Titlul este o parafrază după UN SUFLET, DOUĂ IMNURI a scriitorului şi poetului DARIUS DECEBAL, Legionar al Legiunii străine!

Darius Decebal continuă tradiţia într-o formaţiune militară unde tradiţiile sînt importante, devenind o nouă şi singură religie: cea a legionarilor. Darius Decebal este scriitor şi poet, la fel cum este luptător, gata să se jerfească pentru Franţa cu ONOARE ŞI FIDELITATE. Cartea sa, UN SUFLET, DOUĂ IMNURI este relevantă pentru legionarul care trăieşte între două lumi. “Dedic aceste rânduri militarilor români de pretutindeni care au îndurat, îndură şi vor îndura mereu privaţiunile şi greutăţile serviciului militar din România, închinându-şi viaţa unui nobil ideal, acela de a apăra integritatea şi suveranitatea poporului nostru atât de încercat de-a lungul veacurilor! Şi nu în ultimul rând, vreau să dăruiesc această poveste camarazilor mei de arme legionari: Aurel Oancea, Alin Codrescu, Stan (Ursu), Oprea Florin, Gabriel Constantin Musat, Cornel Haralambie şi tuturor celorlalţi români din Legiunea Străină Franceză care, în ciuda faptului că slujesc sub un alt drapel, apără interesele altei naţiuni, nu au uitat că se trag din neam de daci, de războinici viteji şi cutezători, nu şi-au uitat rădăcinile şi ţara! Şi în al căror piept bate cu putere o inimă mare si neânfricată. O inimă de Lup!”

Critica – Cărtărescu, Liiceanu – nu va scrie niciodată despre Darius Decebal, un scriitor sensibil şi dedicat, ale cărui poveşti de viaţă nu le regăseşti cotidian.

E o onoare să-l parafrazez pe acest camarad în ORDIN-ul DE ZI cu tematică jubiliară: anul acesta se împlinesc 30 de ani de cînd practic meseria asta frumoasă, dată dracului de frumoasă, dar devenită stearpă, neinteresantă şi chiar duşmănoasă, ca o soacră din literatura română!

Tot anul acesta, prietenul şi camaradul meu, Nelu Pau, de la Bărbosu, aniversează 20 de ani de cînd a dat naştere unui brand local: TRANSPROTECTOR!

Ambele aniversări au multe în comun: prietenia noastră, sufletul pe care l-am pus la construcţia edificiilor, pasiunile comune, vîrsta, durerile de şale, imaginaţia. Chiar şi faptul că am trecut prin comunismul, astăzi înfierat cu mînie proletară, dator să clădească “omul nou” ne leagă. Am traversat, împreună şi separat, secolele, am intrat în furtunile transformărilor perpetue, dar am rămas în picioare fără să ne abatem de la calea pe care am ales-o! Am cunoscut oameni şi caractere, personalităţi puternice ale acestor vremi tulburi, sau “maimuţoi” prefăcuţi şi efemeri, am străbătut Balcanii şi preţuim împreună, egal, memoria înaintaşilor, Cnezi şi Căpitani, bărbaţi de stat, spre deosebire de oamenii politici de astăzi, cu privirile aţintite exclusiv la următoarele alegeri.

“Mărşăluieşte sau mori”, este un alt dicton care face legătura între Darius Decebal, Nielu dă la Bărbosu şi autorul acestor rînduri, legaţi într-un singur suflet. Două inimi care au mers înainte, în ciuda greutăţilor. Nu ştiu să scriu cuvinte legate de jubilee. Poate, totuşi, se leagă ceva în versiunea tipărită!