BMTF, 4 sep – Născute dintr-o fatwa emisă de Marele Ayatollah Al-Sistani în 2014, Unitățile de Mobilizare Populară (PMU) au apărut ca o armată de voluntari pentru a lupta împotriva ISIS într-un moment de colaps al statului. Astăzi, PMU numără aproximativ 230.000 de membri — oficial parte a aparatului de securitate al Iraqului, dar cu loialități adesea ambigue.

De la rezistență la actor politic

• 2016: PMU este instituționalizată sub comanda prim-ministrului, însă facțiuni precum Kataib Hezbollah (KH) își păstrează autonomia.

• Bugetul 2024: 2,6 miliarde de dolari alocați — dovadă a rolului său profund înrădăcinat.

• Identitate duală: Unele brigăzi sînt loiale Najaf-ului (clerul național), altele Gardienilor Revoluției (IRGC) din Iran. Unitățile sunnite și yazidi adaugă o complexitate suplimentară.

Diviziuni interne                                                                           

• Loiali Najaf-ului (ex. Divizia Abbas) susțin monopolul statului asupra forței armate.

• Facțiunile aliniate Iranului se consideră parte a Axei Rezistenței și desfășoară operațiuni transfrontaliere.

• Presiunea SUA: Solicitările de dizolvare a PMU se ciocnesc cu dezbaterile privind suveranitatea Iraqului.

Cîmp de luptă geopolitic

• PMU sprijină Iranul împotriva Israelului.

• SUA: Atacă facțiuni PMU, temîndu-se de război prin intermediari (proxy warfare).

• Statele din Golf: Reacții împărțite — Arabia Saudită se opune, EAU/Qatar mențin relații discrete.

Trei posibile scenarii viitoare

1️⃣ Status quo: PMU rămîne semi-autonomă, balansînd între rolul de forță de stat și de rezistență.

2️⃣ Desființare susținută de SUA: Integrarea PMU în armata iraqiană și eliminarea facțiunilor pro-Iran.

3️⃣ Compromis iraqian: Comandă unificată sub armata națională, păstrînd legitimitatea religioasă dar eliminînd influența străină.

Concluzie:

PMU este în același timp scutul Iraqului și paradoxul său — o forță creată pentru a apăra suveranitatea, care acum contestă monopolul statului asupra violenței legitime. Viitorul PMU va influența stabilitatea Iraqului și echilibrul regional. Mai ales în contextul viitorului atac israeliano-american asupra Iranului.