BMTF

Despre CURSURILE BMTF

Misiune

BALINT MERCENARY TASK FORCE a fost înființată în 2005 ca un birou specializat în monitorizarea presei, producerea de analize, ştiri şi imagini din medii ostile, dar şi în vederea acordării de servicii CAT: consultanţă, analiză şi training. BMTF are în componenţă jurnalişti veteran, porofesionişti în domeniul comunicării şi a securităţii, angajaţi în respectarea libertăţii de exprimare şi promovarea profesionalismului. BMTF sprijină prin toate mijloacele jurnaliştii şi lucrătorii umanitari pentru consolidarea fluxului liber de informaţii credibile şi nemanipulate. Pentru acest deziderat asigurăm transferul de cunoştinţe şi abilităţi elevilor, studenţilor şi jurnaliştilor, organizaţiilor care operează în medii ostile violente sau repressive. Scopul nostrum este de a ajuta aceste personae să poată lua deciziile cele mai bune pentru propria lor Securitate.

Expertiză

BMTF împleteşte expertiza diverselor segmente pentru a satisfice nevoile unice ale unei lumi în schimbare. Echipa noastră include: Jurnaliștii cu zeci de ani de experiență care acoperă zonele de război, încălcări ale drepturilor omului și a crimei organizate. Jurnalişti şi comunicatori cu zeci de ani de experienţă în presa locală şi naţională, teoreticieni ai fenomenului new-media. Militari și civili instruiți în tehnici medicale de urgenţă, care sînt instructori calificați.

Serviciu

BMTF este o firmă privată. Obiectivul nostru include, însă şi transfer de cunoştinţe şi abilităţi în journalism şi Securitate privată. Cursurile de bază oferite sînt: vacanţă în siguranţă – atelier de o zi – 50 de euro, medii ostile şi prim ajutor – boot camp de două zile – 150 USD şi journalism profesionist şi comunicare media, introducere, 30 de ore – 150 EUR.

Apel la Principii de securitate globală în journalism

În ultimii doi ani, crimele, arestările şi răpirile jurnaliştilor au atins maxime istorice. Aceste agresiuni reprezintă o ameninţare fundamental, nu doar pentru profesioniştii ştirilor, dar şi pentru independenţa presei.

În același timp, răpirea și uciderea reporterilor James Foley și Steven Sotloff au scos la lumină riscurile în creștere cu care se confruntă jurnaliștii independenți internaționali. Într-o perioadă de maximă vulnerabilitate pentru presa din întreaga lume, jurnaliştii şi organizaţiile de ştiri trebuie să lucreze împreună pentru a atinge standarde înalte de siguranţă şi pentru a proteja profesia şi rolul essential al jurnalismului în societatea globală.

PENTRU JURNALIȘTI în misiuni periculoase:

1. Înainte de angajarea într-o misiune în mediu ostil, jurnaliştii trebuie să posede competenţe de bază pentru acordarea primului-ajutor.

2. Noi încurajăm toţi jurnaliştii să finalizeze un curs de prim-ajutor, să deţină un kit medical adecvat, să respecte cu stricteţe standardele de îngrijire şi siguranţă fizică şi psihică. Nu ignoraţi asigurarea medicală!

3. Corespondenţii de război şi organizaţiile de medie trebuie să conştientizeze necesitatea şi importanţa protecţiei balistice.

4. Jurnaliştii ar trebui ca împreună cu colegii şi organizaţiile de media să evalueze atent riscurile înainte de intrarea în teatrul de operaţii şi să cîntărească valoarea jurnalistică a misiunii!

5. În misiune, jurnaliştii trebuie să planifice şi să pregătească în detaliu modul în care îşi vor desfăşura activitatea, inclusiv trasee de fugă, transport, o strategie de comunicare zilnică, contacte de rutină cu colegii sau cu editorul.

6. Jurnaliștii ar trebui să colaboreze îndeaproape cu organizațiile lor de știri cărora să le comunice riscurile permanent şi schimbările survenite în mediul de Securitate, siguranţa în deplasare, cazare, contacte etc. Aceste informaţii trebuie împărţite cu colegii din alte organizaţii media.

7. Jurnaliștii ar trebui să lase contactele rudelor sau persoanelor de încredere, cu instrucţiuni clare în caz de rănire, răpire sau deces.

Medii ostile şi prim ajutor – boot camp HEST de două zile – 150 USD

Conflictul se află în centrul societății umane și pentru atâta timp cât oamenii s-au luptat între ei, cineva a fost acolo pentru a observa ceea ce se întâmplă și schimb de informații altor persoane. Acest curs examinează o serie de probleme cu care se ocupă jurnalistul, cu un accent special pe punctul de vedere al jurnalistului, dar și prin discuții de literatură interdisciplinară și de cercetare academică. Acesta începe cu o privire la interacțiunea dintre jurnalism și conflict, examinează modul în care jurnaliștii acoperă războiul și conflictul, explorează rolul mass-media și impactul tehnologiei, dar atinge şi abordări alternative, cum ar fi jurnalism pentru pace. Vom avea invitați, fie direct, fie prin comunicaţii. Cursul culminează cu o serie de prezentari. Vom îmbogăți experiența noastră de curs cu un număr de documentare și filme de lung metraj care se referă la jurnalism și conflict.

Proiectat pentru femei și bărbați care trăiesc sau lucrează în medii violente, inclusiv agresiune sexuală. Boot-camp-ul de două zile include: analiza situaţiei preliminare în vederea evitării de a devein ţintă, evaluarea și planificarea riscurilor, prim-ajutor de urgență, siguranța personală, situaţii de urgenţă şi revolte sociale. Cursul include aspectele psihologice ale mediilor cu risc ridicat. Instruirea are loc în medii de zi și pe timp de noapte.

Cost: 2995 dolari, inclusiv transportul local și toate mesele la puncte de formare la distanță.

Scopul boot-camp-ului HEST este de a-i învăţa pe jurnalişti să evalueze riscul şi să se comporte corespunzător în cazul conştientizării unui pericol. Se urmăreşte sporirea capacităţii jurnaliştilor de a lua decizii, nu substituirea acesteia. Este esenţial ca intervenţiile umanitare în cazul unor calamităţi naturale să fie realizate în mod profesional, parcurgînd anumite etape pentru a creşte eficienţa (a acorda ajutor celor mai afectaţi, în bunuri, de care au nevoie reală) şi a minimaliza pierderile de resurse.

Dezastrul natural nu te anunţă. Te ia pe nepregătite! Totuşi, un om prevenit este pe jumătate salvat. De aceea, responsabilitatea presei faţă de o comunitate, în cazul unui dezastru natural, începe cu mult înainte de producerea acestuia. În faza pre-dezastru, atunci cînd se derulează acţiunile de prevenire, realizate de reporterul specializat în colaborare cu ofiţerul de relaţii publice şi compartimentul de prevenire din cadrul Inspectoratelor pentru Situaţii de Urgenţă.

RISC, VULNERABILITATE, CRIZĂ

Analiza riscului şi a vulnerabilităţii constituie o importantă parte a materialului pe baza căruia comitetele pentru situaţii de urgenţă îşi bazează activitatea de planificare, atît pentru a preveni apariţia situaţiilor excepţionale, cît şi pentru a supraveghea riscul ce poate afecta aria de responsabilitate. Această analiză serveşte la întocmirea unor planuri de management al situaţiilor de urgenţă. Scoaterea în evidenţă a circumstanţelor în care un dezastru poate avea loc poate duce la schiţarea unor măsuri de prevenire şi de limitare a pierderilor produse.

Riscul este definit ca fiind posibilitatea de a ajunge într-o primejdie. Definiţia conţine elementul de probabilitate.

Vulnerabilitatea este, la rîndul ei, definită de către ONU, ca fiind amploarea la care comunitatea sau aria geografică poate fi afectată de impactul distructiv al unei situaţii excepţionale. ONU a definit riscul ca fiind pierderile aşteptate cauzate de un fenomen particular, în funcţie de vulnerabilitate. Riscurile pot fi clasificate ca fiind: de geneză (naturale, industriale, accidente majore pe căile de transport), după amploarea efectelor (catastrofice, grave, minore sau neglijabile), după viteza de propagare şi la adresa securităţii naţionale (atunci cînd fenomenul s-a dezvoltat pînă a ajuns la o o stare în care societatea, în ansamblul ei, este afectată).

Ignorarea semnalelor care indică apariţia riscurilor, a consecinţelor fenomenelor meteo periculoase, a posibilelor dezastre naturale sau tehnologice care ar putea afecta u nitatea administrativ-teritorială poate fi un factor care afectează siguranţa naţională. Dezastrul este, în definiţia ONU, evenimentul natural sau tehnologic apărut surprinzător, sau cu o evoluţie progresivă, al cărui impact asupra comunităţii este de aşa natură încît aceasta trebuie să răspundă prin măsuri excepţionale care, de regulă, depăşesc propriile capabilităţi.

Criza, provine din grecescul Krinein, care înseamnă decizie şi reprezintă faza decisivă, în bine sau în rău! În planul relaţiilor internaţionale, criza este asociată evenimentelor cu implicaţii politice, economice, financiare, sociale sau de securitate naţională. Între multiplele definiţii punctuale ale crizei, am reţinut, pentru nevoile acestui material, două: „situaţie care depăşeşte capacitatea şi resursele existente ale unei societăţi pentru rezolvarea unei situaţii excepţionale, care ameninţă să destabilizeze sistemul propriu de control al societăţii şi care poate perturba grav viaţa de zi cu zi a unui însemnat număr de oameni” şi „disfuncţionalitate majoră apărută în structurile sociale vitale”. Deşi foarte uzitat în discursul mediatic din România, termenul de „criză” nu este definit de nici un act normativ din punct de vedere legal, Constituţia României definind doar stările de urgenţă, de asediu, de mobilizare şi de război.

COMUNICAREA ÎN SITUAŢII DE URGENŢĂ

O comunicare inadecvată a situaţiilor de urgenţă se pot transforma în riscuri suplimentare la adresa siguranţei naţionale. Colaborarea centrului de comunicare al comitetelor pentru situaţii de urgenţă cu mass-media este esenţială în astfel de situaţii. În 90% din cazuri se constată, însă, că mass-media caută senzaţionalul, cea mai mare parte a relatărilor se referă la dramele umane şi la probabila lentoare în intervenţie a autorităţilor locale şi nu pune la dispoziţie spaţii de emisie în vederea comunicării informaţiilor de interes general care ar putea salva vieţi şi bunuri materiale. Situaţiile de urgenţă, fie naturale, fie provocate de om, dau naştere în rîndul publicului unor reacţii psihologice inevitabile precum teama şi anxietatea. Aceste stări sînt întreţinute şi amplificate de mesajele negative la adresa salvatorilor, emise de mass-media în căutare de subiecte senzaţionale şi audienţă. În acele situaţii, inducerea stării de neîncredere în salvatori este deosebit de periculoasă ştiut fiind faptul că publicul judecă răspunsul autorităţilor la urgenţe aproape numai în baza ştirilor din mass-media. Din experienţa personală pot spune că eforturile de comunicare ale Comitetelor pentru Situaţii de Urgenţă de cele mai multe ori NU fac faţă valului de ştiri negative transmise de televiziunile în căutare de senzaţional. De asemenea, uneori, comunicarea internă inter-instituţională este deficitară. Au fost cazuri în care primarii unor comune au evacuat populaţia afectată de inundaţii, au asigurat acestora cazarea şi hrănirea, dar nu au informat preşedintele comitetului judeţean, respectiv prefectul judeţului, de atare intervenţii.

Componenta de informare publică este planificată şi se derulează în funcţie de urgenţa rezolvării situaţiilor create, a gravităţii consecinţelor pentru populaţie, a implicaţiilor pe plan internaţional şi amploarea temerilor populaţiei. Cu cît gravitatea şi implicaţiile sînt mai mari, cu atît mai urgent şi mai amplu este răspunsul. Pentru a fi utilă, informaţia trebuie să fie autentică, exactă şi oportună, adică disponibilă în locul şi la momentul cerut. Ea devine astfel un bun social. Ea se află în conexiune directă cu ştirea şi zvonul (extrem de greu de contracarat!).

PREGĂTIREA PENTRU MUNCA ÎN MEDII OSTILE

ÎNAINTE DE PLECARE

Asigură-te că eşti pregătit fizic pentru misiune. Majoritatea jurnaliştilor ezită să refuze o misiune care pare oportună pentru cariera lor chiar şi atunci cînd este periculoasă.

Orientează-te pe hartă. Dacă nu cunoşti bine zona asigură-te că ai abilitatea de a te orienta pe hartă.

Îmbunătăţeşte-ţi cunoştinţele despre situaţia locală. Informarea despre situaţia de la faţa locului, oameni şi comunităţile despre care vrei să relatezi este vitală. Contactează jurnaliştii locali cînd călătoreşti într-o zonă nefamiliară. Ascultă ce au de spus despre sursele locale de pericol. Chiar şi atunci cînd călătoreşti în propria ţară interesează-te de obiceiurile locale, limbile vorbite şi mentalităţi.

Călătoreşte cu un coleg. Nu risca singur! Jurnaliştii care lucrează în zone periculoase nu ar trebui să o facă singuri. Este de preferat să călătoreşti cu un „rival” şi să aveţi grijă unul de celălalt, decît să te expui unui risc mai mare călătorind singur.

Cunoaşte-ţi drepturile! Mulţi jurnalişti călătoresc în zone despre care ştiu puţine sau nimic în ceea ce priveşte legislaţia sau în ce măsură se aplică legile internaţionale, neconştientizînd propriile drepturi de observatori neutri, independenţi. Puţini sunt cei care pot cita înţelegerile relevate de Convenţia de la Geneva şi legile care se referă la drepturile non-combatanţilor. Înarmează-te cu cunoştinţe legislative, dar nu te baza că ele te vor proteja!

Ia echipamentul potrivit! Aproape că nu există limite în privinţa echipamentului care ţi-ar putea fi de folos, de la o maşină blindată, un telefon prin satelit, chibrituri rezistente la umezeală şi pînă la table de ciocolată pe care să le dai la schimb.

O legitimaţie de presă care să cuprindă identitatea ta clară şi o fotografie.

Numere de urgenţă. Poartă cu tine o listă cu numere de telefon în caz de urgenţă, specificînd cine trebuie sunat atunci cînd eşti rănit.

Un portofel fals. Banii şi documentele tale esenţiale ar trebui ascunse. Totuşi e nevoie de acces uşor la sume mici de bani. Poartă un portofel de rezervă cu sume modeste de bani şi cîteva cărţi de credit vechi, pe care să le dai în caz că eşti jefuit.

Trusa de prim-ajutor. O astfel de trusă este vitală pentru orice jurnalist care merge în locuri în care nu bveneficiază de servicii medicale.

Teleobiective. O modalitate de a întări siguranţa pentru cameramani şi fotoreporteri, care să-i ducă mai aproape de acţiune fără a se mişca.

Alerta de urgenţă. Poartă un fluier şi o brăţară sau plăcuţă militară de identificare care să indice grupa sangvină şi eventualele alergii.

Confortul personal. Dacă vei lucra departe de bază sau locuinţa temporară, asigură-te că ai lucruri personale cu care să te păstrezi curat şi să-ţi menţină moralul ridicat. Ia săpun, un flanel şi prosoape. Ia hîrtie igienică şi o mică atelă pentru uz sanitar. Îngrijeşte-ţi dinţii şi picioarele.

Pregăteşte-ţi vehiculul. Cînd eşti departe de bază pentru o perioadă lungă ar trebui, acolo unde este posibil, să ai propriul vehicul pe care să-l poţi utiliza şi ca spaţiu de cazare şi lucru.

Ia haine adecvate. Nu te îmbrăca extravagant sau provocator. Renunţă la multe schimburi. Poartă cîteva rînduri de îmbrăcăminte, astfel încît să poţi să te dezbraci de anumite haine cînd e prea cald. Cele de la suprafaţă trebuie să se poată da jos repede. Cele de pe piele trebuie să fie din bumbac sau alte ţesături speciale.

Încălţămintea. Este important să-ţi păstrezi mobilitatea şi să poţi merge pe jos perioade mari de timp, dacă este necesar. Cea mai bună alegere este o pereche de ghete uşoare şi rezistente la apă. Ele trebuie să fie comode. Nu le cumpăra chiar înainte de a pleca.

Îmbrăcăminte de protecţie. Dacă este posibil să treci prin foc, atunci ai nevoie de protecţie serioasă. Cea mai bună protecţie este dată de vesta anti-glonţ pentru luptă.

ZONA PERICULOASĂ

Un jurnalist care este conştient de pericole şi gîndeşte în perspectivă are mai multe şanse de a rămîne în viaţă şi nerănit. Cea mai bună apărare de care dispune un jurnalist este atenţia lui. Dacă încearcă să înţeleagă strategia combatanţilor dintr-o zonă de război şi potenţialele arme folosite, un jurnalist poate reduce şansele de a fi rănit sau ucis.

În cazul în care călătoreşti „nesupravegheat” în zone de conflict trebuie să ştii exact unde eşti şi unde sunt situate diferitele forţe implicate.

Atunci cînd călătoreşti alături de militari rişti să devii ţintă fie pentru că eşti confundat cu un soldat, fie pentru că eşti considerat a fi asociat cu duşmanul.

Există trei motive pentru care poţi deveni ţintă: # te afli în locul nepotrivit la momentul nepotrivit (ghinion!), eşti perceput greşit, ca o ameninţare militară şi pentru că eşti jurnalist.

Cum să nu fii luat ca ţintă, din greşeală. Asigură-te că nu porţi îmbrăcăminte în stil militar, tip camuflaj, sau provocatoare (fetele). Nu uita că aparatura de filmare poate fi confundată cu o armă. Blitzul de la aparatul de fotografiat poate fi luat drept foc la gura ţevii. Obiectivele de la cameră- aparat, ochelari, ţinte de pe curele, ceasuri – pot strălucii în soare. Luminile de pe cameră pot atrage atenţia de la o distanţă foarte mare, mai ales noaptea. Ţigările aprinse pot fi văzute de la o distanţă mare şi pot atrage atenţia lunetiştilor.

CUNOAŞTEREA ARMELOR

Pistoalele şi puştile mici sunt arme de viteză mică, care trag un glonţ cu o viteză mai mică decît cea a sunetului. Vestele antiglonţ te vor proteja împotriva acestui tip de armă.

Pistoalele şi puştile automate şi semiautomate au tendinţa de a trage la înălţime şi spre dreapta. Cu un pistol, un soldat bine antrenat ar putea să nimerească o ţintă umană de la cel mult 20 de metri.

Armele de viteză ridicată (carabine sau mitraliere) trag gloanţele cu o viteză mai mare decît a sunetului. Dacă auzi un glonţ înseamnă că deja te-a ratat! În mîinile unui soldat antrenat o mitralieră are acurateţe de la 70 – 100 metri, în timp ce un asalt cu o carabină de viteză ridicată prezintă acurateţe de la 200 – 300 metri.

Principalele arme pe cîmpurile de luptă sunt: M16 – americană şi AK 47 – fostă sovietică. Gloanţele trase cu oricare din aceste două arme pot străpunge o cască de oţel de la o distanţă de cel puţin 1000 metri. Deci, eşti supus riscurilor dacă te afli la 1500 metri. O puşcă cu lunetă poate fi precisă de la o distanţă de peste 600 metri.

Bombardamentele tancurilor au o distanţă de acoperire de 2 – 4 km.

Artileria uşoară are o distanţă de acoperire de 17 km, cea medie de 24 km, iar artileria grea de 30 km.

Multilansatoarele de rachete au o distanţă de acoperire de 30 km şi pot arunca 8000 de obuze pe o suprafaţă de mărimea unui teren de fotbal.

SIGURANŢA ÎN TIMPUL MIŞCĂRII

Evită să călătoreşti cu persoane care bravează, încrederea lor în sine, exagerată, ar putea să-ţi cauzeze moartea.

Este important ca cineva din afară să ştie unde eşti, unde mergi şi cînd crezi că vei sosi, pentru ca în cazul în care nu apari, să dea un semnal de alarmă.

Convoaiele pot da o impresie falsă de securitate.

Să treci printr-un control poate fi un prilej de tensiune şi un potenţial pericol. Controalele pot fi făcute de membrii ai miliţiei, forţe de guerilă, sau militari ai forţelor regulate care şi-au pierdut calmul şi simţul disciplinei. Obiectivul tău este să treci prin control în siguranţă. Să fii mereu politicos, să eviţi confruntările. Cînd te apropii de un punct de control să nu ai altceva în mîini în afară de actele necesare. Prezintă-te ca jurnalist, cu ajutorul legitimaţiilor. Să nu încerci niciodată să filmezi fără permisiune.

CUM SĂ TE FEREŞTI

Să nu fii luat în vizor.

Să nu fii împuşcat. Pentru a fi eficient, ceea ce faci trebuie să oprească un eventual glonţ. Un mic pom, un gard de lemn sau caroseria unei maşini NU te vor proteja. Pămîntul este un excelent absorbant al gloanţelor, de aceea se obişnuieşte să se umple saci cu nisip. Dacă trebuie să te ascunzi în spatele unei maşini obişnuite, încearcă să pui partea cu motorul între tine şi punctul de tragere. Cînd te afli într-o clădire încearcă să te ascunzi într-o încăpere fără ziduri exterioare – în baie -.

BUNUL SIMŢ

Nu fii prea sigur pe tine. Cunoaşte-ţi propriile limite.

Mai aproape nu înseamnă întotdeauna mai bine.

Nu aduna niciodată obiecte drept suveniruri, minele pot fi proiectate să semene cu tot felul de obiecte atractive.

Asumă-ţi responsabilitatea pentru propriile decizii.

Nu purta niciodată o armă.

Menţine-te curat şi păstrează-ţi moralul ridicat.

Fii atent la ce fac ceilalţi.

Ceea ce este sus trebuie să şi coboare. Fii atent cînd se trag focuri de bucurie!

Naţiunile Unite au estimat că există peste 120 de milioane de mine pe terenuri din întreaga lume!

 

REVOLTE ŞI DEZORDINI CIVILE

Poartă legitimaţia de presă… dar arat-o numai atunci cînd este sigur

Setează telefonul mobil pe apelare rapidă a unui număr de urgenţă

Fereşte-te de gaze lacrimogene

Ia un prosop ud, apă şi nişte citrice

Ia în considerare să porţi ochelari de protecţie

Ia în considerare armele de protecţie dacă se folosesc arme de foc.

Poartă trusa de prim-ajutor şi învaţă să le foloseşti.

Poartă haine uşoare făcute din fibre naturale.

Acoperă-ţi braţele, picioarele şi gîtul.

Poartă hrană pentru o zi şi apă.

Cînd plănuieşti să transmiţi un eveniment, ca de exemplu o demonstraţie, informează-te înainte despre mişcările probabile ale mulţimii, punctele cheie şi rutele sigure. Dacă echipa ta se separă, stabiliţi dinainte puncte şi ore de întîlnire şi încercaţi să aveţi linii directe de comunicare. Gîndeşte-te cum să poziţionezi camerele şi reporterii pentru a avea o imagine de ansamblu a scenei. Cu cît mai sus, cu atît mai bine! Ar trebui să existe mai mult de o cale de a părăsi locul. Dacă faci parte dintr-o echipă, lucrează cu aceasta. Rămîneţi împreună sau retrageţi-vă împreună. Retrageţi-vă mai bine mai devreme decît prea tîrziu.

DUPĂ EVENIMENT, DEZBATEŢI ÎN CADRUL DEPARTAMENTULUI DE ŞTIRI ASTFEL ÎNCÎT LECŢIILE SĂ FIE ÎNVĂŢATE PENTRU URMĂTOAREA OCAZIE!

 

DEZASTRE ŞI SITUAŢII DE URGENŢĂ

Mai repede decît posibilitatea de a transmite din zone de conflict, este de a relata despre dezastre şi situaţii de urgenţă. Inundaţiile, alunecările de teren, accidentele chimice, pot schimba viaţa a mii de oameni în cîteva clipe. În aceste situaţii, comportamentul uman suferă modificări radicale şi bruşte, iar jurnalistul este pus în faţa unor situaţii extreme. În cazul situaţiilor de urgenţă:

Colaboraţi direct şi nemijlocit cu biroul de ralaţii publice şi presă al Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă din raza de acţiune.

Respectaţi semnalistica afişată de ofiţerii de specialitate. Există posibilitatea să pătrundeţi, fără protecţie, în raioane contaminate chimic.

Organizaţi-vă în „media-pool”-uri pentru a facilita transportul pe uscat sau pe apă spre zonele sinistrate.

Nu blocaţi căile de acces spre taberele de refugiaţi.

Organizaţi-vă munca în aşa fel încît să nu blocaţi acţiunile de salvare. Puteţi deveni victime!

 

RĂPIREA ŞI LUAREA DE OSTATICI

Luarea de ostatici se practică rar, dar este un eveniment dramatic şi traumatic. Majoritatea răpirilor sunt pe termen scurt, ele durînd numai cîteva ore şi mulţi dintre aceştia supravieţuiesc experienţei. Aproximativ 80% din ostatici sunt eliberaţi nevătămaţi.

De ce sunt luaţi ostatici? Pentru că:

Sînt percepuţi ca un posibil schimb politic.

Sînt percepuţi ca un posibil schimb economic.

Din răzbunare

Ca o poliţă de asigurare

Au fost confundaţi.

 

Pentru a reduce riscurile:

Evită rutina şi comportamentul previzibil

Estimează riscurile înainte de a merge într-o misiune neobişnuită

Încuie portierele vehiculului. Fii conştient în situaţii riscante în timpul călătoriei

Gîndeşte-te să stabileşti întîlniri

Informează-ţi colegii despre mişcările şi planurile tale

 

Pentru un interviu riscant estimează riscurile împreună cu un coleg şi ia în considerare:

Practica anterioară a intervievării

Cît de bine îţi cunoşti sursele

De ce ai fost ales pentru interviu

Nu fi tentat să-ţi asumi riscuri nesăbuite

 

Supravieţuind răpirii:

Păstrează o alertă mentală şi o atitudine pozitivă

Încearcă să construieşti o relaţie cu răpitorul tău

Fă ceea ce ţi se spune, nu-l contrazice pe răpitor

Adoptă o rutină pozitivă

Încearcă să-ţi îmbunătăţeşti condiţiile

Vorbeşte cu cineva în mintea ta

Fă planuri cu ei

Nu te încrede în promisiunile de eliberare pînă cînd acestea nu se materializează

Evadare? Problema evadării tale depinde de condiţia ta fizică, puterea mentală şi circumstanţe.

 

journalism profesionist şi comunicare media, introducere, 30 de ore – 150 EUR.

Cursurile de Jurnalism si Comunicare Media se adreseaza in primul rand persoanelor care doresc sa invete intr-un timp relativ scurt bazele jurnalismului, ce atributii are un jurnalist si ce inseamna aceasta profesie. Vom afla mai intai ce reprezinta sursele in jurnalism, ce este responsabilitatea profesionala, de cate feluri este jurnalismul iar apoi vom studia in detaliu stirea, interviul, reportajul, amcheta, editorialul cat si jurnalismul de opinie. Va propunem un curs complet, cu extrem de multe exemple practice, realizat intr-o maniera foarte accesibila care are ca scop formarea abilitatilor necesare oricarui viitor jurnalist de succes.

PROGRAMA

1. Jurnalismul si comunicarea mediatica

2. Gestionarea informatiei in jurnalism

3. Profesia de jurnalist

4. Jurnalismul specializat

5. Scriitura jurnalistica

6. Genuri ale jurnalismului de informare – I

7. Genuri ale jurnalismului de informare – II

8. Genuri ale jurnalismului de opinie

9. Jurnalismul audiovizual si online

10. Mass media. Aspecte legislative