Etichetă: sua

DE LA COVID LA VARIOLĂ, DRUMUL FRICII GLOBALE TRECE PRIN MELITOPOL

Nu sînt genul lăudăros. Nu mi-a plăcut niciodată să ies în faţă, cum procedează unii, ca păduchele, şi să spun că eu sînt cel mai frumos şi deştept dintre traci. Am citit cam tot ce s-a scris în ultimii 20 de ani despre terorism, securitate şi insecuritate, în patru limbi, studii ştiinţifice şi cărţi teoretice. Cam la ce am avut acces. Şi am avut! Am avut şansa să am acces la una dintre cele mai importante biblioteci universitare în materie de apărare şi securitate. Tot ce am citit era scris în limbaj de specialitate şi se adresa specialiştilor sau celor direct interesaţi de fenomen. Mai puţin profanilor! Care, în opinia mea, ar fi trebuit să fie familiarizaţi cu mersul lumii, într-un limbaj mai accesibil. De aceea, în urmă cu vreo 12 ani mi-am propus să traduc situaţiile de insecuritate importante, într-un limbaj comun. Analizele le-am transpus în limbaj de cartier, uşor, facil, accesibil. Adică, analize de gang! Pentru că, situaţia lumii din prezent este total fără precedent în istoria cunoscută. Atît de integrată, cu consecinţe globale immediate. Iar noua tehnologie schimbă paradigma de putere cu care ne-am obişnuit. Un stat mic, cu resurse financiare şi super-tehnologizat, poate pune mari probleme unor state mari şi puternice, considerate a fi în vîrful lanţului trofic al afacerilor militare. Mai trebuie să spun ceva: singurul aspect în care globalizarea nu funcţionează (deocamdată, dar se lucrează intens, la Davos, la asta!) este în legătură cu prezenţa, încă, a statelor naţiune. Mai ales în Europa! Lucrul acesta se va schimba, poate mai repede decît ne imaginăm. Dacă în trecut, statul era guvernat fără ca opinia marii majorităţi a populaţiei să fie luată în seamă, spre sfîrşitul sec. 19-lea începutul sec. al 20-lea, guvernele se puteau baza pe o mobilizare a popoarelor, inimaginabilă. De aici şi natura “de masă” a războaielor mondiale! În ziua de azi, ce gîndeşte populaţia şi ce este pregătită să facă, este mai dirijat decît oricînd în istorie, astăzi, “factorii de decizie”(nu neapărat guvernamentali!) manipulînd opinia publică la o scară fără precedent, care l-ar face pe Goebbels să plîngă închis în wc-ul şcolii!

Noutatea imperiului global al SUA, în comparaţie cu imperiile istorice – britanic, mai ales, dar şi cel olandez, spaniol etc – îl reprezintă dorinţa declarată de dominaţie globală, de a opera pe întreaga planetă, din Marea Chinei de Sud în Marea de Azov. Prin contrast, ruşii în perioada de vîrf a comunismului, erau perfect conştienţi şi, în ciuda retoricii Războiului Rece, nu au încercat niciodată o dominaţie globală, la modul serios. O altă diferenţă constă în forţa iniţială. Spre deosebire de predecesoarele istorice, SUA este o ţară vastă continental, cu una dintre cele mai mari populaţii de pe glob, în continuă creştere, spre deosebire de Europa a cărei piopulaţie continuă să scadă şi să îmbătrînească. Teritoriile sale vaste sînt motivul pentru care SUA nu au practicat niciodată colonialismul! Cu excepţia unei scurte perioade de la sfîrşitul sec. 19! În schimb, a operat cu state dependente şi satelite, administrate de oameni corupţi şi servili intereselor de la Washington. SUA au nevoie de platforme de luptă înaintate, baze militare permanente, FOB-uri planetare, aşezate acum, în sec. 21, pe teritorii a căror administrare politică şi economică nu fac parte din sfera de interes, şi sînt “predate”, de cele mai multe ori, unei clici de spoliatori profesionişti internaţionali, care acţionează direct, sau prin intermediul cozilor de topor locale. În perioada Războiului Rece, SUA şi-au consolidat poziţia de “far al democraţiei occidentale”, dominînd comerţul cu arme, în detrimentul Europei, opunîndu-se cu consecvenţă unui potenţial militar independent european. De aici şi disensiunile cu Franţa gaullistă, dar ăsta e un alt subiect!

Colapsul URSS a lăsat SUA singura putere globală care s-a “etalat” nemilos în ultimii 30 de ani. Politica democrată de la Washington practicată în ultimii şapte ani pare celor din exterior atît de nebunească, încît este greu de înţeles ce anume se intenţionează, dar este evident că o afirmare publică a supremaţiei globale prin forţa armelor şi a ingineriei sociale este ceea ce există în minţile oamenilor care domină în prezent luarea deciziilor politice la Washington. Acest comportament agresiv nejustificat istoric, a făcut ca mai mulţi analişti şi editorialişti să afirme că alegerea lui Trump în detrimentul binomului Hillary Clinton-George Soros a salvat încă cinci ani de pace pentru Planetă! Lumea e prea complicată, în ziua de azi, pentru ca un singur stat să o domine! Mai ales că America nu vizează să cucerească lumea întreagă! Ci doar să meargă la război, să se întoarcă acasă, fără să-şi asume administrarea păcii, ulterior. Vezi cazul Iraq-ului!

După această introducere, am să încerc o analiză de gang a ciclonului războinic care a prins în braţele furtunii şi România. Vă amintiţi ce scriam la începutul pandemiei de Covid-19? Într-o propoziţie: este un transfer de capital şi putere din buzunarele producătorilor şi negustorilor de armament, în cel al Big Pharma! De 200 de ani, armamentul reprezintă cea mai bună afacere după energie! În perioada războiului din Iraq, de exemplu, numărul firmelor care produceau armament de mici dimensiuni, doar pe teritoriul Statelor Unite!, a crescut de la 250 la peste 700! Aproape de trei ori! Sigur, Constituţia SUA apără portul de armă, iar afacerile cu armament mic, de asalt, sînt constituţionale. E un exemplu “de cartier” raportat la piaţa globală de armament de toate tipurile, şi afacerile conexe: intelligence, black-ops etc.

Big Pharma a încercat o “lovitură de stat”. Şi i-a reuşit! A “desenat” pandemia după toate regulile războiului clasic, de manual. A început cu “fezandarea” populaţiei, frica, spaima globală, întraga punere în scenă şi armate întregi de piarişti care livrau morţi, izolete, spitale depăşite de situaţie. Entuziasm mare în falanga big pharma, doar că pe fondul euforiei succesului apar şi greşeli. În Italia! Sute de sicrie într-o biserică! Imaginea face înconjurul planetei, ajutată de sutele de ong-uri finanţate direct de Big Pharma, sau indirect. Doar că, jurnaliştii italieni, care sînt ei macaronari, dar nu şi proşti, au regăsit fotografia în arhive: provenea de la ultimul mare seism din sudul peninsulei. Morţii erau reali, biserica aşişderea, doar că nu era COVIDUl, ci terremoto! Apar îndoielile, apar noi imagini cu alte locuri din lume, ok! Apare virusul, pe bune, în încercarea de a repara greşeala, se înteţeşte panica la nivel planetar, politicienii vorbesc naţiunilor ca nişte cioclii – spăălaaţiivăăă peee mîîîinii – blochează oraşele, ţările, comerţul, vacanţele. Totul se duce în cap. Se opresc războaiele. Panica e totală. Pac! Vine soluţia! Vaccinul (Cîţu cumpără pentru România şi toată Australia la un loc!) salvator. Începe cumpărarea lui, comenzile, se licitează, se supralicitează, se dau comisioane pentru fiecare doză comandată. Brusc, gaşca de interlopi planetari care conduc popoarele devin putred de bogaţi, iar Big Pharma mută banii din buzunarele lorzilor războiului, a petroliştilor şi găzarilor, a turismului, în propriile buzunare! Mişcare reuşită! Banchete, trotinete, victorioşii fumează şi trag pe nas, deschid sertarele cu băuturi fine. În ţări mai prăpădite, ca a noastră, de exemplu, Big Pharma revendică posturi de miniştri şi PDGi, directori de spitale, sanatorii şi morgi! Primesc fără să punem întrebări. Cînd e vorba de măsurat virusul, chiar dacă are 90-60-90 şi e doar assistant manager, tot e mai mic decît cea mai mică armă comercializată bărbăteşte de industria detronată şi buimăcită.

Vă e clar, dragi cititori, că situaţia nu putea rămîne aşa, iar victoria rapidă şi năucitoare a Big Pharma în faţa complexului militaro-industrial global, a fost doar una de etapă. Şi surprinzătoare! Băieţii mari din businessul global s-au repliat şi în doi ani au revenit în prima linie. Şi-au analizat punctele slabe şi breşele de securitate, au învăţat din caietele de “lecţii învăţate” şi şi-au căutat cea mai sigură portiţă de reintrare în “cîmpul tactic”: Ukraina, un spaţiu pe care îl fezandau demult, de cînd Nancy Pelosi a cîştigat Maidanul. Ăsta e un fel de Eurovision pe zona fostelor state sovietice! Unii actori mobilizaţi de asaltul împotriva Big Pharma, au luat de la început cu două mîini, ca să nu aibă surprize. Energeticul, de exemplu. Gaz şi electricitate. În România… nu mai zic! Şi, gata!

Asta este explicaţia scurtă, pe repede înainte. Restul “informaţiilor” îl primiţi şi dacă vreţi, şi dacă nu, printr-o sumedenie de canale “de informare”, TOATE, sau cu acţionariat din zona armament, energie, petrol, gaze, sau cu spălaţi pe creier şi îndoctrinaţi cu stipendii uriaşe de la bugetul ţării (căutaţi lista pubicată de Roncea în ActiveNews!). Oficiali “subţiri” de la Washington vorbesc precum Rambo, în public, dar şi în privat! Găunoşenia politicii de sprijin total al Ukrainei este clară din felul în care au fost prezentate scopurile în termeni de relaţii publice. Expresii precum: “Exportul de democraţie”, “societatea deschisă”, “democraţie vs. totalitarism” nu mai excită pe nimeni astăzi şi nu pot fi menite construirii unor explicaţii politice, cel mult nişte exprimări pompoase care împănează copleşitorul limbaj propagandistic care a potopit lumea în ultimii doi ani, un indiciu al absenţei unei politici reale (politica este slujitoarea Poporului!) şi demonstraţia subjugării acesteia unor interese străine de interesele popoarelor care suferă consecinţele directe! Nici Biden, nici Zelenski nu fac politică, ci teatru! Singurul lucru care contează este copleşitoarea putere a SUA! Proiectată direct sau prin intermediul imbecililor de serviciu! Placa nu mai este “staaaţi îîîn caaasăăă” ci “Puuutin eee deee viinăăă”. Război mondial. Nuclear (vă amintiţi cu cîtă spaimă vă uitaţi la O televiziune de ştiri afiliată trompetei democrate, de sub măsuţa de cafea, imaginîndu-vă că sînteţi în Cuba rachetelor lui Hruşciov?). Foamete globală. Nişte golani ai economiei de piaţă reacţionînd ca atare cu uleiul, zahărul, mîncarea în general. Din nou spaimă globală. Putin e nebun. Dar, moare! Ce noroc! Nu se va opri decît la Berlin. Ze cere arme, arme şi iar arme. NATO vorbeşte cu toate gurile. Toată lumea-i fericită. Mă rog, fiecare în felul său! Într-o lume în care opinia publică este importantă, presiunea asupra mass-media este firească, mai ales atunci cînd nu eşti ineresat de o lume pe care nu o înţelegi, dar eşti capabil să intervii în mod decisiv prin forţa armată, ori de cîte ori cineva face ceva care nu este pe placul “societăţii deschise”!

Aşa este că nu v-a trecut prin cap să citiţi şi presa din alte părţi? Din Africa de Sud, de exemplu. Sau din Kenya. Sau din Vietnam. Sau din Arabia Saudită şi Kuweit. Oamenii par normali. Este o altă planetă. Nici vorbă de foamete, război nuclear, scumpiri uriaşe! Nimic din toate astea! Lumea îşi revine în simţire şi “în minţi” după COVID-ul care cum a venit, aşa s-a dus. Dacă luaţi pulsul planetei şi în alte părţi decît “sfera de influenţă şi interes” a SUA, veţi citi de un “război regional” între Rusia şi Ukraina, la fel cum sînt cele din Orientul Mijlociu, la fel cum au fost cele din Africa, timp de 50 de ani, despre care nu ştie nimeni şi în care s-au înfruntat, prin interpuşi, tot SUA şi Rusia, fosta URSS! În Ukraina e la fel! Vor avea de suferit TOŢI CEI care se află în siajul celor două puteri aflate în conflict. Vor avea de cîştigat TOŢI CEI care fac parte din complexul militaro-industrial-energetic şi care au promis Democraţilor că vor readuce America în postura de unică mare putere a Secolului 21. De aceea, Biden şi camarila bagă băţul prin gardul Maidanului şi prin Marele Zid chinezesc. Doar, doar… mai face un leu!

Ce face Big Pharma? Poate a schimbat antrenorul. Face brainstorming-uri prin zoom, îşi dă în cărţi şi în maţe de găină neagră. Din cînd în cînd cîte un #rezist mai trage cîte o carte din pachet şi o arată celorlalţi. Ieri, au tras una cu maimuţa. Mîine, cine ştie… caută, clocesc… Hai, noi să fim sănătoşi! Şi cu ochii în televizor!

Afghanistanul de lîngă noi. Arme pentru Ukraina pe un aerodrom neidentificat din Europa de Est

BMTF, 7 mar – Şeful Statului Major al SUA, generalul Mark Milley, s-a deplasat săptămîna trecută la un aerodrom neidentificat lîngă graniţa cu Ukraina, care a devenit un hub pentru transportul de arme, a declarat un înalt oficial din Departamentului Apărării american, care a asistat direct la efortul multinaţional de a trimite arme în Ukraina pe fondul invaziei Rusiei, potrivit unui material difuzat duminică de CNN, pe pagina sa de internet, scrie Agerpres.

Din informaţiile pe care le deţinem, încă de săptămîna trecută, pe acel aeroport se prelucrau 14 avioane de transport pe zi, capacitatea obiectivului fiind de 17! Armamentul era transportat pe cale rutieră în Ukraina şi depozitat în diferite puncte din ţară, inclusiv pe aeroportul Viniţa, bombardat cu 8 rachete de armata rusă. Atacul a provocat nouă morţi.

În timp ce se afla pe aerodrom, Milley s-a întâlnit cu trupe şi personal, şi a examinat activitatea de transport, a precizat oficialul vineri. Situl a devenit un centru de activitate în ultimele zile, de la o mînă de zboruri în fiecare zi ajungînd astăzi la 17, capacitatea maximă a obiectivului.

Amplasarea aeroportului rămîne un secret pentru a proteja transporturile de arme, inclusiv rachete antiblindate, în Ukraina. Armata rusă nu a vizat aceste transporturi odată ce au intrat în Ukraina, a spus oficialul, dar există o anumită îngrijorare că Rusia ar putea începe să ia la ţintă livrările pe măsură ce avansează cu invazia.

Chiar înainte ca invazia Rusiei să înceapă la sfîrşitul lunii trecute, cerul de deasupra Europei a fost plin de avioane militare de marfă ale Statelor Unite şi ale altora, în special C-17, coloana vertebrală a flotei de transport aerian american. Zborurile au repoziţionat trupele de-a lungul flancului estic al NATO, dar au transportat de asemenea arme către punctele de transfer unde pot fi livrate în Ukraina. Ritmul zborurilor a crescut.

Comandamentul European al SUA (EUCOM) se află în centrul operaţiunii de transport masiv, folosind reţeaua sa de legătură cu aliaţii şi partenerii pentru a se coordona în timp real şi a trimite materiale în Ukraina, a declarat un al doilea oficial din Apărarea americană.

EUCOM se coordonează de asemenea cu alte ţări, inclusiv Marea Britanie, în ceea ce priveşte procesul de livrare, pentru a se asigura că folosesc resursele la maximă eficienţă, pentru a sprijini ukrainenii într-un mod organizat, a adăugat oficialul.

De cînd a început invazia Rusiei, 14 ţări au trimis asistenţă de securitate Ukrainei, dintre care unele au trimis rar înainte echipamente atît de substanţiale, a spus oficialul.

Marea majoritate a unui pachet de asistenţă de securitate de 350 de milioane de dolari a fost deja livrată Ukrainei, potrivit oficialului, la doar o săptămînă după ce a fost aprobat oficial de Casa Albă.

Aproximativ 240 de milioane de dolari din pachet au ajuns în Ukraina, iar restul ar trebui să ajungă în cîteva zile şi poate săptămîni, dar nu mai mult, a declarat oficialul vineri. Componentele care au fost deja livrate includ cele mai necesare echipamente, cum ar fi echipamentele antiblindate.

Odată ce au ajuns în posesia armelor, ukrainenii le-au folosit pentru a încetini şi opri atacurile ruseşti în diferite părţi ale Ukrainei.

Cred că toţi am fost extraordinar de impresionaţi de cît de eficient au folosit forţele armate ukrainene echipamentele pe care le-am furnizat, a spus oficialul.

Poate cel mai cunoscut, un convoi masiv rusesc care se întinde pe 60 km de drum la nord de Kiev, capitala Ukrainei, despre care există suspiciunea că ar fi unul trucat de către partea ukraineană, abia s-a deplasat în cîteva zile.

Ştim că au efectuat atacuri asupra acelui convoi, că aceste atacuri au fost eficiente în încetinirea şi oprirea acestuia, a declarat vineri un alt înalt oficial din Apărarea SUA.

Echipamentele trimise sînt cele pentru care ukrainenii au primit deja pregătire, inclusiv unele antrenamente tocmai la timp la sfîrşitul lunii decembrie şi începutul lunii ianuarie, a spus înalt oficialul, adăugînd că ukrainenii pot utiliza cu competenţă marea majoritate a echipamentului militar trimis.

Viteza cu care SUA livrează acum arme Ukrainei este dramatic mai rapidă decît acum două luni. Majoritatea unui pachet de 200 de milioane de dolari aprobat la sfîrşitul lunii decembrie a fost livrată în decurs de o lună, deşi unele muniţii nu au fost încă transportate, a spus oficialul.

Între timp, pachetul complet de 350 de milioane de dolari, pe care oficialul l-a descris drept cea mai mare atragere prezidenţială de fonduri din istorie, ar trebui să fie finalizat în cîteva zile sau săptămîni.

RUSIA NU VA INVADA UKRAINA

“Rusia ar putea ataca Ukraina pînă la sfîrşitul lunii ianuarie”, titrează, de ceva vreme, TOATE televiziunile şi ziarele print sau on-line din România, citînd cînd oficiali de la Kiev, cînd de la Washington, cînd surse oficiale de pe Tamisa. Obsesia pensionarului român s-a mutat de la “facturile la gaz şi curent” la “Putin a pus ochii pe Ukraina”, “va fi război şi nu ne mai dau pensiile”.

Eu am să fac, din nou, notă discordantă şi am să scriu: NU, RUSIA NU VA DECLANŞA UN RĂZBOI CU UKRAINA!, poate o mică răzmeriţă, dacă e să-l credem pe senilul preşedinte american Biden care a declarat că SUA nu se bagă în afacee dacă ruşii fac doar o incursiune în Ukraina şi se retrag rapid!, declaraţie reformulată şi nuanţată ulterior de oficiali ai Casei Albe! Însă escaladarea crizei ukrainiene înseamnă, în fapt, descurajarea unei eventuale încercări a Occidentului de a interveni mai mult decît au făcut-o deja!

Manipularea şi dezinformarea circulă în cel puţin două sensuri: o operaţiune psihologică în spaţiul de aşteptare ex-sovietic şi una asupra spaţiului românesc slăbit şi predilect pentru exhibarea fricilor societale.

Prima observaţie: sînt cîţiva ani în care diverşi oficiali militari sau civili de la Kiev încearcă să atragă atenţia asupra fostului stat sovietic cu o retorică victimizantă. Cantităţi uriaşe de informaţii mincinoase la adresa Rusiei au fost aruncate dinspre Kiev. La sfîrşitul lunii noiembrie 2021, chiar preşedintele ţării anunţa că va fi răsturnat de la putere printr-o lovitură de stat pe 1 sau 2 decembrie! Un astfel de comportament este precum cel din povestea românească cu Petrică şi lupul! Sigur, Ukraina a rămas fără Crimea şi e pe cale să piardă şi estul carbonifer, însă aceste două situaţii tactice demonstrează doar că Rusia NU doreşte un război cu Ukraina, ci o poziţionare strategică în contextul de securitate de la Marea Neagră. Extinderea NATO spre est, precum şi dezvoltarea sa europeană de apărare antirachetă (Deveselu!) sînt văzute ca ameninţări de doctrina militară rusă începînd cu 2014.

A doua observaţie: sîntem la sfîrşitul unui ciclu istoric, ciclul extinderii euro-atlantice înspre Est, şi e foarte limpede că această fereastră de oportunitate este folosită de Rusia pentru a sta bine la masa negocierilor globale şi strategice, acolo unde Rusia nu negociază niciodată un singur dosar! La sfîrşitul acestei perioade, e clar că lumea va arăta altfel. Vor exista alţi actori globali, alte centre de putere, pentru că despre asta este vorba şi nu despre oameni, vieţi şi destine, din analizele provincial-sentimentale! Cercetătorii think-thank-urilor vorbesc despre o confruntare SUA-China. Ea a şi început deja, dacă urmăriţi relaţia „nepotrivită” între yuan şi dolar, sau între capitalul chinez şi bonurile americane de trezorerie, importuri şi exporturi. Numai că gînditorii americani exclud Rusia din ierarhia puterilor globale, incluzînd-o în cea a puterilor regionale. Rusia vrea să demonstreze că nu este aşa!

A treia observaţie: războiul nu îl doreşte nimeni, de fapt: ruşii, pentru că şi-ar pierde orice dram de credibilitate, nu doar externă, ci şi internă – populaţia nu va mai susţine asemenea aventuri! La rîndul său, Ukraina nu, pentru că Ukraina îşi riscă statalitatea în baza unor promisiuni din partea unui NATO care este decis să se poziţioneze ferm pe falia de răscruce. Pentru Kremlin însă, protecţia Moscovei în Cîmpia de Vest este vitală. Toate invaziile militare, de la Napoleon încoace, au avut loc prin Belarus-Ukraina! Dacă Ukraina rămîne în ceaţa portocalie a NATO, distanţa peste „prăpastie” între Ukraina şi Kazahstan s-ar reduce la ceva mai mult de 600 de km! Reintrarea Ukrainei în matca sa firească reprezintă o victorie strategică şi necesară a Rusiei. În 2017 scriam: Pentru Rusia, Ukraina este extrem de importantă. Ea oferă două lucruri: poziţie strategică şi produse naturale şi agricole în această regiune de frontieră euro-asiatică! Ukraina este vitală pentru apărarea Rusiei. Moscova se află la numai 480 de kilometri de frontiera ruso-ukraineană, o cîmpie uriaşă uşor de traversat şi, astfel, greu de apărat. Mai mult, Ukraina găzduieşte două porturi critice, Odessa şi Sevastopol, care sînt mai importante pentru Rusia chiar şi decît Novorossiysk. Pierderea accesului militar şi comercial la aceste porturi ar submina complet influenţa Rusiei în Marea Neagră şi i-ar tăia accesul la Marea Mediterană! Mai mult: „Kievul”, a spus Vladimir Putin în discursul său din Crimeea din 2014, „e Mama Rusiei. Crimeea”, a mai zis el, „este pentru Rusia precum Muntele Templului pentru Ierusalim.” Ceste propoziţii spun totul despre forţa epică ce manipulează forţele de o parte şi de alta a frontierei.

Novaya Gazeta atrăgea recent atenţia că la nivelul elitei ruse există un consens că Ukraina ar trebui ruptă. Rusia ar trebui să ia partea de est (unde se află resursele de cărbune) şi sud (Crimeea fiind premiul cel mare), iar Occidentul să ia vestul Ukrainei, cu naţionaliştii şi greco-catolicii. Criza din sud-estul Ukrainei a fost provocată de Occident şi este folosită în scopul reanimării blocului militar nord-atlantic, a acuzat preşedintele Rusiei, Vladimir Putin, în timpul unei reuniuni pentru elaborarea proiectului de stat pentru înarmare pînă în anul 2025, informează Interfax.

Vladimir cel Mare, cunoscut chiar ca Sfântul Vladimir, în urmă cu mai mult de un mileniu, în anul 988, a întemeiat regatul slav creștin precursor al Rusiei şi al Ukrainei. Tot el a unit Kievul cu Novgorodul.

Or, Rusia aceea se numea kieveană dintr-o rațiune precisă: capitala era la Kiev, în Ukraina de azi! Mai mult, la sfârșitul sec.X, puternicul cnezat al Rusiei Kievene și-a avut capitala (pentru 3 ani!) într-o cetate ale cărei ruine se găsesc astăzi pe raza comunei Nufăru, județul Tulcea!

Analiştii şi cercetătorii americani, democraţi şi republicani, prevăd o prelungire a actualei crize pînă în 2020. Unii dintre ei spun că vor fi altele, şi altele, şi altele, mereu în cascadă, într-o succesiune a determinismului, fiecare provocînd-o pe următoarea. La sfîrşitul acestei perioade, e clar că lumea va arăta altfel. Vor exista alţi actori globali, alte centre de putere, pentru că despre asta este vorba, şi nu despre oameni, vieţi şi destine, din analizele provincial-sentimentale!

Unde sîntem noi, ca ţară, cu fricile noastre neexplicate şi cu politica externă ciudat de provincială pe care o practicăm? De fapt, o practicăm? Pentru că am impresia că sîntem doar cei care dau din cap aprobator în cazul diferitelor poziţionări. România este, în continuare, un punct de contact între două sisteme care se confruntă în momentul de faţă, Est şi Vest. Şi aşa sîntem dintotdeauna! Că doar de aia a fost Al. Ioan Cuza domn unificator şi reformist! Pentru Vestul euro-atlantic şi pentru Rusia reprezentăm un spaţiu de revărsare, zonă-tampon, pentru că sîntem zonă de frontieră. În sensul în care aceste state, în perspectiva unei analize a intereselor lor, se uită către ce ar putea să le provoace riscuri existenţiale. Şi îşi definesc riscurile în funcţie de ceea ce au la frontieră, deci de zonele-tampon pe care trebuie să le aibă pentru a-şi proteja interesele, un spaţiu de dilatare alternantă de la vest la est şi de la est la vest, fără ca cele două entităţi aflate în dispută să se întîlnească efectiv.

Sîntem într-o zonă a întîlnirilor, culturilor şi a civilizaţiilor, ceea ce presupune un anumit comportament în care încercăm să echilibrăm interesele marilor puteri. În Republica Moldova am auzit des expresia “o ţară mică trebuie să facă o politică externă mare”. O ţară ca România ar fi trebuit să aibă o politică externă mare, însă, din păcate, acest exerciţiu s-a dovedit o pălărie prea mare pentru decidenţii politici de la Bucureşti, subdimensionaţi intelectual în ultima vreme, de la nivel de preşedinte la cel de membru în comisiile parlamentare NATO, sinecuri de paradă pentru mulţi troglodiţi preocupaţi doar de propria îmbogăţire şi şmenuri provinciale. O ţară considerată demult ca fiind teroristă în raport cu proprii cetăţeni. Nu ştiu dacă DECIENTUL POLITIC SPECTATOR are informaţia, sau o ignoră, referitor la cît de mult poate să întindă coarda cu poporul român. La ruşi, e mai simplu: dacă spun celebra formulă paşol tî nahui, poţi să ştii că ai atins nivelul maxim de nesimţire, tupeu jegos şi alte din astea. La noi, la români, e mai complicat, atîta timp cît ne-o pasăm mai mereu şi cu o voioşie de nedescris, „prin gură” unii altora, fără nici un efect! Personal, sînt convins că SRI deţine informaţii şi le-a comunicat „DECIDENTULUI POLITIC” care stă pitit ca porcu-n cucuruz în faţa oricăror proteste din pieţele României, considerate fasciste de Rareş Bogdan şi Murarii de serviciu credincios (sic!). De altfel, nivelul de încredere al oamenilor în guverne a înregistrat o scădere drastică în întreaga lume, am mai scris despre asta, ştire ce-i face pe politicienii puterii să se consoleze cu ideea că… vremea p… trece!

Ultima observaţie: nu trebuie să ne îngrijoreze perspectiva unui război, pentru că Rusia înţelege care sînt consecinţele unui astfel de război! Dar sîntem într-un punct de inflexiune la nivel global, şi trebuie să vedem că nu doar în Europa se fac astfel de presiuni, nu doar în Europa de Est există influenţe care se ciocnesc, ele există şi în Asia Centrală, şi în Asia de Est, Asia de Sud-Est, în toată zona Pacificului. Prin toate aceste presiuni pe care noi le resimţim aici în zona noastră de frontieră, vedem cumva o renegociere a poziţiilor globale, mai mult decît poziţiile Rusiei versus UE şi Rusiei versus SUA, ci o recalculare globală a tuturor puterilor.

Americanii sînt îngrijoraţi pentru democraţia lor

BMTF, 3 ian – La un an după atacul violent asupra Capitoliului, americanii continuă să fie îngrijoraţi pentru democraţia lor şi aproape o treime consideră că folosirea forţei poate fi uneori justificată în apărarea ideilor, potrivit rezultatelor a două sondaje de opinie publicate duminică, informează luni AFP, preluată de Agerpres.

Atacul susţinătorilor fostului preşedinte Donald Trump asupra sediului Congresului din 6 ianuarie 2021 a fost un semn al unei violenţei politice în creştere, iar democraţia americană continuă să fie astăzi sub ameninţare, estimează două treimi din persoanele intervievate de CBS News.

În ceea ce priveşte mîndria americanilor în legătură cu democraţia lor, aceasta a scăzut la 54% de la 90% în 2002, potrivit unui sondaj realizat de cotidianul Washington Post împreună cu Universitatea din Maryland.

Cele două sondaje oferă motive concrete de îngrijorare. Astfel, 28% din respondenţi cred că forţa poate fi folosită pentru a apăra rezultatul unei alegeri. Un procent de 34% consideră că o acţiune violentă împotriva guvernului poate fi uneori justificată.

Aceste sondaje ilustrează, de asemenea, persistenţa clivajelor profunde din cadrul societăţii americane, pe care noul preşedinte Joe Biden a promis să le reconcilieze.

Preşedintele Joe Biden şi vicepreşedinta Kamala Harris vor vorbi joi pentru a marca atacul din 6 ianuarie 2021.

Două treimi din alegătorii lui Donald Trump continuă să creadă că Joe Biden nu a fost ales în mod legitim şi că au avut loc fraude la scrutinul din 2020, în conformitate cu discursul repetat şi fără dovezi al fostului preşedinte republican.

Aproximativ 60% dintre americani cred că Donald Trump are o responsabilitate importantă în pătrunderea atacatorilor în clădirea Congresului în momentul în care aleşii certificau victoria democratului Joe Biden.

Din nou însă, opiniile depind de afilierile partizane: 83% dintre alegătorii săi consideră că responsabilitatea lui este scăzută sau inexistentă, potrivit sondajului Washington Post.

Conform CBS, 26% dintre americani doresc ca Donald Trump să candideze din nou în 2024.

Pentru a stabili exact rolul său şi al anturajului său, Camera Reprezentanţilor, unde democraţii deţin majoritatea, a înfiinţat o comisie specială de anchetă care, în pofida lipsei de cooperare din partea apropiaţilor fostului lider de la Casa Albă, a realizat peste 300 de audieri şi a strîns mii de documente.

În şase luni am descoperit lucruri care ne îngrijorează, sînt persoane care au încercat să submineze integritatea democraţiei noastre, a declarat duminică pentru ABC şeful acestei comisii, Bennie Thompson.

Se pare că a existat un efort coordonat din partea unui anumit număr de persoane pentru a slăbi alegerile prezidenţiale, poate fi vorba de oameni din executiv, din ministerul apărării, din asociaţii, oameni foarte bogaţi sau personalităţi de stat…, a adăugat el, promiţînd că va transmite justiţiei orice dovadă privind acţiuni ilegale.

Liz Cheney, unul din puţinii republicani care face parte din această comisie, l-a învinuit pe Donald Trump că a păstrat tăcerea pe tot parcursul atacului.Ar fi putut să iasă la televizor să le spună susţinătorilor săi să înceteze, le-ar fi putut spune să se retragă, să se ducă acasă. Nu a făcut-o (…) Este greu de imaginat o abandonare mai serioasă a responsabilităţilor sale, a spus ea.

FUGA DIN BAGRAM

BMTF, 6 iulie – Am fost extrem de frustrat că nu am putut fi present la retragerea trupelor române din Afghanistan, după 19 ani de misiuni în acest Teatru de Operații. Ministerul Apărării Naționale a invocat inatacabilul context de Securitate, pentru cunoscători, acest motiv nestînd în picioare.

Realitatea este că retragerea trupelor NATO și SUA din Afghanistan seamănă cu o fugă! Relatările de la fața locului confirmînd acest lucru, iar Bagramul este mărturie!

Haosul a pus stăpînire pe baza aeriană din Bagram după plecarea trupelor americane din ceea ce a fost cea mai mare fortăreaţă militară a forţelor internaţionale din Afghanistan, lăsînd o senzaţie de îngrijorare în rîndul afghanilor cu privire la impactul retragerii, relatează luni EFE într-un comentariu.

Bagram, situată la circa 70 kilometri de Kabul, a fost abandonată de ultimul grup al forţelor americane la puţin după miezul nopţii, vinerea trecută, pe întuneric şi fără nici un avertisment.

„Am aflat vineri dimineaţă, în jurul orei şase, pentru că (americanii) nu ne-au informat cu privire la ultima plecare a ultimului grup” de militari, a declarat pentru EFE un funcţionar de securitate afghan, recent transferat la baza aeriană din Bagram. „Măcar ne-ar fi putut face favoarea să ne informeze de abandonarea bazei de către ultimul lor om”, a acuzat acesta.

Cînd forţele afghane au pătruns în Bagram, vineri dimineaţa, baza fusese deja luată cu asalt de localnici care au escaladat zidurile fortăreţei, au jefuit şi chiar au încercat să dărîme zidurile pentru a scoate vehiculele din interior, informează Agerpres.

„Cînd am aflat, ne-am grăbit să intrăm în bază pentru a evita jafurile, am arestat vreo 70 de persoane, altele au fugit”, a relatat oficialul afghan.

La 1 mai, după aproape 20 de ani de război, forţele coaliţiei au început retragerea din Afghanistan a celor 2.500 de militari americani şi 7.000 de militari ai NATO, proces care este de aşteptat să se încheie la începutul lunii septembrie.

Înainte de aceasta, şi trupele italiene şi germane din provinciile Herat şi Balkh şi-au abandonat bazele în timpul nopţii, fără a-şi anunţa retragerea.

„Au invadat Afghanistanul fără acceptul afghanilor şi acum au plecat fără să se coordoneze cu forţele noastre de securitate. Aceasta este o dovadă a apatiei şi indiferenţei acestora faţă de poporul afghan şi faţă de ţara noastră”, s-a plîns Ibrahim, un comerciant în vîrstă de 28 de ani care vinde fier vechi în apropiere de baza de la Bagram.

Pînă acum, Bagram se putea vedea de la depărtare ca un oraş luminos şi inclusiv satele din împrejurimi foloseau curent electric de la bază. „Astăzi, toate luminile puternice au fost stinse, zona se aseamănă cu un cimitir, americanii au lăsat în urmă un cimitir, nu o bază aeriană”, spune Ibrahim pentru EFE.

La apogeul său, baza a adăpostit pînă la 100.000 de militari ai coaliţiei, iar de aici au fost lansate majoritatea operaţiunilor aeriene şi atacuri împotriva insurgenţilor în două decenii de război.

Baza a fost echipată cu tehnologie modernă de război de către forţele americane şi, în ciuda constantelor atacuri cu rachete şi obuze din partea talibanilor, nimeni nu se simţea nesigur în interior, datorită complexului sistem de apărare.

Bagram adăposteşte în continuare o controversată închisoare în care sute de combatanţi au fost deţinuţi de-a lungul anilor.

Acum, „fiecare hangar şi încăpere din bază este întunecoasă ca un mormînt, nu există electricitate, nu ştim de unde să pornim generatoarele de electricitate”, a declarat pentru EFE o altă oficialitate din domeniul securităţii. Fiecare turn de supraveghere are uşi protejate cu parole, dar americanii nu au lăsat codurile de acces, „iar soldaţii noştri nu au putut folosi aceste porţi pentru a urca în turnurile de supraveghere”, a explicat el.

În prezent, afghanii trebuie să pornească baza cu echipament de bază, pentru că americanii – spune oficialul citat – „au înlăturat toate sistemele de apărare şi supraveghere şi echipamentul modern pe care le foloseau pentru securitatea bazei”.

Retragerea SUA din baza strategică de la Bagram are efecte negative şi asupra securităţii şi vieţii de zi cu zi a cetăţenilor din jurul bazei şi din satele învecinate. Locuitorii se tem pentru siguranţa lor şi o posibilă sosire a talibanilor în zona lor.

„Nu ştim ce să facem după asta, ar trebui să părăsim ţara sau nu? Pentru că nici guvernul nu se află într-o situaţie prea bună”, a declarat un localnic, Rashid.

Retragerea forţelor SUA şi ale NATO coincide cu creşterea atacurilor talibanilor, care de la 1 mai au capturat peste 80 de centre de district şi asediază mai multe capitale provinciale.

TALIBANII EN-FANFARE

BMTF, 11 iun – Retragerea trupelor SUA și NATO din Afghanistan se dovedesc deja tragice, dar vor deveni catastrofale pentru poporul afghan, greu încercat de aproape jumătate de veac de război continuu.

Talibanii îşi continuă cuceririle teritoriale în Afghanistan, preluînd controlul asupra a încă două districte, unul din ele de importanţă strategică, transmite agenția Agerpres, citînd surse internaționale.

După două zile de lupte intense între talibani şi forţele de securitate în districtul Arghanj Khwa, provincia nord-estică Badakshan, militarii au fost forţaţi să abandoneze ultimele puncte de control pe care le mai deţineau, au precizat consilierii locali Abdullah Naji Nazari şi Mahboob-ul Rahman Talaat.

Potrivit consilierilor, districtul are o importanţă strategică, fiind situat la doar 10 km de capitala provinciei, Faizabad, şi asigurînd legătura cu cel puţin alte 10 districte.

În sudul Afghanistanului, talibanii au cucerit un alt district din provincia Uruzgan, au anunţat doi membri ai parlamentului provinciei, Bismillah Jan Mohammad şi Qudratullah Rahimi.

Forţele de securitate din districtul Chinartoo s-au alăturat insurgenţilor pentru că nu mai primiseră nici un fel de provizii, au spus parlamentarii.

După Gizab, acesta este al doilea district din Uruzgan care a căzut în mîinile talibanilor în ultimele zile.

În cursul nopţi de marţi spre miercuri, cel puţin 10 genişti au fost ucişi şi alţi 14 răniţi într-un atac taliban asupra unui centru de deminare din provincia Baghlan, în nordul Afghanistanului, a anunţat Ministerul de Interne.

Miercuri a fost a cincea zi consecutivă în care insurgenţii au reuşit să preia controlul asupra unor districte.

De la 1 mai, de cînd a început retragerea oficială a forţelor americane şi a celorlalte trupe NATO din Afghanistan, cel puţin 14 districte au intrat sub controlul talibanilor.

Luni, şeful Comandamentului central al armatei americane (CENTCOM), generalul Kenneth McKenzie, a informat că retragerea trupelor americane, care ar trebui să se încheie pînă la 11 septembrie, a fost realizată în proporţie de aproximativ 50%.

Afghanistanul are 34 de provincii şi circa 400 de districte.

Conform unui raport ONU, talibanii au capturat anul trecut cinci districte, dintre care patru au fost recucerite de forţele guvernamentale în numai cîteva zile.

Pentagonul analizează acum dacă să ceară autorizaţie pentru a întreprinde lovituri aeriene în sprijinul forţelor de securitate afghane în situaţia în care capitala Kabul sau un alt oraş important se va afla în pericol să fie cucerit de talibani, a scris New York Times.

ȘI CU… ȘI CU SUFLETUL ÎN RAI…

În ultimele 72 de ore, în timp ce românașul era ocupat cu ale lui, Ukraina a atacat pozițiile separatiștilor din Estul țării. Rusia a masat forțe importante la frontieră. SUA și NATO (deci, și România!) a anunțat că vor veni în sprijinul Ukrainei, China a avertizat NATO că… nu e cazul să se bage! Agenția de presă EFE sintetizează, deși a fost Paște și pentru ei:

Tensiunea în Donbas – scena unui conflict armat încă din 2014 între forţele proguvernamentale ukrainene şi rebeli separatişti susţinuţi de Rusia – s-a amplificat odată cu acuzaţiile reciproce între Kiev şi Moscova de mobilizare a trupelor şi de pregătiri pentru o posibilă ofensivă, provocînd îngrijorarea SUA şi a NATO, comentează sîmbătă agenţia de presă EFE.

Preşedintele ukrainean Volodimir Zelenski a acuzat Moscova „că-şi arată muşchii” la graniţa cu autoproclamatele republici populare Doneţk şi Lugansk şi îşi sporeşte prezenţa trupelor în zonă sub acoperirea unor exerciţii militare.

În ultimele zile, Kievul a lansat o intensă activitate diplomatică pe lîngă partenerii săi internaţionali, în special SUA şi NATO, pentru a avertiza despre escaladarea situaţiei din estul ţării.

Zelenski şi-a asigurat vineri susţinerea preşedintelui american Joe Biden, care şi-a reafirmat „sprijinul de neclintit pentru suveranitatea şi integritatea teritorială a Ukrainei în faţa agresiunii ruse care continuă în Donbas şi în Crimeea”.

Kievul acuză Moscova de uciderea a patru soldaţi ukraineni la sfîrşitul lunii martie de către rebelii separatişti într-o încălcare a încetării focului în vigoare din 2015, ceea ce ridică numărul de morţi în rîndurile ukrainene la 20 de la începutul anului, cărora li se adaugă 57 de răniţi.

Conform datelor ONU, conflictul din Donbas s-a soldat cu circa 14.000 de morţi de la declanşarea sa în 2014.

Serviciul de informaţii militare al Ukrainei a tras un semnal de alarmă, denunţînd că Rusia a început pregătiri cu scopul de a forţa armata ukraineană să răspundă la „acţiuni ostile” pe linia de demarcație a forţelor în Donbas.

Aceasta ar servi drept scuză pentru ca Rusia să-şi sporească prezenţa militară în teritoriile separatiste din estul Ukrainei prin introducerea unor „unităţi regulate” cu pretinsul scop de a „proteja cetăţeni ruşi”, avînd în vedere că zeci de mii de ukraineni din Donbas au primit deja paşapoarte ruseşti.

„O tentativă a forţelor de ocupaţie ruse de a pătrunde mai mult în adîncimea teritoriului ukrainean nu poate fi exclusă”, susţine Kievul.

Acest scenariu a fost deja utilizat în 2008 în Osetia de Sud, cînd trupe georgiene au intrat pe teritoriul regiunii separatiste în urma unor provocări, căzînd în capcana Moscovei, potrivit unor experţi independenţi ruşi, ceea ce a declanşat intervenţia militară a Rusiei, sub pretextul „impunerii păcii”, care a condus la recunoaşterea independenţei Osetiei de Sud, precum şi a celeilalte regiuni separatiste georgiene Abhazia de către Federaţia Rusă.

„De-a lungul frontierei ukrainene, în zonele ocupate temporar şi în Crimeea au fost desfăşurate 28 de grupuri tactice ruseşti la nivel de batalion”, declarase marţi şeful Statului Major al armatei ukrainene, generalul Ruslan Homaceak, în parlament.

Ţinînd cont de aceasta,”s-a luat o decizie de consolidare a grupării forţelor comune pe teritoriul regiunilor Doneţk şi Lugansk (la graniţa cu Rusia) şi în sectorul Crimeii”, a adăugat el.

Kremlinul a răspuns că Rusia îşi deplasează sau îşi mobilizează trupele pe teritoriul său „după cum îi convine”. „Acest lucru nu ar trebui să deranjeze pe nimeni şi nu reprezintă o ameninţare pentru cineva”, a declarat Dmitri Peskov, purtătorul de cuvînt al preşedinţiei ruse.

Aşa cum au informat surse EFE din cadrul Alianţei cu sediul la Bruxelles, NATO este îngrijorată de „activităţile militare recente la scară largă ale Rusiei în Ukraina şi în împrejurimile sale”, problemă care a fost discutată în cadrul reuniunii Consiliului Atlanticului de Nord, care a avut loc joi.

Preşedinţia ukraineană a denunţat circa 600 de încălcări ale armistiţiului de la începutul anului şi a acuzat Rusia că încearcă să „torpileze” procesul de pace, precum şi regimul de încetare a focului în vigoare din februarie 2015 şi care a fost consolidat în iulie 2020.

Prin urmare, pentru a contracara concentrarea de trupe ruse la frontieră şi a preveni eventuale provocări militare, Kievul a propus vineri reprezentantului NATO în Ukraina, Alexander Vinnikov, organizarea de exerciţii comune între armata ukraineană şi trupele aliate.

Măsurile de descurajare ar presupune patrule aeriene comune în spaţiul aerian ukrainean sau, aşa cum a sugerat ambasadoarea canadiană Larisa Galadza, creşterea nivelului de pregătire de luptă a trupelor din ţările Alianţei care se învecinează cu Ukraina.

În cadrul unei convorbiri telefonice cu ministrul de externe ukrainean Dmitri Kuleba, secretarul de stat american Antony Blinken şi-a exprimat „preocuparea” pentru situaţia securităţii în estul Ukrainei.

În acelaşi timp, ministrul apărării Lloyd Austin a mers mai departe, asigurîndu-l pe omologul său ukrainean Andrei Taran de angajamentul SUA de a ajuta Ukraina să îşi consolideze capacitatea militară pentru a se putea apăra mai eficient împotriva agresiunii ruse, potrivit departamentului său.

„În cazul escaladării agresiunii ruse, SUA nu vor lăsa Ukraina singură şi nu vor permite ca aspiraţiile agresive ale Rusiei împotriva Ukrainei să se realizeze”, a declarat Austin, potrivit Kievului.

În replică, Peskov a avertizat vineri că o posibilă desfăşurare a trupelor SUA pe teritoriul ukrainean va duce la creşterea tensiunilor în apropierea frontierelor ruse şi a spus Moscova va fi constrînsă atunci să adopte măsuri suplimentare de securitate.

Se remarcă un interes sporit al Administrației Biden față de Ukraina, fie doar și prin prisma afacerilor familiei pe fostul teritoriu sovietic, precum și o nouă încercare a Ukrainei de a atrage în conflict țările NATO, prin diverse declarații și acțiuni diplomatice. Asta la scurt timp după ce oficialii democrați de la Kiev au acuzat România de masacrul de la Fîntîna Albă!

Și cu… și cu sufletul în rai…

AFGHANISTAN, RĂZBOIUL CEL MAI LUNG

BMTF, 29 sep – De peste 18 ani SUA, în fruntea unei coaliţii internaţionale de state, se află implicate în cel mai lung conflict din istoria lor, conflict pornit odată cu invazia Afghanistanului în anul 2001 ca răspuns la atacurile teroriste din 11 septembrie 2001 executate asupra New Yorkului şi asupra capitalei federale Washington DC.

În acest moment, SUA are în Afghanistan 8.600 de militari şi ar urma ca în două luni numărul acesta să fie între 4.000 şi 5.000 de militari. „În luna august, preşedintele a decis că în Afghanistan sînt condiţii suficiente pentru reducerea prezenţei forţelor americane între 4.000 şi 5.000, pînă la finalul lunii noiembrie,” a declarat David F. Helvey.

Reţeaua Al-Qaida a păstrat legături strînse cu talibanii în Afghanistan şi este în interesul său pe termen lung să atace forţele occidentale din regiune, afirmă, însă, un raport al Pentagonului, publicat recent, transmite AFP.

Prin semnarea unui acord bilateral cu Statele Unite la sfîrşitul lui februarie, talibanii s-au angajat cu reticenţă să împiedice Al-Qaida să folosească Afghanistanul ca refugiu de unde să pregătească atentate. De atunci însă, talibanii au continuat să coopereze cu aripa regională a reţelei, Al-Qaida din subcontinentul indian (AQIS), notează raportul Pentagonului. “AQIS le aduce în mod regulat sprijinul şi cooperarea sa luptătorilor din baza talibanilor pentru a slăbi guvernul afghan, şi este în interesul său pe termen lung să atace forţe americane şi occidentale în regiune”, se arată în raportul semestrial, publicat la cererea Congresului.

Acesta înseamnă că membrii grupului de origine aflaţi încă în Afghanistan sînt în modul supravieţuire şi au delegat conducerea regională a reţelei către AQIS, căreia coaliţia internaţională i-a redus capacităţile de a purta operaţiuni în Afghanistan fără sprijinul talibanilor.

Militarii americani îşi vor menţine capacitatea de a îndeplini misiunile de bază în cadrul misiunii conduse de NATO Resolute Support, care se concentrează pe antrenarea şi asistenţa forţelor afgane de securitate.

SFAT este un acronim din limba engleză și deși americanii de obicei caută denumiri ale căror acronime să fie ușor de reținut și să sune a ceva cunoscut în engleză, de data aceasta, cu SFAT-ul, au nimerit-o mai bine pentru limba română. Și asta pentru că SFAT înseamnă „Security Force Advisory Team” și această structură îi include pe militarii care consiliază și asistă (practic sfătuiesc) forțele de securitate afghane, armată și poliție.  Consilierea, instruirea şi asistenţa adecvate necesită personal atent instruit şi selecţionat care se potriveşte profilului unui consilier ce poate să execute cu profesionalism astfel de activităţi într-o ţară străină, fiind adaptabil din punct de vedere cultural într-un mediu ce poate părea adesea ambiguu sau haotic. Lucrul, locuitul, mîncatul şi împărtăşirea în comun a aceloraşi greutăţi şi pericole creează legături emoţionale puternice între aceştia şi omologii lor afghani. Iar această abordare trebuie menţinută indiferent de durata perioada de rotire a consilierilor în teatrul de operaţii, păstrînd conexiunile deja create, asigurînd continuitatea şi acţionînd pentru atingerea aceluiaşi obiectiv menţionat în strategia aplicată de către Coaliţia Internaţională în Afghanistan.

SUA vor continua însă şi misiunile anti-terorism desfăşurate în Afghanistan.

Misiunea NATO RESOLUTE SUPPORT din Afghanistan, începută la 1 ianuarie 2015, are aproximativ 15.900 de militari. România este a şasea ţară contributoare, cu aproximativ 700 de militari, după SUA (8.000), Germania (1.300), Marea Britanie (950), Italia (900) şi Georgia (860), conform nato.int.

Ştiu, mulţi se întreabă, mai mult sau mai puţin retoric, de ce, în această eră, România mai cheltuie resurse cu trimiterea militarilor români la misiuni în diferite teatre de operaţii (TO), în ”războaiele altora”, cum zic ei, în loc să investească doar în pregătirea Armatei pentru a fi în măsură să răspundă la noile provocări de securitate şi apărare, acasă pe teritoriul ţării. În Forțe pentru Operații Speciale, de exemplu, care se călăuzesc după cele Cinci porunci de bază: 1.Oamenii sînt mai importanţi decât tehnologia; 2.Calitatea este mai importantă decît cantitatea; 3. FOS nu pot fi produse în masa; 4. FOS competente nu pot fi produse după ce criza a avut loc deja; 5. Majoritatea operaţiilor speciale necesită sprijinul forţelor convenţionale, altele decît FOS.

Afghanistanul, însă este cea mai importantă misiune externă a armatei române, fiind prezentă în acest teatru de operaţii de 18 ani, mai precis, din 2002.

Conform ultimelor informaţii de la MApN, peste 50.000 de militari români au participat, din 1990, la misiuni externe,  unii dintre ei avînd la activ şi peste 10 misiuni. Dintre aceştia, 27 de militari şi-au pierdut viaţa şi peste 180 au fost răniţi, conform MApN. Alţi doi militari în rezervă şi-au pierdut viaţa. La momentul decesului, unul lucra pentru ONU, iar altul pentru MAE.

România are acum în Afganistan aproximativ 700 de militari, cu misiunea principală de apărare a bazei militare Kandahar, iar în condiţiile unei retrageri a forţelor NATO, care se va realiza pe calea aerului, misiunea militarilor noştri va fi una esenţială în asigurarea securităţii aeroportului şi a împrejurimilor acestuia pentru a se face un tranzit în siguranţă al militarilor spre ţările lor.

Nomen est Omen

Derek Chauvin este numele polițistului American care l-a sufocat cu piciorul pe gît pe compatriotul său afro-american și a declanșat revoltele din Statele Unite. Chauvin, predestinat!

Pentru cei care nu deslușesc exact înțelesul cuvîntului ȘOVIN, DAX-ul e de ajutor: Atitudine politică constînd în afirmarea superiorității unei națiuni asupra altora, în manifestarea exclusivismului și a intoleranței naționale. 2 (Pex) Naționalism extremist.

Gestul lui Derek Chauvin este emblematic pentru rasismul residual și clivajul social american, o prăpastie atît de adîncă, încît e greu de imaginat în Europa, considerate, de unii analiști, drept politică de stat la Casa Albă!

La o săptămînă după moartea la Minneapolis a lui George Floyd, Washington, New York, Los Angeles şi alte zeci de alte oraşe americane şi-au întărit măsurile de securitate după violenţele care au cuprins SUA.

Într-o scurtă alocuţiune, Donald Trump a anunţat luni seara desfăşurarea a „mii de soldaţi bine înarmaţi” şi poliţişti la Washington, catalogînd drept o „ruşine” tulburările din ajun în capitala federală. În timp ce el se exprima în grădina de la Casa Albă, care arăta ca o tabără sub asediu, poliţia a efectuat tiruri cu gaze lacrimogene pentru a dispersa manifestanţii pașnici adunaţi în exteriorul perimetrului.

Obiectivul era de-a elibera calea spre biserica Sf.Ioan, clădire emblematică din apropiere care a fost avariată duminică seara. Preşedintele s-a deplasat pe jos pînă acolo, înconjurat de membri ai cabinetului său, pentru a se lăsa fotografiat la faţa locului cu o Biblie în mînă, imagine symbol pentru conservatorii americani ce pozează în apărători ai creștinismului!

Contracandidatul democrat, Joe Biden a denunţat de mai multe ori moartea lui George Floyd şi „rasismul instituţional” care erodează, în opinia sa, Statele Unite.

Ca și cum Garda Națională nu ar fi fost suficientă, Donald Trump a anunţat desfăşurarea a mii de soldaţi înarmaţi ai US ARMY şi de forţe de poliţie la Washington.

„Sînt preşedintele legii şi a ordinii şi susţin toate protestele paşnice. Dar în în ultimele zile, naţiunea noastră a fost acaparată de anarhişti profesionişti, de gloate violente, piromani, jefuitori, nelegiuiţi, răzvrătiţi, Antifa şi alţii. Unele state şi guverne locale nu reuşit să ia măsurile necesare pentru a păstra siguranţa oamenilor”, a menţionat Trump. „Acestea nu sînt proteste paşnice. Acestea sînt acte de terorism intern”, a adăugat preşedintele american. “Primarii şi guvernatorii trebuie să instituie o prezenţă copleşitoare a forţelor de ordine, pînă cînd violenţele vor fi oprite”, a declarat Trump din grădina Casei Albe, în timp ce protestatarii erau dispersaţi cu gaze lacrimogene. ”Dacă un oraş sau un stat refuză să ia măsurile necesare pentru a apăra viaţa şi bunurile locuitorilor lor, atunci voi desfăşura armata SUA şi voi rezolva rapid problema în locul lor”, a avertizat Trump. „Chiar în timp ce vorbim, desfăşor mii şi mii de soldaţi bine înarmaţi, personal militar şi agenţi ai forţelor de ordine pentru a opri răzvrătirile, jaful, vandalismul, atacurile şi distrugerea proprietăţii”, a afirmat şeful Casei Albe.

Surprinzător, partial, Trump are dreptate. Demonstrațiile permit, la cîteva ore de la declanșarea lor, ralierea invariabilă a extremiştilor de stînga şi de dreapta, sau islamişti, a oportuniştilor şi conspiraţioniştilor, precum şi a multora din cei animaţi pe drept sau pe nedrept de o perpetuă ostilitate viscerală împotriva puterii şi a demnitarilor care o deţin.

Aproximativ 5.000 de soldaţi din Garda Naţională au fost desfăşuraţi în 15 state şi în capitala federală Washington, unde numeroşi demonstranţi s-au comasat în faţa Casei Albe, scandînd diverse sloganuri şi aprinzînd focuri. Potrivit cotidianului The New York Times, preşedintele Donald Trump a fost dus vineri seară într-un buncăr, în timpul unei manifestaţii similare în faţa reşedinţei oficiale.

Manifestaţii s-au desfăşurat de asemenea la Miami şi New York, unde participanţii, în special tineri, au scandat Black Lives Matter (Viaţa negrilor contează) şi Nu pot respire (ultimele cuvinte rostite de George Floyd înainte de a deceda).

Revoltele provocate de moartea lui George Floyd au pus sub stare de asediu oraşul New York. Primarul New York-ului a urmat exemplul altor 40 de oraşe care au început să pună în aplicare aceste măsuri.

Starea de asediu presupune interdicţia de circulaţie între orele 23:00 şi 06:00.

Protestatarii au ignorat de cele mai multe ori aceste restricţii, iar acest lucru a cauzat noi tensiuni, Trump repetînd de cîteva ori sintagma TERORISM INTERN. Să se aștepte americanii la o revedere a PATRIOT ACT? Sub altă formă? O lege care nu va elimina din ȚARA TUTUROR POSIBILITĂȚILOR a șovinismului, rasismului și discrepanțelor sociale uriașe.

Trăim vremuri interesante și, cu siguranță, Derek Chauvin va rămîne în istorie. Nomen est Omen!

TALIBANII SE PREGĂTESC SĂ REIA OFENSIVA DE PRIMĂVARĂ?

BMTF, 8 apr – Talibanii au rechemat marţi noapte delegaţia trimisă la Kabul pentru a discuta problema eliberării prizonierilor, scrie miercuri Agerpres.

Suhail Shaheen, un purtător de cuvînt al biroului politic al talibanilor de la Doha, în Qatar, a scris pe Twitter că „prizonierii Emiratului Islamic ar fi trebuit eliberaţi cu mult timp înainte, conform acordului semnat ce deschide calea pentru negocierile intra-afghane”.

O delegaţie a talibanilor formată din trei membri s-a aflat la Kabul timp de aproximativ o săptămînă pentru a negocia cu oficialii guvernamentali eliberarea prizonierilor. Gruparea militantă a anunţat încă de luni că nu va continua discuţiile „inutile” cu guvernul afghan.

Anterior, Consiliul Naţional de Securitate al Afghanistanului a reacţionat la decizia talibanilor, spunînd că discuţiile privind schimbul de prizonieri au intrat într-o fază importantă. „Retragerea de la discuţii într-un asemenea moment arată o lipsă de seriozitate în privinţa păcii”, a scris Consiliul pe Twitter.

În ziua precedentă, Abdul Matin Beig, un oficial guvernamental de rang înalt avînd strînse legături cu preşedintele Ashraf Ghani, a declarat că talibanii au insistat asupra eliberării a 15 comandanţi talibani care au fost implicaţi în „grave crime umanitare în Afghanistan” şi pe care guvernul nu îi poate elibera.

Acordul semnat între Statele Unite şi talibani la sfîrşitul lunii februarie – care este o sfidare la adresa poporului afghan, greu încercat – prevede eliberarea a pînă la 5.000 de prizonieri talibani şi pînă la 1.000 de deţinuţi guvernamentali înainte de începerea negocierilor de pace intra-afghane.

De asemenea, el deschidea calea pentru retragerea treptată a forţelor internaţionale din Afghanistan în schimbul garanţiilor de securitate din partea talibanilor, după 18 ani de război cu gruparea criminală a studenților teologi.

SUA TAIE FINANȚAREA GUVERNULUI DE LA KABUL

BMTF, 24 mar – Statele Unite şi-au redus semnificativ ajutorul acordat Afghanistanului şi au confirmat retragerea treptată a trupelor lor după eşecul unei medieri a secretarului de stat Mike Pompeo pe lîngă lideri politici de la Kabul, notează AFP, preluată de Agerpres.

Şeful diplomaţiei americane a efectuat luni o vizită de opt ore în capitala afghană, apoi la Doha, în Qatar, unde s-a întîlnit pentru prima dată cu lideri ai talibanilor în speranţa de a da un nou impuls unui proces de pace deja ameninţat.

La trei săptămîni însă după semnarea unui acord de pace istoric între Washington şi talibani, această dublă vizită inopinată nu a permis depăşirea „impasului politic”, după cum s-a exprimat Mike Pompeo, care a subliniat că s-au înregistrat, totuşi, unele „progrese”.

În capitala afghană, secretarul de stat s-a întîlnit printre alţii cu preşedintele Ashraf Ghani şi cu fostul premier Abdullah Abdullah care s-a proclamat şi el învingător în alegerile prezidenţiale de la 28 septembrie, umbrite de numeroase fraude.

El a spus că le-a transmis un „mesaj urgent” pentru a ajunge la un „compromis” prin formarea unui guvern de uniune naţională capabil să negocieze cu insurgenţii – următoarea etapă a procesului de pace care întîrzie să se concretizeze.

Cei doi i-au mărturisit „incapacitatea lor de a ajunge la un acord asupra unui guvern incluziv”, a declarat Mike Pompeo.

Din cauza acestui „eşec”, pe care Statele Unite îl „regretă profund”, el a anunţat că ajutorul american destinat Afghanistanului va fi redus „imediat” cu un miliard de dolari şi un miliard suplimentar în 2021 dacă impasul persistă.

Şeful diplomaţiei americane a promis că ajutorul ar putea fi restabilit dacă Ashraf Ghani şi Abdullah Abdullah ajung la o înţelegere.

Criza politică de la Kabul riscă să saboteze procesul declanşat odată cu semnarea acordului de la Doha, la 29 februarie. Negocierile interafghane sînt în întîrziere, precum şi schimburile de prizonieri dintre Kabul şi talibani prevăzute de acord, în timp ce violenţele continuă în Afghanistan.

După 18 ani,de război, cel mai lung din istoria SUA, acest text prevede o retragere totală a forţelor americane şi străine din Afghanistan în termen de 14 luni, cu condiţia respectării de către talibani a angajamentelor de securitate şi a deschiderii de negocieri de pace cu guvernul de la Kabul.

UPDATE – ASTA E PACEA CU TALIBANII!

BMTF, 4 mar – Forţele americane au desfăşurat miercuri o lovitură aeriană împotriva combatanţilor talibani din provincia Helmand, situată în sudul Afghanistanului, aceasta fiind prima acţiune militară a SUA după acordul cu talibanii convenit sîmbătă, la Doha, transmite Reuters.

Luptătorii talibani ”atacau un punct de control al Forţelor de securitate naţionale afghane. Aceasta a fost o lovitură defensivă pentru a zădărnici atacul”, a declarat colonelul Sonny Leggett, purtător de cuvînt al Forţelor americane din Afghanistan, într-un mesaj pe Twitter.

După cum remarcam ieri, talibanii au executat 33 de atacuri în ultimele 24 de ore în 16 din cele 34 de provincii afghane, soldate cu 14 morţi şi peste 20 de răniţi, fiind astfel reluate operaţiunile militare după nouă zile de reducere a violenţelor şi semnarea acordului cu SUA, relatează marţi agenţia EFE, preluată de Agerpres.

Potrivit unui purtător de cuvînt al Ministerului de Interne afghan, printre persoanele ucise în aceste atacuri se numără şi 6 civili, alţi 14 fiind răniţi. La rîndul lor, forţele de securitate afghane au ucis 8 combatanţi talibani, alţi 15 fiind răniţi şi luaţi prizonieri.

Aşa cum a promis guvernul de la Kabul, forţele de securitate se află în poziţie defensivă şi nu conduc atacuri împotriva talibanilor, cu excepţia cazurilor cînd aceştia atacă primii.

Talibanii au confirmat însă, în declaraţia lor zilnică publicată pe website-ul lor, încheierea perioadei de reducere a violenţelor convenită cu SUA la sfîrşitul săptămînii trecute înaintea semnării acordului de la Doha.

Acest acord prevede retragerea etapizată a trupelor americane din Afghanistan şi un angajament prin care talibanii promit că nu vor permite folosirea teritoriului afghan împotriva altor ţări. Înţelegerea semnată la Doha deschidea calea unor tratative între guvernul afghan şi talibani pentru a pune capăt războiului.

Talibanii consideră că pentru recentele atacuri responsabilitatea revine guvernului afghan şi preşedintelui Ashraf Ghani, care a spus duminică, la o zi după semnarea acordului de la Doha, că executivul de la Kabul nu a promis eliberarea a 5.000 de prizonieri talibani, eliberare care, conform insurgenţilor, a fost convenită cu SUA în cadrul acestui acord. Potrivit guvernului afghan, eliberarea prizonierilor talibani poate fi discutată la negocierile care ar urma să înceapă cu insurgenţii.

ACORDUL DE PACE ARUNCĂ AFGHANISTANUL ÎN HAOS

BMTF, 3 martie – Două acorduri de pace între SUA și Talibani au fost semnate la Doha și Kabul. Unul prevede eliberarea a 5000 de prizonieri talibani, ca o precondiție a păcii, celălalt NU! Anularea precondiţiei înseamnă, practic anulea acordului între SUA şi talibani.

În consecinţă, talibanii au revenit în joc şi au reluat acţiunile ofensive, cu un prim atac organizat ieri, luni, o motocicletă capcană explodînd în zona unde avea loc un meci de fotbal şi provocînd 3 morţi şi cel puţin 11 răniţi.

Talibanii afghani au transmis şi un mesaj în care anunţă reluarea atacurilor împotriva forţelor de securitate afghane. „Perioada de reducere a nivelului de violenţe a luat sfîrşit şi nivelul nostru de operaţiuni va reveni la normal. Conform acordului americano-taliban, mujahedinii noştri nu vor ataca forţele străine, dar vor continua operaţiunile împotriva forţelor guvernului de la Kabul“, a declarat Zabihullah Mujahid, purtătorul de cuvînt al talibanilor.

Potrivit presei internaționale, din momentul semnării acordului între SUA și Talibani începe să curgă perioada de 135 de zile în care americanii trebuie să se retragă complet din 5 baze şi să reducă numărul soldaţilor la 8.600, dar şi perioada de 14 luni înainte de momentul retragii tuturor forţelor străine din Afghanistan, deci și militarii români, după 18 ani de război împotriva studenților.  

ARMISTIȚIU ÎN ORAȘE ȘI PE DRUMURILE PRINCIPALE! MASACRE ÎN MEDIUL RURAL? CUM SE RETRAGE AMERICA DIN CIMITIRUL IMPERIILOR DUPĂ 18 ANI.

BMTF, 24 feb – Un armistiţiu parţial de o săptămînă a intrat în vigoare sîmbătă în Afghanistan, marcînd un posibil punct de cotitură istorică în conflictul de 18 ani între armata americană şi talibani, scrie France Presse, preluată de Agerpres.

Acest armistiţiu gradual trebuia să intre în vigoare la miezul nopţii (vineri 19:30 GMT), înainte de eventuala semnare a unui acord istoric la 29 februarie, cu condiţia ca o scădere a atacurilor să fie constatată pe întreg teritoriul afghan.

În pofida unor incidente izolate de la începutul armistiţiului, cum ar fi cele din provincia Balkh (nord), unde insurgenţii au ucis doi soldaţi afghani, potrivit unui responsabil local, generalul Scott Miller, comandantul forţelor americane şi NATO în Afghanistan, s-a declarat încrezător într-o conferinţă de presă la Kabul sîmbătă dimineaţă.

Qais Haqjo, un fierar de 23 de ani, este mai puţin optimist. „Cred că americanii sînt pe cale să fugă, deschizînd astfel calea pentru ca talibanii să se întoarcă şi să guverneze ţara ca la mijlocul anilor ’90”, a spus el în atelierul său din capitala afghană.

Acest armistiţiu sau „reducerea violenţelor” este destinat să demonstreze bunăvoinţa insurgenţilor islamişti înainte de preconizata semnare, la sfîrşitul lunii, a unui acord cu Washingtonul privind retragerea treptată a trupelor americane în schimbul unor garanţii de securitate pentru talibani.

Cele două tabere rămîn în contact prin „canalul de comunicare militară de la Doha” pentru a supraveghea situaţia pe teren şi a reacţiona la eventuale încălcări ale încetării focului, a precizat generalul american.

„Noi am suspendat operaţiunile noastre ofensive pe teren”, a adăugat generalul Miller, precizînd totodată că forţele americane rămîn pregătite pentru a riposta în caz de atac.

Ministrul afghan al apărării, Assadullah Khalid, a confirmat la rîndul său în aceeaşi conferinţă de presă că toate operaţiunile forţelor afghane au fost oprite, dar a avertizat împotriva unor provocări.

Chiar dacă talibanii au spus că insurgenţii se vor abţine să intre în zonele controlate de guvern pe durata armistiţiului, un responsabil afghan a asigurat că aceştia vor fi „bineveniţi” şi că forţele de securitate îi vor primi „cu braţele deschise”, la fel ca în timpul armistiţiului din 2018.

„Am primit ordin de la comandanţii noştri care ne cer să fim pregătiţi pentru reducerea violenţelor”, a decarat pentru AFP un taliban din districtul Maiwand, în provincia Kandahar (sud).

Un alt comandant taliban cu sediul la Kandahar, Hafiz Saeed Hedayat, a afirmat totodată că diminuarea luptelor se va aplica doar „oraşelor şi drumurilor principale”. „Aceasta poate să însemne că violenţa ar putea continua în districtele” rurale, a spus el.

„Următoarele etape ale procesului de pace vor depinde de evaluarea reducerii violenţei în săptămÎna care urmează”, a avertizat preşedintele afghan Ashraf Ghani, oficial reales pentru al doilea mandat, conform rezultatelor finale ale alegerilor date publicităţii săptămîna aceasta.

DE ȘAPTE ORI MAI MULTE BOMBE

Ministerele Apărării Naţionale şi de Externe au lansat Campania „România – 15 ani în NATO, 70 de ani de la înfiinţarea Alianţei Nord-Atlantice”. Va fi relansată şi campania de informare publică „WeAreNATO”. Apartenența la NATO, alături de Parteneriatul Strategic cu SUA și de apartenența la UE reprezintă fundamentele politicii externe ale României, reflectate ca atare în cadrul Strategiei Naționale de Apărare a Țării pentru 2015-2019. Alianța Nord-Atlantică este garantul principal al securității României, relația trans-atlantică reprezentînd liantul strategic care conferă coerență și consistență acțiunilor NATO.

BMTF, 29 ian – Forţele americane au lansat anul trecut 7.423 bombe şi alte muniţii în raidurile aeriene desfăşurate în Afghanistan, un record în ultimii zece ani, potrivit cifrelor US Air Force, consultate de AFP, scrie Agerpres.

Această cifră, în creştere în raport cu 2018 (7.362), este de şapte ori mai mare decît numărul proiectilelor lansate în Afghanistan în 2015 (947).

De asemenea este cu 80% mai mult faţă de loviturile aeriene din 2009 (4.147 de bombe), în plină ascensiune a trupelor sub Barack Obama.

Coaliţia internaţională condusă de SUA a numărat în 2010-2011 circa 130.000 de militari, între care 100.000 soldaţi americani, în condiţiile în care în prezent doar 13.000 de militari americani staţionează în Afghanistan.

Această intensificare a loviturilor aeriene americane intervine sub preşedinţia lui Donald Trump, în timp ce SUA negociază cu talibanii de peste un an un acord de retragere completă a trupelor străine din ţară, în schimbul unor garanţii de securitate pentru insurgenţi.

Atacurile aeriene ale forţelor americane şi afghane au ucis cel puţin 579 de civili în primele nouă luni ale anului 2019, au indicat Naţiunile Unite în octombrie trecut.

ONU este îngrijorată din cauza creşterii continue a pierderilor civile în operaţiunile aeriene începînd cu 2014, forţele militare internaţionale fiind responsabile pentru majoritatea pierderilor civile în acest tip de incidente din 2018.

În primul semestru al anului 2019, mai mulţi civili au fost ucişi de forţele proguvernamentale decît de grupările insurgente (717 de morţi faţă de 531), în mare parte în urma loviturilor aeriene afghane şi americane, a deplîns Misiunea de asistenţă a Naţiunilor Unite din Afghanistan (UNAMA).

Dar forţele americane în Afghanistan contestă într-un comunicat metodele şi concluziile UNAMA.

Resolute Support, misiunea NATO în Afghanistan din care face parte și România, se limitează la acordarea de asistenţă şi instruire forţelor afghane. Forţele americane, în schimb, continuă să lupte împotriva talibanilor şi combatanţilor grupării jihadiste Statul Islamic în această ţară, cel mai adesea venind în sprijinul operaţiunilor desfăşurate de forţele afghane.

TRUPELE STRĂINE TREBUIE SĂ PĂRĂSEASCĂ IRAQUL

BMTF, 5 ian – Parlamentul iraqian a votat duminică o rezoluţie prin care cere guvernului de la Baghdad să pună capăt prezenţei trupelor străine în Iraq şi să ia măsuri pentru ca aceste trupe să nu mai folosească în nici o circumstanţă teritoriul, apele şi spaţiul aerian ale Iraqului, transmite agenţia Reuters, preluată de Agerpres.

Rezoluţia solicită guvernului ”să revoce cererea de asistenţă din partea coaliţiei împotriva Statului Islamic ca urmare a încheierii operaţiunilor militare în Iraq şi obţinerii victoriei”. ”Guvernul iraqian trebuie să ia măsuri pentru a pune capăt prezenţei oricăror trupe străine în Iraq şi să le interzică folosirea teritoriului, spaţiului aerian şi apelor, indiferent de motiv”, se mai menţionează în text.

Spre deosebire de textele de lege, rezoluţiile votate de parlamentul iraqian nu sînt obligatorii pentru guvern, însă premierul Adel Abdul Mahdi s-a pronunţat el însuşi, într-un discurs susţinut în faţa parlamentului, pentru retragerea trupelor străine din ţara sa, după ce a acuzat Statele Unite că au încălcat suveranitatea Iraqului prin raidul aerian în urma căruia a fost ucis vineri la Baghdad generalul iranian Qassem Soleimani. Premierul iraqian a vorbit despre ”trupele străine”, fără să le menţioneze în mod specific pe cele americane, dînd astfel de înţeles că s-a referit la retragerea tuturor trupelor trimise de state membre ale coaliţiei antijihadiste conduse de SUA.

Anterior acestui vot din parlamentul de la Baghdad, Coaliţia internaţională, condusă de SUA, a anunţat suspendarea activităţilor de sprijin şi instrucţie pentru trupele iraqiene, pentru a se concentra astfel pe protejarea bazelor din Iraq unde se află încartiruit personalul NATO şi al Coaliţiei, baze care au fost frecvent atacate în ultima vreme şi sunt potenţiale ţinte ale unor represalii după uciderea generalului Soleimani.

Uciderea generalului Qassem Soleimani reprezintă o ”nouă etapă” pentru Orientul Mijlociu, a estimat, la rîndul său, duminică liderul Hezbollahului libanez, Hassan Nasrallah, care a susţinut că armata americană este cea care ”va plăti preţul” pentru acest asasinat, consemnează agenţiile internaţionale de presă. ”Bazele militare americane, navele americane, fiecare ofiţer şi soldat în regiune”, a spus Nasrallah într-o intervenţie televizată. El a cerut să nu fie atacaţi cetăţenii americani civili, întrucît ”bătălia, confruntarea, pedeapsa justă este pentru cei care au executat (operaţiunea) şi armata americană este cea care a înfăptuit crima şi asasinatul”.

Statele Unite vor trimite încă aproximativ 3000-3500 de militari în Orientul Mijlociu, ca urmare a ameninţărilor sporite la adresa trupelor americane din zonă.

Potrivit oficialilor, care s-au exprimat sub condiţia anonimatului, noii militari provin din Divizia a 82-a aeropurtată. Alţi circa 750 de militari americani au fost deja trimişi săptămîna aceasta în Kuweit. În perioada scursă din luna mai 2018 SUA au suplimentat cu circa 14.000 efectivele trupelor dislocate în Orientul Mijlociu.

Tensiunile se acumulează în Orientul Mijlociu mai ales după arborarea steagului roşu pe Moscheea Jamkaran închinată imamului Mahdi, al 12-lea imam, ascuns de Dumnezeu, a cărui revenire e legată de versiunea musulmană a Apocalipsei, dar și de răzbunarea lui Hussein. În Iraq, Muqtada Al-Sadr a reînfiinţat Armata Mahdi nerenunţînd la culoarea tradiţională a imamului: negrul! Steagul roşu, asociat celui de-al treilea imam, Hussein, dar cu trimitere directă la răzbunarea sîngelui vărsat reprezintă un simbol al martirajului, chiar şi pentru adepţii lui Ali, care are ca simbol drapelele verzi. Toate aceste simboluri forţează teocraţia de la Teheran să răzbune moartea generalului Soleimani.

Iranul va riposta. Va mai dura, însă, pînă se va lua o decizie. Poate că vom vedea în prima fază doar riposte limitate, ale unor organizații paramilitare, libaneze sau iraqiene, nu ale statului iranian.

AFGHANISTAN – CIMITIRUL IMPERIILOR

Asaltul taliban de miercuri, asupra terminalului de călători de lîngă Baza Aeriană de la Bagram, a durat 10 ore, conform militarytimes.com.Talibanii au folosit atacul în forță, combinat cu atacuri sinucigașe împotriva unui punct medical aflat în renovare, de lîngă baza aeriană. Chiar dacă nu au reușit să pătrundă în baza militară, talibanii s-au baricadat în facilitatea medicală unde au rezistat 10 ore, în final fiind anihilați de atacurile aeriene.

În urma intervenției forțelor internaționale, cinci militari georgieni au avut nevoie de îngrijiri medicale. Aceștia au acționat împreună cu militari americani și afghani.

Atacul s-a produs în timp ce oficialii americani încearcă se reia negocierile de pace cu talibanii, după ce acestea au fost suspendate de către președintele Donald Trump, în urma unui atac sîngeros al talibanilor în Zona Verde, unde și-a pierdut viața și un român.

Pentru mulți combatanți în Afghanistan, negocierile de pace reprezintă ilustrarea eșecului politicii americane în țara asiatică denumită sugestiv Cimitirul imperiilor, și ieșirea din scenă, rușinos, pe ușa din dos a războinicilor.

Presa quality americană dezvăluie, la acest sfîrșit de an, minciunile oficiale care au însoțit campaniile militare americane în Afghanistan și Iraq. Potrivit documentelor și mărturiilor, oficialii americani au știut de la bun început că războaiele declanșate nu vor avea sorți de izbîndă și le-au transformat în afaceri profitabile pentru o bună parte a elitei conducătoare, indifferent de culoare și familia politică: conservatori, democrați, Bush, Clinton etc. Așa se face că ies la iveală date și cifre care certifică faptul că în Afghanistan au murit mai mulți contractori decît militari americani, însă evidența acestora, la fel ca în Iraq, nu a fost ținută de nimeni. Ei sînt văzuți precum damele de companie, fără de care războiul modern nu mai poate avea loc. Din această cauză, ipocrizia arătării cu degetul spre omuleții verzi ai rușilor, sau spre Wagner, este de nedigerat!

Washington Post a publicat în această săptămînă, documente secrete care demonstrează că misiunea SUA în Afghanistan a eșuat în mod spectaculos, cee ace a dus la creșterea numărului de decese în rîndul contractorilor, ca să nu mai vorbim de zeci de mii de victime civile în ultimele două decenii.

Documentele interne obținute de Washington Post ilustrează dimensiunea pierderilor umane: peste 2.300 de militari americani au murit pe parcursul războiului, împreună cu 1.145 de militari NATO și coaliție. În prezent, există aproximativ 13.000 de militari americani în Afghanistan, alături de care luptă și militari români, în cadrul Misiunii NATO Resolute Support. Totuși, aceste pierderi sînt depășite de contractorii din SUA, care au încadrat, în liniște, unele dintre cele mai periculoase funcții în război și ale căror morți Pentagonul nu s-a simțit niciodată obligat să le comunice americanilor.

Proiectul Costurile războiului, de la Universitatea Brown, estimează că numărul real al contractorilor uciși în Afghanistan este de aproximativ 3.814 de morți. Raportul Departamentului Muncii indică faptul că 1.774 de antreprenori civili au murit în Afghanistan de la începutul războiului, dar recunoaște că acesta nu este „statisticile complete sau oficiale ale accidentelor de vătămări și decese ale contractorului civil”.

Totuși, ce cea mai mare rată a deceselor este în rîndul forțelor de securitate afghane, aproximativ 64.124!  

Linşarea celor patru bodyguarzi americani aparţinînd firmei de securitate „Blackwater” la Fallujah, pe 31 martie 2004, a atras atenţia mass-media asupra rolului pe care îl au firmele particulare de securitate şi privatizarea războiului. Conform unor date, în Iraq se aflau, în 2009, aproximativ 15.000 de bodyguarzi – personal de securitate particular, dintre care 6000 foarte bine înarmaţi, constituind practic o prezenţă militară paralelă în această ţară. Mii de veterani din Armată şi Poliţie – angajaţi ai unor firme particulare de securitate şi asistenţă militară din Statele Unite, Australia, Africa de Sud, Franţa, Belgia, Marea Britanie, Africa de Sud, Uganda, Filipine, Cipru sau Cehia -, plătiţi cu 1500 (o mie cinci sute) de dolari pe zi (în multe ţări leafa unui militar pentru o lună!), asigura protecţia demnitarilor occidentali, a funcţionarilor marilor companii petroliere americane sau a „boss-ilor” firmelor implicate în reconstrucţia Iraq-ului.

În prezent, în Afghanistan se află un număr de 24.202 de contractori, conform ultimului raport al Comandamentului Central al Statelor Unite, însă doar 4.951 sînt personal de securitate. 20.000 de contractori suplimentari sînt angajați în domenii precum traducere, transport și IT.

Aceleași personaje care nu onorează sacrificial contractorilor americani și aliați (precum românii angajați la compania canadiană!) aflați în relație contractuală pentru interesele americane, critică mercenarii și contractorii aflați în slujba intereselor Rusiei! Mercenari din Wagner, o companie care duce războaie în interesul Rusiei, au fost observaţi recent în Mali, o ţară măcinată de război unde și România a trimis recent militari într-o misiune ONU.

Informaţia legată de prezenţa unor mercenari Wagner la Bamako vine la cîteva luni de la semnarea unui acord de cooperare militară între ministrul malian al Apărării, generalul Ibrahim Dahirou Dembélé, şi omologul său rus, Serghei Şoigu.

Moscova neagă că are vreo legătură cu Wagner, o societate înregistrată în Argentina sub numele unui fost membru al forţelor speciale din GRU, spionajul militar rus. Totuşi, Wagner este prezentă oriunde Moscova are vreun interes, începînd din estul Ukrainei, continuînd în Syria şi mai recent în Venezuela şi Africa.

 În Mali, o ţară măcinată de război şi băntuită de fundamentalişti islamişti, contractorii Wagner au statut de consultanţi militari responsabili de instruire şi mentenanţă, scrie AFP, citând două surse apropiate dosarului, la fel cum contractorii americani instruiesc și asistă trupe în Syria, Iraq, Afghanistan și oriunde are America interes în lume!

În Mali, Rusia nu soseşte pe un teren necunoscut, notează AFP. În perioada Războiului Rece, Moscova întreţinea legături strînse cu Bamako, care şi-a îndreptat atenţia către „lagărul socialist“ după obţinerea independenţei faţă de Franţa, în 1960, iar Legiunea Străină Franceză s-a retras din țara africană! Mali se confruntă de cîţiva ani încoace cu un război care pare fără sfîrşit. În zonă se bat diverse facţiuni rebele, dar îşi fac de cap şi grupări afiliate unor organizaţii fundamentalist-teroriste precum al-Qaeda, Boko Haram şi Statul Islamic.

Cu toate că ONU s-a implicat masiv în zonă, cu aproximativ 14.000 de militari, lucrurile par a fi scăpate de sub control. La începutul acestui an, 191 militari ONU au fost ucişi într-un atac al islamistilor radicali. România a trimis 120 de militari în Mali, pentru operaţiuni de evacuare militară, transport de trupe şi echipamente şi de asigurare a suportului logistic necesar personalului ONU dislocat în această ţară.

La rîndul său, Franţa desfăşoară în zonă operaţiunea antiteroristă Barkhane, cu un contingent de 4.500 de militari, majoritatea legionari.

Wagner nu este singura companie de mercenari aflată la dispoziţia Moscovei. Vega, Shield şi Patriot sînt alte trei companii în plină ascensiune și, se pare, fac concurență Dyn Corp, Triple Canopy, Academy, GardaWorld etc.

Mercenarii au existat încă de cînd există înfruntările politice între state sau, cum s-a întîmplat în Grecia antică sau în Italia Renașterii, între cetăți vecine și rivale. Chiar și domnitorii români s-au sprijinit de multe ori pe mercenari, lucru mai rar spus în manuale, unul din aceștia fiind chiar Mihai Viteazul. Banatul era cunoscut drept un teritoriu al mercenarilor, Ținutul Condotierilor din Est, cum îl denumeau cronicarii venețieni pe la 1240, furnizînd războinici care au luptat alături de nobili cehi în zona Praga!

Companiile Militare/de Securitate Private sînt entităţi organizaţionale  care  oferă  contra  cost    servicii  specializate  şi  expertiză militară, fiind încadrate uneori în categoria fenomenului de mercenariat. Sînt cunoscute  şi  sub  denumirea  de:  contractanţi  militari  privaţi,  contractori  de securitate privaţi, corporaţii militare private, firme militare private, furnizori de  servicii  militare  etc. Serviciile  de  expertiză  oferite  sînt  asemănătoare  celor  sigurate  de structurile   guvernamentale   militare   sau   de   poliţie.   Cu   consimţămîntul guvernului  pot  oferi  şi  servicii  în  teren  pentru  forţele  armate. Firma americană de securitate cea mai cunoscută din Iraq a fost „Blackwater Security Consulting”, care are angajaţi foşti militari din forţele speciale (DELTA, SEALS etc.), pentru a îndeplini misiuni încredinţate pînă acum doar „US Army”. „Blackwater” a fost o firmă tipică în domeniul securităţii. Ea a fost înfiinţată de doi foşti ofiţeri SEALS.

Termenul de mercenar vine din latină, de la merces, care înseamnă salariu sau recompensă.

În 1977, 167 de state au semnat un protocol adițional al Convenției de la Geneva din 1949, care fixează regulile războiului de astăzi. Potrivit protocolului, un mercenar nu are dreptul la statutul de luptător sau de prizonier de război, probabil din această cauză oficialii Pentagonului nu se obosesc să-I contabilizeze! Asta, cum o precizează punctul c. al articolului 47, pentru că un mercenar, prin definiție și prin etimologia termenului, participă la ostilități doar în vederea obținerii unui avantaj personal, financiar.

Textul stabilește o serie de convenții foarte stricte prin care, de pildă, membrii înscriși voluntar în ceea ce este, de pildă, Legiunea Străină franceză nu pot fi considerați mercenari, pentru că ei sînt controlați de un stat: statul francez.

Mercenari sârbi au luptat de pildă în Donbas, în estul Ukrainei, ba chiar au participat la operațiuni din Crimeea, în vreme ce mercenarii ceceni sînt foarte cunoscuți și foarte apreciați.

Mai multe țări, printre care Franța și Marea Britanie, interzic cetățenilor lor să devină mercenari, activitatea constituind un delict pedepsit de lege, cu toate că decenii la rînd după perioada decolonizării mercenarii francezi și britanici au fost printre cei mai apreciați în tinerele state din Africa. Unul din cei mai celebri a fost mercenarul francez Bob Denard, implicat în războaiele civile din Congo și din Yemen, dar mai ales în seria de lovituri de stat din Insulele Comore, unde mercenarii săi l-au și asasinat pe președintele țării Ahmed Abdallah.

Începînd din anii 2.000, s-a ajuns la o adevărată instituționalizare a companiilor paramilitare private de mercenari, la care unele state au recurs, mai ales odată cu dispariția lentă a recrutării obligatorii în Occident și din care cea mai cunoscută este acea Blackwater americană, foarte activă în Afghanistan și Iraq.

Faptul că acel protocol al Convenției de la Geneva le refuză mercenarilor statutul de combatant sau de prizonier de război este surprinzător. Practic în toate ocaziile Convenția de la Geneva acordă drepturi, în loc să le retragă. Ceea ce vrea însă să spună Convenția este că mercenarul are doar statutul unui civil care ar fi capturat. Acesta trebuie «tratat cu omenie», însă poate fi judecat pentru crime și fapte de violență, spre deosebire un soldat care a aplicat regulile războiului. În caz de condamnare, mercenarul poate fi considerat un simplu criminal, ceea ce un soldat prizonier de război nu va fi niciodată dacă nu a comis în mod voluntar crime împotriva umanității. Mercenarul poate fi chiar condamnat la moarte în țările care mai au această pedeapsă, un simplu militar însă – nu.

Mercenariatul este pedepsit penal și în Republica Moldova. Mercenarul e definit în Codul penal ca fiind persoana special recrutată, în țară sau în străinătate, pentru a lupta într-un conflict armat în schimbul unei remunerări. Nu este cetățean al părții la conflict şi nici rezident pe teritoriul controlat de o parte la conflict. Nu este trimis de un stat în misiune militară oficială. Fenomenul a luat amploare în Republica Moldova în special după declanșarea în 2014 a războiului din estul Ukrainei. Într-o recentă investigație realizată de comunitatea jurnaliștilor de investigație RISE Moldova se spune, cu referire la date ale SIS, că în jur de 100 de cetățeni moldoveni ar fi ajuns ca mercenari în tranșeele separatiștilor pro-ruși din Donbas şi Luhansk.

Între aceşti profesionişti ai războiului, fără identitate, se află şi mulţi români. Ei lucrează pentru companii occidentale pentru că firmele româneşti de securitate sînt prea mici să se înfrupte din caşcavalul cel mare. BIDEPA a încercat, în urmă cu cîţiva ani, dar a dispărut de pe piaţă! Bărboşii sînt printre cei mai buni luptători din lume. La întoarcerea acasă, merită o discuţie mai amplă despre viitorul şi privatizarea războiului, a serviciilor secrete şi a intereselor diverse pe care aceste entităţi le apără. Cum merită un reportaj, sau un documentar-anchetă, foştii militari români angajaţi prin contract care au efectuat misiuni spectaculoase în teatrele de operaţii din Afghanistan, Iraq sau Balcani şi acum sînt lăsaţi la vatră de un sistem prea puţin prietenos cu oamenii săi. Un astfel de om este Laurenţiu Cuci, retras într-un sat din judeţul Arad. Puţini dintre consătenii săi ştiu că Laurenţiu cunoaşte Kabulul mai bine decît Timişoara, iar maşina lui era la deschiderea convoaielor cu demnitari care veneau sau plecau de la preşedintele Hamid Kharzai…

BĂTĂLIE RUSIA-SUA PRIN CONTRACTORI (audio)

BMTF, 6 feb – Utilizarea contractorilor privaţi ca multiplicatori de forţă în războaiele din ultimii 17 ani, ajută la eludarea restricţiilor impuse de legislaţia internaţională şi presiunea Parlamentelor naţionale şi, pentru că pierderile contractorilor nu sînt contorizate oficial, acestea ascund şi costul uman al războiului. În consecinţă, utilizarea PMC-urilor dă posibilitate Guvernelor de a soluţiona anumite probleme fără a se implica direct. Un fel de “omuleţi verzi” cu contracte comerciale perfect valabile.

Practic, războaiele moderne nu mai pot fi concepute fără implicarea contractorilor privaţi. Din 2001, în special, gestionarea securităţilor naţionale şi internaţionale se realizează în parteneriat public/privat, după cum remarca şi expertul în securitate, col. r. Tiberiu Tănase, directorul Academiei Bodyguard. România e corigentă şi în acest domeniu:

Lucru, care nu se poate spune despre Rusia. Potrivit AGERPRES, deşi în jur de 100 de luptători ruşi recrutaţi de o organizaţie privată, cu legături cu Kremlinul, au murit într-o luptă cu coaliţia condusă de americani în regiunea syriană Deir Ezzor, în multe cazuri data morţii menţionată pe certificatele de deces este decalată cu cîteva săptămîni. Reuters a reuşit să identifice şase astfel de cazuri şi precizează că modul în care s-a procedat este cu totul atipic pentru luptătorii ruşi ucişi în Syria.

Potrivit rudelor şi martorilor bătăliei, luptătorii au murit cu toţii în ciocnirea din regiunea syriană Deir Ezzor, care a avut loc în noaptea de 7 februarie 2018.

Faptul că astfel de informaţii apar la aproape un an după bătălia de la Deir Ezzor indică faptul că Moscova ar putea face eforturi să-şi controleze mesajul despre pierderile înregistrate peste hotare, într-un moment în care îşi extinde activităţile militare în Orientul Mijlociu şi Africa.

În jur de 100 de contractori militari ruşi au fost ucişi în bătălia de la Deir Ezzor, au declarat surse citate de Reuters. Ministerul rus de Externe a precizat că numai o mînă de cetăţeni ruşi au fost ucişi în această luptă şi a infirmat ştirile privind eventuale pierderi grele.

Aceasta a fost prima confruntare directă între SUA şi Rusia de la colapsul Uniunii Sovietice. A fost, de asemenea, şi singura luptă din Syria în perioada de început a anului trecut la care au luat parte contractori militari ruşi.

Ministerul Apărării şi Ministerul Afacerilor Externe nu au răspuns solicitărilor Reuters de a comenta aceste informaţii.

După cum Reuters a relatat, Rusia a folosit în secret contractori militari privaţi în Syria pentru a efectua misiuni în sprijinul preşedintelui Bashar al-Assad, aliatul Moscovei, în coordonare cu armata rusă.

Organizaţia care i-a recrutat pe luptători, cunoscută sub numele de Grupul Wagner, foloseşte infrastructura de transport şi spitalele Ministerului Apărării. Rusia neagă că foloseşte contractori militari în Syria şi susţine că civili ruşi se află acolo ca voluntari.

Reuters nu a putut confirma că Grupul Wagner operează în Syria sau că derulează misiuni în numele guvernului rus.

Pe 7 februarie anul trecut, luptătorii ruşi au avansat spre o rafinărie de petrol din provincia Deir Ezzor controlată de forţele kurde şi de coaliţia condusă de SUA, care au răspuns cu lovituri aeriene puternice.

AVERTISMENT TALIBAN

BMTF, 28 dec – Talibanii au avertizat joi SUA în legătură cu o înfrîngere comparabilă cu cea a sovieticilor în anii ’80 dacă nu părăsesc Afghanistanul, avertisment lansat într-un moment în care Washingtonul prevede reducerea drastică a prezenţei sale în această ţară.

Într-un mesaj transmis cu ocazia împlinirii a 39 de ani de la invadarea Afghanistanului de către URSS, talibanii i-au avertizat pe americani că riscă acelaşi tip de ”umilinţă” şi au subliniat că ei ar putea ”învăţa mult” din evenimentele din acea vreme.

Sovieticii au pus capăt, la sfîrşitul lui 1989, unei ocupaţii ce dura de un deceniu în Afghanistan, grăbind plonjarea ţării într-un război civil şi ascensiunea talibanilor.

”Fiţi atenţi la înfrîngerea sovietică în Afghanistan şi renunţaţi să mai înfruntaţi tăria de caracter a afghanilor, pe care ei au dovedit-o deja”, a declarat purtătorul de cuvînt al talibanilor Zabiullah Mujahid într-un mesaj.

Insurgenţii nu au răspuns formal la anunţul, care nu a fost confirmat oficial de către Washington, că SUA intenţionează în curînd să-şi reducă la jumătate prezenţa militară în Afghanistan. Rebelii cer de mult timp retragerea trupelor străine din ţară pentru a participa la negocieri de pace.

Anunţul, survenit în contextul eforturilor de relansare a negocierilor de pace cu talibanii, i-a luat prin surprindere pe numeroşi diplomaţi şi responsabili politici de la Kabul. Mulţi afghani se tem că fragilul guvern al putea cădea şi ţara s-ar confrunta cu un nou război civil.

Cu ocazia marcării a 39 de ani de la invazia Afghanistanului, în Republica Moldova se depun flori la memorialul „Feciorilor Patriei – Memorie Eternă”. Evenimentul este marcat la Chişinău, în fiecrare an, de cîteva sute de persoane, în mare parte veterani ai războiului din Afghanistan. Potrivit datelor oficiale, în războiul din Afghanistan au participat aproximativ 12.500 de moldoveni, dintre care 297 au căzut pe cîmpul de luptă, iar alţi patru au fost daţi dispăruţi: Vasilcovschii Ion Petru, din Sîngerei, David Gheorghe Vasile, din Cantemir, Belecci Ion Eugen, din Vulcăneşti, şi Şalaru Mihail Ilie, din Chişinău.

Retragerea trupelor sovietice din Afghanistan a început în anul 1987, iar ultimele unităţi au fost evacuate în februarie 1989.

Retragerea trupelor sovietice din “căldarea” Afghanistanului nu a adus pacea mult sperată, din potrivă! Războiul antiterorist a fost declanşat în toamna anului 2001, după atacurile din 11 septembrie asupra turnurilor gemene din New York, cînd SUA au cerut activarea Articolului 5 din Carta Alianţei Nord Atlantice, care spune că atunci cînd un stat membru este atacat, celelalte state membre sînt obligate să acorde ajutor. Intervenţia în Afghanistan a fost considerată perfect legitimă şi a primit, printr-o rezoluţie, acceptul Consiliului de Securitate al ONU.

Afghanistanul a fost pe rînd călcat de perşi, apoi de macedonenii lui Alexandru, apoi de sasanizi şi arabi, de unde au şi preluat religia islamică. În 1747, afghanii pastuni şi-au construit un stat, condus de un rege (Mario Balint şi Raico Cornea, “Primul război al mileniului”, Ed. Augusta, 2001). În secolul XIX, englezii încearcă să ocupe Afghanistanul. Începe astfel primul război colonial, care ţine din 1839 pînă în 1842. Luptele reizbucnesc în perioada 1878-1880. În cele din urmă, Imperiul Britanic se retrage, în 1919, dintr-o ţară care îi aducea mai multe necazuri decît beneficii (op.cit.). În iulie 1973, regele este înlăturat şi are loc proclamarea republicii. În 1978, cu implicarea Moscovei, comuniştii afghani preiau puterea, provocînd război. URSS se retrage încă din 1989, cînd îşi recunoaşte neputinţa în lupta cu mujahedinii (războinici religioşi).

Evident, în perioada Războiului rece, în ajutorul rezistenţei afghane intervin Statele Unite care, prin intermediul CIA şi Serviciului pakistanez, îi livrează arme. Islamişti, dar mai ales arabii, vin să lupte cu necredincioşii. Al Qaeda şi Osama bin Laden găsesc în munţii Afghanistanului o casă bună în pregătirea pentru activităţile teroriste, sprijinite de CIA, cît timp au fost îndreptate împotriva sovieticilor. În 1992 se pune capăt regimului comunist, cînd demisionează preşedintele Mohammad Najibullah.

Talibanii instituie un regim draconic, fiind interzise orice influenţe occidentale. În Afghanistan, majoritatea populaţiei este analfabetă şi lipsesc, în general, apa potabilă, electricitatea, infrastructura rutieră, televiziunea, radioul, ziarele. Excepţie fac capitala Kabul şi cîteva oraşe importante.

În regiune, se înfruntă astăzi cea mai bine înzestrată armată a lumii, trupele NATO, cu o forţă eterogenă, formată din talibani, foşti mujahedini, mercenari arabi şi, bineînţeles, teroriştii aflaţi sub stindardul Al Qaeda.

 

SUA „subestimează” talibanii afghani

BMTF, 19 sep – Un ziar din India a acuzat marți guvernul american că subestimă puterea și influența talibanilor afghani, în timp ce oficialii americani își continuă eforturile pentru a convinge grupul terorist să se angajeze în discuții de pace cu guvernul de la Kabul.

Times of India (TOI) a remarcat că există cel puțin 77 000 de jihadişti talibani care luptă cu 207.000 de forțe afghane de apărare și securitate, care includ unități militare și poliție, multe dintre ele avînd consilieri şi instructori români.

Ziarul indian susține că guvernul american „subestimează” forţa talibanilor, plasînd numărul luptătorilor între 25.000 și 60.000 și „supraestimează” forțele afghane, afirmînd că 314.000 de militari şi poliţişti ANDSF luptă împotriva jihadilor. TOI scrie că: „A fost decizia SUA de a-și încheia misiunea de luptă în Afghanistan, în 2014, pe baza unei estimări insuficiente atît a influenței pe care talibanii încă o exercită în țară cît și asupra provocărilor umanitare cu care se confruntă poporul afghan? Experții spun că talibanii dețin o influență mult mai mare decît cea recunoscută de guvernul american”.

Citînd guvernul S.U.A. și evaluările independente, Breitbart News a remarcat, în repetate rînduri, că numărul și puterea talibanilor au atins niveluri fără precedent în Afghanistan în comparație cu toate celelalte perioade de la începutul războiului afghan în octombrie 2001.

Potrivit ultimei evaluări efectuate de Inspectorul General al S.U.A. pentru Reconstrucția Afghanistanului (SIGAR), o agenție de supraveghere înfiinţată de Congres, talibanii controlează sau deţin o prezenţă considerabilă în aproximativ 44% din Afghanistan. Jurnalul Long War (LWJ), o componentă a Fundației pentru Apărarea Democrațiilor (FDD), consideră că situația este mult mai rea decît ceea ce recunosc agențiile guvernamentale americane.

TOI a menționat că LWJ consideră că grupul islamist controlează sau deţine o prezenţă considerabilă în 61% din țară. Indiferent de sursă, sau de modul în care defalcați cifrele, tema comună este că talibanii sînt cel mai proeminent grup din Afghanistan, iar influența și puterea lor au atins proporții istorice!

Talibanii sînt în mare măsură responsabili pentru zeci de mii de decese civile şi militare. Jihadul se află, de asemenea, în spatele majorității celor 2 269 de decese militare din S.U.A. și 20 400 de răniri.

În ciuda faptului că SUA alocă majoritatea fondurilor de reconstrucție pentru dezvoltarea forțelor afghane pentru a înfrînge talibanii, grupul terorist a continuat să se extindă în teritoriu. Puterea talibanilor a crescut, la fel şi culturile record și producția istorică de opiu și derivatul său de heroină, principalele surse financiare pentru grupul terorist.

În urma unui armistițiu fără precedent de trei zile dintre forțele afghane și talibanii din iunie, administrația președintelui Donald Trump și-a intensificat eforturile pentru a convinge aducerea grupului jihadist la masa negocierilor de pace. Administrația Trump a considerat „reconcilierea” dintre Kabul și talibanii afghani obiectivul principal al strategiei sale de a pune capăt războiului de 17 ani.

India, prezentă economic în Afghanistan în exploatarea resurselor de fier, a susţinut, din nou, ieri, că inamicul său regional, Pakistanul, continuă să ofere protecţie talibanilor. „Aceste sanctuare oferă, de ani de zile, siguranță pentru agendele întunecate ale rețelelor teroriste, contopite ideologic și operațional, cum ar fi talibanii, rețeaua Haqqani, Daesh, Al Qaeda”.

Deși SUA insistă că negocierile de pace trebuie să fie conduse de Afghanistan, americanii au început să participe la negocieri. În iulie, un înalt oficial al administrației Trump sa întîlnit cu reprezentanții talibanilor pentru a aduce pace Afghanistanului.

Mai multe discuții se așteaptă să aibă loc în zilele următoare.

În prezent, există aproximativ 14 000 de forțe americane și aproximativ 7 754 de soldați din aliații NATO și din țările partenere din afara NATO care servesc în Afghanistan. Între ei se află peste 700 de militari români, numărul acestora fiind suplimentat, de anul viitor, cu încă 200.