Etichetă: sua

ARMISTIȚIUL DIN HORMUZ PUS LA CALE DE URMUZ

Motto: Verbul a israeliza (origine franceză): Să iei ceva ce nu-ți aparține, apoi să pretinzi fără rușine că-ți aparține, jucînd totodată rolul victimei.

„O întreagă civilizație va muri în seara asta, și nu va mai fi readusă niciodată la viață. Nu vreau să se întîmple asta, dar probabil că se va întîmpla. Totuși, acum că avem o Schimbare Completă și Totală a Regimului, unde predomină minți diferite, mai inteligente și mai puțin radicalizate, poate că se poate întîmpla ceva revoluționar minunat, CINE ȘTIE? Vom afla în seara asta, unul dintre cele mai importante momente din lunga și complexa istorie a lumii. 47 de ani de extorcare, corupție și moarte se vor încheia în sfîrșit. Dumnezeu să binecuvînteze Marele Popor al Iranului!”

O declarație cît o hulă biblică ieșită din gura Bestiei! Un… nimeni amenință cu dispariția, cu ștergerea din istorie a civilizației persane. Dar, cînd comandantul suprem al US ARMY, persoana care poate declanșa singură un atac nuclear, amenință o civilizație cu extincția, întreaga comunitate internațională intră în zodia lipsei de logică! Acest avertisment, nu poate fi legitimat!

Eforturile diplomatice care au dus la armistițiu, au fost ale unor actori regionali. Pentru că, problemele Orientului Mijlociu trebuie să fie soluționate în și de către statele din Orientul MIjlociu Extins. Ele formează viitoarea arhitectură de securitate fără hegemoni! Iar SUA și Iranul au negociat prin terți. Au negociat! Cine a negociat, din Iran, nu e foarte sigur. Liderii militari iranieni sînt preocupați de protejarea trupelor terestre și de creșterea proviziilor de drone și rachete, astfel încît să poată menține controlul asupra Strîmtorii Ormuz și să atace Israelul și statele din Golf care găzduiesc baze militare americane. Este așa o luptă pentru pace, că nu va mai rămîne picior de om! Negocierile frizează absurdul. Iar absurdul stă în penița lui Urmuz! Negociatorii îi descoperă el: Cotadi este scurt și pîntecos, cu musculatura proeminentă, cu picioarele îndoite de două ori în afară și o dată înăuntru și veșnic neras. Părul negru ca pana corbului e plin de mătreață și încărcat cu sclipitori și scumpi piepteni de baga. …  Dragomir este foarte lung, cîrn, cu ochii rotunzi și foarte mobili, avînd gîtul subțire de culoarea cafelei cu lapte și fasonat ca la strung, și purtînd două smocuri fine de păr lustruite și negre ca pana corbului, care-i atîrnă ca un decimetru pe ceafa-i rotunjită și lăsînd să se scurgă din ele  vîrfuri cîte două picături limpezi de untdelemn franțuzesc. Cei doi sfîrșesc îngropați în același mormînt. Din rațiuni diferite, firește, precum armistițiul cu pricina.

Cert este că SUA şi Iranul au anunţat un armistiţiu de două săptămîni, iar Donald Trump şi-a retras ameninţarea privind atacuri masive cu puţin timp înainte de a spune că acestea ar urma să înceapă. Iranul a confirmat că un plan în 10 puncte a fost transmis oficialilor americani prin intermediul mediatorilor din Pakistan. În ultimul moment, pe măsură ce termenul-limită se apropia, Donald Trump a anunţat pe reţelele sociale că a fost de acord să suspende atacurile asupra Iranului pentru o perioadă de două săptămîni, cu condiţia ca Iranul să redeschidă Strîmtoarea Ormuz pentru transportul maritim internaţional (pentru navele coaliției invadatoare și în dolari!). A fost o intervenţie din partea Pakistanului, care a propus ca ambele părţi să accepte un armistiţiu de două săptămîni, oferindu-i lui Trump o cale de a renunţa la ameninţarea sa drastică de a distruge Iranul (și de a ieși elegant din capcana războiului care riscă să-l îngroape electoral!). Ministrul de externe al Iranului a declarat că, pentru o perioadă de două săptămîni, tranzitul sigur prin Strîmtoarea Ormuz va fi posibil dacă este coordonat cu armata iraniană. Trump a susţinut că aproape toate punctele de dispută dintre cele două ţări au fost deja convenite şi că armistiţiul de două săptămîni va permite finalizarea unui acord. Pakistanul, principalul mediator în conflict, susţine că va găzdui negocieri de pace între SUA şi Iran, delegaţiile fiind invitate la Islamabad vineri. Premierul Shehbaz Sharif a declarat că acestea vor urmări un acord final pentru soluţionarea tuturor disputelor. Sharif a cerut iniţial, după miezul nopţii, un armistiţiu de două săptămîni pentru redeschiderea strîmtorii, iar în cursul dimineţii a anunţat că acesta a fost convenit şi a invitat ambele părţi la negocieri.

Oficiali israelieni susţin că trei persoane au fost rănite de muniţii cu dispersie iraniene chiar în timp ce armistiţiul era anunţat. Înainte de anunţ, Iranul a lansat un val de rachete şi drone asupra statelor din Golf, patru persoane fiind rănite în Qatar. Prim-ministrul Israelului, Benjamin Netanyahu, a respins afirmaţia Pakistanului că armistiţiul include şi conflictul cu Hezbollah din Liban. Cele mai recente atacuri ale armatei israeliene acolo ar fi ucis opt persoane. Declaraţia biroului lui Netanyahu subliniază că armistiţiul este decizia lui Trump, nu a Israelului, şi că Israelul îl susţine. Totuşi, există o divergenţă majoră: Israelul susţine că armistiţiul nu include Libanul, în timp ce Pakistanul şi Iranul afirmă că îl include. SUA nu au clarificat încă acest aspect. Politicieni israelieni în stare de șoc, critică acordul de încetare a focului cu Iranul ca pe o înfrîngere strategică și s-au îndreptat brusc împotriva încetării focului cu Iranul, descriind-o ca pe un colaps politic care accentuează eșecul guvernului condus de Benjamin Netanyahu. Așa-numitul lider al opoziției, Yair Lapid, a catalogat acordul drept un „dezastru politic”, acuzîndu-l pe premierul Netanyahu că a exclus Israelul de la deciziile esențiale pentru propria sa securitate națională. Lapid a susținut, de asemenea, că guvernul nu a reușit să transforme nici un cîștig obținut, probabil, de la începutul războiului americano-israelian din februarie, într-un avantaj strategic de durată, avertizînd că efectele se vor resimți ani de zile. „Armata a făcut tot ce i s-a cerut, publicul a arătat o reziliență remarcabilă, dar Netanyahu a suferit un eșec politic, un eșec strategic și nu a realizat nici unul dintre obiectivele pe care și le-a stabilit. Va dura ani de zile să reparăm daunele politice și strategice pe care Netanyahu le-a provocat din cauza aroganței, neglijenței și lipsei de planificare strategică”. Lapid face aceste declarații în virtutea șabloanelor sioniste care au funcționat timp de 70 de ani: securitatea Israelului înseamnă insecuritatea vecinilor săi! Liderul Partidului Democrat, Yair Golan, a calificat rezultatul drept „una dintre cele mai grave eșecuri strategice”, spunînd că succesele operaționale au fost irosite din cauza lipsei unei direcții politice clare. Avigdor Lieberman, liderul partidului Israel Beiteinu, a avertizat că armistițiul oferă Teheranului o fereastră critică pentru a se regrupa, subliniind că orice acord care ignoră programul nuclear al Iranului, arsenalul său de rachete și influența regională nu face decît să amîne o confruntare și mai distructivă.

Traficul maritim prin Strîmtoarea Hormuz rămîne în mod efectiv suspendat, cu navele care încă nu primesc autorizație pentru a tranzita. Întreruperea vine în urma unei serii de lovituri israeliene asupra țintelor din Liban și Iran, ca parte a conflictului în expansiune, acțiuni care au subminat direct încetarea focului convenită între Statele Unite și Iran și au ridicat îngrijorări serioase de securitate pentru navigația comercială. Pînă cînd Israelul nu își va opri operațiunile sale în curs, care contrazic cadrul mai larg al încetării focului, unul dintre cele mai vitale coridoare energetice ale lumii va rămîne probabil închis, iar orice speranțe de redeschidere a rutei depind de respectarea deplină a termenilor încetării focului.

Cu toate acestea, preţurile petrolului au scăzut puternic după anunţul armistiţiului, ţiţeiul Brent coborînd sub 100 de dolari pe baril. Bursele din Asia au reacţionat pozitiv: indicele KOSPI din Coreea de Sud a crescut cu peste 6%, iar Nikkei din Japonia cu aproximativ 5%. Acordul a adus o uşurare pieţelor energetice, dar doar temporară. Chiar dacă armistiţiul se menţine şi se ajunge la pace, va dura luni pînă cînd producţia şi logistica petrolieră vor reveni la normal, după perturbările cauzate de blocarea strâmtorii şi de distrugerile infrastructurii. Între timp, aprovizionarea globală rămîne redusă, iar preţurile vor rămîne ridicate.

Preşedintele Trump, în stilu-i caracteristic, a declarat că este „o zi mare pentru pacea mondială„, încercînd să prezinte armistiţiul de două săptămîni drept o victorie. „Iranul vrea să se întîmple asta, s-au săturat! La fel şi toată lumea!„, a scris Trump pe Truth Social. „Statele Unite ale Americii vor ajuta la deblocarea traficului din Strîmtoarea Ormuz„, a afirmat Trump, fără a oferi detalii suplimentare. Iranul a acceptat redeschiderea strâmtorii ca parte a armistiţiului, dar a precizat că tot traficul trebuie coordonat cu Teheran, un plus la situaţia de dinaintea războiului. Cu toate acestea, Trump a declarat că „vor exista multe acţiuni pozitive. Se vor face bani mulţi. Iranul poate începe procesul de reconstrucţie.” „Vom încărca cu provizii de toate tipurile şi vom rămîne prin zonă pentru a ne asigura că totul decurge bine”, a adăugat el, părînd să ameninţe din nou Iranul în cazul în care nu respectă acordul. „Sînt încrezător că va face acest lucru.” „La fel cum trăim în SUA, aceasta ar putea fi Epoca de Aur a Orientului Mijlociu!„, a scris Trump, potrivit site-ului publicației timesofisrael.com, din  8 aprilie.

Premierul pakistanez Shehbaz Sharif, direct implicat în negocierea armistițiului, declară, la rîndul său: „Cu cea mai mare umilință, am plăcerea să anunț că Republica Islamică Iran și Statele Unite ale Americii, împreună cu aliații lor, au convenit asupra unui armistițiu imediat peste tot, inclusiv în Liban și în alte părți, CU INTRARE ÎN VIGOARE IMEDIATĂ. Salut cu căldură gestul sagace și exprim cea mai profundă recunoștință față de conducerea ambelor țări și invit delegațiile acestora la Islamabad vineri, 10 aprilie 2026, pentru a continua negocierile în vederea unui acord concludent care să soluționeze toate disputele. Ambele părți au dat dovadă de o înțelepciune și o înțelegere remarcabile și au rămas implicate constructiv în promovarea cauzei păcii și stabilității. Sperăm sincer că „Discuțiile de la Islamabad” vor reuși să realizeze o pace durabilă și dorim să vă împărtășim mai multe vești bune în zilele următoare!

Parcă există o șansă la o nouă paradigmă regională, cînd îl asculți pe premierul pakistanez!

Iranul și-a anunțat disponibilitatea de a intra în negocieri la Islamabad, după ce, potrivit acestuia, Washingtonul a acceptat principiile fundamentale stabilite de Teheran.

Într-un comunicat, Consiliul Suprem de Securitate Națională al Iranului a descris această evoluție ca fiind rezultatul rezistenței naționale susținute și al presiunii pe cîmpul de luptă, afirmînd că forțele sale au împins adversarul într-o stare pe care a numit-o de „incapacitate istorică și înfrîngere zdrobitoare”. Potrivit declarației, de peste o lună, partea adversă ar fi căutat o încetare a ostilităților – cereri pe care Iranul spune că le-a respins în mod deliberat în urmărirea unor obiective strategice mai ample.

Teheranul a subliniat că abordarea sa a rămas consecventă: nici un angajament fără rezultate tangibile. Afirmă că este pe punctul de a atinge majoritatea obiectivelor sale de război, inclusiv slăbirea adversarului, neutralizarea amenințărilor pe termen lung și remodelarea dinamicii de securitate regionale în favoarea sa.

În ciuda termenelor limită repetate impuse de președintele american, oficialii iranieni au declarat că nu au acordat nici o importanță unor astfel de ultimatumuri. În schimb, au subliniat o strategie bazată pe rezistență și pîrghii, menținînd operațiuni militare în timp ce se pregătesc pentru negocieri dintr-o poziție pe care o descriu drept una de forță.

Discuțiile, care vor avea loc la Islamabad pe o perioadă de două săptămîni începînd cu 11 aprilie, sînt menite să finalizeze un cadru înainte de a trece la negocieri politice formale. Autoritățile iraniene au subliniat că aceste discuții nu semnifică o încetare a ostilităților, ci mai degrabă o extindere a confruntării prin mijloace diplomatice. Teheranul a dezvăluit, de asemenea, că a respins multiple propuneri din partea adversă, promovînd în schimb propriul său plan în zece puncte prin intermediul Pakistanului. Acest cadru ar include, se pare, trecerea reglementată prin Strîmtoarea Hormuz sub coordonarea Iranului, încetarea ostilităților împotriva grupurilor de rezistență aliate, retragerea forțelor americane din bazele regionale, ridicarea sancțiunilor, despăgubiri financiare, eliberarea activelor iraniene înghețate și codificarea acestor termeni într-o rezoluție obligatorie a Consiliului de Securitate al ONU.

Potrivit oficialilor iranieni, prim-ministrul pakistanez a transmis că Statele Unite au acceptat aceste principii ca bază pentru negocieri – un rezultat pe care Teheranul îl caracterizează drept o supunere în fața voinței poporului iranian.

Cu toate acestea, conducerea iraniană a semnalat o profundă neîncredere față de Washington, menționînd că negocierile vor decurge sub o supraveghere strictă și cu un minim de încredere. Oficialii au cerut, de asemenea, unitate națională și un discurs public disciplinat în această fază sensibilă, avertizînd împotriva diviziunilor interne.

Comunicatul s-a încheiat cu un mesaj dublu: dacă negocierile vor produce rezultate conforme cerințelor Iranului, aceasta va marca o victorie decisivă. Dacă nu, Teheranul a afirmat că este pregătit să continue lupta pînă când obiectivele sale vor fi pe deplin atinse; subliniind că forțele sale rămîn în stare de alertă maximă și gata să răspundă ferm la orice escaladare.

Se prea poate ca în spatele acestui armistițiu să se afle… China, beligerantul din umbră al acestui război de 30 de zile. Înainte de acest armistițiu, 1,22 milioane de barili de țiței iranian pe zi circulau către rafinăriile chinezești din provincia Shandong prin intermediul a 26 de petroliere fantomă care operau cu transpondere dark, stabilindu-se în yuani prin CIPS, care au atins 928 de miliarde de renminbi în volum zilnic pînă la 9 martie. Armistițiul scade prețurile petrolului. Nu restabilește producția petrochimică. Armistițiul pune pe pauză bombardamentele. Nu repară distrugerea în proporție de 85% a capacității de producție de armament și chimie a Iranului, confirmată de IDF! Și armistițiul nu atinge infrastructura paralelă pe care China a construit-o în timpul războiului: logistica flotei fantomă, cadrul taxelor în yuani, volumele de decontare CIPS sau lanțurile de aprovizionare non-dolar, între Golful Persic și Shandong. Războiul a distrus capacitatea petrochimică a Iranului. Încetarea focului a păstrat arhitectura energetică construită de China. Primul rezultat a fost obiectivul american. Al doilea rezultat a fost obiectivul chinez. Această afirmație nu poate fi înțeleasă decît de cei care înțeleg două lucruri esențiale. Și anume că relațiile internaționale sînt relații exclusiv de putere, iar problemele de securitate națională, regională și globală sînt întotdeauna probleme de percepție a amenințărilor, riscurilor și oportunităților, din perspectiva fiecărui actor internațional. De aceea, argumentele de ordin moral, sau de apel la sistemul de drept internațional, sînt, de fapt, argumente de categorie inferioară, care contează puțin spre deloc în decizia strategică atît a celor care vor să încalce deliberat normele de comportament internațional, cît și a celor ce decid să pună ordine în relațiile internaționale, dacă nu chiar să impună ordinea mondială.

Iranienii s-au adunat pe străzile din Teheran în întunericul dinaintea zorilor, miercuri, după anunţarea armistiţiului, însă mai mulţi şi-au exprimat scepticismul faţă de acord. Manifestanții pro-guvernamentali au ieșit pe străzile capitalei, după anunțarea armistițiului, strigînd: „Moarte Americii, moarte Israelului, moarte celor care au făcut compromisuri!”. Organizatorii au încercat la un moment dat să-i calmeze pe manifestanți, dar aceștia au continuat scandările. De asemenea, conform AP, imagini de la faţa locului arată unele persoane arzînd steaguri americane şi israeliene, acţiune frecvent întîlnită la mitingurile pro-regim din Iran. Alţii au fluturat steagul iranian şi au ţinut fotografii ale liderului suprem Mojtaba Khamenei şi ale tatălui său, fostul lider Ali Khamenei. „America s-a arătat de o sută de ori pînă acum, am mers de două ori la masa negocierilor cînd ne-a atacat”, a declarat o femeie prezentă la faţa locului, potrivit Reuters. Ea a adăugat: Nu am nici o idee de ce au acceptat”, ca de obicei, vor să cîştige timp pentru Israel”, a spus ea. În ultimele săptămîni, oficiali de rang înalt ai regimului iranian şi-au exprimat în mod repetat reticenţa de a avea încredere în SUA în cadrul negocierilor publice, subliniind că Iranul a fost atacat în timp ce negocia cu Washingtonul la începutul războiului – şi în timpul conflictului de 12 zile de anul trecut. Asta e o imagine dură a ceea ce înseamnă poporul iranian care se întreabă: la ce bun acest război? Regimul nu s-a schimbat, dar nici nu s-a radicalizat. Tinerii iranieni dețin supremația pe internet cu videoclipurile și meme-urile. Tînăra generație preia conducerea, nu are niciun complex de inferioritate și a preluat controlul războiului narativ de pe rețelele sociale din Iran, Golf, SUA și chiar Israel. E o generație crescută tot de Gardienii IRGC, cu lipsă completă de încredere în SUA, o generație ambițioasă, pragmatică, inflexibilă față de America, și foarte precaută față de unii vecini din Golf.

Singurul care a găsit fericita fereasră de oportunitate, e urmuzescul personaj Grummer, care… stă și pîndește… Perfid, cu privirea piezișă, scoțînd mai întîi numai ciocul, pe care ostentativ îl prelinge în sus și în jos pe un jgheab anume făcut la muchea tejghelei, apare la urmă în întregime… Face prin tot felul de manopere pe Algazy să părăsească localul, apoi, insinuant, te atrage pe nesimțite în tot soiul de discuții – mai ales de sport și literatură – pînă ce, cînd îi vine bine, te plesnește de două ori cu ciocul peste burtă, de te face să alergi afară în stradă, urlînd de durere. Adică-ți cere 90 de miliarde de euro și strigă pe fereastra de oportunitate deschisă larg că inamicul a atacat cu 174 de drone obiective ale infrastructurii portuare din Ismail, regiunea Odessa, dar că el a doborît 180 și a ucis 1000 de ruși în 24 de ore! Iarăși?… Îi era dor să se audă…  

În cursul dimineții, Hezbollah din Liban a oprit tirurile asupra nordului Israelului şi asupra trupelor israeliene din Liban, ca parte a armistiţiului SUA-Iran anunţat anterior, au declarat pentru Reuters trei surse libaneze apropiate grupării. Israelul a continuat însă atacurile în sudul Libanului şi a emis un nou ordin de evacuare pentru un oraş din sud, indicînd că va lovi în curînd, după ce premierul Benjamin Netanyahu a afirmat că armistiţiul de două săptămîni dintre Iran şi SUA nu include Libanul. Hezbollah urmează să emită un comunicat în care îşi va prezenta poziţia oficială privind armistiţiul şi afirmaţia lui Netanyahu că Libanul nu este inclus, au spus cele trei surse libaneze. Armata israeliană a declanşat cel mai intens val de atacuri în Liban de pînă acum, ca parte a celui mai recent conflict cu gruparea armată Hezbollah. Mai multe cartiere din Beirut, Sidon şi Tir au fost lovite, IDF descriind operaţiunile ca pe „un atac pe scară largă care a vizat centre de comandă şi infrastructura militară a Hezbollah”.

La rîndul lor, Gărzile Revoluţionare din Iran au anunţat că nu au încredere în promisiunile SUA şi că „degetul lor rămîne pe trăgaci”. Şi alţi iranieni rămîn la fel de sceptici.

Cel mai concret rezultat al confruntării militare din Golf o reprezintă posibilitatea ca SUA să-și retragă bazele militare. Qatarul este primul care a anunțat oficial retragerea forțelor militare americane din regiunea Golfului, devenind primul stat din Golf care face acest pas. Ministrul de Externe al Qatarului a declarat că țara sa a plătit un preț greu pentru găzduirea trupelor străine.

Ministrul de Externe a reiterat această determinare în timp ce descria relațiile Qatarului cu Iranul ca fiind de „frăție”, și a reafirmat hotărîrea sa că teritoriul qatariot nu va mai fi folosit niciodată pentru a submina aceste relații. Conform ministrului de externe al Qatarului, Statele Unite au încălcat promisiunile făcute Qatarului și au prioritizat constant interesele Israelului. Ca rezultat, Qatarul trebuie să suporte cea mai mare parte a pierderilor. Cea foarte mare! El a adăugat: „Dacă Statelor Unite îi pasă cu adevărat de interesele Qatarului, ele vor respecta decizia noastră de a nu ataca alte țări, dar realitatea este că ele folosesc doar teritoriul qatariot în interesul Israelului.”  Ministrul de Externe a spus că speră ca și alte țări din Golf (GCC) să urmeze acest exemplu. Ei și-au încheiat conversația subliniind că atunci cînd lumea va înțelege tacticile sioniste, abia atunci se va deschide calea spre pace!

În această imagine de ansamblu, Iranul iese în evidență ca învingător. Această decizie nu este doar o retragere militară, ci începutul unei noi ere. Dacă și alte state din Golf vor urma exemplul Qatarului, aceasta ar marca sfîrșitul liniei de apărare a Israelului și al dominației americane. Deși pare desprinsă din opera lui Urmuz, schimbarea de paradigmă nu este afișarea politicii reale fără ocolișuri și susținerea criminalilor, ci preluarea controlului de către localnici și vecini. Orientul Mijlociu Extins are o șansă!

Trump a declarat că războiul din Iran este în curs de finalizare, dar nu săptămîna aceasta, că are altă trebă…

BMTF, 10 mar – Preşedintele american, Donald Trump, a susţinut o conferinţă de presă în Florida, în contextul în care războiul din Iran intră în a doua săptămînă, iar distrugerile infrastructurii civile și economice iraniene sînt fără precedent. Cam asta a declarat președintele american:

Donald Trump: Aşteptăm să vedem ce se întâmplă înainte să îi lovim. Putem să îi eliminăm cu totul într-o singură zi. Ar duce cu siguranţă la o scădere cu 90% a mai multor lucruri, dar în special a lansărilor de rachete iraniene şi 83% în lansările de drone, după cum ştiţi. Lansările de drone sunt aproape închise, dar suntem la peste 90% scădere a lansărilor iraniene de rachete. Aşadar, foarte greu de reprodus şi foarte greu de obţinut. Este ceea ce am putut face cu ajutorul unui echipament extraordinar, cu mulţi oameni inteligenţi. Imediat ce ei au trimis rachetele în sus dintr-un lansator, noi am putut să distrugem acel lansator într-un interval de cinci minute sau mai mic, cu mare acurateţe. Aşadar, acum dispunem de interceptoare la cost redus care combat eficient dronele iraniene şi bombardierele noastre B-2 au aruncat recent zeci de bombe de aproape o tonă pentru a distruge lansatoare de rachete de pe întreg teritoriul Iranului, lansatoare care în multe cazuri erau ascunse adânc sub pământ. De asemenea am anihilat bazele de producţie pe care regimul le folosea pentru a construi drone şi rachete la o rată la care nimeni nu credea că este posibil. Ştim unde se află toate, le distrugem foarte rapid. Ne aflăm cu mult în avans faţă de calendarul nostru iniţial, aş spune că nu credeam că ne vom afla în acest punct în mai puţin de o lună. Pe lângă faptul că am eliminat conducerea de două, poate de trei ori şi, după cum ştiţi, vrem să fim implicaţi. Nu vrem un alt preşedinte care poate nu ar vrea să facă ceea ce vreau eu să fac – pentru binele lumii, pentru binele ţării noastre – să fim blocaţi într-o situaţie, în cinci sau zece ani de acum înainte. Aşa că noi credem că ei ar trebui să pună la conducerea ţării un preşedinte care să poată fi capabil să facă ceva pentru schimbare, în mod paşnic. Ei fac asta de 47 de ani, omoară oameni de 47 de ani – ei au fost puternic implicaţi în toate incidentele când au murit oameni în urma exploziei unor bombe amplasate la marginea drumului. Au murit sau trăiesc acum fără mâini, fără picioare, cu o faţă care a fost distrusă atât de rău. Regimul iranian atacă americani şi răspândeşte teroare de 47 de ani, iar în pofida acestor oportunităţi nenumărate de a renunţa la ambiţiile lor nucleare – pe care le-au avut – în urmă cu puţin timp ei i-au spus domnului Witkoff – care se află chiar aici – au spus, practic că vor să continue să construiască arme nucleare. Dacă noi nu i-am fi lovit în operaţiunea „Midnight Hammer”, dacă nu am fi lovit potenţialul lor de îmbogăţire a uraniului şi nu am fi făcut acest lucru atunci, ei ar fi avut o armă nucleară, ar fi folosit-o demult. Şi, cel puţin Israelul ar fi fost anihilat. A fost un mare noroc că am avut curajul să facem asta, că am avut piloţii talentaţi şi echipamentul extraordinar al bombardierelor B-2. Apropo, am mai comandat încă 25 – versiunea mai nouă, mai bună. Avem cea mai măreaţă armată din lume, avem cel mai bun echipament din lume, de departe. Puteţi vedea asta, indiferent unde mergem. Este încă nevoie de oameni care să le folosească, iar aceştia sunt oameni pe care îi preţuim. Chiar şi după ce le-am distrus cele mai importante situri nucleare în operaţiunea „Midnight Hammer”, ei nu au negociat niciodată cu bună-credinţă. Au continuat să spună – vrem să construim nuclear, vrem să îmbogăţim – la niveluri care erau inacceptabile şi chiar au refuzat o ofertă pentru combustibil nuclear gratuit, nelimitat, pentru totdeauna, în scopuri civile. Nu au fost interesaţi de asta, pentru că ei voiau să construiască o armă nucleară. În schimb, regimul încerca să îşi reconstituie programul de arme într-un complex diferit, nu se puteau întoarce la cele trei situri pe care noi le-am distrus. Dar începeau să lucreze la un alt complex, voiau să meargă mult mai adânc şi au început procesul. În timp ce construiau rapid rachete balistice convenţionale, voiau să facă totul în acelaşi timp – să ameninţe bazele noastre de peste hotare şi în curând să ajungă chiar pe teritoriul nostru. Intenţia regimului era să folosească această ameninţare balistică exponenţial mai mare pentru a ne face imposibile, practic, orice demersuri de a-i împiedica să obţină o armă nucleară. Aşadar, aşa cum aţi văzut probabil, aveau un număr uriaş de rachete – cele mai multe fiind acum folosite sau distruse – şi folosite fără succes, pentru că, în cea mai mare parte, am reuşit să le doborâm pe toate. Ce tehnologie incredibilă, rachetele Patriot, incredibil./mbrotacel

Au început să construiască rapid rachete convenţionale şi ar fi putut să ajungă curând la bazele noastre din afara graniţelor şi chiar la teritoriul naţional. Ameninţarea balistică era imposibil de ignorat şi se pregăteau să continue demersurile pentru a obţine arma nucleară. Am reuşit să le distrugem mare parte din capacităţile balistice. Tehnologia laser pe care o avem acum este incredibilă şi cu ajutorul acestei tehnologii facem operaţiunile mult mai sigure şi mult mai ieftine. Pe baza a ceea ce îmi spuneau cei din guvern, am ajuns la concluzia că ne vor ataca, dacă nu vom porni această misiune. Au făcut ceva foarte stupid, şi-au atacat vecinii,

ţări neutre în mare parte sau care nu ar fi vrut să se implice în acest conflict, dar care au fost atacate. Drept urmare, iranienii au obţinut efectul advers, iar vecinii lor au venit de partea noastră şi i-au atacat chiar cu succes. Mă uit la Arabia Saudită, mă uit la Emiratele Arabe, la Qatar, dar şi la alte state. Sunt ţări care au fost atacate. Când am început conflictul, am crezut că cineva a greşit,

Dar nu! Către Emiratele Arabe s-au tras o mie de rachete. Îmi amintesc că printre primele lucruri pe care le-am spus a fost că voi opri Iranul să obţină arma nucleară; am spus-o încă din 2015. Deveniseră o ameninţare şi mai mare, dar am de gând să nu mai fie o ameninţare. pe măsură ce vom continua operaţiunea Epic Fury. Nu voi permite unui regim terorist să ţină lumea ostatică. Dacă vor recidiva, vor fi loviţi mult mai dur şi mă voi îndrepta spre ţintele uşoare, de nu vor mai putea să se recupereze niciodată. Lumea va fi mult mai sigură fără ameninţarea iranienilor, fără ameninţarea nucleară. Avem foarte multe nave acolo, avem cel mai bun echipament militar din lume, în timp ce majoritatea navelor lor de luptă au ajuns pe fundul mării. Îi vom lovi atât de tare, încât nimeni nu îi va mai putea ajuta să-şi revină vreodată. În ultimii ani, regimul şi apropiaţii lor terorişti au lansat atacuri, dar noi vom pune capăt acestor lucruri odată pentru totdeauna. Am redus preţul petrolului pentru familiile americane, a fost o excepţie şi un moment care trebuia făcut. Statele Unite oferă asigurare pentru transportatorii de petrol din regiune, poate chiar să mergem pe mare alături de ele, să-i protejăm. Dacă vor fi încercări de a le ataca, preţul pe care îl vor plăti va fi atât de mare, încât îşi vor dori să nu fi dat niciodată acel atac. Trebuie să menţinem circulaţia prin Strâmtoarea Ormuz. Noi, pe plan intern, avem foarte mult gaz natural, foarte mult petrol, avem şi sursa din Venezuela şi lucrăm foarte bine cu administraţia de acolo. E o sursă foarte importantă de petrol şi de gaz./csimion

Dar suntem într-o poziţie foarte bună, dar vrem să fim corecţi cu celelalte părţi ale lumii, inclusiv cu ţări precum China. Foarte mult din petrolul de care are China nevoie, circulă pe acolo, facem asta pentru că avem o relaţie bună cu preşedintele Xi şi, de fapt, noi protejăm întreaga lume de ceea ce vor să facă nebunii aceştia din Iran. De asemenea, intenţionăm să ridicăm sancţiuni asupra unor ţări pentru a reduce preţul petrolului. Când va veni vremea, marina militară americană va escorta navele cu petrol. Avem cele mai bune nave care pot curăţa de mine apele. Sperăm să nu fie nevoie să intervenim, dar dacă vor intra în acest joc, îi vom lovi cu o putere cum nu au mai văzut până acum. Suntem mult înaintea programului asumat pentru Iran. Armata noastră este cea mai bună din lume, are cei mai buni oameni şi cel mai bun echipament, nimeni nu a mai văzut aşa ceva. Iranul era o putere foarte mare. Dacă nu i-am fi lovit, ar fi ocupat întreg Orientul Mijlociu, aveau mii şi mii de rachete la dispoziţie, majoritatea sunt acum distruse, dar ar fi preluat Orientul Mijlociu dacă nu interveneam. Armele lor erau îndreptate spre ţările din regiune care nu aveau nimic de a face cu Iranul, au încercat să distrugă Israelul şi să ocupe Orientul Mijlociu, aşa că i-am oprit la timpul potrivit şi suntem foarte mândri că ne-am implicat în această misiune care se va termina curând. Dacă vor îndrăzni să înceapă din nou, vor fi loviţi şi mai puternic.

Reporter: Sunteţi de acord cu noul lider suprem al Iranului? Ne puteţi vorbi mai mult despre discuţia telefonică cu Vladimir Putin? Donald Trump: Am avut o discuţie foarte bună la telefon cu preşedintele Putin. Am vorbit despre Ucraina, o luptă care nu se mai încheie, e foarte multă ură între preşedintele Putin şi preşedintele Zelenski, pare că nu reuşesc să se înţeleagă. Am vorbit desigur şi despre Orientul Mijlociu. Putin vrea să fie de ajutor. I-am spus că ar fi mai de ajutor să se încheie războiul cu Ucraina. Am avut o discuţie bună şi vrea să aibă un rol constructiv.

Reporter: Aţi spus că se va termina repede misiunea din Iran, credeţi că în această săptămână?

Donald Trump: Da, cred că destul de curând. Tot ce aveau s-a încheiat, inclusiv conducerea s-a dus. De fapt două rânduri de conducere au fost asasinate, foarte mulţi oameni nici măcar nu au auzit despre cei care au preluat puterea. Atacurile noastre au fost foarte eficiente.

Reporter: Ce ar obţine Statele Unite dintr-o înţelegere cu cei din Cuba?

Donald Trump: Marco Rubio face o treabă foarte bună, cred că va rămâne în istorie drept cel mai mare secretar de stat al Statelor Unite. Iată ce am făcut ca şi administraţie cu ajutorul lui, cei din Cuba au încredere în Marco Rubio, are şi încrederea poporului american, pentru că a avut succes oriunde a mers; de altfel şi vorbeşte limba oamenilor de acolo. Ar putea fi o preluare prietenoasă, ar putea să nu fie o preluare prietenoasă. Cei din Cuba nu au energie, nu au bani, au mari probleme din punct de vedere umanitar, s-au purtat urât cu foarte mulţi oameni. Oamenii sunt foarte importanţi pentru mine, ştiu prin ce au trecut, oamenii din Cuba. Oamenii de afaceri cubanezi care au venit în Statele Unite au devenit printre cei mai de succes afacerişti. Unii dintre ei îmi sunt prieteni. Regimul Castro a fost unul brutal, trăiau pe spatele Venezuelei, dar acum nu se mai întâmplă asta. Nu mai au energie, nu mai au bani. Noi am tăiat de la sursa lor de finanţare. Deci fie fac un târg cu noi, fie îi vom obliga foarte uşor să ajungă la o înţelegere.

Reporter: Atacul asupra şcolii de fete din Iran, vă asumaţi responsabilitatea?

Donald Trump: Să ştiţi că rachetele Tomahawk sunt folosite şi de alte state, chiar şi Iran are rachete Tomahawk. Faptul că o rachetă Tomahawk a căzut acolo e foarte generic. E o chestiune care e investigată acum să vedem de unde provine.

Reporter: Aţi spus că războiul este foarte complet, dar şeful apărării spunea că este doar începutul.

Donald Trump: Am putea spune că este începutul construirii unei noi ţări. Nu au marină militară, nu au apărare aeriană, nu au avioane, nu au echipamente, nu au radare, nu au comunicaţii militare şi nu mai au conducere cei din Iran. Putem spune în acest moment că este un succes incredibil sau putem merge mai departe şi vom merge mai departe. Dar marele risc în acel conflict s-a încheiat după primele trei zile. Dacă vă gândiţi, am distrus o marină militară foarte puternică. Aveau nave militare de tipul celor pe care le cumperi când vrei să câştigi bătălii şi acum toate sunt pe fundul mării. Forţele aeriene militare sunt distruse, mai au doar 25% din drone. Dar am ţintit fabricile unde se fabrică aceste drone, chiar în aceste momente sunt lovite din nou. Rămâne la latitudinea mea şi a oamenilor din administraţia Trump ce vrem să facem.

Reporter: Vorbeaţi despre ridicarea unor sancţiuni în privinţa petrolului.

Donald Trump: Preţurile petrolului au crescut artificial ca urmare a acestei intervenţii militare pe care eu o consider favorabilă. Ştiam că preţurile vor mai creşte, dar nimeni nu cred că se gândea că vom avea succes atât de rapid. A fost un succes militar nemaivăzut până acum. Avem cele mai bune echipamente militare şi cred că avem cei mai buni generali şi totul a decurs foarte rapid. Am discutat despre ritm cu preşedintele Putin. A fost foarte impresionat de ce a văzut. Ştiţi că Iran era o putere militară puternică. Ştiţi că am avut atacul iniţial pe care l-am dat împreună cu Israelul, asta după atacul de anul trecut asupra capabilităţilor nucleare. Erau foarte aproape de a avea arma nucleară. Succesul militar pe care l-am avut în Iran este fără precedent.

Reporter: Le-aţi spus colegilor din Congres că nu veţi semna nicio lege până când legea „Save America” nu va trece.

Donald Trump: Pentru a adopta acea lege e nevoie de voturile democraţilor. Legea „Save America” presupune identificarea votantului. Când merge să voteze, să prezinte un act de identitate cu fotografie, e nevoie şi de confirmarea că votantul este cetăţean al Statelor Unite ale Americii şi vom reduce votul prin poştă, cu excepţia celor cu dizabilităţi, a militarilor, a celor care sunt plecaţi din ţară. Am mai adăugat câteva prevederi în lege: fără bărbaţi în sporturile pentru femei şi interdicţia mutilării copiilor. Sunt nişte puncte foarte bune în această lege. Chiar şi democraţii sunt de acord cu principiile din această lege. Singurii care se opun sunt cei din conducerea democraţilor, pentru că vor să trişeze la alegeri. Va trebui să ne luptăm pentru această lege. Sunt aici ca să fac o treabă foarte bună pentru ţară, dar nu vom mai avea o ţară dacă vom avea alegeri corupte, necinstite, aşa cum am văzut în ultima perioadă de timp. Nimeni nu are un sistem de vot prin poştă, aşa cum avem noi. Ştiţi de ce? Multe ţări au renunţat pentru că e un sistem corupt. Şi Jimmy Carter a spus că nu poţi avea vot prin corespondenţă, pentru că este necinstit şi ne vom lupta pentru asta.

Reporter: Aveţi informaţii că Iran a activat celule teroriste din Europa?

Donald Trump: Monitorizăm această problemă, încercăm să oprim shutdown-ul guvernamental impus de democraţi, ceea ce arată că probabil îşi urăsc ţara, dar cu toate acestea, avem informaţii foarte clare din partea serviciilor cu privire la aceste celule, le avem sub supraveghere şi suntem cu ochii pe foarte multe elemente suspecte. Cea mai mare problemă este shutdown-ul guvernamental impus de democraţi, care nu ne permite să facem ceea ce e de făcut.

Reporter: Noul lider suprem e o ţintă?

Donald Trump: Nu aş vrea să spun asta, dar sunt dezamăgit, pentru că noi credem că alegerea lui va duce către probleme similare pentru Iran.

Reporter: La cine vă gândiţi că ar putea prelua totuşi conducerea în Iran?

Donald Trump: Îmi place ideea unui lider venit din interior. Această reţetă se aplică foarte bine în Venezuela. Preşedinta Delcy face o treabă foarte bună în Venezuela, de exemplu. Dacă vă amintiţi situaţia din Irak, toată lumea şi-a pierdut acolo funcţia, politicienii, poliţiştii, militarii. Şi ştiţi ce au devenit? Au devenit ISIS şi nu vreau să se întâmple asta şi aici. Aş vrea ca oameni din interior, uitaţi, se vorbeşte despre fiul şahului care să preia conducerea, chiar dacă nu a mai fost acolo de foarte mulţi ani. Până acum, această formulă de conducere din interior a fost foarte bună, a mers extraordinar în Venezuela. Apropo, din Venezuela am scos 100 de milioane de barili de petrol./geftene Ar trebui să vedeţi cât de frumos arată procesul de aducere în ţară a petrolului de acolo în rafinării speciale pentru a-l procesa. E practic un parteneriat cu Venezuela, ne înţelegem foarte bine, şi e foarte bun parteneriatul pentru Venezuela şi pentru Statele Unite.

Reporter: Aţi sugerat că Iranul a pus mâna pe o rachetă Tomahawk pe care ar fi putut-o lansa asupra şcolii de fete din ţară. De ce sunteţi singurul care spune asta?

Donadl Trump: Nu am destule informaţii despre acest lucru, e o chestiune care e sub investigare acum, dar, după cum ştiţi, rachetele Tomahawk sunt folosite de numeroase alte naţiuni, le cumpără de la noi. Aştept un raport final al incidentului de acolo.

Reporter: Aţi spus mai devreme că am câştigat în multe feluri, dar nu am câştigat destul. Ce înseamnă destul?

Donald Trump: Destul înseamnă că în următoarea zi nu se vor reapuca să lucreze la o armă nucleară. Vreau să mă pot uita la alţi oameni din administraţie şi să le spun: nu au cum să mai facă asta. Când mi-a spus Steve Witkoff că au de gând să se reapuce de arma nucleară, i-am spus că trebuie să luăm problema în mâini. Şi-au petrecut foarte mult timp dezvoltând armament care putea fi folosit împotriva Statelor Unite, împotriva Israelului, împotriva unor ţări extraordinare care ne sunt aliate. Ar fi lovit aliaţii fără nicio problemă, dacă nu i-am fi lovit noi primii. Cred că planul lor era să ocupe întreg Orientul Mijlociu. Dacă operaţiunea de anul trecut nu ar fi avut loc, ar fi avut în câteva săptămâni arma nucleară. Dar ce am făcut noi, i-a dus în spate în acest demers, dar în următoarele şase luni au reuşit să cumpere şi să fabrice foarte multe rachete şi drone, rachete pe care le îndreptau către statele din regiune. Ar fi ocupat întreg Orientul Mijlociu, dacă nu ajungeam noi primii la ei. Ţările din regiune au foarte mult noroc că eu sunt preşedinte şi nu altcineva. Mă înţeleg foarte bine cu vicepreşedintele pe chestiunea intervenţiei din Iran. Cred că din punct de vedere filosofic am avut concepţii diferite. Cred că a fost mai puţin entuziasmat cu privire la intervenţie, dar eu am crezut că e ceva ce trebuie să facem. Nu am văzut să avem altă alegere. La negocieri au fost Steve Witkoff, Jared Kushner, Marco Rubio. Am crezut că ne vor duce cu vorba până ne vor lovi. Dacă ne-ar fi lovit primii, ar fi fost un lucru foarte rău. Vreau să ţin Strâmtoarea Ormuz deschisă. Nu ne afectează pe noi atât de mult. Noi, de fapt, aici ajutăm China, ajutăm alte state, state care îşi iau mare parte din energie prin intermediul Strâmtorii Ormuz. Noi avem o relaţie foarte bună cu China, e o onoare să ajut statul.

Reporter: Adică, Mojtaba Khamenei are o ţintă pe spate?

Donald Trump: Ar fi nepotrivit să spun asta. Uite, şi eu am avut o ţintă pe spate, După cum bine aţi spus, l-au prins pe asasinul care era pe urmele mele, l-am prins primii./csimion Aş vrea să îi felicit pe toţi lucrătorii care s-au implicat în această misiune.

Reporter: Le-aţi promis iranienilor că îi veţi ajuta?

Donald Trump: Mi-ar plăcea să îi ajut pe iranieni dacă se vor purta frumos. Dar ne-au ameninţat. Uite, au o populaţie extraordinară în Iran, oameni deştepţi, oameni energetici. Mi-ar plăcea să-i ajut, dar trebuie să facă parte dintr-un sistem în care să poată fi ajutaţi. Iar, acum, sistemul de la conducere nu aduce decât eşec. Vreau în fruntea ţării un sistem care să nu ne atace, ci să ducă la mulţi ani de pace. Dacă nu vom avea asta, mai bine să o terminăm acum.

Reporter: Câte decese americane sunteţi dispuşi să aveţi în acest război?

Donald Trump: Aşa cum am mai spus, când ai astfel de conflicte, întotdeauna înregistrezi victime. I-am cunoscut pe părinţii militarilor căzuţi. Oameni incredibili, cu toţi mi-au spus un singur lucru: vă rugăm să terminaţi această misiune. Şi vă las cu asta, vă mulţumesc foarte mult tuturor. /

RĂGETUL LEULUI ÎN CHINEZĂ

BMTF, 28 feb – Au trecut aproape șase săptămÎni de cÎnd președintele SUA le-a cerut demonstranților din Iran să continue protestele, deoarece „ajutorul este pe drum”. În această perioadă, Washingtonul a purtat negocieri cu Iranul, menite, teoretic, să prevină un atac militar împotriva Republicii Islamice. Americanii au prezentat o serie de cerințe pe care Teheranul ar fi trebuit să le îndeplinească „imediat”. Mai exact, SUA cereau ca Iranul să renunțe la programul său nuclear, la cel de rachete balistice, la sprijinul pentru grupările islamiste și să oprească complet îmbogățirea uraniului timp de cîțiva ani. Practic să se lase pradă capriciilor unor vecini extrem de doritori să sfîșie vechea Persie. Nu au făcut niciodată, nici un secret din asta, doar că dorințele erau ascunse în spatele unor cuvinte precum democrație, drepturile omului, drepturile femeilor etc, etc. În paralel, armata americană și-a mobilizat forțele pentru a asigura o pregătire maximă în regiune. Jerusalem Post notează că scurtul război de 12 zile, de anul trecut a fost doar un preambul a ceea ce va urma. Și, la fel ca anul trecut, în timpul negocierilor între SUA și Iran, nerăbdătorul Israel a declanșat operațiunea RĂGETUL LEULUI, prin care Statele Unite și Israelul au hotărît să închidă dosarul iranian, eliminînd regimul Ayatollahilor… Acesta este nivelul de ambiție și capabilitățile amplasate în regiune – cele două grupuri port-avioane, capabilități anti-aeriene, avioane F22/F35 în Israel- arată o campanie posibilă de mare intensitate ce s-ar putea întinde pe durata a 6-8 săptămîni.

Obiectivul inițial este eliminarea preemptivă a capabilităților de lovire aeriene. Cînd Iranul nu va mai avea cu ce să atace bazele americane din zonă, Israelul, aliații și interesele americane, urmează faza serioasă, de eliminare a instrumentelor represive ale regimului. Cînd și această etapă se va fi încheiat sau măcar va fi acționat cu efecte majore asupra acestor elemente, se presupune că atunci populația va putea să iasă fără frică pe străzi și să răstoarne regimul islamic. Imagistic ar putea fi ceva de genul capturării lui Ghadaffi și uciderii lui. Un sacrificiu ritualic, mă rog, imaginația influencerilor a creatorilor din PR și a propagandiștilor lucrează încă.

Ministrul israelian al apărării, Israel Katz, a confirmat că Israelul a lansat un atac preventiv pentru a „înlătura amenințările la adresa Statului Israel”. Sirenele sună în fiecare oraș din țară. Stare de urgență declarată. Școli închise. Spațiul aerian închis. IDF-ul a spus tuturor cetățenilor să rămînă în apropierea spațiilor protejate. Responsabilii municipali au deschis adăposturile. Acesta nu este un exercițiu. Aceasta este a doua campanie aeriană israeliană împotriva Iranului în opt luni. Și fiecare semnal era vizibil dinainte!

Diplomați din 15 țări au evacuat ieri Iranul în. Inclusiv Beijingul le-a ordonat cetățenilor săi să părăsească țara. Și acesta este un semn de întrebare pe care îl voi îngroșa puțin mai tîrziu! Tot ieri, președintele Statelor Unite, Donald Trump, a spus nouă cuvinte care ți-au spus totul: „Mi-ar plăcea să nu o fac, dar uneori trebuie.” Uneori a sosit în această dimineață! Tot ieri, Secretarul de Stat, Marco Rubio a desemnat Iranul drept Stat Sponsor al Detenției Abuzive. Nu pentru a negocia. Pentru a bloca negocierile! Nu clasifici un guvern drept criminal de ostatici și apoi semnezi acorduri cu acesta. Această desemnare a fost arhitectura juridică pentru ceea ce tocmai s-a întîmplat. Cu, sau fără, Israelul ar fi atacat oricum. Pentru că nu a fost niciodată vorba despre dacă Iranul va face concesii la masa negocierilor. Regimul teocratic absoarbe acum lovituri de precizie în timp ce guvernează o țară care se afla deja într-un eșec sistemic. Potrivit informațiilor, economia este la o capacitate de 39%. Bursa de valori este în scădere cu 40%. Aprovizionarea cu apă este deficitară. Rețeaua sa de electricitate se prăbușește săptămînal. Iar cel mai puternic aliat al său, China, a ordonat propriului popor să părăsească țara cu 24 de ore înainte de prima explozie, deși tehnologia militară livrată Teheranului în ultimele luni ar trebui să ne uimească în următoarele zile și săptămîni.

De altfel, indirect, tocmai această tehnologie este supravegheată de americani! Pînă la momentul redactării acestui text, au fost atacate aproximativ 30 de ținte din Iran, inclusiv reședința președintelui iranian și un sediu al serviciilor de informații, susțin rapoartele israeliene. Atacuri au fost înregistrate și în Karaj, Isfahan și Qom. În Qom se află reședința religioasă a ayatollahului Khamenei, este capitala religioasă a șiiților.

Trump declară război și face apel la iranieni să răstoarne guvernul lor. Calculul este haosul, iar loviturile de decapitare vor duce la răsturnarea regimului din interior. A fost întotdeauna vorba despre schimbarea regimului, nu despre cuvintele goale rostite ani de zile în vechea paradigmă distrusă în bucăți la Davos. Din acest an, dreptatea se află exclusiv în vîrful cizmei celui mai puternic. Și nu trebuie să dea nici o explicație pentru asta și nici să se scuze politicos, sau să invenmteze motive de tot rîsul. „Cu puțin timp în urmă am început operațiunea militară împotriva Iranului… Timp de 47 de ani, regimul iranian a scandat moarte Americii și a dus o campanie nesfîrșită de vărsare de sînge și crime în masă care au vizat Statele Unite… „Poate că pierdem vieți printre soldații americani, dar asta se întîmplă în război.”

Și Prințul moștenitor iranian, Reza Pahlavi, a emis o declarație preînregistrată, semn că știa despre atac. „Ajutorul pe care președintele Statelor Unite l-a promis curajosului popor iranian a sosit acum. Aceasta este o intervenție umanitară; iar ținta sa este Republica Islamică, aparatul său represiv și mașinăria sa de masacru – nu țara și marea națiune Iran.” Dar, chiar și cu sosirea acestui ajutor, victoria finală va fi totuși făurită de mîinile noastre. Noi, poporul Iranului, sîntem cei care vom duce la bun sfîrșit această bătălie finală. Momentul de a ne întoarce în străzi este aproape.

Acum, cînd Republica Islamică se prăbușește, mesajul meu către armata, poliția și forțele de securitate ale țării este clar: ați jurat să protejați Iranul și poporul iranian – nu Republica Islamică și liderii săi. Datoria voastră este să apărați poporul, nu un regim care a luat patria noastră ostatică prin represiune și criminalitate. Alăturați-vă poporului și ajutați la realizarea unei tranziții stabile și sigure. Altfel, vă veți scufunda odată cu corabia lui Khamenei și cu regimul său.

Și vouă, dragii mei compatrioți din Iran:

În aceste ore și zile sensibile, mai mult ca niciodată, trebuie să rămînem concentrați asupra obiectivului nostru suprem: revendicarea Iranului. Vă rog să rămîneți în casele voastre deocamdată și să vă păstrați siguranța și securitatea. Fiți vigilenți și pregătiți, astfel încît, la momentul potrivit – pe care vi-l voi anunța cu exactitate – să vă puteți întoarce în străzi pentru acțiunea finală.

Urmăriți mesajele mele prin intermediul rețelelor de socializare și al rețelelor prin satelit. Dacă există întreruperi ale internetului și ale rețelelor prin satelit, voi rămîne în contact cu voi prin unde radio.

Sîntem foarte aproape de victoria finală. Vreau să fiu alături de voi cît mai curînd posibil, pentru ca împreună să putem recupera și reconstrui Iranul.

Trăiască Iranul,

„Reza Pahlavi”

Aș vrea să rîd, dar am buzele crăpate… ce text! L-am auzit de atîtea ori, în aceeași formulă, și la Belgrad, și în Ukraina, și în Republica Moldova și peste tot acolo unde CINEVA încearcă să elibereze pe ALTCINEVA cu forța.

Pentru operațiunile declanșate astăzi, s-au mobilizat forțe fără precedent în ultimele decenii. Luna trecută, portavionul USS Abraham Lincoln (CVN-72) din clasa Nimitz al Marinei SUA, împreună cu grupul său de luptă, a fost desfășurat în Orientul Mijlociu după ce anterior au efectuat operațiuni în Marea Chinei de Sud. De asemenea, cel mai nou portavion al SUA, USS Gerald R. Ford (CVN-78) a ajuns și el în regiune, după ce a participat la consolidarea forțelor americane pentru misiunea de capturare a fostului președinte venezuelean Maduro în ianuarie. Cele două două grupuri de lupă ale portavioanelor au în componență și distrugătoare echipate cu sistemul Aegis, pe lîngă cele peste 150 de aeronave, inclusiv F-35, F-18 și EA-18 Growler, care au fost mutate în baze din Europa și Orientul Mijlociu.

Pentru prima dată, 12 avioane F-22 Raptor au fost desfășurate în sudul Israelului.

În plus, avioane militare cargo și de realimentare sînt văzute în mod constant zburînd între Statele Unite, Europa și Orientul Mijlociu pe platforme de urmărire a zborurilor. Flota israeliană de F-35I, reprezintă un alt mare avantaj pentru forțele americane dislocate în regiune. Israelul dispune și o capacitate impresionantă în domeniul dronelor militare, avînd platforme precum Hermes 900, Heron și muniția Harop pentru acțiuni de asalt, dar și de flotele modernizate de avioane F-15 și F-16 ale Israelului, înarmate cu arme produse pe plan intern, cum ar fi bombele ghidate Spice și racheta Rampage.

Pînă la ora 12:30 a zilei de sabath, Iranul a lansat rachete înspre baze americane din şase ţări – Qatar, Bahrein, Kuwait, Emiratele Arabe Unite, Iraq şi Iordania. Cele mai importante baze vizate de atacurile iraniene sînt la Manama, în Bahrain, unde se află cartierul general al flotei a V-a americane, şi Al Udeid, în Qatar, cea mai mare bază americană din Orientul Mijlociu. Totodată, Gărzile Revoluţionare iraniene au lansat un atac cu drone şi rachete asupra Israelului, unde a fost decretată stare de urgenţă. Organizaţia, care este o forţă ce acţionează separat de armată şi reprezintă braţul armat al regimului, a avertizat că toate bazele, interesele şi resursele americane din regiune sînt ţinte legitime. De cealaltă parte, Statele Unite şi Israelul au lovit zeci de ţinte în Iran, transmit surse israeliene citate de Reuters, care mai transmite şi că în operaţiune sînt implicate atît forţele navale americane, cît şi cele aflate la baze terestre. Oficiali americani au declarat că sînt vizate în special obiective militare. Pe de altă parte, surse israeliene citate de Reuters au declarat că s-a încercat şi eliminarea liderului suprem religios iranian, ayatollahul Ali Khamenei, şi a preşedintelui Masoud Pezeshkian. Teheranul a transmis însă că ayatollahul Khamenei a fost transferat într-o locaţie sigură, în afara Teheranului.

Spuneam că, de fapt, China este atent monitorizată în următoarea perioadă. China a furnizat Iranului tehnologie militară de vîrf și are interese comerciale majore în regiune, cu atît mai mult cu cît ȘTIE că este principala adversară a Statelor Unite pe termen lung. De fapt, China este unica putere globală care poate și tinde să înlocuiască hegemonia globală a Statelor Unite și care reprezintă un adversar sistemic pe termen lung pentru America. Spun pe termen lung pentru că, în acest moment Zona Indo-Pacific generează aproximativ 60% din PIB-ul global și aproape de 70% din fluxurile comerciale, 80% din transporturile globale de petrol și 40% din comerțul global! Întreaga regiune, unde China este hegemon, contribuie cu două treimi din creșterea economică globală, iar pînă în 2030, se preconizează că aproximativ 90% din cele 2,4 miliarde de noi consumatori din clasa medie din lume vor locui în Indo-Pacific.

Declarațiile lui Trump și Netanyahu referitoare la arsenalul nuclear al Iranului reprezintă o fanfaronadă goală știindu-se clar că singura amenințare existențială a Statelor Unite o reprezintă Rusia și arsenalul său nuclear. Restul e poveste de speriat pensionarii români, privitori la CNN-ul nostru de mahala.

SUA sînt singurele capabile să ducă un conflict pe scară largă cu China în Indo-Pacific, drept pentru care și-au deplasat deja majoritatea capabilităților acolo, sub pretextul războiului cu Iranul. La rîndul ei, NATO imaginează scenarii de luptă în teatre multiple, între care pentru sprijinul Statelor Unite în China, conflict care poate fi convențional, hibrid, economic/ comercial sau mixt, cel mai probabil în urma escaladării chineze în Taiwan. Cum NATO este, în principal, Europa, este extrem de clar că SUA nu au abandonat Europa, în ciuda criticilor aduse demagogilor aflați la putere la Bruxelles. De altfel, Europa reprezintă principalul vîrf de lance al proiecției forței americane în Asia și în Nordul înghețat, poate mult mai important de FOB-ul Israel plantat în inima Orientului Mijlociu.

Scriam la un moment dat că Noua Doctrină de Securitate a Statelor Unite numește niște priorități ale politicii externe și de securitate: apărarea teritoriului propriu; apărarea și controlul asupra căilor de acces la teritoriul propriu, de pildă, zona Arctică; protejarea intereselor americane în emisfera Vestică, în America Latină și de Sud, și în Lume, mai precis în Orientul Mijlociu și Indo-Pacific. Acțiunile americane de astăzi au fost descrise și explicate în decembrie 2025 și exprimate brutal la Davos în ianuarie 2026. Noua lume începe de aici! Mai puține vorbe și mai multă acțiune, în concordanță cu politica reală. Și China știe acest lucru, mai ales acum, în Anul Calului de Foc! De altfel, Washingtonul provoacă direct Beijingul prin intermediul cotidianului Washington Post, care, zilele trecute, batjocorește în mod direct China pentru că nu este imperialistă și nu folosește forța pentru a-și apăra interesele, argumentînd că pierde în fața SUA în Venezuela, Panama etc., care nu se sfiesc să folosească argumentul forței. În esență, articolul poate fi rezumat astfel: „Voi, chinezii, ați crezut că puteți cîștiga influență construind lucruri? Singurul lucru care funcționează cu adevărat este bombardarea oamenilor.” Concluzia articolului? „Nu poți cumpăra un imperiu și nici influență globală. Doar puterea coerentă contează.”

Am închis paranteza despre China și viitoarea confruntare din Pacific, întorcîndu-mă în Iranul bombardat sălbatic la această oră. Potrivit CNN, Qatarul, un important aliat al Statelor Unite în regiune, a condamnat atacurile de represalii lansate de Iran asupra bazelor americane aflate pe teritoriul său şi în unele state arabe vecine, calificîndu-le drept „o încălcare flagrantă a suveranităţii sale naţionale”, într-o postare în limba arabă publicată pe X. Declaraţia precizează că Doha îşi rezervă „dreptul deplin de a răspunde unei astfel de vizări, în conformitate cu prevederile dreptului internaţional”, sugerînd totodată că acţiunile demonstrează lipsa unei recunoaşteri adecvate din partea Teheranului faţă de eforturile continue de mediere ale Doha între acesta şi Washington, precum şi alte state. Loviturile iraniene de represalii au vizat, de asemenea, baze americane din Emiratele Arabe Unite, Iordania şi Bahrain, după operaţiunea comună de lovituri desfăşurată de SUA şi Israel pe teritoriul Iranului. Garda Revoluţionară a anunţat sîmbătă începerea Operaţiunii Promisiunea Adevărată ca răspuns la agresiunea americano-sionistă pe pămînt iranian. Prin aceasta, pe lîngă centrele militare şi de securitate din Israel, au atacat cu rachete şi drone cartierul general al Flotei a Cincea a Marinei americane din Bahrein şi alte baze americane din Qatar şi Emiratele Arabe Unite.

Operațiunile militare sînt în dinamică. Eu v-am spus despre China și nu despre ce cred eu că este războiul ăsta pe care unii îl anticipează din 1984 cînd serviciile au spus că Iranul mai are două săptămîni și produce prima bombă atomică! Din 1996, Bibi se dă amenințat de ayatollahi la fiecare două sabathuri. Pînă și micuțul prinț Reza s-a activat, dornic să fie îngropat șah, dar adevărata miză este alta: Iranul este cheia orientului, singurul stat puternic din zonă care nu este vasalul Occidentului Colectiv,  este în relații bune cu China și Rusia, a reluat relațiile cu Arabia Saudită, e în BRICS, și vinde gaz și  petrol în yuani și ruble… Ba mai mult, finanțează rezistența împotriva agresiunii sioniste în Palestina, Liban, Syria, Yemen.

Destabilizarea Iranului determină destabilizarea burta moale din sudul Rusiei, Azerbaijan Armenia, chiar și Georgia, deși nu e în sud, Kazahstanul. Momentan, Rusia e ocupată cu Ukraina și artizanii Noii Ordini Mondiale au tot interesul să rămînă așa și să nu poată interveni decisiv în sprijinul regimului teocratic pe care SUA și Israelul îl vor aluingat de la putere. Șanse există. În Iran există destule grupări naționaliste înarmate, unele teroriste, care au interesul ca regimul de la Teheran să cadă! Să nu mai vorbesc de agenții Mossad, CIA sau SAS infiltrați în teritoriul iranian. Dacă Regimul rezistă două săptămîni, Statele Unite își pot reconsidera strategia.

BĂTRÎNA DOAMNĂ A ÎMBĂTRÎNIT URÎT

BMTF, 24 nov – Ca de obicei, emoțiile întunecă rațiunea iar propaganda zburdă nestingherită, entuziastă și doctă din gură-n gură pînă-n fund la doamna, ca să parafrazez o anecdotă retardă din perioada de glorie a biletului de autobuz cu vînzător atașat. După perioada pandemică, în care chiar omul cu paltonul trîntit pe mașină, lipsit total de umor și de omenie, stîrnea hohote de rîs cînd te îndemna să stai în casă și să te informezi doar din surse oficiale, războiul dinamic din Ukraina a ucis nu doar orice boare de vînt epidemic, dar a și deferecat porțile nălucilor realității. Lumea se împarte, de atunci, în putiniști – în stînga, cum te uiți de la mine de pe fereastră, și intelectuali docți, universitari specializați în sugrumarea dreptului la opinie, ong-iși euforici, lepre politice, profitori mari și mici, propagandiști amatori (și profesioniști), impostori, oficiali habarniști, neaveniți, comentatori inepți plictisiți de administrația publică, antreprenori veroși, contrabandiști, lătrăi de serviciu, pupincuriști și limbiști obsesiv compulsivi, lucrători în mass-media eclipsați de o elită birocratică continentală părăsită de multă vreme de deprinderile cognitive, de realitate și de omenie, în dreapta, cum te uiți de la mine de pe geam! Tot acest univers de/din dreapta aflat în disonanță cu lumea reală a vieții și morții – cu miasmele acelea amestecate de sînge și fecale, de carne caldă de om, deschisă și aburindă sub rasputița estică – îți vinde un măr roșu ca focul, mărul Albei ca Zăpada, mărul morții, ca pe un dar al proniei continentale ( nu am voie să scriu exact că mă arată, din nou, cu degetul, putinist și neadecvat, care îmbătrînește urît etc, etc altfel, oricum, față de toți frumoșii acestei lumi, îmbăiați în minciună și demagogie!). În fiecare zi. Ceas de ceas. Clipă de clipă. Repetat, ca o mantră. Pentru că, nu-i așa, după cum spunea Hermann Goring, o minciună repetată suficient de des devine adevăr în mintea maselor!

Și ce adevăr! Unul propriu, personal, tactic, la care ai fost părtaș. Alături, același adevăr tactic rostit de camaradul tău, și alt camarad, alt adevăr tactic, și tot așa pînă cînd toate aceste adevăruri tactice formează un adevăr strategic care nu mai ține cont nici de algoritmi, nici de narativul oficial, nici de singurătatea în exprimare. Cel puțin, asta am înțeles eu de la colegii mei minunați și profesioniști care au fost prezenți la Chișinău, la South East Europe Media Forum. Cîteva idei importante din discuție: algoritmii influențează distribuția conținutului, dar nu trebuie să influențeze conținutul editorial; încrederea se reconstruiește prin transparență, consecvență și responsabilitate; jurnalismul rămîne relevant cînd este aproape de oameni și explică lumea pe înțelesul tuturor; cooperarea în media este esențială – dezinformarea nu respectă granițele; un spațiu media puternic se construiește prin etică, colaborare și independență reală.

Asta ar fi însemnat ca după acest forum, jurnaliștii (și nu lucrătorii media!) să investigheze prin mijloace specifice care implică doar rațiune, nu și emoție, ce se ascunde/cum se vede reacția Uniunii Europene la anunțul Președintelui Trump privind planul de pace impus pînă de Ziua Recunoștinței. Publicația britanică The Telegraph a publicat un text al unui presupus plan de răspuns european pentru rezolvarea conflictului ukrainean, în 24 de puncte. Nu are rost să le enumăr în detaliu. Ar fi precum descrierea fantasmelor generate de morfină: acesta nu implică vreo concesie teritorială către Rusia, transferul centralei nucleare Zaporijjea, a centralei hidroelectrice Kahovka și a spitaluluii Kinburn sub controlul Ukrainei, posibilitatea aderării sale la NATO și menținerea esențială a sancțiunilor. Adică, o imagine în oglinda răsturnată rău, chiar făcută cioburi, a planului transmis de Trump. Este inutil să spun că o astfel de fantezie va fi respinsă fără a sta pe gînduri, deoarece nu reflectă realitățile obiective iar cererile UE par idioate. Pe de altă parte, apariția în spațiul public a parodiei numită plan de pace și zbenguiala penibilo-grotescă a acelorași lideri național-bruxellezi, arată ca încercări ale euro-birocraților de a negocia cu Statele Unite. De ce spun penibilo-grotescă? Pentru că, la această oră, Europa național-bruxelleză nu mai conteză în negocierile internaționale. Și principalii actori globali știu acest lucru și din acest motiv nu se mai lasă impresionați de scamatoriile de modă veche ale actorilor europeni expirați. Ei vor putea negocia doar aspecte secundare ale acestei afaceri. Pentru că, TOTUL este o afacere! Și moartea, și viața. Tocmai de aceea, un plan alternativ prezentat teatral, nu va face altceva decît să tragă de timp, să mai moară niște ukraineni, să mai vîndă civilizații/moralii/creștinii niște armament, să mai scoată idioții utili aflați vremelnic în fruntea noroadelor fără discernămînt niște arginți, pînă cînd Rusia se va epuiza, și va fi prezentată ca pe o victorie strategică. Nu contează acuzațiile, dovezile doborîtoare de corupție și jaf, de miliarde de dolari, parte din ei fiind chiar deficitul de 6% al României, 48 de miliarde, scriu ziarele pe surse de la FBI, sifonate de eroul planetar de la Kiev, alte miliarde prelinse în Comisia Europeană pentru a ține uns izvorul de mir al lăcomiei și ticăloșiei fără seamăn.

Dar, de ce e Europa, claunul bătrîn și penibil, care nu mai are umor în spectacolul global de astăzi? Europa are probleme profunde, sistemice, care au ieșit la iveală, în principal, din cauza războiului din Ukraina, care a jucat un rol cheie în subminarea a ceea ce fusese o regiune în mare parte pașnică. Din păcate, anticipez că situația nu se va îmbunătăți probabil în următori 20/30 de ani. Bătrîna Europă, pare-se sătulă de viață și devenită un muzeu în aer liber, s-a trezit mahmură într-o lume a băieților mari care dau cu pumnul. O nouă reașezare strategică globală ține cont de realități, nu de dorințe vetuste sau de morală. SUA, CHINA și RUSIA vor reseta relațiile economice și politice pentru următorii 50 de ani, cel puțin. Este o negociere a forței și în forță, unde idealismul Bătrînei Doamne, narcotizată încă de colonialism și comerțul cu sclavi, nu-și mai are locul. Europa s-a bucurat de o prosperitate fără precedent în timpul Războiului Rece și o stabilitate de poveste după căderea Zidului Berlinului și deschiderea nișei de unipolaritate americană, între 1992, după prăbușirea Uniunii Sovietice, și 2017, cînd China și Rusia au apărut ca mari puteri, transformînd unipolaritatea în multipolaritate și schimbînd fundamental echilibrul global ce amenință arhitectura de securitate din Europa.

După Summit-ul de la Bulboaca, la care am fost prezent, am scris o observație despre un moment administrativ-diplomatic din marja întîlnirii europene de la vinărie. Melanjul de muzică de cameră live, dantele de ață, diamante și riduri pe caldarîmul prăfos al Chișinăului obosit de maskirovke, m-a făcut să fiu convins de paralelismul celor două lumi, care se suprapun, dar nu se întîlnesc niciodată. În această cheie, a deranjului cortical, trebuie citită strategia unei generații de a pune mîna pe bogățiile Rusiei, umilind-o, spărgind-o în bucăți fruste și suculente, cum și neînțelegerea rolului și rostului apariției în politica continentală. Pentru că NU Uniunea Europeană este factorul suprem de stabilitate, ci NATO, fără de care Europa Națiunilor NU ar fi existat! Prezența militară a SUA în Europa a fost încorporată în NATO. SUA, desigur, au dominat alianța de la început, ceea ce a făcut aproape imposibil ca statele membre de sub umbrela de securitate americană să lupte între ele. De fapt, SUA au fost o forță puternică de pacificare în Europa. NATO a fost înființată cu scopul precis de a ține SUA ÎN Europa, Rusia în afară, iar Germania cît de jos posibil. Lucrurile au evoluat și economia a facilitat pătrunderea tot mai adîncă a Rusiei în Europa și o renaștere a Germaniei devenită motorul economiei continentale. Asăzi, în lumea multipolară, aceste avantaje s-au rupt. În plus, Europa este în catastrofă demografică. Și ideologică, aș completa eu! În acest timp, pe alte meridiane, în China, În Sudul Global, în SUA sau Rusia miliarde de oameni se bucură de viață și de noua tehnologie, fac afaceri, prosperă, călătoresc, inovează, visează la spațiul cosmic. NIMENI nu își dorește să renunțe la acest vis, pentru a distruge tot ce au construit. Autodistrugerea e doar în mintea Bătrînei Doamne care nu suportă să vadă în jur oameni fericiți! De aceea, contrar a ceea ce cred mulți europeni și promovează mulți propagandiști retardați de pe Dîmbovița, Rusia nu amenință să invadeze toată Ukraina, cu atît mai puțin Europa de Est. Armata rusă nu este Wehrmacht și Rusia—spre deosebire de Uniunea Sovietică în timpul Războiului Rece și China din Asia de Est astăzi, nu este un potențial hegemon regional.

Totuși, avînd în vedere această distribuție a puterii globale, există un imperativ strategic ca SUA să se concentreze pe limitarea Chinei și împiedicarea acesteia să domine Asia de Est. Cu toate acestea, nu există niciun motiv strategic convingător pentru ca SUA să mențină o prezență militară semnificativă în Europa, avînd în vedere că Rusia nu este o amenințare de a deveni un hegemon european. Într-adevăr, dedicarea unor resurse preţioase de apărare Europei reduce resursele disponibile pentru Asia de Est. Această logică de bază explică pivotarea interesului SUA către Asia.

Mai e ceva: SUA au o relație specială cu Israelul care nu are nici o paralelă în istorie. Această conexiune, care este rezultatul puterii extraordinare a lobby-ului israelian în SUA, dar și un vîrf al protestantismului și neo-protestantismului american, nu înseamnă doar că factorii de decizie americani vor sprijini Israelul necondiționat, ci înseamnă și că SUA se vor implica în războaiele Israelului, fie direct, fie indirect. Pe scurt, SUA vor continua să aloce resurse militare substanțiale Israelului, precum și să angajeze forțe militare substanțiale proprii în Orientul Mijlociu. Dar, să revin la granița de Est a României…

William Burns, care a fost șeful CIA, dar și ambasadorul SUA la Moscova, la momentul summitului NATO din aprilie 2008, de la București, i-a scris secretarului de stat de atunci Condoleezza Rice o notă care descrie succint gîndirea rusă despre aducerea Ukrainei în alianţă. “Intrarea ukraineană în NATO, a scris el, ” este cea mai strălucitoare dintre toate liniile roșii pentru elita rusă (nu doar Putin). În mai bine de doi ani și jumătate de conversații cu jucători ruși cheie, de la trăgători de degete în adîncurile întunecate ale Kremlinului pînă la cei mai ascuțiți critici liberali ai lui Putin, încă nu am găsit pe nimeni care să vadă Ukraina în NATO ca altceva decît o provocare directă la adresa intereselor ruse.” NATO, a spus el, “ar fi văzut… ca aruncînd mănușa strategică. Rusia de astăzi va răspunde. Relațiile ruso-ukrainene vor intra într-o înghețare profundă…. Va crea un sol fertil pentru amestecul Rusiei în Crimeea și estul Ukrainei.”

Burns nu a fost singurul factor de decizie occidental în 2008 care a înțeles că aducerea Ukrainei în NATO era plină de pericole… Fostul secretar general al NATO, Jens Stoltenberg, a declarat de două ori înainte de a părăsi funcția că “Președintele Putin a început acest război pentru că a vrut să închidă ușa NATO și să refuze Ukrainei dreptul de a-și alege propria cale.” Aproape nimeni din Occident nu a contestat această recunoaștere remarcabilă pe care Stoltenberg nu a retras-o.

Același principiu funcționează, de mult în doctrina Monroe, care stipulează că nici o mare putere îndepărtată nu are voie să formeze o alianță cu o țară din emisfera vestică și să-și localizeze forțele militare acolo. Statele Unite ar interpreta o astfel de mișcare ca pe o amenințare existențială și ar face tot posibilul pentru a elimina pericolul. Desigur, așa s-a întîmplat în timpul crizei rachetelor din Cuba din 1962, cînd președintele John Kennedy le-a spus clar liderilor sovietici că rachetele lor nucleare vor trebui îndepărtate din Cuba. Putin este profund influenţat de aceeaşi logică!  Aici, voi fi fluierat cu abnegație de cohorte de apărători ideologici promotori ai dublului standard…

Ukraina este mult depășită la toate capitolele, ceea ce este fatal într-un război de uzură precum cel gîndit de nemiloasa Bătrînă Doamnă. În ciuda situației reale din teatrul de operații și a tentativelor de pacificare a celor două tabere, adevărul trist este că nu există nici o speranță, din punctul meu de vedere, de a negocia un acord de pace semnificativ atîta timp cît părțile opuse au cerințe ireconciliabile. Acest război va fi soluționat pe cîmpul de luptă, unde rușii vor cîștiga probabil o victorie urîtă care are ca rezultat un conflict înghețat cu Rusia pe de o parte și Ukraina, Europa și SUA pe de altă parte. Pentru vreo 30 de ani!

SUA salivează după BAB

BMTF, 21 sep – Statele Unite încearcă să recupereze baza aeriană Bagram din Afghanistan, a declarat preşedintele Donald Trump, în cadrul unei conferinţe de presă comune cu premierul britanic Keir Starmer. Baza aeriană istorică, construită de sovietici, a fost principala bază a forţelor americane din Afghanistan după atacurile din 11 septembrie 2001, pînă cînd retragerea americanilor din 2021 a dus la o preluare a ţării de către mişcarea talibană, potrivit Reuters. „Încercăm să o recuperăm”, a spus Trump, referindu-se la Bagram, invocînd ceea ce a numit locaţia sa strategică în apropierea Chinei. „Dacă Afghanistanul nu returnează baza aeriană Bagram celor care au construit-o, Statelor Unite ale Americii, I SE VOR ÎNTÎMPLA LUCRURI RELE.” TRUMP Text”TRUMP”to 88022 Tampa, Florida MAKE AMERICA GREAT AGAIN! 0:59 . 21 sept 25 „

Potrivit BBC, Afghanistanul a respins ideea potrivit căreia SUA ar trebuie să recupereze fosta sa bază aeriană Bagram. Un oficial din cadrul Ministerului afghan de Externe a declarat că Afghanistan şi SUA trebuie să aibă legături fără ca SUA să aibă o prezenţă miliară în Afghanistan.

Bagram este „necesară” pentru a supraveghea China! Să nu ne prefacem că are vreo legătură cu Afghanistanul. N-a avut niciodată. Este despre încercuirea Chinei. Este despre Iran. Este despre supravegherea saturată a unei regiuni care refuză să îngenuncheze. Belt and Road trece prea aproape pentru confortul lor. Bagram este noua frontieră a Războiului Rece — dar mai rece, mai dură și mult mai disperată.

Nu e vorba despre securitate națională. Trump nu a ezitat să explice de ce SUA vor baza, afirmînd că „este la o oră distanță de locul unde China produce armele sale nucleare” — referindu-se la timpul necesar unui bombardier strategic american pentru a ajunge în aceste zone în caz de război.

Situri de producție a rachetelor cu rază lungă și a armamentului nuclear din China sînt într-adevăr concentrate adînc în interiorul țării, inclusiv în regiunile vestice și nord-centrale Xinjiang și Gansu, Complexul de Energie Atomică Jiuquan și situl de producție a uraniului îmbogățit Heping.

Revenirea la Bagram ar oferi Pentagonului acces reînnoit la aceste zone greu accesibile.

Mai mult decît atît! Controlul BAB Bagram Air Base, înseamnă un punct strategic esențial în Eurasia. Baza se află la mai puțin de 1.000 km est de Iran și la aproximativ 1.650 km de Teheran. Este situată la mai puțin de 500 km de Dușanbe, Tajikistan, aliatul Rusiei în CSTO care găzduiește cea mai mare bază militară rusă din străinătate. De asemenea, se află la ~2.500 km sau mai puțin de orașe strategice rusești din Europa și Asia, de la Astrahan și Volgograd pînă la Celiabinsk, Omsk și Novosibirsk.

În cazul unei noi escaladări între India și Pakistan, Bagram se află la mai puțin de 400 km de Islamabad și la aproximativ 1.000 km de New Delhi.

Baza ar oferi și o nouă cale de abordare pentru activele aeriene americane spre Marea Arabiei și Golful Persic, situate la 1.100–2.000 km de întreaga regiune maritimă.

Pe de altă parte, să nu uităm că BAB se află în inima Afganistanului, o țară bogată în pînă la 3 trilioane de dolari în resurse minerale neexploatate, de la fier, cositor și cupru pînă la aur, argint, pietre prețioase, uraniu, mercur și diverse minerale rare.

Dacă SUA ar invada din nou, ceea ce în momentul de față este total improbabil, BAB ar putea servi drept punct de ieșire sigur pentru aceste și alte resurse.

UNITĂȚILE DE MOBILIZARE POPULARĂ (PMU) ALE IRAKULUI: CRIZĂ DE SUVERANITATE SAU SCUT NAȚIONAL?

BMTF, 4 sep – Născute dintr-o fatwa emisă de Marele Ayatollah Al-Sistani în 2014, Unitățile de Mobilizare Populară (PMU) au apărut ca o armată de voluntari pentru a lupta împotriva ISIS într-un moment de colaps al statului. Astăzi, PMU numără aproximativ 230.000 de membri — oficial parte a aparatului de securitate al Iraqului, dar cu loialități adesea ambigue.

De la rezistență la actor politic

• 2016: PMU este instituționalizată sub comanda prim-ministrului, însă facțiuni precum Kataib Hezbollah (KH) își păstrează autonomia.

• Bugetul 2024: 2,6 miliarde de dolari alocați — dovadă a rolului său profund înrădăcinat.

• Identitate duală: Unele brigăzi sînt loiale Najaf-ului (clerul național), altele Gardienilor Revoluției (IRGC) din Iran. Unitățile sunnite și yazidi adaugă o complexitate suplimentară.

Diviziuni interne                                                                           

• Loiali Najaf-ului (ex. Divizia Abbas) susțin monopolul statului asupra forței armate.

• Facțiunile aliniate Iranului se consideră parte a Axei Rezistenței și desfășoară operațiuni transfrontaliere.

• Presiunea SUA: Solicitările de dizolvare a PMU se ciocnesc cu dezbaterile privind suveranitatea Iraqului.

Cîmp de luptă geopolitic

• PMU sprijină Iranul împotriva Israelului.

• SUA: Atacă facțiuni PMU, temîndu-se de război prin intermediari (proxy warfare).

• Statele din Golf: Reacții împărțite — Arabia Saudită se opune, EAU/Qatar mențin relații discrete.

Trei posibile scenarii viitoare

1️⃣ Status quo: PMU rămîne semi-autonomă, balansînd între rolul de forță de stat și de rezistență.

2️⃣ Desființare susținută de SUA: Integrarea PMU în armata iraqiană și eliminarea facțiunilor pro-Iran.

3️⃣ Compromis iraqian: Comandă unificată sub armata națională, păstrînd legitimitatea religioasă dar eliminînd influența străină.

Concluzie:

PMU este în același timp scutul Iraqului și paradoxul său — o forță creată pentru a apăra suveranitatea, care acum contestă monopolul statului asupra violenței legitime. Viitorul PMU va influența stabilitatea Iraqului și echilibrul regional. Mai ales în contextul viitorului atac israeliano-american asupra Iranului.

SFÎRȘITUL VEACURILOR

De peste două mii de ani, popoarele așteaptă un salvator. Un Messiah, ultim pe tronul lui David, care să izbăvească noroadele, întorcînd roata istoriei. Să schimbe paradigma, cum s-ar zice astăzi. Cînd nazarineanul, încărcat, pare-se, de cunoștințe zoroastriene aduse din pribegia persană, a intrat în Regatul Cerului, cu mesajul clar politic: „Nu socotiţi că pace am venit să aduc pe pămînt; nu am venit să aduc pace, ci sabie”, kohenii Templului au știut că a sosit sfîrșitul unei lumi, ce se derula între sabath și sabath și au folosit o manipulare grosolană a mulțimii, eliberîndu-l pe Baraba! Bar- aba, în traducere fiul tatălui! Pilat le-a zis: „Pe cine vreţi să vi-l eliberez: pe Baraba sau pe Isus care se numeşte Cristos?” Dar arhiereii şi bătrînii au convins mulţimile să-l ceară pe Baraba, iar pe Isus să-l trimită la moarte. Luînd cuvîntul, guvernatorul le-a zis: „Pe care dintre cei doi vreţi să vi-l eliberez?” I-au răspuns: „Pe Baraba!” Pilat le-a zis: „Aşadar, ce să fac cu Isus, care se numeşte Cristos?” Au zis toţi: „Să fie răstignit!” El le-a spus: „Dar ce rău a făcut?” Ei însă strigau şi mai tare: „Să fie răstignit!”

O manipulare care a amînat sfîrșitul lumii Kohenilor pînă la instituționalizarea creștinismului, deși mulțimile doreau o schimbare promisă de Messiah, o izbăvire față de haosul și murdărimea lumii în care trăiau. Iisus a demascat ipocrizia scribilor şi a fariseilor, numindu-i în faţă ipocriţi: „Voi curăţaţi partea din afară a paharului şi a farfuriei, dar pe dinăuntru sînt pline de jaf şi necumpătare. Fariseu orb, curăţă mai întîi partea dinăuntru a paharului şi a farfuriei, pentru ca şi partea din afară să fie curată!” (Matei 23:25, 26).  El începe ‘să-i arunce afară pe cei care vînd şi cumpără în templu, răstoarnă mesele schimbătorilor de bani şi băncile celor care vînd porumbei; şi nu lasă pe nimeni să poarte vreo ustensilă prin templu’. Condamnîndu-i pe aceşti răufăcători, el declară: „Nu este scris: «Casa Mea va fi numită casă de rugăciune pentru toate naţiunile»? Dar voi aţi făcut din ea o peşteră de tîlhari“. — Marcu 11:15–17.

Asta, foarte pe scurt și foarte vulgar explicat!

După 2000 de ani, noroadele continuă să aștepte un Salvator. Un conducător providențial care să aducă pacea și dreptatea în rîndul celor mulți. Pentru România anului 2024, pilda ultimelor zile ale lui Hristos pe pămînt este edificatoare! Dar, nu doar România pare să alunece în Zilele din Urmă.

În Israelul de dreapta al lui Netanyahu, susținătorii războiului absolut așteaptă reclădirea celui de-al treilea Templu și întoarcerea lui Messiah! O nouă reașezare geo-politică pentru un nou secol! Pentru asta, nici un genocid nu este prea mare, nici un jurnalist ucis nu este prea mult.

Ștergerea de pe hartă a poporului palestinian se petrece într-o tăcere asurzitoare. Celelalte popoare, cuprinse de convingerea că lor nu li se poate întîmpla niciodată, au ochii, urechile și limba pline de humă. Există cîte un vaxler în fiecare comunitate care vegheză ca huma să fie mereu proaspătă. Să nu crape. Să nu pătrundă lumina, dincolo de ea. Nici vaietele prelungi sau gustul sîngelui. Ca atunci cînd dai cu gura de bordură, în copilărie. Țineți minte gustul acela ușor sărat? Mama alergă la farmacie să cumpere o cutie de vaxler. Una la șase ore! Pentru cine nu știe, vaxlerul e un benzodiazepin. Este folosit pentru tratamentul anxietatii identitar-istorice, tulburărilor anxios-depresive și a tulburărilor de panică palestiniană, pentru profilaxie și tratament în delirium tremens de negare a holocaustului și în sindromul de abstinență la alcoolicii legionari sau comuniști aflați pe axa răului suprem. E bun la toate, ce mai! Și, în curînd, varianta SLIM, va reduce și dimensiunile locative. Sigur, nu a aleșilor! Varianta de solidaritate…

Tăcerea asta asurzitoare seamănă cu liniștea dinaintea furtunii. O furtună de proporții biblice, așteptată, parcă cu nerăbdare de Occidentul democrațiilor bazate pe reguli și cel mai moral din lume! Sigur, nici Rusia nu este departe, cu al său mesianism panslavist sintetizat în Doctrina Karaganov: „Sîntem poporul care eliberează de Rău…Suntem civilizația civilizaților, meniți să unim civilizațiile între ele, cele din Marea Eurasie și cele din lumea întreagă…În acest moment, avem nevoie urgentă de o identitate națională a Statului … pe plan politic, ceea ce construim acum nu este o DEMOCRAȚIE în sensul pe care-l dă modernitatea occidentală ci o meritocrație a conducătorilor: suntem un stat în care domnește democrația  conducătorilor. Puterea trebuie să fie deținută de cei mai buni”. Ce tare!

Dincolo de ocean, Crazy Orange, cum este numit liderul de la Casa Albă, este și el pătruns de mesianismul biblic. Bombardarea Iranului va consolida statutul lui Trump ca „Alesul” lui Dumnezeu și Israelul ca națiune aleasă a sa printre mulți dintre susținătorii evanghelici albi ai președintelui, la fel de fanatici apocaliptici precum anturajul lui Bibi! Există aproape un fel de nerăbdare spirituală pentru un război în Orientul Mijlociu, mai ales printre evanghelicii albi care cred că un război va declanșa o serie de evenimente care vor duce la întoarcerea lui Isus și ascensiunea Israelului ca împlinire a profețiilor biblice.

Mulți evanghelici albi cred că biserica este obligată prin Biblie să ofere un sprijin neclintit Israelului. Ei consideră Israelul antic descris în Biblie ca fiind același cu statul Israel, creat în 1948. Trump a întărit această opinie în timpul primului său mandat, cînd a rupt decenii de politică americană cu mutarea ambasadei SUA în Israel de la Tel Aviv la Ierusalim și recunoașterea Ierusalimului drept capitală a Israelului.

Există o lungă istorie a liderilor evanghelici albi care îi îndemnă pe președinții și politicienii americani să trateze Israelul ca pe o națiune favorizată de divinitate. Mulți evanghelici albi cred că existența Israelului este o împlinire a profețiilor biblice care ar vesti întoarcerea lui Isus. Iar Trump a cîștigat sprijinul a aproximativ 8 din 10 alegători creștini evanghelici albi la alegerile prezidențiale din 2024.

Acțiunea lui Trump subliniază modul în care aceste credințe teologice nu sînt abstracte. Ele au consecințe directe, periculoase și fatale mai ales că evanghelicii albi văd conflictul Americii cu Iranul în primul rînd ca pe o bătălie spirituală generatoare de credințe conexe. O credință este că Trump este „alesul” lui Dumnezeu, salvat de la asasinarea de anul trecut pentru a face lucrarea lui Dumnezeu și a proteja Israelul! El este, pentru a împrumuta limbajul subculturii evanghelice, uns „pentru o vreme ca aceasta”.

Această credință se reflectă într-un mesaj text către Trump de la Mike Huckabee, proeminentul evanghelic și fost guvernator al statului Arkansas, care a fost numit de Trump ambasador al SUA în Israel. În textul distribuit de Trump, Huckabee a făcut aluzie la cele două tentative de asasinat cărora Trump le-a supraviețuit anul trecut, spunînd că Dumnezeu l-a cruțat „să fie cel mai important președinte dintr-un secol – poate vreodată”. El a adăugat: „Am încredere în instinctele tale”, pentru că „cred că auzi din ceruri” și că „Nu ai căutat acest moment. Acest moment te-a căutat pe TINE!”.

Mulți critici ai Iranului spun că este o teocrație care reduce lumea la o ciocnire între bine și rău și a cărui politică externă este condusă de mituri religioase apocaliptice, ignorînd cu bună știință viziunile din propria ogradă. Din nou, dubla măsură care a devenit regulă existențială pentru Occidentul bazat pe reguli și care a înfuriat, pînă la BRICS, țările foste colonizate de supremația albilor.

Competiția dintre Washington și Beijing merge înainte, cu sau fără un Messiah. Aruncînd o privire succintă pe harta geopolitică a lumii, observăm că redefinirea sferelor de influență este doar la început. Statele Unite sînt prezente în cele două Americi, între liniile mediane ale Atlanticului – inclusiv Groenlanda – și Pacificului, cu minimă extensie spre Australia, Filipine și din rațiuni particulare, spre Taiwan și Japonia. Sfera chineză cuprinde Asia de sud-est cu extensie spre Africa, dar și spre Europa, prin Asia Centrală și Caucaz (Drumul Mătăsii). India vrea să-și adjudece regiunea adiacentă Oceanului Indian, fiind încurajată să înfrunte China, deja instalată, în Africa de vest. Sfera Rusiei se extinde spre Asia centrală – unde este aspru concurată de China – Caucaz și Ukraina. Venirea lui Trump la Casa Albă și prietenia lui cu Benjamin Netanyahu readuc Orientul Mijlociu în pragul exploziei totale. Iranul este cheia OM și scena ciocnirii celor două blocuri: Occidentul și BRICS. China emite pretenții și în această regiune, ca de altfel și Turcia – alt actor secundar – care și-a îndreptat privirea spre Syria, Africa de nord și de vest. Sfera de influență a Uniunii Europene nu depășește granițele sale, care ar cuprinde și statele balcanice candidate.

Aceste crize globale în plină expansiune sînt rezultatul unor schimbări tectonice în actuala ordine mondială, care a fost fondată, în esență, pe dominația de cinci sute de ani a Occidentului, bazată în mare parte pe superioritatea sa militară. Pe această bază, au început să colonizeze restul lumii, suprimînd și chiar distrugînd unele civilizații, extrăgând mai întîi o rentă colonială, apoi una neocolonială. Dar această fundație a început să fie subminată de fosta comunismul sovietic, prezentat ca o nouă forță messianică menită să elibereze noroadele de asuprirea istorică. Și, uneori, chiar a reușit!  

Timp de mai bine de 30 de ani, trei teorii au marcat evoluţia lumii. Teoria sfîrşitului istoriei, teoria conflictului civilizaţional şi teoria valurilor schimbărilor politice prin revoluții colorate. Războiul Rece a fost o înfruntare a două mari puteri cu o abordare diferită politică, economică şi geopolitică. Puterea thalassocratică americană a învins puterea telurocratică rusă, ambele cu o insaţiabilă foame de spaţiu. Thalassocraţia era o lume a Vestului, a liberalismului, a schimbului comercial, a capitalismului, o lume atlantică, o putere maritimă prin excelenţă. Telurocraţia era o lume a Estului, o lume închisă, plină de întinderi enorme de spaţiu, o lume terestră, spirituală. Aceste concepţii au modelat lumea şi continuă să o modeleze.

Noile puteri sînt în căutare de modele economice, politice, geopolitice. Sînt puteri ce îşi caută un rol în arhitectura globală de securitate. Thalassocratice sau telurocratice sînt puteri cu resurse uriaşe, dar cu o insuficientă capacitate de a raţiona poziţia lor. Sînt puteri intermediare, emergente. Statele BRICS însumează 40% din populaţia lumii şi 25% din puterea economică. Teritoriul statelor BRICS este de 38 de milioane de kilometri pătraţi. Impactul fiecărui stat membru este diferit pe scena globală. Brazilia, Rusia, India, China şi Africa de Sud au resurse, o economie şi o industrializare dezvoltate în mod diferit. Totuşi, cele mai importante state BRICS sînt China şi India.

Noul mediu de securitate este eterogen şi greu de descris. Viitorul securităţii globale este dependent de schimbările majore la nivel sistemic. Noile paradigme ale mediului internaţional de securitate vor fi influenţate de poziţia statelor emergente. Starea de anarhie a sistemului internaţional, similar celei din Templul de acum 2000 de ani, va fi paradigma după care se va conduce lumea. Neorealismul agresiv va fi principalul curent de gîndire în relaţiile internaţionale. Va exista un nou echilibru al terorii. Va fi o lume a războiului! Această lume va dezvolta şi o competiţiei permanentă pentru hrană, apă, energie şi alte resurse dar şi a conflictului pentru dominare. Pentru putere! De fapt, esența relațiilor internaționale este despre putere și echilibrul puterii.

După ce timp de 10 ani Despot Vodă ne-a sufocat ca națiune, în toamna anului trecut l-am eliberat pe Baraba! Întrebarea este: unde se află România, ca tînăr stat pe harta Europei? Unde am fost întotdeauna: în mijlocul unui joc de putere global! La începutul anului, la Davos, harta riscurilor arată că România e posibil să fie antrenată într-un conflict armat. Nu a fost, însă, trimis nimeni de la București să vorbească acolo despre primejdiile regiunii și ale țării. Pentru România, principalele cinci riscuri prezentate în Global Risks Report, publicația Forumului Economic de la Davos, sînt extrem de grave și o vulnerabilizează extrem în situațiile prezentate mai sus: 1) un conflict armat (între state, un război purtat indirect, o lovitură de stat etc); 2) declin economic (recesiune, stagnare); 3) inflație; 4) sănătate precară și scăderea bunăstării; 5) datorie publică prea mare. Starea de spirit a României actuale este dominată de trei paradigme: paradigma neoliberală, paradigma „socială” şi paradigma nemulţumirii neputincioase care așteaptă un conducător providențial. Pe care să-l crucifice iar și iar, ca apoi să poată plînge de propria suferință, într-o jale perpetuă de sfîrșit de lume.

Nouă vînzare de arme către Israel

BMTF, 1 iul – Statele Unite au anunţat luni că au aprobat vînzarea către Israel de kituri de ghidare pentru bombe şi servicii conexe în valoare de 510 milioane de dolari, la cîteva zile după încheierea armistițiului dintre Israel şi Iran, notează AFP, preluată de Agerpres. Deși mediat de Statele Unite, armistițiul nu va fi respectat, potrivit premierului israelian, care pregătește noi lovituri asupra Iranului inclusiv cu ajutorul oferit de Azerbaidjan.

Vînzarea propusă va consolida capacitatea Israelului de a face faţă ameninţărilor actuale şi viitoare ameliorînd capacitatea sa de a-şi apăra graniţele, infrastructurile vitale şi centrele populate, a declarat Agenţia americană de cooperare pentru apărare şi securitate (DSCA) într-un comunicat. Statele Unite sînt ataşate securităţii Israelului şi este vital pentru interesele naţionale americane să ajute Israelul să dezvolte şi să menţină o capacitate de autoapărare puternică şi pregătită de a fi folosită, a adăugat agenţia.

Departamentul de Stat a aprobat această vînzare şi a transmis-o Congresului, conform legislaţiei americane, inclusiv de bombe JDAM anti-buncăr.

Israelul a lansat un atac aerian masiv împotriva Iranului pe 13 iunie, afirmînd că doreşte să împiedice această ţară să se doteze cu bomba atomică. Sute de ţinte militare şi nucleare, precum şi zone populate, au fost vizate de aceste atacuri care au ucis mai ales înalţi responsabili militari iranieni şi oameni de ştiinţă din domeniul nuclear.

Iranul a ripostat cu atacuri cu rachete şi drone asupra Israelului care au făcut 28 de morţi, potrivit autorităţilor israeliene.

Un armistiţiu iniţiat de Donald Trump a intrat în vigoare pe 24 iunie, la două zile după decizia preşedintelui american de a ataca siturile nucleare ale Iranului.

Statele Unite, principalul aliat al Israelului, furnizează ţării arme în valoare de miliarde de dolari în fiecare an.

TRĂIM VREMURI INTERESANTE. SE SCHIMBĂ PRIORITĂȚILE

Viteza schimbărilor geo-politice din ultimele săptămîni este mai mare decît viteza schimbărilor climatice! Este o lemă care ar trebui afișată, acum, în orice redacție! Pentru colegii mai tineri care nu știu ce e aia o lemă, dau din DEX: Propoziție preliminară a cărei concluzie ușurează demonstrația unei teoreme. În aceste condiții, orice tentativă de a scrie un text cît de cît coerent și rațional, lipsit de emoțiile stîrnite de zgomotul de fond al societății, este sortită eșecului. Se pot articula onomatopee, pe post de editoriale, analize, comentarii, dar ele nu servesc înțelegerii fenomenului. Mai există alternativa punctării unor înșiruiri de fapte, care aparent nu au nici o legătură între ele, dar în umbră sînt generate de aceeași sursă. Este exact ca în fizica elementară în care LUMINA este și radiație și undă! Din nou, pentru colegii mai tineri și mai… marfă: în fizică, termenul lumină se referă uneori la radiații electromagnetice de orice lungime de undă, indiferent dacă sînt vizibile sau nu. În acest sens, razele gamma, razele-X, microundele și undele radio sînt, de asemenea… lumină!

Așadar, ÎN ROMÂNIA

Foarte succint, în background, alegerile prezidențiale de la sfîrșitul anului trecut s-au situat în paradigma globalism vs. suveranism, paradigmă luată, oarecum, la mișto de ceata politică de la noi și animată, ca niciodată, de marea mută a cetățenilor români, hotărîți să schimbe ceva, orice, indiferent de consecințe, sătui de încremenirea în proiectul fără de speranță al unei Românii capturate pe persoane fizice susținute de o grupare criminală trans-națională. Lovitura de stat din decembrie 2024 a pus capac, iar mass-media aservită, influiensării și chiar neica-nimeni, au scos pe tapet narativul cu influența rușilor în alegerile românești. Narativul se perpetuează și la această oră, strident și agresiv, chiar dacă, între timp, el a fost demontat de apariția unor dovezi certe. Ticăloșia Sa Klaus de la Sibiu demisionează dintr-o funcție în care, conform Constituției, nu se mai afla din 21 decembrie 2024, iar în locul său vine președintele Senatului, Speranța (moare ultima!) Bolojan de la Oradea. Sursele deschise și publice care au urmărit acțiunile în timp ale Fostului de Bihor, mă obligă să-l plasez pe Iiberalul Bolojan în categoria continuatorilor sistemului sorosist implantat în Europa de Est. Deci, nu vă așteptați la minuni!

Totuși, Radio România Actualități transmite că asigurarea stabilităţii ţării ocupă primul loc pe agenda preşedintelui interimar Ilie Bolojan în cele trei luni de mandat. „Nu avem timp de pierdut, iar riscul de a ne confrunta cu o criză majoră este real”, a transmis el în primul mesaj în calitate de şef al statului, după ce a preluat mandatul de la Klaus Iohannis. Președintele interimar Ilie Bolojan a afirmat că a discutat cu mai mulți responsabili din apărare, afaceri externe și securitate națională pentru a se familiariza cu problemele și cu nevoile stringente din aceste domenii. El a anunțat și care sînt obiectivele și prioritățile mandatului său. „În primul rînd asigurarea stabilității economice, sociale și politice a țării. Nu avem timp de pierdut, iar riscul de a ne confrunta cu o criză majoră este real. Un alt palier major este cel al politicii externe. Țara noastră va fi bine reprezentată pe plan extern cu demnitate și seriozitate. Pe de altă parte, președintele interimar al României a afirmat că dorește să le redea cetățenilor încrederea în instituțiile publice.

Nici bine nu s-a stins ecoul acestor cuvinte, că procurorii DNA fac vineri 14 februarie, dimineață, 22 de percheziții, la 21 persoane fizice și una juridică, într-un dosar penal instrumentat de Serviciul Militari. Sînt suspiciuni de abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave, precizează surse judiciare. Generalului de trei stele Cătălin Zisu este percheziţionat în aceste momente într-un dosar instrumentat în mare secret. Potrivit surselor Mediafax, ancheta nu l-ar viza doar pe generalul Cătălin Zisu, ci şi pe fiul acestuia, în cauză existînd suspiciuni cu privire la efectuarea unor lucrări în fals. Generalul Zisu ar fi acordat un contract pentru extinderea cimitirului Ghencea Militar către compania Garden Center Grup, deținută de omul de afaceri Ionel Olteanu!

Șeful achizițiilor! Ați înțeles, nu? Praf in ochi! Două milioane de euro? Pentru afaceri în cimitir? Nimic despre achizițiile Armatei, despre nesincroniozarea programelor de înzestrare, despre supraevaluarea ofertelor, despre offset, despre, despre, despre…

Bolojan se ține de cuvînt. Mass-media e în delir. Consemnează atent și strident. În pauză, ține focul isteriei anti-Georgescu… și dovedește că e putredă pînă în plăsele. Dacă nu ar fi, ar scrie că nu e vorba despre Georgescu. E vorba despre abuzurile fără număr ale actualilor, într-o țară din care nu a mai rămas decît găoacea de suveranitate. Putea candida și o cămilă pe acest culoar, și intra în turul 2, pe care jumătate dintre votanți îl vor înapoi!

Sigur, mass-media din România face ce-i dictează sponsorii! Și nu numai ea!

MASS-MEDIA DIN EST

USAID și Gruparea Soros au contribuit la finanţarea presei independente în Europa de Est, dar acum multe instituţii de presă sînt afectate de acţiunile lui Donald Trump împotriva agenţiei. Ungaria, Bosnia, Georgia, Republica Moldova, România se numără printre ţările cele mai afectate. Pierderea fondurilor afectează capacitatea mass-media din aceste ţări de a promova narativele oficiale ale globalismului, devenite prioritate absolută odată cu experimentul global pandemic și continuînd cu războiul din Ukraina.

Sigur, dolarii nu au spălat singuri creierele. 130 de milioane de euro au fost trimise în secret de Ursula presei europene prin agenția de media preferată a lui Macron. Aici intră și plata factcheckărilor, rețeaua europeană de cenzură care se amestecă în alegeri: România și Germania.

Aceste entități bine plătite să nu-și facă onest meseria au acoperit una dintre cele mai mari dovezi de ideologie criminală de la nivelul birocrației Uniunii Europene, devoalată chiar de rapoartele oficiale, dar ținute sub țambal: raportul Agenției Europene de Mediu despre starea apei în 2024, prezentat de Comisia Europeană, demonstrează, involuntar, adevărata cauză a inundațiilor catastrofale din ultimii ani de pe teritoriul UE. Documentul prezintă, negru pe alb, că, din 2020 pînă în 2023, au fost eliminate 1.152 de bariere fluviale transversale, care includ atît protecții împotriva inundațiilor, cît și baraje pentru hidroenergie și stocarea apei, dar și pentru irigații!

Informația îmi aduce aminte de incendiile de pădure catastrofale din Australia, din urmă cu cîțiva ani, generate de politicile de mediu ale unei administrații imbecile și criminale. Conform politicilor de mediu adoptate și promovate de Guvernul australian, fîșiile de siguranță între parcelele de pădure nu au mai fost curățate și întreținute, astfel că, focul, odată aprins, nu a mai putut fi localizat și ținut sub control!

Sigur, mass-media nu este de vină pentru ticăloșirea decidenților politici. Este doar complice!

SUA ȘI UKRAINA

În doar 23 de zile, președintele Trump și echipa sa au devastat complet sistemul globalist corupt! Este o panică totală. Investigația departamentului DOGE, condus de miliardarul Elon Musk, obligă în sfîrșit Congresul să recunoască lunga istorie a guvernului SUA de finanțare a terorismului internațional: Al-Qaida, talibanii și ISIS! Cu milioane de dolari din banii contribuabilului american. Ancheta DOGE la Trezorerie adaugă informații suplimentare la înșelătoria BigPharma, devoalată de ancheta precedentă la USAID. Se întîmplă lucruri interesante în Congres. Am să revin!

Acum, despre Pacea în Ukraina, dincolo de cele 24 de ore promise în campanie de președintele Trump, o pace care va veni, pentru că prioritățile locatarului de la Casa Albă s-au schimbat. Dacă gruparea globalistă Biden avea interese directe de afaceri prin Ukraina în Rusia lui Putin, astăzi, Israelul a redevenit Buricul Orientului Mijlociu.

Sigur, în timp ce Trump, Putin și Zelensky negociază un plan de pace, mass-media de stînga susține fabula că Trump îi permite lui Putin să invadeze Europa! Nici nu e prea greu din moment ce Cancelarul german Olaf Scholz solicită parlamentului să declare stare de urgență în urma „evenimentelor din ultimele 24 de ore” și a declarațiilor guvernului SUA referitoare la Ukraina.

În 2023, cînd am scris cartea KATERININSKA PROSPEKT, 30, am spus că nu trebuie să fie nimeni de acord cu punctul meu de vedere. Am scris această carte doar ca să rămînă o dovadă că Dumnezeu nu ne-a luat mințile la toți! Astăzi, la doi ani de ala apariția cărții, vocile oficiale par că citează din ea!

Președintele ukrainean Volodimir Zelenski a fost construit ca o figură emblematică a poziției unificate a Occidentului în fața unei Rusii considerate despotice și prădătoare. Liderii europeni obișnuiau să călătorească la Kiev cu un tren hurducăit pentru o ședință foto alături de el. Penibil! Un personaj care a obligat Europa să adopte o poziție belicoasă față de un șef al Kremlinului, Vladimir Putin, pe care au încercat, vreme de ani de zile, să o înlăture. Refuzul inept de a negocia drepturile minorității ruse și apartenența la NATO a costat Ukraina un sfert din teritoriu și sute de mii de morți. Cu larga contribuție a globaliștilor de la Londra, Paris, Berlin și Washington!

Mai devreme decît se spera, războiul din Uklraina a fost devoalat ca afacerea murdară a secolului, de pe urma căreia cel mai mult au avut de pierdut Ukraina și Europa. De cealaltă parte, Statele Unite, Rusia și, indirect, China, sînt marii cîștigători. Adică, personajele centrale și puternice ale Lumii de mîine! Care contează! Care comunică și vor comunica între ele! Care vor împărți Planeta și o vor exploata în pace, principalul deziderat clamat de omul de afaceri de la Washington. Pentru că, nu-i așa Ursulo, ce folos să ai conturile doldora, dacă nu poți să faci afaceri și să te bucuri de reușita lor!

După ce a băgat bățul prin gard în ultimii ani, Zelensky admite acum ceea ce mulți bănuiau, anume că 100 de miliarde de dolari din ajutoarele americane s-au evaporat (probabil în special în buzunarele unor democrați de rang înalt și al principalelor slugi de la Kiev, dar și București, Varșovia etc, ancheta DOGE ne va spune cît de curînd), arată amploarea acestei mega-escrocherii funebre, cu sute de mii de morți. Din 2023 se vorbea timid, dar cu declarații oficiale sun protecția anonimatului, de cantități impresionante de armament revîndut de grupările ukrainene direct grupurilor teroriste din Orientul Mijlociu, sau cartelurile de droguri mexicane. Oficialii de la Kiev resping cu indignare, în timp ce SBU recunoaște cu mîndrie implicarea Ukrainei în Syria și Sudan, iar Mosad-ul are o documentație și o intervenție directă într-o operațiune de vînzare către Hamas!

Să nu o mai lungesc, scandalul ăsta din familia ruso-ukraineană a fost o mare minciună, cap-coadă. Bieții ukraineni chiar au crezut că americanii și aliații lor îi vor ajuta să-l zdrobească pe Putin. Iar idioții utili din România și de aiurea, bine sponsorizați de rețeaua de ONG-uri sorosiste finanțate prin USAID, au pus umărul din plin la campania de dezinformare! Unii o țin leaura și acum, chiar în aceste momente în care, tu, cititorule, parcurgi aceste rînduri! Îmi amintesc și de nelipsitele poze de profil cu steagul Ukrainei, de elevii scoși în curtea școlii cu baloane galben-albastre, de panglicile bicolore din piepturile funcționărimii de la Bruxelles, de punerea la zid a vocilor anti-război, de strîngerile de fonduri pentru regimul Zelensky, unele decorate de Kiev!, de mega-afacerile de contrabandă cu grîu și produse alimentare cu concursul direct și implicarea clanurilor politice românești, fără să se țină seama de consecințe, de buget, de deficite, totul atîta timp cît va fi nevoie, ca să-l citez pe humanoidul de la Sibiu.Toată această atmosferă de sfîrșit de lume, indusă de mass-media globalistă a avut unicul scop de a crea un val uriaș de simpatie și susținere a ”războiului sfînt de eliberare a patriei”. Și asta în timp ce oamenii raționali, absolvenți pe bune de studii liceale, nu mai vorbesc de cele universitare, nu neapărat analiști, doar observatori ai indicilor statistici, la pachet cu Pentagonul, CIA și Casa Albă știau din start că Zelensky avea ZERO șanse de a recupera teritoriile ocupate de ruși. Dar, ideologia și propaganda, stîrnitoare de emoții, bat de departe rațiunea!

„Victoria” Ukrainei în fața Rusiei era posibilă doar în scenariile glorioase propuse de istericii belicoși care au spus mereu că „e aproape”! Scenariul „cîștigător” imaginat, pe care l-am descris în KATERININSKA PROSPEKT 30, și despre care am vorbit chiar în emisiunea AGENDA GLOBALĂ de la Radio România Actualități, încă în primul an de război, presupunea o înpotmolire a Rusiei ca în Afghanistan. Pentru cei care știu povestea Afghanistanului, au fost create premisele unui astfel de război, s-au reactivat toate mecanismele din 1979/1980, au fost readuse la viață ONG-uri similare. Astfel devenea posibilă o insurgență ukraineană inspirată din cea afghană, cu puternice influențe sovietice spețnaz, școlile de formare și instrucție ale SPEȚNAZ fiind toate pe teritoriul ukrainean. Deci, un Afghanistan abdatat, 2.0. După cinci, șapte sau zece ani, Rusia s-ar fi împotmolit în această mlaștină, economia ar fi fost pe butuci, țara ar fi făcut implozie, iar resturile apărute pe cadavrul ei ar fi fost împărțite și exploatate de occidentul colectiv cu democrația bazată pe reguli. Există chiar și un studiu, și o hartă a noilor state, publicată de POLITICO, în acea perioadă!

Numai că Nuland și nulandiștii au omis să specifice ceva: da, Afghanistanul a cîștigat și în fața rușilor și a americanilor, dar n-a mai rămas piatră pe piatră! Iar, mass-media globalistă a omis să cerceteze faptele, mulțumindu-se să disemineze declarațiile. Iar rușii ar fi trebuit să fie extrem de proști! Sigur, la pachet cu poveștile despre furtul mașinilor de spălat, despre cipurile care erau montate pe rachete, despre gospodinele care doborau rușii cu borcanele de murături și soldatul ukrainean care a luptat fără încetare, 80 de zile, zi și noapte, fără mîncare și fără apă, după cum zice UM GIGI25, și bolile lui Putin diagnosticate de sienen de românia, totul părea plauzibil…

Cu toate acestea, miercuri, 12 februarie, la Kiev, alături de secretarul american al Trezoreriei, Scott Bessent, Zelenski era livid!

Cu cîteva ore mai devreme, speranțele lui cu privire la principiile-cheie ale unui acord de pace fuseseră spulberate de noul secretar american al Apărării, Peter Hegseth: Ukraina nu va face parte din NATO. Ukraina nu va reveni niciodată la frontierele sale din 2014. Dacă va exista o forță de menținere a păcii între Rusia și Ukraina, ea nu va fi în nici un caz americană, ci europeană sau non-europeană, așa cum sugera încă din aprilie anul trecut, generalul în retragere Keith Kellog, pe vremea cînd acestea era un simplu cetățean și nu trimisul prezidențial în Ukraina și Rusia, ca în prezent. America nu va mai fi garantul securității europene și se va retrage din Europa de Est, așa cum se retrage din Syria controlată acum de principalul hegemon zonal, Turcia. Europa trebuie să își aibă singură de grijă!

Kellog a mai sugerat ulterior, în interviuri, că ar putea avea loc alegeri în Ukraina… Practic, americanii l-au somat pe Zelensky să organizeze alegeri: ”În majoritatea democrațiilor, alegerile au loc chiar și în timp de război. Cred că este important. Cred că este bine pentru democrație. Frumusețea unei democrații puternice este de a avea mai mult de un potențial candidat”. Atitudinea Casei Albe nu este deloc întîmplătoare. Moscova îl consideră Pe Zelensky un președinte ilegitim, direct răspunzător pentru sutele de mii de morți din ultimii trei ani. Pe de altă parte, însuși Zelensky a decretat că Ukraina nu poate negocia cu Putin. Așa că unica soluție ar fi ca unul dintre cei doi să plece. Preferabil Zelensky, întrucît oricum i-a expirat mandatul încă de pe 20 mai 2024, inspirîndu-l pe Klaus Iohannis…  Conjunctura face ca negocierile ruso-americane să fie cvasi-imposibile cu Zelensky la cîrma Ukrainei. Cu scut, sau sub scut!

Și, mai important, Kellog a spus că ajutorul ukrainean ar trebui transformat în împrumuturi pe care Kievul le va rambursa într-o zi!

Ursula von der Leyen împărăteasa Europei, cum o numesc ziarele cu deontologie din Europa, încremenită în proiectul rușii cu tancurile pînă la Paris, a rămas, se pare, și într-un moment de reculegere după convorbirile telefonice între Washington și Moscova. De la Bruxelles a reacționat cam pueril doar șefa diplomației, Kaja Kallas: ”În orice negociere, Europa trebuie să aibă un rol central. Independența și integritatea teritorială a Ukrainei sînt necondiționate. Prioritatea noastră trebuie să fie acum consolidarea Ukrainei și furnizarea de garanții solide de securitate”. Aceeași supă reîncălzită, din meniul de propagandă al globalismului, cît timp Zelensky va negocia exclusiv cu Trump. Pe de altă parte, reprezentanții Poloniei și ai Franței, alți doi exponenți prezentați la orgiile lui Klaus Schwab, încă insistă ca Ukraina să primească noi întăriri și perspectiva aderării la NATO. Doar că războinicii europeni se așteptau, cel mai probabil, ca Zelensky să condamne ferm planul de pace al lui Trump. Și să denunțe orice discuții care ar viza capitularea necondiționată. Zele s-a prins că spectacolul e pe terminate și îi ignoră pe cei care primeu, pînă astăzi, ordine de la Joe Biden, așa cum l-a ignorat totdeauna pe insul de la Cotroceni, slugă evidentă și prea-plecată a sistemului progresist. Liderii europeni de sub aripa lui Joe Biden sînt acum în stare de șoc. Au nevoie de un defibrilator pe care să-l mînuiască însuși Croitorașul cel viteaz de la Kiev.

Trump joacă la rupere, iar Europa rămâne cu buzele umflate. Inclusiv în NATO, unde Ruthe se străduiește să rămînă un lider ancorat. Fără participarea SUA, sînt semne că Europa va trimite trupe de menținere a păcii în Ukraina fără umbrela NATO, în baza parteneriatelor bilaterale semnate, inclusiv de România, chiar pe 100 de ani în cazul Londrei! Tot Europa lui der Leyen va plăti în continuare o taxă de protecție de 3 pînă la 5 la sută! Alternativa ar echivala cu destrămarea alianței militare și crearea unei fantomatice armate europene, căci, nu-i așa, Kremlinul va rămîne dușmanul perpetuu, gata să cucerească Europa la primul semn al lui Putin.

Așadar, în contradicție totală cu direcția istorică imprimată de Președintele Trump și transmisă prin intermediul emisarilor americani, Declarația de la Paris a miniștrilor de externe ai Franței, Germaniei, Poloniei, Italiei, Spaniei, Regatului Unit, Ukrainei, SEAE și Comisiei Europene (!), din 13 februarie 2025, ora 00:00, confirmă autismul instalat de Schwab, Soros și alți globaliști în ființa liderilor europeni: Sîntem gata să ne sporim sprijinul pentru Ukraina. Ne angajăm față de independența, suveranitatea și integritatea sa teritorială în fața războiului de agresiune al Rusiei. Împărtășim obiectivul de a sprijini în continuare Ukraina pînă când se va ajunge la o pace justă, cuprinzătoare și de durată. O pace care să garanteze interesele Ukrainei și ale noastre.

Așteptăm cu nerăbdare să discutăm despre calea de urmat împreună cu aliații noștri americani. Obiectivele noastre comune ar trebui să fie să punem Ukraina într-o poziție de forță. Ukraina și Europa trebuie să facă parte din orice negocieri.

Ukraina ar trebui să beneficieze de garanții de securitate puternice. O pace justă și durabilă în Ukraina este o condiție necesară pentru o securitate transatlantică puternică.

Amintim că securitatea continentului european este responsabilitatea noastră comună. Prin urmare, lucrăm împreună pentru a ne consolida capacitățile de apărare colectivă…

Nu e de mirare că Elon Musk cere o revizuire completă a Alianței Nord-Atlantice, comentînd postarea senatorului republican Mike Lee pe rețeaua de socializare X, în care acesta spune că NATO este un anacronism și că Războiul Rece s-a încheiat. „NATO are nevoie de o revizuire majoră”, a răspuns Elon Musk. Lee a pus la îndoială de ce SUA „oferă în continuare o umbrelă de securitate Europei prin NATO”.

SUA ISRAEL

Noul procuror general al lui Trump, Pam Bondi, confirmă în mass-media, instalarea în majoritatea funcțiilor de vîrf din noul Cabinet Trump, a fanaticilor „Israel First” care au și schimbat prioritățile administrației americane!

În decursul istoriei recente, Israelul a primit mai mulți bani decît orice altă țară din lume, ceea ce eliberează banii miliardarilor evrei pentru a mitui Congresul și candidații prezidențiali pentru a se asigura că banii continuă să curgă din buzunarele americanilor obișnuiți pentru a umple buzunarele criminalilor genocidari precum Benjamin Netanyahu. Iar banii și transporturile săptămînale de arme permit Israelului să comită genocid asupra vecinilor săi, pe care majoritatea americanilor îl dezaprobă, dar ca de obicei la Washington, nimeni nu ascultă. În ultimele zile, Trump a autorizat un transport de 1800 de bombe devastatoare Mark-84, MOAB (mama tuturor bombelor), pentru a „termina treaba” în Gaza și, după necesități, cu vecinii Hezbollah din nordul Libanului. Dincolo de asta, bombe și proiectile de artilerie noi în valoare de 9 miliarde de dolari, precum și buldozere blindate Caterpillar, utile pentru dărîmarea caselor palestiniene din Cisiordania și curățarea molozului și a cadavrelor pentru construcția de vile de lux, sînt, de asemenea, pe drum.

În plus, PreședinteleTrump a emis și un ordin executiv care impune sancțiuni cuprinzătoare Curții Penale Internaționale (CPI) și personalului său pentru a o pedepsi pentru că a avut curajul să-l acuze pe prim-ministrul Israelului și pe ministrul său al apărării de crime de război în Gaza.

Biroul prim-ministrului Netanyahu a salutat mișcarea și i-a răspuns personal lui Trump cu „Mulțumesc, președinte Trump, pentru ordinul executiv îndrăzneț al CPI. Va apăra America și Israelul de curtea coruptă anti-americană și antisemită [sic] care nu are jurisdicție sau bază pentru a se angaja în lawfare împotriva noastră… CPI a dus o campanie nemiloasă împotriva Israelului ca o încercare de acțiune împotriva Americii. Ordinul executiv al președintelui Trump protejează suveranitatea ambelor țări și a soldaților săi curajoși. Mulțumesc, președinte Trump„.

Deci, întrebările de jurnalist onest pe care trebuie să le pui administrației lui Donald Trump sînt: Cînd va opri războiul din Europa și Israel? Și Cînd va începe Trump să livreze „Making America Great Again”?

Și Europei: De ce insistați să vă sinucideți ritualic și colectiv?

Evident, ar trebui adresată o întrebare și României. O aleg ca personaj, pentru că în interiorul ei nu ai cui să-i adresezi o întrebare! De aceea, prefer un îndemn: România, trezește-te!

Bun venit în Lumea celor Puternici!

PRIMĂVARA ARABĂ SYRIANĂ, OFENSIVA DE IARNĂ

BMTF, 2 dec – Scriam în octombrie 2019 că impredictibilitatea politicii externe americane în Orientul Mijlociu va avea consecințe pe termen lung și foarte lung. Unele vor fi vizibile în perioada imediat următoare, altele – precum reapariția în prim plan a Statului Islamic! – în lunile următoare. Dar, ce nu va fi de neglijat, este repoziționarea statelor puternice, cu grad mare de beligeranță, din OM. Lucru care s-a întîmplat în aceste zile cînd, în urmă cu cîteva zile, Forțele rebele au lansat cea mai mare ofensivă împotriva guvernului de la Damasc, din ultimii ani. Pînă ieri, acestea au preluat controlul asupra unor „părți importante” din al doilea oraș ca mărime al țării, Alep.

Ofensiva surprinzătoare a determinat primele atacuri rusești asupra Alepului din 2016 și a determinat retragerea trupelor militare syriene din oraș, care acum se concentrează în regiunea Hamma. Atacul a fost condus de gruparea militantă islamistă Hayat Tahrir al-Sham (HTS) – care are o istorie lungă și implicată în conflictul syrian.

Situația în zonă este atît de ambiguă, din cauza multitudinii de actori prezenți pe cîmpul de luptă și în spatele acestora, încît în deșertul de la intersecția provinciilor Homs, Hama și Deir ez-Zor, continuă bătălia fake-news-urilor, a zvonurilor și auzitelor. În prima zi de lupte, au existat știri despre mobilizarea forțelor „Armatei Syriei Libere” (fostă „Jaysh Maghawir al-Thawra”), antrenate la baza americană de la At-Tanf, și despre presupusa lor înaintare fie spre Palmyra, fie spre Tifor sau chiar Damasc. Puterea grupului este dată de cîteva sute de oameni, iar teoretic s-ar fi putut infiltra prin deșert – mai ales avînd în vedere retragerea trupelor armatei syriene. Dar, pînă acum, nu există nici o dovadă clară în acest sens în spațiul public. Din Deir ez-Zor, tribul Bakkarah loial lui Bashar Assad ar fi plecat în prima zi și s-a deplasat în forță la Alep. În mod similar, părți din divizia a 4-a a lui Maher Assad s-ar fi mutat din Deir ez-Zor, deși se pare că nici măcar nu erau acolo!

Acest lucru nu i-a împiedicat pe militanții (atît ISIS, cît și HTS cu SNA) să susțină că convoaiele de sprijin pentru Assad au fost deja bombardate de militanți. Unii au scris despre ISIS, alții despre „Armata Syriană Liberă”, de la Et-Tanf. Drept urmare, nimeni nu a mers nicăieri și nimeni nu a ucis pe nimeni! Totuși, în a treia zi de la declanșarea ofensivei de iarnă, s-au pus în mișcare adevăratul sprijin!

Au apărut filmări în care detașamentele milițiilor șiite iraqiene „Al-Hashd al-Shaabi” trec granița în Syria la punctul de trecere oficial al frontierei Al-Bu Kamal de la Al-Qaim-ul iraqian. Avînd în vedere că baza militară irakiană numită după Imam Ali este destul de aproape de Al-Bu Kamal, iar mai la vest există un drum care duce direct la Palmyra, dinspre sud, este logic să presupunem că întăririle s-au împărțit în mai multe coloane, iar filmările au capturat doar una dintre ele, care a și fost imediat „distrusă” în mass-media, cu pretenții de un atac al americanilor.

După cum am mai scris, apariția detașamentelor iraqiene „Al-Hashd al-Shaabi” nu ar trebui contabilizată ca o mișcare iraniană, deoarece Al-Hashd al-Shaabi cu siguranță nu se consideră a fi grup deschis pro-iranian.

Spectacolul oferit de grupările care au luat cu asalt Alepul par să aibă o legătură strînsă cu situația conflictuală globală între Occidentul Colectiv și Axa de Rezistență. Imperiul Globaliștilor a preluat inițiativa în Teatrul de Operații Global (TOG) și a lansat războiul hibrid, pe mai multe direcții, împotriva Axei de Rezistență. Au fost cîteva zile pline de evenimente. O discuție interesantă între reprezentanții Unchiului Sam și Sultanul Erdogan, cel care a redat Turciei statutul de putere mai mult decît regională și care păstrează o relație corectă cu Rusia lui Putin. Dacă în Războiul din Ukraina, Turcia păstrează, oarecum, o distanță corectă, înclinată, totuși spre Rusia, în războiul din Syria, Turcia și Rusia sînt inamici declarați! Extinderea operațiunilor ruse în Syria, pe fondul escaladării situației din Nord, ar putea slăbi capacitățile militare rusești pe frontul european, acolo unde utilizarea noului tip de rachetă a lovit serios inclusiv în moralul ukrainenilor. În aceste condiții, aliații de voință: Turcia – SUA – Israel, au pus mînă de la mînă pentru slăbirea capacităților militare ale Rusiei, în speranța unui miracol pe frontul din Ukraina! Și pentru că veni vorba, să nu uit: după ce a promis că va sabota interesele Rusiei peste tot în lume, ukrainenii participă la ofensiva de la Alep direct, cu instructori și armament! La fel cum au fost prezenți în Sudan dar și în Mali, de partea tuaregilor, oferindu-le inclusiv rachete AT Javeline, furnizate de americani pentru frontul din Ukraina!

După lupte grele în sudul Libanului, Israelul afost de acord să înghețe temporar războiul cu Hezbollah, pentru refacerea trupelor și a stocurilor de armament. Sigur, bombardarea Syriei reprezintă o permanență în agenda Tzahal și nu se contabilizează.

Potrivit Canalului 12 israelian, Israelul și SUA au marat consultări rapide în așteptarea căderii regimului Bashar Al-Assad! Urmează, în foarte scurt timp, Iranul, ținta finală a regimului Netanyahu, o oportunitate care se ivește o dată în viață, după cum singur recunoștea! Pînă atunci, însă, Israelul admite că are legături cu teroriștii din Syria. Potrivit Al-Mayadeen ebraic: un expert sionist în afaceri din Orientul Mijlociu, Mordechai Kedar, spune că: „Liderii facțiunilor din opoziție syriană au transmis la Tel Aviv că intenționează să deschidă o ambasadă a Israelului la Damasc și Beirut. (actualmente închisă, statele fiind în război!). Sînt în contact permanent cu liderii facțiunilor de opoziție syriană și impresia pe care o am este că nu îl consideră pe „Israel” un inamic. Facțiunile armate au cerut o listă detaliată de echipamente de la „Israel” și sînt pregătite pentru un acord de pace cu „Israelul” după ce vor prelua controlul asupra Syriei și Libanului”.

Nu există nici un dubiu că reculul suferit recent de Hezbollah din cauza ofensivei Israelului în Liban, precum și loviturile israeliene asupra comandanților militari iranieni din Syria, au jucat un rol semnificativ în decizia grupurilor jihadiste și rebele din Idlib de a trece brusc și neașteptat la Alep.

Stupul este atît de bogat în OM, încît ajutoarele se pot pierde cu ușurință. Să încerc să pun ordine în listă.

La ofensiva împotriva Alepului au fost identificate grupuri teroriste non-Takfiri. Aceste grupuri sînt compuse în principal din facțiuni aliniate cu Turcia și operează sub umbrela Armatei Naționale Syriene (SNA), care nu este același lucru cu armata oficială a statului syrian! Aceștia se concentrează pe controlul teritorial sub comanda NATO și Turcia.

Armata Națională Syriană (SNA):

1. Corpul I:

– Divizia Sultan Murad: preponderent luptători turkmeni străini. Activă în nordul Syriei, în special în Alep și Afrin.

– Divizia a IX-a: compusă din foști dezertori ai armatei syriene. Funcționează în zona rurală din nordul Alepului.

– Divizia Sultan Mehmed Fatih: numită după cuceritorul otoman al Constantinopolului. Angajat în operațiuni conduse de turci cu luptători străini.

– Brigada Sultan Suleiman Shah: Cunoscută drept „Al-Amshat”, cunoscută pentru încălcările drepturilor omului în Afrin.

– Divizia Hamza: activă în Afrin și Al-Bab. Concentrată pe securizarea zonelor controlate de Turcia.

2. Corpul II:

– Brigada Al-Majd (Brigada Gloriei): Compusă din diferite grupuri etnice străine. Funcționează în Alep și Idlib.

– Divizia Al-Hamza: Se concentrează pe zone strategice din nordul Syriei.

– Liwa Suqur al-Shamal (Northern Hawks Brigade): fortărețe din nordul Alepului.

3. Corpul III:

– Al-Jabha Al-Shamiya (Frontul Levant): Cea mai mare facțiune din SNA. Activă în regiunile Alep și Idlib. Include și fostele elemente takfiri.

– Faylaq al-Majd (Glory Corps): Lucrează îndeaproape cu forțele turce.

– Ahrar al-Sharqiya: în primul rînd extremiști din Deir ez-Zor. Acuzat de epurare etnică și jaf în zonele kurde.

Astăzi, FSA există în mare parte ca o componentă a Armatei Naționale Syriene (SNA), o coaliție susținută de Turcia care se concentrează pe ocuparea nordului Syriei.

Grupuri teroriste Takfiri/Wahhabi au fost, de asemenea, identificate în această ofensivă fulger. Acestea sînt împărțiți în facțiuni afiliate Al-Qaeda, grupuri legate de ISIS și alte organizații extremiste.

1. Grupuri Takfiri (afiliate la Al-Qaida):

– Hay’at Tahrir al-Sham (HTS): Cunoscut anterior ca Jabhat al-Nusra. HTS a jucat un rol semnificativ în războiul civil syrian, în special în nord-vest, inclusiv în regiunea Idlib. Mulți foști comandanți ISIS sînt aici, acum. Are o mulțime de luptători străini.

– Hurras al-Din (Gardienii religiei): principalul afiliat Al-Qaeda din Syria. Funcționează în Idlib și zonele învecinate. Grupul dispărut din Hayat Tahrir al-Sham (HTS). În cea mai mare parte, format din luptători străini din Arabia Saudită, Egipt, Iordania și Maroc.

– Jabhat Ansar al-Din: Acest grup a luptat împotriva forțelor guvernamentale syriene și a facțiunilor rebele rivale, în special în regiunea Idlib. Este mai puțin proeminent decît HTS sau Huras al-Din, dar încă joacă un rol important în conflictul în curs.

Există mai multe derivate ale acestor trunchiuri principale de violență, sub-facțiuni:

– Jund al-Malahim (Soldiers of Epics): specializat în tactici de gherilă;

– Jund al-Badiya (Soldații deșertului): operează în regiunile deșertice;

– Jund al-Tawheed (Soldații monoteismului): concentrat pe decapitarea „kafirilor”;

– Saraya Kabul: luptători străini.

Alte grupuri:

– Ansar al-Sunna: Activ în Alep și Idlib; rigid din punct de vedere ideologic.

– Ansar al-Islam: Mică facțiune cu fortărețe muntoase.

2. Grupuri Takfiri (afiliate ISIS):

– Ansar al-Tawheed: un afiliat cheie al ISIS. Conduce atacuri în Idlib și Valea rîului Eufrat. Cunoscut pentru atentate sinucigașe și ambuscade.

– Ezz al-Kavkaz (Caucazul Puternic): Compus din luptători din regiunea Caucaz, Ukraina și Balcani. Funcționează în nord-vestul Syriei.

– Jamaat Imam al-Bukhari: luptători din Asia Centrală, în principal din Uzbekistan.

Grupurile non-Takfiri au ca scop ocuparea teritorială, salariile luptătorilor fiind plătite direct guvernului Turciei. Operațiunile sînt concentrate în principal în nordul Syriei, inclusiv Afrin, Al-Bab și Azaz, acolo unde Turcia are interesul de a crea o zonă liberă de protecție. Are un număr mare de luptători străini din Asia Centrală și Caucaz. Sînt total ependente de Turcia pentru arme, finanțare și sprijin logistic.

Grupurile Takfiri, în schimb, au suport aproape oficial din partea CIA și Mossad, spun surse diferite și bine informate, atît cele afiliate Al-Qaeda, cît și cele ale ISIS. Afiliați Al-Qaeda sînt, în mare parte, luptători străini din întreaga lume. Atît acestea, cît și ISIS întreprin operațiuni mai ales în Idlib, Valea rîului Eufrat și deșertul syrian. Plătit de CIA și Mossad.

În ultimii patru ani, războiul din Syria a fost ca și cum s-ar fi încheiat efectiv. Puterea președintelui Bashar al-Assad este practic necontestată în marile orașe ale țării, în timp ce alte părți ale Syriei rămîn în afara controlului său direct. Acestea includ zonele cu majoritate kurdă din est, care au fost mai mult sau mai puțin separate de controlul statului syrian încă din primii ani ai conflictului. În sudul țării, unde revoluția colorată împotriva regimului lui Assad a început în 2011, au existat tulburări continue, deși relativ atenuate. În vastul deșert syrian, rebelii din gruparea Statul Islamic reprezintă încă o amenințare la adresa securității, în special în timpul sezonului de vînătoare de trufe, cînd oamenii se îndreaptă spre zonă pentru a găsi această delicatesă extrem de profitabilă. Iar în nord-vest, provincia Idlib a fost ocupată de grupuri jihadiste și rebele care au fost conduse acolo în perioada de vîrf a războiului.

Forța dominantă din Idlib este cea care a lansat atacul surpriză asupra Alepului, HTS, astăzi o interfață a Occidentului Colectiv…

NU MAI CONTEAZĂ CANDIDATUL

Că tot mi-a deschis o prietenă apetitul pentru citate din autori mult huliți: „Luaţi oricare ţară parlamentară, începînd cu America şi pînă la Elveţia, începînd cu Franţa şi pînă la Anglia, Norvegia etc.: adevărata activitate „de stat“ se desfăşoară în culise, ea este efectuată de departamente, cancelarii, state-majore. În parlament se pălăvrăgeşte doar, urmărindu-se în mod special scopul de a înşela „gloata“”, scria în 1917, în lucrarea Statul și revoluția, V.I. Lenin! Care mai spunea, în aceeași lucrare: „Democraţie pentru o minoritate infimă, democraţie pentru cei bogaţi – iată democratismul societăţii capitaliste […] cei asupriţi sînt lăsaţi să hotărască o dată la cîţiva ani care anume din reprezentanţii clasei asupritoare îi va reprezenta şi îi va călca în picioare în parlament!”

Nasol, pentru noi, este că Lenin avea dreptate. Și mai nasol este că de atunci pînăm acum nu s-a schimbat nimic! Poate doar denumirile. Statul a devenit deep-state, dar culisele au rămas culise, un fel de hrube întunecate în care se pune la cale istoria.

Așa se explică povestea președintelui Joe Biden, cel care a fost urcat pe soclul celui mai important om al planetei și a fost dat jos, cu șuturi în fund, în plină dezbatere – total atipică! – televizată, din istoria campaniilor electorale americane, pus să renunțe în scris la o nouă candidatură, în timp ce, într-o nefirească absență de o săptămînă, americanii se întrebau dacă mai trăiește, sau nu! Casa Albă a tăcut, nefiresc!

Iată, insă, că suspansul de hollywood s-a risipit! Joe Biden va vorbi miercuri seară despre decizia sa de a-și retrage candidatura, transmite Le Figaro.vPreședintele american, acum fost candidat la realegere, nu a vorbit încă despre motivele care l-au determinat să renunțe. Biden își va explica decizia de a nu candida pentru un al doilea mandat miercuri seară în timpul unei transmisiuni adresate națiunii, a spus el marți într-un mesaj pe X. Diferite informații spun că se va întîlni și cu Bibi Netanyahu, aflat în turneu la Washington. Alte surse spun că premierul israelian va avea o întîlnire cu Kamala, vicepreședinta recent intrată în cursa electorală în locul lui Potus.

Kamala Harris este candidatul tipic al globaliștilor: măritată la 49 de ani, fără copii, mama din India, tatăl din Jamaica, soțul evreu! Progresistă pînă-n măduva oaselor, a devenit cel mai ironizat și disprețuit vicepreședinte din istorie. În mod constant, ea a fost mai puțin populară decît șeful ei, Joe Biden. Ea a fost responsabilă cu securitatea frontierelor, dar nu a mers nici măcar o dată să viziteze frontiera și nu a făcut nimic pentru a împiedica criza imigranților. Este ironizată pentru primii ani în care a dobîndit putere politică ca iubită și amantă a unor bărbați căsătoriți și mai în vîrstă.  În calitate de vicepreședinte, a fost alături de Biden timp de patru ani lungi. Politicile lui Biden privind frontiera, inflația, energia verde, criminalitatea, DEI, spălarea creierului transsexualilor și permiterea ca băieții să participe în competițiile sportive ale fetelor sînt toate eșecuri teribile și copleșitor de nepopulare. Ea le-a sprijinit pe toate! În plus, ascultînd-o pe Kamala ce prostii debitează, n-ai de ce să mai rîzi de politicienii noștri de strînsură.

Nimic nu contează, însă, din toate acestea! La o televiziune “cualiti” rău, cea mai cualiti, cum altfel, am văzut o știre despre cum “românii sînt de acord cu candidatura Kamalei Harris”. Doamne ajută! Să fie într-un ceas bun!

Ea pare să fie candidatul. Are sprijinul lui Biden, al fiului lui George Soros, al sindicatelor și tuturor celor 50 de șefi de organizații de stat Democrate. Numai soții Obama nu și-au anunțat susținerea pentru vicepreședintă… Deci, e ceva în spate…

Numai că, eu nu cred că Kamala (sic!) va fi aleasa democraților și rămîn la convingerea mea că Michelle Obama se încălzește pe margine… Dacă tot este epoca femeilor de culoare, măcar să fie!

Degringolada asta democrată îmi confirmă, încă o dată, că nu clasa politică occidentală, aflată într-o derivă intelectuală nemaiîntîlnită, conduce, ea fiind doar simplă executană a unor ordine care vin din afara spectrului politic. Fiindcă asta se vrea! Și revin la citatele celebre amintite de prietena mea. ” În sensul propriu al cuvîntului, puterea politică este puterea organizată a unei clase pentru asuprirea alteia”, se scrie în Manifestul Partidului Comunist, Karl Marx & Friedrich Engels.

Trăim în era post adevăr,  post-capitalism, post-democrație. Sîntem deja în era corporatocrației care a pus stăpînire pe sistemul politic global, în fruntea căruia propmovează  catastrofe intelectuale. Uniunea Europeană nu face excepție. Nu mai spun de România în care românii par indiferenți la cine va lua locul muntelui de ignoranță și nesimțire de la Cotroceni!

Ukraina şi partenerii trebuie să pregătească un plan de pace pentru susținerea democraților americani în alegeri

BMTF, 28 iun – Preşedintele ukrainean, Volodimir Zelenski, a declarat că Ukraina, împreună cu partenerii săi externi, trebuie să elaboreze, în decurs de cîteva luni, un plan de acţiune bazat pe rezultatele Summitului Global pentru Pace din Elveţia care să forţeze Federaţia Rusă să accepte pacea, transmite Radio România Actualități.

Timp de doi ani, numărul victimelor ukrainene, militari uciși sau răniți, pe cîmpurile de luptă a reprezentat secretul cel mai bine păstrat de comunicatorii de război, în timp ce propaganda de la Kiev prezenta o medie de 1000 de soldați ruși uciși în fiecare zi de forțele ukrainene. La începutul acestui an, presa internațională a prezentat cifre impresionante ale pierderilor înregistrate de armata ukraineană în confruntările cu combatanții ruși, acestea situîndu-se în jurul cifrei de 350.000 de morți. Neoficial, se vorbește de aproximativ 600.000 de morți și un număr nespecificat de răniți și mutilați.

Păstrarea la secret a numărului real al pierderilor a fost justificată de nevoia de acrea imaginea de invincibilitate a armatei ukrainene. Rezultatele de pe front, care nu au mai putut fi ascunse de propaganda oficială, au determinat o intensificare a dialogului diplomatic în căutarea unei soluții de pace, în paralel cu păstrarea unei retorici belicoase și triumfaliste.

Preşedintele ukrainean, Volodimir Zelenski, a declarat că Ukraina, împreună cu partenerii săi externi, trebuie să elaboreze, în decurs de cîteva luni, un plan de acţiune bazat pe rezultatele Summitului Global pentru Pace din Elveţia care să forţeze Federaţia Rusă să accepte pacea.

Potrivit agenţiei de presă RBC, Zelenski a făcut declaraţia respectivă joi seară, la Bruxelles, în cadrul unei conferinţe comune cu preşedintele Consiliului European, Charles Michel. „Avem o cale foarte clară pentru a face asta şi le-am propus tuturor liderilor să vină la primul summit. A fost foarte dificil să adunăm un număr atît de mare de ţări de pe diferite continente. Acum, trebuie să facem următorii paşi. Următorii paşi sînt să planificăm şi să avem un plan detaliat de paşi detaliaţi pentru fiecare criză pe care acest război al lui Putin a adus-o în ţara noastră” – a afirmat liderul ukrainean.

Preşedintele Ukrainei a adăugat că planul de a pune capăt războiului ar trebui pus pe masă înaintea celui de-al doilea summit de pace. „Nu avem atît de mult timp, pentru că avem foarte mulţi răniţi şi morţi pe cîmpul de luptă şi în rîndul populaţiei civile. De aceea, nu vrem ca acest război să dureze ani de zile. Prin urmare, vrem să pregătim acest plan comun şi să îl punem pe masă la cel de-al doilea summit de pace” – a subliniat preşedintele Zelenski.

RBC aminteşte că, la şedinţa Consiliului European, Volodimir Zelenski a enumerat paşii necesari pentru a opri războiul. Liderul ukrainean a remarcat că actuala presiune occidentală exercitată asupra Rusiei nu este suficientă. Potrivit lui Zelenski, Ukraina are nevoie de armament, un scut aerian şi arme cu rază lungă de acţiune, notează RADOR RADIO ROMÂNIA.

Declarațiile președintelui ukrainean au fost făcute cu cîteva ore înaintea primei dezbateri electorale, organizate de CNN, între președintele în funcție al Statelor Unite, Joe Biden, un susținător fervent al războiului din Ukraina, și contracandidatul său, republicanul Donald Trump, un adversar al acestui conflict și un susținător al intereselor Israelului în Orientul Mijlociu.

Potrivit observatorilor, războiul din Ukraina nu este foarte popular în rîndul americanilor, iar sprijinul uriaș alocat de Statele Unite fostei republici sovietice nu este văzut cu ochi buni de electorat și pune în pericol o victorie a democraților în alegerile prezidențiale, dar și parlamentare, din toamnă.

Războiul din Ukraina nu ar fi avut loc niciodată dacă Statele Unite ar fi avut un „lider”, i-a spus joi Donald Trump preşedintelui Joe Biden, în timpul dezbaterii televizate în studioul din Atlanta. Candidatul republican a fost foarte critic faţă de miliardele de dolari cheltuite de Statele Unite pentru a sprijini Kievul în războiul împotriva Moscovei.

În schimb, Joe Biden l-a acuzat pe Vladimir Putin că este un „criminal de război” şi a apărat ajutorul american acordat Kievului. El l-a acuzat pe omologul său rus că vrea „să refacă imperiul sovietic”.

Trump, care a repetat afirmațiile că va pune capăt războiului chiar înainte de a-și prelua mandatul dacă va fi ales, a declarat că termenii propuși de președintele rus Vladimir Putin pentru a pune capăt războiului Rusiei în Ukraina sînt „inacceptabili”.

O pace în Ukraina, sub mandatul actualului președinte, ar aduce numeroase puncte electorale democraților, în condițiile unui scor strîns, cînd fiecare procent contează. Faptul că democrații au dat un semnal de distanțare față de problemele lui Zelenski, a fost reprezentarea Statelor Unite la Summitul din Elveția la nivel de vicepreședinte, Kamala Harris fiind însă o necunoscută la nivelul politicii externe americane.

Miza alegerilor americane este influențată, nu decisiv, de pacea în Ukraina, în funcție de care se va poziționa și bătrîna Europă. O pace forțată în Ukraina este, însă, mult mai periculoasă pentru vecinii europeni, decît continuarea războiului.

Autorizarea folosirii de către UKraina pe teritoriul Rusiei a armelor livrate de NATO ar duce la o escaladare incontrolabilă, este de părere Vaticanul

Foto: BMTF

BMTF, 31 mai – – Preşedintele SUA, Joe Biden autorizează Ukraina să lovească ţinte în Rusia pentru a apăra Harkovul, a indicat joi, un responsabil American, scrie AFP, în timp ce Vaticanul avertizează împotriva unei escaladări incontrolabile a situației, după cum notează ANSA.  

Preşedintele SUA a dat echipei sale misiunea de a se asigura că Ukraina poate folosi armele americane cu scopul de a contraataca în regiunea Harkov, astfel încît să riposteze atunci cînd forţele ruse le atacă sau se pregătesc să le atace, a spus această sursă. Acest responsabil, sub protecţia anonimatului, a adăugat că Statele Unite continuă să se opună atacurilor ukrainene în adîncimea teritoriului rus, în timp ce Secretarul General al NATO, Jens Stoltenberg a cerut aliaților, imperativ, pentru a doua oară să autorizeze aceste lovituri, deși o parte dintre ele au acceptat deja solicitarea.

ATACMS sînt rachete cu rază lungă de acţiune furnizate de americani Ukrainei, capabile să lovească ținte pe o distanţă de pînă la 300 de kilometri.

Oraşul Harkov, în estul Ukrainei, este ţinta aproape zilnică a bombardamentelor care vin în principal de pe teritoriul Rusiei. Din cauza provocărilor ukrainene în regiunea învecinată Belgorod, Rusia a lansat o ofensivă neplanificată în regiunea Harkov la începutul lui mai şi cîştigă teren în faţa unei armate ukrainene aflate în dificultate. Scopul Rusiei este de a crea o zonă tampon împotriva atacurilor și incursiunilor militare ale ukrainenilor pe teritoriul rus.

Şeful diplomaţiei americane, Antony Blinken, a lăsat să se înţeleagă miercuri că Statele Unite şi-au schimbat poziţia în ceea ce priveşte loviturile ukrainene pe teritoriul rus.

Kremlinul, la rîndul său, a reproşat Alianţei Nord-Atlantice că a lansat un nou ciclu de escaladare, mai scrie AP

Autorizarea folosirii de către Ukraina pe teritoriul Rusiei a armelor livrate de NATO ar declanşa o escaladare incontrolabilă a conflictului, a atenţionat joi secretarul de stat al Papei Francisc, cardinalul Pietro Parolin, transmite ANSA. Cred că această posibilitate trebuie să-i îngrijoreze pe toţi cei care ţin la soarta lumii, a declarat cardinalul. Acest lucru poate declanşa o escaladare pe care nimeni nu o va mai putea controla. Este o perspectivă foarte neliniştitoare, a insistat Parolin.

Secretarul de stat de la Vatican a făcut aceste remarci în contextul în care joi secretarul general al NATO a spus din nou că statele aliate Ukrainei trebuie să-i permită acesteia să lovească teritoriul rus cu armele pe care i le furnizează, la aproape o săptămînă după ce apelul său similar în acest sens a provocat agitaţie în statele membre ale Alianţei. Cred că a sosit momentul să reconsiderăm unele restricţii pentru a le permite ukrainenilor să se apere cu adevărat, avînd în vedere luptele recente pe frontul ukrainean, a spus Stoltenberg la Praga înaintea unei reuniuni informale a miniştrilor de externe din statele NATO.

Mai multe state membre ale NATO au anunţat deja oficial că acceptă cererea lui Stoltenberg, printre acestea numărîndu-se Regatul Unit, Franţa, Polonia, Republica Cehă, Olanda, Estonia, Letonia, Danemarca şi Norvegia.

PATRIOT CONTRA PREMIU/NATO CONTRA PREȘEDINȚIA CE, sau ȚARA PE PERSOANĂ FIZICĂ

Mă fascinează odioșii. Persoanele acelea lipsite de scrupule și de simțul măsurii. Pătrunși pînă în buric de mania grandorii, de prea-plinul unei scîrbe veșnice la adresa celorlalți. Disprețuitori și ușor idioți, față de care ai anumite rețineri în a le adresa un cuvînt. Privirea goală, amestecată cu cuvinte puține ce par verdicte nu le doresc abătute asupra mea.

Un astfel de odios s-a intersectat cu viața mea în urmă cu 10 ani. Cînd regretatul Sorin Frunzăverde l-a însoțit la o conferință de presă. Mă rog, și atunci am vorbit mai mult eu decît el. Părea din prezentare un candidat care nu-și suflă mucii cu provincialii. Și așa a rămas! Provinciala Românie s-a ales din partea lui cu flagme. Rare! Ca o dovadă de prețuire. De fapt, ce scriu eu este o răutate! O expunere a sentimentului de frustrare care mă macină în ultimii 10 ani. Groful nu e așa cum scriu. Nu, nu e retard! E diabolic. E guvernat de masa înmulțită cu viteza la pătrat. Dar, e chel! E chel de empatie și alte sentimente.

Singura calitate afișată e disciplina. E disciplinat în raport cu angajatorul care i-a oferit 10 ani de trai pe vătrai. Sînt convins că nici măcar o bășină de Sibiu, din aia, europeană care intră în vizorul încălzitorilor globali, nu o scapă fără bilet de voie de la stăpîn! Un adevărat Iohann Faust! Nu, pactul nu e cu Educația… Cei care știu ce pact a semnat odiosul ăsta, și cu cine, l-au tratat ca atare, la întîlnirile oficiale. Imaginile televiziunilor stau mărturie. Nici măcar actorașul de la Kiev nu-l băga în seamă știind că este doar un purtător de mesaj și nu un decident important! Am fost martor la astfel de gesturi de ignor care m-au deranjat personal. Pe El, nu! Sigur, are dreptate cînd spune: am apropiat cele două maluri ale Atlanticului… pe formula emițător-receptor.

Sînt convins că și intrarea în lupta dreaptă cu zmeul-zmeilor Rutte s-a făcut tot la comanda emițător-receptor ale cărui vibrații au gîdilat orgoliul nemăsurat al bipedului. Și, vorba poetului, cu o ură ne-mpăcată și-a jurat atunci în barbă să scoată Flancul Estic din adormire și să se cocoațe în fruntea Alianței, rochia lungă a chelului și consoartei. Candidatura preşedintelui României, Klaus Johannis, la funcţia de secretar general al NATO a fost întîmpinată cu încruntări în cercuri largi ale Alianţei. „Divizează Alianţa într-un moment în care nu ne putem permite acest lucru”, a declarat un diplomat pentru cotidianul german Frankfurter Allgemeine Zeitung (FAZ), relatează News.ro.

La Bruxelles se consideră că, după ce Statele Unite, Germania, Franţa şi Marea Britanie l-au susţinut deja pe actualul premier olandez Mark Rutte, Johannis nu are „nicio şansă”. Românul îşi lansase candidatura în acelaşi timp pe plan intern, dar diplomaţii sperau că şi-o va retrage rapid. Cotidianul german mai susţine că la Bucureşti se ştie de cel puţin doi ani că Iohannis aspiră la o funcţie internaţională înaltă care să-i satisfacă orgoliul uriaș și odihnit. Iohannis a sperat anul trecut să devină preşedinte al Comisiei Europene, potrivit FAZ, dar…  În NATO, Rutte este în continuare favorit pentru postul de secretar general. Succesorul nu poate fi decis decît prin consens. Washingtonul face presiuni pentru o decizie înainte de alegerile europene din iunie şi înainte de reuniunea aniversară a alianţei, care va avea loc la Washington în iulie.

În acest context se înscrie vizita oficială/privată a bipedului de la Cotroceni să-și ridice premiul de slugă supremă, pe care Marelui Licurici îl gîdilă, arătînd Europei calea cea dreaptă la remorca acestuia, sacrificîndu-l ritualic pe groful din Est. Ce primește la schimb? Postul de comisar european pentru turism? Sau… Sau, nu? Postul Ursulei cea mult hulită chiar de propria formațiune politică. Orice, numai președinte să fie!  

Întîiul Biped educat al României, după ce a dormit două mandate și a fost ca inexistent pentru interesele naționale, ba chiar mai mult, doar s-a preocupat de excursii prin străinătate care au costat milioane de euro, acum a „izbutit” și a fost distins cu premiul „Distinguished International Leadership Award” din partea Atlantic Council.

Consiliul Atlantic din SUA a decis ca pentru anul 2024 să acorde acest premiu președintelui României în semn de „recunoaștere a carierei sale și a rolului său de lider transatlantic și european”. Premiile The Atlantic Council sînt cunoscute și ca „Oscarurile Washingtonului”. „Onorat să primesc premiul Atlantic Council Distinguished Leadership. Este o recunoaștere a parcursului României în ultimii 20 de ani, ca membru demn al NATO și partener și prieten de încredere al SUA.”, a scris Klaus Iohannis pe pagina sa de Facebook.

În marja măslinelor de la dineul oficial, slugoiul de la Sibiu s-a întîlnit și cu Întîiul Senil al Americii. Ca în orice întîlnire între șef și slugă, președintele Biden i-a cerut ceva președintelui Iohannis, în întîlnirea pe care a acceptat-o cu acesta, la Casa Albă. Se pare că principala solicitare a SUA a fost ca România să ajute la întărirea apărării antiaeriene a Ukrainei împotriva Rusiei, oferindu-i acestei țări un sistem antiaerian Patriot! România a cumpărat din SUA șapte sisteme Patriot, contra sumei de 3,9 miliarde de dolari – unul dintre cele mai mari costuri pe care le-a plătit vreodată România pe un program de înzestrare militară, banii jos, ochii la ușă, înainte, ca la curve! Producătorul acestor mijloace antiaeriene este compania Raytheon. Deși contractul România – SUA a fost semnat încă din anul 2017, în acest moment, în 2024, doar una dintre cele șapte instalații Patriot pe care le-a cumpărat România este operațională!

Generalul Ștefan Dănilă, fost șef al Statului Major al Apărării, comentează în termeni critici intenția grofului Iohannis de a accepta, aparent cu ușurință, solicitarea Statelor Unite de a ceda Ukrainei unul dintre sistemele Patriot ale României. Dar, ce nu face bipedul pentyru un premiu gras și o funcție? Generalul Dănilă sugerează că acesta a fost obiectivul părții americane în discuțiile cu președintele României. “Care sistem, în ce condiții, dacă este doar acceptarea unei amînări la livrare sau cedare contra altor sisteme (care ar putea fi garantate de către SUA), reprezintă alte discuții care ar necesita aprobarea Parlamentului, nu doar o discuție în CSAT. Dacă nu ar fi fost vizita la Casa Alba, altfel ar fi fost negocierile”.

Nu mai contează nimic! Odiosul ăsta a luat țara pe persoană fizică! Așa ne trebuie!

SWIFT RESPONSE 24

BMTF, 7 mai – 5.000 de militari şi 320 de mijloace tehnice, din şapte state aliate şi partenere, vor participa, în perioada 5-24 mai, la exerciţiul multinaţional SWIFT RESPONSE 24/ DEFENDER 24 al Comandamentului Forţelor Terestre ale SUA în Europa şi Africa (USAREUR-AF). România participă la acest exerciţiu cu 2.300 de militari şi 220 de mijloace tehnice, transmite Ministerul Apărării Naționale.

SWIFT RESPONSE 24 este un exerciţiu specific misiunilor de desant aerian, al cărui scenariu presupune recuperarea unei baze militare ocupate, prin realizarea superiorităţii aeriene, paraşutarea unei forţe aliate şi executarea de trageri reale în poligon. Pe teritoriul României, exerciţiul este condus de Forţele Armate Germane în parteneriat cu Forţele Terestre Române, cu sprijinul Forţelor Aeriene Române. În timpul exerciţiului, va avea loc una dintre cele mai mari operaţiuni de desant aerian din Europa de după cel de-Al Doilea Război Mondial, cu implicarea a aproximativ 2.000 de paraşutişti din Franţa, Germania, România, Spania, Statele Unite ale Americii şi Ţările de Jos.

Principalele secvenţe ale exerciţiului se vor desfăşura în Baza 71 Aeriană General Emanoil Ionescu din Câmpia Turzii, poligonul Bogata din Turda, Centrul Naţional de Instruire pentru Luptă Getica din Cincu şi poligonul din comuna Ştiuca. De asemenea, se vor folosi facilităţi ale Bazei 90 Transport Aerian Comandor aviator Gheorghe Bănciulescu din Otopeni, Baza Aeriană de Instruire şi Formare a Personalului Aeronautic Aurel Vlaicu din Boboc şi Aeroportul Banat din Caransebeş.

Un punct culminant pentru public va fi survolarea Aeroportului Banat Caransebeș de către toate aeronavele din cadrul Grupului Operativ de Aviație. Acesta va avea loc pe 8 mai, în jurul orei 16:00. Deși accesul publicului nu poate fi permis, operațiunile de zbor vor fi vizibile din afara aerodromului.

SWIFT RESPONSE 24 este condus de Corpul V al Forţelor Terestre ale Statelor Unite şi presupune operaţiuni aeriene comune pentru creşterea gradului de pregătire şi de interoperabilitate cu forţele aliate, contribuind la eforturile de descurajare ale NATO. Exerciţiul implică aproximativ 3.650 de militari din SUA şi 9.500 din statele aliate şi partenere, fiind programat să înceapă cu operaţii aeriene şi de desant.

Anul acesta, SWIFT RESPONSE este conexat cu exerciţiile naţionale QUADRIGA SOUTH din Germania, DACIA 24 din România şi SPRING STRIKE din Suedia.

Exerciţiul se desfăşoară pînă în data de 31 mai, include peste 40.000 de militari din 20 de ţări aliate şi partenere şi este cel mai mare exerciţiu al armatei americane din Europa. Acesta urmăreşte dezvoltarea instruirii în format aliat şi consolidarea capacităţii de apărare a Alianţei, fiind conexat cu exerciţiul STEADFAST DEFENDER 24 al NATO.

„Vinovat” de Delict de Opinie

Ziaristul american Gonzalo Lira a murit într-o închisoare din Ukraina! Pînă în urmă cu vreo patru ani, această propoziție nu ar fi existat. De ce? Pentru că subiectul propoziției îl reprezintă un cetățean american care este, pe deasupra și JURNALIST! Conform cutumelor, cetățenii americani sînt repatriați urgent în caz că întîmpină diferite probleme în oricare stat de pe planetă. Ei nu sînt judecați decît de justiția americană. De încarcerat, nici nu poate fi vorba! Mai mult! Atunci cînd vorbim de un jurnalist, obiceiul e să se invoce libertatea de exprimare, democrația universală care nu poate exista fără o presă liberă, mă rog, bla-bla-uri din acestea extrem de eficiente în colonii.

Jurnalistul american Gonzalo Lira a murit de pneumonie într-o închisoare ukraineană a SBU, după ce a fost bătut și torturat și i s-a refuzat accesul la servicii medicale! Gonzalo Lira era un critic acerb al cuplului Biden-Zelenski. Dacă un jurnalist american a fost abandonat de Cea mai Mare Democrație din Lume, vă dați seama ce putem păți noi, românii, bulgarii, moldovenii, ungurii, sîrbii, polonezii. Acesta este și motivul pentru care Cea mai Mare Democrație din Lume sprijină Cea Mai Morală Armată din Lume. Dar, asta este o altă poveste, deși lucrurile se leagă…

Știrea morții lui Lira a fost dată și de Tucker Carlson, care îi luase un interviu tatălui ziaristului cu cîteva săptămâni în urmă: „Gonzalo Lira Sr. a spus că fiul său în vîrstă de 55 de ani a murit într-o închisoare ukraineană, unde era ținut pentru infracțiunea de a fi criticat guvernele Zelenski și Biden. Gonzalo Lira a fost un cetățean american, dar administrația Biden a fost în mod clar de acord cu încarcerarea și torturarea sa. Cu cîteva săptămîni în urmă, am discutat cu tatăl lui, care a prevăzut că fiul său va fi ucis.”

Omul de afaceri american David Sachs a comentat pe X – „Administrația Biden l-ar fi putut aduce înapoi pe Gonzalo Lira cu un simplu telefon, dar nu a mișcat un deget. Așa că guvernul ukrainean a înțeles că putea acționa nepedepsit.”

Regimul de la Kiev nu a confirmat moartea lui Lira. A făcut-o în schimb Departamentul de Stat american.

În mai 2023, serviciul de securitate al Ukrainei, SBU, l-a arestat pe ziaristul Gonzalo Lira, care avea dublă cetățenie: chiliană și americană, în regiunea Harkov, l-a eliberat pe cauțiune și l-a arestat din nou, în iulie, cînd se spune că ar fi încercat să părăsească Ukraina. Înainte de a fi rearestat, Gonzalo Lira a apucat să posteze pe X (Twitter) un șir de mesaje în care descrie regimul din închisoare, și cum a fost bătut, torturat și nu i s-a acordat asistență medicală deși era grav bolnav.

Acuzațiile pentru care a fost închis, torturat și în cele din urmă ucis, au fost: „justificarea agresiunii Rusiei în Ukraina” și „răspîndirea de idei rusești pe rețelele de socializare”.

Cu alte cuvinte, Gonzalo Lira a plătit cu viața pentru Delict de Opinie. Cu toții ne putem aștepta la asta! Confrații palestineini plătesc cu viața de ani de zile și multe războaie, dar breasla noastră se face că nu observă…

În România, o lege care pedepsește cu închisoarea răspînirea de …deepfake va fi promulgată în cel mai scurt timp. Deși termenul de deepfake este definit, există temerea extinderii prevederilor acestei legi la toate știrile care nu provin din surse oficiale și, deci, nu se încadrează la capitolul propagandă!

Realizarea și distribuirea de materiale video, audio sau tip imagine deepfake fără marcaje corespunzătoare va fi pedepsită cu închisoarea, potrivit unui proiect de lege adoptat de Senat și înscris pe ordinea de zi a Camerei Deputaților cu raport favorabil. La dezbaterile din Parlament a fost subliniată importanța utilizării responsabile a tehnologiei, mai ales că anul acesta va fi marcat de patru tururi de alegeri: europarlamentare, locale, parlamentare și prezidențiale.

Potrivit proiectului de lege, prin deepfake se înțelege orice conținut falsificat sub formă de imagine, clip video sau audio, realizat astfel încît să creeze aparența că o persoană a spus sau a făcut anumite lucruri care nu corespund realității sau pentru care nu și-a dat acordul. Distribuirea pe internet și mass-media a acestor videoclipuri și imagini este interzisă, dacă nu apar însoțite de un avertisment redat pe cel puțin 10% din suprafața expunerii și pe toată durata difuzării sau de un mesaj sonor care să anunțe că materialele conțin ipostaze imaginare. Nerespectarea acestor prevederi se pedepsește cu închisoarea de la șase luni la doi ani. Inițiatorii documentului spun că măsura este necesară pentru că fenomenul de deepfake este mult mai periculos și are un impact mult mai puternic decît știrile false. Proiectul de lege mai prevede obligația Consiliului Național al Audiovizualului de a verifica respectarea noilor reglementări și de a înființa, în termen de trei luni de la publicarea documentului în Monitorul Oficial, a unei structuri responsabile de aplicare a acestui proiect de lege, care așteaptă votul final în Camera Deputaților, ca for decizional.

Cenzura se întoarce. Mai performantă, mai sinistră!

JUSTIȚIA GLOBALĂ: DUBLA MĂSURĂ ȘI NAKBA… VOLUNTARĂ

BMTF, 4 ian – SUA au respins dosarul Africii de Sud împotriva Israelului la Curtea Internaţională de Justiţie (CIJ) pentru războiul din Gaza, transmite BBC.

Africa de Sud susţine că Israelul comite acte de genocid în Gaza în cazul depus la CIJ săptămîna trecută. „În ceea ce priveşte Statele Unite, nu vedem nici un act care să constituie genocid”, a declarat miercuri purtătorul de cuvînt al Departamentului de Stat al SUA, Matthew Miller. „Dar au loc operaţiuni militare care pun poporul palestinian în pericol”, a adăugat Miller.

Purtătorul de cuvînt al Consiliului Naţional de Securitate al Casei Albe, John Kirby, a mai spus miercuri că SUA consideră cazul „contraproductiv şi complet fără nici o bază de fapt”.

Israelul a respins acuzaţia de genocid din Africa de Sud, numind-o „fără temei”.

Africa de Sud îi sprijină pe palestinieni în conflictul în curs, în timp ce SUA au sprijinit Israelul cu asistenţă militară şi arme.

Guvernul israelian negociază cu mai multe ţări, printre care şi Republica Congo, pentru relocarea parţială către acestea a populaţiei palestiniene din Fâşia Gaza după ce se va fi terminat războiul cu gruparea Hamas, potrivit ediţiei de miercuri a publicaţiei Times of Israel, care citează un înalt responsabil israelian, relatează agenţia EFE.

Guvernul condus de Benjamin Netanyahu elaborează astfel planuri pentru ceea ce numeşte a fi migraţia „voluntară” a unei părţi din cei 2,3 milioane de locuitori ai Fâşiei Gaza care ar fi de acord să plece de acolo.

„Republica Congo ar fi dispusă să primească imigranţi şi avem discuţii de asemenea cu alte ţări”, a spus pentru Times of Israel sursa citată, care face parte din Cabinetul de Securitate israelian.

De altfel, inclusiv unii miniştri membri ai guvernului Netanyahu au cerut deschis în ultimele zile plecarea palestinienilor din Fâşia Gaza şi instalarea coloniştilor israelieni în enclava palestiniană. Ministrul de finanţe, Bezalel Smotrich, şi cel al securităţii naţionale, Itamar Ben Gvir, au făcut declaraţii în acest sens.

Ofensiva militară israeliană asupra enclavei palestiniene a provocat peste 22.300 de morţi şi peste 57.200 de răniţi, majoritatea femei şi copii. Se estimează că alte mii de palestinieni dispăruţi au murit şi corpurile lor se află sub dărîmăturile clădirilor distruse.

RĂZBOIUL PRIVAT DIN AFRICA

Societatea militară privată americană Bancroft, în discuţii cu Republica Centrafricană, în timp ce grupul rus Wagner se reorganizează.

Societatea militară privată americană Bancroft Global Development este în discuţii cu Republica Centrafricană, a declarat aceasta pentru AFP, în condiţiile în care grupul rus de mercenari Wagner, implantat din 2018 în această ţară este în plină reorganizare. RăspunzÎnd unei întrebări a AFP, serviciul de comunicare al Bancroft a dezminţit că a desfăşurat deja efective ale sale la Bangui, însă a admis că are contacte cu regimul preşedintelui Faustin Archange Touadera.

ÎncepÎnd din iulie, Bancroft a acceptat un cadru pentru a discuta despre posibile activităţi viitoare cu guvernul Republicii Centrafricane. Aceasta e tot, a informat grupul într-un comunicat.

Pe 23 decembrie, Radio Ndeke Luka a difuzat o înregistrare în care purtătorul de cuvÎnt al preşedinţiei centrafricane, Albert Yaloke Mokpeme, afirma că Republica Centrafricană (RCA) efectuează o muncă de diversificare a relaţiilor sale în materie de securitate.

În cadrul reconstrucţiei armatei naţionale, noi am făcut apel la parteneri, printre care Federaţia Rusă, Angola, Maroc, Guineea care ne ajută să ne formăm soldaţii, a adăugat el. SUA propun de asemenea Republicii Centrafricane să formeze soldaţi ai săi, atÎt pe teritoriul centrafrican, cÎt şi pe teritoriul american, potrivit lui Albert Yaloke Mokpeme.

Întrebat marţi de AFP cu privire la prezenţa deja efectivă a Bancroft, Mokpeme nu a confirmat-o. Formarea armatei noastre rămÎne prioritatea noastră, a declarat el. Însă despre fondul dosarului nu sÎnt în măsură să vorbesc, a adăugat el.

Sute de mercenari ai grupului rus Wagner au ajuns în Republica Centrafricană din 2018, oficial pentru a antrena armata, potrivit Moscovei. La sfÎrşitul lui 2020, dispozitivul Wagner a fost întărit pentru a zădărnici o ofensivă a rebelilor asupra Bangui.

Amplificarea prezenţei ruse în RCA a fost însoţită de intrarea în dizgraţie a Franţei, fostă putere colonială, pe fondul sentimentului antifrancez în creştere. Wagner s-a impus drept unul dintre principalii parteneri în materie de securitate ai guvernului centrafrican şi ultimii militari francezi au părăsit această ţară în decembrie 2022. Însă, la ora actuală, grupul rus Wagner a intrat într-o fază de reorganizare după moartea fondatorului său Evgheni Prigojin, în august.

Potrivit cotidianului francez Le Monde, Washingtonul a propus Republicii Centrafricane, la sfîrşitul lui 2022, un acord de securitate pentru preşedintele Touadera, în schimbul distanţării de gruparea Wagner. Nici Washingtonul, nici Bangui nu au confirmat.

După ce a comunicat cu AFP, Bancroft s-a disociat la rîndul său de autorităţile americane. Sînt articole care confundă Bancroft şi politicile de guvern ale SUA în RCA. Ele (articolele) sînt eronate, a subliniat societatea militară privată americană.

Pe site-ul său, grupul a precizat totodată că cel mai important contributor al activităţilor Bancroft este Departamentul de Stat american.

NU suntem aliații Ukrainei

BMTF, 6 dec – Boris Pistorius, ministrul Apărării din Germania, a făcut o declarație șocantă în cadrul unei emisiuni la postul ZDF. Întrebat în legătură cu livrările de arme tot mai puține către Ukraina, politicianul german a spus: „Oferim tot ce putem. Același lucru se aplică aproape tuturor celorlalți aliați și parteneri. Dar Germania nu este un aliat al Ukrainei și, prin urmare, nu este într-o alianță.”

La începutul acestui an, Annalena Baerbock, ministru de Externe al Germaniei, afirma – nici mai mult, nici mai puțin – că, de dragul Ukrainei, Germania se află în război cu Rusia.

Pe de altă parte, secretarul american al apărării, Lloyd Austin, a avertizat marți Congresul, în timpul unei ședințe private, că dacă nu va aproba mai mult ajutor pentru Ukraina, „foarte probabil” va duce la un război în Europa cu trupe americane, transmite Breitbart. „Dacă Putin preia controlul Ukrainei, va lua Moldova, Georgia, apoi poate țările baltice”, a declarat pentru The Messenger președintele Camerei Reprezentanților pentru afaceri externe, Michael McCaul (R-TX), după ce Austin și alți oficiali de rang înalt din administrația Biden au informat parlamentarii din Cameră cu privire la cererea lor de acordare a unui ajutor suplimentar pentru Ukraina. „Și apoi, ideea că va trebui să trimitem trupe pe teren, după spusele secretarului Austin, era foarte probabilă”, a adăugat McCaul. „Asta este ceea ce încercăm să evităm”.

Administrația Biden a solicitat Congresului un pachet de ajutor de 106 miliarde de dolari, din care cea mai mare parte – 61 de miliarde de dolari – va merge către Ukraina. Această sumă s-ar adăuga la cele 113 miliarde de dolari care au fost alocate pentru a sprijini Ukraina în războiul său cu Rusia din februarie 2022.

Volodimir Zelenski a solicitat Statelor Unite 17 milioane de obuze și 400 de miliarde de dolari!

PROVOCAREA DE AUR

Există vreo legătură între procesul de dedolarizare, războiul din Ukraina și lansarea monedei BRICS? Eu cred că există!

Am publicat, pe o rețea de socializare, anunțul că pe 29 august a.c., BRICS va lansa oficial noua sa monedă de rezervă în tranzacțiile internaționale, care va fi legată de aur. Este o întoarcere la aur (în perioade de criză!) în detrimentul unei monede, de rezervă, legată de PIB, de speculații financiare și extrem de politizată: dolarul american! Am spus că vom intra într-o nouă eră, care se ivește, firesc, la orizont de cîțiva ani și pe care propagandiștii încearcă să ne facă să nu o vedem. Așa am pățit cu postarea mea, pentru care am fost luat pe sus de diferite persoane, extrem de deranjate! Observ această tendință în mai multe domenii. E ca și cum ai depune eforturi supraomenești să oprești răsăritul soarelui dinspre… să-i spun Anatolia și nu Gobi!

De fapt, ce se întîmplă în aceste luni, departe de ochii blajini și nepăsători ai românilor de rînd, are legătură cu schimbarea ordinii mondiale, corect remarcată încă din 2020, și rostită tare, chiar de înaltul reprezentant al UE pentru politică externă și de securitate, Josep Borrell, care în luna mai a anului de deplină pandemie, considera că lumea se schimbă cu viteză mare, un catalizator al schimbărilor fiind criza coronavirus, iar UE va fi obligată ”să aleagă” de ce parte este! Josep Borrell a participat la o reuniune cu reprezentanți ai diplomației germane, la care a vorbit, potrivit Euractiv, despre ”sfîrşitul unui sistem global condus de Statele Unite şi apariţia unui secol Asiatic”. ”Acest lucru se întîmplă în faţa ochilor noştri”, a spus oficialul UE.

De atunci, lucrurile s-au mișcat. BRICS a decis că va introduce o monedă de rezervă garantată cu aur. În total, peste 41 de țări doresc să se întoarcă la un standard de aur! Aceste țări vor deveni și membre depline ale BRICS care va structura viitoarea guvernanță globală în defavoarea SUA și a UE.  Băncile centrale din întreaga lume au cumpărat aur într-un ritm istoric, începînd cu jumătatea anului 2022. Pentru mulți analiști, o monedă susținută de aur este următoarea evoluție a procesului de dedolarizare a economiei mondiale. În plus, piața internațională a aurului ar putea vedea un nou impuls optimist, deoarece lumea ar putea vedea un nou tip de standard aur. În timp ce perspectiva unei monede BRICS susținute de aur va oferi un sprijin semnificativ metalului prețios, unii analiști se așteaptă însă că va fi nevoie de timp înainte ca impactul să se simtă pe piață, potrivit presei internaționale. Evident, dar procesul a demarat!

După Al Doilea Război Mondial și pînă în prezent, dolarul american joacă rolul de monedă de rezervă dominantă pentru economia internațională. Rolul de monedă de rezervă face ca dolarul să fie moneda cea mai utilizată în comerțul internațional și în tranzacțiile financiare. Trebuie amintit că dolarul american a fost decuplat de standardul aur la începutul anilor70 ai secolului trecut, ca urmare a deciziei președintelui american Richard Nixon, volumul monedei emise fiind susținut de PIB-ul uriaș, în secolul XX, al Statelor Unite, de tiparnița Trezoreriei și de un dolar ieftin în interiorul SUA ținut așa pe spatele unui dolar scump în tranzacțiile internaționale. Un fel de armă nonletală mînuită cu dibăcie 100 de ani! Pandemia a schimbat regulile. Rezerva Federală americană a aplicat o politică monetară ultralaxă agresivă după izbucnirea pandemiei de COVID-19 în 2020.  Profitînd de hegemonia dolarului, SUA au inundat lumea cu măsuri masive de stimulare şi apoi au recurs la cea mai rapidă înăsprire a politicii monetare din ultimele decenii pentru a stopa inflaţia ridicată, tulburînd grav pieţele financiare mondiale.

Biletul verde este perceput acum ca mijloc de promovare a priorităților de politică externă a SUA, pedepsindu-i pe cei care i se opun. Acest lucru a devenit evident în Rusia, căreia SUA i-au impus sancțiuni financiare foarte dure ca răspuns la invazia Ukrainei. Administrația Biden a înghețat sute de miliarde de dolari din rezervele valutare ale Moscovei și, împreună cu aliații occidentali, aproape că a eliminat complet țara din sistemul bancar mondial.

Pentru o mare parte din lumea normală – nu și pentru România! -, a fost un șoc, realizînd propria dependență față de dolar, indiferent dacă au condamnat sau nu invazia Ukrainei. În timp ce campania de sancțiuni financiare împotriva Rusiei este cel mai recent și cel mai cunoscut exemplu, în ultimii ani, atît administrația democrată, cît și cea republicană au folosit aceste instrumente și împotriva unor țări precum Lybia, Syria, Iran și Venezuela.

„Țările s-au zbătut de zeci de ani sub dominația dolarului american”, a spus Jonathan Wood, director pentru probleme globale la compania de consultanță Control Risks. „Utilizarea mai agresivă și mai extinsă a sancțiunilor SUA în ultimii ani mărește acest disconfort – și coincide cu cererile piețelor emergente importante pentru o nouă redistribuție a puterii globale.” Chiar și secretarul Trezoreriei SUA, Janet Yellen, a spus în luna aprilie într-un interviu pentru CNN că „există riscuri atunci cînd folosim sancțiuni financiare care sînt legate de rolul dolarului ca, în timp, să submineze hegemonia biletului verde.” Însă ea a precizat că dolarul „este folosit ca monedă globală pentru că alte țări nu pot găsi o alternativă care să întrunească aceleași calități.” Adică, România care, precum multe economii în curs de dezvoltare care exportă materii prime şi se împrumută în dolari se confruntă cu pericole create de dolarul puternic, inclusiv inflaţie, deprecierea monedei locale şi ieşiri de capital.

Așadar, unul dintre scopurile dedolarizării este tocmai ieşirea din spaţiul financiar supravegheat de Washington. India și Malaiezia au semnat în aprilie un acord pentru a utiliza cît mai mult rupia în schimburile transfrontaliere. Chiar și unul dintre aliații importanți ai SUA, Franța, a acceptat să facă tranzacții cu China decontate în yuani, fie din motive ce ţin de rivalitatea cu SUA şi geopolitică, fie din nevoia de diversificare pentru reducerea dependenţei de moneda americană. Dedolarizarea are sens mai ales în condiţiile actuale, cînd preţurile ridicate ale petrolului şi dolarul puternic devin un amestec nociv deoarece cele mai multe state cumpără ţiţei folosind dolari, un efort care creează inflaţie şi creşte costul vieţii. În prezent, dedolarizarea are mai ales forma internaţionalizării yuanului. Iar viteza fenomenului creşte!

Brazilia şi China au încheiat un acord pentru a renunţa la dolarul american în favoarea propriilor monede în tranzacţiile comerciale, scrie Modern Diplomacy. Acordul va permite Chinei, a doua economie ca mărime a lumii, şi Braziliei, una dintre cele mai mari economii emergente, să efectueze tranzacţii comerciale şi financiare în mod direct, schimbînd yuani cu reali – sau invers – în loc să îşi convertească mai întîi monedele în dolari americani.

La rîndul său, Iraqul pare că alege yuanul ca monedă pentru plata importurilor din China. Banca centrală iraqiană a anunţat în februarie că intenţionează să permită ca mărfurile aduse din China să fie decontate în moneda chineză, potrivit Reuters. Arabia Saudită,  cel mai mare exportator de petrol din lume şi cel mai puternic stat din Orientul Mijlociu, a decis să adere ca partener de dialog la Organizaţia de Cooperare Shanghai (SCO) condusă de China. SCO este o alianţă politică, de securitate şi comercială creată în 2001 pentru a contracara influenţa occidentală. Printre membrii săi se numără China, Rusia, India, Pakistan şi patru ţări din Asia Centrală. Mai mult, China şi Arabia Saudită au semnat acorduri majore pentru petrol. Printr-unul,  gigantul petrolier de stat Saudi Aramco va prelua o participaţie în valoare de 3,6 miliarde de dolari la Rongsheng Petrochemical pentru a-şi spori prezenţa în China. De asemenea, cele două ţări au convenit să construiască o rafinărie integrată şi un complex petrochimic în nord-estul Chinei. „Arabia Saudită pare să se întoarcă spre Beijing şi să se îndepărteze de Occident”, apreciază Jason Tuvey, economistul-şef adjunct al pieţelor emergente Capital Economics.

Așadar, Summitul BRICS din august, din Africa de Sud, are loc în timp ce țările din întreaga lume se confruntă cu un peisaj geopolitic în schimbare, care contestă dominația tradițională a Occidentului. Și în timp ce țările BRICS au încercat să-și reducă dependența față de dolar de peste un deceniu, sancțiunile occidentale asupra Rusiei după invadarea Ukrainei au accelerat procesul.

Sigur, nici în tabăra biletului verde nu s-a stat cu mîinile în sîn. Un amplu proces de reconstrucție ar mișca în valuri moneda dominantă și ar revigora economiile occidentale amorțite de creșterea speculativă a prețurilor la energie și nu numai. Există voci care spun că războiul din Ukraina este principalul mijloc de luptă împotriva dedolarizării rapide. Distrugerile de pe teritoriul fostului stat sovietic vor genera un amplu proces de reconstrucție. La fel ca gigantul Halliburton în Iraq, și Ukraina a fost înhățată de un colos american care vine să reconstruiască țara după conflictul cu Rusia. În mijlocul acestui mini-război, titanii financiari ai lumii – BlackRock și JPMorgan Chase – au pus ghearele pe planurile de viitor ale Kievului, conducînd efortul umanitar global cerut de Casa Albă și UE. BlackRock și JPMorgan Chase trag hățurile în Fondul de Dezvoltare al Ukrainei, o bancă de reconstrucție concepută pentru a direcționa capitalul public vărsat de statele europene (dar, nu numai) în reconstrucția Ukrainei. Vorbim de fonduri de ordinul sutelor de miliarde de dolari, care vor fi administrate nu de Kiev, ci de BlackRock și JPMorgan Chase!

De fapt, așa cum am scris și în cartea KATERININSKA PROSPEKT, 30, una dintre explicațiile războiului se ascunde în spatele datoriei suverane a Ukrainei, cumpărată încă din 2017 de către fondul de investiții Franklin-Templeton, același FT ce administrează în România Fondul Proprietatea! Altfel spus, din 2017 decizia macroeconomică aparține acestui fond, ai cărui acționari, Cargill, Monsanto, DuPont, dețin oficial 17,5 milioane de hectare de teren agricol și care, evident, au orchestrat și orchestrează circul cu exporturile de grîu ucrainean! Așadar, reconstrucția Ukrainei va fi coordonată de către BlackRock, cea mai mare companie de investiții din lume, asta după ce în noiembrie trecut, ministrul ukrainean al economiei a semnat la New York un memorandum cu BlackRock privind consilierea guvernului ukrainean pentru foaia de parcurs în vederea reconstrucției post-război. Sumele puse în joc (peste 410 miliarde de dolari!) sînt atît de mari încît tot ce au dat pînă acum SUA par, prin comparație, niște firimituri la o masă îmbelșugată. Așadar, ”marele șantier” Ukraina va fi condus de BlackRock, care va cheltui sute de miliarde de DOLARI ce vor fi trimise acolo de către administrațiile din SUA și țările UE, revitalizînd importanța monedei americane pe piețele globale, în lupta la baionetă cu BRICS și monedele altrernative.

Pe cît de profitabilă, pe atît de grotescă este strategia aplicată – distruge tot și apoi vino ca salvator, reconstruind țara cu banii contribuabililor și revigorînd moneda aflată la ananghie. În tot acest timp, zîmbetul larg, echipele de PR și mesajele atent redactate țin situația sub control…