BMTF, 5 oct – Într-o ţară măcinată de 40 de ani de război, cu instituţii aproape inexistente, miza alegerilor legislative, regionale şi prezidenţiale este imensă. Atît afaceriştii autohtoni, ancoraţi mai mult sau mai puţin în insurgenţa de orice fel, dar mai ales conchistadorii externi, caută oportunităţi de preluare a controlului, a banilor şi resurselor. Lupta seamănă cu cea din democraţiile est-europene neconsolidate, categorie din care face parte şi România, în care feudele şi corupţia generalizată generează oportunităţi pentru “partenerii” externi!
În Afghanistan, SECURITATEA şi prezenţa trupelor NATO pe teritoriul ţării, pînă în 2024, reprezintă punctele principale de discuţie în această campanie electorală.
Alegerile legislative şi regionale se vor desfăşura în Afghanistan pe 20 octombrie, cu o întîrziere de trei ani faţă de calendarul iniţial. Scrutinul trebuia să aibă loc în 2015, la un an după ultimele prezidenţiale, apoi a fost programat pentru iulie 2018 şi amînat în cele din urmă în toamnă din cauza numeroaselor dificultăţi logistice şi de securitate. Alegerile vor permite reînnoirea pentru cinci ani a mandatelor celor 249 de deputaţi aleşi în 2010. În mod normal, acestea vor fi urmate de alegerile prezidenţiale în primăvara anului 2019. În acelaşi timp, vor avea loc şi alegerile regionale în circa 400 de districte din 34 de provincii, dintre care multe nu se află sub controlul guvernului. Alegătorii, al căror număr exact este încă necunoscut pentru o populaţie estimată la 30 de milioane de afghani, vor fi înregistraţi cu cartea de identitate, tazkira, pe care mulţi cetăţeni nu o au, în special cei strămutaţi de război.
Teritoriul afghan este revendicat autorităţilor de mai multe grupări insurgente, printre care talibanii şi Statul Islamic. Forţele guvernamentale păstrează controlul doar asupra a aproximativ 40% din teritoriu, în special în jurul capitalelor de provincie, cu sprijinul direct al Misiunii NATO Resolute Support, dar şi a forţelor speciale americane.
În multe districte şi provincii, la aceste alegeri candidează reprezentanţi ai talibanilor, foarte populari şi cu mari şanse să obţină victoria politică. Poate popularitatea talibanilor l- făcut pe preşedintele Ghani să le propună armistiţiul şi negocieri. Chiar şeful diplomaţiei americane Mike Pompeo a lansat un apel către talibani să profite de oportunitatea dialogului cu guvernul de la Kabul, a informat miercuri Departamentul de Stat într-un comunicat, citat de AFP.
O eventuală “cădere la pace” cu talibanii ar ridiculiza eforturile SUA şi ale NATO, de 16 ani! Tocmai această cădere în ridicol este exploatată, zilele acestea, de Erik Prince, fondatorul Companiei Blackwater, de retragere onorabilă a trupelor americane din Afghanistan şi privatizarea războiului! Propunerea are susţinători, atît la Washington, cît şi la Kabul, printre oponenţii actualului preşedinte afghan.
Luni, preşedintele Afghanistanului, Ashraf Ghani, s-a pronunţat, însă, ferm împotriva ideii de privatizare a războiului în ţara sa. „Nici un mercenar străin nu ar putea face aici ceea ce trebuie să facă afganii înșiși. Mercenari străini nu vor fi niciodată autorizați în această țară „, a spus Ghani, transmite ToloNews.
Pajhowk Afghan News scrie că, la rîndul său, Guvernul afghan a respins, joi, cu fermitate ideea privatizării războiului din Afghanistan, deoarece mișcarea ar submina principiul potrivit căruia afghanii ar trebui să-și determine singuri viitorul.
Şi Armata americană, prin vocea generalului Joseph Votel, spune că nu ar fi o strategie bună transferarea interesului național al SUA către contractori. “Nici guvernul afghan și nici armata americană nu cred în planul lui Erik Prince de a privatiza războiul din Afghanistan”, a declarat comandantul Comandamentului Central, CENTCOM, generalul Joseph Votel, citat într-un raport al Task & Purpose.
Potrivit New York Times, la începutul lunii august, Erik Prince a declarat că președintele Donald Trump s-a declarat “frustrat” de situația din Afghanistan, în ciuda noii strategii anunțată anul trecut. Mass-media din SUA a sugerat că Trump s-a arătat interesat de propunerea lui Prince de a privatiza războiul american în Afghanistan, dar preşedintele ar fi respins revizuirea strategiei anunţată.
Şi totuşi, zilele acestea, întreaga presă internaţională comentează prezenţa lui Erik Prince la Kabul, susţinut de un grup de înalţi oficiali americani, bănuiţi de interese directe în disputa electorală, potenţial explozivă. După mai bine de un an de la propunerea avansată preşedintelui Donald Trump, de a înlocui militarii americani cu contractori şi o forţă aeriană privată, fondatorul Companiei Blackwater, căzută în dizgraţie după incidentele violente în care a fost implicată la Baghdad, în 2007, a reapărut pe prima pagină a ziarelor.
În acest răstimp, Prince şi vîndut serviciile către o mulţime de afghani influenţi cărora le-a fost prezentat în calitate de consilier al lui Donald Trump, scrie New York Times, în ediţia de joi, ziar cunoscut pentru opoziţia aproape perpetuă faţă de preşedintele american.
Fostul puşcaş marin face ce ştie cel mai bine: profită de oportunităţile oferite acum de Afghanistan: Forțele afghane de securitate mor într-un număr record, de 30-40 pe zi, în mare parte într-o poziție defensivă faţă de talibanii care cîștigă teritoriu, Guvernul afghan se confruntă cu crize politice repetate, întrucît alegerile parlamentare au fost întîrziate timp de trei ani, alegerile legislative şi provinciale bat la uşă, iar alegerile prezidențiale sînt programate pentru luna aprilie 2019.
Interviurile acordate de şase figuri politice americane importante, cu care Prince s-a întîlnit în ultimele luni, dar şi interviul acordat de acesta pentru New York Times, după vizita efectuată în septembrie, la Kabul, dezvăluie o viziune hotărîtă despre o retragere militară oficială din Afghanistan în faţa unui public și un președinte american obosiţi de război. Acum, oficialii intervievaţi spun că Prince găsit o “audiență favorabilă” printre unii brokeri de putere din Afghanistan, comandanți ai milițiilor, foști oficiali ai guvernului de la Kabul, comandanţi ai forţelor regionale nou înfiinţate, cîțiva candidați, care au în comun dorinţa de a-l vedea plecat de la putere pe preşedintele Ashraf Ghani, care a refuzat repetat să se întîlnească cu Erik Prince.
Mai mulți oficiali afghani apropiați de Ghani spun că planul lui Prince nu este chiar atît de rău, în contextul unui conflict complex și al efortului de pace cu talibanii, dar îl văd ca o amenințare politizată față de președintele afghan înaintea alegerilor prezidențiale de anul viitor, şi doar opoziţia fermă a lui Ghani faţă de prezenţa contractorilor stă în calea ambiţiilor lui Prince.
O declarație a consilierului pentru securitate națională al preşedintelui Ghani, declara joi, că guvernul afghan nu va permite transformarea combaterii terorismului într-o „afacere profitabilă”. Lucru care s-a şi întîmplat!
Erik Prince îşi prezintă proiectul ca fiind o variantă mai ieftină între continuarea unei strategii militare, în mare măsură eșuată, şi un effort annual costisitor, de zeci de miliarde de dolari, și teama că o retragere completă a forţelor de securitate aliate ar risipi 17 ani de eforturi occidentale costisitoare de reconstrucţie a Afghanistanului. Prince spune că soluţia sa poate rezolva ceea ce peste 140 000 de soldați americani și NATO, nu au putut. Prince compară misiunea curentă a US Army, redusă la aproximativ 15.000 de militari sprijiniţi de peste 20.000 de contractori privați, cu eșecul Uniunii Sovietice. (Un militar american a fost ucis joi în Afghanistan, a informat US Army, fără a oferi detalii, ceea ce ridică la opt numărul soldaţilor americani morţi, în acest an în TO).
Proiectul lui Prince prevede o „raționalizare” a contractelor private care se derulează deja: doar 6000 de contractori privați care să ofere „sprijinul structurii de bază” și instruirea forțelor afghane. Echipe mici formate din veterani ai Forțelor Speciale, înglobate în batalioane afghane timp de aproximativ trei ani ar asigura continuitatea, absentă acum prin rotirea anuală a efectivelor. Acestea ar beneficia de sprijin aerian din partea unei flote de avioane operate în comun de afghani şi contractori. Circa 2500 de forțe americane pentru operațiuni speciale vor rămîne, totuşi, în Afghanistan pentru misiuni de combatere a terorismului. Toate acestea, a spus Prince, ar reduce costul anual al războiului la aproximativ o cincime din suma actuală!
Prince a negat că încearcă să influențeze procesul politic afghan pentru a impune această strategie. El a spus că singurii bani pe care le-a cheltuit în Afghanistan au fost costul de producție pentru un film de 10 minute în care îşi explică planul. „Poporul afghan va avea alegeri și vor face alegerile cu care vor trăi”, a spus Prince pentru New York Times, „dar voi vorbi cu oricare partid din Afghanistan care vrea să se gîndească la un mod diferit de a opri violenţele sîngeroase”.
Prince şi-a legat proiectul de efortul de a exploata bogăția minerală a Afghanistanului, inclusiv depozitele de pămînturi rare, un subiect preferat de Donald Trump, care s-a plîns de faptul că SUA nu obține beneficii suficiente din eforturile sale de război. Într-o prezentare multimedia, Prince prezintă unul dintre scopurile sale: „Dezvoltați și extrageţi minerale de bază din pămînturi rare pentru a restabili lanțul de aprovizionare high-tech din SUA”. În timpul vizitelor sale în Afghanistan, el sa întîlnit cu oficiali ai minieritului afghan, întîlniri pe care le-a descris ca fiind exploratorii.
Erik Prince, fondatorul Companiei Blackwater, a cîștigat sute de milioane de dolari din contractele militare americane, în principal în Iraq, înainte de a fi cercetat pentru uciderea unor civili, la Baghdad, în 2007. Afacerea lui a trecut, de atunci, prin mai multe “reîncarnări”. Cea mai recentă, Grupul Frontier Services din Hong Kong, care are contracte în Africa și Asia și este susținută de Citic Group, o mare companie de investiții chineze de stat.
Dacă la Kabul din ce în ce mai mulţi oficiali şi lideri militari par să îl sprijine, la Washington Prince s-a lovit repetat de opoziţia a doi dintre cei mai în vîrstă membri ai echipei de securitate națională a lui Trump: H.R. McMaster, consilierul pe securitate națională, la vremea respectivă, și Jim Mattis, secretarul actual al apărării. Ei l-au convins pe Trump să sporească numărul de trupe și resurse din Afghanistan, lucru care se întîmplă în prezent. Însă, vîntul pare favorabil, în prezent, pentru Prince: McMaster a plecat din echipă și Mattis se află prea adesea în contradicție cu Trump! Iar Prince are relaţii apropiate şi în cercul intim al preşedintelui, sora sa, Betsy Devos, fiind membră a Cabinetului.
Totuși, planul actual al lui Prince pentru Afghanistan are mulți sceptici.”Ideea că acești contractori sînt încorporați în unități afghane doar pentru pregătire este aproape ridicolă”, a declarat Laurel Miller, expert în politica externă la RAND și fost diplomat american pentru Afghanistan și Pakistan.”Și ideea că privatizarea războiului va economisi bani este cu siguranță ridicolă”, a continuat Miller. „Dacă această idee nu promite să fie o resursă semnificativă de bani, atunci de ce o promovează atît de puternic cei care vor să profite de ea”.
Chiar și mulți dintre liderii politici afghani, care acceptă elemente ale propunerii lui Prince, îşi exprimă îngrijorarea cu privire la posibilitatea unei prezențe private mai puțin responsabile decît armata americană.
Prince insistă, însă, că un pericol mai mare decît contractorii privaţi îl reprezintă un public american nerăbdător, forțînd o retragere completă și lăsînd în Afghanistan un vid de securitate.
Atunci însă cînd NATO prelua sarcina coordonării Forţei Internaţionale de Asistenţă de Securitate (ISAF) din Afghanistan în vara anului 2003, Alianţa îşi asuma un angajament politic pe termen lung pentru sprijinirea guvernului şi a poporului afghan. România va continua să contribuie la eforturile de stabilizare a Afganistanului, inclusiv printr-un aport sporit la Misiunea Resolute Support, potrivit deciziei Summitului NATO (Bruxelles, 11-12 iulie 2018). România va susţine eforturile Afghanistanului pe linia reformelor şi a construcţiei instituţionale, în Deceniul de Transformare 2015-2024, prin furnizare de expertiză şi pregătire profesională a specialiştilor afghani, în arii de competenţă ale unor instituţii cheie ale statului român, la solicitarea părţii afghane.
România a participat la Misiunea Resolute Support încă de la debutul său, iar în prezent dispune de un contingent de aprox. 700 militari, îndeosebi în Kandahar şi la cartierul general de la Kabul, la Baghram şi Mazar-e-Shariff. Cei mai mulţi militari aparţin Batalionului 812 Infanterie Protecţia Forţei.