Categorie: Analiză

REZILIENȚA LA CATASTROFĂ. UN OM PREVENIT ESTE PE JUMĂTATE SALVAT

  • Misiune comună

În acest moment, în Occidentul colectiv cu democrație bazată pe reguli, are loc un tsunami devastator. Nebunul roșcovan s-a întors la butoane, asistat de unul care are deja cumpărat un bilet spre Marte!

Această imagine este revelată de canalele oficiale ale celor ce fug și se adăpostesc din calea catastrofei suveraniste, în timp ce cetățenii obișnuiți sînt incapabili să înțeleagă sau să conteste deciziile autorităților. De la Obama încoace, lobotomiile prin mass-media care promovează conținut superficial și divertisment, reprezintă firescul, oamenii pierzînd gândirea critică. Doar așa se explică valul de contestări ale celor 40 și… genuri sexuate și asexuate și nici măcar o rîgîitură profundă la anunțul epurărilor etnice din Gaza!

Amestecul combustibil dintre ignoranță și putere poate duce la dezastru! Un dezastru ignorat de mass-media care au înlocuit criteriile tradiționale de corectitudine, concizie și fapte verificate cu abordări propagandiste, unde valoarea unui articol este evaluată nu prin calitate, ci prin conformitatea cu “narativele” dominante.

Singura soluție o reprezintă educația accesibilă tuturor, nu doar elitei, o metodă de gîndire, nu doar un set de cunoștințe. Nu România educată! Nu educația oferită de rectorii ieșiți din mașina de spălat a vechii orînduiri! Ci una de modă veche, care să-ți pună neuronii în mișcare, gîndirea critică să se revolte și să se întrebe dacă istoria se repetă, sau geografia este politică! Politizarea educației și subordonarea adevărului față de ideologie ne pune în fața unor gesturi hilare, gen Balena Albastră sau Paracetamol ale educației, prin studierea comunismului sau holocaustului, scoase din context. Istoria a fost transformată în platformă de activism, unde anumite dogme ideologice au fost impuse ca adevăruri absolute, iar dezbaterea autentică a fost suprimată!

Colapsul intelectual, generat de ani buni, este dublat acum de un început de colaps instituțional și social. Profu de fizică ne lasă, după 10 ani de frecare (forță… forța de frecare!) și frecangeală o machetă de țară, care nu mai deține nici o pîrghie proprie, cu un popor ignorant și ignorat care nu mai are încredere în instituțiile statului. Un fel de țară africană, fără negri!

Ministrul educației vorbea despre analfabetismul funcțional ca despre un atentat la siguranța națională. Perfect de acord! Dar, pentru restabilirea încrederii, propun ca instituțiile să aplice legea și să-i lege fedeleș pe cei care se fac vinovați, măcar de acest aspect! Toți semnatarii scenetei România educată, de exemplu, ar trebui să predea, în următorii 100 de ani la Rahova și Tîrgșor!

Sigur, sistemul mediatic de propagandă și indoctrinare reacționează, în timp ce vorbim, la tot ce vine de peste Ocean! Și, vine!

Scriam în ultima mea carte despre efortul supra-național al îndoctrinării, propagandei și moralimsului alarmist promovate de mass-media, în locul unei confruntări intelectuale constructive de identificare a soluțiilor în noile realități. Am fost martorii unei perioade lungi, de cel puțin 10 ani, de excludere a vocilor disidente,  uniformizare a gîndirii, de ridiculizare și marginalizare a  perspectivelor alternative, a jurnaliștilor care aveau întrebări, de jurnaliști pedepsiți, cenzurați sau excluși, de apariția tot mai frecventă a delictului de opinie.

Astăzi, după tăierea stipendiilor toxice, valul de propagandism, activism irațional și oportunism se manifestă cu ultimele puteri. Poate fi devastator ce se va întîmpla în următoarele luni! Dar, intrăm într-o lume în care, treptat, în ciuda zgomotului catastrofic, salvarea începe să se distingă tot mai clar.

Educația și mass-media au o misiune comună. De creare, formare, modelare și salvare a unei națiuni!

ȘROT-UL ROMÂNIA LUI IOHANNIS

România a intrat în vrie. Parcă totul merge ca dracu în 2025! Economia e în cap, FMI ne așteaptă la colț, se vorbește de intrarea în incapacitate de plată, deși împrumutăm lunar o sumă egală cu datoria externă achitată de Ceaușescu. Justiția e în corzi. Educația va primi un nou imbold spre dezastrul total, patrimoniul cultural național a ajuns pe mîna unor agarici care-l tratează ca la bîlci, pierdem comori inestimabile și, nu mare mi-ar fi mirarea, dacă zilele următoare se va demonstra că nu s-au respectat nu-ș ce proceduri și asigurarea aia de tarabă de langoși nu va mai fi plătită. Sigur, nimenmi nu răspunde în fața nimănui, pentru că nimeni nu mai are autoritate în acest stat devenit, vorba lui patapievici, o formă fără fond, o umbră a ceea ce a fost, la care stai și-ți plîngi moșii și strămoșii care au murit în Marele Război pentru ca noi, generația asta de ticăloși, să avem ce vinde și desconsidera!

La Davos, unde se întîlnesc cei mai mari ticăloși ai acestei planete, s-a vorbit despre România, în absență. Nici un oficial român nu a fost prezent. Asta, poate fi de bine, adică, nici un român nu se califică la rangul de mare ticălos al planetei! Ai noștri, ori cît de mult rău sînt capabili să facă celor din jur, sînt doar niște găinari și sînt tratați ca atare. Voi reveni! Dar, ce știe Davos și nu știm noi? Pentru România lui 2025, principalele cinci riscuri prezentate în Global Risks Report, publicația Forumului Economic de la Davos, sînt mult mai grave decît cele ale vecinilor săi: 1) un conflict armat (între state, un război purtat indirect, o lovitură de stat etc); 2) declin economic (recesiune, stagnare); 3) inflație; 4) sănătate precară și scăderea bunăstării; 5) datorie publică prea mare…

Și totul a început de la lovitura de stat de la sfîrșitul anului trecut… sau acolo s-a terminat… nici nu mai contează!

Oligarhia de pe Dîmbovița intră în panică. Nici unul dintre favoriții fotoliului din care se face umbră țării nu s-a calificat. Favorit este un… no name! Deci, un dughinist, un putinist, un xist, un dacist, un… mă rog, un IST care trebuie împioedicat. Fără legătură cu fenomenul Călin Georgeascu risc și spun: orice formă de viață inteligentă, vertebrată sau nevertebrată (cefalopodă) ar fi candidat împotriva sistemului ticăloșit construit de Băsescu și adus la paroxism de Iohannis, ar fi avut sorți de izbîndă. Georgescu este doar strigătul de luptă al unor mămăligari care s-au prins că e prea mult! Voi reveni și aici.

Așadar, forma de viață vertebrată de la Cotroceni convoacă un CSAT pe genunchi unde, tot pe genunchi, Serviciile crează o legendă care să motiveze anularea alegerilor pînă e gata Vila din Aviatorilor! Am scris atunci: LOVITURĂ DE STAT! Nu Simion, nu AUR, nu Șoșoacă! Aici, pe m-securitynews.ro!

În baza legendei cu deja tradiționalul război-hibrid al Rusiei cu Occidentul colectiv al democrației bazate pe reguli, Curtea Constituțională a României a anulat vineri, 6 decembrie 2024 primul tur al alegerilor prezidențiale, desfășurat pe 24 noiembrie 2024 în țară și în străinătate. Aproximativ 9,5 milioane de români s-au prezentat atunci la vot.

Decizia, fără precedent din istoria ultimelor trei decenii de democrație, a fost anunțată în ziua în care numeroși cetățeni români cu drept de vot de peste hotare au început să se prezinte deja la urne, adică vineri, 6 decembrie. Cu privire la oprirea votului pentru balotajul prezidențial din diaspora, Ministerul Afacerilor Externe a comunicat, la solicitarea presei centrale, că e necesară o decizie a Biroului Electoral Central care să pună în aplicare decizia Curții. Potrivit datelor disponibile, pînă vineri, 6 decembrie la ora 15.00 a României, se prezentaseră la vot aproximativ 33.000 de cetățeni români, reprezentînd dublul de prezențe față de prima zi a primului tur la prezidențiale!

Al doilea tur de scrutin pentru alegerile prezidențiale era programat pe 8 decembrie a.c., fiind, practic, un balotaj între primii doi candidați de la primul tur: Călin Georgescu, independent, și Elena Lasconi, reprezentantă a Uniunii Salvați România.

Decizia prin care Curtea anula alegerile prezidențiale a fost luată după ce aceeași Curte a validat rezultatele din primul tur! De adăugat că articolul 83 din Constituția României prevede că:  (1) Mandatul Preşedintelui României este de 5 ani şi se exercită de la data depunerii jurămîntului. (2) Preşedintele României îşi exercită mandatul pînă la depunerea jurămîntului de Preşedintele nou ales. (3) Mandatul Preşedintelui României poate fi prelungit, prin lege organică, în caz de război sau de catastrofă…

În același timp, diferiți analiști politici ridică întrebarea dacă nu ar fi oportună, de asemenea, anularea alegerilor parlamentare, dat fiind faptul că rezultatul de la primul tur al prezidențialelor ar fi putut, prin determinarea unei tendințe dominante a consensului din jurul primului clasificat, să condiționeze pe cale de consecință rezultatele alegerilor parlamentare! 

La o săptămînă de la anularea șocantă a alegerilor de către CCR, președintele Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, grecul Theodoros Roussopoulos, cu maximă discreție, dar și fermitate, a sesizat Comisia de la Veneția privind incalificabilul abuz al regimului Iohannis și a cerut un raport în regim de urgență.

Jurnalistul Bogdan Tiberiu Iacob scrie că în România nici măcar nu s-a știut de acest demers pînă pe 8 ianuarie, cînd Inpolitics a descoperit informația mai degrabă întîmplător și a difuzat-o public. Comisia de la Veneția, a cărei reuniune uzuală trebuie să aibă loc abia la jumătatea lunii martie, s-a conformat procedurii de urgență cerută de Theodoros Roussopoulos și azi a prezentat rezultatele analizei.

Tot jurnalistul Bogdan Tiberiu Iacob scrie că influentul site american de analize și investigații Truthdig, pentru care lucrează zeci de analiști și care a cules de-a lungul anilor zeci de premii ale presei din SUA, a publicat o analiză cel puțin explozivă legată de alegerile anulate din România. Iar analiza arată negru pe alb cum și-a băgat administrația Biden coada, prin rețeaua de ONG-uri românești plătite de guvernul american, în promovarea nedovedită a teoriei imixtiunii Rusiei în alegeri.

În timp ce Rusia are un interes bine cunoscut în influențarea politicii din regiune – și a investit fonduri în ceea ce guvernul român numește un „modus operandi complex” – documentele nu conțineau dovezi ale acestui mecanism în acțiune. Mai degrabă, acestea descriau o campanie mediatică de facto în favoarea lui Georgescu, care a luat foc pe rețelele sociale, în special în secțiunile de comentarii ale personalităților TikTok din România, dintre care mai mult de 100 au participat, cu sau fără voia lor, la „amplificarea artificială” a comentatorilor pro-Georgescu. Pentru a spori suspiciunea cu privire la comentarii, guvernul a remarcat faptul că dezbaterile cu privire la cele mai eficiente formulări și alegeri emoji au fost purtate pe canale Telegram cunoscute pentru susținerea „candidaților pro-ruși, de extremă dreapta, anti-sistem, „pacifiști” și naționaliști”(…)

Să revin, deci! Klaus Iohannis a avut un singur obiectiv strategic: să pună mîna pe țară, în toate aspectele de guvernare esențiale, deci pe bani. Și atît! Nici vorbă de alte giumbușlucuri. Ele nici nu mai pot fi făcute în contextul în care nici un factor de decizie din acest areal nu mai are nici o putere și nici un mijloc de a o exercita. Cu atît mai puțin cu cît în cei 10 ani expunerea publică a fost în genunchi, culminînd cu momentul de disperare, și de înec, cînd s-a propus singur, în numele României, ca secretar general al Alianței Nord-Atlantice – NATO. Ceea ce a fost un prilej de strategică penibilitate pentru națiunea română, deja ajunsă de rîsul lumii, pe tema războiului de la granițele sale, din Ukraina invadată de Rusia, în care doar România lui Iohannis, blajin mîngîiat pe creștet de cea numită împărăteasa Europei, mai merge pînă la victoria finală.

Sigur, poporul de mămăligari nu s-a trezit din mahmureală și nepăsare! Aruncatul cu vorbele reprezintă sport național. De pe vremea Dacilor! V-ați întrebat de ce Traian a vrut de la Decebal capul și mîna dreaptă? Păi, cu dreapta pecetluise legămînt în fața vărului iberic să nu mai prade hotarele imperiului. Țapă! Dar, să revin!

Obiectivul strategic al alegerilor prezidențiale a fost ca oricine va ajunge la Cotroceni să nu schimbe cu nimic dezordinea din acest areal. Misiune eșuată! Așa că, după cîteva zile de zbateri interioare, gașca de partid și de stat a apelat la soluția anulării întregului proces electoral prezidențial. Așa, pur și simplu! V-am povestit deja narativul. Nu contează că această soluție este neconstituțională, este ilegală, este evident imorală și antidemocratică.

În context, vertebratul Klaus Iohannis, s-a gîndit el că, dacă tot n-a ajuns la NATO, de ce oare să nu rămînă el în continuare Președintele României, chiar și fără mandat? Și, deși în povestea asta România, ca națiune euro-atlantică, de civilizație democratică occidentală, nu se încadrează în peisaj nicăieri, celebrele voci ale conștiinței au tăcut precum porcul în păpușoi. De ce? Revin, așa cum spuneam!

Pentru simplul fapt că poporul român, suveranul național nu realizează pe deplin în ce situație se află, iar România, la această oră este într-un șrot din care toată lumea ia ce e mai bun, ce nu… mnerge la fier vechi! Totul sub ochiul unor slugi fără demnitate și putere. Cum apare șeful de șrot Iohannis la o negociere cu PDG-ul Doge sau cu directorul de la Lada, de ce nu BMW? Ce condiții poate el să pună? Ce poate el să ceară? Ce poate el să impună? NIMIC! Un mare NIMIC, în care a transformat această țară! Fără ca suveraniștii de ocazie să se revolte! Ei bine, acum, întregul aliotman nu se va împiedica de un ciot precum România lui Iohannis. Și asta ne dă voie să fim indignați! Pentru că noi reacționăm emoțional, iar emoționalul distruge rațiunea.

Revin, cum spuneam, la cefalopodele care reprezintă o amendă a sistemului excretor/represiv de la conducerea perimetrului numit România și care sînt acuzate de orice, mai ales de vizibilitate bruscă și perfidă. Păi, crede careva dintre marii deontologi, observatori, analiști, pupincuriști, ongiști etc, că tot acest insectar politic care se perindă prin fața ochilor deține puterea cu adevărat? Ei sînt beneficiarii puterii care-i ajută să se îngrașe să lucească sub suprafața chitinoasă care-i acoperă – vezi gîndacul de bucătărie de la Cotroceni – dar nu dețin puterea! Puterea este la providerii de putere! Cei care tranzacționează influența! Care împart puterea pe categorii celor merituoși…

Acum miza în Perimetrul România e schimbarea providerilor de putere! Circul politic emoțional doar distrage atenția de la adevărata miză. Cea rațională! Pentru asta s-au împărțit taberele, s-au pus etichetele s-au săpat „tranșeele”. Cine crede că puterea se află la ciocoiul român, se înșeală amarnic! Șrotul lui Iohannis este doar scos din joben! Se poate întîmpla orice. Sîntem pe cont propriu!

Zelenski la DAVOS. Nu ratează nici o ocazie de a fi obraznic.

BMTF, 22 ian – Președintele Ukrainei, Volodimir Zelenski, a lansat în cadrul Forumului Economic Mondial (World Economic Forum – WEF) de la Davos, un nou apel pentru un sprijin mai puternic din partea țărilor occidentale, subliniind necesitatea unor livrări urgente de echipamente militare și discutînd posibilitatea trimiterii unui contingent de aproximativ 200.000 de soldați NATO pentru a asigura stabilitatea și a descuraja Rusia, scrie BetaNews.

Apelul survine la puțin timp după ce președintele francez, belicosul Macron, a declarat că pacea în Ukraina va fi cînd doresc europenii, nu cînd propune Trump!

Potrivit unei analize realizate de portalul ukrainean Militarnyi, Ukraina a pierdut controlul asupra a peste 3.600 de kilometri pătrați de teritoriu în cursul anului 2024.

În discursul său în fața elitei globalismului progresist la Davos, potrivit BetaNews, Zelenski a reluat că Ukraina are nevoie de:

• Armament modern și muniție: Tancuri, vehicule blindate, sisteme de apărare antiaeriană și rachete cu rază mai lungă de acțiune, pentru a contracara atacurile forțelor ruse.

• Sprijin cibernetic și tehnologic: Sisteme avansate de comunicații și echipamente electronice care să ajute la protejarea infrastructurii critice și la monitorizarea mișcărilor inamice.

• Asistență umanitară suplimentară: Pe lîngă nevoile militare, Zelenski a subliniat consecințele umanitare ale conflictului, inclusiv situația dificilă a refugiaților interni și a comunităților afectate de bombardamente.

„Avem nevoie de un răspuns ferm din partea lumii democratice, pentru a garanta securitatea și suveranitatea Ukrainei, dar și pentru a proteja stabilitatea întregii Europe,” a spus Zelenski în discursul său difuzat online și transmis pe canalele oficiale ale forumului.

Zelensky a cerut imperativ constituirea unei forțe NATO de menținere a păcii, formată din aproximativ 200.000 de soldați. Scopul acestui contingent ar fi:

• Prevenirea escaladării și descurajarea oricărei extinderi a conflictului dincolo de granițele Ukrainei.

• Asigurarea stabilității în zonele eliberate sau intens disputate, unde civilele și infrastructura critică sînt în continuare vulnerabile.

• Supravegherea unui posibil acord de încetare a focului ori a unor demersuri diplomatice, care ar putea apărea în următoarele luni.

Oficiali NATO prezenți la Davos (!?) au confirmat că există discuții neoficiale cu guvernul de la Kiev, dar nu au oferit date precise despre o eventuală mobilizare a unui asemenea număr de militari. Secretarul general al Alianței Nord-Atlantice a declarat că „este necesară o analiză minuțioasă” înainte de orice decizie, subliniind că nici un plan nu este încă definitivat.

Franța și Marea Britanie, principalii actori din istoricul Război al Crimeei, sînt principalele inițiatoare și susținătoare ale trimiterii de trupe pe teritoriul ukrianiean. În ultimul an, Franța s-a trezit pe teritoriul continental cu mii de soldați – în mare parte, legionari! –  repatriați după alungarea trupelor franceze din Africa de Vest, iar Marea Britanie tocmai a semnat un parteneriat strategic cu Ukraina pe … 100 de ani!

Preşedintele francez Emmanuel Macron spune că „nu se va încheia mîine şi nici poimîine”, conflictul din Ukraina, făcînd referire la declarația lui Donald Trump care a promis un sfîrşit rapid al războiului. „Nu poate exista pace şi securitate în Europa fără europeni şi fără ca ele să fie negociate de europeni”.

• Statele Unite: Deși n-au anunțat o decizie fermă privind prezența unei forțe multinaționale în Ukraina, oficialii americani au salutat eforturile diplomatice și au promis sprijin militar suplimentar.

• Uniunea Europeană: Mai multe state membre, în frunte cu Polonia și țările baltice, susțin nevoia de a intensifica eforturile de apărare a Ukrainei, însă subliniază că orice inițiativă trebuie coordonată cu NATO și cu restul partenerilor europeni.

• Rusia: Moscova a criticat deja inițiativa, descriind-o drept o „provocare” și susținînd că suplimentarea prezenței militare occidentale în regiune ar conduce la o tensionare și mai mare a situației.

Contextul forumului de la Davos

Cu un număr record de participanți din sfera politică, economică și a societății civile, ediția din acest an a WEF s-a concentrat pe teme precum criza energetică, reconstrucția post-pandemică și securitatea globală. Cu toate că au existat și subiecte economice de interes general, conflictul din Ukraina a dominat o mare parte din dezbateri, reflectînd semnificația geopolitică majoră pe care acesta o are asupra stabilității regionale și globale și interesul major al elitei globalist-progresiste pentru menținerea războiului în Europa.

Ce urmează? Potrivit BetaNews:

• Sprijin suplimentar: Potrivit unor surse diplomatice, o serie de țări ar putea anunța pachete suplimentare de asistență militară pentru Kiev în următoarele săptămîni, incluzînd echipamente ofensive și defensive de ultimă generație.

• Diplomație intensificată: Se așteaptă un nou val de consultări între liderii occidentali și cei din țările aflate la frontiera estică a NATO pentru a evalua fezabilitatea unei misiuni de menținere a păcii.

• Posibile reacții din partea Rusiei: Analiștii avertizează că retorica dură de la Moscova ar putea fi urmată de măsuri de consolidare militară în zonele ocupate sau de noi acțiuni de intimidare la granițele Ukrainei.

Discursul președintelui Zelenski de la Davos reiterează, pe tonul deja consacrat, că Ukraina va rămîne problema Occidentului pe termen lung.

WELCOME BACK, AMERICA!

America s-a întors! Odată cu reîntoarcerea la Casa Albă a celui de Al 47-lea președinte al Statelor Unite, Donald J. Trump. De astăzi, energiile care au propulsat SUA în fruntea democrațiilor globale vor începe procesul de vindecare și decontaminare de lepra care înseamnă progresismul practicat violent, la scară largă și absolut irațional (ca să parafrazez celebra formulă uzitată/uzată de propagandiștii războiului ilegal, imoral și neprovocat!) care au condus la demonstrația/asaltul asupra Capitoliului, reamintindu-ne, tuturor, un adevăr îngropat în subconștientul tuturor: rezistența împotriva unui guvern antidemocratic și antinațional este o obligație a unei națiuni și a fiecărui individ în parte!

Rezistența americanilor împotriva politicilor antinaționale, promovate de Democrați, au aruncat SUA în prăpastia urii globale. Politicile verzi și lgbt promovate cu prioritate de o camarilă obsedată de misiunea mesianică de salvare a planetei ne-au aruncat pe toți, americani sau doar parteneri (strategici) în haosul premergător unui nou război mondial!

Dar America, a avut curajul să spună AJUNGE! Nu mă îndoiesc că în foarte scurt timp, societatea americană va cunoaște zorii renașterii, iar americanul de rînd, cel din orașele mici, cel care – tradițional – își trimite copii să slujească drapelul în stele și dungi purtat de armata americană, va simți direct revenirea speranței.

Am urmărit discursul lui Trump pe Telegram. A fost impresionant prin fermitate și determinare, departe de bîjbîielile bătrînului Robinette și la ani lumină de ce poate produce ilegitima formă de viață de la Klaustroceni. Nebunia cu propaganda lgbt a fost declarată, oficial, închisă! Ca o reparație în fața Planetei și în fața lui Dumnezeu! M-am întrebat de foarte multe ori în ultimii ani, de ce veteranii români ai teatrelor de operații din Iraq și Afghanistan, care au luptat direct alături de militarii americani și care au avut relații cordiale cu aceștia, au dezvoltat o aversiune față de America și valorile americane. Răspunsul se regăsește în ideologia respinsă oficial de Președintele Trump! Valorile americane care i-au impregnat puternic pe militarii români în perioada republicană, au devenit, peste noapte, noaptea democrată, toxice, izvorîte din adîncul Mordorului! Miṣcarea LGBTQ, adînc promovată de Soros, Swab, Gates și alți nesătui, a depăṣit stadiul de fenomen pentru promovarea libertăṭii alegerilor de tip sexual ṣi a devenit un element de teroare socială, exportate și impuse fix în statele presupus democratice. Filme produse la Hollywood cu prima scenă gay în primele minute ale producṭiei, seriale Netflix cu regii vikingi negri, au rezonat negativ în mințile și sufletele românilor noștri! Ca să nu mai vorbesc de confruntarea de dragul confruntării, războiul de dragul războiului, propaganda dusă la un extrem grețos și irațional!

Apoi, sînt imaginile cu imigranții, epidemia de droguri și violență de pe străzile americane, dezindustrializarea și haosul provocate voit în numele energiilor verzi, politicile globale de diminuare a populațiilor susținute de fundațiile mufate la banii împărțiți de democrați (vaccinarea anti-concepțională promovată agresiv în Africa de Fundația Gates), datoria publică uriașă și minciuna devenită adevăr de necontestat, ca într-un live 1984 orwellian! Abuzurile! Joe Biden și-a grațiat preventiv foștii colaboratori pentru a-i feri de acuzații penale, în ultima zi a mandatului său prezidențial.  Joe Biden i-a grațiat și pe generalul în retragere Mark Milley și membrii comisiei Camerei Reprezentanților care au investigat atacul de la Capitoliu din 6 ianuarie 2021. Emiterea unor asemenea decrete de grațiere este obișnuită pentru președinții americani la final de mandat, dar acțiunile lui Biden marchează o utilizare fără precedent a acestei puteri de a grația persoane care nu au fost încă investigate sau acuzate de infracțiuni.

Și toate acestea în timp ce imaginea Rusiei și Chinei transmitea normalitate… mă rog, atîta normalitate cîtă poți regăsi într-o autocrație, dar NORMALITATE și un interes fundamental pentru națiunile suverane!

America se întoarce! Înapoi la normalitate. Băncile americane au anunțat deja ca au ieșit din coaliția pentru mediu; Toate companiile mari au anunțat deja că abandonează strategia DEI-diversitate, echitate, incluziune-prin care minoritățile sexuale trebuiau asumate în toate societățile; Guvernul abandonează Planul Verde. “Nu avem o luptă pentru energie verde. Avem o luptă pentru energie.” Sînt cele trei mari direcții cheie pe care America le deschide începînd de astăzi.

Din păcate, progresismul, ca un animal rănit de moarte, s-a baricadat la Bruxelles. Un tentacul dezarticulat se zbate la București, iar o ventuză încearcă să se țină bine la Chișinău. Progresismul european încearcă să se conserve și să reziste asaltului. Cu o imagine de muzeu populat de gerontocrați bolnavi de demență, paranoia și schizofrenie, cu o economie pe butuci, populație îmbătrînită, educație de mahala și o sănătate precară, Europa nu mai contează economic sau intelectual în ecuația globală. Europenii trebuie să își ia Europa înapoi! Orice formă de rezistență în fața unui Guvern antieuropean devine O OBLIGAȚIE! Este și cazul României, debaraua de schelete ale Comisiei Europene. În starea actuală, ori se exorcizează și scoate demonul progresist din Bruxelles, ori devine anexa SUA!

Despre rebrenduirea NATO, altă dată! Pînă atunci, Welcome back, America!

LOVITURA DE STAT

Ne aflăm în plină lovitură de stat. Again, după 35 de ani. A doua. Soft. Cum le place mioriticilor contemplativi. E sub steag fals! Klaus Werner Iohannis pune în practică ultima porcărie împotriva românilor și a statului suveran, România. Sigur, nu singur – intelectual este total depășit de o astfel de operațiune! – ci împreună cu grupări din servicii, televiziuni afiliate, influenceri, ong-uri… O spun și o scriu de cîțiva ani: ăsta nu se dă plecat de la putere! În aceste zile, parte că girează un plan al globaliștilor de la Bruxelles pentru a păstra România, cu orice preț, ca feudă a neomarxismului european aflat în contondență cu suveranismul lui Donald Trump. Un cordon suveranist în inima Europei, format din Slovacia, Ungaria și România ar fi o catastrofă pentru implementarea politicilor de decarbonizare și decerebrare a continentului! Klaus Iohannis trebuie să dovedească, zilele acestea, că-și merită decorațiile și titlurile primite în anii cînd tăcut a destructurat Statul român!

Ședința CSAT de ieri reprezintă doar girul dat puciului! Consiliul Suprem de Apărare a Ţării a constatat existenţa unor atacuri cibernetice (din partea rușilor!) care au influenţat corectitudinea voturilor la primul tur al alegerilor prezidenţiale, se spune în comunicatul oferit presei. În acelaşi timp, din analiza documentelor a reieşit şi că unul dintre candidaţi a beneficiat de o expunere masivă, pe fondul tratamentului preferenţial pe care platforma chineză TikTok i l-a acordat.

Într-un comunicat dat publicității imediat după aberația din CSAT, STS spune că nu au existat atacuri cibernetice care au influențat votarea. Șeful STS a fost în CSAT. STS minte? CSAT minte? Înclin să cred că CSAT, care, sub conducerea trădătorului Klaus Iohannis a devenit un izvor de propagandă ostilă propriei țări și o amenințare la adresa siguranței naționale. În paralel, Curtea Constituțională decide renumărarea vorturilo din primul tur de scrutin. Peste 100 de mii de reprezentanți ai statului, partidelor și candidaților au participat la certificarea rezultatelor din primul tur. Procesele verbale din secțiile de votare au fost înregistrate video și rezultatul fizic a fost transmis electronic în sistem securizat. Nici o sesizare nu a fost formulată! S-au înregistrat 220 de mii de voturi nule față de 1,7 milioane în alegerile din iunie.

Toți acești pași de verificare au fost eliminați prin decizia CCR și înlocuiți de BEC cu o procedură simplificată și netransparentă, executată de o persoană nesupravegheată. Cine garantează integritatea buletinelor de vot și a procedurii de renumărare pentru cele 20.000 de secții de votare? Statul Paralel! Puciștii lui Iohannis care, de aseară, au preluat puterea în România. Sau o continuă nestingheriți, ar spune alții! Ambele variante sînt corecte!

Oricît de bolnav ar fi Iohannis, nu cred că va putea rămîne la putere dincolo de, cel mult, luna ianuarie. Dacă doar ar schița o astfel de tendință, sistemul îl va zdobi ca pe o rîmă, ceea ce și este! Și totuși, prelungirea șederii curului său împuțit pe scaunele puterii vor produce consecințe extrem de grave. Alegerile de duminică vor trimite în Parlament cîteva partide politice. Vom ști la ora 21! Mă rog… La 22 se preconizează că vor fi oferite și informațiile referitoare la turul întîi de prezidențiale. Luni, probabil, CCR va decide reluarea Turului 1, care nu poate avea loc mai devreme de 15 decembrie, iar turul doi, în preajma Anului Nou. În aceste condiții, tot coada asta de topor face guvernul! Noul președinte, indiferent dacă va fi ursulist sau trumpist nu va mai avea ce face!

Vă dați seama ce disperare, ce pasiuni și, mai ales, ce interese se învîrt în jurul acestor alegeri? Sigur, nu va fi ca în Georgia, unde UE forțează o lovitură de stat. Pe noi nu ne forțează nimeni. Noi avem o lovitură de stat continuă de 10 ani! Klaus Iohannis va trebui JUDECAT și PEDEPSIT pentru nefăcutele lui din ultimii 10 ani! Măcar atît să facă noul președinte, dacă tot nu poate pune guvernul! Să-i repartizeze nenorocitului în noua locuință la Rahova!

CĂLIN GEORGESCU ÎMPOTRIVA SISTEMULUI

La ora la care scriu aceste rînduri, voturile românilor din Statele Unite nu au sosit, încă. Însă, ele nu pot schimba radical această nouă realitate/paradigmă în care am intrat de cîteva ore: un ilustru necunoscut, ca să citez o fufă cu pretenție de mare jurnalist la o televiziune de știri, a îngenunchiat un sistem politic ce părea atoatestăpînitor peste această țară! Am fugit de dracu și am dat de tacsu! Mult, mult, mai pro-legionar, mai pro-rus și anti-semit decît George  Simion. Un anti-occidental perfect, pe placul multor foști. De peste tot, scrie pe Facebook un ins cu pretenții de intelectual mufat la sistemul care a căpușat România în ultimii 20 de ani.

Este, dacă vreți, o nouă Revoluție, după 35 de ani de la cea din Decembrie 1989. Asta, așa, emoțional vorbind… Pentru că dincolo de emoții, realitatea ne arată că există calcule raționale dincolo de construcțiile politice gheboase cu imagini bonom-triumfaliste.

Mass-media este plină de titluri gen „candidat anonim”, „candidat de extremă dreaptă”, iar manipulatorii din radio și televiziune arată cu degetul spre manipulatorii din rețelele de socializare și tik-tok! Sociologii şi analiştii de budoar sînt în stare de şoc şi nu pot explica fenomenul. Voi încerca eu, cît voi putea de coerent, deși tocmai coerența lipsește în aceste ore în spațiul carpato-danubiano-pontic. Vă amintiți ce spuneam încă în urmă cu cîțiva ani? Ce mic, negru, urît și rău și bate la ușă? Viitorul! S-ar putea să mă înșel, de această dată…

  1. Călin Georgescu

Prezidențiabilul Călin Georgescu NU este un necunoscut, așa cum îl prezintă mass-media sistemului în România. Faptul că el Nu a fost invitat la dezbateri (cu mici excepții, între care Radio România Actualități!), că apărea în așa zisele sondaje sociologice la și alții, denotă doar amatorismul, lipsa de profesionalism, lipsa de deontologie profesională și corupția celor care emit astfel de sondaje de opinie manipulatoare, de ani de zile. Situația a devenit similară și în Republica Moldova, dar asta e o altă discuție și nu e cazul acum, nici locul, să o detaliez.

Călin Georgescu NU e un suveranist! El a folosit acest culoar electoral extrem de inteligent. Are o carieră internațională semnificativă în sectorul public. A lucrat ca secretar general în Ministerul Mediului, în mandatul lui Sorin FRUNZĂVERDE, din Guvernul Ciorbea și funcționar în Ministerul Afacerilor Externe, unde a coordonat proiecte de mediu și dezvoltare durabilă. De asemenea, a colaborat cu Organizația Națiunilor Unite (ONU) pe teme de dezvoltare sustenabilă și politici ecologice, ceea ce îi conferă un profil internațional și internaționalist apreciabil, fiind Director executiv al Centrului Național pentru Dezvoltare Durabilă din România din 2000 pînă în 2013. În acest rol, a coordonat dezvoltarea a două versiuni ale Strategiei Naționale de Dezvoltare Durabilă a României, aliniate la orientările europene. După 17 ani de serviciu în domeniul mediului în sistemul Națiunilor Unite, Georgescu a fost numit director executiv al Institutului Global Sustainable Index al Națiunilor Unite din Geneva și Vaduz pentru perioada 2015–2016. Înainte de aceasta, a fost președinte al Centrului European de Cercetare pentru Clubul de la Roma (2013–2015). De asemenea, este membru al Clubului Internațional de la Roma din Elveția…

Observatorii și analiștii politici autohtoni, crunt politizați în ultimii 10 ani, au emis regulat teoria că a fi suveranist și pro valori tradiționale NU reprezintă interesul României. În viziunea acestor propagandiști globaliști, deznaționalizarea României reprezintă o necesitate și un deziderat. Tendințe dezaprobate de orice român sănătos la cap! Călin Georgescu a venit cu mesaje suveraniste și de întoarcere la valorile tradiționale, valori cu care foarte mulți români au rezonat. Voturile sale provin, în special din România profundă, surprinzător, rurală, și din diaspora care, trăitoare în mijlocul unui haos globalist cu care nu se identifică, a reușit să recunoască derapajele politice, sociale, economice și culturale ale unei Uniuni radical schimbate și ostile societăților tradiționaliste. Precum Ungaria, de exemplu! Campania sa a pus accent pe aceste teme, reușind să atragă sprijinul unei părți semnificative a populației, mai ales a celor dezamăgiți de politicienii tradiționali. Evident, oricît de inteligent și pragmatic ar fi Călin Georgescu, SINGUR nu ar fi reușit o astfel de performanță! Creatorii lui au știut să speculeze excesele sistemului politic și atașamentul social, dovedind o mult mai corectă înțelegere a electoratului din România decît TOATE echipele de campanie ale candidaților partidelor tradiționale.

Mesajul lui Călin Georgescu a fost orientat împotriva „sistemului” care a furnizat candidați limitați intelectual, mulți dintre principalii rivali canibalizîndu-se reciproc. Victoria sa reprezintă, dincolo de succesul unei echipe, și o mișcare de protest față de sistemul politic din România. Oamenii s-au săturat de personaje politice grotești, arogante și mincinoase, lipsite de moralitate și deontologie, lipsite de educație și viziune, îmbuibate cu zeci de milioane de euro din banii contribuabilului, TOTAL DECUPLAȚI de societatea pe care pretind că o reprezintă.

Călin Georgescu a fost, și să vedeți ce va fi în următoarele două săptămîni, catalogat drept LEGIONAR, ANTISEMIT, PRO-RUS un pericol la adresa securității și viitorului României. Călin Georgescu a rostit discursuri care au pus accent pe suveranitate și reîntoarcerea la valorile naționale, pe PACE în Ukraina și Orientul Mijlociu și o reluare a legăturilor economice cu Rusia dar, mai ales, cu China, teme exploatate și de propaganda rusească în regiune.

În ultimii ani, electoratul românesc a demonstrat o tendință tot mai pronunțată de a susține figuri politice percepute ca outsideri sau anti-sistem, ca o formă de protest față de clasa politică tradițională, văzută de mulți ca fiind diletantă, arogantă, coruptă și neconectată la nevoile cetățenilor.

Nu în ultimul rînd, revenirea la putere a suveranistului Donald Trump a generat un mimetism perfect explicabil în cazul lui Călin Georgescu. Suveranismul în România, similar cu alte țări din Europa Centrală și de Est, Ungaria și Slovacia sînt cele mai bune exemple, dar și Serbia, reprezintă o reacție la globalizare, la presiunile externe și la insatisfacțiile față de clasa politică tradițională. În acest context, suveranismul nu este doar o mișcare politică, ci și o formă de protest împotriva ceea ce este perceput ca o pierdere a autonomiei naționale în fața influențelor externe.

Așadar, în opinia mea, Călin Georgescu pare să fie un suveranist care pune accent pe independența României de influențele externe…

Strategia sa de comunicare a folosit eficient platformele digitale, iar impactul viral al discursurilor și postărilor sale a fost greu de cuantificat în sondaje. Că Georgescu poate fi o față a războiului hibrid dus de Rusia împotriva Occidentului democratic bazat pe reguli, nu pot să știu, deși se vehiculează intens ideea că a beneficiat de sprijinul a cel puțin o fermă de troli. Dar, o spun de mulți ani, un astfel de război este dus şi de politicienii tradiționali împotriva propriului popor!

  • Lupta politică

Ce constat? S-a cam încheiat epoca votului de partid! Cum s-a încheiat și epoca mass-media vîndută. Milioanele de euro pompate încă din pandemie au fost banii pentru lumînările și coliva presei! Rețelele de socializare au demonstrat superioritatea spațiului digital, neînțeles de partidele tradiționale. Electoratul nu mai votează supe reîncălzite și se situează la extereme, sancționînd incapacitatea partidelor clasice de a se mula pe așteptările electoratului.

Ca să fiu mai concis, mizele mici și extrem de străvezii ale partidelor clasice, furtișagurile personale, multe și dese, nepăsarea și servilismul doar de dragul cîștigului personal au fost remarcate și contabilizate chiar de partenerii strategici ai României. Nu este de mirare că acum, lupta politică se dă peste capul PSD și PNL, între globaliștii neo-marxiști ai Grupării Soros-von Der Leien-Obama/Clinton/Biden și suveraniștii tradiționaliști ai grupării Trump/Putin/Xi/Orban, adică între Elena Lasconi (extrem de… votată în fieful lui Soros de pe Bîc!) și Călin Georgescu.

Eșecul PNL este Opera Omnia, sau ultima flegmă a lui Klaus Iohannis, cel care a favorizat și contribuit decisiv la rezultatele de astăzi. Distruigerea încrederii în instituțiile statului și a liderilor politici, folosirea acestora pentru a-și satisface pohta de mărire va retrimite PNL în galeria partidelor istorice, secerînd și figurile grotești ale unor rareșibogdani&co.

PSD îl va mazili pe Ciolacu. Lupta internă pentru controlul partidului se încheie cu victoria grupării Stănescu-Firea, împotriva căreia Ciolacu a avut naivitatea să declanșeze un război, care grupare l-a forțat să candideze la prezidențiale împotriva voinței sale atitudine generată de o inteligență nativă mai mult decît de o pregătire corespunzătoare.

  • Ce va fi?

Dacă ar fi să mizez pe teoria conspirației sau pe statul paralel, aș putea spune că observația col.r. Daniela Tobă este corectă: Iată de ce Şoşoacă a fost scoasă din cursă şi de ce lui Simion i s-a impus să îşi modereze discursul. Analiştii Sistemului au ştiut cu precizie spre cine se vor îndrepta aceste voturi. Doar că, la fel ca în cazul PSD, Sistemul are mai multe grupuri de interese.

Nu exclud ca în următoarele două săptămîni turul întîi al Prezidențialelor să fie anulate, Georgescu să să fie declarat utilizator al trolilor răposatului Prigojin. Dacă nu… e un fel de Armaghedon peste România… suveraniști vs. globaliști…

ȚINTA IRAN. OPORTUNITATEA CARE APARE O DATĂ LA O GENERAȚIE

Spectaculoasă escaladarea din Orientul Mijlociu! În loc să pună capăt măcelului din Gaza, Israelul îl extinde și în Liban și face eforturi disperate pentru a ataca adevărata țintă: Iranul! Guvernul Netanyahu începe să semene tot mai mult cu o sectă apocaliptică, și afirmația nu e departe de adevăr. Bibi și cu cei doi condamnați pentru terorism din guvernul de extremă dreaptă de la Tel Aviv, Itamar Ben Gvir, ministrul securității, și Bezalel Smotrich, ministrul de finanțe, vor să incendieze întreg Orientul Mijlociu.

Liderii Israelului cred că au acum o oportunitate care apare o dată la o generație, de a remodela Orientul Mijlociu, una care depășește cu mult anihilarea Hamas și Hezbollah, arată chiar o analiză Politico. Chiar înainte ca Israelul să lanseze marți ceea ce a descris drept o ofensivă terestră „limitată” în Liban, prim-ministrul israelian Benjamin Netanyahu a precizat că ținta sa finală în schimbarea puterii regionale este să submineze autoritatea conducerii clericale a Teheranului.

Într-un discurs de luni, Netanyahu a promis „nobilului popor persan” că ziua în care vor fi eliberați de stăpînirea „tiranilor” și ar putea avea pace cu Israel va veni „mult mai devreme decît cred oamenii”.

Pentru conducerea de la Teheran, aceasta este o provocare existențială. Iranul își proiectează puterea în întreaga regiune sprijinindu-se pe milițiile proxy loiale din Iraq, Syria, Liban și Yemen. Israelul contestă acum, în mod direct, această autoritate, încercînd să elimine interpușii Iranului din întreg Orientul Mijlociu.

Israelul nu luptă împotriva Teheranului doar prin zdrobirea aliaților și a proxy-urilor sale – precum Hezbollah în Liban și rebelii Houthi în Yemen – ci își arată supremația atît în ceea ce privește tehnologia, cît și spionajul pe teritoriul iranian. În aprilie, nevătămat după un atac masiv cu rachete iraniene, Israelul a ripostat aruncînd în aer un radar de apărare aeriană în apropierea orașului Isfahan, în centrul țării, în ceea ce a fost considerat un avertisment că ar putea distruge la discreție instalațiile nucleare iraniene. În iulie, liderul Hamas, Ismail Haniyeh, a fost ucis de o rachetă lansată asupra unei case de oaspeți guvernamentale din Teheran. Comandanți iranieni de top au murit în lovituri asupra Damascului și Beirutului. Mesajul lui Netanyahu cu privire la „raza de acțiune” a Israelului este clar, limitând spațiul de manevră al Iranului. Conducerea Hezbollah, în frunte cu secretarul său general, a fost spulberată!

Netanyahu va intensifica ofensiva împotriva Hezbollah, în ciuda apelurilor internaționale tot mai numeroase pentru o încetare a focului, a declarat un oficial israelian de rang înalt înainte de incursiune, vorbind sub rezerva anonimatului. Aceasta va include, probabil, lansarea unui atac terestru major menit să zdrobească Hezbollah în sudul Libanului, forțîndu-l să își retragă forțele la nord de rîul Litani, la 29 de kilometri de granița israeliano-libaneză, în conformitate cu o rezoluție ONU care a încheiat războiul din Liban din 2006.

În afara guvernului de la Tel Aviv, mai mulți foști șefi de rang înalt și încă influenți din domeniul informațiilor și securității, inclusiv fostul șef al Mossadului, Tamir Pardo, îndeamnă public la continuarea campaniei militare pentru a redesena Orientul Mijlociu. Vorbind pentru presa israeliană, Pardo a declarat că loviturile aplicate de Israel Hezbollah în ultimele 12 zile au oferit Israelului „o oportunitate care nu trebuie ratată”.

Cu toate acestea, Julien Barnes-Dacey de la Consiliul European pentru Relații Externe a avertizat împotriva unei noi escaladări a Israelului și a descris ideea creării unei noi ordini regionale drept o „iluzie periculoasă”.

Pagubele extraordinare pe care IDF le-a provocat Hezbollah au făcut ca organizația să se clatine. Lista comandanților de top ai Hezbollah uciși în ultimele două săptămîni arată ca un Who’s Who al militanților șiiți și este completată zilnic. „Aproape întreaga conducere superioară a grupării, politică și militară, împreună cu mii de membri și comandanți de nivel mediu, a fost asasinată, eliminată sau a devenit ineficientă în luptă – ca să nu mai vorbim de faptul că Forțele de apărare israeliene au distrus cantități mari de muniție strategică care ar fi putut amenința orașele și țintele israeliene”, a declarat Ahmed Fouad Alkhatib, analist la Atlantic Council. „Regiunea ar putea asista la începutul sfîrșitului axei de rezistență a Iranului”, a adăugat el. Acest rezultat nu ar displăcea unei largi părți a liderilor arabi, inclusiv din Golf. O parte a presei din Golf dă deja vina pe Hezbollah pentru suferința libanezilor. Influentul cotidian Okaz din Arabia Saudită a acuzat Hezbollah că acționează „de dragul intereselor iraniene, nu al celor libaneze sau arabe”.

Istoria face ca aceste miliții să se identifice chiar cu statele gazdă, iar organizațiile pe care le patronează să constituie un sprijin real acordat populației din zonă. Granița între terorism și luptători pentru libertate este aproape imperceptibilă în jurul Israelului, la fel cum etichetele de apărător pașnic și stat terorist, aplicate Israelului, se deosebesc extrem de greu.

Este foarte răspîndită ideea că terorismul nu poate fi definit! Înlocuitor al romanticei guerilla (Che Guevara nu mai e la modă!), mijloc de exprimare al celor slabi, activitate alternativă la diplomaţie, termenul îi denumeşte pe opozanţii oficiali ai unor regimuri. Ca şi „fascist”, „terorist” poate desemna pe oricine. Eduardo Galeano scria în „Venele deschise ale Americii Latine” (Ed. Politică, 1983, pag. 329): „Dependenţa nu încetează, îşi schimbă doar substanţa şi strategiile… invazia modelelor culturale ale metropolei prin mass-media, transplantul cultural, asistenţa financiară sub mantia căreia se ascund multe pumnale strălucitoare, devin prioritare, cum prioritară devine organizarea internaţională a inegalităţii culturale şi economice. Subdezvoltarea latino-americană este o consecinţă a dezvoltării altora, că noi, latino-americanii sîntem săraci, deoarece pămîntul pe care călcăm este bogat şi că locurile binecuvîntate de natură au fost blestemate de istorie”. Galeano, un intelectual de marcă, cu acces la educaţie, ştiinţă şi cultură, la tiparniţe şi mass-media, la avantajele economice ale societăţii de consum, dă glas frustrărilor unei întregi naţiuni, mari cît un continent, cu un trecut şi o cultură puternică şi comune. Dar şi cu frustrări pe măsură, născute din secole de colonialism, uneori sălbatic, care a lăsat în urmă state independente sărace şi îndatorate. Această „reţetă de succes” a fost aplicată şi în alte colţuri ale lumii. Africa, pe care profesorul american Thomas Barnett o numeşte „centrul prăpastiei” (T. Barnett, „Where – Not When – Preemption Makes Sense”, Transformation Trends, nov. 18, www.nwc.navy.mil/newrulesets), este continentul cel mai devastat de colonialismul ultimelor două secole.

Evident, Orientul Mijlociu suferă din aceleaşi cauze: sfîrşitul Primului Război Mondial a dus, invariabil la smulgerea „hălcilor mari şi suculente” din „trupul bolnavului Europei”, fostul Imperiu Otoman, fără a se ţine cont de interesele indigenilor. Acest asediu economic şi cultural a culminat, în 1948, cu înfiinţarea Statului Israel care a declanşat „rezistenţa generaţiilor” în Orientul Mijlociu. În societăţile în care indivizii se identifică unui grup, apare dorinţa de autosacrificare, rar întîlnită în altă parte. Cu perspective reduse de a-şi găsi un loc de muncă, musulmanii se îndreaptă spre madrassas-uri, şcolile coranice pentru a primii „dreapta credinţă” şi… o şansă, îndreptîndu-se spre lupta armată, cu o cauză precisă, evident, mai bine decît un destin în derivă şi un nivel de trai la limita sărăciei.

Majoritatea cercetătorilor sînt de acord că: decizia oamenilor de a se angaja în extremism violent este aproape mereu precedată de o aşa-zisă „criză”, care îi îndeamnă către o reconsiderare a statutului lor în societate, a atitudinii politice şi religioase, şi chiar o reevaluare a sinelui; „evenimentele catalizatoare” sînt decisive în facilitarea tranziţiei de la membru al unei simple grupări nemulţumite, la statutul de extremist violent; potenţialii sinucigaşi cu bombă au avut cel puţin un prieten sau o rudă ucisă de presupusul duşman , şi că, acest eveniment – în majoritatea situaţiilor – l-a determinat pe cel în cauză să realizeze că „ceva” trebuie făcut. Poate nimeni nu cunoaşte mai bine acest sentiment decît martirii din Partidul lui Dumnezeu!

HEZBOLLAH, CU RĂZBUNAREA ÎN SÎNGE!

„Şi să nu vorbiţi despre aceia care sînt ucişi în felul lui Allah ca morţi, căci (sînt) vii, dar nu îi observaţi”. (Surat Al-Baqarah, 154, Coranul)

Fugit dintr-un Iraq măcinat de revolte tribale, Musa Al-Sadr, unchiul liderului radical şiit iraqian Muqtada Al-Sadr pune bazele, în Liban, unui partid şiit puternic. Prieten cu Ayatollahul Khomeiny, Musa este ales, în 1959, lider al comunităţii şiite libaneze care avea să aibă o ascensiune fulminantă din 1979, odată cu instituirea Republicii Islamice Iran şi victoria Revoluţiei. Sărăcia şi alienarea culturală a comunităţii şiite, dar şi invazia israeliană condusă de Ariel Sharon, au jucat un rol fundamental în ascensiunea organizaţiei Hezbollah, o bizară combinaţie de spirit revoluţionar şi izolare politică, apărută în izolarea Văii Bekaa şi sudul Libanului. În anul 1974, Al-Sadr a creat Harakat al-Mahroumeen, Mişcarea Nevoieşilor, organizaţie socio-religioasă care a silit guvernl libanez să acorde minorităţii şiite recunoaştere totală. Odată cu declanşarea războiului civil, în 1975, şiiţii înfiinţează propriile miliţii, Amal, care în 1982 se situează de partea Israelului în invadarea Libanului, dar, un an mai tîrziu luptă împotriva ocupaţiei israeliene. După modelul iranian, supravieţuitorii persecuţiilor iraqiene, emigraţi în Liban, membrii ai Partidului Al-Dawa, formaţiune politică islamică desfiinţată de Saddam Hussein, înfiinţează aici Partidul lui Allah. În 1992, Sayyed Hassan Nasrallah, dezertează din mişcarea Amal şi preia conducerea Organizaţiei Hezbollah. În interviul acordat cotidianului libanez Al-Safir, liderul mişcării recunoaşte că membrii Partidului au „spiritul Jihadului, al jertfei de sine şi al dăruirii nemărginite angajaţi în faţa Dumnezeului Atotputernic şi care iau hotărîri de auto-martiraj cînd se opun inamicului”. Urmare a unei pregătiri de excepţie în spiritul Jihadului şi al unui radicalism exacerbat, Hezbollah deţine formaţiuni de martiri numite Al-Amaliya al-Istishhadaya (Simileanu,Vasile, op.cit. pag. 138). Acestea apără cu pasiune această practică şi le displace termenul de atentate sinucigaşe. Folosirea bombelor umane face parte integrantă din jihad.

Potrivit autoarei Hala Jaber (HEZBOLLAH, Ed. Samizdat, 1997, pag. 79), deşi mulţi învăţaţi islamici argumentează că în Coran e interzisă sinuciderea, şiiţii din Partidul lui Dumnezeu o consideră jertfa supremă pentru a-şi apăra credinţa şi existenţa. „Promovarea sacrificiului de sine este inspirată de soarta Imamului Husseinm care a murit luptînd pentru a-şi afirma dreptul de a conduce poporul musulman”(Hala Jaber, op.cit.). Filosofia martirajului se regăseşte obligatoriu în programa analitică a şcolilor patronate de Hezbollah, iar emisiunile religioase şi crol-ul cu nuleme martirilor se regăsesc zilnic în grila de programe a televiziunii proprii, Al-Manar (Farul)! Contrar convingerii generale că brigăzile de martiri atrag numai mentalităţile şi sufletele celor cu tulburări psihice, săraci, neinstruiţi sau care au suferit o pierdere în familie de pe urma războiului, în rîndurile candidaţilor la atentate sinucigaşe se regăsesc de la şomeri la ingineri, profesori şi medici. Numărul martirilor cu studii superioare în Occident, bărbaţi şi femei, a crescut în ultimii 10 ani de 5 ori, potrivit unui raport al CIA, difuzat în 2007 în ziarul Stars and Stripes.

Din 1983 şi pînă astăzi, Hezbollahul a evoluat în pas cu vremurile. Globalizarea a transformat grupările locale în grupări regionale şi transnaţionale. Ionel Nicu Sava (op.cit. pag. 277) este de părere că din punct de vedere al luptei politice, terorismul transnaţional a înlocuit gherila naţională (apărut în Valea Beeka ca o grupare paramilitară pentru a lupta împotriva ocupaţiei israeliene, Hezbollah operează în Orientul Mijlociu şi Europa pentru eliminarea influenţei iudeo-creştine şi forţarea Occidentului să părăsească Orientul Mijlocu.

Dacă în 1983 Hezbollah avea 500 de membri permanent implicaţi în activităţi teroriste, astăzi, se estimează că 10.000 de combatanţi, antrenaţi de pasdarani – Gardienii Revoluţiei din Iran – sînt gata să moară în lupta cu inamicul sionist. Pe lîngă forţele proprii, Hezbollah duc acţiuni în colaborare cu Comandamentul Gărzilor Revoluţionare Iraniene, împreună cu care a format celule în Europa, Africa, America de Sud şi de Nord şi în Asia. Cartierul general al al Partidului lui Dumnezeu s-a păstrat în Valea Bekaa din sudul Libanului, dar funcţionează şi în suburbiile sudice ale capitalei libaneze, Beirut, pe „centura mizeriei”, mahala sordidă care amplifică sentimentele de frustrare şi revoltă. Coordonarea o deţine Iranul şi Consiliul Consultativ, shura, care are în subordine trei consilii zonale: Beirut, Valea Bekaa şi Libanul de Sud. Comitetele subregionale fac recomandări privind politica organizaţiei şi au rol executiv. Potrivit lui Vasile Simileanu (op.cit. pag. 139) obiectivele Hezbollah s-au modificat în decursul anilor. De la rezistenţa armată împotriva ocupantului sionist s-a ajuns la: constituirea unui stat islamic şiit în Liban, eliminarea influenţei non-islamice şi forţarea Occidentului să părăsească regiunea, transformarea mişcării în principala mişcare islamică din Liban.

RADICALIZARE ŞI IMPLICARE SOCIALĂ

Hezbollah este o organizaţie politică, socială, militară şi religioasă (Simileanu, Vasile, op.cit. pag.139). O astfel de definiţie se poate aplica tuturor organizaţiilor politice şi catalogate drept extremiste din spaţiul Orientului Mijlociu. Pentru că, tradiţia islamică impune componenta socială, oricărei organizaţii, implicată, sau nu în viaţa politică. Aceste formaţiuni, „actori non-statali”, cum îi denumeşte Ionel Nicu Sava (op.cit. pag. 139), au preluat o parte dintre obligaţiile statului la adresa unor categorii de populaţii, sau zone delimitate geografic. Altfel spus, neputinţa statului destructurat de a rezolva unele probleme grave a înlocuit autoritatea acestuia cu autoritatea grupărilor. De aici derivă şi susţinerea masivă din rîndul populaţiei locale pentru cauza şi forma de luptă, denumită teroristă, ale organizaţiilor. Hezbollahul nu face excepţie. Din potrivă!

Suburbiile şiite din sudul Beirutului au dobîndit reputaţia de „Centura Mizeriei”. „Munţi de gunoaie amestecaţi cu zoaie din conductele sparte, umpleau străzile, răspîndind mirosuri pestilenţiale… băltoacele cu apă murdară atrăgeau muştele şi şobolanii. Curentul electric era un lux, în 90% din district lipsea canalizarea, iar cele cîteva cabluri telefonice existente nu mai funcţionau. Era greu de înţeles cum supravieţuiau locuitorii într-un mediu atît de sordid. … Guvernul nu mişca un deget ca să amelioreze situaţia. Ignora prezenţa şiiţilor, sperînd că aveau să dispară” (Hala Jaber, op.cit. pag.130-131). Pe acest fundal, cu ajutorul Iranului, Hezbollahul a construit o întreagă infrastructură care acordă asistenţă socială şi săracilor de alte religii! În doar cîţiva ani, Hezbollahul a construit spitale, clinici, şcoli, centre de învăţămînt superior, institute de cercetare, orfelinate şi sanatorii pentru handicapaţi. Prin intermediul Comisiei de Ajutor, Hezbollah acordă împrumuturi şcolare şi universitare şi încurajează dezvoltarea meşteşugurilor, mica industrie şi iniţiativa agricolă. De asemenea, acordă ajutor material tinerilor căsătoriţi, precum şi împrumuturi locative, programul „Prima Casă” şi de afaceri. Pentru împrumuturile de la Hezbollah nu se plăteşte dobîndă, această practică nefiind permisă de legea islamică! Unele familii primesc utilaje sau animale domestice pentru a pune bazele unei mici afaceri sau a unei ferme, de la maşini de tricotat la vite sau familii de albine. Hezbollahul a înfiinţat primele şcoli de arte şi meserii din Liban şi a deschis primul birou de şomaj din această ţară. Banii pentru astfel de întreprinderi, vin din Iran şi de la sutele de mii de şiiţi libanezi de pe tot globul care, conform legii islamice, plătesc anual: zakatul – taxa pe patrimoniu şi khoms – taxa pe beneficiul net. Totalul colectelor nu este dat niciodată publicităţii. Conform lui Hajj Hussein Al-Shami, şeful programelor de asistenţă socială ale Hezbollah, citat de Hala Jaber (op.cit. pag. 135), „suma poate egala bugetul intern al unei naţiuni bogate”!

Zilele acestea, totul se va schimba…

O OLIMPIADĂ CU CURUL ÎN SUS

Olimpiada pe care lumea nu o va uita timp de 100 de ani, după cum exploda Macron mediatic înainte de deschiderea oficială, a depășit spiritul ultraprogresist și a intrat în zodia porcăriei dezgustătoare. Celebrarea sportului a fost înlocuită cu adularea noilor curente excentrice care bîntuie Occidentul Colectiv. Curentele LGBTQXYZ, Woke, egalitatea de gen, respectul pentru deviațiile psihice ale unor locuitori ai planetei – protestatari neputincioși în fața infamiei politice globale – sînt impuse cu aceleași metode istorice ale revoluțiilor franceze, într-un vacarm de nemulțumire, trecătoare. Sloganul LIBERTE, EGALITE, FRATERNITE, a fost înlocuit, în ultimele ore, cu LIBERTE, EGALITE, TENMORȚIITE, după tîlhăria petrecută în finala la sol, de la gimnastică feminină.

Sabrina Voinea execută superb, primește o notă extrem de mică, cu o notă de plecare mai mică cu 0,300 decît cea inițială. Mama și antrenoarea ei, Camelia Voinea, face contestație. Nu i se admite! Se termină finala. Ana Bărbosu, pe trei. Medalie de bronz! Senzațional! Dar, stați puțin: americanca Jordan Chiles, sportivă de culoare, face contestație. Evident, ei i se admite contestația și primește un punctaj superior. Ceea ce face ca Ana să aterizeze pe locul 4. Sportivele în stare de șoc. Telespectatorii, la fel! Sacrificarea inocenților ete în spiritul francez! Cruciada copiilor/inocenților. Tinerele sportive nu contează în ecuația globalistă. Sabrina și Ana au fost sacrificate ritualic. Globalismul și cultura woke triumfă în fața efortului și muncii. CNN titrează triumfalist: Cîștigătoarele celebrează primul podium integral, de culoare, din istorie! Nu contează că Sabrinei și Anei li s-au înscenat tot felul de greșeli imaginare. Franța laică și justițiară a apărut în urma înscenării unui proces corect cavalerilor Templieri. Ghilotinele au curmat și avîntul unor tineri ambițioși și vizionari, atașați Revoluției. Revoluția franceză, de tip nou, exhibată în arenele sportive ale Jocurilor Olimpice, poate orice! Lumea post-adevăr s-a arătat tuturor: hîdă și de neînțeles. Ai depășit linia! Care? Cine? Cînd? Unde? Arbitrele au văzut ceva ce nu există decît în Lumea Postadevăr! Sînt femeie și te voi bate în ring! În realitatea postadevăr! În realitatea reală, ești doar un bărbat care a mîncat prea multă bătaie!

Prea multă revoltă și indignare adunate pînă la acest moment al spectacolului sportiv Olimpian! Prea multe elemente utilizate de organizatori ne comunică cine sîntem și unde vom fi. RECICLABILI, acesta este cuvîntul. Omul, sportivul, este?va fi un bun de consum reciclabil prezentat Lumii de un ștrumf cu o atitudine de Futankamon ce-și expune ștromeleagul obosit ca o invitație la molfăit.

Și peste toate astea, răspunsul marii noastre campioane, Elisabeta Lipă: mi-a lăsat un gust amar… Atît? Asta putea să spună Veta din Boix de Boulogne: Emanuelle mi-a lăsat un gust amar. Pe 50 de euro! Doamna General ar trebui să aibă și alte reacții, demne de un amiral al sportului românesc!

Sigur, prima reacție ar fi trebuit să vină din partea Federației Române de Gimnastică. Însă, acest for, în decursul ultimilor ani, s-a dovedit total ostil acestui sport. Viețuitorii acestei federații s-au dovedit DOAR în slujba unor interese externe, nicidecum a gimnasticii românești! Vă amintiți podiumul de la Olimpiada de la Sydnei? Acela a fost momentul în care s-a hotărît că gimnastica românească trebuie să dispară. Și nu s-a precupețit nici un efort!

Astăzi, ideologia îneacă speranțele. Așa cum înotul românesc a fost și va fi înecat de o clasă politică ineptă și ticăloasă. Iar desconsiderarea campionilor români, pe plan internațional, își are originile în cei 10 ani de batjocură prezidențială, 10 ani în care reprezentarea românească la orice nivel extern, a încetat să mai existe. Astăzi, nu mai emitem păreri, nu ne interesează nimic. Avem voie să stăm doar cu curul în sus. Gol. La fel ca această mizerabilă olimpiadă pe care nu o vom uita 100 de ani!

NU MAI CONTEAZĂ CANDIDATUL

Că tot mi-a deschis o prietenă apetitul pentru citate din autori mult huliți: „Luaţi oricare ţară parlamentară, începînd cu America şi pînă la Elveţia, începînd cu Franţa şi pînă la Anglia, Norvegia etc.: adevărata activitate „de stat“ se desfăşoară în culise, ea este efectuată de departamente, cancelarii, state-majore. În parlament se pălăvrăgeşte doar, urmărindu-se în mod special scopul de a înşela „gloata“”, scria în 1917, în lucrarea Statul și revoluția, V.I. Lenin! Care mai spunea, în aceeași lucrare: „Democraţie pentru o minoritate infimă, democraţie pentru cei bogaţi – iată democratismul societăţii capitaliste […] cei asupriţi sînt lăsaţi să hotărască o dată la cîţiva ani care anume din reprezentanţii clasei asupritoare îi va reprezenta şi îi va călca în picioare în parlament!”

Nasol, pentru noi, este că Lenin avea dreptate. Și mai nasol este că de atunci pînăm acum nu s-a schimbat nimic! Poate doar denumirile. Statul a devenit deep-state, dar culisele au rămas culise, un fel de hrube întunecate în care se pune la cale istoria.

Așa se explică povestea președintelui Joe Biden, cel care a fost urcat pe soclul celui mai important om al planetei și a fost dat jos, cu șuturi în fund, în plină dezbatere – total atipică! – televizată, din istoria campaniilor electorale americane, pus să renunțe în scris la o nouă candidatură, în timp ce, într-o nefirească absență de o săptămînă, americanii se întrebau dacă mai trăiește, sau nu! Casa Albă a tăcut, nefiresc!

Iată, insă, că suspansul de hollywood s-a risipit! Joe Biden va vorbi miercuri seară despre decizia sa de a-și retrage candidatura, transmite Le Figaro.vPreședintele american, acum fost candidat la realegere, nu a vorbit încă despre motivele care l-au determinat să renunțe. Biden își va explica decizia de a nu candida pentru un al doilea mandat miercuri seară în timpul unei transmisiuni adresate națiunii, a spus el marți într-un mesaj pe X. Diferite informații spun că se va întîlni și cu Bibi Netanyahu, aflat în turneu la Washington. Alte surse spun că premierul israelian va avea o întîlnire cu Kamala, vicepreședinta recent intrată în cursa electorală în locul lui Potus.

Kamala Harris este candidatul tipic al globaliștilor: măritată la 49 de ani, fără copii, mama din India, tatăl din Jamaica, soțul evreu! Progresistă pînă-n măduva oaselor, a devenit cel mai ironizat și disprețuit vicepreședinte din istorie. În mod constant, ea a fost mai puțin populară decît șeful ei, Joe Biden. Ea a fost responsabilă cu securitatea frontierelor, dar nu a mers nici măcar o dată să viziteze frontiera și nu a făcut nimic pentru a împiedica criza imigranților. Este ironizată pentru primii ani în care a dobîndit putere politică ca iubită și amantă a unor bărbați căsătoriți și mai în vîrstă.  În calitate de vicepreședinte, a fost alături de Biden timp de patru ani lungi. Politicile lui Biden privind frontiera, inflația, energia verde, criminalitatea, DEI, spălarea creierului transsexualilor și permiterea ca băieții să participe în competițiile sportive ale fetelor sînt toate eșecuri teribile și copleșitor de nepopulare. Ea le-a sprijinit pe toate! În plus, ascultînd-o pe Kamala ce prostii debitează, n-ai de ce să mai rîzi de politicienii noștri de strînsură.

Nimic nu contează, însă, din toate acestea! La o televiziune “cualiti” rău, cea mai cualiti, cum altfel, am văzut o știre despre cum “românii sînt de acord cu candidatura Kamalei Harris”. Doamne ajută! Să fie într-un ceas bun!

Ea pare să fie candidatul. Are sprijinul lui Biden, al fiului lui George Soros, al sindicatelor și tuturor celor 50 de șefi de organizații de stat Democrate. Numai soții Obama nu și-au anunțat susținerea pentru vicepreședintă… Deci, e ceva în spate…

Numai că, eu nu cred că Kamala (sic!) va fi aleasa democraților și rămîn la convingerea mea că Michelle Obama se încălzește pe margine… Dacă tot este epoca femeilor de culoare, măcar să fie!

Degringolada asta democrată îmi confirmă, încă o dată, că nu clasa politică occidentală, aflată într-o derivă intelectuală nemaiîntîlnită, conduce, ea fiind doar simplă executană a unor ordine care vin din afara spectrului politic. Fiindcă asta se vrea! Și revin la citatele celebre amintite de prietena mea. ” În sensul propriu al cuvîntului, puterea politică este puterea organizată a unei clase pentru asuprirea alteia”, se scrie în Manifestul Partidului Comunist, Karl Marx & Friedrich Engels.

Trăim în era post adevăr,  post-capitalism, post-democrație. Sîntem deja în era corporatocrației care a pus stăpînire pe sistemul politic global, în fruntea căruia propmovează  catastrofe intelectuale. Uniunea Europeană nu face excepție. Nu mai spun de România în care românii par indiferenți la cine va lua locul muntelui de ignoranță și nesimțire de la Cotroceni!

14 IULIE 2024. BASTILIA, EMMANUEL, ROBINETTE, DONALD ȘI KLAUS

  • Vedere dinspre România trepanată

Era nevoie de o revoluție, de robespierri, de concepte masonice nou-nouțe pentru ca masele să accepte luciul ghilotinei în locul zidurilor Bastiliei. Astăzi, Bastilia a ridicat ziduri în creiere, România trepanată fiind cel mai bun exemplu, global aș zice, de inacțiune în condițiile uciderii sale lente ca națiune și ca stat, nu de către elitele mercantile globale, ci de proprii concetățeni, trădătorii de serviciu și ÎN serviciul istoriei.

1.Franței i-a trecut glonțul de dreapta pe la ureche. Partidul lui Le Pen, considerat de propagandiști de extremă dreaptă, a fost la un pas de a pune primul ministru și a rescrie agenda europeană. Printr-o mobilizare interesantă, partidul care dădea glas voinței electoratului alb francez – mai puțină imigrație, mai multă ordine, mai puține drepturi și ajutoare sociale etc – a fost spulberat de extrema stîngă, adică tocmai aceea care militează pentru mai multe drepturi și mai mulți imigranți! Interesantă basculare… partidele de stînga și de centru s-au aliat pentru a ”salva democrația” de balaurul naționalist. Lumea bună a Parisului a răsuflat ușurată după ce ”extremiștii de dreapta” din partidul lui Le Pen au ratat majoritatea în parlamentul francez, fără să fie nici cum deranjată de primul loc obținut de comuniști și socialiști – extrema stîngă, la fel de globalistă ca democrații lui Joe Biden. La apelul miliardarilor filantropi de la Davos, partidele politice tradiționale, indiferent de orientarea lor, și-au unit eforturile în cadrul unor largi coaliții, pentru a combate falsa amenințare. Sat cu sat, oraș cu oraș, țară cu țară.

Falsele amenințări apocaliptice ( ”măcelarul Putin”) au fost create special cu scopul de a se obține o coeziune de nezdruncinat împotriva dușmanului comun, în fapt acțiuni de PR de sute de miliarde de dolari din bugete publice aflate la cheremul unor interlopi ca Ursula von der Leyen, Emmanuel Macron sau Joe Biden.

Să revin! Oricum ar fi, MacronLeon a pierdut Franța! De fapt, în ultimii doi ani, Emmanuel a pierdut TOTUL! Ultimele posesiuni din Africa, unde a fost umilit de Sahel, teritoriul din Pacific își urzește independența față de Paris, iar Farnța continentală se află la cheremul globaliștilor care-l folosesc pe locatarul de la Elysee doar pentru a provoca tăvălugul estic lipsit de umor.

Macron trebuie să plece! Și el știe asta foaarte bine, doar că trage de timp cu speranța că nu se va naște, între timp, un Ibn Robespierre Abu Mujahid  pe străzile Parisului. Între timp, a mai pus Lumea la cale, la reunoiunea NATO de la Washington.

2. Sleeping Joe a fost gazdă bună pentru reuniunea NATO care a marcat 75 de ani de viață a organizației, născută pentru a ține Rusia în afara Europei și Germania la capac. Misiune îndeplinită cu succes în ultimii ani, grației politicii democrate înțelepte. 75 de ani de pace care au dus, inevitabil, la emanciparea statelor africane și asiatice care au tîrît greutățile unor istorii de asuprire și colonialism sălbatic. S-au trezit și s-au emancipat și acum își revendică dreptul la existență liberă, pașnică și demnă! La fel ca Joe Biden, servilul slujitor al sistemului globalist, pe care fiziologia nu-l mai ajută în misiunea sa. Dezbaterea cu Trump, organizată de televiziunea de casă CNN – o replică palidă a mult mai vocalei și crajoasei A3CNN! -, a relevat un președinte obosit de viață și de matrapazlîcuri, dar Summitul NATO a pus capac. Gafele președintelui, confundarea lui Zelensky cu Putin sau a Kamalei cu Trump a culminat cu decorarea Secretarului General, Stoltenberg, căruia i-a spus, în glumă, ceva de genul: “Mai întreabă nevastă-ta de mine”? Nordicul și-a arătat dinții…

NATO a decis: sprijinim Ukraina pînă la capăt, chiar dacă acest capăt este în…Pacific!

Elitele occidentale au ieșit din contact. Din punct de vedere economic, politic și internațional, implicarea noastră în conflictul din Ukraina ne-a costat deja scump pe toți. Și există motive întemeiate să ne temem că situația se va înrăutăți! Elitele conducătoare, vasale ale SUA din Europa, care sînt total iresponsabile față de propriul popor, continuă să urmeze cursul actual de confruntare cu Rusia.

Orbiți de propriile lor iluzii, așa-numiții „experți” din Occident au descris Rusia drept o țară primitivă, drept „o benzinărie cu arme nucleare”. Potrivit acestora, economia Rusiei este în ruine, armata sa este bolnavă, armele sale învechite și soldații săi demotivați. Rușii ar pierde un război convențional împotriva Ukrainei și nu și-ar folosi niciodată armele nucleare de teama sfîrșitului lumii, a fost mantra elitelor SUA/NATO/UE și a presarilor lor.

La Washington, șefii de guvern europeni și-au jurat loialitate păpușarului prezidențial senil Biden, în spatele căruia stăpînii păpușari ai complexului militar-industrial american trag sforile.Totul pentru imperiul american! Și nu pentru propria noastră țară, este motto-ul lor.

3.Moartea i-a arătat astăzi dinții lui Donald Trump. După ce democrații au încercat să-l oprească în cursa spre Casa Albă, prin orice mijloace, astăzi a fost împușcat în urechea dreaptă. Cîțiva milimetri au lipsit pentru ca, cel mai probabil, să asistăm la un nou Capitoliu. Care s-ar fi putut transforma lesne în război civil!

În America, modelul global al democrației și libertății planetare absolute, propaganda a pierdut măsura. Ideea e că indivizii sătui de minciuni și promisiuni deșarte, de o viață chinuită, furați, mințiți și batjocoriți, desconsiderați și anulați ca cetățeni, pun mîna pe armă și-și fac singuri dreptate. ONE MAN CAN CHANGE THE WORLD WITH A BULLET IN THE RIGHT PLACE, spunea, în 1969, lunetistul Malcom McDowell.

Presa oficială îl prezintă pe atacatorul de 20 de ani ca pe un votatnt republican, membru al Asociației Americane a Armelor. Adică, o afacere de familie care nu merită investigații suplimentare. Asta dacă nu am ști că posesorii de arme au probleme cu democrații, iar probabilitatea ca un republican să-și împuște viitorul președinte este redusă, republicanii fiind mai puțin consumatori de… iarbă decît democrații. Faptul că lunetiștii de la Secret Service au dormit în papuci trece în planul doi. Există cel puțin un mort și cîțiva răniți. Iar media alternativă vorbește de trei trăgători, în afara lui Thomas Crooks.

Sigur, sînt mulți cei care spun că diaabolicul Trump și-a înscenat atentatul care l-a ratat la milimetru. Doar cîțiva milimetri au făcut diferența între Casa Albă și cimitirul familiei. Dacă și-a înscenat atentatul, are sînge în instalație cît tot complexul militar-industrial!

Eu cred că politicienii neoliberali globaliști și propagandiștii MSM sînt autorii morali ai acestei tentative de asasinat. S-au promovat mormane întregi de maculatură despre ”pericolul Trump” pentru democrație, atît în SUA, cît și în Europa. Isteria anti-Trump a ajuns la cote inimaginabile în rîndul globaliștilor, alimentînd din plin sentimentele de ură ale unor psihopați. Iar justiția americană a pus capac, prin hărțuirea neîncetată a fostului președinte. Lumea a văzut clar, odată cu tentativa de asasinat asupra lui Trump, cine incită la violență. Cine este capabil de crimă. Unde se află adevărul și unde minciuna. Politicienii globaliști și jurnaliștii din dotare au mîinele pătate de sînge.

4.În România, influensări ca CTP sau Lucian Mîndruță, sau RT l-au zugravit pe Trump în cele mai negre culori, ca pe un criminal în serie. Cu siguranță s-ar fi găsit inclusiv printre români un Thomas Crooks dispus să apese pe trăgaci, la o adică. Și să salveze, astfel, Noua Ordine Mondială bazată pe reguli. Nici un cuvînt, însă, despre trădătorul local, Klaus Werner. Le-a mîncat pisica limba?

Dacă ar exista un concurs global de cea mai dezgustătoare persoană din lume, nu mă îndoiesc că locatarul de la Cotroceni l-ar cîștiga cu coroniță! Fără vreun mandat din partea țării, a guvernului sau a parlamentului, Iohannis a semnat ”Acordul privind cooperarea în domeniul securității între Ukraina și România”, în marja summit-ului NATO de la Washington.

Pe scurt, România participă oficial la războiul ruso-ukrainean. Deocamdată fără soldați trimiși pe front. În rest, absolut toate instituțiile statului sînt mobilizate exemplar pentru a servi ireproșabil regimul Zelensky cu tot ceea ce este necesar: armament, muniție, bani, motorină, curent electric (apropo, de asta avem cele mai mari facturi din UE?), informații din zona serviciilor speciale, antrenament pentru piloți și alte cadre militare, servicii medicale de urgență, rute de transport produse alimentare. Și așa mai departe. La Cotroceni și la Palatul Victoria nu există o prioritate mai mare decît sprijinirea regimului Zelensky. Vorbim despre un efort uman și financiar imens, derulat departe de ochii publicului. Un efort decis în spatele ușilor închise, de către administrația Cotroceni și Deep State-ul conectat direct la telefoanele Pentagonului. O țară în care mai presus de democrație vorbim de stabilitate și continuitate. Vom vedea cum ostașul se află cu adevărat în slujba țării! God Bless…!

Totul în tăcerea mormîntală a poporului! Captiv în Bastilia mentală. România trepanată este succesul real al lui Klaun Iohannis… Fi-mi-ar scîrbă!

O DECIZIE CÎT O FLEGMĂ ÎN OBRAZUL ISTORIEI

Privind în cărțile de istorie, constat cu amărăciune că spațiul istorico-geografic numit astăzi generic ROMÂNIA nu s-a prea bucurat de conducători, de lideri, în ultimele secole. Amintirea marilor voevozi, romanțată sau nu, a fost terfelită de personaje oligofrene, trădătoare și incapabile intelectual să se ridice la nivelul predecesorilor.

Zilele acestea, istorici de strînsură și propagandiști în haine de jurnaliști au înfierat cu mînie proletară Ordinul de zi emis la ora 2, în noaptea de 21 spre 22 iunie 1941 cînd Armata Română primeşte de la generalul Ion Antonescu legendarul: „Ostaşi, treceţi Prutul! S-a vorbit de o eroare istorică și de înaltă trădare, acuzație pentru care mareșalul-patriot a și fost executat, iar numele și memoria sa continuă să fie terfelite și astăzi de trădătorii de neam și țară!

Tot acest vacarm a acoperit și aruncat în derizoriu (memoria românului fiind de scurtă durată!) gestul ultimului conducător al spațiului denumit generic România. Personajul care a scuipat pe popor și pe destinul lui istoric mai multe flegme decît toți domnitorii fanarioți la un loc. În 10 ani de obediență și slugărnicie absolute față de noile Înalte Porți ale momentului, groful din jilțul de la Cotroceni, a spoliat nu doar resursele țării, pe care le-a utilizat în folosul propriu, dar, mai ales, demnitatea, credibilitatea și aspirațiile unui întreg popor. Pentru a-și atinge scopurile de mărire s-a înconjurat de slugi trădătoare și obediente, într-un disperț total față de lege, ordine, normalitate și democrație. Avid de onoruri și funcții dincolo de capacitățle sale intelectuale, profesorașul de fizică a sacrificat, cu bună știință, pînă și securitatea țării, fără să dea socoteală nimănui!

Într-unul din foarte rarele CSAT-uri din timpul domniei fanariotului pe persoană fizică, s-a luat o singură decizie, controversată, cea a donării (!) unui sistem Patriot, Ukrainei. Să ne înțelegem, nu pun în discuție nevoia de armament a Ukrainei aflată în război cu Rusia și nici dorința de sprijin a acestuia de către aliații din interes sau de strînsură! CONTEXTUL este discutabil pînă la granița trădării naționale și dincolo de aceasta! Cum spunea Cineva, dacă decizia luată ar fi urmarea unei evaluări proprii privind amenințările, dacă ar fi rezultatul unei solicitări directe, în plan bilateral din partea Ukrainei, totul ar avea un alt sens. Analiza MapN spune că nu este cazul să renunțăm la un sistem de rachete de acest tip. Dar, cine e MapN-ul ăsta, cînd pohta ce-o pohtește vătaful este fără seamăn?

Indivitul ăsta grandoman și rupt de realitate și-a dorit să fie șef la NATO, că doar de aia a învățat să coase nasturi în armată! Pentru asta, avea nevoie de miruirea de la Casa Albă (care deja își exprimase susținerea pentru olandezul zburător!). Pentru asta a promis orice, prin gura celuilalt trădător obedient, locatarul unei vile de Hollywood, bugetar în Washington. S-a cerut Patriot! Dar miruirea nu a avut loc! Mai mult, i s-a spus că oricum România nu mai primește restul de baterii achitate în avans, cu banii jos, ca la curve! După așa o victorie personală, era nevoie de un CSAT ca să ascundă totul după documente secrete și rapoarte de specialitate. Deși România nu are de o bună perioadă un titular pe funcția de șef al Reprezentanței Militare la NATO și UE, partenerii străini au fost informați în avans că România îl susține pe Rutte. Pe noi, țăranii de la coarnele plugului românesc, groful nu a considerat necesar să ne informeze. Oricum rămînem cu banii dați și fără apărare AA, deși ne aflăm în FRONTLINE-ul amenințării reprezentate de Rusia în Europa.  

În context trebuie remarcată și recenta conferință din Elveția a celor 90 de state prietene ala Statelor Unite, de unde România a lipsit APROAPE, cu desăvărșire după excluderea brutală a nebunului din cărțile NATO. Și tot în context trebuie inclusă și recenta întîlnire G-7 unde s-a ajuns la un acord pentru un împrumut de 50 miliarde de dolari care se adaugă altor 50 miliarde de euro hotărît în februarie parca, de liderii UE și celor 60 aprobate de congresul american. Și chiar în ziua respectivă americanii au comunicat că suspendă livrările de Sisteme Patriot către aliați pentru a putea ofgeri Ukrainei apărarea de care are nevoie.  

Aflată și ea în prima linie, Polonia, care are o apărare AA mult mai avansată decît a noastră, narewul lor de short range fiind deja integrat cu Patriot-ul lor, care dispune și de „creierul” IBCS, a refuzat, să transfere o baterie Ukrainei. La fel au făcut-o și țările din linia a 2-a sau a 3-a, Olanda noului secretar general al NATO, Spania sau Grecia.

Paradoxul este ca în această perioadă toate! Patriot-urile din Israel sînt dezafectate….

În acest context, decizia CSAT-ului de la București pare să vină că nuca în perete! O țară, din prima linie, care lipsește de la evenimente majore, are niște inițiative în dezacord cu trendul general, exclusiv pentru satisfacerea orgoliului personal al unui trădător dezaxat este firesc să nu beneficieze de atenția și respectul partenerilor strategici. Ba mai mult, dacă ne aducem aminte bine, sacrificiile de după 23 august 1944, au fost urmate de o perioada neagră care a inclus și ignorarea suferințelor a sute de mii de români uciși în lagărele sovietice sau idealurile partizanilor din munți, spulberate de așteptarea americanilor și gloanțele NKVD-ului!

Există doar interese politice și economice majore. NU parteneriat strategic!

Modul cum au procedat Iohannis și camarila face ca această donație să-și piardă semnificația și nu mă aștept ca Zelenski și ukrainienii să-și schimbe părerea față de români!  De altfel, am fost martor direct la tratamentul de slugă pe care Zelenski i l-a aplicat lui Iohannis la Summit-ul de la Bulboaca! S-a văzut clar că liderul de la Kiev nu vrea să stea de vorbă cu un purtător de mesaj al Marelui Licurici. Zelenski vorbește cu Licuriciul în persoană! Umilitor! Mai mult, îmi aduc aminte de o discuție privată cu un fost ambasador american la București care a dat de înțeles că groful din Sibiu a fost tolerat pe funcție doar pentru a-l sprijini și a-i netezi calea spre Cotroceni adevăratului prieten al Americii, generalul Ciucă! Voi reveni!

Pînă atunci, nu pot decît să privesc cu stupefacție cum teoria țucălarilor analiști militari care spune că dacă dăm un Patriot acesta va fi mai aproape de Rusia, deci ne va apăra mai bine, este îmbrățișată de toți neica-nimeni cu pretenții de experți și gargaragii de serviciu, dar și de o Rusie care răspunde provocărilor Occidentale cu aceeași monedă și care a anunțat că va dona armament țărilor partenere: Yemen, Coreea, poate Cuba, Venezuela etc.

Sigur, pe individul de la Sibiu care a scuipat pe România mai multă flegmă decît toți fanarioții în decursul istoriei, nu-l trage nimeni la răspundere, dacă alegerile sînt cîștigate de cine trebuie. Nu contează că e trădător cu acte în regulă, iar portretul său ar trebui să poarte ștampila WANTED! Nu contează că Statul se diluează pînă la dizolvare. Despre demnitate și onoare, nu e cazul să vorbim, sîntem deja celebri în istorie pentru trădările noastre și trădătorii de vază.

O REVOLTĂ A SĂRACILOR

Europa a votat! Prezenţa provizorie continentală estimată la alegerile europene este de circa 51%, potrivit datelor iniţiale anunţate duminică seară de legislativul european, informează dpa. Aceasta înseamnă că rata de participare la alegerile europene este în creştere, în condiţiile în care, în urmă cu cinci ani, prezenţa la vot a fost de 50,66%. Din punct de vedere istoric, prezenţa la vot la alegerile pentru Parlamentul European a scăzut constant de la primele alegeri din 1979 (61,99%) până în 2014, cînd a atins un minim istoric de 42,6%.

Creşterile au fost deosebit de pronunţate în ţările cu prezenţă la vot istoric scăzută, precum Slovacia, Ungaria, Polonia sau România, notează EFE. Dar participarea a crescut semnificativ şi în alte ţări mai mari cu o istorie mai lungă în Uniune, cum ar fi Germania şi Spania (14%, până la 60,73%).

În general, această creştere a fost apoi interpretată ca un nou angajament mai larg faţă de politica europeană şi un interes reînnoit pentru Uniune, notează EFE.

Potrivit unui studiu postelectoral realizat de Parlamentul European, deşi s-au înregistrat creşteri la toate grupurile socio-demografice, principalul factor care a contribuit la creştere a fost participarea tinerilor alegători care s-au mobilizat pe fondul îngrijorării faţă de schimbările climatice, pe fondul eficienţei comunicării pe reţelele sociale.

Parlamentul European creditează duminică noapte grupul Partidului Popular European (PPE) cu 184 de locuri în viitoarea legislatură, în baza unei proiecţii realizate plecînd de la rezultate provizorii şi estimări din 26 de ţări. Grupul Alianţei Progresiste a Socialiştilor şi Democraţilor (S&D) ar urma să obţină 139 de locuri, iar Renew Europe, 80 de locuri, conform proiecţiei PE din jurul orei locale 02.30.

Potrivit acestei proiecţii, grupurile PPE, S&D şi Renew, care au format şi în fosta legislatură marea coaliţie care a decis compromisurile în hemiciclul european, ar urma să cumuleze 403 locuri dintr-un total de 720 şi vor continua să deţină controlul în legislativul comunitar.

Grupul Conservatorilor şi Reformiştilor Europeni (ECR) este creditat cu 73 de locuri, potrivit noii proiecţii bazate pe rezultate parţiale şi estimări din 26 de ţări.

Grupul Identitate şi Democraţie (ID) ar urma să obţină 58 de locuri, conform proiecţiei PE, după ce a capitalizat rezultatele foarte bune din Franţa, Austria, Olanda. Pe de altă parte, deşi AfD a obţinut al doilea scor în Germania, faptul că a formaţiunea a fost exclusă din grupul ID face ca locurile sale să nu fie atribuite acestuia proiecţiile PE.

Grupul Verzilor/Alianţa Liberă Europeană ar urma să obţină 52 de locuri, iar Grupul Stîngii – GUE/NGL, 36 de locuri.

Deputaţii neafiliaţi ar urma să obţină 45 de locuri, iar partidele intrate în categoria Alţii, respectiv care nu sînt încă afiliate unui grup constituit în PE, alte 53 de locuri.

În Germania, partidul de guvernămînt, social-democraţii cancelarului Olaf Scholz au suferit cel mai slab rezultat de pînă acum, la alegerile europarlamentare. Partidul Social-Democrat a ieşit pe locul al treilea, după extrema dreaptă, AfD. În Spania, Partidul Popular de centru-dreapta i-a înfrînt pe socialiştii premierului Pedro Sanchez, însă nu cu diferenţa la care sperau. Partidul populist al premierului Italiei, Giorgia Meloni, a înregistrat, de asemenea, un rezultat bun.

Rezultatele parţiale ale alegerilor pentru Parlamentul European arată că în statele membre ex-comuniste, extrema dreaptă a avut mai puţin succes decît în vest, transmite Reuters. În Polonia, cea mai mare ţară a regiunii, coaliţia de centru a premierului Donald Tusk a cîştigat alegerile, în timp ce în Slovacia, opoziţia pro-europeană a învins coaliţia premierului populist Robert Fico, care a fost recent victima unei tentative de asasinat. Agenţia de presă notează şi cazul României, unde coaliţia PSD – PNL a obţinut 54% din voturi, faţă de 14% AUR, partid catalogat ca fiind extremă dreaptă. În Ungaria, partidul FIDESZ al premierului Viktor Orban, cu un discurs populist, anti-UE, anti-imigraţie şi pro-rus, a ieşit pe primul loc, dar a obţinut cel mai slab rezultat în 20 de ani. În schimb, partide de extremă dreaptă şi dreapta radicală au cîştigat alegerile în Franţa, Austria şi Italia, şi s-au clasat pe locul doi în Germania şi Olanda. Preşedintele Macron a ieşit foarte rapid şi a declanşat alegeri parlamentare anticipate, probabil în ideea de a stopa ascensiunea partidului populist de dreapta al lui Marine Le Pen.

Ce a surprins în aceste alegeri e scorul AUR. La un moment dat, AUR era prezentat în sondajele de opinie cu peste 20%, am văzut în exit-poll-urile pentru alegerile europarlamentare un scor de 15%. La fel surprinde subperformanţa coaliţiei din care face parte USR.

În România, dar nu numai, potrivit statisticilor, participarea mai ridicată la vot a avut-o categoria de vîrstă de peste 65 de ani. Datele arată că tineri între 18 şi 24 de ani au tratat votul cu dezinteres. Constatăm aici că este vorba de o prăpastie între generaţia tînără şi mediul politic, de mesajele care vin dinspre politic şi care probabil nu sînt extrem de bine ţintite pentru electoratul tînăr. Acolo unde au votat, studiile arată că tinerii sînt atrași de partidele de extremă-dreapta – Chega (Destul) din Portugalia sau Vox din Spania. Atracția este exercitată acum de partidele anti-imigrație și anti-sistem. ”Nu este un fenomen care se manifestă doar în categoriile celor cu venituri mici sau cu fără educație superioară. O postare pe social media cu tineri germani din familii bogate cântând cântece împotriva imigranților arată că ceea ce până acum se petrecea în spatele ușilor închise, prin frățiile din universități, începe să iasă în public”, scrie Eurointelligence. Întrebarea este dacă cei care acum au 18-24 de ani și se îndreaptă spre partide antisistem vor reveni la partidele tradiționale odată ce se vor așeza la casele lor. Nimic nu este sigur. Partidele antisistem de acum ar putea deveni noua normalitate.

Partidele anti-sistem, catalogate drept populiste de media asociată tradiționaliștilor, au fost asociate cu extrema dreaptă. Însă asta ar însemna să uităm de revolta Occupy Wall Street, de protestele din Hong Kong, de Brexit, de Vestele Galbene din Franța, cazuri în care populiștii de stînga s-au unit cu cei de dreapta. Obiectivul a fost mai multă democrație și mai puțină cîrdășie între marile afaceri și guvern. Nu este vorba nici măcar despre o mare mișcare împotriva elitelor, pentru că elitele sînt absolut necesare pentru a conduce guvernele lumii, iar Joe Biden a demonstrat cel mai bine acest lucru: cînd liderul SUA are probleme cognitive, este în pericol de prăbușire nu doar America, ci întreaga lume. Iar ascensiunea anti-sistemului și toate spaimele produse în redacțiile marilor ziare ar putea înceta repede dacă elitele care guvernează și-ar folosi și jumătate din energie în slujba oamenilor simpli, dacă ar începe să-i asculte și să-i respecte și pe cei săraci. Mai puțin război în Ukraina, zero masacre israeliene în Gaza, renunțarea la limbajul dual și la tratarea diferită a acelorași subiecte este tot ce cer săracii Europei și ai Occidentului care susțin partidele anti-sistem.

”O stafie umblă prin Europa – stafia populismului. Toate puterile bătrînei UE s-au unit într-o sfîntă hăituială împotriva acestei stafii: papa schimbărilor climatice și președinta Comisiei, cancelarul Scholz și președintele Macron, islamo-stîngiștii francezi și poliția gîndirii din Germania”… Totuși, aceste alegeri contează. Parlamentul a devenit mai influent în afacerile UE. În ultimii ani, Comisia condusa de Ursula von der Leyen a introdus politici care să ”europenizeze” – adică să centralizeze la Bruxelles –  domenii cheie care afectează națiunile europene, de la Pactul Verde care îi afectează pe fermieri, pînă la Pactul pentru Migrație, care este unul împotriva existenței frontierelor”, scrie Mick Hume, iar eurodeputatul polonez Ryszard Legutko a susținut recent, pentru European Conservative, că ”Parlamentul European nu ar trebui să existe. Este conceput pentru un viitor ipotetic, cînd ar urma să existe un popor european”!

Sistemul politic al UE și aliații săi din presă s-au unit pentru o campanie care să denigreze și să delegitimeze revolta democratică a timpurilor noastre. Ei încearcă să catalogheze orice protest sau mișcare politică din afara curentului lor tot mai îngust drept ”extremism de dreapta”, despre care spun că trebui interzis, cenzurat, șters sau chiar pus după gratii.

”Ei încearcă să reducă importanța revoltei populare, spunînd, spre exemplu, că fermierii care protestează sînt niște țărani netoți exploatați de extrema dreapta. Un așa-zis expert a și sugerat că fermierii ar trebui să agațe steagul LGBT pe tractoare, probabil pentru a-i ține departe pe nenorociții de extremiști de dreapta, așa cum se credea că usturoiul ține departe vampirii”, mai scrie Hume.

Contrar denigrărilor, Primăvara Națiunilor nu este o invenție a ”extremiștilor” politici. Furia popoarelor Europei împotriva sistemului s-a manifestat înaintea furiei populiștilor. Suntem martorii manifestării unei falii adînci între două Europe. Există o Europă cu centrul în citadelele elitiste de la Bruxelles, Luxemburg și Frankfurt, unde comisarii UE, judecătorii și bancherii centrali decid ce este mai bine pentru restul. Și există o Europă reală, unde milioane de europeni trebuie să suporte consecințele asupra modului lor de viață. Această falie face ca anti-sistemul să nu cedeze. Aceasta este o revoltă a săracilor împotriva unui viitor incert, chiar dacă rezultatele de duminică sînt favorabile elitelor tradiționaliste.

CAMPANIA ELECTORALĂ, FAZA PE “VULPE”

Foto: Wikipedia

Prima dezbatere intelectuală din această campanie electorală s-a produs zilele acestea! Adversarii politici, strîns comasați în jurul intereselor, au declanșat o diatribă comic/penibilă nu în jurul renașterii istorice, sau spirituale, sau modernist futuristă a județului Caraș-Severin, ci a memoriei și staturii celui mai cunoscut și apreciat feldmareșal german din cel de-al Doilea Război Mondial, Erwin Rommel, cunoscut ca Vulpea Deșertului.

Campania electorală, faza pe Vulpe, este cel puțin hilară și conține accente pe care le mai întîlnim doar la liderii politici ai Israelului de astăzi. Nu explic, ca să nu fiu catalogat antisemit și alte astfel de tîmpenii care sufocă spatial public! O dezbatere intellectual – istorică pe marginea personalității remarcabile a lui Erwin Rommel mi s-a părut, însă, interesantă, sperînd să descopăr, între protagoniști, importanți cunoscători ai istoriei, artei militare sau logisticii, elemente direct aplicabile în buna organizare și funcționare a unei comunități, pentru care ducem zbaterea numită campanie electorală și alegeri democratice. Sigur, totul dincolo de Wikipedia care, mai nou, tțne de loc de școală elementară.

Pentru cine nu știe subiectul, amintesc că la reuniunea de familie de marți, între liderul PNL, Nicolae Ciucă, cu conducerea și candidații PNL în alegerile locale, întîlnire la fapt de seară, undeva, la Băile Herculane, departe de ochii alegătorilor, actualul și viitorul primar al Reșiței, omul de afaceri Ioan Popa, a declarant că: „Vom trece peste ei (peste PSD n.a.), vom trece peste ei exact cum au trecut panzerele lui Rommel în Africa de Nord. Aşa vom trece peste ei… ca panzerele”. PSD-ul se grăbește cu un comunicat official în care spune că: Idolul primarului Ioan Popa, Erwin Rommel, a fost feldmareşal al Wehrmacht-ului celui de-Al Treilea Reich. Sunt nenumărate dovezi ale comiterii de crime de război din partea armatei Germaniei naziste în Nordul Africii în timpul în care aceasta a fost condusă de Erwin Rommel. Și cere conducerii PNL să se delimiteze de aceste declaraţii scelerate ale lui Ioan Popa făcute într-un context electoral. În plus, dincolo de mesajul pro-nazist, trebuie remarcată violenţa de discurs şi încurajarea violenţei fizice faţă de membrii PSD de care dau dovadă liderii PNL din Caraş – Severin.

Ioan Popa contraatacă ca la blitzkrieg și declară: Referitor la mizeria de comunicat marca PSD Caraș-Severin, prin care declarațiile mele de la o întâlnire electorală susținută ieri, la Herculane, sunt catalogate ca pronaziste, îi rog pe luminații PSD-iști să consulte Wikipedia… Declarațiile mele de ieri se referă doar la un briliant strateg militar, recunoscut pentru onoarea de care dădea dovadă în luptă…

Mă opresc aici! Nu pot intra în polemici cu specialiștii în Wikipedia! Dar, totuși, pentru adevărul istoric, trebuie spus că Afrika Korps, constituită pe fundamentul Regimentului 5 Panzer – cu 150 de tancuri! – și avînd reputația sinonimă cu cea a comandantului său, General der Panzergruppe Erwin Rommel, nu a trecut peste britanicii și australienii din Nordul Africii, ci a oprit înaintarea acestora la El-Agheila. Ceea ce, din punct de vedere electoral contemporan, e bine și așa! După această victorie, generalul-colonel Rommel este promovat Generalfeldmarschall!

Rămîne de văzut dacă alegoria istorică se va aplica și în contemporaneitatea wikipedistă și generalul Popa va fi promovat de Reichul panelist la funcția de președinte de partid…

Tot pentru adevărul istoric, altul decît cel din komunicatele oficiale, după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, Rommel a fost complet reabilitat, Afrika Korps nu a fost învinuită niciodată de crime de război!

M-aș fi bucurat ca această dispută de largă respirație intelectuală și deontologică să amintească de faptul că Rommel, înainte de a fi Vulpe a fost Vultur! Erwin Rommel a luptat și în județul Hunedoara, aici, lîngă noi, și este cunoscut de unii istorici. Acest lucru este confirmat chiar de el în cartea “Infanteria atacă”, lucrare în care liderul militar german descrie experiențele sale în Primul Război Mondial. Drumul lui Rommel prin Munții Vulcanului include, inclusiv, Stațiunea Straja, pe care am vizitat-o de curînd, datorită unui eveniment de suflet, la invitația fratelui meu, Ilie Pintea. Casă de piatră, Rareș!

Rommel era, la acea vreme, locotenent și conducea o companie de vînători de munte, cu care ajunge în Hunedoara în octombrie 1916, după ce luptase în Franța. Cel mai cunoscut feldmareșel german descrie un atac eșuat al trupelor bavareze prin Defileul Surduc și Pasul Vulcan, operațiune care determină debarcarea companiei comandate de Rommel, la Uricani, ulterior ocupînd poziții pe Înălțimea 1794, Șigleul Mic – lîngă Vîrful Muncelu – spre zona de creastă a granite între România și Imperiul Austro-Ungar. Românii sînt caracterizați drept dușmani periculoși.

Rezistența din Pasul Vulcan este condusă de Generalul Ion Dragalina (născut la 16 decembrie 1860 la Caransebeș – aștept candidații la primăria Orașului să se dueleze în cunoștințe istorice despre acest emblematic strateg și erou!), care avea să fie rănit la 12 octombrie 1916, la podul din apropierea Mănăstirii Lainici. În ploaia de gloanţe germane generalul a fost rănit de două gloanţe în braţul stîng şi în omoplat. A fost transportat de urgenţă la postul sanitar din Gura Sadu, unde rănile i-au fost bandajate, iar ulterior a fost dus la spitalul din Târgu Jiu şi apoi la Craiova. Medicii au decis amputarea braţului, însă pacientul a fost urcat în tren, din ordin al Marelui Cartier General, pentru a fi transportat la Spitalul Militar de la Palatul Regal din Bucureşti, unde a și murit pe 9 noiembrie 1916, din cauza infectării rănilor.  

La 11 noiembrie 1916, Compania a 2-a, condusă de Rommel, e pregătită de atac la 200 de metri pe pantele Leșului. După două atacuri pe flancuri, după prînz, compania lui Rommel desființează pozițiile românilor dintre Gruba Mare și Leșului. Pe 15 noiembrie 1916, Compania locotenentului Erwin Rommel intră în Tîrgu Jiu, iar la începutul lui decembrie participau la ocuparea Bucureștiului. Cunoaște și gustul înfrîngerii, la Oituz, Mărășești și Mărăști, iar după acest moment este trimis să lupte în Italia.

În județul vecin, există un traseu turistic, din care județul cîștigă bani, denumit Drumul lui Rommel. Propun să fie închis și inițiatorii lui să fie judecați și condamnați pentru promovarea și elogierea unui personaj nazist!

Cît despre faza pe Vulpe a campaniei electorale, spune multe despre competitori, din ce în ce mai săraci în cunoștințe proprii, dependenți de propagandă, stereotipii și tehnologie și obișnuiți să reacționeze la grămadă, fără o proprie judecată.

JURNALIȘTII ROMÂNI DE RĂZBOI, AFLAȚI ÎN SERVICIUL PUBLIC, AU SALARII DE MIZERIE

Jurnaliştii se confruntă cu provocări semnificative în căutarea şi diseminarea informaţiilor despre probleme contemporane, cum ar fi războaiele, tulburările sociale și protestele violente, catastrofele naturale, dificultăţile din lanţurile de aprovizionare, migraţia climatică, industriile extractive, mineritul ilegal, poluarea, braconajul, traficul de animale, defrişările sau schimbările climatice. Asigurarea vizibilităţii acestor probleme este crucială pentru promovarea păcii şi a valorilor democratice la nivel mondial, scrie Agerpres.

Consiliul Europei a lansat la sfîrșitul anului trecut o campanie pentru „îmbunătăţirea siguranţei jurnaliştilor” şi „protejarea libertăţii presei”, în condiţiile observării unei „înmulţiri a actelor de violenţă şi intimidare” împotriva acestora, relatează AFP.

Prin intermediul acestei campanii, lansată sub sloganul „Jurnaliştii contează”, instituţia, cu sediul la Strasbourg, speră să „sensibilizeze publicul cu privire la rolul jurnaliştilor” şi contribuţia acestora la „menţinerea unei societăţi democratice şi pluraliste.

Prin această campanie, „ne propunem să ajutăm guvernele să protejeze jurnaliştii, astfel încît aceştia să-şi poată face meseria fără interferenţe nejustificate şi fără intimidare sau violenţă”, a declarat secretarul general al Consiliului Europei, Marija Pejcinovic Buric. „Este aproape imposibil să ne imaginam o democraţie adevărată fără mass-media pluralistă şi independentă”, a insistat ea.

Consiliul Europei cere celor 46 de state membre să implementeze „planuri naţionale de acţiune pentru siguranța jurnaliștilor”. Inclusiv României!

La sfîrșitul lunii februarie a.c., Consiliul Național al Audiovizualului a organizat, la Teatrul Naţional „I.L. Caragiale” din Bucureşti, Gala pentru Excelență în Jurnalism. La eveniment au participat, alături de membrii CNA și profesioniști din mass-media, reprezentanta Consiliului Europei, șefa Direcției Libertate de Expresie și CDMSI, Direcția Generală Democrație și Demnitate Umană, Artemiza Tatiana Chișca, din partea European Broadcasting Union (EBU) consultanta pentru țările din Europa Centrală și de Est – Irina Radu și purtătorul de cuvânt al Ministerului Apărării Naționale, general de brigadă Constantin Spînu, iar prin înregistrări video, președinta Comitetului pentru Protecția Jurnaliştilor, Jodie Ginsberg și secretarul general al Federației Europene a Jurnaliștilor, Ricardo Gutierrez.

Discuțiile s-au axat pe importanța asigurării securității jurnaliștilor, misiunea lor de informare a publicului și rolul însemnat pe care rezultatul muncii lor îl are în societate.

Mi-au plăcut mult cuvintele președintei CNA, Minica Gubernat. Au fost, poate, cel mai frumos omagiu adus jurnaliștilor de război din România în ultimii 30 de ani. „În mijlocul haosului și al violenței, jurnaliștii de război sînt steaguri ale demnității umane și ale libertății presei. Sînteți ochii și urechile lumii, iar munca voastră este esențială pentru ca publicul să înțeleagă tragediile și complexitățile conflictelor din întreaga lume” a afirmat președinta CNA, Monica Gubernat.

Președinta Comitetului pentru Protecția Jurnaliştilor a precizat că „Libertatea presei nu este o problemă partizană. Este un drept fundamental care stă la baza democrației. Mulțumim acelor jurnaliști care continuă să raporteze în ciuda celor mai grave riscuri. Munca voastră contează. Voi contați. Și vom continua să vă sprijinim și să vă apărăm”.

Totodată, Ricardo Gutierrez a menționat că „Este timpul ca statul să lucreze la elaborarea unui plan național de acțiune, cu participarea activă a organizaţiilor jurnaliştilor. Asigurarea securității jurnaliștilor în zonele de conflict începe cu asigurarea siguranței acestora pe timp de pace”.

Mda…

Numai că, realitatea în care trăiesc puținii jurnaliști de război aflați în serviciul public reprezintă o vulnerabilitate și un risc tocmai la adresa democrației și a demnității umane, despre care se făcea vorbire în debutul campaniei JOURNALISM MATHER în România.

Am să fac referire EXCLUSIV la puținii jurnaliști de război aflați în serviciul public. Despre ceilalți, la fel de puțini, angajați, sau nu, ai posturilor comerciale nu voi face vorbire pentru că nu cunosc mecanismele și sistemele care îi guvernează.

Jurnaliștii de război aflați în serviciul public NU sînt jurnaliști de război! Nici măcar de criză, de urgență, sau speciali, cum vreți să-i numiți, deși ei acoperă cu predilecție evenimentele legate de războaie, conflicte civile, catastrofe naturale, în țară și străinătate. Ei sînt asimilați jurnaliștilor obișnuiți care își desfășoară munca cotidiană între birou și o conferință de presă. Chiar sînt încadrați pe posturi de corespondenți locali sau reporteri. Salarizarea este în jurul a 800 de euro! Atît! Sigur, remunerația subdimensionată reprezintă o vulnerabilitate și un risc pentru toate categoriile de jurnaliști, însă pentru corespondenții de război, care își riscă viața, sănătatea și libertatea, cu atît mai mult! Angajatorul va spune, întotdeauna, că legislația este una restrictivă, că bugetul nu permite, că…, că…, că jurnaliștii încasează diurnă pentru deplasările pe care le face.

Să le luăm pe rînd:

În perioada participării României în misiunile din Iraq și Afghanistan, corespondentul de presă primea o diurnă echivalată cu diurna militarilor aflați în misiune. Nu în întreaga perioadă, dar în ultimii ani, așa s-a întîmplat. Diurna era mai mare pentru că cele două țări asiatice erau recunoscuta ca fiind în stare de război, de către legiuitorul român! Ukraina, deși se află în stare de război de doi ani, nu se încadrează la aceleași prevederi, se pare, iar diurna este una obișnuită, turistică aș putea spune, deși realitățile din teren sînt altele. Dar, nu înțelege contabilitatea și celebra Curte de Conturi ce se află într-un teatru de operațiuni.

În perioada războaielor asiatice am vrut să renunț, de multe ori. Nu au existat înlocuitori pentru aceste misiuni! Pentru că, totuși, grupul nostru de war correspondents este mic.

Salariile mizerabile, care nu-ți permit să trăiești fără grijă de la plată la avans, nu sînt sigurele probleme. Decontarea cheltuielilor cu transportul, combustibilul în teatrul de operațiuni, fixeri etc nu există! Totul se face din diurna aceea, pe care o drămuiești în așa fel încît să-ți ajungă pe parcursul întregii misiuni. Nu vorbim de bani care să-ți permită o extragere de urgență, sau cheltuieli neprevăzute.

Echipamentele de protecție individuală este singura dotare specifică oferită de angajator. Sigur, pentru un freelancer poate fi suficient. Nu și pentru o corporație care deține supramația pe piața media din România!

Pentru că NU EXISTĂM ca jurnaliști de război, altfel decît orice reporter începător, conform grilei de salarizare, nu existăm nici ca structură distinctă în cadrul companiei. Nu există o promovare în ierarhie care să permită corporației să valorifice experiența dobîndită în misiunile internaționale. Nu există o echipă care să întocmească planuri de siguranță și să se ocupe de cursuri de specialitate. Nu există o coerență în misiunile efectuate. Dacă bugetul permite, se fac, dacă nu, nu! Deși, noi ne aflăm ÎN SERVICIUL PUBLIC! Anul acesta NU se fac, pentru că, evident, nu sînt bani!

Inițiativa și presiunile pentru misiuni se fac de către jurnaliști, iar cînd MINUNEA se întîmplă, este ca și cum primim o mare favoare! Semnăm o declarație pe proprie răspundere cum că nu avem nici o pretenție de la corporație în caz de Doamne ferește și… nici măcar asigurări medicale simple nu se pot încheia pentru că nici o companie de asigurări din România nu o face pe teritorii aflate în conflicte armate!

Dacă reluați primele paragrafe ale acestui text, vedeți că afară e vopsit gardul… SIGURANȚA JURNALIȘTILOR DE RĂZBOI AFLAȚI ÎN SERVICIUL PUBLIC ESTE O GLUMĂ PROASTĂ! Deși, JOURNALISM MATHER!

Din cînd în cînd, ALȚII, NU AI TĂI, ne bagă în seamă. Mulțumim CNA! Mulțumim Casei Regale a României!

PATRIOT CONTRA PREMIU/NATO CONTRA PREȘEDINȚIA CE, sau ȚARA PE PERSOANĂ FIZICĂ

Mă fascinează odioșii. Persoanele acelea lipsite de scrupule și de simțul măsurii. Pătrunși pînă în buric de mania grandorii, de prea-plinul unei scîrbe veșnice la adresa celorlalți. Disprețuitori și ușor idioți, față de care ai anumite rețineri în a le adresa un cuvînt. Privirea goală, amestecată cu cuvinte puține ce par verdicte nu le doresc abătute asupra mea.

Un astfel de odios s-a intersectat cu viața mea în urmă cu 10 ani. Cînd regretatul Sorin Frunzăverde l-a însoțit la o conferință de presă. Mă rog, și atunci am vorbit mai mult eu decît el. Părea din prezentare un candidat care nu-și suflă mucii cu provincialii. Și așa a rămas! Provinciala Românie s-a ales din partea lui cu flagme. Rare! Ca o dovadă de prețuire. De fapt, ce scriu eu este o răutate! O expunere a sentimentului de frustrare care mă macină în ultimii 10 ani. Groful nu e așa cum scriu. Nu, nu e retard! E diabolic. E guvernat de masa înmulțită cu viteza la pătrat. Dar, e chel! E chel de empatie și alte sentimente.

Singura calitate afișată e disciplina. E disciplinat în raport cu angajatorul care i-a oferit 10 ani de trai pe vătrai. Sînt convins că nici măcar o bășină de Sibiu, din aia, europeană care intră în vizorul încălzitorilor globali, nu o scapă fără bilet de voie de la stăpîn! Un adevărat Iohann Faust! Nu, pactul nu e cu Educația… Cei care știu ce pact a semnat odiosul ăsta, și cu cine, l-au tratat ca atare, la întîlnirile oficiale. Imaginile televiziunilor stau mărturie. Nici măcar actorașul de la Kiev nu-l băga în seamă știind că este doar un purtător de mesaj și nu un decident important! Am fost martor la astfel de gesturi de ignor care m-au deranjat personal. Pe El, nu! Sigur, are dreptate cînd spune: am apropiat cele două maluri ale Atlanticului… pe formula emițător-receptor.

Sînt convins că și intrarea în lupta dreaptă cu zmeul-zmeilor Rutte s-a făcut tot la comanda emițător-receptor ale cărui vibrații au gîdilat orgoliul nemăsurat al bipedului. Și, vorba poetului, cu o ură ne-mpăcată și-a jurat atunci în barbă să scoată Flancul Estic din adormire și să se cocoațe în fruntea Alianței, rochia lungă a chelului și consoartei. Candidatura preşedintelui României, Klaus Johannis, la funcţia de secretar general al NATO a fost întîmpinată cu încruntări în cercuri largi ale Alianţei. „Divizează Alianţa într-un moment în care nu ne putem permite acest lucru”, a declarat un diplomat pentru cotidianul german Frankfurter Allgemeine Zeitung (FAZ), relatează News.ro.

La Bruxelles se consideră că, după ce Statele Unite, Germania, Franţa şi Marea Britanie l-au susţinut deja pe actualul premier olandez Mark Rutte, Johannis nu are „nicio şansă”. Românul îşi lansase candidatura în acelaşi timp pe plan intern, dar diplomaţii sperau că şi-o va retrage rapid. Cotidianul german mai susţine că la Bucureşti se ştie de cel puţin doi ani că Iohannis aspiră la o funcţie internaţională înaltă care să-i satisfacă orgoliul uriaș și odihnit. Iohannis a sperat anul trecut să devină preşedinte al Comisiei Europene, potrivit FAZ, dar…  În NATO, Rutte este în continuare favorit pentru postul de secretar general. Succesorul nu poate fi decis decît prin consens. Washingtonul face presiuni pentru o decizie înainte de alegerile europene din iunie şi înainte de reuniunea aniversară a alianţei, care va avea loc la Washington în iulie.

În acest context se înscrie vizita oficială/privată a bipedului de la Cotroceni să-și ridice premiul de slugă supremă, pe care Marelui Licurici îl gîdilă, arătînd Europei calea cea dreaptă la remorca acestuia, sacrificîndu-l ritualic pe groful din Est. Ce primește la schimb? Postul de comisar european pentru turism? Sau… Sau, nu? Postul Ursulei cea mult hulită chiar de propria formațiune politică. Orice, numai președinte să fie!  

Întîiul Biped educat al României, după ce a dormit două mandate și a fost ca inexistent pentru interesele naționale, ba chiar mai mult, doar s-a preocupat de excursii prin străinătate care au costat milioane de euro, acum a „izbutit” și a fost distins cu premiul „Distinguished International Leadership Award” din partea Atlantic Council.

Consiliul Atlantic din SUA a decis ca pentru anul 2024 să acorde acest premiu președintelui României în semn de „recunoaștere a carierei sale și a rolului său de lider transatlantic și european”. Premiile The Atlantic Council sînt cunoscute și ca „Oscarurile Washingtonului”. „Onorat să primesc premiul Atlantic Council Distinguished Leadership. Este o recunoaștere a parcursului României în ultimii 20 de ani, ca membru demn al NATO și partener și prieten de încredere al SUA.”, a scris Klaus Iohannis pe pagina sa de Facebook.

În marja măslinelor de la dineul oficial, slugoiul de la Sibiu s-a întîlnit și cu Întîiul Senil al Americii. Ca în orice întîlnire între șef și slugă, președintele Biden i-a cerut ceva președintelui Iohannis, în întîlnirea pe care a acceptat-o cu acesta, la Casa Albă. Se pare că principala solicitare a SUA a fost ca România să ajute la întărirea apărării antiaeriene a Ukrainei împotriva Rusiei, oferindu-i acestei țări un sistem antiaerian Patriot! România a cumpărat din SUA șapte sisteme Patriot, contra sumei de 3,9 miliarde de dolari – unul dintre cele mai mari costuri pe care le-a plătit vreodată România pe un program de înzestrare militară, banii jos, ochii la ușă, înainte, ca la curve! Producătorul acestor mijloace antiaeriene este compania Raytheon. Deși contractul România – SUA a fost semnat încă din anul 2017, în acest moment, în 2024, doar una dintre cele șapte instalații Patriot pe care le-a cumpărat România este operațională!

Generalul Ștefan Dănilă, fost șef al Statului Major al Apărării, comentează în termeni critici intenția grofului Iohannis de a accepta, aparent cu ușurință, solicitarea Statelor Unite de a ceda Ukrainei unul dintre sistemele Patriot ale României. Dar, ce nu face bipedul pentyru un premiu gras și o funcție? Generalul Dănilă sugerează că acesta a fost obiectivul părții americane în discuțiile cu președintele României. “Care sistem, în ce condiții, dacă este doar acceptarea unei amînări la livrare sau cedare contra altor sisteme (care ar putea fi garantate de către SUA), reprezintă alte discuții care ar necesita aprobarea Parlamentului, nu doar o discuție în CSAT. Dacă nu ar fi fost vizita la Casa Alba, altfel ar fi fost negocierile”.

Nu mai contează nimic! Odiosul ăsta a luat țara pe persoană fizică! Așa ne trebuie!

„Pero non son hombres, son demonios!”

Astăzi, se împlinesc 161 de ani de la Bătălia de la Camerone, iar Legiunea marchează și împlinirea a 70 de ani de la luptele purtate la Dien Bien Phu.

Legiunea Străină, a luat fiinţă prin ordonanţa emisă la 10 martie 1831, semnată de regele Franţei Louis Philippe, ca un vîrf de lance al armatei coloniale franceze în operaţiunile împotriva triburilor kabile şi berbere, conduse de Abd el Kader, pentru cucerirea Algeriei, începută în anul anterior. Sute de campanii militare au trecut peste chipiurile albe. Poate mii! Însă, în timpul campaniei din Mexic, se consumă evenimentul cel mai reprezentativ din istoria Legiunii, unul din momentele care au dat naştere LEGENDEI…

La 30 aprilie 1863, compania căpitanului Danjou, formată din 62 de legionari, ţine piept într-o Hacienda din sătucul Camerone de Tajeda, pînă la ultimul om, asaltului a mai bine de 2.000 de mexicani. Compania cuprindea inițial un număr de 120 de militari, însă boala a înjumătățit acest număr la 62 de militari apți combatanți. Iar naționalitățile lor erau multiple: austrieci, belgieni, elvețieni, francezi, germani, olandezi, polonezi, prusaci, 1 danez, 1 spaniol, 1 italian, 1 englez. Toți aveau vârste cuprinse între 17 și 40 de ani, căzuți eroic, la datorie, într-o luptă inegală. Pierderile mexicane se cifrează, după diverse surse, între 500 și 800 de militari.

La aflarea veștii despre eroica și curajoasă faptă de arme a Legiunii străine de la ferma Camerone, din 30 aprilie 1863, împăratul Napoleon al III-lea a ordonat înscrierea pe steagul Legiunii a vestitei inscripții „Camerone 1863”. Tot în urma unui ordin imperial, pe zidurile de la Domul Invalizilor au fost gravate numele căpitanului Danjou și ale sublocotenenților Vilain și Maudet.

De atunci, 30 aprilie, ZIUA CAMERONE, este cea mai importantă sărbătoare a Legiunii străine! În fiecare an, la 30 aprilie, începînd din 1906, în toate unitățile Legiunii străine este citită, într-o ceremonie impunătoare, relatarea „oficială” a bătăliei de la hacienda Camerone, gloriosul „Alamo” al acestei unități de elită a armatei franceze.

Pe locul bătăliei, a fost ridicat la 1892 un monument. Un altul a fost ridicat ulterior, în locul celui dintîi, mai impunător, la 1948, inaugurat oficial la 1963. Pe acesta poate fi citită și astăzi următoarea inscripție: „Aici fură mai puțin de 60, care s-au opus unei întregi armate. Masa acesteia i-a zdrobit. Viața mai degrabă decît curajul i-a abandonat pe acești soldați francezi la Camerone, la 30 aprilie 1863. În memoria lor, patria a ridicat acest monument.”

Este sărbătoarea de care se agaţă orice legionar! Este cea mai importantă sărbătoare a Legiunii: cinstirea camarazilor căzuţi, cinstirea eroismului lor, şi nu data de 10 martie cînd acest corp de armată se naşte din voinţa Statului (a regelui dar… statul sînt eu!). Am cunoscut mulţi legionari care, dezamăgiţi de propriile Patrii, au hotărît să slujească una singură şi să strige: LEGIO PATRIA NOSTRA, sau să cînte: Copii profitați de război căci pacea va fi teribilă!

Totodată, Legiunea celebrează eroismul camarazilor căzuți în deaztrul de la Dien Bien Phu, în urmă cu 70 de ani, înfrîngere care a marcat sfîrșitul colonialismului francez în Indochina.

În această lumină, mă gîndesc cum după 1989 am abandonat simbolurile care dădeau românilor curajul de a merge înainte, simboluri internaţional valabile: imn, drapel, stemă. A trebui să intrăm în NATO pentru ca militarii români – singurii care au un contract de muncă DE SÎNGE – cu România, să redescopere simbolurile fundamentale şi importanţa lor.

Nici o bătălie celebră românească nu este sărbătorită de armata română!

Civilii nu le preţuiesc nici acum!

Nu am reuşit să depăşim, ca popor, simbolistica primordială a popoarelor africane: primăvară, cules, vară, zi, noapte, semănat, recolte etc. Nimic monumental! Nimic durabil! Personalităţile noastre sînt „parcate” în Cimitirul Bellu. Prin comparaţie, polonezii aşează aceste personalităţi în Castelul Wavel, din Krakowia, o rachetă monumentală care-i înalţă deasupra naţiunii! Şi, apropo de poloniezi! Un mare popor, legat de simboluri. Am urmărit în acea duminică neagră înmormîntarea preşedintelui Poloniei şi a soţiei sale, ceremoniile, cortegiul, sutele de mii de oameni adunaţi să-i conducă pe ultimul drum. M-a impresionat cum oamenii aruncau zeci de flori pe capota maşinii americane, Hummer, care tracta afetul de tun cu coşciugul preşedintelui. Brusc, mi-am adus aminte de o altă scenă pe care nu o voi putea uita niciodată: copil fiind, am văzut la televizor trenul acela sumbru care aducea trupul preşedintelui Tito la Belgrad. Sute de mii de sîrbi aşezau flori pe calea ferată în faţa trenului mortuar. Sute de mii de fire! Fantastic! Mă gîndesc cum ar fi reacţionat poporul român dacă i s-ar fi întîmplat o astfel de tragedie!

Popoarele mari, monumentale, din istoria noastră, dăinuie prin simboluri. Între Carpaţi şi Mare s-au aşezat, confortabil, impostorii şi incompetenţii. Din cauza lor, poporul român este în pericol de moarte!

Bon Cameron a tous!

JURNALIȘTII NU MAI PUN ÎNTREBĂRI

Zilele trecute, cineva, lovit bine în cap de razele soarelui și de țoiul care părea fără sfîrșit, m-a provocat să explic, pe ințelesul lui, cum vine traba asta cu jurnalismul din România. Zilele trecute am tăcut, dar astăzi, mi-am propus să-i răspund omului, pre limba lui, cam cum stăm cu meseria asta a noastră, pe cale de dispariție. Pentru că, după toate cele trăite şi văzute în ultimii ani, în media din România, o întrebare pare să revină, din ce în ce mai des, ca o obsesie, în mintea şi pe buzele fiecăruia dintre noi: „Ce e mic, rău, negru, urît şi bate la uşă”? Răspunsul e la fel de neprietenos: „Viitorul”!

Dimineaţa, înainte de a pleca la serviciu, sau seara, cînd obosit de viermuiala de peste zi ţi-ai dori o lume numai a ta, constaţi cu amărăciune că tranziţia în care te zbengui nu e ceva trecător, că existenţa e ceva la limita hazardului şi că singurele certitudini sînt, şi de acum încolo, schimbarea şi nesiguranţa! Analiştii şi observatorii afirmau prompt că după 11 septembrie 2001 lumea nu va mai fi aceeaşi. Şi chiar nu mai este lumea pe care o ştiam! Societatea românească contemporană pare să-şi fi pierdut busola şi minţile! Lumea aşezată şi predictibilă pe care o cunoşteai a dispărut peste noapte, lăsînd, în locul ei, incertitudine şi frica zilei de mîine. Şi, mai presus de toate, constaţi cu amărăciune, că nici nu ai cui să spui, să mărturiseşti, temerile şi angoasele tale. Eşti singur, într-o societate de oameni singuri, care-şi vede fiecare de propria luptă pentru supravieţuire. Coeziunea socială nu mai există, solidaritatea se manifestă din cînd în cînd, compasiunea apare mai rar.

România este un mediu propice propagării zvonurilor. Presa din România este oglinda societăţii. Ori, într-o societate destructurată, presa este aşişderea! După o perioadă de pionierat în care jurnalismul românesc a însemnat mai mult terapie post-comunistă, iată că a venit „timpul profesionismului”, ar spune deontologii. Mass-media s-a împărţit, destul de repede în trusturi, corporaţii şi presă locală.

Corporaţiile la rîndul lor, sînt de două feluri: cele străine şi cele cu capital românesc. Pentru consumatorul de media din România, însă, acestea nu sînt decît de două feluri: bune şi proaste! Puţin îi pasă de interesele trusturilor care se află în spatele ştirilor sau campaniilor de presă. Nici nu are timp să se gîndească la aest lucru. Îşi dă seama totuşi că actul jurnalistic este din ce în ce mai slab. La televizor urmăreşte, sau varianta mişcată a tabloidelor, sau false vedete, pline de ifose, grasiate şi tîmpe care pun întrebări prestabilite cu grijă în aşa fel încît discuţia din studiourile televiziunilor de ştiri să nu cumva să alunece într-o direcţie care nu mai este convenabilă proprietarului. Jurnalismul de slabă calitate este o realitate! O realitate întreţinută chiar de breasla noastră! Din păcate! Organizaţiile de media, atîtea cîte sînt, puţine, nu pot influenţa, şi nici nu şi-au propus, actul jurnalistic. Şi asta pentru că, ani de zile, deontologii presei româneşti au încercat să ne convingă că presa nu mai este cureaua de transmisie între societate şi conducători! Presa are menirea primordială de a distra! Ori pentru distracţie, nu e nevoie de multă specializare! Aşa au dispărut cea mai mare parte dintre specialiştii presei autohtone. A fi jurnalist specializat pe justiţie, securitate, economie, cultură, era sinonim cu a fi jurnlist comunist! Presa centrală, economică, culturală, sportivă, a atras o mică parte dintre jurnaliştii specializaţi. Restul, însă, s-au pierdut în noul mecanism de a face presă în România. Presa locală este cea mai afectată de aceste transformări. În ultimii ani, ziarele şi-au redus numărul şi tirajele, proprietarii au „sărăcit”, ziariştii locali au devenit mai vulnerabili şi mai puţini. Despre independenţa presei se vorbeşte numai la şcoală! Dacă vei căuta, rar vei găsi în provincie un jurnalist care să-ţi spună că e specializat pe un anumit domeniu. Cei mai mulţi au în portofoliu mai multe domenii, majoritatea fără nici o legătură între ele. Un specialist, evident, costă! Ori, în presa locală salariile sînt la limita supravieţuirii, iar oferta de candidaţi impresionantă. Noile facultăţi de jurnalistică au pregătit, în ultimii ani, forţă de muncă pentru această „industrie”. Este, însă, mult mai comod şi mai spectaculos să scrii o ştire despre chiloţii vînzătoarei din colţ, decît despre promovarea culturii de securitate.În aceste condiţii, profunzimea actului jurnalistic a dispărut aproape definitiv, iar presa se face vinovată, şi ea, de situaţia gravă în care a ajuns societatea românească.

Criza prelungită în care ne aflăm impune „naşterea” unor jurnalişti de criză.

Radioul public este singurul care acoperă complet întregul teritoriu al României şi este de importanţă strategică, dată fiind transmisia prin relee şi în mai multe lungimi de undă. Un serviciu public media joaca un rol important în discursul democratic în toate ţările europene şi reflectă maturitatea democraţiei. Strada îşi caută vocea, îşi încearcă forţele, caută să recupereze mesajul critic după decenii de somnolenţă. Piaţa informaţiei de interes public de la noi este în criză şi asistăm la o degradare a informaţiilor din spaţiul public sufocat de propagandă şi PR. Jurnaliștii nu mai pun întrebări!

Media publice, radioul și televiziunea, rămîn altfel în ciuda numeroaselor tare și ostilități.

CONECTAT LA APOCALIPSĂ*

SIGURANȚA JURNALIȘTILOR PE PRIMUL PLAN!

* CONECTAT LA APOCALIPSĂ – volum în pregătire

BMTF, 19 apr – Persoana care, în mod regulat și pe baza unei remunerații, depune o activitate ce constă în a contribui prin cuvînt, vorbire sau imagine, la una sau mai multe mass-media se numește JURNALIST” (“Statutul Federatiei Internationale a Jurnalistilor”). Jurnalistul poate fi privit ca o componentă esențială a culturii, deoarece reflectă, documentează și interpretează evenimentele și valorile unei societăți. Prin intermediul reportajelor, analizelor și interviurilor, jurnalistul contribuie la formarea și transmiterea culturii, influențînd modul în care oamenii percep și înțeleg lumea din jurul lor. Inclusiv a culturii de siguranță!

În ciuda acestor definiții, din 22 aprilie 1999, jurnaliștii au devenit ținte în războiul nebunilor cu lumea! În ultimul deceniu, peste 1.300 de jurnalişti au fost ucişi pentru munca lor, crime care au rămas aproape mereu nesancţionate. Peste 200 de jurnaliști palestinieni au fost uciși, numai în ultimele luni de conflict, în Fîșia Gaza!

„În mijlocul haosului și al violenței, jurnaliștii de război sînt steaguri ale demnității umane și ale libertății presei. Sînteți ochii și urechile lumii, iar munca voastră este esențială pentru ca publicul să înțeleagă tragediile și complexitățile conflictelor din întreaga lume” a afirmat președinta CNA, Monica Gubernat, la decernarea Premiilor de Excelență pentru Jurnaliștii de Război. Și mi-a plăcut mult această afirmație!

Astăzi, amenințările împotriva jurnaliștilor constituie amenințări fundamentale pentru democrație – și, noi toți, jurnaliști și societate, avem responsabilitatea să rezistăm acestui asalt continuu. Sîntem într-o perioadă în care libertatea presei este de o importanță fundamentală.

Amplificarea CRIZEI la nivel naţional şi mondial implică urgent adoptarea de măsuri excepţionale, inclusiv din partea mass-media. Lipsa instruirii adecvate în domeniul siguranţei, al mediului ostil şi al situaţiilor de urgenţă, nu mai este neglijenţă ci ignoranţă criminală!

De aceea, consider esențială sporirea capacităţii jurnaliştilor de a lua decizii, nu substituirea acesteia, dar și crearea unei culturi a siguranței în mediul jurnalistic local și național.

De unde plec? O observație: punem din nou căruța înaintea boilor și expresia poate fi utilizată peiorativ, dacă vreți! Pentru că risipim energie și resurse uriașe pentru a discuta și genera politici de mediu, care-și propun să reglementeze viața societății pentru diminuarea amprentei de carbon și oprirea încălzirii globale. Avem de a face cu o șmecherie și un business, dar despre asta, altă dată, acum nu ne ocupăm de asta, ci de consecința diseminării acestor politici mincinoase. În grandomania lui, OMUL are impresia că suma activităților lui, ale LUI, pe suprafața planetei influențează în mod decisiv clima. EL, omul, se așează în centrul Lumii, ignorînd, bunăoară, influența Soarelui, a mecanicii cosmice ș.a.m.d. cele care – spun specialiștii – au făcut ca Emisfera nordică, de exemplu, să iasă din Mica Eră Glaciară de 300 de ani, abia în 1980.

Noi, jurnaliștii, în loc să promovăm pe nemestecate businessul încălzirii globale din vina omului, business îmbrăcat ideologic, mai bine am informa publicul, instruindu-l cum să se adapteze să trăiască într-o lume tot mai caldă și în plină schimbare! Protecție și siguranță personală vs. politici de anihilare a evoluției. Asta facem noi! Nu promovăm uciderea bovinelor și tocana de cărăbuși, ci oferim informații de bază pentru propria siguranță.

Jurnaliștii au nevoie de o pregătire continuă pentru propria siguranță. Atît cei care acoperă mediatic situațiile de urgență și dezastrele naturale – incendii de pădure și vegetație, inundații, cutremure, alunecări de teren, furtuni etc – cît și cei care transmit din mijlocul revoltelor sociale, a protestelor scăpate de sub control, sau zone de conflict armat. Sînt noțiuni de bază, simple, despre propria siguranță, despre cum să te protejezi în așa fel încît să nu devi o știre. Despre auto-evaluarea personală, pregătirea misiunii, evaluarea riscurilor, echipamente de protecție, truse de prim ajutor și pregătire medicală de bază pentru răspuns la traumă.

Revoltele sociale, protestele și alte adunări publice aglomerate sînt situații dinamice care pot deveni rapid periculoase sau violente. Este important ca jurnaliștii să înțeleagă mediul de lucru și să fie pregătiți pentru eventualele riscuri. Acoperirea mediatică a tulburărilor civile pot avea consecințe neprevăzute, de la arestare, pînă la atacuri direcționate cu corpuri contondente sau gaze. De aceea, jurnaliștii trebuie să anticipeze riscurile, să identifice potențialele amenințări și să-și planifice retragerea din zona ostilă.

Jurnalismul de război este una dintre cele mai dificile sarcini pe care și le poate asuma un jurnalist. Mass-media joacă adesea un rol-cheie în conflictele şi situaţiile de criză de astăzi. Practic, rolul lor poate să îmbrace două forme diferite și opuse. Fie mass-media ia parte activă în conflict, și are responsabilitatea creşterii violenței, sau rămîne independentă și în afara conflictului, contribuind astfel la soluționarea conflictelor și atenuarea violenței. Jurnaliștii care acoperă conflictele armate se confruntă cu o sumedenie de provocări, de la supraviețuire în mediul ostil, la echipamentul de protecție balistică, individual, o pregătire multiplă, intensă și continuă. Cînd epuizarea își face simțită prezența, încărcătura factuală este dominată de surplus emoțional, care ajunge să predomine în raport cu diseminarea informației, ceea ce se traduce prin remodelarea realității și, implicit, prin mistificarea ei!

Riscurile cresc în timp ce bugetele redacțiilor se micșorează!

Conform unor rapoarte internaționale redactate de organizațiile de protecție a jurnaliștilor, incidența hărțuirii în masă a jurnaliștilor este în creștere alarmantă, mai ales în statele civilizate și democrațiile consolidate.

Este clar că tonul abordării s-a schimbat semnificativ. A devenit legitim să hărțuiești, să intimidezi, să lovești și chiar să ucizi un jurnalist! De aceea, EUROPA s-a gîndit să facă ceva. Jurnaliştii contează, Campania Consiliului Europei pentru Siguranţa Jurnaliştilor este o iniţiativă care vizează promovarea libertăţii presei şi protejarea jurnaliştilor de violenţă, ameninţări şi hărţuire în timpul îndeplinirii sarcinilor lor. Nu este însă suficient. Trebuie să contribuim cît mai mulți pentru formarea unei culturi a siguranței în profesia noastră!

Există voci care pune sub semnul întrebării importanța libertății presei independente și promovează batjocorirea jurnaliștilor și subminarea rolului lor important în societatea democratică. O normă pare să se fi schimbat și la asta au contribuit și contribuie un număr de politicieni proeminenți, care folosesc o retorică disprețuitoare față de jurnaliști, descriind mass-media ca fiind inamicul poporului. Această atitudine îi legitimizează și pe alții să facă același lucru! În timp ce amenințările sînt în creștere, tot mai puține voci susțin rolul important al jurnaliștilor în societate! Iar acest lucru devine o tendință periculoasă!

Dacă vrem să schimbăm ceva, trebuie să începem prin a învăța să ne protejăm singuri. Să ne sprijinim reciproc. Să milităm pentru ca atitudinile să se schimbe.

Noi, încercăm, deocamdată, doar pe trei domenii: situații de urgență, revolte sociale și conflicte armate. Proiectat pentru femei și bărbați care trăiesc sau lucrează în medii violente, inclusiv agresiune sexuală, Boot-camp-ul HEST al BMTF Risk AkDemy include: analiza situaţiei preliminare în vederea evitării de a deveni ţintă, evaluarea și planificarea riscurilor, prim-ajutor de urgență, siguranța personală, situaţii de urgenţă şi revolte sociale. Scopul boot-camp-ului HEST este de a-i învăţa pe jurnalişti să evalueze riscul şi să se comporte corespunzător în cazul conştientizării unui pericol. Urmărim sporirea capacităţii jurnaliştilor de a lua decizii, nu substituirea acesteia!

Nasol. Cu Ayatollahul de la Cotroceni.

Foto: NEXTA

Filosofia orientală este total diferită de cea a noastră, cei care ne autointitulăm OCCIdentali! Noi avem ceasuri, ei au TIMPUL de partea lor. Nu încerc să intru în amănunte care ar da apă la moara trompetiștilor și propagandiștilor Noii Lumi mai bune, bazate pe reguli. Remarc, doar, că dacă vrei să accezi în sferele înalte ale puterii globale, trebuie să te înarmezi cu răbdarea persană și să emiți tot atîtea sunete onomatopeice legate forțat, cît Budha la umbra cireșului în floare. Cînd incendiul pare să cuprindă întreaga casă, mai așează-te o dată pe wc și mai meditează profund!

De incendiu, să se ocupe pompierii și organele abilitate spre care privim cu îngrijorare. Gîlceava între Frații Karamazov, de sub ferestre, intră în al treilea an, dar de șase luni la capătul străzii, se întîmplă lucruri ce nu pot fi cuprinse de o minte omenească normală.

Să recapitulez: cu o lovitură precisă, lansată de pe un avion militar, un general iranian care coordona grupări insurgente din Syria și Liban a fost scos din luptă, la Damasc, pe 1 aprilie. Ambasada Iranului se află în partea de nord-vest a orașului cu două milioane de locuitori, într-un cartier de blocuri. În apropiere de reprezentanța diplomatică cu patru etaje, pe care e suspendat portretul generalului Qasem Soleimani, eliminat la ordinul lui Donald Trump în ianuarie 2020, se află o alta, la fel de înaltă, cea a consulatului iranian.

La cîteva secunde după ora 17.00 s-a auzit o explozie asurzitoare. Clădirea consulatului s-a prăbușit. Șapte membri ai conducerii Gărzii Revoluționare din Iran au fost eliminați de lovitura lansată de un avion militar israelian. Generalul Mohammad Reza Zahedi, conducătorul operațiunilor din Syria și Liban, a fost ținta vizată de Israel. Ofițerul era acuzat că înarmează și sprijină grupări ostile Israelului, inclusiv Hamas, avînd legătură cu atacul grupării palestiniene din 7 octombrie 2023 și luările de ostatici.

În consulatul din Damasc, la momentul exploziei, avea loc o întîlnire între militarii iranieni, reprezentanți ai Hamas și ai grupării Jihadul Islamic Palestinian, au spus reprezentanți ai Gărzii Revoluționare pentru cotidianul american New York Times.

Oficialii israelieni consideră că atacul de la Damasc este pe deplin justificat și face parte din succesiunea de operațiuni militare lansate după atacurile teroriste ale Hamas din 7 octombrie 2023. Mossad-ul are o veche tradiție în eliminarea dușmanilor Israelului, oriunde în lume, fără prea multe vorbe. Acum, un cor internațional, iritat de dublul standard promovat de Occidentul bazat pe reguli, au reproșat Israelului că a lovit teritoriul iranian (nu ar fi prima dată!), fapt considerat inacceptabil. Statele lumii respectă prevederile din domeniu, o încălcare a lor ar duce la o și mai mare instabilitate politică internațională și conflicte militare. Spațiile misiunilor diplomatice sînt inviolabile. E un fel de imunitate diplomatică în umbra căreia se face spionaj sau contabandă. Dar, între Israel și Iran tensiunile sînt mari de ani de zile. Nu asta contează acum!

Contează, însă că Iranul a mușcat momeala și a lansat zeci de drone și rachete spre Israel. Momeală, pentru că Bibi încearcă, la fel ca vecinul nostru Zelensky, să extindă conflictul din propria prăvălie care a intrat într-un impas. Agresorii devin victime, albul, negru, broscoiul, prinț! Dar, nu numai!

A fost, din partea Iranului, o operațiune demonstrativă, înscrisă în logica persană și menită să detensioneze, pe plan intern, relațiile tensionate între conducerea religioasă și Gărzile revoluționare. Lucru care l-a reușit. Nu e un secret pentru nimeni că Iranul și-a anunțat aliații și țările vecine despre operațiunea ce va urma, cu 72 de ore înainte de declanșarea acesteia. Au făcut public acest lucru, prin vocea ministrului de externe Abdollahian: „La începutul zilei de duminică, într-un mesaj adresat Casei Albe, am anunțat că operațiunea noastră va fi limitată și minimalistă și va avea ca scop apărarea legitimă și pedepsirea regimului israelian(…)În răspunsul nostru am definit că nu vom riposta împotriva țintelor civile. Forțele noastre armate nu au vizat nici o zonă economică sau populată.” Ploaia explozivă nu a fost menită să ucidă, ci să-i facă de rîs pe israelieni. E o ecranizare la scară mai mare a bancului cu calul chior adus la tîrg, greu de înțeles pentru occidentalii rafinați și extrem de serioși.

YIGAL CARMON, expert israelian în contraterorism explică și pentru analiștii unei televiziuni de știri din România: “Pentru a înțelege ce s-a întîmplat aseară, trebuie să mergem cu patru ani înapoi la uciderea comandantului forței Quds din Iran, Qasem Soleimani. Iranul avea nevoie și a cerut să facă ceva ca răzbunare pentru a-și salva onoarea. Statele Unite i-au permis să-i  atace propria bază Ayn Al-Asad, astfel încît nimeni să nu fie rănit. Iată ce s-a întîmplat de fapt: 15 rachete la bază, pagube minore și nici o picătură de sînge!”
Operațiunea de neutralizare a celor 300 de rachete și drone iraniene ar fi costat Israelul undeva între 1 și 1,2 miliarde euro. Aici, deja e o problemă de gheșeft! Estimarea a fost făcut pentru Yediot Aharonot de generalul Reem Aminoach. Ca să vă faceți o idee, o singură rachetă Arrow costă peste 1 milion de euro! Agenția spaniolă EFE: „SUA și aliații săi s-au pregătit 10 zile pentru atacul Iranului asupra Israelului. Potrivit unor surse guvernamentale americane, Washington s-a coordonat în toată această perioadă cu aliaţi precum Israel, Regatul Unit şi Franţa pentru a întări apărarea antiaeriană israeliană, dar a avut contacte şi cu alte ţări precum China, India, Turcia şi Iraq pentru evitarea unei intensificări a tensiunilor regionale.  Fiecare detaliu al răspunsului a fost stabilit personal de preşedintele american Joe Biden, potrivit uneia dintre aceste surse.” Ajutat de aliați, SUA, Marea Britanie, Franța și… Iordania, Israelul a interceptat cele mai multe dintre sutele de drone și rachete și a anunțat că va răspunde atacului lansat de Teheran. Vom vedea dacă va fi un răspuns simbolic sau unul cu impact major, care va atrage o reacție pe măsură, ceea ce va însemna un război în toată regula…

Contextul politico-electoral complicat din acest an este o fațetă a stării de insecuritate actuale. Efecte economice negative sînt vizibile peste tot, chiar și în Israel nu doar în Statele Unite și Europa. Agenda relațiilor internaționale pare să fie una de urgență și atît de fluidă că este din ce în ce mai greu să anticipăm situațiile periculoase. În acest context, Biden i-a cerut lui Bibi să nu răspundă atacului, chiar dacă asta și-a dorit de la început, mai ales că rachetele și dronele iraniene au avut cam zero efect. În condițiile acestea, lucrurile s-ar putea opri aici. Franța și Marea Britanie, ca un ecou al Casei Albe, au îndemnat Israelul să nu riposteze, după atacul iranian. ”Sîntem cu toții îngrijorați de o posibilă escaladare”. Chiar și așa, s-a creat un precedent, Iranul a atacat direct Israelul! Diplomația pare a-și epuiza rapid resursele, în timp ce toate cancelariile și analiștii militari occidentali se pregătesc pentru ce este mai rău. O confruntare militară între Israel și Iran va complica și mai mult situația din Orientul Mijlociu, care va arunca de tot în derizoriu războiul din Ukraina. De altfel, cei doi conducători, Bibi și Volodimir, își joacă nu doar viitorul politic, ci și libertatea sau viața, și au tot interesul să prelungească starea de beligeranță din zonele lor.

Pe termen scurt, Israelul, care a pierdut enorm pe plan internațional pentru masacrele nejustificate din Gaza, iar un ajutor suplimentar american ar fi fost de neconceput pentru iraționalul Bibi, iese învingător din acest atac: comunitatea internațională uită carnagiul civililor palestinieni și buzunarele se deschid larg. Atacul iranian deblochează votul american din Congres. Nici nu se putea altfel. Înșelătoria a funcționat, ayatollahii au mușcat-o și vor plăti scump această naivitate.

NBC News: Camera Reprezentanților SUA va lua în considerare pachetul de asistență pentru Ukraina și Israel în această săptămînă, a declarat șeful Comitetului de Informații, republicanul Mike Turner.

Israelul va riposta dur, iar țintele predilecte vor fi instalațiile nucleare iraniene, vizate de multă vreme. Pentru că, Bibi nu va continua jocul de șah persan și în aroganța și disprețul față de comunitatea internațională bazată pe reguli, reguli pe care Israelul nu le-a respectat Niciodată!, va provoca distrugeri semnificative în Iran…

Asta… la ei acolo, pentru că LA NOI, Politica MUCLES este cea care ne pune la adăpost de orice problemă s-ar abate asupra acestui spațiu politico-geografic, numit cîndva ȚARĂ. Nu am fost pregătiți nici politic și nici militar pentru războiul din Ukraina, cu atît mai puțin din Orientul Mijlociu, și se pare că nu avem o strategie sau o soluție care să dea rezultate pe acest palier, în perioada următoare. Ceea ce pînă acum erau riscuri și vulnerabilități, astăzi au devenit amenințări la adresa securității naționale, dar, ce zic eu, să nu ne panicăm!  

În timp ce Polonia cheltuie pentru apărare 4%, România, după asumarea în 2015, a unui buget de apărare de 2% din PIB, cu alocare reală abia în 2017 a efectuat, de fapt, tăieri bugetare din cei 2% în ultimii 3 ani, iar bugetul cheltuit a fost în medie de 1,7%. În plin război! Cu o garnitură excepțională de propagandiști isterici, utili, pe micul ecran și în herțiene!

Secretomania cetățeanului Klaus Werner Iohannis este menită să ascundă minciuna și inadecvarea personale și pe subiectul apărării și siguranței naționale. Ca și pe celelalte subiecte. România NU este pregătită, de nici un fel, să facă față unei CRIZE – nu unui război! -! Nu avem NIMIC! Nu sîntem pregătiți! Nu contează, atîta timp cît forțele NATO veghează asupra noastră, iar ayatollahul de la Cotroceni se visează în Nirvana…

ALEGERILE ÎNTRE CANALIZARE ȘI RUSIA

A început goana după voturi. Ce mai freamăt, ce mai zbucium… vorba poetului. Muții din toate cotloanele României au prins glas, orbii au început să-i vadă pe muritori, șchiopii umblă cu tranvaiul iar ologii întind mîinile spre apucarea scîrbavnicului mădular al puterii. Despre mîinile lor a scris Brunea-Fox, într-o extraordinară cronică parlamentară. Nu s-a schimbat nimic. Nu mai scriu eu. Peste toți, fariseii își șterg chipurile iconice cu batistuța de mătase, pe care o îndeasă în buzunarul de la piept al hainei, și-și dreg vocea pentru discursuri sforăitoare care îndeamnă mujicii să mănînce cozonac. E o atmosferă de bazar biblic peste tot în țară. Și La țară! Acolo unde vor năvăli cu cortegii și țucălari toți îmbuibații amețiți de „ordinea internațională bazată pe reguli” – neglijate de “Pacea de la Ezeriș” -, care vor promite să zdrobească Rusia și canalizare. La pachet. All shit runs downhill!

Va fi o campanie electorală între administrație și geopolitică. Cîte puțin din fiecare pentru că, trăgînd cu coada ochiului la liste și catindați, aceștia nu se prea pricep nici la una, nici la cealaltă. Veți auzi expresia asta de lemn „ordinea internațională bazată pe reguli”, promovată de pajul de la Cotroceni, copil de case mari care a primit țara pe persoană fizică, obsesiv în următoarea perioadă. Nu știu cum se traduce expresia în saloanele de la Sibiu și Bruxelles, dar la Soceni arată cam așa: regula este că niște boieri cu blazon țin de capitalismul comprador din România și acest lucru nu trebuie să se schimbe niciodată. În traducere, capitalism comprador este atunci cînd clasa conducătoare a unei țări colaborează cu capitaliștii străini pentru a exploata resursele și munca propriei țări. Iobăgie ca la Sibiu pe vremea lui Brukenthal, cel care “nu a luat nici o decizie în rezolvarea doleanțelor țărărnimii, așteptînd hotărîrile Curții Vieneze”, după cum ne spune istoricul Petre Din. Adică, cam cum se procedează în ultimii 10 ani la nivel de țară, condusă de afară! Ordinea bazată pe reguli!

Aceeași ordine bazată pe reguli care spune că: se va interzice încălzitul cu lemne și centralele de apartament, prețul carbonului va sări în aer și fasolea va fi scoasă în afara legii, vom închide fermele de bovine și pe amplasamentele pustii vom crește minunații gîndaci de bălegar pe care-i vom ambala în pungi de 100 de grame, numai buni de consumat în timpul asaltului la baionetă împotriva Rusiei lui Putin…

Vă dați seama ce haos în idei și exprimare? Vă dați seama că e o reprezentație burlesque? Nimic serios. Nimic aplicat. Nimic despre Uniunea Europeană, aia spre care am aspirat noi, generația noastră. O Europă a națiunilor cu o sumă de identități naționale… Un parteneriat pentru pace, cooperare economică și bunăstare, care a fost menit să evite războiul europenilor contra europenilor, nu să pună națiunile europene în stare de război perpetuu, să înghețe drepturi și libertăți…

Nu am aderat la un supra-stat despotic care să pună în discuție, inevitabil, suveranitatea României, pierderea acesteia și inevitabil, recuperarea ei. Nu îmi doresc o perpetuă generație de sacrificiu! Deși, după cum arată premisele despre care muții tac ca peștii, anul 2025 va fi înfiorător pentru fiecare dintre noi. Dar, nu mai contează! Aleșii vor fi gata aleși…

Existența statului național european presupune un mod de administrare stabilit constituțional, care îi permite să exercite suveranitatea pe un anumit teritoriu, pentru o populație, iar nu asupra ei!, care sînt cetățenii săi, pe care îi protejează, potrivit unui nivel de ambiție propus și acceptat de majoritatea cetățenilor, într-o democrație consolidată, cum le place fanfaronilor să spună. Diferențierea o face nivelul de ambiție al intereselor economice. Iar România capitalismului comprador NU are nici o ambiție! Nici măcar de a intra total în Shengen! Unde ne lovim clar de o decizie politică a unor state cu ambiții. Pentru care POLITICIENII sînt cei care ar fi trebuit să negocieze. Tocmai politicienii care vor veni pe ulițele noastre desfundate. Dacă sîntem acolo unde sîntem este pentru că ACEȘTI POLITICIENI sînt NEFRECVENTABILI în Europa! Dacă ar fi ridicat vocea, sau batista de mătase, ar fi însemnat revoltă națională față de puterile străine care controlează România după ce i-au confiscat suveranitatea și au transformat-o într-o colonie de facto, nedeclarată și neasumată! Ambițiile noastre se rezumă la canalizare și trotuare. Atît! Veți auzi despre astea în perioada următoare.

Eu, personal, mă simt umilit și batjocorit. Dar, eu, ca individ, nu contez. Cînd, însă, o masă umilită, batjocorită și călcată în picioare se revoltă, nu va dori niciodată dreptate! Va dori, răzbunare! Chiar și la urne!