Frontline News

UNIREA A ÎNCEPUT. O SINGURĂ DOCTRINĂ POLITICĂ PE AMBELE MALURI ALE PRUTULUI: FRICA!

Nu că ar interesa pe cineva, poate pe universitari, poate pe primarii ieșiți în ultimele 24 de ore să salveze, prin devoalări de suveici bine orchestrate în timp, onoarea nereperată (sic!) a unui reprezentant al sistemului, construit cu migală și trudă în ani!, sau, poate doar pe cei care lipesc cu sîrg etichete și visează la un spațiu septic, fără opinii contrare înghesuite rapid în pușcării – nu e o figură de stil, e o recomandare găzduită de un ziar pretins Quality – dar eu scriu, să rămînă. Dacă mă poziționez eu greșit în raport cu principiile în care am fost educat și în care cred, îmi cer scuze anticipat, a doua oară! Nu e din rea credință, nu sînt în solda nici unei entități capabilă să-mi deverseze fluxuri constante de ruble, dolari sau criptomonede. Nu cred în ideologii, în soluții miraculoase, în lideri – nu mai mulți de o companie, care se rotesc mereu și mereu precum vulturii deasupra hoiturilor – sau formațiuni care se sacrifică pentru binele comun și bunăstarea societății. Nu cred în apariția peste noapte a lui Mesia izbăvitorul și nici în șansa de a reuși prin forțe proprii nu cred. Nu mă droghez, nu sînt pe medicamente, nu consum alcool. Asta înseamnă că, dacă discursul – dezlînat și incoerent cîteodată – nu este corect politic, iar observatorii vigilenți ai Lumii Bune și Noi se revoltă, sînt bolnav și nu îmi dau seama de asta. Sigur, procurorii pot cere o expertiză psihiatrică pentru ca tribunalul poporului imaculat să hotărască internarea forțată și tratament de specialitate. Sau, evident, pot fi ignorat, iar algoritmii vor face restul. Vor îngropa în uitare și irelevanță acest text (și altele!), oricum, de mîine, 1 august, prin intrarea în vigoare a noii legi care stă pavăză împotriva opiniilor și faptelor ce nu sînt corecte politic.

Sigur, analismul este rudă de gradul întîi cu părerologia. Ambele sînt despre vorbe (emoții!). El, analismul, este ghidat de interesele fiecărui curent căruia i se supune, care te adoptă și te face mare, cunoscut și solvabil, frecventabil din punct de vedere internațional. Lumea bună are păreri bune. Lumea nebună, narațiuni toxice. Din cînd în cînd, lumea se schimbă. Nu și nelumea! Dar, jurnalismul este despre FAPTE nu despre vorbe. Despre ADEVĂR – spun că mai multe adevăruri tactice formează un adevăr strategic – care este supărător și de neacceptat. În ultimul timp, constat că jurnalismul și analismul sînt în confruntare deschisă. Faptele sînt îngropate de vorbe, adevărul este ascuns, distorsionat și înlocuit. Noile tehnologii favorizează acest efort.

Am să scriu cîteva rînduri despre cazurile României și Republicii Moldova care sînt emblematice, din punctul meu de vedere și despre care, cîndva, se va învăța la școală, care au devenit un model de urmat pentru întreg spațiul vonderleyan unde guvernarea prin frică, acoperită de mantia democrației cu 12 stele (triburi) galbene numită democrație europeană, a înlocuit buna guvernare morală. Dar, cum spunea chiar Machiavelli, în Principele: obiectul de cercetat devine ceea ce este și nu ceea ce ar trebui să fie, dar pentru asta, în Discursuri, ne sfătuiește: oricine dorește să înțeleagă ce va urma trebuie să înțeleagă ce a fost.  

Făcînd abstracție de faptul că de cînd a fost instalată la putere pe Bîc, Maia Sandu este cumva un Petrică și lupul care e hăituită 24/7 de haitele de moscoviți, președinta a declarat ieri, după o ședință a Consiliului Suprem de Securitate, că Rusia vrea „să controleze” Republica Moldova, iar în acest scop pregătește o serie de imixtiuni în alegerile parlamentare din septembrie. Sandu a declarat că Moscova ar folosi mai multe „vehicule politice” pentru a-și mări șansele de a obține o majoritate în Parlamentul de la Chișinău, după alegerile din 28 septembrie, adică tot atîtea cîte sînt înscrise în cursa electorală în afara partidului de casă.

Ea a spus că „vehiculele” sînt grupate în „așa-zisul curent suveranist”, cu euroscepticismul și care ar promova o așa-zisă „alternativă de dezvoltare a Moldovei”. Un alt astfel de „vehicul” ar fi și „curentul populist-agresiv” al grupării criminale Șor, care folosește rețele de cumpărare a voturilor, racolează persoane violente pentru proteste antiguvernamentale plătite și implică grupări de crimă organizată în acțiuni de vandalizare a sediilor instituțiilor de stat.

Potrivit președintei, unul dintre scopuri este și reducerea prezenței la vot în afara țării, prin provocări și corupție electorală. Dar, nu-i așa, autoritățile de la Chișinău ar urma să deschidă pentru alegerile parlamentare din toamnă un număr record de aproape 300 de secții de votare în diaspora.

Facem din nou abstracție de faptul că malformația statală numită Republica Moldova este sub pulpana Kremlinului de vreo 200 de ani, cum ignorăm cu entuziasm suveranismul de casă al președintei care e mai bun decît suveranismul de colhoz al lui Dodon. Săriți, hoții, este principalul vector de guvernare în Republica Moldova. Și, pare că singurul! El ascunde toate inepțiile, incapacitățile și abuzurile unor compradori de buzunar, de fapt o clică ce-și dorește mufarea totală la resursele donate de grupurile transfrontaliere agreate. Veți spune: da, îi mai bine cu rușii? Habar nu am! Întrebați cetățenii simpli din Moldova și nu doar pe cei din Chișinău!

Prefabricatul ăsta al dușmanului de clasă este rostogolit în întreaga mass-media, pe platforme etc astfel încît atunci cînd candidații anti-establishment utilizează aceste platforme, apare un val de acuzații – de la fraudă la finanțare ilicită și manipulare algoritmică care, se pierd odată ce jocul este rezolvat. Faptele sînt îngropate în vorbe, iar vorba (verba)… volant!  Ceea ce rămîne este o democrație tutelară, în care cetățenii votează, dar nu decid. Instituțiile există, dar servesc unei alte agende. Candidații au voie să existe doar atîta timp cît nu contestă consensul transnațional, cam ca în Iran. Procesul electoral este păstrat ca formă — dar golit de substanță. În acest context, mi se pare relevantă o altă declarație. Cea a Șefei Comisiei Electorale Centrale a Moldovei, Angela Karaman: „Cînd o țară ca Franța intervine în alegerile noastre, nu considerăm că este o interferență străină. Chiar și atunci cînd partidele politice primesc finanțare directă, nu o vedem ca pe o corupție electorală.” Ați înțele, da? Interferența este binevenită dacă vine din partea Bruxelles-ului! Declarația amazoanei de la CEC vine după ce Maia Sandu a acuzat Rusia că plănuiește să se amestece în alegerile parlamentare programate pentru sfîrșitul lunii septembrie.

De altfel, din perioada Epocii Băsescu, Republica Moldova joacă un rol important pentru politica românească și nu unul benefic, mai degrabă de supraveghere și control. Astăzi, pe ambele maluri ale Prutului cresc și înfloresc aceleași narative ce par ale unui singur autor.

Puterea din Republica Moldova – o malformație artificială care este o combinație incongruentă de componente etnice rusești și românești, unite într-o uniune politică dictată nu de alegere, ci de circumstanțe geopolitice – reclamă că este ținta unei campanii de destabilizare orchestrată din Rusia. Dintre numeroasele comploturi de destabilizare și scenarii subversive despre care se presupune că au fost încercate sau jucate efectiv în Moldova, nici unul nu a depășit faza afirmațiilor simple și nici unul nu a ajuns vreodată, în instanță, să fie prezentate dovezi plauzibile pentru pentru acuzațiile publice. Invocarea de-a lungul anilor a unei varietăți de amenințări la adresa securității Moldovei prezintă caracteristicile revelatoare ale unui Psyop. Regimul din Moldova condus Maia Sandu, este într-adevăr instabil, dar asta se datorează incapacității Guvernului PAS de a rezolva problemele sociale și etnice ale țării, nu din cauza ingerinței Rusiei.

Poziția geografică a Moldovei o face importantă pentru NATO și UE în înaintarea lor către Est (ca bază logistică pentru susținerea și aprovizionarea regimului din Ukraina) și o Transnistrie care controlează și dinamitează România. Cu toate acestea, populația moldovenească este sceptică față de orientarea pro-occidentală a elitei politice cumpărate și corupte, un fenomen evidențiat și în România vecină,  iar amenințarea străină inventată menține populația și presa permanent distrase de la agenda reală derulată în spate.  

Cum ar fi lani, de exemplu, pe Dîmbovița, unde aproximativ 30/100 de figuri se rotesc de 20 de ani în fruntea țării pentru îndeplinirea unor obiective care nu sînt nicidecum în favoarea cetățenilor. Ultima sperietoiare, cea cu creșterea costului vieții, concedieri și biruri este menită nu să reformeze statul în favoarea cetățeanului, ci să refacă stocurile în buzunarele profitorilor de ambele maluri ale Prutului, pînă la Nipru!

Pînă şi democraţia de vitrină, menţinută pentru a crea impresia solidităţii partidelor așa zis liberale, devine o nălucă. Justificări pentru această stare de lucru le dă tot florentinul Machiavelli, în al său Principe, personificat în ultimii 10 ani, la Cotroceni, de un Klaus W. I. mai nociv decît o otravă administrată zilnic, înlocuit la butoane de un grup: guvernarea autoritaristă și supunerea pînă la sclavie a semenilor! Dreptatea, libertatea și egalitatea sînt valori derizorii și iluzorii. Supușii, creduli și pasivi sînt masă de manevră. Lor trebuie să le fi cîștigat sprijinul contra nobililor trădători… adică, exact antagonizarea de care avem parte între clase sociale, între justitie și simpli cetățeni, gălăgie care ascunde, de fapt, adevăratul interes: schimbarea puterii, transferul banilor de la unii la alții, crearea de feude personale menite să genereze profit în anii ce vin, precum reorganizarea unei instituții emblematice pentru salvarea de vieți și bunuri pe teritoriul național și nu numai!

Supușii, care nu sînt creduli și pasivi, ci ticăloși promovează frica în societate. Iată un exemplu din Marea Britanie unde cercetătorii britanici au recunoscut că au încurajat utilizarea fricii pentru a controla comportamentului oamenilor în timpul pandemiei, după cum scrie The Telegraph, citat de SmartRadio. Acum, acești cercetători, membrii grupului științific (SPI-B), și-au exprimat regretul cu privire la tacticile folosite și spun că activitatea lor a fost „lipsită de etică” și „totalitară”.

Potrivit sursei citate, SPI-B a avertizat în martie 2020 că miniștrii trebuie să crească „nivelul de amenințare personală perceput”, deoarece „foarte mulți oameni încă nu se simt suficient de amenințați”. Vă amintiți de aceeași perioadă din România? Cu ministrul Vela și șeful DSU, Arafat pe post de gardieni ai marelui lagăr? Nu am auzit scuze sau justificări din partea lor pentru comportamentul de atunci.

„În mod clar, utilizarea fricii ca mijloc de control nu este etică. Folosirea fricii duce spre totalitarism. Nu este o poziție etică pentru nici un guvern modern. Sînt o persoană optimistă, dar toate acestea mi-au oferit o viziune mai pesimistă asupra oamenilor”, a declarat Gavin Morgan, psiholog care a făcut parte din echipa britanică. „Oamenii folosesc pandemia pentru a prelua puterea și a conduce prin lucruri care altfel nu s-ar întîmpla… Trebuie să fim foarte atenți la autoritarismul care se strecoară. Folosirea fricii a fost cu siguranță discutabilă. A fost ca un experiment ciudat. În cele din urmă am dat înapoi, deoarece oamenii s-au speriat prea mult, spun acum reprezentanții SPI-B”.

Pe lîngă avertismentele vădite legate de pericolul pe care îl reprezintă virusul, Guvernul a fost acuzat că a hrănit publicul doar cu vești proaste. Căci frica, sentimentul pe care îl manipulează păpuşarii, este instrumentul prin care se iniţiază controlul societăţii şi limitarea libertăţilor. Este exact ceea ce face Maia Sandu! Exact ce fac stăpînii României de azi și cozile lor de topor pregătite din timp.

Descrise cel mai des în contexte militare și academice, operațiunile psihologice (cunoscute pe scurt ca PSYOPS sau mai exact, sub forma Operatiuni de Suport Informational Militar (MISO) sînt initiative planificate menite sa influenteze emoțiile, motivele și comportamentele publicului țintă pentru a atinge obiective strategice. Acestea înglobează strategii psihologice și de comunicare și sînt utilizate cu scopul de a modela opinia și comportamentul publicului. În cazul nostru, acceptarea unei singure doctrine la guvernare: FRICA!

Instrumentalizarea domniei fricii, de la politicieni fără inhibiţii şi gata să intre în jocul populismului de orice orientare pînă la servicii secrete dornice să-şi întărească poziţia în interiorul statelor și o întreaga falangă ce intră în acţiune şi încearcă să profite de frică, a devenit doctrină politică singulară în guvernarea bicefală de la București și Chișinău.  

Frica a devenit un instrument puternic de manipulare, utilizat de state care urmăresc să exploateze diviziunile sociale. Frica, ca fenomen psihologic si social, este cultivată și amplificată prin operațiuni psihologice (PSYOPS). PSYOPS-ul – planificarea, analiza publicului țintă, diseminarea mesajelor și evaluarea impactului – este utilizat pentru a influența opinia publică, promovînd un „dușman” comun care nu este intern – este vorba de un grup etnic, o ideologie, o țară sau o boală – .

Opoziția descrisă ca un pericol pentru securitatea națională a devenit, de ieri, principalul cal de bătaie la Chișinău. Un risc exacerbat de o mass-media obediente care dețin un rol central în propagarea fricii. Titlurile alarmiste, imaginile șocante și repetarea constantă a mesajelor de pericol creează un climat de incertitudine și anxietate.

Nu contestă nimeni, eu cu atît mai puțin, interesul exercitat de Rusia imperială în acest spațiu geopolitic. Cum nu pot fi contestate interesele imperiale americane sau interesele coloniale europene. Ce-mi doresc eu este mai multă rațiune din partea noastră, a pulimii, atunci cînd înghițim pe nemestecate diferite kkt-uri servite drept adevăruri supreme și bucătărie de lux. Pentru că, în final, noi, cei care am fost mereu sub imperii, cei care nu am avut niciodată un cuvînt de spus – deși revolta nedreptăților clocotea în piepturile noastre – vom fi cei care vom suferi. Nu cei 30/100 de indivizi și camarilele lor care au pus mîna pe România și Moldova. Două inimi gemene, Chișinău și București. Un singur păpușar, o singură doctrină politică: FRICA!  

UZPR a lansat dezbaterea naţională ‘Media Freedom Act – provocări şi perspective pentru libertatea presei în România’

AVERTISMENT! ACEST SITE ESTE CONSIDERAT NESIGUR DE ENTITĂȚI CARE VEGHEAZĂ LA PURITATEA CONȘTIINȚEI

2025 este anul în care intră în vigoare prevederile European Media Freedom Act (EFMA), set de reglementări fără precedent prin care Uniunea Europeană susţine libertatea presei, pluralismul mass-media şi responsabilitatea editorială.

Uniunea Ziariştilor Profesionişti din România, cea mai mare organizaţie de breaslă din ţară, a organizat conferinţa ‘Media Freedom Act – provocări şi perspective pentru libertatea presei din România’, în Sala ‘Mihai Viteazul’ din Parlamentul României.

Regulamentul EFMA va deveni direct aplicabil în România fără a necesita transpunere legislativă, dar presupunând adaptarea urgentă a legislaţiei naţionale, în special în ceea ce priveşte definirea clară a furnizorului de servicii mass-media, dincolo de televiziune şi radio, reglementarea echilibrată a actorilor digitali, fără a afecta libertatea de exprimare, precum şi stabilirea unor criterii transparente pentru licenţiere, avizare şi sancţionare.

Obiectivul principal al reglementărilor europene se referă la crearea unui cadru legislativ echitabil pentru furnizorii de servicii media (media tradiţională) care să asigurare în societatea românească dezvoltarea gândirii critice, un ingredient recunoscut de toţi experţii ca fiind arma principală pentru combaterea dezinformării şi nu un posibil instrument de limitare masivă a libertăţii de exprimare.

Evenimentul organizat de UZPR a fost onorat de prezenţa unor reprezentanţi ai autorităţilor statului, de experţi din domeniu, de jurnalişti şi lideri de opinie, care au abordat implementarea Media Freedom Act în România din numeroase perspective.

Regulamentul EMFA include prevederi care vizează şi serviciile media digitale. În acest context, reglementările legale existente pentru audiovizual nu pot fi extinse automat şi asupra serviciilor digitale, întrucât acest lucru le-ar împovăra excesiv activitatea, riscând chiar să le ducă în faliment. Totodată, nu este acceptabil să existe un dublu standard. Prin urmare, este necesară o lege unică, care să conţină principii comune pentru ambele domenii – audiovizual şi digital – cu diferenţieri doar în ceea ce priveşte simplificarea anumitor reguli aplicabile sectorului digital. Cu alte cuvinte, un furnizor de servicii media nu poate avea drepturi şi obligaţii diferite în funcţie de tipul de serviciu pe care îl oferă.

Preşedintele UZPR, Sorin Stanciu, a deschis conferinţa subliniind importanţa faptului că implementarea EFMA a devenit un punct central al preocupărilor mass-media. În continuare, moderatoarele evenimentului, jurnalistele Ruxandra Săraru şi Andreea Creţulescu, membre ale Consiliului Director al UZPR, s-au referit la rolul puternic, de ‘moment zero’, al implementării EFMA, din perspectiva libertăţii editoriale şi gândirii critice în societatea românească.

Adoptarea şi implementarea EMFA reprezintă un pas esenţial pentru consolidarea democraţiei, transparenţei şi independenţei jurnalistice în România. În acest context, Mircea Abrudean, preşedintele Senatului României, a transmis că factorul politic are un rol important în cadrul dezbaterii: ‘Avem responsabilitatea de a garanta libertatea presei’.

EMFA propune măsuri clare împotriva interferenţei guvernamentale sau economice în activitatea editorială, prevede obligaţii privind transparenţa proprietăţii media şi a finanţării publice pentru instituţiile de presă, introduce norme pentru protejarea jurnaliştilor împotriva supravegherii abuzive şi a intimidării, dar şi pentru protecţia surselor. De asemenea, în condiţiile în care România trebuie să-şi adapteze legislaţia pentru a respecta reglementarea europeană şi a proteja, în acelaşi timp, libertatea editorială şi pluralismul real în spaţiul media – clasic şi digital, este nevoie să se decidă cine intră sub incidenţa reglementării (în prezent, legislaţia românească vizează în proporţie covârşitoare doar televiziuni şi radio), evitarea suprareglementării, este nevoie de criterii clare de licenţiere /avizare şi sancţionare, în logica depolitizării şi votului arbitrar. În cazul sancţionării furnizorului, aceasta să se facă cu respectarea DREPTULUI DE CONTESTARE LA O INSTANŢĂ INDEPENDENTĂ (contencios administrativ) şi aplicarea sancţiunii DUPĂ ce această instanţă se pronunţă.

Mihai Ghigiu, preşedinte al Comisiei pentru Învăţământ al Camerei Deputaţilor, a subliniat faptul că Regulamentul are menirea de a asigura libertatea presei, iar în acest tablou, ‘educaţia are un rol esenţial dacă dorim ca această reglementare să treacă dincolo de hârtie’.

Bogdan Ciucă, preşedinte al Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi din Camera Deputaţilor consideră EFMA ‘ca pe o asumare publică a unor valori în spaţiul european’, iar Cristian Niculescu-Ţâgârlaş, preşedinte al Comisiei pentru cultură şi media din Senat, a afirmat că ‘aplicarea EFMA porneşte de la o necesitate – este o reglementare europeană, iar România trebuie s-o adopte’.

Reprezentantul Ministerului Culturii a dat asigurări că instituţia ‘susţine implementarea deplină a regulamentului şi va sprijini independenţa editorială, protecţia surselor, pluralismul şi combaterea ingerinţelor în mass-media’, iar Ştefăniţă Avramescu, preşedinte al Comisiei de Cultură din Camera Deputaţilor, a subliniat faptul că ‘jurnaliştii trebuie să aibă toată libertatea să se exprime, întrucât nimeni un ştie mai bine decât jurnaliştii ce înseamnă libertatea presei’.

Mai departe, pe parcursul dezbaterilor, reprezentantul Consiliului Naţional al Audiovizualului s-a referit la ‘asigurarea prin prerogativele legii a libertăţii şi pluralismului mass-mediei’, iar reprezentantul Autorităţii Naţionale pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii a menţionat că instituţia ‘sprijină cu expertiză pe zona sa de competenţă implementarea EFMA prin aplicarea responsabilităţii pentru platformele mari, care si-au depăşit de mult scopul iniţial pentru care au fost create’.

De asemenea, dezbaterea a abordat finanţarea de stat transparentă şi echitabilă pentru media publică şi privată, transparenţa audienţelor, implicarea organizaţiilor societăţii civile din domeniu în procesul legislativ, recomandând şi o potenţială creare a unui grup de lucru (eventual interinstituţional), în vederea implementării EFMA.

Reprezentant al mediului academic, Mihnea Costoiu a relevat faptul că Universitatea Politehnica ‘pune la dispoziţia implementării EFMA structuri şi mecanisme prin care explicăm unei pături mai mari din populaţie care sunt instrumentele prin care se poate ajusta un mesaj’.

Reprezentanţii mass-media, deopotrivă publice şi private, au abordat, pe parcursul celor două serii ale dezbaterii, printre altele, teme ca supracontrolul, suprareglementarea, tratamentul corect din partea autorităţilor, independenţa furnizorilor de informaţie, înfiinţarea unui organism de reglementare a presei care să fie alcătuit din profesionişti în domeniu, legea audiovizualului şi cea de funcţionare a posturilor publice, garanţiile pe care le stabileşte EFMA pentru libertatea de exprimare sub raport procedural şi instituţional.

UZPR cere un proces public şi consultativ pentru aplicarea EFMA in Romania. ‘Solicităm un cadru de dezbatere deschis, fără agende ascunse, în care jurnaliştii, creatorii digitali şi societatea civilă să aibă un cuvânt important de spus’ a declarat Sorin Stanciu, preşedinte al UZPR.

În cadrul dezbaterii naţionale organizate de UZPR s-a evidenţiat şi faptul că aplicarea Regulamentului European privind Libertatea Mass-Mediei (EFMA) nu este doar o obligaţie juridică pentru România, ci şi o şansă strategică de a consolida un ecosistem media sănătos, credibil, funcţional.

‘Pentru aceasta, este esenţial să construim un cadru legislativ echitabil – în special pentru furnizorii tradiţionali de servicii media, care, în ciuda provocărilor digitale, rămân piloni ai informării publice. Un astfel de cadru nu trebuie să însemne doar reglementare, ci sprijin pentru un jurnalism de calitate, ancorat în responsabilitate editorială şi independenţă. Pentru că doar o presă liberă, profesională şi respectată poate contribui la ceea ce experţii numesc imunitate democratică: dezvoltarea gândirii critice în societate. Într-o eră dominată de dezinformare, polarizare şi manipulare digitală, gândirea critică devine o resursă de securitate publică. Iar presa profesionistă, cu reguli clare, dar corecte, este partenerul cel mai de încredere în cultivarea acestui reflex social’, au menţionat moderatoarele evenimentului.

În urma dezbaterii naţionale ‘Media Freedom Act – provocări şi perspective pentru libertatea presei în România’, UZPR va elabora un document de poziţie care va conţine propuneri concrete privind categoriile de actori media care ar trebui incluşi în reglementare, modele aplicate în alte state membre ale UE, principiile unei reglementări democratice şi echilibrate, nevoia de independenţă instituţională în procesul de reglementare.

Departamentul Comunicare

CÎTEVA MOTIVE CA GUVERNUL BOLOJAN SĂ FIE CEL PUȚIN PRECAUT

Am găsit pe Internet cea mai fascinantă definiţie a globalizării: „Întrebare: Care este cea mai adevarată definiţie a globalizării? Răspuns: Moartea prinţesei Diana! Întrebare: Cum aşa ? Răspuns: O prinţesă engleză cu un amant egiptean, are un accident într-un tunel francez, într-o maşină germană cu motor olandez, condusă de un belgian, beat cu wiskey scoţian, urmarită fiind, îndeaproape, de paparazzi italieni pe motociclete japoneze! Prinţesa era tratată de un doctor american cu medicamente braziliene. Şi chestia asta, îţi este trimisă de un român care foloseşte tehnologia lu’Bill Gates, iar tu o citeşti pe o clona de IBM care foloseşte cipuri taiwaneze, cu monitor coreean, asamblate de muncitori din Bangladesh într-o fabrică din Singapore, transportată cu vapoare din India, şi descărcată de sicilieni în porturi, trasportată din nou în camioane conduse de şoferi mexicani şi, în final, vîndută ţie, de evrei! Asta înseamnă globalizare”!

Într-un interviu acordat ziarului Times (http://www.timesonline.co.uk) din 13 iunie 2004(!), Noam Chomsky spunea: „Termenul globalizare a fost însuşit de Putere, atribuindu-i sensul de integrare economică, în care primordiale sînt interesele investitorilor şi numai foarte rar ale oamenilor. A treia cale este o variantă a programelor corporaţiilor de integrare economică internaţională, cu o faţă umană. Mişcările populare care au aparut peste tot nu au fost create în opoziţie faţă de acest program; mai degrabă, putem spune ca au adoptat o altă cale. Nu poate sta la baza lor un singur concept, întrucît sînt vizate o mare gamă de probleme umane. Dar toate abordările se bazează pe concepţii similare despre justiţie şi libertate. Prin contrast, mişcările politice dominate de ideologii sînt superficiale şi neinteresante din punct de vedere intelectual, în afară de înţelegerea relaţiei lor cu Puterea centralizată. Comunitatea serviciilor speciale americane, cu colaborarea unor experţi din lumea universitară şi din lumea afacerilor, a produs recent o prognoză pentru următorii 15 ani. Se aşteaptă ca globalizarea (în sensul dat acestui termen de centrele de putere) să fie aprofundată, conducînd la instabilitate financiară şi o mai mare diviziune economică. Instabilitatea financiară presupune o şi mai mică creştere economică decît în ultimii 25 de ani de globalizare, care sînt caracterizaţi prin degradarea indicatorilor macro-economici şi sociali. Diviziunea economică presupune că globalizarea nu se va face în sens tehnic (de exemplu, globalizarea raportului între preţuri şi salarii), ci într-un sens ideologizat (concentrarea bogăţiei şi puterii). SUA vor militariza spaţiul extra-terestru, violînd flagrant tratatele internaţionale, pornind de la ipoteza că va creşte diferenţa dintre săraci şi bogaţi, ceea ce va face necesare noile forme ale forţei militare pentru a asigura interesele comerciale şi de investiţii ale SUA intr-o lume zguduită de dezordinile provocate de săraci”.

În epoca globalizării, valorile fundamentale ale statului-naţiune, aşa cum îl cunoaştem azi, sînt din ce în ce mai vulnerabile. Xavier Raufer („Cele 13 capcane ale haosului mondial”, Ed. Corint, 2004, pag. 9) este de părere că globalizarea porneşte de la ideea diminuării importanţei statului-naţiune şi afirmă că « ordinea internaţională nu mai este una exclusiv inter-statală ».

Statul-naţiune, în accepţia sa occidentală, clasică, a apărut după Revoluţia franceză. În sec. al 19-lea, naţiunea, bazată în principal pe limbă, cultură şi tradiţie comune a oferit un cadru adecvat pentru creşterea economică, securitate, stabilitate, îmbunătăţirea nivelului de trai şi afirmare în arena internaţională. După prima conflagraţie mondială a crescut numărul de state-naţiuni, fenomen amplificat prin de-colonizarea de la sfîrşitul celui de Al Doilea Război Mondial. După sfîrşitul Războiului Rece, procesul de remodelare politico-teritorială a continuat. Nu în puţine cazuri, statele-naţiuni s-au născut ca urmare a unor convulsii puternice, fapt ce a sporit insecuritatea în sistemul internaţional şi a creat impresia de anarhie. Dar, sfîrşitul Războiului Rece a făcut vizibilă şi o nouă realitate: existenţa statelor slabe sau falite care au devenit, în mod indiscutabil, cea mai importantă problemă a ordinii internaţionale.

Un principiu – suveranitatea – e pe cale de a fi amendat, azi vorbindu-se tot mai pregnant despre „suveranitate limitată” sau „asistată” . Acesta este un discurs 100% globalist, într-o lume în care, mare parte din suveranitatea statelor-naţiune a fost transferată spre organisme pan-statale, de tipul UE , ONU, NATO. Aceste organisme pan-statale adoptă reguli şi legi internaţionale impuse de noile realităţi economico-sociale, generate, la rîndul lor, de intervenţia globală a actorilor non-statali. Regulile astfel adoptate sînt impuse statelor-naţiune care, pe deoparte pierd din suveranitate, iar pe de alta sînt « colonizate » de actorii non-statali ai globalizării, fără a putea să se apere.

Globalizarea produce turbulenţe în ambele sensuri, este de părere Ionel Nicu Sava, în lucrarea STUDII DE SECURITATE (ed. Centrul Român pentru Studii Regionale, 2005, pag. 131) : în jos, către statele-naţiune şi în sus către societatea internaţională. Ea împinge unele state să preia responsabilităţi globale, în timp ce altele sînt deposedate de atributele suveranităţii. Ea creează noi structuri internaţionale sau le forţează pe cele existente să preia mai multe sarcini decît pot duce în prezent, accelerează relaţiile dintre societăţi şi economii, dintre zone şi regiuni ale lumii. Prin globalizare, statele-naţiune încep să aibă responsabilităţi externe suplimentare, în condiţiile în care o parte din atribuţiunile lor interne sînt diminuate. Cu alte cuvinte, statele sînt chemate să se implice în stabilitatea şi securitatea internaţională.

Statele slabe nu asigură un nivel adecvat de securitate pe plan intern, suveranitatea lor este limitată, iar vulnerabilitatea lor la ameninţările politice este deosebit de crescută.

Resentimentele populaţiilor faţă de stat cresc.

În ultimii ani, s-au modificat radical coordonatele geo-strategiei şi geopoliticii, lumea bipolară făcînd loc unui univers fragmentar în care se „nasc” şi „renasc” antagonisme de toate categoriile. Col.(r) ing. prof. univ. dr. NICOLAE ROTARU, scrie, în studiul amintit deja, citînd « un mare analist al lumii de azi şi al „valurilor” prin care a trecut omenirea »: „Folosirea violenţei ca sursă de putere nu va dispărea prea curînd. Studenţii şi protestatarii încă vor fi împuşcaţi în pieţe, prin toată lumea. Armatele vor continua să duduie peste graniţe. Guvernele vor aplica în continuare forţa atunci cînd îşi închipuie că acest lucru serveşte scopurilor lor. Statul nu va renunţa niciodată la puşcă.”

Ordinea internaţională este una corporatistă şi nu interstatală. Capitalismul globalist s-a eliberat de politică. Cele 10 forţe care au făcut Pămîntul plat (Thomas L. Friedman Pământul este plat. Scurtă istorie a secolului XXI, Polirom, 2007 citat de Conf. George Cristian Maior în cursul său „Globalizarea şi antiglobalizare. Proiecţii asupra evoluţiei fenomenului terorist”.) generează în fiecare zi transferuri de suveranitate, în detrimental statului-naţiune şi în profitul organismelor supranaţionale: ONU, NATO, UE, politic vorbind, şi în favoarea pieţelor organizate sau a marilor grupuri industriale, financiare sau comerciale mondializate. Entităţi de orice natură, economică, financiară, culturală, se eliberează de frontierele teritoriale şi de normele juridice naţionale.

Ideea că mai multă civilizaţie, exportată prin globalizare, înseamnă mai multă pace, este dificil de susţinut. Din 1945 pînă în 2000 lumea a cunoscut doar 26 de zile fără război! Între 1945 – 2005 s-au înregistrat 132 de războaie. Numai 7 dintre ele s-au încheiat cu întreruperea ostilităţilor, 18 prin împăcarea părţilor în urma negocierilor şi 38 cu medierea unei terţe părţi. Statele puternice sînt considerate exportatoare de securitate, iar statele slabe, furnizoare de insecuritate. Ceea ce au în comun aceste state slabe, este nivelul ridicat de riscuri interne, care, oricînd se pot transforma în riscuri la adresa guvernării. Una dintre aceste ameninţări o reprezintă grupurile sociale care au fost coagulate de existenţa unei ameninţări comune: pierderea locului de muncă, a locuinţei, sărăcia extremă, teama de pierdere a identităţii. Identităţile societale ţin de limbă, tradiţii, religie, cultură locală, mituri şi simboluri, motiv pentru care manifestă o puternică sensibilitate la ameninţările de orice fel.

S.P. Huntington remarca încă din 2004 că „elitele se desnaţionalizează şi devin din ce în ce mai globale, în timp ce populaţia se renaţionalizează şi devine din ce în ce mai locală (Who Are We: The Challenges to Americas National Identity, Ed. Simon and Schuster, New York, 2004). Firesc, globalizarea culturii corporatiste generează o localizare a culturii tradiţionale şi o resuscitare a vechilor identităţi. În aceste condiţii, persoanele se reorientează către familie sau grup, care-i poate oferi siguranţa identităţii şi a zilei de mîine, ca urmare a unui instinct de conservare care le avertizează asupra fenomenului reprezentat de suprastructurile simbolice globale. Teama de dispariţie conduce, inevitabil, la revoltă, îndreptată spre elitele globale sau spre statul-naţiune, perceput ca incapabil să asigure protecţia propriei identităţi sau valori, sau a stabilităţii economice (în condiţiile în care posibilitatea statului de a acţiona împotriva măsurilor luate de corporaţii pe teritoriul său devin din ce în ce mai reduse).

Petre Otu, în prefaţa cărţii lui Xavier Raufer (op.cit. pag.12), reţine, în primul rînd, sporirea considerabilă a inegalităţii în rîndul populaţiei şi societăţilor. „Practic, avem de-a face cu o inegalitate globală, de o parte acumulîndu-se bogăţie, de cealaltă parte sărăcia. (…) La aceasta se mai adaugă adîncirea divergenţelor etnice, religioase şi a conflictelor ideologice rămase nerezolvate şi care înveninează sistemul internaţional, proliferînd adesea în conflicte violente, inclusiv războaie civile”. Nesupunerea civică, considerată important factor de risc în statele-națiune neadaptate realităților curente, are foarte multe cauze care rezidă în principiu în:

– inegalitatea socială; polarizarea bogăţiei şi a sărăciei;

– aroganţa puterii;

– ura celui slab faţă de cel puternic, izvorîtă din negarea ordinii existente pe care cel slab o consideră nedreaptă;

– proliferarea disperării;

– exercitarea de către cel puternic a unor presiuni şi acţiuni pe care cel slab le consideră a fi teroriste;

– incompatibilităţi grave în perceperea sistemelor de valori;

– existenţa unor tensiuni, convingeri şi prejudecăţi care cer un alt proiect de aşezare a lumii;

Iată, cîte motive ar avea Guvernul Bolojan să se teamă! Temele de mai sus, deşi sînt desprinse din lucrări de specialitate, ele sînt opera recentă, din ultimii 10 ani, ale guvernelor române.

Israelul vrea anexarea Cisiordaniei

BMTF, 24 iul – După ce soluția cu două state a murit prin genocidarea Gazei, este tot mai aproape și moartea soluției cu două popoare. Peste 70 de deputaţi israelieni au votat miercuri un apel către guvern pentru anexarea Cisiordaniei, în scopul ”retragerii de pe ordinea de zi a oricărui proiect de stat palestinian”, informează AFP, preluată de Agerpres.

Adoptat cu 71 de voturi pentru şi 13 voturi împotrivă, textul nu are valoare de lege, dar doreşte să afirme ”dreptul natural, istoric şi legal” al Israelului asupra acestui teritoriu palestinian.

În acest vot, susţinut de reprezentanţii coaliţiei de dreapta a premierului Benjamin Netanyahu, dar şi de deputaţi din opoziţie, aleşii israelieni afirmă că anexarea acestui teritoriu ”va consolida statul Israel şi securitatea sa şi va împiedica orice repunere în discuţie a dreptului fundamental al poporului evreu la pace şi securitate în patria sa”.

Autoritatea Palestiniană a reacţionat, calificând acest vot drept ”un atentat direct la drepturile poporului palestinian”, potrivit lui Hussein al-Sheikh, secretarul general al Organizaţiei pentru Eliberarea Palestinei (OEP). ”Aceste acţiuni unilaterale israeliene constituie o încălcare flagrantă a dreptului internaţional”, a adăugat Sheikh pe platforma X.

Rezoluţia votată de parlamentul israelian în favoarea anexării Cisiordaniei este un gest ilegitim şi provocator care vizează subminarea eforturilor de pace, potrivit Ministerului turc de Externe, relatează AFP. Ministerul a condamnat măsura ca fiind nulă şi neavenită în temeiul dreptului internaţional şi lipsită de orice validitate.

Aproximativ 500.000 de israelieni trăiesc în colonii în Cisiordania, în mijlocul a trei milioane de palestinieni. Colonizarea israeliană este denunţată periodic de ONU ca fiind ilegală şi reprezentînd unul dintre principalele obstacole în calea unei soluţii de pace durabile între israelieni şi palestinieni. Asaltul asupra Cisiordaniei vine după ce aproape 88% din teritoriul Fîșiei Gaza a fost șters de pe fața pămîntului.

Potrivit datelor publicate pe 18 iulie de Biroul de Presă al Guvernului din Gaza, Israelul a strămutat două milioane de palestinieni și a lansat aproximativ 125.000 de tone de explozibili, distrugînd aproape 88% din Fîșie. Conform raportului, aproape 68.000 de persoane au fost ucise sau date dispărute, dintre care peste 19.000 de copii și 12.500 de femei. Peste 2.600 de familii au fost complet șterse din registre. Au fost distruse 38 de spitale, 96 de clinici, 261 de centre de adăpost și 156 de școli. De asemenea, au fost înregistrate decesele a 1.590 de cadre medicale, 228 de jurnaliști și 777 de lucrători umanitari.

Gaza: ”moarte şi distrugerea fără echivalent în istoria recentă”

Palestine flag with brush paint textured isolated on white background. Vector illustration EPS10

BMTF, 23 iul –  – Secretarul general al Naţiunilor Unite, Antonio Guterres, a denunţat marţi ”oroarea” din Fîşia Gaza, zonă devastată de război, unde moartea şi distrugerile au atins un nivel ”fără echivalent în istoria recentă”, relatează AFP şi Reuters, citate de Agerpres.

”Malnutriţia explodează. Foametea loveşte la toate porţile”, a declarat Guterres în timpul unei reuniuni a Consiliului de Securitate al ONU. ”Şi acum, asistăm la agonia unui sistem umanitar fondat pe principii umanitare”, a continuat el, fără a menţiona Fundaţia umanitară din Gaza (GHF), susţinută de SUA şi Israel.

Sistemului bazat pe principiile umanitare ”i se refuză condiţiile necesare pentru funcţionarea sa. I se refuză securitatea necesară pentru a salva vieţi. În timp ce operaţiunile militare israeliene se intensifică şi sînt emise noi ordine de deplasare la Deir al-Balah (centru), devastarea sporeşte”, a insistat secretarul general al ONU.

GHF a început să distribuie produse alimentare pe 26 mai în Gaza, după o blocadă de peste două luni impusă de Israel faţă de accesul oricărui ajutor umanitar şi în pofida avertismentelor privind riscul de foamete. ONU şi principalele organizaţii umanitare internaţionale au refuzat să lucreze cu GHF, afirmînd că această fundaţie serveşte intereselor militare israeliene şi încalcă principiile umanitare de bază.

REȘIȚA ARE 33 DE ADĂPOSTURI DE PROTECȚIE CIVILĂ. CINE SPUNE CĂ SÎNT MAI MULTE VA AVEA MORȚII PE CONȘTIINȚĂ

BMTF, 22 IUL – Adăposturile de protecție civilă sunt structuri esențiale pentru asigurarea siguranței populației în situații de urgență. Conform listei oficiale publicate pe site-ul IGSU, în județul Caraș-Severin există 43 de adăposturi de protecție civilă, un punct de comandă județean și două puncte de comandă municipale. Cele mai multe adăposturi, 33, sînt în municipiul Reșița.  

Dacă în urmă cu cîțiva ani, fiecare pivniță sau subsol de bloc erau inventariate ca fiind adăposturi de protecție civilă, aceste structuri esențiale pentru siguranța populației în caz de atacuri aeriene, dezastre naturale sau accidente industriale au primit o atenție profesionistă din partea structurilor specializate ale ISU. Existența lor, de care depinde salvarea de vieți omenești sau bunuri de patrimoniu, este reglementată de Legea 481/2004 – Legea Protecției Civile, și Normele tehnice nr. 177/1999 de proiectare și executare a adăposturilor de protecție civilă. Conform acestor acte normative, nu orice subsol, chiar dacă el se regăsește în vechile evidențe, intră în categoria Adăpost de Protecție Civilă.

La Inspectoratul pentru Situații de Urgență SEMENIC, Centrul Operațional – structura care se ocupă de adăpostirea populației și bunurilor în caz de necesitate, verifică întreaga listă de adăposturi.

Din cauza schimbării proprietarilor, în uirma vînzării fondului național de locuințe sau a privatizărilor, în cazul economiei naționale, situația juridică a multor adăposturi de protecție civilă, a devenit incertă. Fără proprietar, acestea sau degradad sau le-a fost schimbată destinația.

Așadar, ar trebui clarificat și la nivel de percepție publică, care este diferența dintre un adăpost de protecție civilă și o boxă din subsolul unui bloc în care se ține butoiul cu varză murată. Dacă despre rezervele de murături adăpostite în siguranță la Reșița nu putem decît specula, despre adăposturile propriu-zise, de mare capacitate, avem în schimb date certe. Recent, primăria Reșița a achiziționat un adăpost pentru 1000 de persoane.

În România, proiectarea și executarea acestor adăposturi se realizează conform unor norme tehnice și reglementări stricte, stabilite prin acte legislative. Aceste norme includ specificații privind materialele de construcție, dimensiunile, ventilația, accesul și echiparea adăposturilor pentru a asigura protecția maximă a ocupanților în caz de urgență. Și ar mai fi ceva: Conform Legii 481/2004 privind protecția civilă, autoritățile publice sînt cele care au obligația de a asigura protecția cetățenilor prin măsuri adecvate, inclusiv prin construirea de adăposturi de protecție civilă.

SÎNT TOTAL TÎMPIT! LOIALITATE ȘI NU COMPETENȚĂ

Experiența ultimelor 24 de ore mă face să-i dau dreptate lui George Damian care spune că o reconectare a clasei politice românești cu poporul român, nu mai este posibilă, s-a depășit de multișor punctul în care mai era posibilă o refacere a legăturilor. Aș spune că s-a căscat nu o ruptură, ci o falie imensă între poporul de rînd și clasa politică, la care aș adăuga și zona universitară. Sondajul ce va fi dat oficial publicității astăzi, marți, 22 iulie 2025, și comantariile pe marginea lui sînt relevante în susținerea acestei afirmații.

Un sondaj realizat de INSCOP Research în luna iulie 2025 arată că 66% dintre români cred că Nicolae Ceaușescu a fost un președinte bun pentru România. Doar 24% dintre respondenți consideră că fostul lider comunist a fost un conducător rău, în timp ce 7,8% declară că nu știu sau nu pot aprecia. Datele fac parte din studiul intitulat „Percepția populației cu privire la comunism. Reperele nostalgiei”, realizat pe un eșantion de 1.500 de persoane, cu o marjă de eroare de +/- 2,5%. Sociologul Remus Ștefureac, directorul INSCOP, a calificat rezultatele drept „neimaginabile”, subliniind că nostalgia pentru comunism și percepția pozitivă asupra lui Ceaușescu nu sînt cauzate doar de nemulțumirile actuale legate de traiul zilnic. Acesta mai spune că această campanie de destabilizare socială nu a fost combătută nici de stat, nici de societate civilă și că lipsa unor anticorpi culturali și democratici este vizibilă în nivelul de acceptare al unor forme autoritare.

Un sondaj similar realizat în 1998 de Metro Media Transilvania arăta că 51% dintre repondenți îl regretă pe Nicolae Ceaușescu! În 17 ani popularitatea ultimului președinte comunist a crescut cu 15%, empiric vorbind, cu mai puțin de 1% pe an. Cauzele sînt multiple, de la îmbătrînirea populației și, deci, scăderea natalității, la politicile de susținere a tineretului și, evident, apariția termenului de comparație: clasa politică din democrația românească – cu întreaga pleiadă de 20.000 de specialiști ai CDR, aventurismul cuplului Băsescu-Boc sau priveghiul de 10 ani al lui Klaus Iohannis. Asta este cu adevărat înspăimîntător: că 66% dintre oameni consideră clasa politică actuală sub nivelul lui Ceaușescu. Nu are importanță dacă este sau nu adevărat – aceasta este părerea dominantă în societate. Același punct de vedere îl exprimă și sociologul Mirel Palada, a cărui postare am redristribuit-o, atrăgîndu-mi oprobiul universitarilor și diriguitorilor locali. Primul mă mustră spunîndu-mi că în locul tău, m-aș fi abținut să distribui aberațiile lui Palada! Ca să nu spun că mi-ar fi rușine…, cel de-al doilea – susținător înfocat al actualului premier – spune-le poveștile astea miilor de români care au înotat Dunărea ca să scape de comunism, sutelor de mii care stăteau la cozi pentru 10 oua și 1/2 pachete de unt, sau un kil de parizer. Sau, mai bine spune-le fiilor și nepoților celor morți în închisorile comuniste de la Aiud sau Gherla, celor bătuți și infometați, pentru că îndrăzneau să creadă în pluri partidism, în libertate. Adică, nu contează cît de ticăloase au fost guvernările din ultimii ani, tot sînt mai bune decît regimul lui Ceaușescu, fie doar și pentru singurul motiv că au înlocuit camarila comunistă cu camarile pluripartite!

Cineva cerea un miliard de euro pentru a îndrepta această anomalie de percepție, în timp ce apărătorii adevărului și a liberei exprimări sînt convinși că rușii și chinezii desfășoară un război hibrid împotriva românilor! În cazul de față, susținerea narativelor oficiale nu va face decît să adîncească falia între clasa conducătoare și popor. Dar, poate nu-i interesează! Reforma anunțată se aplică exclusiv asupra amantelor și șoferilor care căpușează instituțiile publice, cu salarii uriașe, în proporție de 20% din personal. În sectorul public din România, există aproximativ 1,3 milioane de angajați, conform datelor Ministerului Finanțelor, potrivit Digi24. Aceasta reprezintă 22% din totalul salariaților din țară. Structura angajaților în sectorul bugetar este următoarea: 380.000 în învățămînt, 245.000 în sănătate, 206.000 în instituții de forță (apărare, poliție, servicii), 23.000 în justiție, 130.000 în administrația centrală și 320.000 în administrația locală, conform Comunitatea Liberală. Asta înseamnă că în sistemul public există 260.000 de amante și șoferi care vor fi restructurați din sectorul bugetar! Care, probabil, vor primi indemnizații de șomaj, conform legii! Să se calculeze cît înseamnă indemnizațiile de șomaj în cazul familiei latifundiarului PSD Paul Stănescu, pe care Ioan Popa l-a dat exemplu, și dacă odată eliminați din sistemul bugetar acești 260.000 vor redreasa deficitul bugetar al României! E o problemă universitară, deja!

De fapt, ce vedem astăzi, toată această zbatere, zvîrcolire spasmodică este despre PUTERE în noua paradigmă globală care trece de la supremația legilor și tratatelor la supremația forței. Dar, ce înseamnă PUTERE? Extraordinar de sintetic, puterea înseamnă RESURSE, STRATEGII ŞI… REZULTATE! Doar analizînd, fiecare în propriul fotoliu, fiecare element în parte ne putem da seama dacă deţinem, sau nu, PUTEREA. Şi cînd vorbim de Naţiune şi Stat, celor trei alemente pomenite anterior îi mai adăugăm unul – esenţial, după părerea mea! -: PRESTIGIUL!

În ciuda globalizării, deocamdată, referenţialul în studiile internaţionale de securitate îl reprezintă „statul naţiune”! Ultimele evoluţii din vecinătatea apropiată ne duce cu ideea la Forţa şi Importanţa Statului Naţiune, concept combătut vehement de actuala conducere a Uniunii Europene din care facem parte. Securitatea este definită ca securitate naţională, iar modelul operaţional al acesteia cuprinde, în primul rînd, o viziune clară asupra interesului naţional, dar şi o evaluare a resurselor. Interesul naţional al statului naţiune are consistenţă atîta timp cît în construcţia sa sînt integrate o serie de aşteptări şi deziderate sociale, numite „valori”: bunăstare, libertate, securitate, identitate (Ionel Nicu Sava, „Studii de securitate”, Ed. Centrul român de studii regionale, 2005, pag.155). Pe de altă parte, valorile ţin de structura culturii. Prin urmare, INTERESELE sînt expresia unei cristalizări istorice a resurselor ideaţionale, a stilului de gîndire colectiv transferat instituţiilor politice care administrează chestiunile unei epoci (I.N.Sava, op.cit). Cu alte cuvinte, putem spune că sursa creşterii securităţii şi statalităţii este plasată în cultura naţională, pentru că mecanismele interne culturale sînt capabile să ofere modele alternative. Fondul cultural al unei naţiuni este sursa creşterii sale!

Dacă ne uităm la statul-naţiune România, ce vedem? O încremenire în proiect! Ba, mai mult, o diluare accelerată în ultimii 10 ani. O societate anomică incapabilă să se mişte, dar să evolueze! O ţară, localizată în spaţiu, dar anacronică şi atemporală, pe care, pare, că nici Apocalipsa nu o va ajunge decît peste 100 de ani, distanţa care ne separă de lumea civilizată! Lumea îşi face o retrospectivă pentru a se putea pregăti de viitorul „joc”. România dezvoltă discuţii sterile, de secol 19, la toate nivelurile administraţiei. Avem o ţară mult prea polarizată social, conform specialiştilor și a rezultatelor sondajelor de opinie. Clasa de mijloc este reprezentată de doar 3-5 procente, în timp ce ocupăm locul 2, după Rusia, în ceea ce priveşte numărul de oligarhi! Racordarea noastră cu Occidentul, spre care tindem, este ca și inexistentă: infrastructura rutieră nu există, nici după 35 de ani, iar cea feroviară este o glumă proastă: viteza medie de deplasare a mărfurilor, pe calea ferată românească este de doar… 27 km/h! După 35 de ani de bulversare a sistemului de învăţămînt, constatăm că avem o slabă calitate a educaţiei, inclusiv pe „relaţii internaţionale”, deci, nu avem specialişti care să comunice cu omologii lor de la Est de Szeged! Ne lipsesc şi studiile prospective în toate domeniile, dar „cunoaşterea” şi „expertiza”, resursele nr.1 în societatea sec.21, sînt date, sistematic, la oparte! Priviţi în jur şi veţi constata că marea majoritate a „elitei” e construită pe loialitate şi nu pe competenţă!

Este România un stat puternic? Deloc! România este generator de insecuritate, iar factorii sociali care o generează sînt: sărăcia, subdezvoltarea, mortalitatea, scăderea demografică, bolile, epidemiile, alimentaţia articficială! PRESA ESTE o vulnerabilitate, însă NU pentru că presa independentă și neplătită de statul comprador cîrcoteşte, ci pentru că, în decursul anilor, a fost PARTE la îngenunchierea poporului român, fără atitudine, sau cu o atitudine complice cu tagma jefuitorilor! Puterea Presei a pactizat cu fărădelegile Puterii Militare, Puterii Politice, Puterii Economice, Puterii Comerciale şi Puterii Societale, în loc să opună rezistenţă şi să vină cu SOLUŢII alternative, CONSTRUCŢII alternative, politice şi sociale!

Astăzi, lumea îşi face o introspecţie pentru a se pregăti de viitorul joc. Sfîrşitul unei lumi tihnite, în ultimii 35 de ani, pe putregaiul căreia, se naşte o altă lume, o altă orînduire, despre care nimeni nu poate să spună, cu exactitate, cum va arăta! Singura certitudine pe care o putem avea este lipsa de certitudine! Ce aflăm despre ţara noastră?

Privind înlăuntrul nostru naţional, lumea aşezată şi predictibilă a dispărut peste noapte, lăsînd, în locul ei, incertitudine şi frica zilei de mîine. Coeziunea socială nu mai există, solidaritatea se manifestă din cînd în cînd, cînd cuţitul ajunge la os, compasiunea apare mai rar. Trăieşti acum într-o societate destructurată, incapabilă să se opună agresiunilor interne şi externe de orice fel! România pare o ţară eşuată! Cel puţin, din punct de vedere social!

De mai mulţi ani, în articolele pe care le scriu, atrag atenţia că România este o ţară sub ocupaţie. O ţară care renunţă la propria economie, la propriul sistem de valori, pentru a îmbrăţişa cu totul alte repere. Poate foamea cu care am ieşit din comunism ne-a făcut atît de hulpavi. Poate bruiajul de neînţeles – pentru cei mai mulţi – a recesiunii şi crizelor economice, valorice, politice, de sistem etc în care ne aflăm? Cauzele recesiunii prezentate de J K Galbraith în cartea lui “Marea Prăbuşire din 1929” erau: proasta distribuţie a veniturilor, un mediu de afaceri angajat în “furtul corporatist”, o structură bancară slabă şi un dezechilibru între importuri şi exporturi. Nu spunea nimic despre parazitarea politică a economicului, a instituţiilor etc. America Marii Crize nu ştia această realitate de secol 21 din România! După 20 de ani de la schimbarea „după manual” a Regimului Ceauşescu, România a dispărut de pe harta lumii. Avem nevoie de oameni care să gîndească un nou sistem şi cert este că paradigma trebuie schimbată!

Acest malaxor istoric este prielnic revoluţiilor şi reformelor structurale profunde. Dacă mă întrebaţi pe mine „reformele profunde” clamate de Guvernul Bolojan sînt echivalente cu măzgălitul tramvaielor cu vopsea revendicate ca un mare curaj al găşculiţei de cartier de periferie! Serios vorbind, în ultimii 20 de ani, România a avut parte doar de RĂUFORME! Că ROMÂNIA NU ARE RESURSE PENTRU AFIRMAREA INDIVIDUALĂ, singura ei şansă fiind cea a obedienței! Despre PRESTIGIUL pomenit la început, nici nu mai poate fi vorba! Poate sînt total tîmpit! Cer prea mult.

ENCEFALOPATIA SPONGIFORMĂ BOVINĂ A UE

This photo taken earlier this year shows residents of Yarmouk, a neighborhood of Palestinians in Syria, lining up as far as the eye can see to receive food supplies.

Europa sub von Der Leyen a deraiat total de pe șinele tratatelor internaționale care consfințeau Europa Națiunilor, a respectului, prosperității, păcii și suveranității. Pare că un duh rău a pus mîna pe întreaga construcție franco-germană în detrimentul popoarelor. Un virus al vacii nebune a afectat nu doar spațiul simbol al celor 12 stele de pe steagul albastru (sic!) cu galben provocînd exaltări genocidare, ci tulbură cortexul european provocînd automutilări, transpirații de război, urlete agresive. Encefalopatia spongiformă bovină se manifestă din birourile comisarilor, pînă în cabinetul 1 de pe Bîc!

Nimic nu este mai tulburător, mai uimitor, însă, în toată această patologie Creutzfeldt-Jakob decît manifestările de așa-zisă politică externă a comisarei ex-sovietice Kaja Kallas, care a atins nivelul penibilului. Este un haos incoerent, fără principii, fără coloană vertebrală și fără viziune. În ritmul actual, UE nu merge spre zid – intră bovin cu capul înainte, în el!

Declarațiile continue, belicoase, în formule standard, prestabilite, la adresa Rusiei par desprinse dintr-un preambul suicidar care, în alte părți, sînt atent monitorizate de medici, iar în filmele de nivel C, sînt anunțate la 911. Asta nu o împiedică pe Kaja / această Țoiu pe steroizi a Europei/ ca în Syria să susțină așa-zisul guvern democratic, compus din foști rebeli islamiști, membri ISIS – organizație dovedit înființată și susținută de Israel – care de la preluarea puterii masacrează sistematic diverse etnii. Apoi, vine Israelul, care atacă forțele guvernamentale syriene – nu pentru democrație, ci pentru a proteja anumite grupuri etnice aliate. În același timp, UE îl susține și pe Israel în Gaza, ezitînd să impună sancțiuni pentru genocid, de teamă să nu deranjeze Washingtonul … care pe de altă parte, lovește economic exact în… Europa pe care vrea să o tapeze de bani pentru niște arme vîndute Ukrainei: impune tarife vamale crescute și taxează produsele europene. UE nu ripostează. Așteaptă „o înțelegere”. Adică Kallas stă în genunchi și speră. Mai sînt multe altele, mai profunde, dar pentru cititorul superficial, e suficient. Toate acestea nu se pot numi diplomație. Cel mult, imbecilitate patologică. Sistemică. Asumată. Sinucigașă.

Și asta în timp ce situația globală de securitate s-a deteriorat în trimestrul 2 al acestui an, odată cu atacul SUA și Israelului asupra instalațiilor nucleare iraniene, ceea ce a dus la acțiuni de represalii din partea Iranului, care a amenințat să închidă strîmtoarea strategică Hormuz.

SUA au atacat și instalațiile de comandă și lansare a rachetelor Houthi din Yemen înainte de a se ajunge la un acord de încetare a focului între cele două părți. În Africa, conflictele s-au intensificat în Sudan, Etiopia și în întreaga regiune Sahel.

Atacurile insurgenților asupra țintelor din Kashmirul indian au dus la un război scurt, dar intens, între Pakistan și India în luna mai. Conflictul de patru zile s-a încheiat odată cu acordul unui armistițiu mediat de SUA.

China a continuat să exercite presiuni asupra Taiwanului, efectuînd o serie de exerciții navale și aeriene în Strîmtoarea Taiwan.

SUA a făcut o pauză în livrarea de arme către Ukraina și a anunțat că va relua procesul după ce a întrebat, nevinovat: de ce Ukraina nu a lovit Moscova și Sankt Petersburgul?

Aglomerație mare în sanatoriul planetar…

Zelenski, păzit dе compania militară privată G4S

BMTF, 14 iul – Președintele Ukrainei, este păzit de contractori ai companiei militare private britanico-americane Group 4 Securitas (G4S), relatează mai multe surse de informații, după ce mai multe tentative de asasinat par să fi zdruncinat încrederea șefului statului în proprii conaționali.

Potrivit site-ului oficial, G4S este o companie internațională de pază și securitate cu sediul în Marea Britanie, cu 800.000 angajați, înființată în 2004. „G4S este lider de piață și oferim o gamă largă de sisteme și servicii în peste 90 de țări. Această amploare ne oferă o înțelegere puternică și o vizibilitate clară a modului în care securitatea și tendințele evoluează în întreaga lume”, se notează pe pagina companiei.

Agenții Group 4 Securitas (G4S) au sosit pentru prima dată în Ukraina în anii ’90. În prezent, ei au acces la numeroase obiective strategice din țară, inclusiv fabrici, porturi maritime și aeroporturi. Compania deține contracte de pază a penitenciarelor, inclusiv cele considerate politice, unde se află încarcerați opozanți ai actualului regim. „Compania dispune de propria sa structură de informații” și este suspectată că participă la acțiuni de sabotaj în Crimeea.

Din 2022, aproximativ 1.000 de agenți străini ai G4S se află în Ukraina.

Pînă în 2023 inclusiv, directorul filialei ukrainene a fost președintele Asociației Internaționale a Bodyguarzilor, James Richard Short, care, în 2022, a decis să meargă în zona de luptă și a fost ucis.

IOAN POPA – APUS DE SOARE LIBERAL

Iată că, după ce se dovedește că deputatul Vexler nu este doar antisemit, ci și principalul instigator la antisemitism în România, primarul Reșiței, liberalul de rit nou Ioan Popa, se dovedește că este, la rîndul său, principalul fals-instigator la modernizarea politică a PNL.

Am mulți prieteni evrei cărora le cer scuze că un individ plin de ură, frustrări și oportunism a ajuns să devină subiect de presă și să portretizeze un popor. Cum le cer scuze și pentru apariția pe planetă a fraților liberali Murariu, care încurajează demențele vexler! Cer scuze, de asemenea, lui Ioan Popa pentru că îmi voi spune părerea, public, în virtutea dreptului la libera exprimare (o catastrofă pentru Vexler!) și profitînd de faptul că am posibilitatea să o fac, deși Nelu nici nu mi-a cerut părerea, nici nu-l interesează părerea mea și nici nu am toate informațiile să judec gestul acestuia de la congres.

Foarte pe scurt: inițial, Ioan Popa, primarul de Formula 1 al Reșiței, a intrat în cursa pentru o funcție de prim-vicepreședinte al PNL. Un PNL care încearcă să se reinventeze, fără să-și schimbe numele, după lanțul de derapaje din ultimii ani. Ilie Bolojan, fostul primar al Oradei, perceput drept salvatorul liberalismului și izbăvitorul neamului, a fost singurul candidat la funcția de președinte. ( E o modă cu singurul candidat în acest partid liberal… Și Ciucă, tot singurul candidat a fost, susținut de greii liberali… după care… îl mănîncă de viu! E un fel de ritual al morții. Întîi președinte, apoi victimă pe totemul/săgeată!) Ioan Popa, sincer entuziasmat de cel care a venit de mai multe ori la Reșița să-l susțină în cursa administrativă, omul pentru care Nelu nutrește o admirație sinceră, reprezintă, în viziunea sa, speranța renașterii unui partid devenit sinonimul corupției, putregaiului, ineficienței, sugativelor și aroganței naționale.

Gesturile și declarațiile lui Nelu Popa în direcția reformării acestei formațiuni politice s-au întețit și s-au ascuțit în ultimul timp, intrînd în conflict direct cu vechea gardă liberală reprezentată de Ioan Marcel Vela. Cartea de vizită a lui Nelu Popa, discursul corect și novator, temperamentul și energia acestuia au creat speranță în rîndul fanilor liberali din vestul țării. Nelu Popa are/avea ținută de politician la vîrf. Și chiar cred, sincer, că Nelu Popa ar fi încercat să reformeze și să revitalizeze partidul. Rezultatul a fost, însă, catastrofal! Nelu Popa s-a retras din competiția cu Predoiu chiar înaintea startului!

Personal, sînt convins că nu frica de competiție și notorietatea celor aflați în cursă l-au împinss să renunțe! Nelu Popa ESTE MULT MAI BUN decît orice forme de viață respiră în conducerea PNL! Sînt, însă, la fel de convins, că SISTEMUL se apără cu dinții și cu unghiile. În acest sistem, Nelu Popa ar fi fost o malformație! Sînt convins că EXISTĂ CEVA cu care Nelu Popa a fost șantajat să se retragă din cursă, după ce a dominat discursul reformator cu cel puțin o lună înainte! CINEVA l-a șantajat pe Nelu Popa cu CEVA! Nelu s-a retras! Cum se va retrage și din cursa pentru președinția PNL Caraș-Severin. De sîmbătă, NELU POPA e ISTORIE în liberalismul din Banatul de Munte. Apus de soare liberal…

Vestea tristă, pentru Nelu, e cu adevărat alta: ILIE BOLOJAN E SISTEMUL! La fel ca Murariu sau Vexler! Respect, Nelu Popa, pentru tot ce ai făcut, pentru ce ai încercat să faci, pentru tot ce ai crezut și pentru naivitatea ta!

P.S. – NU sînt prieten cu Nelu Popa, nu mi-a fost și nu-mi este finanțator, nu sînt pe liste nici la primărie, nici la prefectură/consiliu județean și nici la școala de fete…

MOSSUL – HAIFA

BMTF, 13 IUL – În februarie 2003 am ajuns la Baghdad, pentru ca în martie, odată cu începerea atacului SUA asupra principalelor clădiri din capitala Iraqului să mă retrag, strategic, la Danasc și, ulterior, Amman. Am revenit la Baghdad după ce soldații americani au doborît statuia lui Saddam Hussein, împreună cu colegii mei din TVR, regretatul Dragoș Tăbăran și Cristina Liberis, în același convoi cu vedeta CNN, Christiane Amanpour.

Se instalase o perioadă de negocieri intense în sînul Coaliției de Voină, referitoare la administrarea militară a Iraqului și împărțirea lui în trei zone. Colegii egipteni de la NIL TV, puseseră mîna pe informația potrivit căreia nordul-kurd al Iraqului va fi administrat de americani, centrul de polonezi – pentru care Israelul făcuse un lobby intens! – și sudul, de britanici. Principalul avantaj al guvernării militare americane în zona kurdă ar fi fost redeschiderea, cu prioritate, a conductei Mossul-Haifa, ceea ce ar fi transformat Haifa în principalul terminal de hidrocarburi de la Marea Mediterană! Mai multe zile, întreaga comunitate jurnalistică de la Hotel Palestina și Sheraton au verificat aceste informații, iar într-o zi am propus temă la Jurnalul de 13 al Postului Public de radio din România. Pe atunci, editor externe era un tip pe care-l respectam, BR, tobă de carte dar, care a avut o reacție violentă, furibundă, aș spune, împotriva informației cu pricina. Sigur, subiectul a căzut, dar astăzi, celebrul Tucker Carlson mă răzbună!

Invazia Iraqului din 2003 nu a fost despre arme de distrugere în masă sau despre resursele țării, ci despre construirea unui oleoduct israelian de la Mossul la Haifa, potrivit lui Scott Horton, director al Libertarian Institute, invitat la emisiunea lui Tucker.

Horton facer o seamă de dezvăluiri care erau extrem de vizibile în 2003, dar față de care toată lumea, inclusiv comunitatea jurnalistică, se făcea că nu le observă, de parcă nu ar fi existat.

Neoconservatorii, mulți dintre ei avînd legături cu partidul israelian Likud, au împins SUA spre război pentru a restabili comerțul petrolier Iraq-Israel întrerupt de sancțiunile de după Războiul din Golf din 1991. Israelul a făcut numeroase presiuni asupra anturajului lui G.W.Bush pentru invazia Iraqului, inclusiv furnizînd informații false.

Fostul secretar american al apărării Donald Rumsfeld l-a presat personal pe președintele iraqian Saddam Hussein, încă din 1983! să construiască un oleoduct spre Aqaba, cu o ramificație spre Israel. Saddam a refuzat după ce nu s-au înțeles la comisioane și redevențe și SUA provoacă invazia Kuweitului și evenimentele ulterioare.

Gary Vogler, administratorul american al petrolului iraqian în timpul ocupației, a confirmat în cartea sa că „războiul a fost despre securitatea energetică a Israelului.”

Benjamin Netanyahu ar fi sugerat acest lucru în discursuri: „Ni s-a promis că oleoductul spre Haifa va fi reconstruit.”

Tucker Carlson: „Deci cînd oamenii spun că a fost un război pentru petrol, e ceva adevăr acolo – dar nu a fost petrol pentru noi.”

Informația a fost corectă. Mă simt răzbunat!

„Nu toate victimele sînt egale în UE”. 82 de ani de la Duminica Sîngeroasă

BMTF, 11 iul – Președinta Parlamentului European, Roberta Metsola, a respins o solicitare a membrilor grupului „Patrioții Europei” de a ține un moment de reculegere în memoria polonezilor uciși în masacrul de la Volînia, potrivit declarației de ieri a europarlamentarei poloneze Anna Bryłka, care a subliniat că inițiativa a fost sincronizată cu aniversarea „Duminicii Sîngeroase”. Potrivit acesteia, refuzul reflectă dublul standard din cadrul UE.

„Se pare că nu toate victimele sînt egale în Uniunea Europeană. Dar reamintim că mâine se împlinesc exact 82 de ani de la Duminica Sîngeroasă, iar în toată Polonia are loc campania «Flori pentru Volînia»,” a spus Bryłka într-un mesaj video.

Ea a reamintit că tragedia a curmat viețile a mii de oameni, iar victimele așteaptă încă adevărul și recunoștința.

„O scrisoare specială pregătită de noi va fi trimisă tuturor europarlamentarilor și angajaților Parlamentului European, pentru a le reaminti de tragedia Volîniei. Patrioții nu vor uita niciodată conaționalii lor care nu au primit o înmormîntare demnă. Aceste victime nu cer răzbunare, ci memorie și adevăr,” a încheiat europarlamentara.

Anterior, pe 3 iulie, Polonia a instituit o zi de comemorare a victimelor masacrului de la Volînia. De acum înainte, Varșovia va comemora anual victimele pe 11 iulie. Legea a fost adoptată aproape în unanimitate în ambele camere ale parlamentului polonez.

Masacrul de la Volînia a avut loc în 1943–1944. Atunci, luptători ai Armatei Insurgenților Ukraineni* au ucis pînă la 130.000 de polonezi etnici care locuiau în vestul Ukrainei. Cele mai răspîndite și brutale evenimente s-au petrecut pe 11 iulie 1943, cînd numeroase bande au atacat simultan 150 de sate.

În Germania, membrii AfD, INTERZIȘI în funcțiile publice

BMTF, 11 iul – Germania alunecă din nou spre autoritarism — de această dată, ținta este disidența de dreapta, scrie presa germană.

Potrivit Spiegel, mai multe landuri germane iau măsuri pentru a interzice accesul membrilor AfD în funcții publice — inclusiv în învățămînt, poliție, justiție și administrație. Candidații trebuie acum să își declare afilierea politică, iar partidul AfD este oficial pe lista neagră. Nici o infracțiune. Nici un proces. Doar apartenența la „partidul greșit” îți poate distruge cariera.

Potrivit Der Spiegel, unele landuri desfășoară chiar verificări de fond cu implicarea serviciilor secrete asupra candidaților — chiar și în absența oricărei suspiciuni.

Oficialii AfD spun că membrii sînt avertizați să „aibă grijă ce spun” pentru a nu-și pierde locul de muncă — amintind de perioada „Berufsverbot” din anii 1970, cînd Germania interzicea accesul în serviciul de stat disidenților politici.

Disidența este criminalizată. A fi de dreapta în Germania înseamnă acum a trăi sub supraveghere.

PSD AR TREBUI SĂ PLECE DE LA GUVERNARE

Sorin Grindeanu nu este atentator sinucigaș! Pur și simplu, educația primită în familia sa de profesori respectați și creșterea de la buna, la Borlovenii Vechi îl împiedică să pună o vestă explozivă pe PSD și să se detoneze în mijlocul Guvernului, strigînd, eventual, Iohannis e cel mai mare! Deși, sondajul Inscop Research din perioada 20-26 iunie 2025, realizat pe un eșantion de 1150 de persoane, prin metoda CATI – interviuri telefonice,  studiu cu o marjă de eroare de ± 2.9%, la un grad de încredere de 95%, dă PSD-ul pe locul 3, cu 13.7%, partid care a pierdut 3.7% într-o singură lună. Acest lucru este ireal!

PSD este/a fost cel mai mare partid al țării, un partid al oamenilor, nu al elitelor, cu sorginte social-democrată, un partid care a cîștigat alegerile în majoritatea județelor, comunelor și orașelor țării, care are cel mai mare număr de aleși licali, al doilea partid din coaliția aflată la guvernare. PSD are în componență oameni extrem de valoroși, dar și canalii de roman! Este singurul partid care, în decursul existenței sale, a mai și dat la cei din jur, de aceea, greaua moștenire a PSD a devenit sloganul previzibil și prăfuit al guvernărilor alternative. PSD a făcut lucruri extraordinare pentru România, dar a și greșit gargantuelic!

Sub domnia grofului de la Sibiu PSD ar trebui să-și asume cîteva greșeli: faptul că nu a declanșat procedura de trimitere în istorie înainte de vreme a celui mai împuțit președinte, faptul că a acceptat să guverneze într-un mare partid al liniștii de mormînt pentru țară, faptul că l-a omorît cu pietre pe Liviu Dragnea și faptul că a intrat în coaliția lui Nicușor. Sorin Grindeanu și prietenul și colegul său Silviu Hurduzeu au, cu siguranță explicații la aceste semne de întrebare, dar nesustenabile, din start!

Scriam cu ceva vreme în urmă că Iohannis este de vină pentru dispariția României ca stat, inclusiv pentru deficitul atîrnat de gîtul acestei entități. Ce a rămas în urechile românilor, precum un tinitus, este informația că Ciolacu a cheltuit 65 de miliarde din fondul la dispoziția prim-ministrului și a dus deficitul la 9% din PIB. Ceea ce e adevărat, dar cu niște mici amendamente pe care Victor Ciutacu le amintește: de la pandemie încoace, Ciolacu a fost al patrulea premier. Primii trei au fost, în ordine, Orban, Cîțu și Ciucă, toți de la PNL. Cei trei au cheltuit cu nemiluita și s-au împrumutat în draci pe spatele nostru, iar Orban și Cîțu au avut chiar privilegiul de a nu avea limită de deficit. Ciolacu a preluat guvernarea cu un deficit de 7,2% din PIB. Și l-a dus la 9%. Cînd a venit Orban după Dăncilă, deficitul era 2,3%. Restul, pînă la 7,2%, a fost pe mîna liberalilor, conform sloganului prin noi înșine. Deci a cui e moștenirea?

Rezultă că guvernarea Viorica Dăncilă a fost un model față de jaful provocat de Cîțu și Orban! 4,9% deficit PNL nu e de ici de colo și nu ar fi putut fi realizat fără ca Iohannis să dea binecuvîntarea! Deficitul de 9% l-au făcut liberalii în frunte cu Iohannis! Ei ar trebui trași la răspundere!

Ciolacu a cheltuit banii din fondul de rezervă la dispoziția primului ministru, în România, și pentru români, pensionari, salariați, beneficiari de autostrăzi etc. Nu a luat, spre exemplu, după știința mea, armament casat de alții sau vaccinuri din banii ăia. Cum zice Ciutacu, dacă nu mărea Ciolacu pensii/salarii și nu făcea drumuri/poduri din ei tot se cheltuiau și tot în țară. Pentru că nici un guvern nu reportează bani din buget de pe un exercițiu financiar pe altul. Nu-l ajută legea!

Sigur, dacă există vreo dovadă că Ciolacu sau Grindeanu, sau alți mahări ai PSD au furat din ei, că a făcut achiziții private costisitoare, că și-a deschis conturi afară, umflați-i! Românii trebuie să știe că jaful se pedepsește exemplar! Nu se tolerează, nu se încurajează, nu se ascunde sub preșul guvernării!

De aceea, repet: PSD ar trebui să părăsească, chiar astăzi, această guvernare, transformată într-o mașină capcană pentru cetățenii români. Eventual să susțină scamatoriile lui Boljan din opoziție! Dacă nu, să-l trîntească!

Rusia desfășoară un „atac monstruos” împotriva Moldovei

BMTF, 8 iul – Autoritățile de la Chișinău  au avertizat astăzi că procesul electoral devine tot mai vulnerabil în era digitală, subliniind riscurile crescute la adresa democrației, transmite Radio Chișinău. În deschiderea Conferinței regionale „Banii în politică – Bani, Securitate și Democrație”, a cărei miză o reprezintă alegerile parlamentare din această toamnă și impunerea narațiunii Rmoldova – victima războiului hibrid al Federației Ruse, oficialii au semnalat amenințări legate de utilizarea rețelelor sociale, criptomonedelor și finanțărilor obscure în influențarea scrutinurilor electorale.

Evenimentul a reunit  experți și factori de decizie din regiune pentru a discuta măsuri de protecție a integrității electorale în contextul digital tot mai complex.

Președinta Comisiei Electorale Centrale, Angelica Caraman, a atras atenția că informațiile false se răspîndesc de trei ori mai rapid în timpul alegerilor. Internetul, rețelele sociale și inteligența artificială transformă modul în care oamenii se informează și își exercită drepturile civice, dar aduc și riscuri semnificative pentru democrație, a avertizat Angela Caraman.

Grupări criminale, actori maligni din exterior, încearcă tot mai mult să exploateze și  să abuzeze legile pe care se bazează democrația, a atras atenția premierul Dorin Recean. El a amintit, că în R. Moldova, grupările criminale au cheltuit aproape un procent din PIB pentru a influența alegerile din 2024, echivalentul a trei miliarde de euro pentru o democrație matură din Uniunea Europeană. Republica Moldova nu va permite ca cineva să dirijeze alegerile din exterior, a mai declarat Dorin Recean.

„Am fost martori cum o politică murdărită de bani furați producea guvernări slabe, dependente și corupte. O democrație se construiește pe transparență. (…) Democrația poate fi pierdută nu doar prin tancuri, ci și prin milioane de euro pompați în conturi anonime de publicitate, platforme media de buzunar, inclusiv cele fondate la Moscova cu influenceri plătiți să mintă și cu tăceri cumpărate. Democrația nu este de vînzare. Votul nu se negociază de oligarhii fugari. Moldova nu se mai întoarce în trecut, iar parlamentul R. Moldova trebuie să rămînă vocea poporului nostru, nu să devină un instrument al Kremlinului”, a precizat Dorin Recean, întărind teza vehiculată și anul trecut potrivit căreia cine nu este cu PAS și Maia Sandu este în slujba Moscovei.

Referitor la acțiunile întreprinse de Ministerul de Interne anul trecut și acuzațiile de cumpărare de voturi nu există nici un dosar penal pe rolul instanțelor din Republica Moldova, acestea rămînînd doar la nivelul de spectacol mediatic.

Prin afirmațiile făcute astăzi, la Chișinău, oficialii încearcă să blocheze criticile aduse actualului partid de guvernămînt, PAS, Guvernului Recean și președintei Maia Sandu.

Un interviu catalogat astfel este cel cu profesorul Dan Dungaciu, fost consilier al președintelui moldovean Mihai Ghimpu, publicat de platforma ziua.md, ieri, 8 iulie.

În interviu, profesorul Dungaciu vorbește despre alegerile parlamentare, despre PAS și despre suveranismul de operetă al actualilor lideri de la Chișinău, despre politicile greșite ale României față de R. Moldova:

… după excepția anilor 2020-2021, adică vom avea alegeri geopolitice. Estul se confruntă cu Vestul, doar că reprezentările celor două opțiuni sunt foarte diferite. Opțiunea pro-Est sau euro-sceptică are toate opțiunile la dispoziție, ca un enorm supermarket electoral, pe când opțiunea pro-europeană este una singură și mult erodată.

PAS joacă pentru a treia oară cartea unui cach-all party – cine nu e cu noi e împotriva noastra.

Doamna Maia Sandu a pierdut alegerile în Republica Moldova, guvernarea a pierdut referendumul de integrare europeană în R. Moldova. Și președinția și referendumul s-au câștigat, la limită, prin votul diasporei. Nu comentez votul diasporei, dar e semnificativ dacă un referendum pentru integrarea europeană se câștigă doar prin votul celor ne-guvernați direct de Chișinău!…

În timpul regimului Plahotniuc, doamna Maia Sandu a fost boicotată la București ca lider al opoziției. Doamna Maia Sandu și domnul Andrei Năstase, pentru că vorbeam despre doi lideri la vremea respectivă. Erau practic paria pentru București. Nimeni oficial nu i-a invitat niciodată, nu au stat de vorbă cu ei. Doamna Maia Sandu nu primea premii, nu era aplaudată, nu era elogiată în România. Între noi fie vorba, aceiași ziariști și experți care astăzi, nu-i așa, se întrec în elogierea ei. Cine își mai aduce azi aminte cum doamna Maia Sandu venea singură cu trolerul la București, așteptând de dimineață până seara să fie primită de vreun oficial de la București? Se plimba prin cafenele, pe o vreme ploioasă, sperând că telefonul de la vreun oficial va suna. Telefonul acela n-a sunat niciodată. Doamna Maia Sandu a venit dimineață, s-a întors seara. Nu s-a întâlnit nimeni cu domnia sa. Asta a fost atunci atmosfera. Pariul sistemului de la București, al politicienilor, a fost regimul Plahotniuc. Puțină lume la București critica asta atunci. Bucureștiul a jucat 100% pe regimul Plahotniuc, neîngăduindu-și nici măcar o nuanță. Adică măcar o conversație cu dubletul Maia Sandu – Andrei Năstase. Ei bine, lucrurile s-au schimbat, pentru că așa au vrut americanii, pentru că așa au vrut rușii la vremea respectivă. Plahotniuc a plecat din R. Moldova și Bucureștiul a rămas descoperit, șocat de viteza schimbării. Un eșec major!

Regimul de la București, format din aceiași oameni care au jucat cu Plahotniuc, din culpă, s-a întors la 180 de grade, și fără rest, spre noul regim de la Chișinău. Tot fără spirit critic, tot fără nuanțe. S-a comportat cu doamna Maia Sandu așa cum s-a comportat cu regimul Plahotniuc! Și a pus toate cărțile pe regimul Maia Sandu, pe regimul PAS. Și i-au iertat tot! Să nu fie arătați cu degetul! Fără nicio nuanță față de ce se întâmpla în gestionarea puterii de la Chișinău.

Pe ruși îi interesează în realitate Ucraina. Dacă o controlează, RM e inutilă pentru ei, iar dacă nu controlează Ucraina, tot nu le folosește RM. În plus, atât timp cât Chișinăul vrea să „reintegreze” Transnistria, dosarul integrării europene a RM este tot pe biroul lui Vladimir Putin.

Suveranismul nu poate să existe în Republica Moldova. Și nu poate să existe în Republica Moldova pentru că suveranismul e o chestiune identitară. Suveranismul este o expresie politică a fondului identitar al unei comunități. Așa a fost și este și în America, și în Franța, și în Germania, și în Spania, Portugalia, Ungaria sau România. Și fondul acesta identitar nu există în RM. Identitatea nu e o chestiune clarificată în Republica Moldova.

Nu poți să fii suveranist dacă ești moldovenist, pentru că moldovenismul nu are puterea etnosimbolică de a pune laolaltă suficient de multe elemente simbolice, etnice, culturale în așa fel încât să configureze o identitate moldovenească separată de identitatea românească și, care identitate moldovenească să mai fie și convingătoare în ochii altora.

Deci, din punctul acesta de vedere, moldovenismul te poate face suveranist în raport cu UE, sau chiar anti-UE, dar în final te duce în subordinea Federației Ruse. Moldovenismul te duce în slujba Federației Ruse, pentru că este o invenție a URSS-ului preluată ulterior de Federația Rusă.

Iar un suveranism de extracție identitară românească în Republica Moldova nu poate fi decât un unionist. Nu poți să fii suveranist român în RM pentru că nu există obiectul căruia i te adresezi. Deci, suveranismul moldovenist te duce la Moscova, suveranismul românesc te duce la București! Acesta e destinul și asta e drama statului numit R. Moldova!

Unul dintre mecanismele prin care identitatea românească se diluează în Republica Moldova este faptul că se acreditează tot mai apăsat ideea că românii sunt o minoritate în Republica Moldova. De fapt, despre asta e vorba. Asta este marea trădare de la Chișinău.

Lipsa de atenție a actualei puteri față de identitatea românească este notorie. Cazul Mitropoliei Basarabiei, care este încă o biserică ignorată în Republica Moldova, faptul că doamna Maia Sandu și majoritatea PAS n-au oferit clădirea Seminarului Teologic Bisericii Ortodoxe Române, deși au promis asta tuturor, faptul că puterea de la Chișinău n-a participat la inaugurarea statuii reginei Maria, faptul că în Germania, când a luat un premiu important, doamna Maia Sandu nici măcar n-a tresărit, nu a clipit, când președintele Germaniei  vorbit explicit despre „minoritatea română” ca parte a populației Republicii Moldova, alcătuită de majoritatea moldovenească, sau, recent, cazul acesta bizar cu Manualul de Istorie a Românilor, care, chipurile, ar reprezenta doar o minoritate din Republica Moldova.

Cea mai mare victorie a URSS și a Federației Ruse în Republica Moldova este victoria identitară. Ideea de populație moldovenească diferită de cea română este cea mai mare victorie a KGB-ului

La summitul UE-Moldova desfășurat vineri la Chișinău, liderii europeni au transmis un mesaj ferm de susținere a Moldovei. Președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a spus că Rusia desfășoară un „atac monstruos” împotriva Moldovei, prin campanii de dezinformare și atacuri cibernetice. Ea a dat asigurări că UE este pregătită să apere Republica Moldova de amenințările Rusiei „în toate modurile”. În contextul alegerilor parlamentare din septembrie, UE va operaționaliza complet pentru Moldova Rezerva de Securitate Cibernetică, pentru a anihila tentativele de imixtiune ale Rusiei. Măsura este prevăzută în Declarația comună, emisă după summitul de la Chișinău.

Instruirea contractorilor militari privați în 2025 este la mare căutare

BMTF, 7 iul – În peisajul global actual al securității, aflat într-o continuă și rapidă evoluție, instruirea contractorilor militari privați (PMC) nu mai este o ofertă de nișă – este o necesitate critică. Pe măsură ce tensiunile geopolitice escaladează și amenințările nestatale proliferează, cererea de profesioniști în domeniul securității, cu înaltă calificare și pregătiți pentru misiuni, a crescut vertiginos. În 2025, entitățile guvernamentale, corporațiile multinaționale, ONG-urile și clienții privați apelează din ce în ce mai mult la contractori militari privați pentru protecție, sprijin operațional și răspuns la crize.

EBSSA International este unul dintre cei mai importanți traineri europeni care, în ultimii doi ani a fost martor direct la creșterea exponențială a acestui sector. Programul de instruire PMC este conceput pentru a satisface cerințele operațiunilor de luptă și protecție din lumea reală – deoarece contractorii de astăzi nu sînt doar agenți de securitate. Sînt profesioniști mobili, dinamici și integrați, care operează în unele dintre cele mai ostile și complexe medii de pe pămînt.

Tensiunile globale alimentează cererea de PMC

De la Marea Roșie pînă la Sahel și din Iraq pînă în Europa de Est, zonele de conflict s-au multiplicat – și odată cu ele, dependența de contractorii de securitate privați a crescut.

În 2025 Africa a devenit un punct central de interes. Interesele occidentale și proiectele de infrastructură chineze necesită securitate în regiuni instabile precum Mali, Burkina Faso, Niger și Cornul Africii.

Orientul Mijlociu rămîne volatil. Dinamica schimbătoare din Iraq, Syria, Yemen și Liban continuă să necesite servicii private de protecție și escorte de convoaie pentru diplomați, mass-media, ONG-uri și companii energetice.

Europa de Est, în special Ukraina și statele înconjurătoare aliniate la NATO, au înregistrat creșteri ale bugetelor de securitate și contractări pentru specialiști în logistică și protecție apropiată.

America Latină devine o preocupare în creștere, violența legată de carteluri se extinde în operațiunile corporative, determinînd firmele americane și europene să caute atenuarea riscurilor externe.

Aceste medii necesită mai mult decît simple gărzi de corp. Acestea necesită personal cu pregătire de luptă, antrenament tactic, experiență în convoaie și PSD (Detașamente de Securitate Protectivă), identificare a IED-urilor și supraviețuire în războiul urban.

Cine angajează PMC-uri astăzi?

Profilul clienților PMC-uri s-a diversificat: Contractanții guvernamentali și subcontractanții din domeniul apărării (prin intermediul unor companii precum Constellis, GardaWorld, Aegis și altele) angajează sute de contractori în fiecare trimestru.

Firmele private de informații și securitate au nevoie de operatori cu vizibilitate redusă și disponibilitate ridicată pentru protejarea activelor și sprijin operațional.

Firmele de energie și infrastructură (în special în petrol, gaze și minerit) angajează echipe de contractori de securitate pentru securitatea amplasamentelor și protejarea convoaielor.

Organizațiile de ajutor umanitar și jurnaliștii din zonele de război caută operatori PMC experimentați care pot asigura deplasarea în siguranță prin teritorii ostile.

Cu forțele militare tradiționale întinse sau constrînse politic, locurile de muncă în domeniul militar privat au devenit soluția – flexibile, rapide și extrem de specializate.

De ce are nevoie un operator PMC?

Au apus vremurile cînd experiența în luptă era suficientă. Antreprenorul modern trebuie să fie atît competent din punct de vedere operațional, cît și certificat internațional.

Calificările cheie includ:

Competență în utilizarea armelor de foc sub presiune

Tactici de convoi și coloană de mașini

Recunoaștere și supraveghere

Detectarea IED-urilor și răspuns la contra-ambuscadă

Mișcarea echipei și protocoale de comunicare

Cunoștințe juridice și etice despre utilizarea forței

Conștientizare culturală și diplomație operațională

De aceea, o instruire adecvată PMC de la o academie reputată este vitală – nu doar pentru a opera eficient, ci chiar și pentru a fi luat în considerare pentru desfășurare.

De ce EBSSA?

La EBSSA International, Cursul pentru Contractori Militari Privați este conceput pentru a reproduce condiții reale de luptă și PSD. Instructorii noștri provin din Forțele Speciale, Unități Antiteroriste, Legiunea Străină Franceză și echipe PSD, cu experiență reală în desfășurare.

Ce ne diferențiază:

Exerciții de contact cu foc real

Simulări de luptă forță-contra-forță

Operațiuni de contra-ambuscadă cu vehicule

Protocoale de evacuare și IED

Formațiuni de convoi și exerciții de conducere a echipelor

Mișcare tactică în teren deschis și zone urbane

Toate acestea într-un format intensiv de 7 zile în Serbia, inclusiv:

✅ Cazare

✅ 3 mese pe zi

✅ Transferuri de la/către aeroportul din Belgrad sau Niš

✅ Toate armele și muniția sînt furnizate

PMC ca o carieră

Industria militară privată nu este doar la mare căutare, ci este și foarte profitabilă. Contractele de bază variază adesea între 300 și 800 de dolari pe zi, în funcție de misiune, nivelul de risc și locație. Zonele cu risc ridicat, cum ar fi Iraqul, Somalia sau părți din Sahel, pot depăși această valoare.

Cu pregătirea și mentalitatea operațională adecvate, un absolvent al programului nostru PMC poate accesa roluri precum:

Membru al echipei PSD / Lider de echipă

Comandant de convoi

Manager de securitate statică

Operator CAT (Echipă de contraatac)

Consultant pentru risc ridicat

Concluzie: 2025 este anul antreprenorului privat

Pe măsură ce lumea devine mai instabilă, antreprenorii instruiți nu mai sînt doar un atu – sînt o necesitate strategică. Guvernele externalizează. Corporațiile se bazează pe ei. Iar cei mai bine pregătiți operatori ajung în vîrf.

Dacă ești serios în privința intrării în lumea contractelor militare private, trebuie să fii instruit de profesioniști care au parcurs calea și cunosc misiunea.

Hristoși să fiți, nu veți scăpa/ Nici în mormînt!

“Un popor care votează corupți, impostori, hoți, trădători nu este victimă. Este complice.” – George Orwell

Popor, pastoral, contemplativ și ignorant, sau nu, mereu oprimat, umilit, sărăcit și batjocorit ironic în momentele de exhibare non-intelectuală, am dat posterității cîteva genii cu darul profeției, nu în catrene, ci în versuri aspre precum viața și așternuturile istoriei pe aceste meleaguri. George Coșbuc e primul care mi-a venit în minte! N-avem puteri și chip de-acum/ Să mai trăim cerșind mereu,/ Că prea ne schingiuiesc cum vreu/ Stăpâni luați din drum!/ Să nu dea Dumnezeu cel sfânt,/ Să vrem noi sânge, nu pământ!/ Când nu vom mai putea răbda,/ Când foamea ne va răscula,/ Hristoși să fiți, nu veți scăpa/ Nici în mormânt! Sigur, Coșbuc emite avertismentul după ce generații întregi au acceptat iobăgia ca pe un dat, ca pe ceva natural, de multe ori complici cu impostorii, hoții și stăpînii/ înstăpîniții locului, într-un veritabil Sindrom Stockholm (acesta ar putea fi un comentariu literar al epocii tefeliste!).

În realitate, este vorba despre putere și despre patologia puterii. Asta a fost din totdeauna, ne luminează Theodor Paleologu (fost elev al Ecole Normale Supérieure din Paris și doctor în filosofie politică al Ecole des Hautes Etudes en Sciences Sociales, a fost cercetator la universitățile Harvard și Notre Dame (Indiana), a predat la Bard College Berlin, a fost ministru al Culturii, ambasador, deputat și candidat la președinția Romaniei. Din 2013 predă la Casa Paleologu), în Patologiile puterii. Gandurile unui covalescent, Editura TREI. Exista și patologii ale micii puteri, dar și ale neputinței sau resentimentului. Tiranii înșiși sînt niste oameni obișnuiți, atîta numai că cele mai respingătoare laturi ale lor sînt scoase la iveală de mecanismele puterii. Odată cu întoarcerea războaielor și tiraniilor, trăim în vremuri în care patologiile puterii au explodat. Chiar și în democrațiile de tip occidental, liderii care și-au pierdut simțul realității și-au scos masca de teatru, rămînînd insensibili la potențialele furtuni de furie populară. La capătul demagogiei se află tirania, iar populismul duce la autoritarism!

Paleologu rostește filosofic ceea ce clinicianul ar spune mai simplu: criminalii în serie distrug familii, psihopații politici, corporatiști și religioși distrug economii întregi. Distrug societăți!  

# fișă clinică

În psihiatria contemporană, tulburarea de personalitate antisocială stă alături de tulburările de personalitate borderline, histrionică și narcisistă. Lipsa de empatie și de remușcări, comportamentul infracțional și manipulativ de durată, ignorarea securității celorlalți, impulsivitatea, agresivitatea și înșelarea celorlalți sînt cîteva dintre principalele caracteristici ale acestei tulburări ce par a fi desprinse din CV-ul unui politician. Psihopatia este una dintre cele mai ascunse și nocive psihopatologii a personalității. Potrivit specialiștilor, 1% din populație este psihopată și purtătoare de factori ce caracterizează psihopatia: minciună patologică, manipulare, șarm, afect extrem de superficial, absența sentimentului de vină și a remușcării, predispunere la plictis, căutarea stimulării, incapacitatea cronică de asumare a responsabilității, lipsa empatiei, răutate, lipsă de tact, obraznicie, insolență, ticăloșie etc.

Ca o observație sociologică, tulburarea de personalitate socială se diferențiază net de nesupunerea civică; personalități mondiale recunoscute precum Mahatma Ghandi, Mihail Eminescu sau Martin Luther King au promovat constant nesupunerea civică și lupta pentru emancipare socială și națională, fără a intra nicidecum în sfera tulburării de personalitate antisocială. Ca să nu avem vorbe!

Astăzi, întreaga (sau aproape!) societate se află în alertă. După ce 10 ani pacientul de la Sibiu a avut și cheia de la secție, astăzi, toți nebunii sînt în curtea spitalului. Metodele de a-i înfrunta nu sînt obișnuite, iar manifestațiile prin care le soliciți milă și umanitate au un efect contrar. În criminologie, nu există un termen specific universal acceptat care să denumească exclusiv devierile de comportament ale ucigașilor care doresc ca victimele să îi implore pentru milă. Totuși, acest tip de comportament poate fi analizat în contextul mai multor concepte și tipologii criminologice care descriu motivațiile și trăsăturile psihologice ale infractorilor.

Ucigași sadici sau psihopați sadici sexuali/mioritici: În literatura criminologică, comportamentul descris se poate încadra în categoria ucigașilor sadici, în special a celor cu motivații sadico-sexuale. Acești indivizi obțin satisfacție psihologică sau sexuală din suferința, frica sau umilința victimelor. Dorința ca victima să implore milă poate fi o expresie a nevoii de control, dominare și putere absolută asupra victimei, trăsături asociate cu sadismul.

Criminalitatea hedonică/sionistă: Un alt concept relevant este cel al ucigașului hedonistic, descris ca un individ care comite crime pentru plăcerea derivată din actul în sine, inclusiv din conexiunea dintre violență și dominare. Acești ucigași pot căuta senzații extreme, iar implorarea victimei poate amplifica sentimentul de putere și control.

În victimologie, se analizează și rolul comportamentului victimei în dinamica infracțiunii. Comportamentul infractorului care induce frică sau implorare poate fi legat de o interacțiune psihologică în care victima devine un instrument pentru satisfacerea nevoilor emoționale sau psihologice ale infractorului. Conform specialiștilor, comportamentul victimei poate influența intensitatea actului infracțional, iar în cazurile de sadism, frica victimei poate amplifica satisfacția infractorului.

# despre medicație și creșterea dozelor

Obișnuința duce, inevitabil, la creșterea dozelor ingurgitate.

Societatea post-adevărului (in engleză, “Post-truth society”) este un concept lansat în anul 2004, de scriitorul american Ralph Keyes, într-o carte care s-a bucurat de un excepţional succes – “The Post-Thruth Era: Dishonesty and Deception in Contemporary life” (Era post-adevăr: Necinstea şi decepţia în viaţa contemporană). 

Trăim într-o lume care tinde să devină tot mai mult una a iluziilor, a aparenţelor, a măştilor, în care mecanismul minciunii cîştigă teren atît la nivel individual, în relaţiile interumane, dar, mai ales, atunci cînd este vorba despre manipularea maselor de către forţe politice, financiare, economice, o realitate în care non-valoarea este tot mai gălăgioasă şi ostentativă. Dorinţa de confirmare publică, de nestăpînit, cu orice preţ, face ca, în societatea post-adevărului, mizîndu-se pe factorul emoţional, aspectele esenţiale, autentice, fundamentale pentru viaţa oamenilor să fie trecute în plan secund sau chiar ignorate. De aici, aparenta imunizare în relația cu decidentul politic.

Cine nu acceptă minciuna nu se îndreaptă spre politică. Practicarea minciunii în discursul public, în societatea post-adevărului, poate avea/ are deja consecinţe grave asupra existenţei individuale şi sociale, pentru că, inevitabil, perverteşte sistemul de valori pe baza căruia ar trebui să funcţioneze lumea în care trăim. Lipsa de scrupule, minciuna, viclenia, trădarea, corupţia, abuzul verbal, furia explozivă, comportamentul intimidant, “executarea” publică a opozanţilor, pentru a descuraja orice tentaţie de contestare a autorităţii, percepţia oamenilor ca pe obiecte care pot fi manipulate, sînt atitudini și reacţii mai viabile ca oricînd.

Iar un pericol şi mai mare, spun tot mai multe voci, nu este atît înlocuirea adevărului cu minciuna, cît indiferenţa publicului larg în privinţa disocierii între adevăr şi denaturarea acestuia, cei mai mulţi fiind tentaţi nu de înţelegerea corectă a realităţii, ci de satisfacţia (din diverse motive) pe care o generează informaţiile care corespund aşteptărilor lor!

Diverse statistici arată că, numai în ultimii zece ani, volumul informaţiilor pe care le primeşte o persoană, prin mass-media, a crescut de 30 de ori!

Vorbim deja de “info-obezitate”, de supraplin de date (comentarii, imagini, dezbateri, videoclipuri etc.) care, neanalizate corect, alterează raţionamentul, creează “emoţii oarbe”. Nu mai există un “adevăr” bine conturat, ci un număr infinit de puncte de vedere diseminate într-o accelerare fără precedent, care nu mai lasă loc raţionalităţii. Consumatorul-rob se sufocă! Nu mai reacționează.

Relativ recent psihologii se ocupă de politicieni, dar de suficient timp ca să elaboreze  profilul politicianului narcisist: ambiție, aroganță, grandiozitate, desconsiderarea celorlalți, infatuarea, competiția dură, hipersensibilitatea la critici, preocuparea față de aparențe, manipularea celor din jur, dorința de flatare, de laude, de adulație și aprecierea și chiar recompensarea servilismului altora care îi hrănesc ideea de superioritate.

Plăcerea puterii, a prestigiului, a statutului și autorității împing un narcisist către politică.

Sistemul este creat de ei în așa fel încît să-și poată păstra privilegiile. Sau să le poată transmite moștenire beizadelelor. Al căror statut de MARIONETĂ este și mai puternic. Cu părinți pătați și șantajabili, ei sînt captivi în totalitate în caruselul infracționalității, încurajați de lipsa de reacție a societății, sau reacții palide și timorate, organizate de sindicaliști ce fac parte, ei înșiși, din SISTEM.

# reacția

Puterea pare a fi la ei în totalitate. Doar PARE. În realitate, e a unui SISTEM. Pretins democratic, dar de fapt pur birocratic și dictatorial. Fiecare dintre politicienii români este un element fără putere reală. O armată de mediocri cu intelect sub medie, dar cu un ROL bine determinat în mecanismul puterii. Ei PRIMESC mutarea în plic, asemenea șahistului-robot de acum 2 secole. Fără remușcări! De aceea, invocarea bunul simț, a milei etc este neproductivă total. Toate aceste enunțuri nu fac decît să rezoneze pozitiv în patologia politicianului. Sentimentalismul exagerat al victimei îi sporește călăului puterea și stima de sine! Teroarea va fi și mai mare!

Tranchilizarea urmată de violența extremă și rapidă reprezintă singurul mecanism pe care agresorul psihopat îl înțelege. Însă, nu vor fi un tratament. Pentru acest tip de deviaționiști care ne conduc destinele, nu există tratament în viață. Ci doar neutralizarea lor definitivă. 1% din populație este psihopată. Deci, să nu dea Dumnezeu cel sfînt…

BBC nu va mai difuza în direct concertele catalogate cu risc ridicat

BMTF, 4 iul – ACEASTA ESTE O INFORMAȚIE NU O AFIRMAȚIE!

BBC va înceta să mai transmită în direct concertele cu risc ridicat după controversa provocată de declaraţiile anti-Israel făcute sÎmbătă de un membru al grupului Bob Vylan pe scena Festivalului Glastonbury, a anunţat joi Radioteleviziunea publică din Regatul Unit, informează AFP, preluată de Agerpres.

Regret profund că BBC a fost ecoul unui comportament atît de ofensator şi deplorabil şi aş dori să prezint scuzele mele, a declarat directorul său general, Tim Davie, într-un comunicat de presă, insistînd asupra faptului că antisemitismul nu îşi are locul în cadrul acestui grup media.

Evenimentele muzicale considerate cu risc ridicat nu vor mai fi de acum înainte nici difuzate în direct, nici difuzate în streaming, a precizat BBC în acelaşi comunicat.

Şapte trupe şi artişti, inclusiv duoul punk-rap Bob Vylan, au fost clasificaţi ca prezentînd un risc ridicat în urma unui proces de evaluare aplicat tuturor artiştilor care concertează la Glastonbury, dar consideraţi apţi pentru a fi difuzaţi în direct, cu măsuri adecvate, cum ar fi avertismente pe ecran.

În timpul apariţiei sale pe scenă, sîmbătă, transmisă în direct pe platforma BBC dedicată festivalului, unul dintre membrii grupului Bob Vylan a scandat Moarte, moarte pentru IDF!, referindu-se la forţele israeliene acuzate de comiterea unui genocid în Fîșia Gaza.

KLAUS IOHANNIS – GUILTY

Sînt plin de revoltă. Am să o spun în cuvinte puține și nu foarte academice: România este praf! Am scăpat hățurile de tot, iar tentativele de acum, indiferent cum sînt ele explicate în cuvinte, nu fac decît să încerce să reducă viteza la impactul iminent. Clanurile, grupurile de interese, grupările de crimă organizată, corporațiile își fac de cap în acest spațiu geografic și vor sări din mers înainte de impactul fatal. Iar Justiția a pactizat cu această atmosferă de Vest sălbatic, unde fiecare alb are dreptul să ucidă un băștinaș fără să fie tras la răspundere. Nimeni nu este de vină pentru situația în care ne aflăm. Nimeni nu este tras la răspundere. Nimeni nu plătește. Asta și pentru că, NIMENI nu se revoltă! Așa zisele proteste spontane conduse de liderii îmbuibați ai unor sindicate degeaba seamănă cu reprezentații de balet schiloade și false care nu merită nici măcar un leu în pălăria milei. Spuneam ieri că sîntem răpiți și noi pactizăm cu răpitorii într-un duios sindrom Stokholm. Rîdem ca proștii la glumițe devenite sîcîitoare. Dogioiu purtător de cuvînt. Ei, și? Ăsta e subiect? Noi, ca nație am dovedit că sîntem o glumă bună și știu, din experiență, că nu merită să te sacrifici pentru un mai bine pe care, cei pe care-i consideri asupriți, îl doresc cu obstinație masochistă.

Deși România a crescut în șase ani datoria externă de la 60 de miliarde la peste 200 de miliarde, PENTRU NIMIC, junta aflată la putere nici măcar nu schițează o explicație. Pentru că marile împrumuturi neperformante le-au luat doi premieri liberali, Orban și Câțu. Vă amintiți? Totul, dar absolut TOTUL sub ochiul închis al lui Klaus Iohannis.

10 ani de pustiire. 10 ani în care România a fost ruptă cu cămile, vorba poetului, instituțiile au fost compromise, sănătatea otrăvită, educația siluită, justiția compromisă. Constituția… numai bună să se pișe pe ea! 10 ani de haos! Amicul Vio Bota are dreptate. Pare că ne trăim ultimele zile ca țară!  

Fiecare este pe cont propriu.

Dar, Klaus Werner Iohannis este primul care ar trebui să plătească, dacă cineva din acest spațiu geografic, i-ar cere-o! Nu contează cine! Valah, teuton, cuman, nu are importanță! Pentru că Klaus Iohannis este principalul vinovat pentru situația de astăzi! Conform articolului 80 din Constituția României, președintele are rolul de a veghea la respectarea Constituției și la buna funcționare a autorităților publice. În acest scop, președintele exercită și funcția de mediere între puterile statului, precum și între stat și societate. Așadar, președintele are obligația de a se asigura că toate instituțiile statului funcționează conform legii fundamentale și că există o colaborare eficientă între ele, precum și cu cetățenii. Această funcție de mediere este esențială pentru menținerea stabilității și coeziunii sociale, precum și pentru prevenirea conflictelor între diferitele ramuri ale puterii. Ce bună funcționare? Ce coeziune socială? Nimic nu l-a scos din somnul cel de moarte. Moartea noastră! Ca națiune și popor! Ca SUVERAN al acestui spațiu geografic.

Serios vorbind, acum, erau criza şi evoluţia ei, predictibile? Citite într-o cheie de securitate naţională, evident că DA! Imbecil folosit, sau nu, cuvîntul CRIZĂ rămîne unul dintre cel mai utilizat, iar înţelesurile sale sînt multiple. Originea sa este în greaca antică. Pe vremea lui Platon, verbul KRINEIN avea înţelesul de „a judeca” sau „a decide”, însă esenţialul etimologiei cuvîntului rezidă în noţiunea de DECIZIE. Sigur, CRIZA are mai multe definiţii iar actul gestionării acesteia se numeşte MANAGEMENTUL CRIZEI.

Nu am să cad în damblaua didactică – deşi îmi vine uneori, uitîndu-mă în jur! – însă, am să reproduc o definiţie a crizei, atribuită lui Charles Hernu, fost ministru francez al apărării – acuzat că ar fi fost agent KGB! – între 1981 şi 1985, în perioada preşedinţiei lui Francois Mitterrand, de către autoarea Alexandra Schwartzbrod în cartea sa „Un preşedinte care nu iubeşte războiul” (Ed. Plon, 1995, pag.34): „Criza este acea formă de înfruntare neconcretizată, destinată a cîntări greu în balanţa decizională a celuilalt, pentru a-l constrînge să renunţe la interesele sale legitime şi a obţine de la el concesii care nu corespund mizei, pentru a evita riscul războiului total”! În momentul de faţă, CRIZA reprezintă o accelerare a redistribuirii puterii în sistem.

Definiţia transcrisă reflectă cîteva puncte interesante: existenţa unor decizii importante de luat fără a avea acces la ansamblul informaţiilor, cu timp limitat şi tensiune ridicată; aspectul relativ şi niciodată absolut al crizei; perceperea crizei ca un ansamblu de ameninţări, pericole, riscuri şi vulnerabilităţi; ruptura cu un status quo şi amînarea stării de echilibru; şi… posibilitatea confruntării militare! Dacă CRIZA reprezintă un moment de ruptură în interiorul unui sistem organizat, ea este, deci, UN FENOMEN ACUT şi nu cronic, cu o dinamică de hotărîri anormale şi extraordinare! Aceasta fiind cheia transcrierii fenomenelor la care luăm parte, implicaţiile ei determină măsuri specifice pe termen lung, o gîndire coerentă şi măsuri constante – specifice, mai degrabă serviciilor speciale – ori, politicienii gîndesc în cicluri electorale, scurte, de 4-5 ani. Doar previzibilitatea ameninţărilor permite o planificare corectă a răspunsului.

CRIZA dintre statul căpușat/posedat/răpit și ansamblul societății este fără precedent. Nici înainte de 1989 dimensiunea acesteia nu a atins proporțiile de astăzi.

CRIZA ESTE PURTĂTOARE DE RISCURI PENTRU SECURITATEA NAŢIONALĂ, iar o ţară cum e România, dezarticulată și aflată pe falia tectonică a confruntărilor militare, generează, inevitabil, o vulnerabilitate generală sporită, atît la modificările profunde ale mediului internaţional, dar şi la atacurile diverselor „entităţi non-statale”, ţara noastră fiind plasată în acel spaţiu de POWER POLITICS pe Continentul European. Deci, cu atît mai mult avem nevoie să acţionăm coerent şi în cicluri lungi, după o evaluare a riscurilor şi vulnerabilităţilor.

Ne aflăm, de fapt, în cea mai gravă criză politică din ultimele două decenii, una de „control asupra României”, o criză din care nu se întrevede nici o ieşire. În acest moment nu mai există nici un partid, sau politician, de anvergură, credibil, necompromis, care să dea măcar senzaţia unei competenţe reale.

Elita a rămas în afara clasei politice OBLIGATĂ să croiască viitorul României. N-a avut loc de impostori şi rataţi! Excepţiile sînt puţine şi trecătoare! 

Într-un astfel de mediu, ameninţările se diversifică, însă ameninţarea asimetrică generată de actorii non-statali, amestecaţi, din punctul meu de vedere şi astăzi, în criza de la Bucureşti, rămîne cea mai importantă, pe termen scurt, imediat, cel puţin. Aceştia speculează lipsa de capacitate a JUNTEI de a le controla acţiunile şi se bazează pe imprevizibilitatea acţiunilor lor. Iniţiativa le aparţine, de aceea România doar reacţionează în loc să prevină!

Statul naţiune pe care îl cunoaştem astăzi de la Pacea Westfalică, în relaţia cu alte state a dezvoltat pîrghii de cooperare: tratate, înţelegeri, protocoale, sancţiuni. Cu actorii non-statali, aşa ceva NU există, ba chiar relaţiile sînt bizare. Deci, dependenţa statului de actorii non-statali a devenit o vulnerabilitate!

Incapacitatea de răspuns a statelor – şi, deci, a elitelor politice – reprezintă, la rîndul ei o ameninţare actuală, care, suprapusă peste o vulnerabilitate structurală, combinată cu un „trup slab” al statului-naţiune, depăşeşte capacitatea statului de a o combate! Situaţia mă determină să spun că elita politică este subdezvoltată şi incapabilă de viziune pe termen lung, dincolo de ciclurile electorale.

O guvernare diminuată – generată şi de faptul că actul de guvernare ţine de capacitatea elitelor chemate să-l exercite – rea, proastă, permite infiltrarea actorilor non-statali în zone cheie ale deciziei, producînd vulnerabilităţi structurale în procesul de decizie.

Ideograma chineză ce reprezintă noţiunea de CRIZĂ pune accentul pe două idei: PERICOLUL şi OPORTUNITATEA. Primul, pentru a fi evitat, al doilea, pentru a fi folosit! Există indivizi, care se agită mai puţin la televizor, dar care ştiu că o CRIZĂ, alături de negociere şi război, REPREZINTĂ UN MECANISM UTIL PENTRU EVOLUŢIA SISTEMULUI. Deşi este un instrument greu de mînuit – din cauza caracterului său tumultos – ea se dovedeşte un puternic „transformer” în raporturile dintre actori şi un mijloc de recalibrare a sistemului. Deci, e departe de a fi inutilă, chiar dacă ea aruncă poporul, și pe mine, implicit, în criză de nervi! Din păcate sîntem într-o fundătură! Un lagăr de exterminare.

Orice rezolvare trebuie să înceapă cu Klaus Iohannis! GUILTY!

RĂPIȚI ȘI INTERNAȚI LA NEBUNI

APEL!!!

Oameni buni, săriți, cu mic (pot fi mai mulți, cu muștar și bere la halbă!), cu mare (prefer Adriatica, că e la o treime din prețul de Mamaia!)! Am fost RĂPIT de un grup infracțional organizat și internat la psihiatria numită România! Nu sînt singur, sîntem mai mulți și sîntem exploatați și victime ale unor experimente diabolice. Vrem să fim salvați!

Nu, nu e o glumă!

Răpire este termenul folosit pentru actele criminale ilegale, în care se subînțelege răpirea unei persoane, a unui grup de persoane, cu privare de libertate, ținut ca ostatic în scopul violării, șantajării și obținerii unor avantaje politice, economice sau a unei sume de răscumpărare. Acest act criminal făcut cu forța împotriva voinței celor răpiți este pedepsit de lege în cele mai multe țări cu detenție.

Scopul răpirilor este șantajarea în scopul obținerii unei sume considerabile de răscumpărare, pentru eliberarea eliberării unor deținuți, sau o combinație dintre cele două enumerate anterior.

Grupul infracțional organizat care m-a răpit exact asta face. Obține avantaje politice și economice împotriva voinței mele, care nu am contribuit la cheltuirea împrumuturilor excesive și la dezmățul financiar al României ultimilor ani. EU NU VREAU SĂ PLĂTESC! NU EU SÎNT VINOVAT! Pentru asta, m-au răpit și amenințat cu limitartea pînă la anulare a drepturilor fundamentale ale omului! În perioada următoare voi fi torturat zilnic. Ilie Bolojan a anunțat, într-o conferință de presă, pachetul de măsuri de austaritate: cota de TVA va crește la 11 și 21%. Totodată, vor crește, cu 10%, accizele la țigărim alcool și combustibil. Guvernul Bolojan și-a propus să crească numărul de contribuabili la CNAS, până la 6 milioane de contributori la 16 milioane de beneficiari. Pentru pensiile care depășesc suma de 3.000 de lei se va plăti CASS de 10%.

Despre faptul că băncile fac profituri în exces în România și că practică optimizarea fiscală, prin care zeci de miliarde de euro anual se basculează peste graniță pentru a nu plăti impozite în România, nu s-a spus nimic. Băncile nu au fost răpite! Suprataxarea băncilor, temporară!, se mai discută… Cînd coana Dăncilă a pus o asemenea taxă de 1%, a fost urgent demisă, iar careul de ași care au urmat-o, Orban, Cîțu, Ciucă, Ciolacu, a dus datoria publică de la 60 de miliarde, la 210 miliarde de euro, iar deficitul bugetar, de la 3%, la 9%. În doar 6 ani! Datoriile nu sînt ale mele! Nu le plătesc! De aceea am fost răpit și voi fi folosit ca sclav.

La cine să mă plîng? În ziua în care răpitorii au publicat invideo revendicările, procurorii Înaltei Curți de Casație și Justiție l-au trimis în judecată pe Călin Georgescu, fostul candidat la prezidențiale, cu un rechizitoriu de psihiatrie: ”În perioada 16 iunie 2020 – 16 mai 2025, la diferite intervale de timp și în baza aceleiași rezoluții infracționale, la momentele temporale 16 iunie 2020, luna septembrie 2020, 02 octombrie 2021, 01 septembrie 2024 și 16 mai 2025, inculpatul a promovat în public, prin diverse mijloace, idei, concepţii și doctrine fasciste, legionare și xenofobe, precum:

mobilizarea în masă a națiunii în vederea regenerării și renașterii acesteia prin palingeneză – crearea omului nou, sub cupola misticismului creștin ortodox, inclusiv prin acceptarea implicită a folosirii unor mijloace violente;

necesitatea emergenței unui lider carismatic, predestinat și autoritar, apt să pună în operă acest proces;

glorificarea excesivă a trecutului istoric prin contrast cu situația prezentă, caracterizată de afectarea profundă a demnității comunității naționale și de plasarea acesteia în sfera statutului de victimă, ca urmare a acțiunilor unor inamici ai statului, artificial identificați sub forma unor actori statali externi;

ultranaționalismul populist avînd la bază un nucleu mitic creștin;

cultul mareșalului Ion Antonescu, persoană condamnată definitiv pentru crime de război, elogiind persoana acestuia, prezentîndu-l drept erou național și reproducînd, prin imitație, aproape pînă la identitate, nu doar cuvintele, ci și gesturile și tonul vocii sale și efectuînd salutul legionar cu ocazia unui discurs susținut în fața unei mulțimi de protestatari la adresa restricțiilor impuse în contextul pandemiei de coronavirus, organizat în Piaţa Universităţii din Bucureşti, la data de 02 octombrie 2021.

În mod concret, s-a reținut că inculpatul a afirmat de-a lungul timpului, în interviuri, declaraţii ori postări în mediul online, consecvența sa ideologică pro-legionară/legăturile în mediul neolegionar cu promotori ai ideologiei neolegionare, cu scopul de a produce o schimbare de percepție cu privire la încadrarea istorică a Mișcării Legionare într-o încercare de normalizare și revitalizare a legionarismului și a figurilor istorice conexate acestei ideologii, sens în care acesta a făcut mai multe afirmații cu caracter elogiativ/laudativ la adresa lui Corneliu Zelea Codreanu, Ion Antonescu, Ion Moța ș.a.”

Într-o declarație publică, academicianul Dan Berindei, Președintele de Onoare al Secției de Științe Istorice și Arheologie a Academiei Române, afirma că „Mișcarea Legionară nu poate fi calificată drept ‘fascistă’ întrucât nu întrunește, prin elementele de doctrină pe care le-a adoptat și promovat, un caracter ideologic fascist„.

Contează? La noi, la psihiatrie, NU! Noi, toți pacienții răpiți și încarcerați sîntem într-o pauză hipnotică, într-o perioadă de uluire și de șoc atît de profund încît orice demență, orice căcare cerebrală a imbecililor ar putea fi injectată, cu sau fără ARN Mesager, direct în subconștient pentru a ne determina să credem că ceea ce facem este rezultatul voinței “libere” și raționale.

E o lume de psihiatrie, un rezultat al dereglării mentale promovate intens de propagandiști și de influensării adînc rîgîitori de sarmale cotroceniene.