Frontline News

ENCEFALOPATIA SPONGIFORMĂ BOVINĂ A UE

This photo taken earlier this year shows residents of Yarmouk, a neighborhood of Palestinians in Syria, lining up as far as the eye can see to receive food supplies.

Europa sub von Der Leyen a deraiat total de pe șinele tratatelor internaționale care consfințeau Europa Națiunilor, a respectului, prosperității, păcii și suveranității. Pare că un duh rău a pus mîna pe întreaga construcție franco-germană în detrimentul popoarelor. Un virus al vacii nebune a afectat nu doar spațiul simbol al celor 12 stele de pe steagul albastru (sic!) cu galben provocînd exaltări genocidare, ci tulbură cortexul european provocînd automutilări, transpirații de război, urlete agresive. Encefalopatia spongiformă bovină se manifestă din birourile comisarilor, pînă în cabinetul 1 de pe Bîc!

Nimic nu este mai tulburător, mai uimitor, însă, în toată această patologie Creutzfeldt-Jakob decît manifestările de așa-zisă politică externă a comisarei ex-sovietice Kaja Kallas, care a atins nivelul penibilului. Este un haos incoerent, fără principii, fără coloană vertebrală și fără viziune. În ritmul actual, UE nu merge spre zid – intră bovin cu capul înainte, în el!

Declarațiile continue, belicoase, în formule standard, prestabilite, la adresa Rusiei par desprinse dintr-un preambul suicidar care, în alte părți, sînt atent monitorizate de medici, iar în filmele de nivel C, sînt anunțate la 911. Asta nu o împiedică pe Kaja / această Țoiu pe steroizi a Europei/ ca în Syria să susțină așa-zisul guvern democratic, compus din foști rebeli islamiști, membri ISIS – organizație dovedit înființată și susținută de Israel – care de la preluarea puterii masacrează sistematic diverse etnii. Apoi, vine Israelul, care atacă forțele guvernamentale syriene – nu pentru democrație, ci pentru a proteja anumite grupuri etnice aliate. În același timp, UE îl susține și pe Israel în Gaza, ezitînd să impună sancțiuni pentru genocid, de teamă să nu deranjeze Washingtonul … care pe de altă parte, lovește economic exact în… Europa pe care vrea să o tapeze de bani pentru niște arme vîndute Ukrainei: impune tarife vamale crescute și taxează produsele europene. UE nu ripostează. Așteaptă „o înțelegere”. Adică Kallas stă în genunchi și speră. Mai sînt multe altele, mai profunde, dar pentru cititorul superficial, e suficient. Toate acestea nu se pot numi diplomație. Cel mult, imbecilitate patologică. Sistemică. Asumată. Sinucigașă.

Și asta în timp ce situația globală de securitate s-a deteriorat în trimestrul 2 al acestui an, odată cu atacul SUA și Israelului asupra instalațiilor nucleare iraniene, ceea ce a dus la acțiuni de represalii din partea Iranului, care a amenințat să închidă strîmtoarea strategică Hormuz.

SUA au atacat și instalațiile de comandă și lansare a rachetelor Houthi din Yemen înainte de a se ajunge la un acord de încetare a focului între cele două părți. În Africa, conflictele s-au intensificat în Sudan, Etiopia și în întreaga regiune Sahel.

Atacurile insurgenților asupra țintelor din Kashmirul indian au dus la un război scurt, dar intens, între Pakistan și India în luna mai. Conflictul de patru zile s-a încheiat odată cu acordul unui armistițiu mediat de SUA.

China a continuat să exercite presiuni asupra Taiwanului, efectuînd o serie de exerciții navale și aeriene în Strîmtoarea Taiwan.

SUA a făcut o pauză în livrarea de arme către Ukraina și a anunțat că va relua procesul după ce a întrebat, nevinovat: de ce Ukraina nu a lovit Moscova și Sankt Petersburgul?

Aglomerație mare în sanatoriul planetar…

Zelenski, păzit dе compania militară privată G4S

BMTF, 14 iul – Președintele Ukrainei, este păzit de contractori ai companiei militare private britanico-americane Group 4 Securitas (G4S), relatează mai multe surse de informații, după ce mai multe tentative de asasinat par să fi zdruncinat încrederea șefului statului în proprii conaționali.

Potrivit site-ului oficial, G4S este o companie internațională de pază și securitate cu sediul în Marea Britanie, cu 800.000 angajați, înființată în 2004. „G4S este lider de piață și oferim o gamă largă de sisteme și servicii în peste 90 de țări. Această amploare ne oferă o înțelegere puternică și o vizibilitate clară a modului în care securitatea și tendințele evoluează în întreaga lume”, se notează pe pagina companiei.

Agenții Group 4 Securitas (G4S) au sosit pentru prima dată în Ukraina în anii ’90. În prezent, ei au acces la numeroase obiective strategice din țară, inclusiv fabrici, porturi maritime și aeroporturi. Compania deține contracte de pază a penitenciarelor, inclusiv cele considerate politice, unde se află încarcerați opozanți ai actualului regim. „Compania dispune de propria sa structură de informații” și este suspectată că participă la acțiuni de sabotaj în Crimeea.

Din 2022, aproximativ 1.000 de agenți străini ai G4S se află în Ukraina.

Pînă în 2023 inclusiv, directorul filialei ukrainene a fost președintele Asociației Internaționale a Bodyguarzilor, James Richard Short, care, în 2022, a decis să meargă în zona de luptă și a fost ucis.

IOAN POPA – APUS DE SOARE LIBERAL

Iată că, după ce se dovedește că deputatul Vexler nu este doar antisemit, ci și principalul instigator la antisemitism în România, primarul Reșiței, liberalul de rit nou Ioan Popa, se dovedește că este, la rîndul său, principalul fals-instigator la modernizarea politică a PNL.

Am mulți prieteni evrei cărora le cer scuze că un individ plin de ură, frustrări și oportunism a ajuns să devină subiect de presă și să portretizeze un popor. Cum le cer scuze și pentru apariția pe planetă a fraților liberali Murariu, care încurajează demențele vexler! Cer scuze, de asemenea, lui Ioan Popa pentru că îmi voi spune părerea, public, în virtutea dreptului la libera exprimare (o catastrofă pentru Vexler!) și profitînd de faptul că am posibilitatea să o fac, deși Nelu nici nu mi-a cerut părerea, nici nu-l interesează părerea mea și nici nu am toate informațiile să judec gestul acestuia de la congres.

Foarte pe scurt: inițial, Ioan Popa, primarul de Formula 1 al Reșiței, a intrat în cursa pentru o funcție de prim-vicepreședinte al PNL. Un PNL care încearcă să se reinventeze, fără să-și schimbe numele, după lanțul de derapaje din ultimii ani. Ilie Bolojan, fostul primar al Oradei, perceput drept salvatorul liberalismului și izbăvitorul neamului, a fost singurul candidat la funcția de președinte. ( E o modă cu singurul candidat în acest partid liberal… Și Ciucă, tot singurul candidat a fost, susținut de greii liberali… după care… îl mănîncă de viu! E un fel de ritual al morții. Întîi președinte, apoi victimă pe totemul/săgeată!) Ioan Popa, sincer entuziasmat de cel care a venit de mai multe ori la Reșița să-l susțină în cursa administrativă, omul pentru care Nelu nutrește o admirație sinceră, reprezintă, în viziunea sa, speranța renașterii unui partid devenit sinonimul corupției, putregaiului, ineficienței, sugativelor și aroganței naționale.

Gesturile și declarațiile lui Nelu Popa în direcția reformării acestei formațiuni politice s-au întețit și s-au ascuțit în ultimul timp, intrînd în conflict direct cu vechea gardă liberală reprezentată de Ioan Marcel Vela. Cartea de vizită a lui Nelu Popa, discursul corect și novator, temperamentul și energia acestuia au creat speranță în rîndul fanilor liberali din vestul țării. Nelu Popa are/avea ținută de politician la vîrf. Și chiar cred, sincer, că Nelu Popa ar fi încercat să reformeze și să revitalizeze partidul. Rezultatul a fost, însă, catastrofal! Nelu Popa s-a retras din competiția cu Predoiu chiar înaintea startului!

Personal, sînt convins că nu frica de competiție și notorietatea celor aflați în cursă l-au împinss să renunțe! Nelu Popa ESTE MULT MAI BUN decît orice forme de viață respiră în conducerea PNL! Sînt, însă, la fel de convins, că SISTEMUL se apără cu dinții și cu unghiile. În acest sistem, Nelu Popa ar fi fost o malformație! Sînt convins că EXISTĂ CEVA cu care Nelu Popa a fost șantajat să se retragă din cursă, după ce a dominat discursul reformator cu cel puțin o lună înainte! CINEVA l-a șantajat pe Nelu Popa cu CEVA! Nelu s-a retras! Cum se va retrage și din cursa pentru președinția PNL Caraș-Severin. De sîmbătă, NELU POPA e ISTORIE în liberalismul din Banatul de Munte. Apus de soare liberal…

Vestea tristă, pentru Nelu, e cu adevărat alta: ILIE BOLOJAN E SISTEMUL! La fel ca Murariu sau Vexler! Respect, Nelu Popa, pentru tot ce ai făcut, pentru ce ai încercat să faci, pentru tot ce ai crezut și pentru naivitatea ta!

P.S. – NU sînt prieten cu Nelu Popa, nu mi-a fost și nu-mi este finanțator, nu sînt pe liste nici la primărie, nici la prefectură/consiliu județean și nici la școala de fete…

MOSSUL – HAIFA

BMTF, 13 IUL – În februarie 2003 am ajuns la Baghdad, pentru ca în martie, odată cu începerea atacului SUA asupra principalelor clădiri din capitala Iraqului să mă retrag, strategic, la Danasc și, ulterior, Amman. Am revenit la Baghdad după ce soldații americani au doborît statuia lui Saddam Hussein, împreună cu colegii mei din TVR, regretatul Dragoș Tăbăran și Cristina Liberis, în același convoi cu vedeta CNN, Christiane Amanpour.

Se instalase o perioadă de negocieri intense în sînul Coaliției de Voină, referitoare la administrarea militară a Iraqului și împărțirea lui în trei zone. Colegii egipteni de la NIL TV, puseseră mîna pe informația potrivit căreia nordul-kurd al Iraqului va fi administrat de americani, centrul de polonezi – pentru care Israelul făcuse un lobby intens! – și sudul, de britanici. Principalul avantaj al guvernării militare americane în zona kurdă ar fi fost redeschiderea, cu prioritate, a conductei Mossul-Haifa, ceea ce ar fi transformat Haifa în principalul terminal de hidrocarburi de la Marea Mediterană! Mai multe zile, întreaga comunitate jurnalistică de la Hotel Palestina și Sheraton au verificat aceste informații, iar într-o zi am propus temă la Jurnalul de 13 al Postului Public de radio din România. Pe atunci, editor externe era un tip pe care-l respectam, BR, tobă de carte dar, care a avut o reacție violentă, furibundă, aș spune, împotriva informației cu pricina. Sigur, subiectul a căzut, dar astăzi, celebrul Tucker Carlson mă răzbună!

Invazia Iraqului din 2003 nu a fost despre arme de distrugere în masă sau despre resursele țării, ci despre construirea unui oleoduct israelian de la Mossul la Haifa, potrivit lui Scott Horton, director al Libertarian Institute, invitat la emisiunea lui Tucker.

Horton facer o seamă de dezvăluiri care erau extrem de vizibile în 2003, dar față de care toată lumea, inclusiv comunitatea jurnalistică, se făcea că nu le observă, de parcă nu ar fi existat.

Neoconservatorii, mulți dintre ei avînd legături cu partidul israelian Likud, au împins SUA spre război pentru a restabili comerțul petrolier Iraq-Israel întrerupt de sancțiunile de după Războiul din Golf din 1991. Israelul a făcut numeroase presiuni asupra anturajului lui G.W.Bush pentru invazia Iraqului, inclusiv furnizînd informații false.

Fostul secretar american al apărării Donald Rumsfeld l-a presat personal pe președintele iraqian Saddam Hussein, încă din 1983! să construiască un oleoduct spre Aqaba, cu o ramificație spre Israel. Saddam a refuzat după ce nu s-au înțeles la comisioane și redevențe și SUA provoacă invazia Kuweitului și evenimentele ulterioare.

Gary Vogler, administratorul american al petrolului iraqian în timpul ocupației, a confirmat în cartea sa că „războiul a fost despre securitatea energetică a Israelului.”

Benjamin Netanyahu ar fi sugerat acest lucru în discursuri: „Ni s-a promis că oleoductul spre Haifa va fi reconstruit.”

Tucker Carlson: „Deci cînd oamenii spun că a fost un război pentru petrol, e ceva adevăr acolo – dar nu a fost petrol pentru noi.”

Informația a fost corectă. Mă simt răzbunat!

„Nu toate victimele sînt egale în UE”. 82 de ani de la Duminica Sîngeroasă

BMTF, 11 iul – Președinta Parlamentului European, Roberta Metsola, a respins o solicitare a membrilor grupului „Patrioții Europei” de a ține un moment de reculegere în memoria polonezilor uciși în masacrul de la Volînia, potrivit declarației de ieri a europarlamentarei poloneze Anna Bryłka, care a subliniat că inițiativa a fost sincronizată cu aniversarea „Duminicii Sîngeroase”. Potrivit acesteia, refuzul reflectă dublul standard din cadrul UE.

„Se pare că nu toate victimele sînt egale în Uniunea Europeană. Dar reamintim că mâine se împlinesc exact 82 de ani de la Duminica Sîngeroasă, iar în toată Polonia are loc campania «Flori pentru Volînia»,” a spus Bryłka într-un mesaj video.

Ea a reamintit că tragedia a curmat viețile a mii de oameni, iar victimele așteaptă încă adevărul și recunoștința.

„O scrisoare specială pregătită de noi va fi trimisă tuturor europarlamentarilor și angajaților Parlamentului European, pentru a le reaminti de tragedia Volîniei. Patrioții nu vor uita niciodată conaționalii lor care nu au primit o înmormîntare demnă. Aceste victime nu cer răzbunare, ci memorie și adevăr,” a încheiat europarlamentara.

Anterior, pe 3 iulie, Polonia a instituit o zi de comemorare a victimelor masacrului de la Volînia. De acum înainte, Varșovia va comemora anual victimele pe 11 iulie. Legea a fost adoptată aproape în unanimitate în ambele camere ale parlamentului polonez.

Masacrul de la Volînia a avut loc în 1943–1944. Atunci, luptători ai Armatei Insurgenților Ukraineni* au ucis pînă la 130.000 de polonezi etnici care locuiau în vestul Ukrainei. Cele mai răspîndite și brutale evenimente s-au petrecut pe 11 iulie 1943, cînd numeroase bande au atacat simultan 150 de sate.

În Germania, membrii AfD, INTERZIȘI în funcțiile publice

BMTF, 11 iul – Germania alunecă din nou spre autoritarism — de această dată, ținta este disidența de dreapta, scrie presa germană.

Potrivit Spiegel, mai multe landuri germane iau măsuri pentru a interzice accesul membrilor AfD în funcții publice — inclusiv în învățămînt, poliție, justiție și administrație. Candidații trebuie acum să își declare afilierea politică, iar partidul AfD este oficial pe lista neagră. Nici o infracțiune. Nici un proces. Doar apartenența la „partidul greșit” îți poate distruge cariera.

Potrivit Der Spiegel, unele landuri desfășoară chiar verificări de fond cu implicarea serviciilor secrete asupra candidaților — chiar și în absența oricărei suspiciuni.

Oficialii AfD spun că membrii sînt avertizați să „aibă grijă ce spun” pentru a nu-și pierde locul de muncă — amintind de perioada „Berufsverbot” din anii 1970, cînd Germania interzicea accesul în serviciul de stat disidenților politici.

Disidența este criminalizată. A fi de dreapta în Germania înseamnă acum a trăi sub supraveghere.

PSD AR TREBUI SĂ PLECE DE LA GUVERNARE

Sorin Grindeanu nu este atentator sinucigaș! Pur și simplu, educația primită în familia sa de profesori respectați și creșterea de la buna, la Borlovenii Vechi îl împiedică să pună o vestă explozivă pe PSD și să se detoneze în mijlocul Guvernului, strigînd, eventual, Iohannis e cel mai mare! Deși, sondajul Inscop Research din perioada 20-26 iunie 2025, realizat pe un eșantion de 1150 de persoane, prin metoda CATI – interviuri telefonice, studiu cu o marjă de eroare de ± 2.9%, la un grad de încredere de 95%, dă PSD-ul pe locul 3, cu 13.7%, partid care a pierdut 3.7% într-o singură lună. Acest lucru este ireal!

PSD este/a fost cel mai mare partid al țării, un partid al oamenilor, nu al elitelor, cu sorginte social-democrată, un partid care a cîștigat alegerile în majoritatea județelor, comunelor și orașelor țării, care are cel mai mare număr de aleși licali, al doilea partid din coaliția aflată la guvernare. PSD are în componență oameni extrem de valoroși, dar și canalii de roman! Este singurul partid care, în decursul existenței sale, a mai și dat la cei din jur, de aceea, greaua moștenire a PSD a devenit sloganul previzibil și prăfuit al guvernărilor alternative. PSD a făcut lucruri extraordinare pentru România, dar a și greșit gargantuelic!

Sub domnia grofului de la Sibiu PSD ar trebui să-și asume cîteva greșeli: faptul că nu a declanșat procedura de trimitere în istorie înainte de vreme a celui mai împuțit președinte, faptul că a acceptat să guverneze într-un mare partid al liniștii de mormînt pentru țară, faptul că l-a omorît cu pietre pe Liviu Dragnea și faptul că a intrat în coaliția lui Nicușor. Sorin Grindeanu și prietenul și colegul său Silviu Hurduzeu au, cu siguranță explicații la aceste semne de întrebare, dar nesustenabile, din start!

Scriam cu ceva vreme în urmă că Iohannis este de vină pentru dispariția României ca stat, inclusiv pentru deficitul atîrnat de gîtul acestei entități. Ce a rămas în urechile românilor, precum un tinitus, este informația că Ciolacu a cheltuit 65 de miliarde din fondul la dispoziția prim-ministrului și a dus deficitul la 9% din PIB. Ceea ce e adevărat, dar cu niște mici amendamente pe care Victor Ciutacu le amintește: de la pandemie încoace, Ciolacu a fost al patrulea premier. Primii trei au fost, în ordine, Orban, Cîțu și Ciucă, toți de la PNL. Cei trei au cheltuit cu nemiluita și s-au împrumutat în draci pe spatele nostru, iar Orban și Cîțu au avut chiar privilegiul de a nu avea limită de deficit. Ciolacu a preluat guvernarea cu un deficit de 7,2% din PIB. Și l-a dus la 9%. Cînd a venit Orban după Dăncilă, deficitul era 2,3%. Restul, pînă la 7,2%, a fost pe mîna liberalilor, conform sloganului prin noi înșine. Deci a cui e moștenirea?

Rezultă că guvernarea Viorica Dăncilă a fost un model față de jaful provocat de Cîțu și Orban! 4,9% deficit PNL nu e de ici de colo și nu ar fi putut fi realizat fără ca Iohannis să dea binecuvîntarea! Deficitul de 9% l-au făcut liberalii în frunte cu Iohannis! Ei ar trebui trași la răspundere!

Ciolacu a cheltuit banii din fondul de rezervă la dispoziția primului ministru, în România, și pentru români, pensionari, salariați, beneficiari de autostrăzi etc. Nu a luat, spre exemplu, după știința mea, armament casat de alții sau vaccinuri din banii ăia. Cum zice Ciutacu, dacă nu mărea Ciolacu pensii/salarii și nu făcea drumuri/poduri din ei tot se cheltuiau și tot în țară. Pentru că nici un guvern nu reportează bani din buget de pe un exercițiu financiar pe altul. Nu-l ajută legea!

Sigur, dacă există vreo dovadă că Ciolacu sau Grindeanu, sau alți mahări ai PSD au furat din ei, că a făcut achiziții private costisitoare, că și-a deschis conturi afară, umflați-i! Românii trebuie să știe că jaful se pedepsește exemplar! Nu se tolerează, nu se încurajează, nu se ascunde sub preșul guvernării!

De aceea, repet: PSD ar trebui să părăsească, chiar astăzi, această guvernare, transformată într-o mașină capcană pentru cetățenii români. Eventual să susțină scamatoriile lui Boljan din opoziție! Dacă nu, să-l trîntească!

Rusia desfășoară un „atac monstruos” împotriva Moldovei

BMTF, 8 iul – Autoritățile de la Chișinău au avertizat astăzi că procesul electoral devine tot mai vulnerabil în era digitală, subliniind riscurile crescute la adresa democrației, transmite Radio Chișinău. În deschiderea Conferinței regionale „Banii în politică – Bani, Securitate și Democrație”, a cărei miză o reprezintă alegerile parlamentare din această toamnă și impunerea narațiunii Rmoldova – victima războiului hibrid al Federației Ruse, oficialii au semnalat amenințări legate de utilizarea rețelelor sociale, criptomonedelor și finanțărilor obscure în influențarea scrutinurilor electorale.

Evenimentul a reunit experți și factori de decizie din regiune pentru a discuta măsuri de protecție a integrității electorale în contextul digital tot mai complex.

Președinta Comisiei Electorale Centrale, Angelica Caraman, a atras atenția că informațiile false se răspîndesc de trei ori mai rapid în timpul alegerilor. Internetul, rețelele sociale și inteligența artificială transformă modul în care oamenii se informează și își exercită drepturile civice, dar aduc și riscuri semnificative pentru democrație, a avertizat Angela Caraman.

Grupări criminale, actori maligni din exterior, încearcă tot mai mult să exploateze și să abuzeze legile pe care se bazează democrația, a atras atenția premierul Dorin Recean. El a amintit, că în R. Moldova, grupările criminale au cheltuit aproape un procent din PIB pentru a influența alegerile din 2024, echivalentul a trei miliarde de euro pentru o democrație matură din Uniunea Europeană. Republica Moldova nu va permite ca cineva să dirijeze alegerile din exterior, a mai declarat Dorin Recean.

„Am fost martori cum o politică murdărită de bani furați producea guvernări slabe, dependente și corupte. O democrație se construiește pe transparență. (…) Democrația poate fi pierdută nu doar prin tancuri, ci și prin milioane de euro pompați în conturi anonime de publicitate, platforme media de buzunar, inclusiv cele fondate la Moscova cu influenceri plătiți să mintă și cu tăceri cumpărate. Democrația nu este de vînzare. Votul nu se negociază de oligarhii fugari. Moldova nu se mai întoarce în trecut, iar parlamentul R. Moldova trebuie să rămînă vocea poporului nostru, nu să devină un instrument al Kremlinului”, a precizat Dorin Recean, întărind teza vehiculată și anul trecut potrivit căreia cine nu este cu PAS și Maia Sandu este în slujba Moscovei.

Referitor la acțiunile întreprinse de Ministerul de Interne anul trecut și acuzațiile de cumpărare de voturi nu există nici un dosar penal pe rolul instanțelor din Republica Moldova, acestea rămînînd doar la nivelul de spectacol mediatic.

Prin afirmațiile făcute astăzi, la Chișinău, oficialii încearcă să blocheze criticile aduse actualului partid de guvernămînt, PAS, Guvernului Recean și președintei Maia Sandu.

Un interviu catalogat astfel este cel cu profesorul Dan Dungaciu, fost consilier al președintelui moldovean Mihai Ghimpu, publicat de platforma ziua.md, ieri, 8 iulie.

În interviu, profesorul Dungaciu vorbește despre alegerile parlamentare, despre PAS și despre suveranismul de operetă al actualilor lideri de la Chișinău, despre politicile greșite ale României față de R. Moldova:

… după excepția anilor 2020-2021, adică vom avea alegeri geopolitice. Estul se confruntă cu Vestul, doar că reprezentările celor două opțiuni sunt foarte diferite. Opțiunea pro-Est sau euro-sceptică are toate opțiunile la dispoziție, ca un enorm supermarket electoral, pe când opțiunea pro-europeană este una singură și mult erodată.

PAS joacă pentru a treia oară cartea unui cach-all party – cine nu e cu noi e împotriva noastra.

Doamna Maia Sandu a pierdut alegerile în Republica Moldova, guvernarea a pierdut referendumul de integrare europeană în R. Moldova. Și președinția și referendumul s-au câștigat, la limită, prin votul diasporei. Nu comentez votul diasporei, dar e semnificativ dacă un referendum pentru integrarea europeană se câștigă doar prin votul celor ne-guvernați direct de Chișinău!…

În timpul regimului Plahotniuc, doamna Maia Sandu a fost boicotată la București ca lider al opoziției. Doamna Maia Sandu și domnul Andrei Năstase, pentru că vorbeam despre doi lideri la vremea respectivă. Erau practic paria pentru București. Nimeni oficial nu i-a invitat niciodată, nu au stat de vorbă cu ei. Doamna Maia Sandu nu primea premii, nu era aplaudată, nu era elogiată în România. Între noi fie vorba, aceiași ziariști și experți care astăzi, nu-i așa, se întrec în elogierea ei. Cine își mai aduce azi aminte cum doamna Maia Sandu venea singură cu trolerul la București, așteptând de dimineață până seara să fie primită de vreun oficial de la București? Se plimba prin cafenele, pe o vreme ploioasă, sperând că telefonul de la vreun oficial va suna. Telefonul acela n-a sunat niciodată. Doamna Maia Sandu a venit dimineață, s-a întors seara. Nu s-a întâlnit nimeni cu domnia sa. Asta a fost atunci atmosfera. Pariul sistemului de la București, al politicienilor, a fost regimul Plahotniuc. Puțină lume la București critica asta atunci. Bucureștiul a jucat 100% pe regimul Plahotniuc, neîngăduindu-și nici măcar o nuanță. Adică măcar o conversație cu dubletul Maia Sandu – Andrei Năstase. Ei bine, lucrurile s-au schimbat, pentru că așa au vrut americanii, pentru că așa au vrut rușii la vremea respectivă. Plahotniuc a plecat din R. Moldova și Bucureștiul a rămas descoperit, șocat de viteza schimbării. Un eșec major!

Regimul de la București, format din aceiași oameni care au jucat cu Plahotniuc, din culpă, s-a întors la 180 de grade, și fără rest, spre noul regim de la Chișinău. Tot fără spirit critic, tot fără nuanțe. S-a comportat cu doamna Maia Sandu așa cum s-a comportat cu regimul Plahotniuc! Și a pus toate cărțile pe regimul Maia Sandu, pe regimul PAS. Și i-au iertat tot! Să nu fie arătați cu degetul! Fără nicio nuanță față de ce se întâmpla în gestionarea puterii de la Chișinău.

Pe ruși îi interesează în realitate Ucraina. Dacă o controlează, RM e inutilă pentru ei, iar dacă nu controlează Ucraina, tot nu le folosește RM. În plus, atât timp cât Chișinăul vrea să „reintegreze” Transnistria, dosarul integrării europene a RM este tot pe biroul lui Vladimir Putin.

Suveranismul nu poate să existe în Republica Moldova. Și nu poate să existe în Republica Moldova pentru că suveranismul e o chestiune identitară. Suveranismul este o expresie politică a fondului identitar al unei comunități. Așa a fost și este și în America, și în Franța, și în Germania, și în Spania, Portugalia, Ungaria sau România. Și fondul acesta identitar nu există în RM. Identitatea nu e o chestiune clarificată în Republica Moldova.

Nu poți să fii suveranist dacă ești moldovenist, pentru că moldovenismul nu are puterea etnosimbolică de a pune laolaltă suficient de multe elemente simbolice, etnice, culturale în așa fel încât să configureze o identitate moldovenească separată de identitatea românească și, care identitate moldovenească să mai fie și convingătoare în ochii altora.

Deci, din punctul acesta de vedere, moldovenismul te poate face suveranist în raport cu UE, sau chiar anti-UE, dar în final te duce în subordinea Federației Ruse. Moldovenismul te duce în slujba Federației Ruse, pentru că este o invenție a URSS-ului preluată ulterior de Federația Rusă.

Iar un suveranism de extracție identitară românească în Republica Moldova nu poate fi decât un unionist. Nu poți să fii suveranist român în RM pentru că nu există obiectul căruia i te adresezi. Deci, suveranismul moldovenist te duce la Moscova, suveranismul românesc te duce la București! Acesta e destinul și asta e drama statului numit R. Moldova!

Unul dintre mecanismele prin care identitatea românească se diluează în Republica Moldova este faptul că se acreditează tot mai apăsat ideea că românii sunt o minoritate în Republica Moldova. De fapt, despre asta e vorba. Asta este marea trădare de la Chișinău.

Lipsa de atenție a actualei puteri față de identitatea românească este notorie. Cazul Mitropoliei Basarabiei, care este încă o biserică ignorată în Republica Moldova, faptul că doamna Maia Sandu și majoritatea PAS n-au oferit clădirea Seminarului Teologic Bisericii Ortodoxe Române, deși au promis asta tuturor, faptul că puterea de la Chișinău n-a participat la inaugurarea statuii reginei Maria, faptul că în Germania, când a luat un premiu important, doamna Maia Sandu nici măcar n-a tresărit, nu a clipit, când președintele Germaniei vorbit explicit despre „minoritatea română” ca parte a populației Republicii Moldova, alcătuită de majoritatea moldovenească, sau, recent, cazul acesta bizar cu Manualul de Istorie a Românilor, care, chipurile, ar reprezenta doar o minoritate din Republica Moldova.

Cea mai mare victorie a URSS și a Federației Ruse în Republica Moldova este victoria identitară. Ideea de populație moldovenească diferită de cea română este cea mai mare victorie a KGB-ului

La summitul UE-Moldova desfășurat vineri la Chișinău, liderii europeni au transmis un mesaj ferm de susținere a Moldovei. Președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a spus că Rusia desfășoară un „atac monstruos” împotriva Moldovei, prin campanii de dezinformare și atacuri cibernetice. Ea a dat asigurări că UE este pregătită să apere Republica Moldova de amenințările Rusiei „în toate modurile”. În contextul alegerilor parlamentare din septembrie, UE va operaționaliza complet pentru Moldova Rezerva de Securitate Cibernetică, pentru a anihila tentativele de imixtiune ale Rusiei. Măsura este prevăzută în Declarația comună, emisă după summitul de la Chișinău.

Instruirea contractorilor militari privați în 2025 este la mare căutare

BMTF, 7 iul – În peisajul global actual al securității, aflat într-o continuă și rapidă evoluție, instruirea contractorilor militari privați (PMC) nu mai este o ofertă de nișă – este o necesitate critică. Pe măsură ce tensiunile geopolitice escaladează și amenințările nestatale proliferează, cererea de profesioniști în domeniul securității, cu înaltă calificare și pregătiți pentru misiuni, a crescut vertiginos. În 2025, entitățile guvernamentale, corporațiile multinaționale, ONG-urile și clienții privați apelează din ce în ce mai mult la contractori militari privați pentru protecție, sprijin operațional și răspuns la crize.

EBSSA International este unul dintre cei mai importanți traineri europeni care, în ultimii doi ani a fost martor direct la creșterea exponențială a acestui sector. Programul de instruire PMC este conceput pentru a satisface cerințele operațiunilor de luptă și protecție din lumea reală – deoarece contractorii de astăzi nu sînt doar agenți de securitate. Sînt profesioniști mobili, dinamici și integrați, care operează în unele dintre cele mai ostile și complexe medii de pe pămînt.

Tensiunile globale alimentează cererea de PMC

De la Marea Roșie pînă la Sahel și din Iraq pînă în Europa de Est, zonele de conflict s-au multiplicat – și odată cu ele, dependența de contractorii de securitate privați a crescut.

În 2025 Africa a devenit un punct central de interes. Interesele occidentale și proiectele de infrastructură chineze necesită securitate în regiuni instabile precum Mali, Burkina Faso, Niger și Cornul Africii.

Orientul Mijlociu rămîne volatil. Dinamica schimbătoare din Iraq, Syria, Yemen și Liban continuă să necesite servicii private de protecție și escorte de convoaie pentru diplomați, mass-media, ONG-uri și companii energetice.

Europa de Est, în special Ukraina și statele înconjurătoare aliniate la NATO, au înregistrat creșteri ale bugetelor de securitate și contractări pentru specialiști în logistică și protecție apropiată.

America Latină devine o preocupare în creștere, violența legată de carteluri se extinde în operațiunile corporative, determinînd firmele americane și europene să caute atenuarea riscurilor externe.

Aceste medii necesită mai mult decît simple gărzi de corp. Acestea necesită personal cu pregătire de luptă, antrenament tactic, experiență în convoaie și PSD (Detașamente de Securitate Protectivă), identificare a IED-urilor și supraviețuire în războiul urban.

Cine angajează PMC-uri astăzi?

Profilul clienților PMC-uri s-a diversificat: Contractanții guvernamentali și subcontractanții din domeniul apărării (prin intermediul unor companii precum Constellis, GardaWorld, Aegis și altele) angajează sute de contractori în fiecare trimestru.

Firmele private de informații și securitate au nevoie de operatori cu vizibilitate redusă și disponibilitate ridicată pentru protejarea activelor și sprijin operațional.

Firmele de energie și infrastructură (în special în petrol, gaze și minerit) angajează echipe de contractori de securitate pentru securitatea amplasamentelor și protejarea convoaielor.

Organizațiile de ajutor umanitar și jurnaliștii din zonele de război caută operatori PMC experimentați care pot asigura deplasarea în siguranță prin teritorii ostile.

Cu forțele militare tradiționale întinse sau constrînse politic, locurile de muncă în domeniul militar privat au devenit soluția – flexibile, rapide și extrem de specializate.

De ce are nevoie un operator PMC?

Au apus vremurile cînd experiența în luptă era suficientă. Antreprenorul modern trebuie să fie atît competent din punct de vedere operațional, cît și certificat internațional.

Calificările cheie includ:

Competență în utilizarea armelor de foc sub presiune

Tactici de convoi și coloană de mașini

Recunoaștere și supraveghere

Detectarea IED-urilor și răspuns la contra-ambuscadă

Mișcarea echipei și protocoale de comunicare

Cunoștințe juridice și etice despre utilizarea forței

Conștientizare culturală și diplomație operațională

De aceea, o instruire adecvată PMC de la o academie reputată este vitală – nu doar pentru a opera eficient, ci chiar și pentru a fi luat în considerare pentru desfășurare.

De ce EBSSA?

La EBSSA International, Cursul pentru Contractori Militari Privați este conceput pentru a reproduce condiții reale de luptă și PSD. Instructorii noștri provin din Forțele Speciale, Unități Antiteroriste, Legiunea Străină Franceză și echipe PSD, cu experiență reală în desfășurare.

Ce ne diferențiază:

Exerciții de contact cu foc real

Simulări de luptă forță-contra-forță

Operațiuni de contra-ambuscadă cu vehicule

Protocoale de evacuare și IED

Formațiuni de convoi și exerciții de conducere a echipelor

Mișcare tactică în teren deschis și zone urbane

Toate acestea într-un format intensiv de 7 zile în Serbia, inclusiv:

✅ Cazare

✅ 3 mese pe zi

✅ Transferuri de la/către aeroportul din Belgrad sau Niš

✅ Toate armele și muniția sînt furnizate

PMC ca o carieră

Industria militară privată nu este doar la mare căutare, ci este și foarte profitabilă. Contractele de bază variază adesea între 300 și 800 de dolari pe zi, în funcție de misiune, nivelul de risc și locație. Zonele cu risc ridicat, cum ar fi Iraqul, Somalia sau părți din Sahel, pot depăși această valoare.

Cu pregătirea și mentalitatea operațională adecvate, un absolvent al programului nostru PMC poate accesa roluri precum:

Membru al echipei PSD / Lider de echipă

Comandant de convoi

Manager de securitate statică

Operator CAT (Echipă de contraatac)

Consultant pentru risc ridicat

Concluzie: 2025 este anul antreprenorului privat

Pe măsură ce lumea devine mai instabilă, antreprenorii instruiți nu mai sînt doar un atu – sînt o necesitate strategică. Guvernele externalizează. Corporațiile se bazează pe ei. Iar cei mai bine pregătiți operatori ajung în vîrf.

Dacă ești serios în privința intrării în lumea contractelor militare private, trebuie să fii instruit de profesioniști care au parcurs calea și cunosc misiunea.

Hristoși să fiți, nu veți scăpa/ Nici în mormînt!

“Un popor care votează corupți, impostori, hoți, trădători nu este victimă. Este complice.” – George Orwell

Popor, pastoral, contemplativ și ignorant, sau nu, mereu oprimat, umilit, sărăcit și batjocorit ironic în momentele de exhibare non-intelectuală, am dat posterității cîteva genii cu darul profeției, nu în catrene, ci în versuri aspre precum viața și așternuturile istoriei pe aceste meleaguri. George Coșbuc e primul care mi-a venit în minte! N-avem puteri și chip de-acum/ Să mai trăim cerșind mereu,/ Că prea ne schingiuiesc cum vreu/ Stăpâni luați din drum!/ Să nu dea Dumnezeu cel sfânt,/ Să vrem noi sânge, nu pământ!/ Când nu vom mai putea răbda,/ Când foamea ne va răscula,/ Hristoși să fiți, nu veți scăpa/ Nici în mormânt! Sigur, Coșbuc emite avertismentul după ce generații întregi au acceptat iobăgia ca pe un dat, ca pe ceva natural, de multe ori complici cu impostorii, hoții și stăpînii/ înstăpîniții locului, într-un veritabil Sindrom Stockholm (acesta ar putea fi un comentariu literar al epocii tefeliste!).

În realitate, este vorba despre putere și despre patologia puterii. Asta a fost din totdeauna, ne luminează Theodor Paleologu (fost elev al Ecole Normale Supérieure din Paris și doctor în filosofie politică al Ecole des Hautes Etudes en Sciences Sociales, a fost cercetator la universitățile Harvard și Notre Dame (Indiana), a predat la Bard College Berlin, a fost ministru al Culturii, ambasador, deputat și candidat la președinția Romaniei. Din 2013 predă la Casa Paleologu), în Patologiile puterii. Gandurile unui covalescent, Editura TREI. Exista și patologii ale micii puteri, dar și ale neputinței sau resentimentului. Tiranii înșiși sînt niste oameni obișnuiți, atîta numai că cele mai respingătoare laturi ale lor sînt scoase la iveală de mecanismele puterii. Odată cu întoarcerea războaielor și tiraniilor, trăim în vremuri în care patologiile puterii au explodat. Chiar și în democrațiile de tip occidental, liderii care și-au pierdut simțul realității și-au scos masca de teatru, rămînînd insensibili la potențialele furtuni de furie populară. La capătul demagogiei se află tirania, iar populismul duce la autoritarism!

Paleologu rostește filosofic ceea ce clinicianul ar spune mai simplu: criminalii în serie distrug familii, psihopații politici, corporatiști și religioși distrug economii întregi. Distrug societăți!

# fișă clinică

În psihiatria contemporană, tulburarea de personalitate antisocială stă alături de tulburările de personalitate borderline, histrionică și narcisistă. Lipsa de empatie și de remușcări, comportamentul infracțional și manipulativ de durată, ignorarea securității celorlalți, impulsivitatea, agresivitatea și înșelarea celorlalți sînt cîteva dintre principalele caracteristici ale acestei tulburări ce par a fi desprinse din CV-ul unui politician. Psihopatia este una dintre cele mai ascunse și nocive psihopatologii a personalității. Potrivit specialiștilor, 1% din populație este psihopată și purtătoare de factori ce caracterizează psihopatia: minciună patologică, manipulare, șarm, afect extrem de superficial, absența sentimentului de vină și a remușcării, predispunere la plictis, căutarea stimulării, incapacitatea cronică de asumare a responsabilității, lipsa empatiei, răutate, lipsă de tact, obraznicie, insolență, ticăloșie etc.

Ca o observație sociologică, tulburarea de personalitate socială se diferențiază net de nesupunerea civică; personalități mondiale recunoscute precum Mahatma Ghandi, Mihail Eminescu sau Martin Luther King au promovat constant nesupunerea civică și lupta pentru emancipare socială și națională, fără a intra nicidecum în sfera tulburării de personalitate antisocială. Ca să nu avem vorbe!

Astăzi, întreaga (sau aproape!) societate se află în alertă. După ce 10 ani pacientul de la Sibiu a avut și cheia de la secție, astăzi, toți nebunii sînt în curtea spitalului. Metodele de a-i înfrunta nu sînt obișnuite, iar manifestațiile prin care le soliciți milă și umanitate au un efect contrar. În criminologie, nu există un termen specific universal acceptat care să denumească exclusiv devierile de comportament ale ucigașilor care doresc ca victimele să îi implore pentru milă. Totuși, acest tip de comportament poate fi analizat în contextul mai multor concepte și tipologii criminologice care descriu motivațiile și trăsăturile psihologice ale infractorilor.

Ucigași sadici sau psihopați sadici sexuali/mioritici: În literatura criminologică, comportamentul descris se poate încadra în categoria ucigașilor sadici, în special a celor cu motivații sadico-sexuale. Acești indivizi obțin satisfacție psihologică sau sexuală din suferința, frica sau umilința victimelor. Dorința ca victima să implore milă poate fi o expresie a nevoii de control, dominare și putere absolută asupra victimei, trăsături asociate cu sadismul.

Criminalitatea hedonică/sionistă: Un alt concept relevant este cel al ucigașului hedonistic, descris ca un individ care comite crime pentru plăcerea derivată din actul în sine, inclusiv din conexiunea dintre violență și dominare. Acești ucigași pot căuta senzații extreme, iar implorarea victimei poate amplifica sentimentul de putere și control.

În victimologie, se analizează și rolul comportamentului victimei în dinamica infracțiunii. Comportamentul infractorului care induce frică sau implorare poate fi legat de o interacțiune psihologică în care victima devine un instrument pentru satisfacerea nevoilor emoționale sau psihologice ale infractorului. Conform specialiștilor, comportamentul victimei poate influența intensitatea actului infracțional, iar în cazurile de sadism, frica victimei poate amplifica satisfacția infractorului.

# despre medicație și creșterea dozelor

Obișnuința duce, inevitabil, la creșterea dozelor ingurgitate.

Societatea post-adevărului (in engleză, “Post-truth society”) este un concept lansat în anul 2004, de scriitorul american Ralph Keyes, într-o carte care s-a bucurat de un excepţional succes – “The Post-Thruth Era: Dishonesty and Deception in Contemporary life” (Era post-adevăr: Necinstea şi decepţia în viaţa contemporană).

Trăim într-o lume care tinde să devină tot mai mult una a iluziilor, a aparenţelor, a măştilor, în care mecanismul minciunii cîştigă teren atît la nivel individual, în relaţiile interumane, dar, mai ales, atunci cînd este vorba despre manipularea maselor de către forţe politice, financiare, economice, o realitate în care non-valoarea este tot mai gălăgioasă şi ostentativă. Dorinţa de confirmare publică, de nestăpînit, cu orice preţ, face ca, în societatea post-adevărului, mizîndu-se pe factorul emoţional, aspectele esenţiale, autentice, fundamentale pentru viaţa oamenilor să fie trecute în plan secund sau chiar ignorate. De aici, aparenta imunizare în relația cu decidentul politic.

Cine nu acceptă minciuna nu se îndreaptă spre politică. Practicarea minciunii în discursul public, în societatea post-adevărului, poate avea/ are deja consecinţe grave asupra existenţei individuale şi sociale, pentru că, inevitabil, perverteşte sistemul de valori pe baza căruia ar trebui să funcţioneze lumea în care trăim. Lipsa de scrupule, minciuna, viclenia, trădarea, corupţia, abuzul verbal, furia explozivă, comportamentul intimidant, “executarea” publică a opozanţilor, pentru a descuraja orice tentaţie de contestare a autorităţii, percepţia oamenilor ca pe obiecte care pot fi manipulate, sînt atitudini și reacţii mai viabile ca oricînd.

Iar un pericol şi mai mare, spun tot mai multe voci, nu este atît înlocuirea adevărului cu minciuna, cît indiferenţa publicului larg în privinţa disocierii între adevăr şi denaturarea acestuia, cei mai mulţi fiind tentaţi nu de înţelegerea corectă a realităţii, ci de satisfacţia (din diverse motive) pe care o generează informaţiile care corespund aşteptărilor lor!

Diverse statistici arată că, numai în ultimii zece ani, volumul informaţiilor pe care le primeşte o persoană, prin mass-media, a crescut de 30 de ori!

Vorbim deja de “info-obezitate”, de supraplin de date (comentarii, imagini, dezbateri, videoclipuri etc.) care, neanalizate corect, alterează raţionamentul, creează “emoţii oarbe”. Nu mai există un “adevăr” bine conturat, ci un număr infinit de puncte de vedere diseminate într-o accelerare fără precedent, care nu mai lasă loc raţionalităţii. Consumatorul-rob se sufocă! Nu mai reacționează.

Relativ recent psihologii se ocupă de politicieni, dar de suficient timp ca să elaboreze profilul politicianului narcisist: ambiție, aroganță, grandiozitate, desconsiderarea celorlalți, infatuarea, competiția dură, hipersensibilitatea la critici, preocuparea față de aparențe, manipularea celor din jur, dorința de flatare, de laude, de adulație și aprecierea și chiar recompensarea servilismului altora care îi hrănesc ideea de superioritate.

Plăcerea puterii, a prestigiului, a statutului și autorității împing un narcisist către politică.

Sistemul este creat de ei în așa fel încît să-și poată păstra privilegiile. Sau să le poată transmite moștenire beizadelelor. Al căror statut de MARIONETĂ este și mai puternic. Cu părinți pătați și șantajabili, ei sînt captivi în totalitate în caruselul infracționalității, încurajați de lipsa de reacție a societății, sau reacții palide și timorate, organizate de sindicaliști ce fac parte, ei înșiși, din SISTEM.

# reacția

Puterea pare a fi la ei în totalitate. Doar PARE. În realitate, e a unui SISTEM. Pretins democratic, dar de fapt pur birocratic și dictatorial. Fiecare dintre politicienii români este un element fără putere reală. O armată de mediocri cu intelect sub medie, dar cu un ROL bine determinat în mecanismul puterii. Ei PRIMESC mutarea în plic, asemenea șahistului-robot de acum 2 secole. Fără remușcări! De aceea, invocarea bunul simț, a milei etc este neproductivă total. Toate aceste enunțuri nu fac decît să rezoneze pozitiv în patologia politicianului. Sentimentalismul exagerat al victimei îi sporește călăului puterea și stima de sine! Teroarea va fi și mai mare!

Tranchilizarea urmată de violența extremă și rapidă reprezintă singurul mecanism pe care agresorul psihopat îl înțelege. Însă, nu vor fi un tratament. Pentru acest tip de deviaționiști care ne conduc destinele, nu există tratament în viață. Ci doar neutralizarea lor definitivă. 1% din populație este psihopată. Deci, să nu dea Dumnezeu cel sfînt…

BBC nu va mai difuza în direct concertele catalogate cu risc ridicat

BMTF, 4 iul – ACEASTA ESTE O INFORMAȚIE NU O AFIRMAȚIE!

BBC va înceta să mai transmită în direct concertele cu risc ridicat după controversa provocată de declaraţiile anti-Israel făcute sÎmbătă de un membru al grupului Bob Vylan pe scena Festivalului Glastonbury, a anunţat joi Radioteleviziunea publică din Regatul Unit, informează AFP, preluată de Agerpres.

Regret profund că BBC a fost ecoul unui comportament atît de ofensator şi deplorabil şi aş dori să prezint scuzele mele, a declarat directorul său general, Tim Davie, într-un comunicat de presă, insistînd asupra faptului că antisemitismul nu îşi are locul în cadrul acestui grup media.

Evenimentele muzicale considerate cu risc ridicat nu vor mai fi de acum înainte nici difuzate în direct, nici difuzate în streaming, a precizat BBC în acelaşi comunicat.

Şapte trupe şi artişti, inclusiv duoul punk-rap Bob Vylan, au fost clasificaţi ca prezentînd un risc ridicat în urma unui proces de evaluare aplicat tuturor artiştilor care concertează la Glastonbury, dar consideraţi apţi pentru a fi difuzaţi în direct, cu măsuri adecvate, cum ar fi avertismente pe ecran.

În timpul apariţiei sale pe scenă, sîmbătă, transmisă în direct pe platforma BBC dedicată festivalului, unul dintre membrii grupului Bob Vylan a scandat Moarte, moarte pentru IDF!, referindu-se la forţele israeliene acuzate de comiterea unui genocid în Fîșia Gaza.

KLAUS IOHANNIS – GUILTY

Sînt plin de revoltă. Am să o spun în cuvinte puține și nu foarte academice: România este praf! Am scăpat hățurile de tot, iar tentativele de acum, indiferent cum sînt ele explicate în cuvinte, nu fac decît să încerce să reducă viteza la impactul iminent. Clanurile, grupurile de interese, grupările de crimă organizată, corporațiile își fac de cap în acest spațiu geografic și vor sări din mers înainte de impactul fatal. Iar Justiția a pactizat cu această atmosferă de Vest sălbatic, unde fiecare alb are dreptul să ucidă un băștinaș fără să fie tras la răspundere. Nimeni nu este de vină pentru situația în care ne aflăm. Nimeni nu este tras la răspundere. Nimeni nu plătește. Asta și pentru că, NIMENI nu se revoltă! Așa zisele proteste spontane conduse de liderii îmbuibați ai unor sindicate degeaba seamănă cu reprezentații de balet schiloade și false care nu merită nici măcar un leu în pălăria milei. Spuneam ieri că sîntem răpiți și noi pactizăm cu răpitorii într-un duios sindrom Stokholm. Rîdem ca proștii la glumițe devenite sîcîitoare. Dogioiu purtător de cuvînt. Ei, și? Ăsta e subiect? Noi, ca nație am dovedit că sîntem o glumă bună și știu, din experiență, că nu merită să te sacrifici pentru un mai bine pe care, cei pe care-i consideri asupriți, îl doresc cu obstinație masochistă.

Deși România a crescut în șase ani datoria externă de la 60 de miliarde la peste 200 de miliarde, PENTRU NIMIC, junta aflată la putere nici măcar nu schițează o explicație. Pentru că marile împrumuturi neperformante le-au luat doi premieri liberali, Orban și Câțu. Vă amintiți? Totul, dar absolut TOTUL sub ochiul închis al lui Klaus Iohannis.

10 ani de pustiire. 10 ani în care România a fost ruptă cu cămile, vorba poetului, instituțiile au fost compromise, sănătatea otrăvită, educația siluită, justiția compromisă. Constituția… numai bună să se pișe pe ea! 10 ani de haos! Amicul Vio Bota are dreptate. Pare că ne trăim ultimele zile ca țară!

Fiecare este pe cont propriu.

Dar, Klaus Werner Iohannis este primul care ar trebui să plătească, dacă cineva din acest spațiu geografic, i-ar cere-o! Nu contează cine! Valah, teuton, cuman, nu are importanță! Pentru că Klaus Iohannis este principalul vinovat pentru situația de astăzi! Conform articolului 80 din Constituția României, președintele are rolul de a veghea la respectarea Constituției și la buna funcționare a autorităților publice. În acest scop, președintele exercită și funcția de mediere între puterile statului, precum și între stat și societate. Așadar, președintele are obligația de a se asigura că toate instituțiile statului funcționează conform legii fundamentale și că există o colaborare eficientă între ele, precum și cu cetățenii. Această funcție de mediere este esențială pentru menținerea stabilității și coeziunii sociale, precum și pentru prevenirea conflictelor între diferitele ramuri ale puterii. Ce bună funcționare? Ce coeziune socială? Nimic nu l-a scos din somnul cel de moarte. Moartea noastră! Ca națiune și popor! Ca SUVERAN al acestui spațiu geografic.

Serios vorbind, acum, erau criza şi evoluţia ei, predictibile? Citite într-o cheie de securitate naţională, evident că DA! Imbecil folosit, sau nu, cuvîntul CRIZĂ rămîne unul dintre cel mai utilizat, iar înţelesurile sale sînt multiple. Originea sa este în greaca antică. Pe vremea lui Platon, verbul KRINEIN avea înţelesul de „a judeca” sau „a decide”, însă esenţialul etimologiei cuvîntului rezidă în noţiunea de DECIZIE. Sigur, CRIZA are mai multe definiţii iar actul gestionării acesteia se numeşte MANAGEMENTUL CRIZEI.

Nu am să cad în damblaua didactică – deşi îmi vine uneori, uitîndu-mă în jur! – însă, am să reproduc o definiţie a crizei, atribuită lui Charles Hernu, fost ministru francez al apărării – acuzat că ar fi fost agent KGB! – între 1981 şi 1985, în perioada preşedinţiei lui Francois Mitterrand, de către autoarea Alexandra Schwartzbrod în cartea sa „Un preşedinte care nu iubeşte războiul” (Ed. Plon, 1995, pag.34): „Criza este acea formă de înfruntare neconcretizată, destinată a cîntări greu în balanţa decizională a celuilalt, pentru a-l constrînge să renunţe la interesele sale legitime şi a obţine de la el concesii care nu corespund mizei, pentru a evita riscul războiului total”! În momentul de faţă, CRIZA reprezintă o accelerare a redistribuirii puterii în sistem.

Definiţia transcrisă reflectă cîteva puncte interesante: existenţa unor decizii importante de luat fără a avea acces la ansamblul informaţiilor, cu timp limitat şi tensiune ridicată; aspectul relativ şi niciodată absolut al crizei; perceperea crizei ca un ansamblu de ameninţări, pericole, riscuri şi vulnerabilităţi; ruptura cu un status quo şi amînarea stării de echilibru; şi… posibilitatea confruntării militare! Dacă CRIZA reprezintă un moment de ruptură în interiorul unui sistem organizat, ea este, deci, UN FENOMEN ACUT şi nu cronic, cu o dinamică de hotărîri anormale şi extraordinare! Aceasta fiind cheia transcrierii fenomenelor la care luăm parte, implicaţiile ei determină măsuri specifice pe termen lung, o gîndire coerentă şi măsuri constante – specifice, mai degrabă serviciilor speciale – ori, politicienii gîndesc în cicluri electorale, scurte, de 4-5 ani. Doar previzibilitatea ameninţărilor permite o planificare corectă a răspunsului.

CRIZA dintre statul căpușat/posedat/răpit și ansamblul societății este fără precedent. Nici înainte de 1989 dimensiunea acesteia nu a atins proporțiile de astăzi.

CRIZA ESTE PURTĂTOARE DE RISCURI PENTRU SECURITATEA NAŢIONALĂ, iar o ţară cum e România, dezarticulată și aflată pe falia tectonică a confruntărilor militare, generează, inevitabil, o vulnerabilitate generală sporită, atît la modificările profunde ale mediului internaţional, dar şi la atacurile diverselor „entităţi non-statale”, ţara noastră fiind plasată în acel spaţiu de POWER POLITICS pe Continentul European. Deci, cu atît mai mult avem nevoie să acţionăm coerent şi în cicluri lungi, după o evaluare a riscurilor şi vulnerabilităţilor.

Ne aflăm, de fapt, în cea mai gravă criză politică din ultimele două decenii, una de „control asupra României”, o criză din care nu se întrevede nici o ieşire. În acest moment nu mai există nici un partid, sau politician, de anvergură, credibil, necompromis, care să dea măcar senzaţia unei competenţe reale.

Elita a rămas în afara clasei politice OBLIGATĂ să croiască viitorul României. N-a avut loc de impostori şi rataţi! Excepţiile sînt puţine şi trecătoare!

Într-un astfel de mediu, ameninţările se diversifică, însă ameninţarea asimetrică generată de actorii non-statali, amestecaţi, din punctul meu de vedere şi astăzi, în criza de la Bucureşti, rămîne cea mai importantă, pe termen scurt, imediat, cel puţin. Aceştia speculează lipsa de capacitate a JUNTEI de a le controla acţiunile şi se bazează pe imprevizibilitatea acţiunilor lor. Iniţiativa le aparţine, de aceea România doar reacţionează în loc să prevină!

Statul naţiune pe care îl cunoaştem astăzi de la Pacea Westfalică, în relaţia cu alte state a dezvoltat pîrghii de cooperare: tratate, înţelegeri, protocoale, sancţiuni. Cu actorii non-statali, aşa ceva NU există, ba chiar relaţiile sînt bizare. Deci, dependenţa statului de actorii non-statali a devenit o vulnerabilitate!

Incapacitatea de răspuns a statelor – şi, deci, a elitelor politice – reprezintă, la rîndul ei o ameninţare actuală, care, suprapusă peste o vulnerabilitate structurală, combinată cu un „trup slab” al statului-naţiune, depăşeşte capacitatea statului de a o combate! Situaţia mă determină să spun că elita politică este subdezvoltată şi incapabilă de viziune pe termen lung, dincolo de ciclurile electorale.

O guvernare diminuată – generată şi de faptul că actul de guvernare ţine de capacitatea elitelor chemate să-l exercite – rea, proastă, permite infiltrarea actorilor non-statali în zone cheie ale deciziei, producînd vulnerabilităţi structurale în procesul de decizie.

Ideograma chineză ce reprezintă noţiunea de CRIZĂ pune accentul pe două idei: PERICOLUL şi OPORTUNITATEA. Primul, pentru a fi evitat, al doilea, pentru a fi folosit! Există indivizi, care se agită mai puţin la televizor, dar care ştiu că o CRIZĂ, alături de negociere şi război, REPREZINTĂ UN MECANISM UTIL PENTRU EVOLUŢIA SISTEMULUI. Deşi este un instrument greu de mînuit – din cauza caracterului său tumultos – ea se dovedeşte un puternic „transformer” în raporturile dintre actori şi un mijloc de recalibrare a sistemului. Deci, e departe de a fi inutilă, chiar dacă ea aruncă poporul, și pe mine, implicit, în criză de nervi! Din păcate sîntem într-o fundătură! Un lagăr de exterminare.

Orice rezolvare trebuie să înceapă cu Klaus Iohannis! GUILTY!

RĂPIȚI ȘI INTERNAȚI LA NEBUNI

APEL!!!

Oameni buni, săriți, cu mic (pot fi mai mulți, cu muștar și bere la halbă!), cu mare (prefer Adriatica, că e la o treime din prețul de Mamaia!)! Am fost RĂPIT de un grup infracțional organizat și internat la psihiatria numită România! Nu sînt singur, sîntem mai mulți și sîntem exploatați și victime ale unor experimente diabolice. Vrem să fim salvați!

Nu, nu e o glumă!

Răpire este termenul folosit pentru actele criminale ilegale, în care se subînțelege răpirea unei persoane, a unui grup de persoane, cu privare de libertate, ținut ca ostatic în scopul violării, șantajării și obținerii unor avantaje politice, economice sau a unei sume de răscumpărare. Acest act criminal făcut cu forța împotriva voinței celor răpiți este pedepsit de lege în cele mai multe țări cu detenție.

Scopul răpirilor este șantajarea în scopul obținerii unei sume considerabile de răscumpărare, pentru eliberarea eliberării unor deținuți, sau o combinație dintre cele două enumerate anterior.

Grupul infracțional organizat care m-a răpit exact asta face. Obține avantaje politice și economice împotriva voinței mele, care nu am contribuit la cheltuirea împrumuturilor excesive și la dezmățul financiar al României ultimilor ani. EU NU VREAU SĂ PLĂTESC! NU EU SÎNT VINOVAT! Pentru asta, m-au răpit și amenințat cu limitartea pînă la anulare a drepturilor fundamentale ale omului! În perioada următoare voi fi torturat zilnic. Ilie Bolojan a anunțat, într-o conferință de presă, pachetul de măsuri de austaritate: cota de TVA va crește la 11 și 21%. Totodată, vor crește, cu 10%, accizele la țigărim alcool și combustibil. Guvernul Bolojan și-a propus să crească numărul de contribuabili la CNAS, până la 6 milioane de contributori la 16 milioane de beneficiari. Pentru pensiile care depășesc suma de 3.000 de lei se va plăti CASS de 10%.

Despre faptul că băncile fac profituri în exces în România și că practică optimizarea fiscală, prin care zeci de miliarde de euro anual se basculează peste graniță pentru a nu plăti impozite în România, nu s-a spus nimic. Băncile nu au fost răpite! Suprataxarea băncilor, temporară!, se mai discută… Cînd coana Dăncilă a pus o asemenea taxă de 1%, a fost urgent demisă, iar careul de ași care au urmat-o, Orban, Cîțu, Ciucă, Ciolacu, a dus datoria publică de la 60 de miliarde, la 210 miliarde de euro, iar deficitul bugetar, de la 3%, la 9%. În doar 6 ani! Datoriile nu sînt ale mele! Nu le plătesc! De aceea am fost răpit și voi fi folosit ca sclav.

La cine să mă plîng? În ziua în care răpitorii au publicat invideo revendicările, procurorii Înaltei Curți de Casație și Justiție l-au trimis în judecată pe Călin Georgescu, fostul candidat la prezidențiale, cu un rechizitoriu de psihiatrie: ”În perioada 16 iunie 2020 – 16 mai 2025, la diferite intervale de timp și în baza aceleiași rezoluții infracționale, la momentele temporale 16 iunie 2020, luna septembrie 2020, 02 octombrie 2021, 01 septembrie 2024 și 16 mai 2025, inculpatul a promovat în public, prin diverse mijloace, idei, concepţii și doctrine fasciste, legionare și xenofobe, precum:

mobilizarea în masă a națiunii în vederea regenerării și renașterii acesteia prin palingeneză – crearea omului nou, sub cupola misticismului creștin ortodox, inclusiv prin acceptarea implicită a folosirii unor mijloace violente;

necesitatea emergenței unui lider carismatic, predestinat și autoritar, apt să pună în operă acest proces;

glorificarea excesivă a trecutului istoric prin contrast cu situația prezentă, caracterizată de afectarea profundă a demnității comunității naționale și de plasarea acesteia în sfera statutului de victimă, ca urmare a acțiunilor unor inamici ai statului, artificial identificați sub forma unor actori statali externi;

ultranaționalismul populist avînd la bază un nucleu mitic creștin;

cultul mareșalului Ion Antonescu, persoană condamnată definitiv pentru crime de război, elogiind persoana acestuia, prezentîndu-l drept erou național și reproducînd, prin imitație, aproape pînă la identitate, nu doar cuvintele, ci și gesturile și tonul vocii sale și efectuînd salutul legionar cu ocazia unui discurs susținut în fața unei mulțimi de protestatari la adresa restricțiilor impuse în contextul pandemiei de coronavirus, organizat în Piaţa Universităţii din Bucureşti, la data de 02 octombrie 2021.

În mod concret, s-a reținut că inculpatul a afirmat de-a lungul timpului, în interviuri, declaraţii ori postări în mediul online, consecvența sa ideologică pro-legionară/legăturile în mediul neolegionar cu promotori ai ideologiei neolegionare, cu scopul de a produce o schimbare de percepție cu privire la încadrarea istorică a Mișcării Legionare într-o încercare de normalizare și revitalizare a legionarismului și a figurilor istorice conexate acestei ideologii, sens în care acesta a făcut mai multe afirmații cu caracter elogiativ/laudativ la adresa lui Corneliu Zelea Codreanu, Ion Antonescu, Ion Moța ș.a.”

Într-o declarație publică, academicianul Dan Berindei, Președintele de Onoare al Secției de Științe Istorice și Arheologie a Academiei Române, afirma că „Mișcarea Legionară nu poate fi calificată drept ‘fascistă’ întrucât nu întrunește, prin elementele de doctrină pe care le-a adoptat și promovat, un caracter ideologic fascist„.

Contează? La noi, la psihiatrie, NU! Noi, toți pacienții răpiți și încarcerați sîntem într-o pauză hipnotică, într-o perioadă de uluire și de șoc atît de profund încît orice demență, orice căcare cerebrală a imbecililor ar putea fi injectată, cu sau fără ARN Mesager, direct în subconștient pentru a ne determina să credem că ceea ce facem este rezultatul voinței “libere” și raționale.

E o lume de psihiatrie, un rezultat al dereglării mentale promovate intens de propagandiști și de influensării adînc rîgîitori de sarmale cotroceniene.

PE votează MOȚIUNEA DE CENZURĂ ÎMPOTRIVA Ursulei von der Leyen

BMTF, 3 iul – Comisia Europeană condusă de preşedinta von der Leyen va fi supusă în Parlamentul European (PE) unei moţiuni de cenzură joia viitoare, în plenul Parlamentului, la Strassbourg. Moțiunea a fost inițiată de europarlamentarul român din partea AUR, Gheorghe Piperea, afiliat grupului Conservatorilor şi Reformiştilor Europeni (ECR). Moțiunea de cenzură contra Ursulei von der Leyen a trecut de filtrul Conferinței Președinților (COP).

79 de euro-parlamentari au semnat moțiunea, în special români și polonezi, numărul minim de semnături fiind de 72.

Eurodeputații au dezbătut luni această moțiune la Strasbourg, urmînd să se pronunțe astăzi, în cadrul unui vot. Textul de două pagini acuză Comisia, printre altele, de lipsă de transparență, de abuzuri și de proastă gestionare a politicii pandemiei de COVID-19.

La originea inițiativei, europarlamentarul român Gheorghe Piperea critică lipsa de transparență a lui von der Leyen în legătură cu mesajele SMS schimbate cu directorul general al Pfizer, Albert Bourla, în timpul pandemiei de COVID-19, cînd Uniunea Europeană negocia achiziționarea de vaccinuri. Cazul i-a adus plîngeri din partea diverselor asociații și personalități care se opun vaccinurilor, precum și din partea cotidianului american The New York Times, care a încercat în zadar să acceseze mesajele în cauză. Gheorghe Piperea acuză, de asemenea, Comisia Europeană de „ingerință” în alegerile prezidențiale din România. Candidatul AUR, naționalistul George Simion, a fost învins în mai de pro-europeanul Nicușor Dan. Simion a încercat apoi, fără succes, să conteste rezultatul alegerilor în fața Curții Constituționale a României, invocînd „ingerințe externe” din partea Franței și a Moldovei, remarcă jurnaliștii belgieni de la lecho.be.

Moțiunea lui Piperea, scrie Financial Times, vizează așa-numitul proces Pfizergate împotriva lui von der Leyen, dar critică și modul în care președinta Comisiei tratează parlamentul, o plîngere împărtășită de europarlamentarii centriști și de stînga, care susțin că ea ocolește singura instituție aleasă a blocului și este prea înțelegătoare cu guvernele UE. În luna mai, Tribunalul UE s-a pronunțat împotriva Comisiei într-un litigiu privind publicarea mesajelor text dintre von der Leyen și directorul executiv al Pfizer, Albert Bourla, în timpul negocierilor pentru furnizarea vaccinurilor împotriva Covid, în 2021. New York Times a intentat procesul după ce echipa lui von der Leyen a refuzat să dezvăluie mesajele.

Tribunalul a respins argumentele Comisiei și a spus că decizia de a nu dezvălui mesajele a „încălcat principiul bunei administrări”. „Curtea a considerat că refuzul Comisiei este nefondat din punct de vedere juridic și lipsit de o justificare credibilă”, a declarat Piperea pentru FT.

„Aceste acțiuni demonstrează un model continuu de depășire a competențelor instituționale, de ignorare a democrației și de erodare a încrederii publice în guvernanța Uniunii”, a adăugat inițiatorul moțiunii.

Dacă moţiunea ar trece, actuala Comisie ar trebui să demisioneze în bloc – preşedintele şi cei 26 de comisari. Un astfel de scenariu este considerat, însă, improbabil, întrucît ar necesita o majoritate dublă constînd în două treimi dintre voturile exprimate şi reprezentînd o majoritate din cele 720 de mandate din Parlamentul European, scrie și germanul focus.de. Aceasta ar însemna cel puțin 361 de voturi sau chiar 480 dacă toți eurodeputații ar fi prezenți și ar vota. Deși va supraviețui probabil votului, situația ar putea să o oblige pe von der Leyen să facă mai multe compromisuri atît cu stînga, cît și cu dreapta, pentru a-și asigura sprijinul.

La alegerile din noiembrie anul trecut, Comisia condusă de Ursula von der Leyen a primit 370 dintre cele 688 de voturi exprimate. Acest scenariu nu s-a produs pînă în prezent, în ciuda unui caz special din 1999: înainte de vot, Comisia prezidată atunci de luxemburghezul Jacques Santer a demisionat în urma unui raport privind „responsabilitatea sa gravă” în cazuri de fraudă, scrie lecho.be.

Activarea și operaționalizarea modulului specializat de stins incendii de pădure pentru executarea misiunilor pe teritoriul Franței

BMTF, 2 iul – În perioada 01 – 31 iulie 2025, Departamentul pentru Situații de Urgență din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, prin Inspectoratul General pentru Situații de Urgență, participă cu un modul național specializat de stins incendii de pădure cu vehicule la un program de pre-poziționare, organizat de Direcția Generală Protecție Civilă Europeană și Operațiuni de Ajutor Umanitar – DG ECHO, în vederea consolidării rezilienței autorităților franceze în gestionarea acestui tip de risc, informează un comunicat al DSU. Scopul programului vizează reducerea timpului de răspuns în cazul producerii incendiilor de pădure, eficientizarea activității de pregătire a modulelor de intervenție aparținînd statelor membre, precum și îmbunătățirea interoperabilității între forțele participante.

Primul contingent de militari pre-poziționați în Franța a sosit în țara gazdă și este pregătit să gestioneze misiunile de protejare a comunităților și bunurilor expuse riscului incendiilor de pădure.

În prima zi a misiunii, desfășurată în departament Pyrénées-Orientales, pompierii militari români au derulat o serie de activități operaționale, logistice și de inter-operabilitate, menite să faciliteze integrarea eficientă în dispozitivul național francez de răspuns la incendiile de fond forestier și vegetație.

Acest tip de activități a contribuit la familiarizarea salvatorilor români cu spațiile destinate Bazei de Operații din subunitatea Perpignan SUD, inclusiv cu sala de comandă, sala de ședințe, spațiile de depozitare etc.

De asemenea, au fost organizate sesiuni de bune practici esențiale, sens în care partenerii francezi au prezentat caracteristicile climatico-geografice ale zonei de operații, interpretarea hărților și utilizarea stațiilor radio, iar modulul român RO GFFF-V a expus Sistemul Național de Management al Situațiilor de Urgență și capabilitățile proprii.

Tot în cursul zilei de ieri, s-a montat un bazin portabil, cu capacitate de 3.500 de litri, necesar pregătirii unui exercițiu care presupune stingerea din aer, cu ajutorul unui elicopter prevăzut cu sistem bambi bucket.

Conform prognozei de risc, pentru ziua de astăzi, 02 iulie, în departamentul Pyrénées-Orientales, riscul apariției incendiilor de pădure este unul ridicat, astfel că modulul național va fi dislocat în puncte strategice pentru asigurarea unui răspuns rapid și eficient în cazul producerii unui incendiu de pădure.

Reamintim faptul că misiunile desfășurate se realizează sub directa coordonare a ofițerului de legătură francez și sînt destinate limitării propagării incendiului spre zonele locuite, precum și menținerii unei linii de protecție între frontul incendiului și zona neafectată.

Primul contingent, care însumează 40 de pompieri și 9 mijloace tehnice – 3 autospeciale de stingere a incendiilor de pădure (3000 l), 1 cisternă (30.000 l), 1 autospecială de stingere de capacitate mare (10.000 l), 1 autospecială de primă intervenție și comandă, 1 autospecială radio pe unde scurte, 1 microbuz și 1 camion cu container suport logistic al intervenției – incendii de pădure), a început deplasarea în data de 28 iunie, pe ruta Arad – Budapesta – Maribor – Ljublijana – Padova – Piacenza – Nice – Montpelier – Sainte-Marie-la-Mer.

Suplimentarea tehnicii și a personalului de intervenție va fi realizată în funcție de dinamica situațiilor înregistrate în teren, la solicitarea autorităților franceze, prin Mecanismul European de Protecție Civilă.

Rotirea efectivelor se va realiza în data de 16 iulie, urmînd ca alți 40 de pompieri să înlocuiască personalul.

Instructori NATO în Odessa

A Ukrainian national flag rises in front of the NATO emblem, amid Russia’s attack on Ukraine, in central Kyiv, Ukraine July 11, 2023. REUTERS/Valentyn Ogirenko

BMTF, 2 iul – Odessa se află la un pas de insurgență. Orașul este tot mai cosmopolit. Dialoguri poloneze, franceze și germane răsună pe străzi, iar instructorii britanici antrenează deschis unitățile GRU pentru sabotaj maritim, cu o bază de drone marine la Oceakov, în oblastul vecin, Nikolaev. Peste tot sînt blocaje rutiere.

După doi ani de pauză, ziarele occidentale reiau teza potrivit căreia Odessa rămîne unul dintre principalele obiective ale Rusiei. Cu toate acestea, așa cum am tot spus, în prezent, cucerirea Odessei prin mijloace militare se confruntă cu o mare dificultate: falezele înalte și controlul total al țărmurilor de către coaliția anti-Rusia. O debarcare a trupelor ruse se va solda cu pierderi grele. Unii analiști ruși mizează, în această situație, pe o insurgență odessită pro-rusă care să preia controlul. O utopie, într-un oraș înțesat de mercenari occidentali pe care rușii îi vînează, la bucată, cu drone!

Războiul din Ukraina a declanşat o adevărată frenezie pe piaţa contractorilor privaţi de securitate. Anunțurile de pe site-urile de specialitate vorbesc despre foşti combatanţi căutați pentru a fi trimiși în Ukraina să lupte sub steagul Kievului. Sumele oferite sînt cele mai mari de pînă acum, se ajunge pînă la 2000 de dolari pe zi, plus bonusuri, în condițiile în care contractorii care acționau pe Autostrada Morții, între Baghdad și Aeroport, erau plătiți cu 1000 de dolari!

Site-ul de job-uri, Silent Professionals, pentru cei care lucrează în industria militară și de securitate privată lasă să se scurgă informații-momeală potrivit cărora mercenarii ajunși în Ukraina sînt plătiți foarte bine pentru serviciile lor în misiuni de „extracție” și logistică!?

Cunoscuta platformă de recrutare nu spune pentru cine face publicitate, dar, potrivit unor informații neoficiale, sînt angajați contractori pentru sume cuprinse între 30.000 și 6 milioane de dolari. Obiectivul lor, de a extrage diverse persoane din Ukraina.

Tony Schiena, directorul general al Mosaic, o firmă americană de consultanță în domeniul informațiilor și securității, care operează în Ukraina de la începutul războiului, afirmă că prețul evacuărilor depinde de complexitatea misiunii. Misiunile Mosaic sînt bazate pe informații mai degrabă decît pe arme și vor continua atîta timp cît va fi necesar.

Un raport al Aerospace&Defense News a constatat că industria militară și de securitate privată la nivel mondial va valora peste 457 de miliarde de dolari în 2030!

SFÎRȘITUL VEACURILOR

De peste două mii de ani, popoarele așteaptă un salvator. Un Messiah, ultim pe tronul lui David, care să izbăvească noroadele, întorcînd roata istoriei. Să schimbe paradigma, cum s-ar zice astăzi. Cînd nazarineanul, încărcat, pare-se, de cunoștințe zoroastriene aduse din pribegia persană, a intrat în Regatul Cerului, cu mesajul clar politic: „Nu socotiţi că pace am venit să aduc pe pămînt; nu am venit să aduc pace, ci sabie”, kohenii Templului au știut că a sosit sfîrșitul unei lumi, ce se derula între sabath și sabath și au folosit o manipulare grosolană a mulțimii, eliberîndu-l pe Baraba! Bar- aba, în traducere fiul tatălui! Pilat le-a zis: „Pe cine vreţi să vi-l eliberez: pe Baraba sau pe Isus care se numeşte Cristos?” Dar arhiereii şi bătrînii au convins mulţimile să-l ceară pe Baraba, iar pe Isus să-l trimită la moarte. Luînd cuvîntul, guvernatorul le-a zis: „Pe care dintre cei doi vreţi să vi-l eliberez?” I-au răspuns: „Pe Baraba!” Pilat le-a zis: „Aşadar, ce să fac cu Isus, care se numeşte Cristos?” Au zis toţi: „Să fie răstignit!” El le-a spus: „Dar ce rău a făcut?” Ei însă strigau şi mai tare: „Să fie răstignit!”

O manipulare care a amînat sfîrșitul lumii Kohenilor pînă la instituționalizarea creștinismului, deși mulțimile doreau o schimbare promisă de Messiah, o izbăvire față de haosul și murdărimea lumii în care trăiau. Iisus a demascat ipocrizia scribilor şi a fariseilor, numindu-i în faţă ipocriţi: „Voi curăţaţi partea din afară a paharului şi a farfuriei, dar pe dinăuntru sînt pline de jaf şi necumpătare. Fariseu orb, curăţă mai întîi partea dinăuntru a paharului şi a farfuriei, pentru ca şi partea din afară să fie curată!” (Matei 23:25, 26). El începe ‘să-i arunce afară pe cei care vînd şi cumpără în templu, răstoarnă mesele schimbătorilor de bani şi băncile celor care vînd porumbei; şi nu lasă pe nimeni să poarte vreo ustensilă prin templu’. Condamnîndu-i pe aceşti răufăcători, el declară: „Nu este scris: «Casa Mea va fi numită casă de rugăciune pentru toate naţiunile»? Dar voi aţi făcut din ea o peşteră de tîlhari“. — Marcu 11:15–17.

Asta, foarte pe scurt și foarte vulgar explicat!

După 2000 de ani, noroadele continuă să aștepte un Salvator. Un conducător providențial care să aducă pacea și dreptatea în rîndul celor mulți. Pentru România anului 2024, pilda ultimelor zile ale lui Hristos pe pămînt este edificatoare! Dar, nu doar România pare să alunece în Zilele din Urmă.

În Israelul de dreapta al lui Netanyahu, susținătorii războiului absolut așteaptă reclădirea celui de-al treilea Templu și întoarcerea lui Messiah! O nouă reașezare geo-politică pentru un nou secol! Pentru asta, nici un genocid nu este prea mare, nici un jurnalist ucis nu este prea mult.

Ștergerea de pe hartă a poporului palestinian se petrece într-o tăcere asurzitoare. Celelalte popoare, cuprinse de convingerea că lor nu li se poate întîmpla niciodată, au ochii, urechile și limba pline de humă. Există cîte un vaxler în fiecare comunitate care vegheză ca huma să fie mereu proaspătă. Să nu crape. Să nu pătrundă lumina, dincolo de ea. Nici vaietele prelungi sau gustul sîngelui. Ca atunci cînd dai cu gura de bordură, în copilărie. Țineți minte gustul acela ușor sărat? Mama alergă la farmacie să cumpere o cutie de vaxler. Una la șase ore! Pentru cine nu știe, vaxlerul e un benzodiazepin. Este folosit pentru tratamentul anxietatii identitar-istorice, tulburărilor anxios-depresive și a tulburărilor de panică palestiniană, pentru profilaxie și tratament în delirium tremens de negare a holocaustului și în sindromul de abstinență la alcoolicii legionari sau comuniști aflați pe axa răului suprem. E bun la toate, ce mai! Și, în curînd, varianta SLIM, va reduce și dimensiunile locative. Sigur, nu a aleșilor! Varianta de solidaritate…

Tăcerea asta asurzitoare seamănă cu liniștea dinaintea furtunii. O furtună de proporții biblice, așteptată, parcă cu nerăbdare de Occidentul democrațiilor bazate pe reguli și cel mai moral din lume! Sigur, nici Rusia nu este departe, cu al său mesianism panslavist sintetizat în Doctrina Karaganov: „Sîntem poporul care eliberează de Rău…Suntem civilizația civilizaților, meniți să unim civilizațiile între ele, cele din Marea Eurasie și cele din lumea întreagă…În acest moment, avem nevoie urgentă de o identitate națională a Statului … pe plan politic, ceea ce construim acum nu este o DEMOCRAȚIE în sensul pe care-l dă modernitatea occidentală ci o meritocrație a conducătorilor: suntem un stat în care domnește democrația conducătorilor. Puterea trebuie să fie deținută de cei mai buni”. Ce tare!

Dincolo de ocean, Crazy Orange, cum este numit liderul de la Casa Albă, este și el pătruns de mesianismul biblic. Bombardarea Iranului va consolida statutul lui Trump ca „Alesul” lui Dumnezeu și Israelul ca națiune aleasă a sa printre mulți dintre susținătorii evanghelici albi ai președintelui, la fel de fanatici apocaliptici precum anturajul lui Bibi! Există aproape un fel de nerăbdare spirituală pentru un război în Orientul Mijlociu, mai ales printre evanghelicii albi care cred că un război va declanșa o serie de evenimente care vor duce la întoarcerea lui Isus și ascensiunea Israelului ca împlinire a profețiilor biblice.

Mulți evanghelici albi cred că biserica este obligată prin Biblie să ofere un sprijin neclintit Israelului. Ei consideră Israelul antic descris în Biblie ca fiind același cu statul Israel, creat în 1948. Trump a întărit această opinie în timpul primului său mandat, cînd a rupt decenii de politică americană cu mutarea ambasadei SUA în Israel de la Tel Aviv la Ierusalim și recunoașterea Ierusalimului drept capitală a Israelului.

Există o lungă istorie a liderilor evanghelici albi care îi îndemnă pe președinții și politicienii americani să trateze Israelul ca pe o națiune favorizată de divinitate. Mulți evanghelici albi cred că existența Israelului este o împlinire a profețiilor biblice care ar vesti întoarcerea lui Isus. Iar Trump a cîștigat sprijinul a aproximativ 8 din 10 alegători creștini evanghelici albi la alegerile prezidențiale din 2024.

Acțiunea lui Trump subliniază modul în care aceste credințe teologice nu sînt abstracte. Ele au consecințe directe, periculoase și fatale mai ales că evanghelicii albi văd conflictul Americii cu Iranul în primul rînd ca pe o bătălie spirituală generatoare de credințe conexe. O credință este că Trump este „alesul” lui Dumnezeu, salvat de la asasinarea de anul trecut pentru a face lucrarea lui Dumnezeu și a proteja Israelul! El este, pentru a împrumuta limbajul subculturii evanghelice, uns „pentru o vreme ca aceasta”.

Această credință se reflectă într-un mesaj text către Trump de la Mike Huckabee, proeminentul evanghelic și fost guvernator al statului Arkansas, care a fost numit de Trump ambasador al SUA în Israel. În textul distribuit de Trump, Huckabee a făcut aluzie la cele două tentative de asasinat cărora Trump le-a supraviețuit anul trecut, spunînd că Dumnezeu l-a cruțat „să fie cel mai important președinte dintr-un secol – poate vreodată”. El a adăugat: „Am încredere în instinctele tale”, pentru că „cred că auzi din ceruri” și că „Nu ai căutat acest moment. Acest moment te-a căutat pe TINE!”.

Mulți critici ai Iranului spun că este o teocrație care reduce lumea la o ciocnire între bine și rău și a cărui politică externă este condusă de mituri religioase apocaliptice, ignorînd cu bună știință viziunile din propria ogradă. Din nou, dubla măsură care a devenit regulă existențială pentru Occidentul bazat pe reguli și care a înfuriat, pînă la BRICS, țările foste colonizate de supremația albilor.

Competiția dintre Washington și Beijing merge înainte, cu sau fără un Messiah. Aruncînd o privire succintă pe harta geopolitică a lumii, observăm că redefinirea sferelor de influență este doar la început. Statele Unite sînt prezente în cele două Americi, între liniile mediane ale Atlanticului – inclusiv Groenlanda – și Pacificului, cu minimă extensie spre Australia, Filipine și din rațiuni particulare, spre Taiwan și Japonia. Sfera chineză cuprinde Asia de sud-est cu extensie spre Africa, dar și spre Europa, prin Asia Centrală și Caucaz (Drumul Mătăsii). India vrea să-și adjudece regiunea adiacentă Oceanului Indian, fiind încurajată să înfrunte China, deja instalată, în Africa de vest. Sfera Rusiei se extinde spre Asia centrală – unde este aspru concurată de China – Caucaz și Ukraina. Venirea lui Trump la Casa Albă și prietenia lui cu Benjamin Netanyahu readuc Orientul Mijlociu în pragul exploziei totale. Iranul este cheia OM și scena ciocnirii celor două blocuri: Occidentul și BRICS. China emite pretenții și în această regiune, ca de altfel și Turcia – alt actor secundar – care și-a îndreptat privirea spre Syria, Africa de nord și de vest. Sfera de influență a Uniunii Europene nu depășește granițele sale, care ar cuprinde și statele balcanice candidate.

Aceste crize globale în plină expansiune sînt rezultatul unor schimbări tectonice în actuala ordine mondială, care a fost fondată, în esență, pe dominația de cinci sute de ani a Occidentului, bazată în mare parte pe superioritatea sa militară. Pe această bază, au început să colonizeze restul lumii, suprimînd și chiar distrugînd unele civilizații, extrăgând mai întîi o rentă colonială, apoi una neocolonială. Dar această fundație a început să fie subminată de fosta comunismul sovietic, prezentat ca o nouă forță messianică menită să elibereze noroadele de asuprirea istorică. Și, uneori, chiar a reușit!

Timp de mai bine de 30 de ani, trei teorii au marcat evoluţia lumii. Teoria sfîrşitului istoriei, teoria conflictului civilizaţional şi teoria valurilor schimbărilor politice prin revoluții colorate. Războiul Rece a fost o înfruntare a două mari puteri cu o abordare diferită politică, economică şi geopolitică. Puterea thalassocratică americană a învins puterea telurocratică rusă, ambele cu o insaţiabilă foame de spaţiu. Thalassocraţia era o lume a Vestului, a liberalismului, a schimbului comercial, a capitalismului, o lume atlantică, o putere maritimă prin excelenţă. Telurocraţia era o lume a Estului, o lume închisă, plină de întinderi enorme de spaţiu, o lume terestră, spirituală. Aceste concepţii au modelat lumea şi continuă să o modeleze.

Noile puteri sînt în căutare de modele economice, politice, geopolitice. Sînt puteri ce îşi caută un rol în arhitectura globală de securitate. Thalassocratice sau telurocratice sînt puteri cu resurse uriaşe, dar cu o insuficientă capacitate de a raţiona poziţia lor. Sînt puteri intermediare, emergente. Statele BRICS însumează 40% din populaţia lumii şi 25% din puterea economică. Teritoriul statelor BRICS este de 38 de milioane de kilometri pătraţi. Impactul fiecărui stat membru este diferit pe scena globală. Brazilia, Rusia, India, China şi Africa de Sud au resurse, o economie şi o industrializare dezvoltate în mod diferit. Totuşi, cele mai importante state BRICS sînt China şi India.

Noul mediu de securitate este eterogen şi greu de descris. Viitorul securităţii globale este dependent de schimbările majore la nivel sistemic. Noile paradigme ale mediului internaţional de securitate vor fi influenţate de poziţia statelor emergente. Starea de anarhie a sistemului internaţional, similar celei din Templul de acum 2000 de ani, va fi paradigma după care se va conduce lumea. Neorealismul agresiv va fi principalul curent de gîndire în relaţiile internaţionale. Va exista un nou echilibru al terorii. Va fi o lume a războiului! Această lume va dezvolta şi o competiţiei permanentă pentru hrană, apă, energie şi alte resurse dar şi a conflictului pentru dominare. Pentru putere! De fapt, esența relațiilor internaționale este despre putere și echilibrul puterii.

După ce timp de 10 ani Despot Vodă ne-a sufocat ca națiune, în toamna anului trecut l-am eliberat pe Baraba! Întrebarea este: unde se află România, ca tînăr stat pe harta Europei? Unde am fost întotdeauna: în mijlocul unui joc de putere global! La începutul anului, la Davos, harta riscurilor arată că România e posibil să fie antrenată într-un conflict armat. Nu a fost, însă, trimis nimeni de la București să vorbească acolo despre primejdiile regiunii și ale țării. Pentru România, principalele cinci riscuri prezentate în Global Risks Report, publicația Forumului Economic de la Davos, sînt extrem de grave și o vulnerabilizează extrem în situațiile prezentate mai sus: 1) un conflict armat (între state, un război purtat indirect, o lovitură de stat etc); 2) declin economic (recesiune, stagnare); 3) inflație; 4) sănătate precară și scăderea bunăstării; 5) datorie publică prea mare. Starea de spirit a României actuale este dominată de trei paradigme: paradigma neoliberală, paradigma „socială” şi paradigma nemulţumirii neputincioase care așteaptă un conducător providențial. Pe care să-l crucifice iar și iar, ca apoi să poată plînge de propria suferință, într-o jale perpetuă de sfîrșit de lume.

Medicul lui Netanyahu numit consilier de premierul Bolojan

BMTF, 1 iul – Dr. Herman Berkovits, medicul personal al prim-ministrului israelian Benjamin Netanyahu, a fost numit consilier onorific de catre premierul Ilie Bolojan, scrie presa de la București.

Originar din Târgu Lăpuș și absolvent al Facultății de Medicină din Cluj, Dr. Berkovits este una dintre cele mai respectate figuri medicale din Israel. Medicul a plecat în Israel în 1975, după ce și-a făcut rezidențiatul în spitalele din Maramureș și Suceava. Berkovits a devenit un nume important în medicina internațională, fiind și consilier pe sănătate pentru lideri politici din Israel.

Numirea vine într-un moment în care România caută să-și recredibilizeze poziția externă, iar legăturile diplomatice, economice și strategice cu Israelul sînt în centrul unor discuții importante privind securitatea, sănătatea și inovația.

Nouă vînzare de arme către Israel

BMTF, 1 iul – Statele Unite au anunţat luni că au aprobat vînzarea către Israel de kituri de ghidare pentru bombe şi servicii conexe în valoare de 510 milioane de dolari, la cîteva zile după încheierea armistițiului dintre Israel şi Iran, notează AFP, preluată de Agerpres. Deși mediat de Statele Unite, armistițiul nu va fi respectat, potrivit premierului israelian, care pregătește noi lovituri asupra Iranului inclusiv cu ajutorul oferit de Azerbaidjan.

Vînzarea propusă va consolida capacitatea Israelului de a face faţă ameninţărilor actuale şi viitoare ameliorînd capacitatea sa de a-şi apăra graniţele, infrastructurile vitale şi centrele populate, a declarat Agenţia americană de cooperare pentru apărare şi securitate (DSCA) într-un comunicat. Statele Unite sînt ataşate securităţii Israelului şi este vital pentru interesele naţionale americane să ajute Israelul să dezvolte şi să menţină o capacitate de autoapărare puternică şi pregătită de a fi folosită, a adăugat agenţia.

Departamentul de Stat a aprobat această vînzare şi a transmis-o Congresului, conform legislaţiei americane, inclusiv de bombe JDAM anti-buncăr.

Israelul a lansat un atac aerian masiv împotriva Iranului pe 13 iunie, afirmînd că doreşte să împiedice această ţară să se doteze cu bomba atomică. Sute de ţinte militare şi nucleare, precum şi zone populate, au fost vizate de aceste atacuri care au ucis mai ales înalţi responsabili militari iranieni şi oameni de ştiinţă din domeniul nuclear.

Iranul a ripostat cu atacuri cu rachete şi drone asupra Israelului care au făcut 28 de morţi, potrivit autorităţilor israeliene.

Un armistiţiu iniţiat de Donald Trump a intrat în vigoare pe 24 iunie, la două zile după decizia preşedintelui american de a ataca siturile nucleare ale Iranului.

Statele Unite, principalul aliat al Israelului, furnizează ţării arme în valoare de miliarde de dolari în fiecare an.

OPINIE PE DOS

Nu că ar interesa pe cineva, poate doar pe cei care lipesc cu sîrg etichete și visează la un spațiu septic, fără opinii contrare înghesuite rapid în pușcării – nu e o figură de stil, e o recomandare găzduită de un ziar pretins Quality – dar eu scriu, să rămînă. Dacă mă poziționez eu greșit în raport cu principiile în care am fost educat și în care cred, îmi cer scuze anticipat. Nu e din rea credință, nu sînt în solda nici unei entități capabilă să-mi deverseze fluxuri constante de ruble, dolari sau criptomonede. Nu cred în ideologii, în soluții miraculoase, în lideri sau formațiuni care se sacrifică pentru binele comun și bunăstarea societății. Nu cred în apariția peste noapte a lui Mesia izbăvitorul și nici în șansa de a reuși prin forțe proprii nu cred. Nu mă droghez, nu sînt pe medicamente, nu consum alcool. Asta înseamnă că, dacă discursul – dezlînat și incoerent cîteodată – nu este corect politic, iar observatorii vigilenți ai Lumii Bune și Noi se revoltă, sînt bolnav și nu îmi dau seama de asta. Sigur, procurorii pot cere o expertiză psihiatrică pentru ca tribunalul poporului imaculat să hotărască internarea forțată și tratament de specialitate. Sau, evident, pot fi ignorat, iar algoritmii vor face restul. Vor îngropa în uitare și irelevanță acest text (și altele!).

Sigur, analismul este rudă de gradul întîi cu părerologia. Ambele sînt despre vorbe ( emoții!). El, analismul, este ghidat de interesele fiecărui curent căruia i se supune, care te adoptă și te face mare, cunoscut și solvabil, frecventabil din punct de vedere internațional. Lumea bună are păreri bune. Lumea nebună, narațiuni toxice. Din cînd în cînd, lumea se schimbă. Nu și nelumea! Dar, jurnalismul este despre FAPTE nu despre vorbe. Despre ADEVĂR – spun că mai multe adevăruri tactice formează un adevăr strategic – care este supărător și de neacceptat. În ultimul timp, constat că jurnalismul și analismul sînt în confruntare deschisă. Faptele sînt îngropate de vorbe, adevărul este ascuns, distorsionat și înlocuit. Noile tehnologii favorizează acest efort.

Am să scriu cîteva rînduri despre cazurile României și Republicii Moldova care sînt emblematice, din punctul meu de vedere și despre care, cîndva, se va învăța la școală.

În 20 ianuarie 2014, revista intelectualilor, docenților, universitarilor imaculați, 22, publica un PROTEST al JURNALIŞTILOR împotriva practicilor DEGRADANTE din presă, semnat de 583 de jurnaliști și creatori de conținut și de 7 organizații de presă și civice. Dincolo de convingerile politice şi ideologice diferite, considerăm că standardele jurnalistice, informarea corectă şi binele public trebuie apărate şi în jurul acestor valori trebuie să ne solidarizăm. De aceea, ne simţim obligaţi să luăm poziţie faţă de grava deteriorare a bunelor practici jurnalistice şi să protestăm public faţă de încălcarea acestora. Constatăm profund revoltaţi că încălcarea flagrantă a Codului Deontologic, insulta, calomnia, minciuna, manipularea şi, în general, sfidarea normelor etice au devenit o practică obişnuită. Afectarea gravă a demnităţii şi a imaginii publice, terfelirea reputaţiei profesionale în cazul unor importante personalităţi ale vieţii culturale, inclusiv al unor jurnalişti, au depăşit orice limite. Injuriile, montajele denigratoare, intruziunea în viaţa privată, violenţa de limbaj, trivialitatea şi falsificarea cu premeditare a adevărului sunt practici incalificabile. Considerăm că ele decredibilizează întreaga breaslă şi trebuie să înceteze. A fost, cred, ultimul semnal de sănătate al jurnalismului românesc. Astăzi, polarizarea, frica și auto-cenzura reprezintă caraactyeristicile definitorii ale breslei din care, încă, fac parte.

Sigur, presa nu poate fi mai bună decît politicul și decît societatea. Iar societatea vrea povești de succes, simple, cu acțiune, cu băieți buni și băieți răi. Iată de ce, profesioniștii din spatele realității au promovat scenariul în care am fost distribuiți în ultimii ani, cînd votul a devinit o extensie a propagandei de stat și a fricii inoculate de mass-media. Acest lucru a creeat o narațiune convenabilă reluată în buclă: orice rezultat care contrazice interesele oficiale poate fi pus pe seama Kremlinului – un dispozitiv retoric folosit atît pentru a delegitima candidații opoziției, cît și pentru a justifica măsuri excepționale. Acesta fiind prefabricatul, el a fost rostogolit în întreaga mass-media, pe platforme etc astfel încît atunci cînd candidații anti-establishment utilizează aceste platforme, apare un val de acuzații – de la fraudă la finanțare ilicită și manipulare algoritmică care, se pierd odată ce jocul este rezolvat. Faptele sînt îngropate în vorbe, iar vorba (verba)… volant! Ceea ce rămîne este o democrație tutelară, în care cetățenii votează, dar nu decid. Instituțiile există, dar servesc unei alte agende. Candidații au voie să existe doar atîta timp cît nu contestă consensul transnațional, cam ca în Iran. Procesul electoral este păstrat ca formă — dar golit de substanță. Cazul României avertizează că viitorul democrației în Europa depinde din ce în ce mai puțin de alegători și din ce în ce mai mult de algoritmi, comisari de la Bruxelles și serviciile de informații. Alegătorii din diaspora par să fie elementul cheie, necontorizat de opinia publică și supus intereselor geopolitice. Moldova a pus președinte la București. Cam ca în 1859! Respingerea de către Moldova a lui Simion, în beneficiul lui Dan, subliniază tensiunea dintre naționalismul românesc și suveranitatea moldovenească – instrumentalizată de elitele transnaționale pentru a discredita proiectele de reunificare.

De altfel, din perioada Epocii Băsescu, Republica Moldova joacă un rol important pentru politica românească și nu unul benefic, mai degrabă de supraveghere și control. Astăzi, pe ambele maluri ale Prutului cresc și înfloresc aceleași narative ce par ale unui singur autor.

Puterea din Republica Moldova reclamă că este ținta unei campanii de destabilizare orchestrată din Rusia. Pentru a face acuzația mai bizară, se presupune că în acest scop Rusia folosește, pe lîngă eternul Șor, Găgăuzia și Transnistria și cetățeni din Serbia, Bosnia – Herțegovina, Muntenegru și Belarus. Regimul Zelensky de la Kiev susține că serviciile sale de informații au descoperit detaliile „complotului rusesc” și că a transmis informații relevante colegilor din Republica Moldova. O verificare rapidă a informațiilor conexe disponibile pe internet despre presupusele tentative de destabilizare a Republicii Moldova relevă o listă lungă de articole publicate în ultimii doi ani, toate îndreptate în aceeași direcție și care a indus o paranoia de „destabilizare” reclamată, în special de președinta acestei țări artificiale care este o combinație incongruentă de componente etnice rusești și române, unite într-o uniune politică dictată nu de alegere, ci de circumstanțe geopolitice.

Dintre numeroasele comploturi de destabilizare și scenarii subversive despre care se presupune că au fost încercate sau jucate efectiv în Moldova, nici unul nu a depășit faza afirmațiilor simple și nici unul nu a ajuns vreodată, în instanță, să fie prezentate dovezi plauzibile pentru pentru acuzațiile publice. Invocarea de-a lungul anilor a unei varietăți de amenințări la adresa securității Moldovei prezintă caracteristicile revelatoare ale unui Psyop. Regimul din Moldova condus Maia Sandu, este într-adevăr instabil, dar asta se datorează incapacității Guvernului PAS de a rezolva problemele sociale și etnice ale țării, nu din cauza ingerinței Rusiei.

Poziția geografică a Moldovei o face importantă pentru NATO și UE în înaintarea lor către Est (ca bază logistică pentru susținerea și aprovizionarea regimului din Ukraina) și o Transnistrie care controlează și dinamitează România. Cu toate acestea, populația moldovenească este sceptică față de orientarea pro-occidentală a elitei politice cumpărate și corupte, un fenomen evidențiat și în România vecină, iar amenințarea străină inventată menține populația și presa permanent distrase de la agenda reală derulată în spate.

Am spus-o eu, pentru că nu am auzit/văzut/citit într-o astfel de cheie narațiunile care ne bîntuie în ultimul timp. Cum nu am auzit/văzut/citit, nici măcar în elitistul 22, ca breasla mea să ia atitudine în fața valului consecvent de ucidere a jurnaliștilor în Fîșia Gaza, care acoperă genocidul și crimele de război îndreptate împotriva unei populații trăitoare în cea mai mare închisoare în aer liber din lume!

Dar, Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România demarează seria de colocvii intitulate „Jurnalismul față în față cu dezinformarea”. „Asistăm la valuri de atacuri informaționale în toate segmentele societății. Ca jurnaliști, avem obligația de a găsi metode de contracarare a acestui fenomen”, a menționat Adrian Fulea, în ultima ședință a Comitetului Director al celei mai importante uniuni profesionale. Aceste serii de manifestări vor pune laolaltă deopotrivă organismele media publice și private, specialiști și instituții cu atribuții în domeniul combaterii știrilor false: „Jurnaliștii trebuie să se specializeze în verificarea faptelor”. Ca urmare, UZPR va organiza, pe 10 iunie, la Sala Radio, un prim eveniment-dezbatere, la care și-au anunțat participarea specialiști de la Ministerul Apărării Naționale, Ministerul Afacerilor Interne, Direcției Naționale de Securitate Cibernetică.

Ce aș spune eu la o astfel de întîlnire despre combaterea fake-news? Nimic despre promovarea fricii și a narațiunilor PsyOps.

Stimați colegi,

Să-mi fie iertat punctul de vedere, dar el aparține unui jurnalist din provincie care nu are acces direct la mesele puterilor legislative și executive din Capitală. De aceea, privirea este din… celaltă parte, dacă știți la ce se referă DILEMA CÎINELUI, de la firul ierbii, ca să mă exprim mai plastic.

În această bătălie a jurnalistului cu fake-news-ul, prezentată în ultimii ani ca un fel de luptă a Sf. Gheorghe cu Balaurul, de la noi, două ar fi problemele majore identificate.

În urmă cu 37 de ani, cînd am intrat eu în această lume extraordinară a jurnalismului, am descoperit o butadă care, de atunci, m-a călăuzit în fiecare zi: JURNALIȘTII SÎNT LOIALI NU STATELOR, CI CETĂȚENILOR LOR! Am tradus aceasta ca pe menirea de bază a profesiei mele, aceea de a fi în serviciul publicului cititor, privitor sau ascultător. Am fost cureaua de transmisie între cetățean și Puterea căreia nu-i puteau fi adresate direct întrebări. Și puneam întrebări. De fapt, meseria noastră este în primul rînd de a pune întrebări pînă primești un răspuns mulțumitor. Și un răspuns mulțumitor îl primești atunci cînd verifici aceste răspunsuri pentru a putea raporta publicului DE CE se întîmplă un anumit lucru.

Aici este prima problemă: de la pandemie încoace, jurnaliștii nu mai pun întrebări! Din diverse motive… dar unul dintre ele îl reprezintă frica de a nu fi etichetați. Așa că, se mulțumesc cu răspunsuri și declarații din conferințele de presă, transformate în subiect de știre, deși, acestea reprezentau, pînă nu cu mult timp în urmă, doar instrumente de lucru și nu suviecte în sine. Accentul s-a mutat pe declarații și opinii în detrimentul faptelor. Declarațiile și opiniile sînt emoționale și, știm foarte bine, emoțiile întunecă rațiunea.

Sigur, chiar un fost locatar la Cotroceni, ne îndemna să ne informăm din surse oficiale. Un alt adevăr după care jurnalismul se ghidează cel puțin de la Războiul din Vietnam încoace este că TOATE GUVERNELE MINT! Și atunci, sursele oficiale sînt, sau nu de încredere? În „Învățăturile lui Mahomed”, un fel de Catehism al Islamului, se spune: „Crede în Allah, dar leagă-ți cămila”. Eu traduc prin obligația de a verifica obligatoriu aceste informații oficiale!

Sigur că aceste informații, comunicate oficiale și buletine de presă sînt, de multe ori redactate jurnalistic, sînt însoțite de imagini, de back-ground, gata de a fi puse în pagină de redacțiile care suferă de lipsă de finanțare și, deci au deficit de personal. Astăzi mai mulți jurnaliști lucrează în PR și comunicare instituțională decît în redacții. Și aceasta este a doua problemă majoră cu care ne confruntăm în lupta noastră împotriva fake-news și a manipulărilor.

Ca un rezumat, lupta jurnalistului cu falsul, dezinformarea și manipularea este o luptă pentru recîștigarea credibilității în ochii publicului, în slujba căruia trudim.

Am putea începe prin renunțarea la partizanat în timpul dezbaterilor. Sigur, toți analiștii invitați sînt tributari și datori, nu unor școli de gîndire, ci unor curente și exponenților de seamă ale acestora care în diferite conferințe internaționale și alte astfel de întîlniri le oferă posibilitatea gînditorilor noștri autohtoni să-și expună părerile în marja curentului adoptat. Jurnaliștii și moderatorii, aflați în serviciul publicului, nu ar trebui să urmeze aceeași rețetă.

Apoi, ar mai fi falia (prăpastia) între educația universitară și lumea reală. De la capătul țării pare că tot mai mult se învață DESPRE profesie și nu profesia. Se pune accentul pe relația cu AI și nu cu publicul. Se învață cum să scrii PENTRU AI (pentru a fi indexat, monitorizat, citat etc) – dialogul cu mașina, curs apărut odată cu telegraful, este altceva, și nu cum să scrii pentru publicul tău.

Toate acestea, alungă cititorii de la jurnalismul profesionist direct în brațele creatorilor de fake-news, oameni care știu exact cum gîndește un anumit președinte și ce are în cap un altul, ce s-a discutat într-o discuție confidențială și cît de cald a fost un dialog telefonic privat. Sau în brațele relațiilor publice și influencerilor.

Jurnalismul nu trebuie să se reinventeze pentru a birui în bătălia cu balaurul dezinformării, ci trebuie să se întoarcă la bun simț, la obișnuința de a pune întrebări și la căutarea adevărului. Care, sigur, este relativ/personal/segvențial dar tot mai bun decît o minciună. Fake-news-ul există în presă de pe vremea lui Pullizer. Nu l-a inventat nici Putin, nici Macron, cu atît mai puțin Maia Sandu!