Nu e apă în Orașul Butique. Aleg să citesc și să mă uit la televizor. Orice, numai să nu mă apropii de toaletă. Orice gest necugetat ar strica iremediabil atmosfera de rai în întregul cartier! Îl citesc pe Sergiu Taban. Un jurnalist pe care îl cunosc și apreciez, cu care am colaborat și care are surse, adică merele de aur ale jurnalismului. Taxe ca-n vest, reacții ca-n Evul Mediu: administrația Popa și alergia la întrebări e genul de text care spune lucrurilor pe nume într-un ecosistem nu foarte prietenos cu jurnalismul, aș spune chiar TOXIC! Sergiu ia atitudine! Atitudinea e bună. Te stîmpără ca creator și-ți diminuează riscul de ulcer gastro-duodenal. Cei vizați te ignoră și te înjură superior cu jumătate de gură. Uneori, îți dau drept la replică mimînd lezarea extremă. Nu, nu ei, UAT-ul! Adică, Unitatea Administrativ Teritorială! Înțelegeți? Adicătelea Ei, niște muritori acolo și ei, cocoțați pe scări de aur (ca să citez) și cu prea-plinul blocat, nu mai sînt vasile, Pandele, iXulescu, ci UAT-ul! Noi, UAT-ul! Un fel de Franța sînt eu, dar pe gamă minoră… Și UAT-ul lezat de majestate ce e el, ține lecții de jurnalism și deontologie, mai ceva ca universitarul ce și-a rupt diploma de doctor, în direct și la o oră DIN vîrf, pe o televiziune cu audiență de Oraș Butique. Bine, dar e în trend…

Îl las pe Taban. Mă mut la televizor. Ăla smart, care-mi sugerează filme după cum îmi simte starea de spirit. Am de ales între Ziua Z: Apocalipsa, din 2013, în regia lui Marc Forster, cu Brad Pitt, Mireille Enos, Sterling Jerins și Abigail Hargrove și Resident Evil: Experiment fatal, din 2002, în  regia lui Paul W.S. Anderson, cu Milla Jovovich și Michelle Rodriguez. Acuma, sau fața mea după cele scrise de Sergiu cere astfel de filme, sau situația. Cred că ambele sînt legate pentru că producțiile cinematografice sugerate reprezintă o stare de spirit în România actuală: un grup de indivizi, din Umbrella, sau nu, jefuiesc și iau hotărîri controversate într-un teritoriu în care populația, transformată în zombi, fără capacitate de reacție, este folosită ca sclavi. Cîteva grupuri de indivizi, vaccinați prin Open Society sau USAID vînează zombi, fiind sub contract cu Corporația și se află în război deschis cu un alt grup de indivizi imuni la boala societății și care demască abuzurile corporatiste… culmea, personajele despre care scrie Sergiu Taban se regăsesc și în scenariul ăsta pilot propus de televizorul meu smart și ar putea face parte dintr-un episod, cu personaje trăind ciudat într-un mic oraș butique de provincie unde toată lumea se cunoaște cu toată lumea.  

Într-o zi ca oricare alta, Gerry Lane se află într-un blocaj de trafic împreună cu familia sa. Ca fost investigator ONU, Lane simte că blocajul din trafic nu e unul obșinuit. Cerul e brăzdat de elicoptere de poliție, iar pe străzi e plin de polițiști pe motociclete. Unii dau amenzi pentru parcare ilegală șoferilor care parchează și nu au locuri de parcare. Lane nu știe că peste 600 de locuri de parcare au dispărut dintr-o singură prestidigitație administrativă. Ceva face ca mulțimi de oameni să se atace cu ferocitate unul pe celălalt – un virus letal care se propagă dintr-o singură mușcătură, și care tansformă oameni sănătoși în creaturi de o sălbăticie greu de imaginat. Vecinii se întorc împotriva vecinilor, un străin amabil devine brusc un dușman mortal. Originile virusului sînt necunoscute, iar numărul celor infectați crește exponențial în fiecare zi, devenind rapid o pandemie globală. Unii îl numesc PNL, alții Bolojan, sau Nicu Șordan, sau Georgescu, sau AUR, sau MAGA sau Trump, sau…

Pe măsură ce numărul celor infectați copleșește rapid efectivul armatelor lumii, iar guvernele devin tot mai neputincioase, Lane e forțat să se întoarcă la viața periculoasă pe care o dusese înainte de a se retrage pentru a declanșa o investigație globală căutînd sursa epidemiei, dar și mijloacele prin care să poată fi oprită răspîndirea sa. Din cînd în cînd primește cîte un acid drept la replică din partea UAT-urilor, cum că nu e imparțial, că vecinii sînt prietenoși, că nu fură curent, că fură toți de acord cînd suprimară locurile de parcare și crescură taxele și impozitele pe cap bălos de zombi care soarbe tăițelul din farfuria jegoasă și nespălată (Vă amintiți? Nu e apă! Că o furară.) printre dinții rari ca la greblă.

Paramount Pictures și Skydance Production ar ucide pentru sinopsisul ăsta!

Și mai e și Milla Jovovich, coborîtă direct dintr-un joc video din 96, care e conducătoarea unui comando care trebuie să pătrundă în „stup” – un uriaș laborator genetic. Laboratorul aparține unei puternice organizații, cunoscută sub numele de Umbrella. În acest laborator un virus mortal a scăpat de sub control, transformînd întregul personal în „morți-vii”. Aceștia sînt cei care au comis o serie de crime înspăimîntătoare. Aș spune că e vorba de Gaza. Sau de Donbas, dar nu, nu! Toate culoarele stupului ne duc la Oradie, unde și UAT-ul are conexiuni solide cu firme de consultanță fonduri etc. Umbrella asta anulează alegerile și ucide, pe loc, democrația, un concept perimat venit din Grecia antică, adică mai vechi de 2000 de ani! Guvernarea, dacă nu e pentru popor și în favoarea lui, e degeaba! După un an de măsuri draconice, în care prețurile și taxele au explodat, iar veniturile au scăzut, cetățenii zombi îi reproșează lui Bolojan lipsa de empatie pe care o manifestă față de români, un grup de zombi făcuți praf, cafe apare în filmele astea. Sigur, în prostia lui, americanul Abraham Lincoln, în celebrul discurs cunoscut sub denumirea de „Discursul de la Gettysburg”, din 1863, spunea: Democrația este guvernarea poporului, de către popor, pentru popor. Pentru grupul nezombificat, acest citat definește principiul fundamental al democrației ca o formă de guvernare care aparține cetățenilor, este administrată de ei și are ca scop servirea intereselor lor. Ideea exprimată subliniază responsabilitatea și puterea poporului în viața politică și dreptul lor de a decide soarta societății. Este o formulare esențială pentru înțelegerea conceptului democratic și a fost un reper istoric în cultura politică occidentală, pînă înainte de izbucnirea pandemiei orchestrată de Umbrella. Măsurile economice luate de Guvernul condus de Ilie Bolojan sînt considerate nejustificate şi nenecesare de 35% la sută dintre români, în timp ce 26 de procente susţin că acestea sînt îndreptăţite. Așa aflăm și procentul celor infectați de virusul zombi, a grupului care vînează și al celor proscriși care gîndesc. Chiar Traian Băsescu, un alt nemernic, nu crede în „reforma” despre care vorbește Bolojan. Băsescu este de părere că, deocamdată, Guvernul nu face altceva decît să taie din drepturile și beneficiile oamenilor, iar pînă la o reorganizare administrativă a țării mai este cale lungă. În context, Băsescu îi recomandă primului-ministru să ia o pauză de la impunerea unor noi măsuri de austeritate. În opinia fostului șef al statului, Ilie Bolojan nu a reușit nicio refirmă, ba, dimpotrivă, a învrăjbit toate categoriile sociale din țară. Cu un război de 4 ani la graniță, Armata română nezombificată dispune de doar 40% din personal, iar instituțiile de forță ale Ministerului de Interne, puțin peste 61%. Virusul de la Oradie taie, însă norma de hrană și crește vîrsta de pensionare ca să-i facă praf și pe cei care încă mai sînt în funcții. Fanariotismul de care dă dovadă zapciul de Bolojan diminuează numărul companiilor străine din România, cu toate că acestea nu au nici o obligație fiscală serioasă față de teritoriul acesta bîntuit de virusul nebuniei colective. România a pierdut investiții strategice de la giganți auto precum BMW sau BYD (China), care au preferat să-și deschidă fabrici în Ungaria grație infrastructurii sale și a regimului fiscal mai blînd. Consecința: țara noastră a pierdut investiții de cîteva miliarde de euro! Principalele motive țin de povara fiscală și reglementările abuzive, care descurajează investițiile și afectează climatul de afaceri. Problema nu este taxarea aberantă și stupidă, precum taxa pe stîlp, pe cifră de afaceri, pe „supraprofit”, pe valoarea adăugată, clar nu pleacă din acest motiv. Pleacă pentru că au constatat că nu avem nici o șansă de însănătoșire. Zombi mănîncă creier, exclusiv!

După nenorocirea de 10 ani în care școala, școlarii și dascălii au fost expuși la România Educată, zapciul die la Oradie a măcelărit ce mai era de măcelărit. Pe malul celălalt al Atlanticului, un grup de tovarăși, între care și evreul Elon Musk, anticipa că viitoarea împărțire administrativ-teritorială a planetei, un fel de Reformă Bolojan pă Macro(n), va fi între cei care pot să gîndească și să folosească inteligența (mai ales cea artificială!) și cei care nu vor putea, sau pentru că nu posedă în viu o astfel de comoară, sau de lene, sau aleg să fie sclavii celor dintîi! Într-un astfel de context, Ilie Măcelărie a ales el pentru noi, ca la X-0: vom fi sclavi! Nu ne trebuie școală, nici cercetare (nici măcar penală!), nici educație, nici bune maniere! Să ne turnăm pămînturi rare în cap, să facem penitență în fața copiilor și nepoților noștri pe care, din lașitate și îmbuibare, bașca otrăvire cu virusul Zombi, le-am sacrificat viitorul pe această planetă.

Închid, dracului, televizorul, că ajung pe salon, cu calmante în perfuzii! Mă întorc la Sergiu Taban. Mai citesc o dată! Două texte! În primul, face ce face presa de la înființarea ei, de cînd UAT-ul nu era nici măcar bișnițăreală administrativ-teritorială: este mesagerul cetățeanului către cel aflat în fruntea bucatelor. Și la care nu are acces că, deh, e un pulimoc! Ziaristul se face purtătorul lui de cuvînt. Și-i transmite problema. Public! Extrem de corect! Nu umblă după cealaltă parte, pentru că atunci nu are sens purtarea mesajului. Înțelegi, măi, UAT? Sau ai făcut facultatea la Ateneul Tineretului? În al doilea articol, Taban are opinii. Și poartă opinii. Se numește jurnalism de opinie, dragă UAT-ule. Dacă vrei să-l com-bați, apucă-te de scris la ziar!

Într-o zi ca oricare alta, Gerry Lane se află într-un blocaj de trafic împreună cu familia sa. Ca fost investigator ONU, Lane simte că blocajul din trafic nu e unul obșinuit. Lumea zombilor se naște pe tăcute și are alergie la întrebări, mai ceva ca în Alien…

The End