BMTF, 1APR – Știu că sînt prost, dar cînd privesc în jur, prind curaj! Concurența e mare, sînt nume sonore care-și dispută un loc mai în față… poate de aceea nici nu se prind banii de mine și tare mi-ar prinde bine vreo 3000. De euro! Dar, de unde? Concurența notorie pontează și… încasează, Balint chibițează! Ultima mare dispută o avem pe pregătirile de debarcare a forțelor terestre americane în OM, pe fofilarea IDF, pe letargia NATO și pe sesiunea de pupat gurul în gur după cum gura gurului adevăr grăiește. Mă rog, dacă tot sîntem în plină consolidare a democrației tranzacționale și a geopoliticii tranzacționale, de ce nu ar fi și ritualul pupatului în dos extrem de tranzacțional, mai ales că se poate lăsa cu niște trilioane lipsă. Și ei se zgîrcesc la 3000 de euro!

Vă reamintesc, doamnelor și domnilor, stimații mei cititori, că încercați să țineți pasul cu remarcile unui ziarist de provincie, cea mai proastă clonă a mea, din provincia provinciei, cea mai provincială provincie a tuturor provinciilor istorice și nicidecum cu un analist care, nu-i așa, e rasat de la o poștă, fornăie pe nări precum un cal de curse și pune copita pe I întotdeauna! Eu, ziaristul, neîngrijit, ușor obez și nelucrat la sală, tălîmb și ignorat de societatea ecvestră, încerc să țin pasul cu ce se întîmplă în jurul meu, pe cînd analistul e rece și calculat precum o lamă de sabie de samurai. Emoțiile întunecă rațiunea, o spun din totdeauna, eu fiind primul care mai bagă niște emoție pentru că asta-i meseria mea, sînt ziarist și nu analistul care lucrează numai din crier (sic!). Adică, prefer să scriu așa, analize de gang, să mă priceapă și nea Ilie de la sculărie (nu ăla la care vă gîndeaț voi, ăla-i de la sculament!), decît să mă confunde lumea pe stradă cu Klaus Werner… A, ce nu fac eu? Nu pup în cur pe nimeni. De aici și absența cronică a celor… 3000 de euro. Dar, presimt că în curînd unul va fi mai nefericit decît mine… (simțiți tensiunea în aer? Deja, deja au pus unii botul și-l vor face de șanț pe Morcoveață din Mar-a-Lago, ceea ce, cum spuneam, îmi dă curaj…)

Anul trecut, pe finalul unei epoci a stabilității relative, SUA şi Arabia Saudită au încheiat o serie de acorduri pe apărare, energie şi tehnologie de sute de miliarde, pe 80 de ani, fiind la modă acordurile astea epocale, precum cel între Ukraina și Marea Britanie, pe 100 de ani etc. Arabia Saudită cumpără tehnică militară de 142 miliarde de dolari, adică sisteme de apărare antiaeriană şi antirachete, avioane de luptă de ultimă generaţie, drone, plus suport în securitate maritimă şi modernizarea forţelor terestre, alte zeci de miliarde pe energie, cam un trilion de dolari în total. Întrebarea e: avea nevoie Arabia Saudită de contractele astea? Evident, nu, dar le-a semnat și plătit ca să fie acolo, în clubul select al celor care nu plătesc 3000 de euro ziariștilor! Dar, ce să vezi? Surpriză! Trump a spus zilele trecute:  „…acum lăsați-l pe prințul moștenitor al Arabiei Saudite să mă pupe în fund și să fie politicos cu mine de acum înainte”. Șoc și groază, toată lumea amintindu-și de episodul din Biroul Oval în care 47 s-a bășit prezidențial în nasul asistenței anesteziate. Trezit din anestezie, prințul moștenitor saudit Mohammed bin Salman a comentat politicos: „nu voi mai cumpăra arme americane” şi a încheiat rapid un acord pe apărare cu noul lord al războiului global, Zelensky, pe 8 ani, acordul urmînd a fi extins şi în alte domenii. Ukraina a făcut astfel rost de banii cu care speră să-i oprească pe ruși să danseze kazacioc pe bulevardele Parisului pentru că, nu-i așa, Ukraina stă pavăză la hotarul Europei…  Trump pare că s-a pipășat cu jet pe parteneriatul istoric dintre SUA și Arabia Saudită, care datează chiar din 1930 cînd Arabia Saudită însemna doar Kabba. Numai că, nu-i așa… Guzganul ăsta roșcovan te face din vorbe, îți fură mințile, se joacă cu capacitatea ta de înțelegere și în acest răstimp scoate din mînecile largi de bufon tot felul de cărți cîștigătoare pe care le amestecă în văzul tuturor chiar pe masa de joc din cazinoul ăsta de cartier care a devenit construcția planetară. O periferie și ea la grandoarea nemaivăzută a insului care schimbă regulile de joc în timpul partidei de (4)7 prinde!

Sigur, sînt puțini analiști pe lume și sînt și mai puțini dintre ei care știu ce spun! În schimb, mestecători și aruncători de vorbe sînt cu duiumul. Așa se face că în această cacafonie polifonică de voci, vorbe și onomatopee, cuvintele tind să-și dilueze forța lor năpraznică pe care și-o revendică direct de la Dumnezeu, ca prime zămislite. Vă amintiți ce tare dor cuvintele? Ce ravagii fac cele rostite fără gînduri? Ce daune! Ce temelie traică așează cuvintele care zidesc… ce golite de sens sînt cele rostite mereu și mereu, ca o mantră, goale pe dinăunru, fără înțelegere, fără gînduri… nu și fără consecințe: corupție… politic… imaculare… atac nuclear… sînt cîteva dintre cele care nu ne mai înfiorează. ”Am prieteni la Casa Albă, am prieteni în administrație și toți îmi spun același lucru. Ei spun că Trump a fost de acord să bombardeze Iranul pentru că Benjamin Netanyahu l-a amenințat și i-a spus: „Dacă nu bombardați Iranul, vom folosi arme nucleare împotriva Iranului”. Acum, desigur, urmașii lui Itzhak, dar se recunosc a fi fiii făgăduinței!,  nu au recunoscut niciodată că au un program nuclear, dar analiștii cred că au între 80 și 200 de focoase nucleare. Israelienii nu sînt semnatari ai Tratatului de neproliferare nucleară. Interesant este că iranienii sînt”, spune John Kiriakou, fost analist de informații și ofițer operativ CIA și anchetator senior pentru Comisia pentru Relații Externe a Senatului Statelor Unite… În acest răstimp, un consultant special al Națiunilor Unite demisionează, iar 48 de ore mai tîrziu, se scurg informații despre planificarea unui atac nuclear împotriva Iranului, ce pare ca va fi facut de Israel, același Israel maestru al disimulării multiplelor amenințări de securitate din regiune, de la Hamas, ISIS pînă la bombardarea instalațiilor de desalinizare din Golf dînd vina pe Iran!

Muhammad Safa a fost directorul executiv și reprezentantul principal la Națiunile Unite din New York, pentru „PVA”, un „Grup consultativ special” desemnat pentru probleme legate de drepturile omului. A demisionat acum 72 de ore, iar în această seară a DIVULGAT INFORMAȚII PRIVIND PLANIFICAREA UNUI ATAC NUCLEAR în conflictul din Iran, potrivit unui document dat publicității ce pare real, spun experții! Duminică, 29 martie 2026, Safa a postat date despre ceea ce susține că sînt PLANURI DE BOMBARDARE NUCLEARĂ împotriva Iranului, discutate în cadrul Națiunilor Unite. Asta începe, parcă să dea fiori! Discuții despre atacuri nucleare teroriste la Națiunile Unite! Păi, cui să te mai plîngi? Nici Partid Comunist nu mai avem, nici prim-secretar…

La Fox News, Secretarul de stat Marco Rubio rostogolește atent narativul disensiunii între SUA și NATO pentru cei cu o singură circumvoluțiune cerebrală, și aia de la caschetă: „Trebuie să ne punem întrebarea: de ce sîntem în NATO?”, răspunsul fiind evident, în noul banc-show marca Trump: America își îndeplinește obiectivul… și apoi face un pas înapoi. Gata cu poliția mondială. Gata cu protecția automată. Gata cu garanțiile. „Strîmtoarea… asta nu e pentru noi.” Asta va fi pentru Franța. „Asta va fi pentru oricine o folosește.” Adică, băbăeți, puneți mîna pe lopeți, băi, Europo și dacă vrei ceva, ieftin, din OM vino și ia-ți, cum ai făcut-o în 200 de ani de colonialism sălbatic, dacă nu, cumpără de la mine care sînt boieru la gnl și țiței. Dar, pentru aceasta este nevoie de luciditate și de înțelegerea faptului că NATO este o sursă de putere pentru SUA și nu o povară, că fără NATO, SUA devin esențialmente o putere a emisferei vestice – fapt menționat deja în Strategia de Securitate din decembrie 2025!, și că, în politica globală sentimentele și trăirile mesianice ale unor minți tulburate sînt căile sigure spre dezastru.

Pentru Europa, această abordare ar trebui să fie un semnal de alarmă. Pentru Ruthe, la fel! Pentru că, timp de decenii: securitatea a fost externalizată, vulnerabilitatea energetică a fost ignorată și puterea militară a fost lăsată să scadă, pe fondul unei dorințe sincere de pace la tot cartierul! Acum, lumea reală revine și ne găsește în plină mahmureală. Dacă America face un pas înapoi: cine protejează rutele comerciale critice? Cine asigură liniile de alimentare cu energie? Cine reacționează cînd se întîmplă din nou escaladarea? Cine plătește pentru sabotarea Nord Stream? Ar trebui, propria conducere! Aici nu e vorba de geopolitică, doar, ci de consecințe pe termen lung pentru mahmurul cetățean european, pe care, deși îl ustură puțin gurul de la curcubeeee, nu realizează deplin că Lumea se schimbă. Și Europa nu este pregătită!

Fidel principiului prin care ne face din vorbe, președintele Trump a prelungit ultimul ultimatum adresat Iranului, pînă luni, pe 6 aprilie, răstimp în care vă invit să urmăriți cum se mișcă banii pe burse, cotațiile la petrol, gaz, îngrășăminte, aluminiu, grîu și tot ce mai vreți, cu cît închid vineri și cu ce trend deschid luni, 6 aprilie. În principiu, discutăm de vorbe goale menite să pară o intenție de negociere, cînd, de fapt, diplomația americană directă din ultimele zile reprezintă doar un spectacol de televiziune. Secundar, deci! Însă, prezența la Islamabad a Arabiei Saudite, Turciei și Egiptului indică îngrijorarea reală a statelor din Golf față de răspunsurile militare iraniene și dilema serioasă a acestora de a alege între vecinul supărat, dar corect, și Acordurile Abrahamice care le vor arunca în luptă alături de binomul Israel – SUA. Va fi interesant, pentru că în acest război, iranienii nu se strîng în „jurul regimului”, ci în „jurul țării”. Și sînt 90 de milioane, iar posibila invazie la sol grăbește procesul de repatriere.

Personal, m-am înșelat cînd am spus că Rusia nu va intra în Ukraina. Încerc acum: Insula Kharg nu va fi ea cea invadată. Cred că este o țintă falsă lansată la derută, pentru a putea debarca pe un teritoriu care controlează efectiv strîmtoarea Hormuz și navigația în Golful Persic: sînt vreo cinci insule, greu de citit și de reținut – americanii le-ar boteza direct Alfa, Bravo, Charlie, Delta, Echo – îndelung disputate de Iran și Emiratele Arabe. Iranul le controlează din 1971 și tot de atunci ceilalți vecini contestă acest drept al Teheranului. Kharg nu se află în această dispută și poate de aceea aici se află principalele instalații de export de petrol ale Iranului. Însă, în cazul unui atac terestru este bine de știut că: statul iranian este defensiv și nu se va angaja în acțiuni militare agresive, dar dacă se iau măsuri împotriva sa, acesta va provoca pierderi mari agresorului. Și ar mai fi ceva: dacă pușcașii marini debarcă oriunde în Iran, Statele Unite nu sînt pregătite să se retragă din regiune, în ciuda retoricii de bîlci medieval! Personal cred că în acest moment SUA nu au nici o intenție de a se retrage din Orientul Mijlociu Extins. Din potrivă, nebunia lui 47 încearcă să scoată din joc furnizorii de energie ieftină ai Chinei și să blocheze atragerea Orientului Mijlociu în sfera de influență a Beijingului, proces aflat în plină derulare! Pentru că, așa cum spuneam și în alte articole, dacă în Ukraina a fost vorba de Rusia, în Iran este vorba despre China și proiectul său economic global, iar acum, prin acest măcel Trump vrea să mențină SUA în poziția de hegemon global în fața Chinei.

Dacă citim ce scrie de cîțiva ani unul dintre foarte puținii analișt de geopolitică lucizi și profesioniști, dr. Alba Popescu, China crează ”comunitatea destinului comun al omenirii”, sintagmă care definește sfera de influență pe care Beijingul o construiește pe 4 continente – Asia, Europa, Africa, America de Sud – și 4 oceane – Pacific, Indian, Atlantic, Arctic – , sferă de influență care are la bază Inițiativa geoeconomică a Drumului și Centurii Mătăsii, peste care s-au suprapus Inițiativa de Securitate Globală, Inițiativa de Guvernanță Globală și multitudinea de inițiative menite să îi asigure supremația globală tehnologică și civilizațională.

În fața unui asemenea puzzle complicat și armonios, orice inițiativă din bîtă, inițiată de SUA ar părea soprtită eșecului, dar  tot acest tumult geopolitic este parte integrantă a contra-strategiei americane a bîtei, care a început în perioada primei administrații Trump și au continuat acum, prin scoaterea din joc a surselor ieftine de hidrocarburi ale Chinei: Sudanul, Nigeria, Venezuela, Iranul.

Mă întorc! Gura bate sigur gurul, iar declarația zilei ne vine tot de peste ocean. Karoline Leavitt, purtătoarea de cuvînt a Casei Albe a ținut obișnuita conferință de presă. La un moment dat, un jurnalist o întreabă dacă și țările din Golf trebuie să plătească pentru apărare. Leavitt a confirmă senină că Donald Trump este interesat ca țările arabe să achite cheltuielile Washingtonului pentru operațiunea militară împotriva Iranului: ”Cred că este un lucru de care președintele ar fi foarte interesat, făcîndu-le un apel în acest sens. Nu mă voi grăbi să vorbesc înaintea lui despre această chestiune, dar este, cu siguranță, o idee pe care știu că o are și ceva despre care cred că veți auzi mai multe de la el.”

Așadar, Trump vrea să pună la plată statele din Golf pentru războiul pe care îl poartă împreună cu Israel. Mai mult, a și informat statele din Golf despre asta. Între timp, SUA nu reușește să convingă Europa să se implice. ”Taxa de șmecher” impusă de Trump pentru războiul din Ukraina este atît de profitabilă pentru 47, încît se întoarce și în Golf. Evident, la alte dimensiuni! Plătesc fraierii de serviciu! Ce înțelegem noi de aici? Păi, ce spuneam la început: să nu credeți că nebunul e prost! Trump 47 ne face din vorbe și ne duce unde vrea el după care își numără profitul. Cele două războaie îmbină perfect interesele geopolitice și de securitate cu cele pur economice. Trump a transformat securitatea globală în produs comercial – I-a luat pîinea de la gură lui Erick Prince! De aia părintele Blackwater e foc și pară pe roșcovanul de la Mar-a-lago! – într-o operațiune de repoziționare a pieței globale de energie, împachetată abil în discurs de securitate și solidaritate cu Israelul care-și dorește, prin Haifa, poziția de hub energetic global la Marea Mediterană ( poziție dorită din 2002, de la Războiul din Iraq!) spunînd prin vocea genocidară a lui Bibi: trageți conductele la Haifa și scăpați de presiunea strîmtorilor! Este o geopolitică tranzacțională în care toată lumea plătește și unul singur

Și mă tot gîndesc, ca prostu fără concurență: bă, da ăștia se bat ca orbii pentru petrol și gaz, nici unul nu ar bombarda un panou solar, o fermă eoliană, ceva Verde, eco acolo…