BMTF pentru viitor

Cursurile de Jurnalism si Comunicare Media se adreseaza in primul rand persoanelor care doresc sa invete intr-un timp relativ scurt bazele jurnalismului, ce atributii are un jurnalist si ce inseamna aceasta profesie. Vom afla mai intai ce reprezinta sursele in jurnalism, ce este responsabilitatea profesionala, de cate feluri este jurnalismul iar apoi vom studia in detaliu stirea, interviul, reportajul, amcheta, editorialul cat si jurnalismul de opinie. Va propunem un curs complet, cu extrem de multe exemple practice, realizat intr-o maniera foarte accesibila care are ca scop formarea abilitatilor necesare oricarui viitor jurnalist de succes.

ȘI CU… ȘI CU SUFLETUL ÎN RAI…

În ultimele 72 de ore, în timp ce românașul era ocupat cu ale lui, Ukraina a atacat pozițiile separatiștilor din Estul țării. Rusia a masat forțe importante la frontieră. SUA și NATO (deci, și România!) a anunțat că vor veni în sprijinul Ukrainei, China a avertizat NATO că… nu e cazul să se bage! Agenția de presă EFE sintetizează, deși a fost Paște și pentru ei:

Tensiunea în Donbas – scena unui conflict armat încă din 2014 între forţele proguvernamentale ukrainene şi rebeli separatişti susţinuţi de Rusia – s-a amplificat odată cu acuzaţiile reciproce între Kiev şi Moscova de mobilizare a trupelor şi de pregătiri pentru o posibilă ofensivă, provocînd îngrijorarea SUA şi a NATO, comentează sîmbătă agenţia de presă EFE.

Preşedintele ukrainean Volodimir Zelenski a acuzat Moscova „că-şi arată muşchii” la graniţa cu autoproclamatele republici populare Doneţk şi Lugansk şi îşi sporeşte prezenţa trupelor în zonă sub acoperirea unor exerciţii militare.

În ultimele zile, Kievul a lansat o intensă activitate diplomatică pe lîngă partenerii săi internaţionali, în special SUA şi NATO, pentru a avertiza despre escaladarea situaţiei din estul ţării.

Zelenski şi-a asigurat vineri susţinerea preşedintelui american Joe Biden, care şi-a reafirmat „sprijinul de neclintit pentru suveranitatea şi integritatea teritorială a Ukrainei în faţa agresiunii ruse care continuă în Donbas şi în Crimeea”.

Kievul acuză Moscova de uciderea a patru soldaţi ukraineni la sfîrşitul lunii martie de către rebelii separatişti într-o încălcare a încetării focului în vigoare din 2015, ceea ce ridică numărul de morţi în rîndurile ukrainene la 20 de la începutul anului, cărora li se adaugă 57 de răniţi.

Conform datelor ONU, conflictul din Donbas s-a soldat cu circa 14.000 de morţi de la declanşarea sa în 2014.

Serviciul de informaţii militare al Ukrainei a tras un semnal de alarmă, denunţînd că Rusia a început pregătiri cu scopul de a forţa armata ukraineană să răspundă la „acţiuni ostile” pe linia de demarcație a forţelor în Donbas.

Aceasta ar servi drept scuză pentru ca Rusia să-şi sporească prezenţa militară în teritoriile separatiste din estul Ukrainei prin introducerea unor „unităţi regulate” cu pretinsul scop de a „proteja cetăţeni ruşi”, avînd în vedere că zeci de mii de ukraineni din Donbas au primit deja paşapoarte ruseşti.

„O tentativă a forţelor de ocupaţie ruse de a pătrunde mai mult în adîncimea teritoriului ukrainean nu poate fi exclusă”, susţine Kievul.

Acest scenariu a fost deja utilizat în 2008 în Osetia de Sud, cînd trupe georgiene au intrat pe teritoriul regiunii separatiste în urma unor provocări, căzînd în capcana Moscovei, potrivit unor experţi independenţi ruşi, ceea ce a declanşat intervenţia militară a Rusiei, sub pretextul „impunerii păcii”, care a condus la recunoaşterea independenţei Osetiei de Sud, precum şi a celeilalte regiuni separatiste georgiene Abhazia de către Federaţia Rusă.

„De-a lungul frontierei ukrainene, în zonele ocupate temporar şi în Crimeea au fost desfăşurate 28 de grupuri tactice ruseşti la nivel de batalion”, declarase marţi şeful Statului Major al armatei ukrainene, generalul Ruslan Homaceak, în parlament.

Ţinînd cont de aceasta,”s-a luat o decizie de consolidare a grupării forţelor comune pe teritoriul regiunilor Doneţk şi Lugansk (la graniţa cu Rusia) şi în sectorul Crimeii”, a adăugat el.

Kremlinul a răspuns că Rusia îşi deplasează sau îşi mobilizează trupele pe teritoriul său „după cum îi convine”. „Acest lucru nu ar trebui să deranjeze pe nimeni şi nu reprezintă o ameninţare pentru cineva”, a declarat Dmitri Peskov, purtătorul de cuvînt al preşedinţiei ruse.

Aşa cum au informat surse EFE din cadrul Alianţei cu sediul la Bruxelles, NATO este îngrijorată de „activităţile militare recente la scară largă ale Rusiei în Ukraina şi în împrejurimile sale”, problemă care a fost discutată în cadrul reuniunii Consiliului Atlanticului de Nord, care a avut loc joi.

Preşedinţia ukraineană a denunţat circa 600 de încălcări ale armistiţiului de la începutul anului şi a acuzat Rusia că încearcă să „torpileze” procesul de pace, precum şi regimul de încetare a focului în vigoare din februarie 2015 şi care a fost consolidat în iulie 2020.

Prin urmare, pentru a contracara concentrarea de trupe ruse la frontieră şi a preveni eventuale provocări militare, Kievul a propus vineri reprezentantului NATO în Ukraina, Alexander Vinnikov, organizarea de exerciţii comune între armata ukraineană şi trupele aliate.

Măsurile de descurajare ar presupune patrule aeriene comune în spaţiul aerian ukrainean sau, aşa cum a sugerat ambasadoarea canadiană Larisa Galadza, creşterea nivelului de pregătire de luptă a trupelor din ţările Alianţei care se învecinează cu Ukraina.

În cadrul unei convorbiri telefonice cu ministrul de externe ukrainean Dmitri Kuleba, secretarul de stat american Antony Blinken şi-a exprimat „preocuparea” pentru situaţia securităţii în estul Ukrainei.

În acelaşi timp, ministrul apărării Lloyd Austin a mers mai departe, asigurîndu-l pe omologul său ukrainean Andrei Taran de angajamentul SUA de a ajuta Ukraina să îşi consolideze capacitatea militară pentru a se putea apăra mai eficient împotriva agresiunii ruse, potrivit departamentului său.

„În cazul escaladării agresiunii ruse, SUA nu vor lăsa Ukraina singură şi nu vor permite ca aspiraţiile agresive ale Rusiei împotriva Ukrainei să se realizeze”, a declarat Austin, potrivit Kievului.

În replică, Peskov a avertizat vineri că o posibilă desfăşurare a trupelor SUA pe teritoriul ukrainean va duce la creşterea tensiunilor în apropierea frontierelor ruse şi a spus Moscova va fi constrînsă atunci să adopte măsuri suplimentare de securitate.

Se remarcă un interes sporit al Administrației Biden față de Ukraina, fie doar și prin prisma afacerilor familiei pe fostul teritoriu sovietic, precum și o nouă încercare a Ukrainei de a atrage în conflict țările NATO, prin diverse declarații și acțiuni diplomatice. Asta la scurt timp după ce oficialii democrați de la Kiev au acuzat România de masacrul de la Fîntîna Albă!

Și cu… și cu sufletul în rai…

OFENSIVA DE PRIMĂVARĂ?

Ministerele Apărării Naţionale şi de Externe au lansat Campania „România – 15 ani în NATO, 70 de ani de la înfiinţarea Alianţei Nord-Atlantice”. Va fi relansată şi campania de informare publică „WeAreNATO”. Apartenența la NATO, alături de Parteneriatul Strategic cu SUA și de apartenența la UE reprezintă fundamentele politicii externe ale României, reflectate ca atare în cadrul Strategiei Naționale de Apărare a Țării pentru 2015-2019. Alianța Nord-Atlantică este garantul principal al securității României, relația trans-atlantică reprezentînd liantul strategic care conferă coerență și consistență acțiunilor NATO.

BMTF, 5 apr – Cel puţin 82 de insurgenţi au fost ucişi în lovituri aeriene împotriva unor ascunzători şi poziţii ale talibanilor situate în provincia Kandahar din sudul Afghanistanului, fostul bastion al grupării armate, a comunicat duminică purtătorul de cuvînt al poliţiei din provincie, transmite Xinhua, preluată de Agerpres.

Loviturile au început sîmbătă noaptea in districtul Arghandab din Kandahar.

Au fost ucişi cel puţin 82 de insurgenţi, printre care un important comandant taliban, Sarhadi, şi au fost distruse două tancuri şi mai multe vehicule ale talibanilor, a precizat purtătorul de cuvînt Jamal Barikzai.

El nu a indicat dacă au existat victime în rîndul personalului de securitate, dar a menţionat că operaţiunile de eliminare a talibanilor, sprijinite de avioane de luptă, continuă în părţi ale districtului.

Este prima operațiune serioasă împotriva talibanilor după eliberarea masivă din închisorile afghane ale acestora, în urma acordului de pace între SUA și liderii talibani, menit să pună capăt unui război de 20 de ani.

Washingtonul susţine organizarea în această lună a unei conferinţe în Turcia, cu implicarea ONU, pentru finalizarea unui acord de pace între guvernul afghan şi talibani, în condiţiile în care se apropie termenul limită de 1 mai pentru retragerea tuturor trupelor străine din Afghanistan.

Planul președintelui afghan, Ashraf Ghani va fi prezentat ca o contrapropunere la soluţiile prezentate de Washington, respinse de guvernul afghan, care intenţionează să elaboreze imediat un nou sistem juridic pentru ca o administraţie interimară să includă reprezentanţi talibani. Documentul arată că propunerea lui Ghani „Reaching an Endstate” va include, în prima fază, un consens privind o soluţie politică şi o încetare a focului monitorizată la nivel internaţional.

A doua fază va include organizarea de alegeri prezidenţiale şi instituirea unui „guvern al păcii” şi aranjamente pentru a merge spre noul sistem politic. A treia fază va presupune construirea unui „cadru constituţional, reintegrarea refugiaţilor şi dezvoltare” pentru ca Afghanistanul să avanseze.

Un înalt oficial guvernamental a declarat că Ghani a pus deja foaia de parcurs la dispoziţia capitalelor străine. Data întîlnirii dinTurcia nu este încă decisă, dar mai multe surse au declarat pentru Reuters că ar putea avea loc peste două săptămîni.

 Guvernul afghan şi mai mulţi politicieni au declarat că vor trebui să se pună de acord asupra agendei cu talibanii înainte de întîlnire.

Într-o declaraţie de luna trecută, talibanii au ameninţat că vor relua ostilităţile împotriva trupelor străine în Afghanistan, dacă acestea nu vor respecta termenul de 1 mai prevăzut într-un acord între insurgenţi şi administraţia Trump, anul trecut.

Un înalt oficial guvernamental a declarat că talibanii sînt dispuşi să prelungească termenul de 1 mai şi că nu vor relua atacurile împotriva forţelor străine în schimbul eliberării a mii de prizonieri deţinuţi de autorităţile de la Kabul. Mohammad Naeem, un purtător de cuvînt taliban în Qatar, a declarat că nu a fost făcută o astfel de ofertă.

RĂZBOIUL HIBRID ȘI VASALITATEA ROMÂNIEI

Scriu de ani de zile: acţiunile hibride agresoare devin o caracteristică frecventă a mediului de securitate contemporan şi urmăresc exploatarea vulnerabilităţilor naţionale în plan politic, militar, economic, social, informaţional şi infrastructură.Ceea ce se întâmplă acum în România reprezintă un război hibrid, foarte bine structurat care are drept obiectiv, în această fază, destabilizarea psihică și emoțională a societății românești. Dar, nu numai, astfel de operațiuni regăsindu-se și în alte țări din proximitate. Ani de zile, am ignorat aceste manifestări! România e supusă acestui război hibrid folosindu-se conturi false pe rețelele de socializare, trolli, campanii de manipulare, de fake news, instigare la ură, intoleranță, amenințare. Sînt operațiuni care vizează, în primul rînd, partea vulnerabilă a populației.

După majoritatea analiştilor militari, „războiul modern” este diferit de ceea ce omenirea a trăit pînă în zilele noastre. Cu certitudine, acesta va reprezenta tot o „continuare a politicii prin alte mijloace”, a să citez din Carl von Clausewitz, o diversitate de acţiuni caracterizate de violenţă, planificate, organizate, conduse şi executate, de factorul uman în competiţia sa continuă pentru resurse limitate.

 „Războaiele hibride” sînt întotdeauna precedate de o perioadă de precondiţionare societală şi structurală pentru a se identifica structura sociopolitică, menită a fi manipulată în scopul separării de structura naţională existentă, pentru a o transforma în forţă de opoziţie sau/şi domeniile vulnerabile care pot perturba funcţionarea normală a statului. Lucru care s-a întîmplat, aș spune nestingherit, timp de 30 de ani pe teritoriul national.

O metodă de a crea clivaje de resentimente o reprezintă introducerea în ecuaţia agravării diferendelor sociale, amestecul şi influenţa organizaţiilor non-guvernamentale.

În războiul hibrid, esenţiale nu sînt doar slăbiciunile militare, ci mai ales cele societale, adică cele non-militare, pe care cel care generează agresiunea încearcă să le fructifice: tensiuni societale, instituţii slabe şi corupte, dependenţă economică/energetică etc. Bazat pe aceste slăbiciuni, un război hibrid comportă acţiuni diverse, de la terorism la propagandă mediatică. Un stat slab este ţintă predilectă a unui război hibrid. Stat slab înseamnă stat fără instituţii puternice, cu cetăţeni dezangajaţi faţă de stat sau chiar ostili lui, dependent economic de potenţiali inamici, măcinat de corupţie, deci uşor de infiltrat la nivelul deciziei strategice.

Care ar fi interesul agresorului față de România?

Secole de-a rîndul, Imperiul Otoman a folosit metoda costisitoare a războiului pentru a cuceri noi teritorii, însă, la un moment dat, a descoperit un mod mult mai eficient de folosire a resurselor: plasarea în vasalitate şi controlul regiunilor cucerite a devenit o „afacere” mult mai profitabilă – se percepea un bir, se folosea forţa de muncă, se obţineau produse şi servicii, dar nu se investea capital. Seamănă? România are deja statutul de vassal global! Dar, să revin la război!

Războiul hibrid este agresiunea care, ca o ciupercă, creşte pe un mediu deja carent pe care, treptat, îl ia în posesie. Doar că sămînţa e aruncată din exterior. Folosind modelul Otoman, poate fi simulat un scenariu prin care o entitate, statală sau nu!, şi-ar asigura controlul asupra unei alte entităţi, fără a-i schimba forma de organizare şi fără a prelua efectiv conducerea acesteia. Obiectivele sînt slăbirea statului prin scăderea încrederii populaţiei în decidenţi şi în instituţiile statului, stimularea unor sentimente de insecuritate, erodarea identităţii naţionale, crearea şi consolidarea controlului asupra actului decizional şi a proceselor care asigură buna funcţionare a administraţiei.

În războiul hibrid, efectele sînt înţelese ca o schimbare a stării unei entităţi. Deşi consecinţele ar trebui să fie predictibile, caracterul neliniar al acţiunilor  face ca acestea să poată fi „văzute şi simţite” doar după ce s-au manifestat.

Referitor la agresiunea externă, chiar dacă pare greu de crezut, dar manualul nu minte!, există cîteva elemente care indică faptul că România este, în ultimii ani, „ţintă” prin:

– distrugerea imaginii în cadrul UE prin: accentuarea fenomenului corupţiei, incapacitatea clasei politice de a adopta măsuri eficiente;

– crearea unor situaţii conflictuale la frontiere: vezi Republica Moldova, Ucraina şi Rusia;

– acţiunile incoerente în plan economic ale liderilor politici;

– îndatorarea excesivă a ţării;

Un astfel de conflict hibrid, nedeclarat, care urmăreşte să atingă obiective strategice fără a încălca normele de drept internaţional, exploatează vulnerabilităţile actorului statal supus agresiunii într-o aşa numită „zonă gri”, aflată la intersecţia dintre starea de pace, criză şi război. Aceste vulnerabilităţi pot fi determinate de lipsa unor politici adecvate, de prevederi legislative imperfecte, lipsa de cooperare şi coordonare între instituţii.

Cu o situaţie economică precară, o economie fragilă, afectată de schimbările pe plan mondial şi un stat perceput ca avînd o atitudine ostilă, chiar duşmănoasă faţă de cetăţean, România şi societatea românească sînt, astăzi, mai vulnerabile ca oricînd. Pe acest fundal, în ultimele săptămîni, dar şi în ultimii ani, bombardamentul asupra României cu informaţie agresoare s-a intensificat. Terorismul politic a atins cote demne de 11 septembrie! De asemenea, terorismul cultural a luat, în ţara noastră, o amloare fără precedent.

Astfel de ameninţări hibride care urmăresc să exploateze vulnerabilităţile unui actor statal, de instituţii slab pregătite şi corupte, sau referitoare la tensiunile etnice existente într-un stat ţintă nu sînt noi. Presa joacă un rol în orice tip de război, dar într-un război hibrid, nedeclarat, rolul ei este şi mai semnificativ.

Potrivit Donei Tudor, agresarea mediatică, prin presă, radio şi televiziune, este concepută astfel încît să se declanşeze concomitent din interior şi din exterior şi să lase impresia că procesele dezorganizante se produc „natural”, de la sine şi nu sînt induse de centre de decizie agresoare. Astfel de acţiuni duc la ruperea capacităţii de protecţie naţională şi pot cuprinde: injectarea îndoielii cu privire la valorile culturii naţionale, negarea valorilor culturale autohtone, proliferarea kitch-ului, culturii de împrumut şi a subproducţiilor culturale, impunerea unui complex naţional de inferioritate culturală, crearea unei confuzii naţionale în ierarhia valorică, denigrarea personalităţilor şi valorilor culturale naţionale, promovarea neîncrederii generale şi a lipsei de respect faţă de instituţiile naţionale fundamentale, spolierea patrimoniului naţional, crearea unui sentiment de culpabilitate naţională, alimentarea şi declanşarea unor tensiuni interetnice, inducerea unui sentiment de inutilitate, ridiculizarea valorilor naţionale, a imnului naţional, a patriotismului şi naţionalismului, exacerbarea valorilor locale şi regionale în detrimentul conştiinţei naţionale.

Astăzi, aș complete eu, rețelele de socializare au o putere colosală în acest tip de conflict.

În loc de concluzie:

Avem, însă, nevoie şi de o clasă politică sănătoasă şi curată care să înţeleagă întregul context şi să conştientizeze că dacă România nu va lua măsuri cât mai curând pentru a contracara efectele războiului hibrid şi pentru a se pregăti pentru ce poate fi mai rău, riscă să piardă meciul politicii externe regionale. Este timpul să ne trezim!”, a conchis Dan Barna, la  dezbaterea găzduită și moderată în calitate de vicepreşedinte al Comisiei pentru politică externă din Camera Deputaţilor în octombrie 2018!

Zeci de morți în ultimele 24 de ore în confruntări şi atacuri teroriste în Afghanistan

BMTF, 5 mar – Cel puţin 90 de oameni au fost ucişi în confruntări directe şi atacuri teroriste în Afghanistan în ultimele 24 de ore, a anunţat vineri un grup independent de monitorizare a războiului, informează Xinhua, potrivit AGERPRES.

„În ultimele 24 de ore, echipa noastră a înregistrat 90 de morţi, inclusiv opt civili, cinci membri ai Forţelor naţionale afghane de apărare şi securitate (ANDSF) şi 77 de militanţi talibani”, a precizat grupul Reduction in Violence (RiV) pe contul său de Twitter.

Potrivit grupului de monitorizare, 33 de persoane, dintre care 31 de talibani şi doi civili, au fost de asemenea răniţi în aceeaşi perioadă.

Acest bilanţ a fost înregistrat în urma a opt incidente de securitate în cinci dintre cele 34 de provincii ale Afghanistanului și demonstrează continuarea atacurilor talibane asupra forțelor de securitate afghane, a membrilor Guvernului de la Kabul și a populației civile.

JURNALISTE UCISE LA JALALABAD DE TALIBANI

BMTF, 3 martie – Trei angajate ale unui post de televiziune au fost împuşcate mortal, marţi, de bărbaţi înarmaţi la Jalalabad, în estul Afghanistanului, la mai puţin de trei luni de la asasinarea în aceleaşi circumstanţe a unei prezentatoare, au anunţat colegii lor, scrie Agerpres.

„În această după-masă, trei dintre colegele noastre, tinere cu vîrste între 17 şi 20 de ani, au fost împuşcate mortal de bărbaţi înarmaţi în oraşul Jalalabad”, a declarat pentru AFP Zalmai Latifi, director al postului Enekaas TV.

Conform poliţiei, unul dintre atacatori, provenit din rîndul talibanilor, a fost arestat. Atacul nu a fost revendicat deocamdată.

Kayhan Safi, şeful departamentului de dublaj al Enekaas TV, unde lucrau cele trei victime, a confirmat atacul. El a precizat că cele trei tinere, ale căror prenume sînt Shahnaz, Sadia şi Mursal, au fost ucise în momentul în care plecau de la birou pentru a se întoarce pe jos acasă.

La începutul lui decembrie, o prezentatoare de televiziune şi activistă care lucra de asemenea pentru Enekaas TV, Malalai Maiwand, a fost împuşcată mortal împreună cu şoferul său la Jalalabad, în timp ce se ducea spre birou.

Potrivit purtătorului de cuvînt al spitalului din Nangarhar, alături de cele trei tinere ucise marţi au mai fost aduse şi alte două femei rănite.

Asasinatele care iau ca ţintă jurnalişti, judecători, medici, personalităţi politice sau religioase şi apărători ai drepturilor omului au devenit tot mai frecvente în ultimele luni în Afghanistan și coincide cu eliberarea din închisori a mii de militanți talibani.

Victimele sînt deseori împuşcate sau ucise în explozii ale unor bombe fixate pe maşinile lor, la ore de trafic intens pe străzile din marile oraşe.

Talibanii neagă orice responsabilitate în atentatele ţintite, iar organizaţia jihadistă Statul Islamic le-a revendicat pe cele mai multe. Însă guvernul afghan şi SUA continuă să îi acuze pe talibani.

OPT MORȚI ÎN ACEASTĂ DIMINEAȚĂ

BMTF, 9 feb – Patru angajaţi guvernamentali de la Kabul au fost împuşcaţi mortal marţi în vestul Capitalei Afghanistanului de bărbaţi necunoscuţi, transmite Agerpres.

Victimele erau angajaţi ai Ministerului pentru reabilitare şi dezvoltare rurală, a precizat purtătorul de cuvînt al poliţiei din Kabul, Ferdows Faramarz.

Conform unui purtător de cuvînt al ministerului, cei patru se îndreptau spre provincia Maidan Wardak, din centrul Afghanistanului, c]nd bărbaţi înarmaţi i-au oprit şi împuşcat.

O echipă comună de securitate a deschis o anchetă, a menţionat Faramarz, fără alte detalii.

Atacurile ţintite şi cele cu bombe magnetice s-au intensificat la Kabul în ultimele luni, fiind vizaţi responsabili guvernamentali, activişti şi jurnalişti, arată un raport trimestrial al Inspectorului general special al SUA pentru reconstrucţia Afghanistanului.

Într-un alt incident petrecut marţi dimineaţă, cel puțin patru membri ai Forței de Protecție Publică au fost uciși și un altul a fost rănit într-o explozie cauzată de o bombă plasată pe marginea drumului, pe autostrada Herat-Islam Qala, a declarat guvernatorul provincial Waheed Qatali.

„Membrii Forței de Protecție Publică patrulau cînd a avut loc explozia”, a spus Qatali, adăugînd că „bomba a fost plasată de talibani”.

Cele mai multe atacuri comise în capitala afghană nu sînt revendicate, însă în ţară sînt activi atît insurgenţi talibani, cît şi luptători ai Statului Islamic.

TEROARE LA KABUL

BMTF, 8 feb – Cel puţin şase persoane au fost ucise şi 19 rănite în 11 atacuri cu bombe comise în capitala afghană Kabul în ultima săptămînă, transmite Agerpres.

Cele mai multe au fost provocate de bombe magnetice ataşate unor vehicule aparţinînd forţelor de securitate afghane sau unor angajaţi guvernamentali.

Atacurile cu bombe magnetice s-au intensificat la Kabul în ultimele luni, avînd ca ţinte responsabili guvernamentali, activişti şi jurnalişti, arată un raport trimestrial al Inspectorului general special al SUA pentru reconstrucţia Afghanistanului.

Atacurile talibane au continuat în diferite zone din ţară în pofida negocierilor directe de pace care au loc în Qatar între guvern şi insurgenţi.

Discuţiile, care au avansat lent, au fost oprite pentru ca noua administraţie americană a preşedintelui Joe Biden să reexamineze acordul încheiat în urmă cu un an între Washington şi talibani.

Între timp, lideri talibani s-au deplasat în Iran, Rusia şi Turkmenistan în încercarea de a obţine sprijin regional.

Agerpres reamintește că Statele Unite au semnat un acord cu talibanii în februarie 2020 ce prevede retragerea graduală a tuturor forţelor NATO din Afghanistan, în schimbul angajamentului insurgenţilor de a renunţa la violenţe şi a începe negocieri de pace cu guvernul de la Kabul.