Categorie: Frontline News

533

BMTF, 30 dec – Organizaţia Reporteri fără Frontiere avertizează că numărul jurnaliştilor încarceraţi în întreaga lume, pentru că au scris adevărul şi au încercat să deschidă ochii unei gloate tot mai manipulate şi captive, a atins o cifră istorică: 533! Asta înseamnă că principalul inamic al jurnalismului, al librtăţii şi al opiniei devine STATUL! Şi politicienii care gestionează instituţiile de forţă şi coerciţie!

Sînt încarceraţi cu aproximativ 40 de jurnalişti mai mulți față de anul trecut (488), cînd se atinsese deja un nivel record, aminteşte RADOR, agenţia de monitorizare a Societăţii Române de Radiodifuziune!

Raportul anual al organizației Reporteri Fără Frontiere semnalează, de asemenea, creșterea numărului jurnaliștilor uciși (57), în special din cauza războiului din Ukraina, mai mulţi decît 2021, cînd a fost „scăzut din punct de vedere istoric”(48) și 2020 (50), relatează RaiNews.

În prezent, în lume mai sînt 65 de jurnaliști ținuți ostatici și 49 sînt daţi dispăruți.

Mai mult de jumătate dintre jurnaliștii reținuți la nivel mondial la 1 decembrie se află în cinci țări: China (110), Birmania (62), Iran (47), Vietnam (39) și Belarus (31).

Iranul este singura țară care nu făcea parte din această „listă neagră”, anul trecut. Republica Islamică a trimis după gratii, de fapt, un număr „fără precedent” de profesioniști din mass-media de la începerea mișcării de protest, în septembrie. Treizeci și patru de noi jurnaliști s-au alăturat celor 13, care fuseseră deja ținuți în închisoare înainte de începerea protestelor.

Printre primele jurnaliste arestate în Iran, două femei, Nilufar Hamedi și Elahe Mohammadi, care au contribuit la atragerea atenției asupra morții tinerei Mahsa Amini. Acum, riscă pedeapsa cu moartea.

În cadrul acestei evaluări globale, RSF observă un număr fără precedent de jurnaliști încarcerați: sînt 78 (comparativ cu 60 de anul trecut). „Femeile jurnaliste reprezintă acum aproape 15% dintre deținuți, față de mai puțin de 7% în urmă cu cinci ani”, potrivit ONG-ului.

Mexicul a fost în 2022 țara unde au fost uciși cei mai mulți jurnaliști. Raportul a înregistrat 11 ucideri ale profesioniștilor media în Mexic, în acest an pînă la 1 decembrie, respectiv aproape 20% din totalul global.

„Presiunile din partea societății civile și a organizațiilor internaționale, precum și mecanismele de protecție ale autorităților locale sînt insuficiente”, a menționat RSF.

Grupurile de susținere a libertății de exprimare au documentat un număr în creștere privind uciderea lucrătorilor media în acest an, făcînd din 2022 cel mai mortal an înregistrat pentru jurnaliștii din Mexic. La nivel mondial, RSF a raportat 57 de asasinate de jurnaliști, ceea ce reprezintă o creștere cu 18,8% față de 2021.

Aproape jumătate din aceste crime au avut loc pe continentul american!

În regimul Klaus Iohannis, România scade cu 8 poziții și ajunge pe locul 56 în ierarhia țărilor din indexul libertății presei pe anul 2022, publicat de Organizația Reporteri fără Frontiere (RSF). Presa românească este devansată de cea a Republicii Moldova, care urcă pe locul 40. Astfel, statul român iese din categoria țărilor cu o „situație satisfăcătoare” a presei și se clasează în categoria celor cu o „situație problematică”.

Reporteri fără frontiere remarcă o „polarizare pe două niveluri”, între ţări şi în interiorul unor ţări, alimentată de „ascensiunea circuitelor de dezinformare” şi de „controlul presei”.

ALERTĂ ÎN KOSOVO

BMTF, 11 dec – În nordul Kosovo au avut loc, sîmbătă, schimburi de focuri între sîrbii kosovari şi poliţie, pe fondul agravării tensiunilor în această regiune instabilă, transmit agenţiile internaţionale. Anterior în cursul zilei de sîmbătă, sîrbii din nordul Kosovo au blocat străzile principale din regiune, pentru a protesta faţă de arestarea unui fost membru al poliţiei din Kosovo, care a demisionat în noiembrie, alături de alţi etnici sîrbi.

Pe fondul escaladării crizei din nordul Kosovo, unde sîrbii sînt majoritari, preşedintele teritoriului, Vjosa Osmani, a anunţat, sîmbătă, că alegerile locale din această regiune vor fi amînate pînă în aprilie 2023. Alegerile erau programate pentru 19 decembrie, însă sîrbii au avertizat să vor boicota scrutinul.

Poliţia a comunicat că blocada instituită de etnicii sîrbi a oprit traficul şi a fost necesară închiderea a două puncte de trecere a frontierei dintre Kosovo şi Serbia. Ulterior, poliţiştii au anunţat că au fost vizaţi de focuri de armă în mai multe zone din apropierea unui lac de la graniţa cu Serbia. Nu au fost raportate victime, deocamdată. „Unităţile de poliţie, în autoapărare, au fost nevoite să răspundă cu arme de foc faţă de criminalii care au fost respinşi şi au fugit în direcţii necunoscute”, se precizează într-un comunicat al poliţiei. De asemenea, au fost auzite focuri de armă şi în alte locuri din partea de nord a Kosovo.

Poliţia din Pristina a afirmat că fostul poliţist Dejan Pantic a fost arestat sub acuzaţia că ar fi atacat, marţi, birouri ale comisiei electorale, ofiţeri de poliţie şi oficiali electorali. Primarii sîrbi din oraşele aflate în nordul Kosovo, alături de judecători locali şi aproximativ 600 de ofiţeri de poliţie, au demisionat în noiembrie, pentru a protesta faţă de decizia guvernului de a înlocui plăcuţele de înmatriculare auto emise de Belgrad cu cele emise de Pristina. „Serbia şi-a instruit structurile ilegale să ridice baricade în nordul Kosovo. Belgradul poartă întreaga responsabilitate pentru orice escaladare a situaţiei”, a scris pe Twitter Blerim Vela, şeful cabinetului preşedintelui din Kosovo.

Anterior, poliţia kosovară a arestat un alt sîrb suspectat că ar fi luat parte la un atac armat asupra unei patrule de poliţie. Joi, un poliţist a fost rănit în urma unui atac asupra unei patrule, după ce efectivele de poliţie din zonă au fost întărite cu ofiţeri non-sîrbi, ca urmare a demisiilor în masă.

În cadrul unei conferinţe de presă convocate de urgenţă sîmbătă seara, preşedintele Serbiei, Aleksandar Vučić, a declarat că va cere misiunii NATO de menţinere a păcii, KFOR, să permită Serbiei să desfăşoare trupe şi poliţie în Kosovo, însă a recunoscut că nu există şanse ca Serbia să primească o astfel de permisiune.

Kosovo şi-a declarat independenţa faţă de Serbia in 2008, cu susţinerea Occidentului, după un război între 1998 şi 1999, în care NATO a intervenit pentru a proteja majoritatea albaneză din Kosovo, într-un precedent spectaculos al situaţiei din estul şi sudul Ukrainei şi Caucaz, trei regiuni prin care se dovedeşte “dubla măsură” a Occidentului, sau “democraţia forţei”, nu “forţa democraţiei”!

BLACKOUT LA ODESSA

BMTF, 11 dec – Autorităţile ukrainene declară că atacurile cu drone ruseşti au lăsat 1,5 milioane de persoane fără curent electric, în regiunea sudică a Odessei. Potrivit Ukrainei, zece drone de model iranian au fost doborîte, însă cinci au reuşit să lovească şi să producă daune însemnate. Preşedintele Zelenski a avertizat că ar putea dura zile întregi pentru restabilirea serviciilor de electricitate. Un purtător de cuvînt al autorităţilor de la Odessa a negat, însă, apelurile privind o evacuare a populaţiei, spunînd că este investigată drept dezinformare din partea ruşilor o postare pe Facebook care cere cetăţenilor să plece din zonă.

Regiunea Odessa a fost lovită de raiduri cu drone ale ambelor părţi imlicate în război. Rusia a lansat drone la Odessa, iar Kievul a ripostat lovind Melitopolul. Din octombrie, Moscova a vizat infrastructura energetică a Ukrainei cu serii de lovituri cu rachete şi drone. La Melitopol, autorităţile pro-Moscova au declarat că un atac cu rachetă a ucis două persoane şi a rănit zece, în timp ce Ivan Fedorov, primarul exilat, a declarat că zeci de ukraineni au fost ucişi.

DE LA EXTAZ, LA AGONIE

O mare însufleţire a cuprins ambele maluri ale Prutului în preajma zilei de 1 Decembrie. Ziua Naţională a românilor. A României Mari, chiar dacă Banatul întîrzia un an de la acest moment istoric. Se părea că re-unirea cu Moldova este mai aproape ca oricînd în ultimii 30 de ani. Oamenii simpli vorbeau deschis despre şansa noastră istorică, despre voinţa celor despărţiţi arbitrar de un rîu şi de istorie. Oficialităţile nu mai pregetau în manifestări culturale şi declaraţii politice. Presa şi reţelele de socializare rostogoleau subiectul frenetic şi electrizant. Pe surse, erau voci care spuneau că acum este momentul prielnic pentru realizarea visului de veacuri al românilor susţinut şi de cancelariile importante ale Vestului, precum în urmă cu 104 ani! Vizita Maiei Sandu la Bucureşti a prilejuit lansarea informaţiei potrivit căreia preşedinta de pe Bîc i-ar fi cerut lui Iohannis de la Sibiu să se unească… Iohannis a mustăcit văzîndu-se în chip de Ferdinand Întregitorul. Statele Unite, se zvoneşte, că ar pune umărul la această reconstrucţie naţională cu bucuria avansării NATO în coasta Rusiei. Războiul din Ukraina este o oportunitate fantastică pentru poporul român. La Chişinău, Parlamentul a marcat Ziua Naţională a României cu un fast ce nu s-a văzut în ultimii 30 de ani şi cu declaraţii politice demne de paşoptismul renăscut. Aflat la Łódź, împreună cu miniștrii de externe și înalți oficiali din întreaga regiune OSCE la cel de-al 29-lea Consiliu al miniștrilor afacerilor externe, la invitația președintelui în exercițiu al organizației, ministrul afacerilor externe al Poloniei, Zbigniew Rau, ministrul moldovean de externe, Nicu Popescu – proaspăt ieşit din malaxorul discuţiilor Ministerialei NATO de la Bucureşti – nota: “Delegațiile Republicii Moldova și României, împreună de 1 decembrie, la reuniunea ministerială a Organizației pentru Cooperare și Securitate în Europa au marcat Ziua Națională a României, întărind comunitatea de istorie, cultură și limbă care ne unește în drumul nostru ireversibil spre Uniunea Europeană. O altă veste excelentă a venit de la Rabat, unde Comitetul UNESCO pentru salvgardarea patrimoniului cultural imaterial a adoptat decizia privind înscrierea elementului Arta cămășii cu altiță – element de identitate culturală în România și Republica Moldova pe Lista reprezentativă a patrimoniului cultural imaterial al umanității”. Adică, astrele s-au aliniat, războiul din Ukraina a deschis uşa Republicii Moldova spre Uniunea Europeană şi NATO, drumul cel mai scurt fiind prin unirea cu România, iar la Chişinău există un preşedinte şi un guvern pro-european care împing căruţa politică în această direcţie!

În România, nu doar cei care-şi revendică teritoriul strămoşesc de la Porto la Gudjarat, trecînd prin Căuşeni – fosta capitală a Hoardei Bugeacului, a tătarilor nogai dependentă faţă de Hanatul Crimeii – au omis amănuntul că Moldova, într-un fel sau altul, s-a aflat 200 de ani sub ruşi, nu 50 precum Germania de Est! La Chişinău, catastrofa economică i-a făcut pe oameni să spună, precum colegul meu răposat Gabi Ştefănescu: “nu mă interesează ce steag flutură pe primărie, cînd copiii mei mor de foame”. Pentru că, realitatea din stînga Prutului este cruntă. Potrivit economiştilor, 25% din populaţia Republicii Moldova se află într-o sărăcie lucie. La fel ca în poveştile lui Ispirescu, nu au după ce bea apă! 50% este formată din clasa mijlocie de jos care este, de cîteva luni, în stare de şoc şi mărturiseşte că nu ştie cum trece iarna! Dacă pînă în 2010, procentul moldovenilor care-şi doreau unirea cu România era de 3%, în ultimii 10 ani el a crescut la aproape 40%!!! Record absolut! Un adevărat film de Crăciun, la Diva!

Din păcate, realitatea este alta, iar emoţiile şi entuziasmul întunecă raţiunea!

Sigur, moldovenii se află într-o situaţie delicată. Mai degrabă supravieţuiesc decît trăiesc. Cei care şi-au dorit Occident şi o viaţă altfel, au plecat de mult. Cei mai modeşti, au rămas. Sînt mulţi care nu vor DisneyLand ci se mulţumesc cu LunaParc. Cei ce-şi doresc tihnă se bucură de soare prin parcurile Chişinăului, cei entuziaşti şi-au obţinut cetăţenia română, paşaport românesc şi cutreieră nestingheriţi Europa. Unii au obţinut greu cetăţenia şi paşaportul. Unii după opt ani de aşteptare! Alţii, mai descurcăreţi, precum ruşii din tată în fiu, deloc vorbitori de limbă română, au primit-o mai repede! E plin de ruşi/români la Huşi! Deţin apartamente şi afaceri în jumătate din oraş. E doar un exemplu! Ei sînt cei care au putut să dea şpagă 1000 de euro pentru un loc mai în faţă pe listele de aşteptare la Consulatul românesc unde, într-o perioadă, banii nu aveau miros şi nu făceau deosebirea între limba rusă şi cea… moldovenească! Deci, cine şi-a dorit Occident, şi-a îndeplinit dorinţa în 30 de ani! Cei care-şi doresc astăzi unirea cu România sînt cei apăsaţi de greutăţi şi probleme. Au fost doi ani de pandemie, o secetă devastatoare în agricultură, inflaţia de 30% şi explozia preţurilor şi, acum, războiul care a scumpit energia electrică şi gazul. Din 10 tineri pe care i-am întrebat, în centrul Chişinăului, ce cred despre unirea cu România, toţi 10 au zîmbit şi mi-au spus că nu au nici o idee, nu-i interesează!

De la începutul războiului din Ukraina au trecut 10 luni. Aproape. După 10 luni, un sondaj de opinie arată că 35% dintre moldoveni sînt de partea agresorului rus în această situaţie. Preşedinta Maia Sandu şi întreaga clasă politică aflată la conducere, la Chişinău, se poziţionează de partea lui Zelensky şi a Ukrainei, condamnînd Rusia. Sînt invitaţi, la pachet să adere la Uniunea Europeană. Ukraina cam strîmbă din nas, ea, o primadonă nu prea ar vrea să stea alături de ruda săracă de la ţară, cu călcîiele crăpate în converşii plimbaţi pe la LowCost. Dar, acceptă! Maia Sandu face un tur de forţă prin cancelariile europene, şi nu numai, cu un discurs pro, dar împănat cu accente liric-lacrimogene: “Moldova este o ţărişoară paşnică, săracă, vai mama ei, etc”. Se promit marea cu sarea, bani care să ajute populaţia cu subvenţii să plătească costul aberant al energiei electrice şi să nu trîntească Guvernul Gavriliţă. România se face luntre şi punte şi acoperă 90% din necesarul de energie electrică al Moldovei la un preţ de trei ori mai mic decît cel livrat populaţiei autohtone! Plus alte alea, între care 130.000 de metri cubi de lemn de foc, pentru care ocoalele silvice nu mai taie pentru localnici. Direcţia Silvică Reşiţa are în plan să livreze 25.000 de metri cubi, din cei 130.000! Chiar şi în aceste condiţii, energia electrică livrată populaţiei de peste Prut este de 6 ori mai scumpă decît cea produsă în Transnistria, la Cuciurgani! Un calcul simplu arată că centrala din Transnistria vinde energie electrică cu un preţ ce reprezintă 10% decît îl cumpără românii de la Enel, de exemplu! Cuciurganiul funcţionează exclusiv pe gaz! Gaz rusesc! Şi de aici, încep alte complicaţii…

Întregul balet al oficialilor moldoveni pe la Bucureşti şi prin Europa a fost să convingă Vestul de nevoia Moldovei de a se rupe de energia rusă. Ruşii folosesc energia – gazul şi electricitatea – ca pe o unealtă de şantaj faţă de Moldova, clama preşedinta maia Sandu. Adevărat! Prin intermediul gazului au reuşit să construiască o sumedenie de partide şi lideri politici. Cine are impresia că doar comunişti, habar nu are pe ce lume trăieşte! Şi, dacă ruşii sînt diabolici, şi sînt!, nu ar fi exclus să vedem că şi elemente din PAS sînt ancorate la dana Kremlinului! Pentru că, nu-i aşa, de ani de zile se spune: dacă ruşii vor să facă rău României, forţează unirea cu Republica Moldova… Dar, să revin! Aşa de tare s-a desprins Moldova de influenţa Rusiei, că la negocierile cu Transnistria din 3 decembrie, întreaga cantitate de gaz livrată de Gazprom, 5,7 milioane mc/luna decembrie, a fost oferită republicii separatiste în schimbul a 50% din necesarul de consum al Republicii Moldova pe luna decembrie. Oficialii spun că e o afacere bună şi speră să prelungească înţelegerea cel puţin pînă în martie. Cuciurganiul livrează curent cu aprox 70 de dolari Mwh! Trei zile, ca în poveste, a durat euforia Unirii, care s-a transformat în valuri de indignare. Deputatul Ana Guţu sintetizează această indignare şi scrie, cu subiect şi predicat, ce nu reuşeşte nici un politician să îngaime în 30 de ani. De pe nici un mal al Prutului: “Tranzacția din sera de 3 decembrie 2022 între Energocom-ul moldovenesc și Centrala electrică de la Cuciurgani – a se citi între guvernul PAS al Republicii Moldova și pseudo-guvernul separatist de la Tiraspol – a spulberat visul optimist de a ne rupe energetic odată pentru totdeauna de Rusia. Experții au demonstrat prin cifre că cetățenii Republicii Moldova sînt în pierdere, că industria relansată din stînga Nistrului va menține în viață regimul separatist, iar locuitorii din teritoriul secesionist o vor duce bine ca pînă acum, fără a plăti pentru gazele rusești consumate, datoria căzînd pe umerii malului drept al Nistrului. Imediat s-au infamat rețelele de socializare. Unii cer demisia ministrului Spânu, alții jubilează că vor avea energie electrică mai ieftină – fiecare apăsînd pe butonul argumentativ de care dispune la nivelul materiei sale cenușii. Din tot acest scandal (căci este un scandal!) e cazul să punctăm următoarele: problema contractelor încheiate între malul drept și malul stîng al Nistrului (atenție la ce termeni am ajuns…) cu privire la furnizarea energiei electrice este una eminamente politică. Și această problemă se rezumă la o întrebare foarte concisă și clară, care cere un răspuns la fel de concis și foarte clar: Republica Moldova vrea să adere la UE sau să se unească cu România CU SAU FĂRĂ ZONA SEPARATISTĂ DIN STÎNGA NISTRULUI? Vom aminti aici că RASS Moldovenească a fost special creată în 1924 în coasta României Mari pentru a destabiliza administrația românească în Basarabia. Mai mult, acest teritoriu, de fapt, nici nu era cazul să fie inclus în cel constituțional independent declarat la 27 august 1991. De la războiul de pe Nistru din 1992 nici o guvernare pînă acum nu a avut vreo soluție viabilă pentru încorporarea Transnistriei în Republica Moldova. Or, astăzi, a dori să rezolvi conflictul separatist din stînga Nistrului prin integrarea acestui teritoriu în Republica Moldova înseamnă, de fapt, recrearea Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești. E lesne să înțelegem – alipirea Transnistriei la Republica Moldova, cu orice condiții (federalizare, autonomie, sau alte ”statute speciale”) înseamnă aruncarea Republicii Moldova înapoi în timp cu 60-70 de ani. Cei circa 400 000 de cetățeni, mulți din ei cetățeni ai Rusiei, vor vota mereu partide pro-ruse. Visul european și românesc, abia înfiripat între Prut și Nistru, se va spulbera ca fumul. Astfel, răspunsul meu la întrebarea ”Cu sau fără Transnistria în România și UE” este unul nepopular, rejectat la moment de majoritatea politicienilor, dar unicul valabil, spre decepția (dar și ignoranța) multora: Republica Moldova trebuie să-și vadă de viitorul său euroatlantic/românesc FĂRĂ TRANSNISTRIA. Românii (foarte puțini, de altfel) care au mai rămas în stînga Nistrului, la buna dorință de a se muta cu traiul în dreapta Nistrului, trebuie să beneficieze de programe ale statului Republica Moldova, care să le asigure gratuitatea mutării pe malul drept, cu asigurarea de locuințe, locuri de muncă, asigurări sociale, economice, medicale etc. Zona separatistă din stînga Nistrului trebuie declarată drept zonă de ocupație rusească și să fie transformată în non-teritoriu, fără statut, sub controlul instituțiilor internaționale. Orice cooperare economică trebuie sistată între malul drept și malul stîng al Nistrului. Dacă această soluție (repet, unica viabilă politic,economic și social) nu este asumată de guvernarea/guvernările de la Chișinău – cetățenii de pe malul drept al Nistrului vor plăti mereu oalele sparte ale republicii sheriff, iar ”băieții șmecheri” se vor face miliardari grație schemelor energetice, și, nici o luptă împotriva corupției nu va învinge tentația politicienilor venali de a se îmbogăți pe seama separatismului. Este trădare ceea ce a făcut ministrul Spânu? Da, este. A făcut-o pe cont propriu? Nu, nu cred. Cu siguranță, și președinta Maia Sandu, și premierul Natalia Gavriliță au fost la curent și au aprobat acest pas. De ce? Deoarece au mizat pe bucuria majorității cetățenilor, că se va ieftini energia electrică, și, poate va crește în sondaje partidul de la guvernare. În același timp, cum pot ei să procedez altfel, dacă, dînșii afirmă milos că și în stînga Nistrului ”sunt cetățeni ai Republicii Moldova”, iar ”acest teritoriu aparține de drept Republicii Moldova”. Deci, guvernarea PAS, cea care a promis independența energetică a Republicii Moldova, după eforturi enorme de sprijin din partea partenerilor de dezvoltare, a României și UE, a căzut, inevitabil, în discursul politic tradițional al tuturor guvernărilor precedente: cu Rusia, cu Transnistria, dar și cu UE, și cu România pe post de donatori generoși pentru un stat falit, corupt, cerșetor și inept”.

Genial textul Anei Guţu! De aceea, l-am inclus aici! Această situaţie îmi aminteşte de o replică a regretatului preşedinte al PNŢCD Caraş-Severin, Solomon Luminosu, deţinut politic, cînd i-am reclamat acte grave de corupţie în partid: “Domnu Balint, o mînă spală pe alta şi amîndouă obrazul”, mi-a spus fostul deţinut politic. Replica m-a lecuit definitiv de politica românească! Sigur, pot crede că decizia PAS de a mai prelungi viaţa republicii separatiste cu cîteva luni a fost luată şi din motive umanitare, şi din motive de presiune a unor grupuri de interese transpartinice care au luat prizonier statul, dar şi din LUCIDITATE! După şocul preţurilor “democratice şi europene” la energia electrică, probabil, dregătorii moldavi care s-au autopropus parteneri la petrecerile bogaţilor aroganţi ai Europei, şi-au amintit vorbele de la mămuca şi de la bunelu: dacă nu te mănîncă în cur, nu te scărpina în public! Are nevoie stringentă Moldova prezentată în primele paragrafe, de circul din ultimele luni? Nu are! Şi îmi cer iertare faţă de amicii mei, Andrei Captarenco & Co, oamenii lucizi, vizionari şi pro-atlantişti de la Chişinău, pentru o astfel de afirmaţie! Ţin doar de aroganţă şi de bun simţ! Depinde cu cine te măsori. Care-ţi sînt reperele… 10 generaţii, de acum în colo, moldovenii vor fi tot populaţie second-hand în Europa! Fericirea nu se măsoară în eticheta pompei care-ţi bagă gaz pe ţeavă! Dar, mai am o informaţie! Potrivit fostului vice-premier cu integrarea, Alexandru Flenchea, gazul livrat de Chişinău Tiraspolului pentru producerea de energie electrică, nu este asumat de nici o parte. Deci, nu plăteşte nimeni? Sînt alte datorii la Gazprom care-i vor putea face pe ruşi să oprească gazul de… 24 ianuarie! Alte complicaţii!

Şi ar mai fi UTA Găgăuzia! O altă scorneală care poate trezi în pumni din visul Unirii cu România! Transnistria şi Găgăuzia sînt două teme pe care oficialii de la Bucureşti habar nu au cum le vor gestiona vreodată! Deocamdată, negocierile între Chişinău şi Tiraspol par nişte amicale la bere. Par, zic, pentru că sînt convins că nu e aşa! Totuşi, seamănă mai mult cu negocierile purtate cu o organizaţie teroristă, decît cu un teritoriu pe care vrei să-l re-integrezi! Îţi mai dau un elicopter şi bani, dacă eliberezi bătrînii şi copiii! Cam acaolo sîntem, dincolo de faptul că Ministerul de Externe de la Bucureşti finanţează seminarii de reintegrare economică a celor două maluri ale Nistrului. Asta în paralel cu mişcarea anti-Lukaşenko din Belarus!

Închei cu o referire la maratonul diplomatic al ministrului de externe Nicu Popescu, care zice pe FB: “În aceste momente de cumpăna pentru țara noastră și regiune este mai important ca niciodată să ne asigurăm de sprijinul și solidaritatea partenerilor noștri – cei care susțin libertatea și europenitatea noastră… În debutul întrevederii cu ministrul afacerilor externe și comerțului al Ungariei, Péter Szijjártó, am semnat Memorandumul de înțelegere privind cooperarea în cadrul Programului Stipendium Hungaricum pentru anii 2023 – 2025. Documentul prevede oferirea în fiecare an cîte 40 de burse repartizate pentru diferite cicluri de studii: 25 pentru studii de licență, 10 pentru studii de masterat și 5 pentru studii de doctorat.

Aţi înţeles, nu? La mulţi ani, România Mare!

FĂRĂ GARANŢII DE SECURITATE PENTRU RUSIA NU EXISTĂ PACE ÎN ACEST SECOL?

BMTF, 5 nov – Propunerea preşedintelui francez Emmanuel Macron ca Rusia să primească garanţii de securitate în cadrul unor viitoare negocieri menite să pună capăt războiului din Ukraina a fost primită duminică cu critici puternice la Kiev şi în statele baltice, relatează publicaţia Financial Times, citată de Agerpres, în contextul în care tocmai aceste garanţii reprezintă MOTIVUL şi MOTORUL războiului din Ukraina!

Tema acestor garanţii de securitate a fost avansată de Moscova la sfîrşitul anului trecut, solicitare care apoi, pînă la invazia pornită de Rusia asupra Ucrainei în februarie, a făcut obiectul unor tratative diplomatice intense şi în cele din urmă eşuate, Washingtonul considerînd inacceptabile cererile Moscovei. Rusia a solicitat în special retragerea infrastructurii militare a NATO pe poziţiile precedente anului 1997 – adică înaintea extinderii Alianţei către Est – şi promisiunea că nu va mai exista nici o nouă extindere a NATO către statele foste sovietice, mai ales către Ukraina. Şeful statului francez a explicat că a a avut un schimb de idei cu preşedintele american Biden despre „arhitectura de securitate în care dorim să trăim mîine„.

Pentru că „unul din punctele esenţiale” pentru Vladimir Putin „este teama că NATO va veni la uşa sa, este desfăşurarea de arme care poate ameninţa Rusia”.

„Acest subiect va face parte din subiectele pentru pace. Cum ne protejăm aliaţii şi statele membre (ale NATO) oferind Rusiei garanţii pentru propria sa securitate în ziua în care aceasta se întoarce la masa” negocierilor, a argumentat preşedintele francez.

Această temă a fost acum readusă în atenţie de preşedintele francez Emmanuel Macron. Într-un interviu acordat postului TF1, înregistrat în timpul vizitei de stat pe care a efectuat-o în SUA, liderul de la Elysee a apreciat că Europa trebuie să-şi pregătească viitoarea arhitectură de securitate şi Occidentul în ansamblu trebuie să ia în considerare o modalitate de a răspunde preocupărilor de securitate ale Rusiei dacă preşedintele rus Vladimir Putin acceptă negocieri pentru a pune capăt războiului în Ukraina.

Dar propunerea sa a fost primită la Kiev cu critici puternice. ”Cineva doreşte să ofere garanţii de securitate unui stat terorist şi ucigaş ?”, a scris pe Twitter secretarul Consiliului Naţional de Securitate şi Apărare al Ukrainei, Oleksii Danilov. ”În loc de Nuremberg – să semnăm un acord şi să ne strîngem mâna ?”, a adăugat acesta, sugerînd astfel crearea unui tribunal care să judece responsabilii ruşi la fel cum au fost judecaţi naziştii după al Doilea Război Mondial.

La rîndul său, Mihailo Podoliak, un consilier al preşedintelui ukrainean Volodimir Zelenski, a susţinut că lumea întreagă este cea care are nevoie de garanţii de securitate în faţa Rusiei, iar aceasta din urmă trebuie trasă la răspundere. ”Lumea civilizată are nevoie de ”garanţii de securitate” în faţa intenţiilor barbare ale Rusiei post-Putin”, a scris Podoliak, de asemenea pe Twitter.

Responsabili ai statelor baltice s-au arătat şi ei în dezacord cu sugestia lui Macron. ”Ideea că Occidentul poate înceta invazia rusă în Ukraina oferind garanţii de securitate Rusiei ne face să cădem în capcana narativului lui Putin că Occidentul şi Ukraina sînt responsabile pentru acest război şi că Rusia este o victimă inocentă”, consideră vicepremierul leton Artis Pabriks, citat de Financial Times, scrie Agerpres.

La rîndul său, fostul ministru lituanian de externe Linas Linkevicius a susţinut tot pe Twitter că în prezent ”Rusia are toate garanţiile de securitate dacă nu atacă, anexează sau îşi ocupă vecinii”, iar ”dacă cineva doreşte să creeze o nouă arhitectură de securitate care să-i permită unui stat terorist să-şi continue metodele de intimidare, ar trebui să se mai gîndească încă o dată”.

În timp ce războiul din Ukraina intră în a zecea lună, negocierile ruso-ukrainene sînt în continuare blocate, conform tuturor părţilor. SUA şi ceilalţi aliaţi ai Ukrainei afirmă că preşedintele Zelenski este cel căruia îi revine decizia asupra termenilor în care ar fi dispus să negocieze cu Moscova, care însă consideră că Washingtonul i-a impus Kievului retragerea de la masa negocierilor în speranţa că ajutorul militar occidental va permite Ukrainei să încheie conflictul prin înfrîngerea Rusiei pe cîmpul de luptă. Deocamdată, Zelenski condiţionează orice noi discuţii cu Rusia de retragerea trupelor acesteia din Ukraina şi nici preşedintele american Joe Biden nu se arată deschis unor discuţii cu Putin.

O întrebare rezultă, în loc de concluzie: ce se întîmplă cu cantităţile uriaşe de arme şi muniţii, livrate de Occident Ukrainei, dacă Ukraina va fi nemulţumită de prestaţia ulterioară a Occidentului?

O schimbare de ton: dacă Ukraina nu va triumfa ca stat independent şi suveran, nu se va mai putea vorbi de aderarea la NATO

BMTF, 30 nov – Ukraina a făcut progrese semnificative în faţa invaziei ruse, dar nu trebuie să subestimăm Rusia, ale cărei rachete şi drone continuă să atace oraşele, civilii şi infrastructura critică din Ukraina, a declarat miercuri, la Bucureşti, secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, adăugînd că, în cazul în care Ukraina nu va triumfa ca stat independent şi suveran, nu se va mai putea vorbi de aderarea la Alianţa Nord-Atlantică, notează Agerpres. Să fie o condiţionare? O arătare a băţului, după tonele de morcovi livrate constant în ultimele nouă luni? Cel puţin, e o schimbare de ton!

Ukraina a făcut progrese semnificative, dar nu trebuie să subestimăm Rusia. Rachetele şi dronele ruseşti continuă să atace oraşele, civilii şi infrastructura din Ukraina. Asta produce o suferinţă umană enormă, în contextul venirii iernii, a spus Stoltenberg într-o conferinţă de presă, la finalul reuniunii miniştrilor de externe din cadrul Alianţei Nord-Atlantice.

Miniştrii de externe din NATO au transmis clar că este esenţială continuarea sprijinului militar pentru Ukraina, în special printr-o apărare aeriană suplimentară, a mai afirmat Stoltenberg, adăugînd că salută noile angajamente făcute de Aliaţi.

Şeful NATO a precizat, de asemenea, că Aliaţii au anunţat contribuţii semnificative la Pachetul NATO de Asistenţă Comprehensivă, oferind Ukrainei ajutor neletal, inclusiv combustibil şi generatoare.

Întrebat cînd ar putea adera Ukraina la NATO, Stoltenberg a subliniat că cea mai urgentă sarcină este să ne asigurăm că Ukraina va triumfa ca naţiune suverană, democrată şi independentă în Europa. Pentru a face asta, trebuie să mobilizăm un sprijin militar, economic, financiar şi umanitar constant şi cît mai mare, iar asta este exact ceea ce facem acum, a precizat el.

Dacă Ukraina nu va triumfa ca stat independent şi suveran, atunci chestiunea aderării nu va mai fi deloc în discuţie, pentru că Ukraina nu ar mai fi o ţară candidată, a spus şeful NATO.

Stoltenberg a insistat că o precondiţie pentru ca aderarea Ukrainei să fie luată în discuţie este ca această ţară să triumfe.

El a subliniat totuşi că există multe opţiuni între nimic şi apartenenţa totală, ceea ce înseamnă că trebuie să dezvoltăm cu Ukraina un parteneriat cît mai strîns, atît politic, cît şi practic.

Asta îi va întări instituţiile şi o va ajuta să treacă de la standardele din epoca sovietică privind echipamentele la standardele NATO privind echipamentele. Acest lucru este bun pentru Ukraina, pentru că îi va creşte interoperabilitatea şi o va ajuta să se apropie de aderare, a spus şeful NATO.

Este important acum să o luăm pas cu pas, iar cel mai important pas este să ne asigurăm că Ukraina triumfă, a insistat el.

El a subliniat că miniştrii de externe din cadrul NATO au discutat de asemenea cu omologii lor din Bosnia-Herţegovina, Georgia şi Republica Moldova, parteneri ai Alianţei invitaţi să participe la reuniunea de la Bucureşti, despre îngrijorările noastre comune privind securitatea şi despre mijloacele pentru a ne întări cooperarea. Aliaţii au convenit să accelereze sprijinul corespunzător, inclusiv pentru dezvoltarea de capacităţi, reforme şi instruire pentru a-şi îmbunătăţi instituţiile de securitate şi de apărare, a explicat şeful Alianţei.

În privinţa Chinei, Stoltenberg a spus că Aliaţii au discutat miercuri despre provocările pe termen lung pe care le reprezintă China la adresa intereselor, valorilor şi securităţii noastre şi despre cum trebuie să continuăm să ne consolidăm rezilienţa.

NATO este o Alianţă a Europei şi a Americii de Nord. Însă provocările cu care ne confruntăm sînt globale şi trebuie să le abordăm împreună în cadrul NATO, a adăugat el.

NATO nu vede Beijingul ca pe un adversar şi va discuta cu acesta atunci cînd este în interesul Alianţei, inclusiv pentru a transmite poziţia noastră unită în privinţa războiului ilegal al Rusiei din Ukraina, a subliniat el.

Şeful NATO a precizat că miniştrii de externe au discutat despre evoluţiile militare ambiţioase ale Chinei, despre progresele sale tehnologice şi despre tot mai numeroasele sale activităţi hibride şi cibernetice. Războiul din Ukraina a demonstrat cît de periculoasă a fost dependenţa noastră de gazul rusesc. Acest lucru ar trebui să ne facă să evaluăm dependenţele noastre de alte regimuri autoritare, inclusiv China, în privinţa lanţurilor de aprovizionare, tehnologie sau infrastructură. Vom continua, bineînţeles, să facem comerţ şi să avem discuţii economice cu China, dar trebuie să fim conştienţi de dependenţele noastre. Să ne reducem vulnerabilităţile şi să gestionăm riscurile, a spus el.

Stoltenberg a declarat de asemenea că miniştrii de externe au evidenţiat importanţa de a îndeplini cerinţele NATO privind rezilienţa şi de a menţine avansul tehnologic, precum şi de a întări cooperarea cu partenerii din regiunea Indo-Pacific şi cu Uniunea Europeană.


GAZPROM REDUCE LIVRĂRILE CĂTRE REPUBLICA MOLDOVA DIN CAUZA UNOR DATORII

BMTF, 23 nov – Compania rusă Gazprom va reduce din 1 decembrie cu 56,5% livrările de gaze naturale către Republica Moldova, acuzÎnd că numai o parte din volumul de gaze pe care-l livrează acestei ţări prin conductele care traversează UKraina ajunge efectiv în Republica Moldova, relatează marţi agenţia EFE şi presa de peste Prut, scrie Agerpres.

Secretarul de Stat în Ministerul Infrastructurii şi Dezvoltării regionale de la Chişinău, Constantin Borosan, a semnalat pe Facebook că Gazprom a rezervat capacităţi ferme de transport ale operatorului gazoductelor ukrainene pentru punctele de conexiune cu Republica Moldova numai pentru un volum de 5,7 milioane de metri cubi pe zi pentru perioada octombrie 2022 – septembrie 2023.

Prin urmare, începînd din 1 decembrie livrările de gaze ruseşti pentru Republica Moldova vor scădea cu 56,5% faţă de volumul prevăzut în contractul pe care compania Moldovagaz l-a încheiat cu Gazprom, a indicat oficialul citat.

Gazprom a anunţat de la începutul lunii octombrie diminuarea livrărilor de gaze către Republica Moldova, respectiv numai 5,7 milioane de metri cubi pe lună, motivînd această reducere prin disputele cu Chişinăul asupra plăţii gazelor şi refuzul operatorului ukrainean al conductelor de a oferi un ”serviciu integral” pentru transportul acestor gaze.

Potrivit Curţii de Conturi a Republicii Moldova, această ţară a acumulat o datorie de 590,8 milioane de dolari către Gazprom.

Într-un comunicat emis marţi, Gazprom a acuzat Ukraina că înmagazinează anumite volume de gaze naturale destinate Republicii Moldova. Potrivit furnizorului rus, volumul gazelor naturale destinate Republicii Moldova şi care intră în Ukraina este mult mai mare decît cel care este transmis într-un final consumatorilor moldoveni, relatează Deschide.md.

„Clarificăm acum toate aceste aspecte. Nu înţelegem care este învinuirea faţă de operatorul de transport din Ukraina. Este un aspect legat de punctele de interconectare, prin care sînt transportate gazele naturale”, a reacţionat secretarul de stat Constantin Borosan, conform aceleiaşi surse.

Confruntată cu reducerea livrărilor de gaze ruseşti, Republica Moldova a diminuat livrările de gaze către regiunea separatistă Transnistria, ceea ce a provocat şi suspendarea livrării de energie electrică din Transnistria, privînd această regiune prorusă de venituri semnificative generate şi de fermele de kriptomonede.

Liderul transnistrean, Vadim Krasnoselski, împreună cu preşedintele consiliului suprem al regiunii separatiste, Alexandr Korsunov, au trimis o scrisoare comună secretarilor generali ai ONU şi OSCE, António Guterres şi Helga Schmid, în care avertizează asupra riscului unei crize umanitare.

KOSOVO JE SERBIJA?

BMTF, 22 nov – Serbia şi Kosovo nu au reuşit luni să ajungă la un acord în discuţiile mediate de UE asupra disputei privind plăcuţele de înmatriculare auto, relatează agenţiile AFP şi Reuters, informează Agerpres.

”Din motive care nu îmi sînt clare, nu am reuşit să ajungem la nici un acord (…) Partea albaneză nu a dorit să accepte nimic”, a declarat presei preşedintele sârb, Aleksandar Vucic, după întîlnirea desfăşurată la Bruxelles cu premierul kosovar Albin Kurti şi cu şeful diplomaţiei europene Josep Borell.

Acesta din urmă a spus că, ”după multe ore de discuţii, cele două părţi nu au ajuns la o soluţie”. ”Pentru a fi transparenţi, trebuie spus că am făcut o propunere pe care preşedintele Vucic a acceptat-o, nu însă şi – din nefericire – premierul Kurti”, a adăugat Borrell.

De partea sa, premierul kosovar a insistat că, pentru a obţine un acord, Belgradul trebuie să recunoască independenţa Kosovo.

”Pentru noi este inacceptabil dacă aceasta nu însoţeşte acordul care să conţină angajamentul privind pactul final asupra normalizării relaţiilor, care trebuie să fie axat pe recunoaşterea reciprocă”, a spus Kurti pentru presa kosovară, potrivit portalului Koha, citat de agenţia EFE.

”Nu putem fi iresponsabili să nu abordăm temele actuale, dar nici nu putem fi şefi de stat care să abordeze doar chestiunea numerelor de înmatriculare kosovare fără a vorbi despre normalizarea relaţiilor”, a adăugat el.

Tensiunile dintre Belgrad şi Pristina s-au intensificat din nou după decizia guvernului kosovar de a aplica gradual, de la 1 noiembrie, măsura de a le impune sârbilor să-şi înlocuiască plăcuţele de înmatriculare auto sârbe cu unele acceptate de autorităţile kosovare, decizie care a provocat violenţe în luna iulie.

Avînd în vedere eşecul discuţiilor, şeful diplomaţiei europene a îndemnat cele două părţi să acţioneze responsabil pentru a preveni ”orice escaladare şi violenţe ce ar putea surveni în zilele următoare”.

”Aştept din partea Kosovo să suspende imediat procedurile legate de plăcuţele de înmatriculare în nord şi îndemn Serbia să înceteze livrarea de plăcuţe de înmatriculare în oraşele situate în Kosovo”, a subliniat Borrell.

”Aceasta va oferi o marjă de manevră şi de timp pentru a găsi o soluţie durabilă pentru problema plăcuţelor de înmatriculare, în contextul normalizării relaţiilor bilaterale, care rămîne obiectivul nostru esenţial”, a conchis şeful diplomaţiei europene.

GHEARĂ DE SABIE

BMTF, 21 nov – Cel puţin 31 de persoane, marea majoritate combatanţi kurzi şi soldaţi syrieni, au murit în raidurile armatei turce lansate sîmbătă seară împotriva regiunilor kurde din nordul Syriei, potrivit unui ultimul bilanţ furnizat duminică de un ONG şi citat de France Presse, scrie Agerpres.

De asemenea, puternice atacuri cu drone sinucigaşe au fost înregistrate duminică noaptea la Erbil, în capitala Kurdistanului Iraqian!

Autorităţile autonome kurde au raportat la rîndul lor cel puţin 29 de morţi – 11 civili, 15 combatanţi proregim, doi paznici de siloz şi un luptător kurd.

ONG-ul a raportat o serie de lovituri aeriene efectuate sîmbătă seară şi înainte de zorii zilei de duminică de către armata turcă în provinciile Raqa şi Hassake (nord-est) şi Alep (nord), care au costat viaţa a 18 combatanţi kurzi şi membri ai forţelor aliate locale, precum şi 12 soldaţi syrieni. Au fost 40 de răniţi.

De asemenea, ONG-ul a anunţat moartea unui jurnalist, Issam Abdallah, corespondent syrian pentru o agenţie de presă kurdă.

Agenţia oficială de presă syriană Sana a confirmat moartea mai multor militari syrieni, fără a preciza numărul.

Loviturile au vizat în principal oraşul Kobani (nord) şi împrejurimile sale, în apropierea graniţei cu Turcia, în special silozurile de cereale din apropiere de Al-Malikiyah (nord-est) şi o centrală electrică situată într-o zonă aflată sub controlul Forţelor Democratice Syriene (FDS) dominate de kurzi.

Turcia a anunţat lansarea acestei operaţiuni aeriene în nordul Iraqului şi Syriei învecinate, vizînd mai multe regiuni aflate sub controlul forţelor kurde syriene şi al Partidului Muncitorilor din Kurdistan (PKK), acuzat de către Ankara de atentatul ce a ucis şase persoane la Istanbul la 13 noiembrie.

„Aceste atacuri ale statului de ocupaţie turc nu vor rămîne fără răspuns. La momentul şi locul potrivit, vom răspunde cu forţă şi eficienţă”, au reacţionat FDS într-un comunicat.

Operaţiunea turcă, denumită GHEARĂ DE SABIE, are ca scop „eliminarea atacurilor teroriste din nordul Iraqului şi Syriei, asigurarea securităţii frontierei şi eliminarea terorismului de la sursă”, a precizat Ministerul turc al Apărării.

Turcia, ai cărei soldaţi sînt prezenţi în zonele din nordul Syriei, ameninţă din luna mai că va lansa o nouă ofensivă împotriva FDS, considerîndu-le drept „terorişti”.

Talibanii pierd controlul în Afghanistan

BMTF, 17 nov – Statul Islamic cîştigă teren în nordul Afghanistanului şi situaţia de securitate în această ţară central-asiatică se deteriorează, ceea ce face să persiste criza tranziţiei la putere a regimului talibanilor, relatează agenţia EFE, potrivit Agerpres.

”Preocuparea noastră deosebită este influenţa continuă a Statului Islamic în regiunile din nordul ţării, la frontiera cu partenerii noştri din Asia Centrală”, a semnalat reprezentantul special al preşedintelui rus Vladimir Putin pentru Afghanistan, Zamir Kabulov, la o reuniune în capitala rusă a ”Formatului Moscova”, din care fac parte zece ţări din regiune.

”Ar fi o greşeală să spunem că criza tranziţiei puterii a fost depăşită, că noul regim (afghan) s-a consolidat. În pofida măsurilor antiteroriste luate de partea afghană, există o deteriorare a situaţiei de securitate în ţară”, deşi a trecut mai mult de un an de cînd talibanii au preluat puterea, a adăugat Kabulov, care este şi director pentru Asia în MAE rus.

Cu toate acestea, a remarcat diplomatul rus, regimul talibanilor a supravieţuit şi ”nu s-a prăbuşit sub greutatea problemelor moştenite de la administraţia precedentă a preşedintelui fugar Ashraf Ghani şi nici în urma izolării politice impuse de occidentali şi a presiunii economice fără precedent în istoria afghană”.

El a precizat că se referă aici în principal la ”însuşirea necuvenită a unor active financiare naţionale, care pare să devină nouă normă a ordinii bazate pe reguli promovate de ţările anglosaxone”. După preluarea puterii de către talibani, Washingtonul a blocat accesul noilor autorităţi de la Kabul la activele păstrate de Banca Centrală afghană în SUA.

”Cerem insistent Statelor Unite şi aliaţilor lor deblocarea necondiţionată a activelor Afghanistanului pentru a le permite autorităţilor să-şi exercite dreptul legitim de a urma o politică financiară şi economică independentă”, a mai spus Zamir Kabulov.

Acesta a atenţionat în plus că cetăţenii afghani s-ar putea confrunta iarna aceasta şi cu o criză de alimente şi de produse de bază, iar mai multe ţări iau deja unele măsuri pentru a oferi asistenţă umanitară Afghanistanului.

”Cu toate acestea, suntem convinşi asupra necesităţii unei soluţii integrale pentru problemele economice afghane. Credem că responsabilitatea principală revine ţărilor Occidentului colectiv, acelea care nu doar că au dus timp de 20 de ani ţara în situaţia sa deplorabilă actuală, dar care în plus continuă deliberat strangularea sa economică”, a concluzionat reprezentantul special al preşedintelui rus pentru Afghanistan.

Talibanii nu au participat la această reuniune a Formatului Moscova, la care au luat parte Rusia, China, Pakistan, India, Iran, Kazahstan, Kârgâzstan, Tadjikistan, Turkmenistan şi Uzbekistan.

Precedenta reuniune în acest format a avut loc tot în capitala rusă, în octombrie 2021, atunci fiind prezentă şi o delegaţie la nivel înalt a talibanilor.

”Formatul Moscova” a fost iniţiat în anul 2017, cînd a avut loc prima sa reuniune şi talibanii încă nu preluaseră puterea în Afghanistan.

Ministrul rus de externe Serghei Lavrov a declarat săptămîna trecută că talibanii vor fi informaţi în detaliu despre consultările din 16 noiembrie.

ATAC UKRAINEAN ÎN CRIMEEA

BMTF, 17 nov – Mai multe explozii au fost auzite în zorii zilei de joi în oraşul Djankoi, din nordul peninsulei Crimeea, teritoriu anexat de Rusia în 2014, a informat agenţia locală Ukrinform, care a adăugat că în zonă se vedeau ridicîndu-se coloane de fum, transmite EFE, preluată de Agerpres.

Ukrinform a citat drept surse locuitori care au înregistrat cu telefoanele mobile şi au publicat imaginile pe reţelele sociale. Agenţia de presă ukraineană a publicat totodată fotografii în care se poate vedea o coloană de fum în acest oraş administrat de ruşi şi a relatat că, în dimineaţa zilei de joi, sistemele de apărare antiaeriană au fost activate.

Pe reţelele sociale se sugerează un posibil atac asupra aerodromului militar situat la periferia oraşului, scrie Ukrinform.

Apărarea antiaeriană rusă este probabil activă în Djankoi, potrivit unor mesaje postate pe reţelele sociale, dar această informaţie nu a putut fi confirmată din surse independente, potrivit EFE.

Conform surselor noastre, un atac a avut drept obiectiv un aerodrom militar rus în Djankoi şi cetăţenii au avut probleme cu furnizarea energiei electrice, a mai relatat Ukrinform.

Guvernul ukrainean a informat în urmă cu cîteva zile că o parte din unităţile militare ruse care s-au retras din regiunea Herson, din sudul Ukrainei, s-au îndreptat către Crimeea pentru a apăra acest teritoriu.

EFE aminteşte că nu este pentru prima dată cînd se produc incidente în peninsula Crimeea, de unde Rusia controlează traficul în Marea Neagră. La 16 august, mai multe explozii au avariat un depozit de muniţii de lîngă Djankoi.

Rusia este în întregime responsabilă

BMTF, 17 nov – Rusia este în întregime responsabilă de căderea unei rachete în Polonia, care a ucis două persoane, a afirmat joi ministrul de externe ukrainean, Dmitro Kuleba, după o convorbire telefonică purtată cu omologul său american Antony Blinken, citată de AFP, scrie Agerpres.

Noi împărtăşim punctul de vedere potrivit căruia Rusia poartă întreaga responsabilitate pentru teroarea sa cu rachete şi consecinţele acesteia pe teritoriul Ukrainei, Poloniei şi al Republicii Moldova, subliniază ministrul ucrainean pe Twitter.

Preşedintele ukrainean, Volodimir Zelensky, ceruse miercuri seara acces la toate datele partenerilor Kievului cu privire la circumstanţele acestei explozii în Polonia, după ce din nou a afirmat că racheta căzută era rusească. ”Ieri, rachete ruseşti au lovit teritoriul Poloniei vecine. Ar trebui să existe un răspuns rapid”, a spus Zelenski. Din partea NATO, evident!

Apelul telefonic între Kuleba şi Blinken a avut loc joi dimineaţă, într-un moment în care Rusia a efectuat un nou val de atacuri cu rachete asupra Ukrainei.

Ministrul ukrainean a salutat ajutorul crucial american în materie de apărare şi a spus că, potrivit Kievului, trebuie accelerate livrările de sisteme de apărare antiaeriene către Ukraina în faţa recrudescenţei atacurilor cu rachete din partea Rusiei. În acest sens, Kuleba a cerut Washingtonului să furnizeze Ukrainei rachete Patriot americane, un sistem de rachete sol-aer care utilizează în special un radar foarte performant.

Informația că Polonia a fost lovită de armata ukraineană – fie și în tentativa de a-și apăra propriul teritoriu de atacurile rusești – va alimenta o teorie larg disputată încă de la începutul războiului, anume cea conform căreia nu e recomandat ca ukrainenii să primească armament occidental modern pentru că pur și simplu nu au capacitatea de a-l manevra corespunzător.

SECESIUNE OFICIALĂ ÎN SUDUL ŞI ESTUL UKRAINEI

BMTF, 27 sep – După 5 zile de vot, în condiţii contestate vehement de comunitatea internaţională, referendumul pentru alipirea celor 4 regiuni ukrainene la Federaţia Rusă, s-a încheiat. Potrivit exit-pollurilor şi a datelor preliminare furnizate de comisiile electorale, colectate la Comisia Electorală Centrală de la Moscova, au votat ÎN FAVOAREA integrării în Federaţia Rusă: 98,19% în Zaporojie, 97,91% în Doneţk, 97,82% în Lugansk şi 96,97% în Herson. Trebuie făcută precizarea că nici una dintre cele 4 regiuni alipite la Rusia nu este controlată în totalitate de forţele ruse, iar suprafeţe neprecizate din regiunea Nikolaev aflate sub ocupaţie, au fost alipite regiunii Herson. Deci, o situaţie militară complicată şi un referendum nerecunoscut internaţional, care a fost, însă, monitorizat de observatori europeni. “Sînt aproximativ 120 de observatori străini, care călătoresc în toată republica, şi peste 500 de jurnalişti acreditaţi, care monitorizează, de asemenea, mersul referendumului. Vă pot spune că aceştia nu au înregistrat încălcări” – a declarat astăzi Denis Puşilin, şeful autoproclamatei republici populare Doneţk.

Străinii care au monitorizat referendumurile în calitate de observatori internaţionali în cele patru regiuni, au încălcat numeroase principii internaţionale legate de obsevarea procesului electoral şi au fost angajate în „activism politic”, au declarat experţi internaţionali pentru un post de televiziune. „Ce au făcut ei nu este deloc observare a alegerilor. Este activitate politică deghizată în observare electorală”, a declarat Anton Şekovţov, autor al unor rapoarte privind monitorizarea contrafăcută a alegerilor. Agenţia oficială rusă de stat, TASS, a citat în mod regulat observaţiile unor persoane, pe care le-a numit observatori internaţionali, ca fiind dovada că referendumurile organizate în zonele ocupate din Doneţk, Lugansk, Zaporijjia şi Herson sînt corecte şi libere. „Fiind aici, pot vedea cu ochii mei că oamenii votează în mod voluntar”, a declarat un director german din domeniul energiei, citat de TASS într-un articol publicat sîmbătă, cu referire la Regiunea Zaporojie. Platforma Europeană pentru Alegeri Democratice (EPDE), un ONG susţinut de Germania şi Uniunea Europeană şi care promovează cele mai bune practici pentru desfăşurarea şi monitorizarea alegerilor, afirmă că un monitor electoral nu ar trebui niciodată să extrapoleze din experienţa individuală la corectitudinea unui întreg scrutin.

Directorul a fost concediat luni „cu efect imediat” – la două zile după ce a fost publicat articolul TASS – de către angajatorul său, compania energetică germană Energie Waldeck-Frankenberg (EWF). Într-o declaraţie, EWF a afirmat că atitudinea şi comportamentul acestuia „încalcă în mod clar viziunea asupra lumii, valorile morale şi filosofia companiei”.

La rîndul ei, Uniunea Europeană ar putea impune sancţiuni împotriva europenilor care au fost observatori la referendumurile privind aderarea la Rusia a autoproclamatelor republici populare – a declarat marţi, în timpul unei conferinţe de presă la Bruxelles, purtătorul de cuvînt al Serviciului de Acţiune Externă al Uniunii Europene, Peter Stano. Potrivit afirmaţiilor sale, UE nu va recunoaşte niciodată rezultatele acestor referendumuri şi nici sprijinul pentru desfăşurarea lor.

Referendumurile au fost criticate pe scară largă de guvernele occidentale ca fiind ilegitime şi o „farsă”. Oficialii ukraineni susţin că Rusia se foloseşte de aşa-numitele referendumuri de secesiune din porţiunile ocupate din cele patru regiuni ukrainene ca pretext pentru a înrola ukraineni în armata rusă.

Fără îndoială, însă, începînd de vineri, 30 septembrie, cînd rezultatele referendumurilor vor fi adoptate de Duma de Stat de la Moscova, existenţa Ukrainei, în granițele de pînă acum, este pusă sub semnul întrebării. Cel puţin, pentru moment! Își pierde 20% din suprafață, iar 60 % din PIB-ul Ukrainei dispare. În ciuda protestelor Occidentului care a declarat că nu va recunoaște noile granițe, aceste referendumuri vor produce efecte immediate, deci fereastra de oportunitate a Kievului pentru o contraofensivă este limitată şi va echivala cu un atac asupra Rusiei, consecințele fiind cele enunţate de oficialii de la Kremlin.

ATAC CU DRONĂ SINUCIGAŞĂ LA ODESSA

Potrivit administraţiilor pro-ruse din regiunile Herson şi Zaporojie, referendumul organizat începînd de astăzi, pentru alipirea la Federeaţa Rusă “decurge nesperat de bine”. Cetăţenii aflaţi în trafic se opresc în număr mare în faţa centrelor de votare, în care se va putea vota efectiv doar marţi, din motive de securitate, şi votează la urnele disponibile pentru cei aflaţi în trafic. Oficialii pro-ruşi din regiunile sudice ocupate nu au emoţii faţă de rezultatul referendumului. Autorităţile ukrainene au ameninţat organizatorii referendumurilor din regiunile Doneţk, Lugansk, Herson şi Zaporojie că vor fi puşi sub acuzare pentru înaltă trădare. În plus, acceptarea paşapoartelor ruseşti, în special de către angajaţii administraţiei de stat, este pasibilă de pedeapsă. Există mulţi colaboratori în teritoriile ocupate, susţine guvernul ucrainean.

Tot din motive de securitate, forţele ruse au lansat atacuri masive cu artilerie, rachete şi drone spre regiunile învecinate. O doronă kamikadze a fost doborîtă, în urmă cu doar cîteva ore, la Odessa, de artileria anti-aeriană a forţelor de apărare teritorială. Drona a zburat la altitudine joasă deasupra centrului Odessei căutînd să doboare echipamente de apărare anti-aeriană. Odessa, 14:20. Drona rusească kamikadze, de tip Geran-2 a fost lovită de o baterie anti-aeriană amplasată la cîteva sute de metri de locația noastră. Sute de elemente de muniție au fost împrăștiate peste acoperișuri și curți. Dorona kamikadze doborîtă de artileria anti-aeriană a forţelor de apărare teritorială este iraniană, Shahed-136, utilizată de armata rusă sub denumirea de Geran-2 şi poartă numărul de armă M205. Are o anvergură de 2,5 metri, poartă 200 kg de exploziv şi are o autonomie mare de zbor. Drona a fost lovită cu un tun AA și a căzut în mare. Potrivit Comandamentului Operaţional SUD, alte două drone au distrus clădirea administraţiei portului Odessa, în ciuda încercărilor de interceptare. Un civil a fost ucis și mai multe locuințe au fost avariate pe strada Primorskaya 34, lîngă port, la capătul străzii unde locuim.

Potrivit purtătorului de cuvînt al Comandamentului Operaţional SUD, Vladislav Nazarov, în Regiunea Nikolaev, portul Oceakov a fost atacat cu lovituri de mortier de 120 mm. Pentru a treia zi consecutiv oraşul Nikolaev a fost lovit cu rachete Smerch şi S-300. Au fost afectate obiective de infrastructură industrială şi portuară, precum şi clădiri rezidenţiale.

JOI, ÎNAINTE DE REFERENDUM

BMTF, 22 sep – 215 militari ukraineni capturaţi de ruşi au fost returnaţi Ukrainei, printre prizonierii de război eliberaţi fiind inclusiv 108 luptători din cadrul batalionului Azov, foşti apărători ai uzinei Azovstal din Mariupol. Potrivit şefului Biroului Preşedintelui de la Kiev, Andri Ermak, schimbul de prizonieri dintre Ukraina şi Rusia a avut loc miecuri seară. „Acesta este cel mai puternic rezultat pe care l-am obţinut de la începutul invaziei la scară largă a Federaţiei Ruse” – a subliniat oficialul. Rusia a recuperat 55 de prizonieri, inclusiv pe fostul deputat Viktor Medvedciuk, un apropiat al lui Vladimir Putin, acuzat de înaltă trădare în Ukraina.

Preşedintele ukrainean, Volodimir Zelenski i-a felicitat pe liderii Batalionului Azov care au fost eliberaţi. Luptătorii, care au rezistat timp de cîteva săptămîni în subsolurile fabricii Azovstal din Mariupol, înainte de a fi capturaţi de ruşi, sînt consideraţi eroi în Ukraina. Zelenski s-a adresat prin videolink comandaţilor batalionului Azov, aflaţi într-o locaţie nespecificată, în Turcia, unde vor rămîne pînă la sfîrşitul războiului. Concomitent, autorităţile din Rusia au eliberat şi zece prizonieri de război capturaţi în Ukraina, în urma unei iniţiative în acest sens a prinţului moştenitor saudit Mohammed bin Salman, a declarat un oficial saudit. Printre cei eliberaţi se află cetăţeni americani, britanici, suedezi, croaţi şi marocani, a spus oficialul, adăugînd că un avion care transporta prizonierii a aterizat la Riad.

Schimbul de prizonieri, cel mai mare şi mai important de la începutul războiului, în urmă cu 6 luni, este privit ca un succes al medierilor preşedintelui Recep Tayyip Erdoğan, cel de-al 12-lea președinte al Turciei, care dă speranţă în deschiderea unor canale de negociere viitoare în vederea încetării conflictului. Oficialii ruşi afirmă, ori de cîte ori au ocazia, că sînt gata pentru reluarea tratativelor de pace, iar schimbul de prizonieri este privit ca o concesie în această direcţie, în timp ce conducerea de la Kiev vorbeşte despre negocieri în termenii săi. Preşedintele Zelenski a pledat, cu forţă în faţa Adunării Generale a ONU pentru o „pedeapsă justă” împotriva Rusiei. Liderul ukrainean a cerut înfiinţarea unui tribunal special şi a unui fond de compensare pentru victime, şi a cerut ONU să lase Rusia fără dreptul de veto în Consiliul de Securitate. „Sîntem pregătiţi pentru pace. Dar o pace onestă şi dreaptă”, a adăugat el, completînd ingredientele „reţetei” sale pentru pace, cu restabilirea integrităţii teritoriale şi garanţii internaţionale de securitate. Ori, cel puţin, pedepsirea Rusiei de către comunitatea internaţională şi crearea unui fond de compensare pentru victime aşează Rusia la masa negocierilor în poziţia directă de învins. Fapt, inacceptabil pentru Kremlin!

Pînă la negocierile de pace, mîine încep referendumurile pentru alipirea la Federaţia Rusă în Regiunile Zaporojie şi Herson – la care se adaugă un teritoriu important din Regiunea Nikolaev, cucerit de armata rusă şi care va fi alipit Hersonului – în sudul ţării, şi Doneţkul şi Luganskul în Est. În toate cele patru regiuni se dau lupte intense în ultimele 48 de ore. Armata Ukraineană presează poziţiile ruse pentru a recupera cît mai mult din teritoriul ocupat, iar ruşii încearcă să consolideze poziţiile obţinute şi să mai cîştige teren.

În paralel cu referendumul, continuă mobilizarea cetăţenilor ruşi din regiunile ocupate, sau din Crimeea. Fiecare locuitor mobilizat din Crimeea va primi cîte 200.000 de ruble drept ajutor financiar pentru familia sa, ca plată unică, a declarat, astăzi, şeful regiunii, Serghei Aksionov, pe canalul său Telegram. „Plata va fi transferată pe un card bancar în termen de cinci zile lucrătoare” – a scris Aksionov. Şeful Crimeei nu a precizat cîţi oameni din regiune urmează să fie supuşi mobilizării.

Forţele de ocupaţie ruse au confiscat camioane cisterne de lapte în comunitățile teritoriale din regiunea Mykolaiv și le folosesc pentru a livra în secret combustibil în zona de război, a informat Comandamentul Operaţional SUD, în această dimineaţă. Potrivit militarilor, inamicul continuă să-și concentreze eforturile pe încercările de a organiza apărarea și de a menține teritoriile capturate în SUD, acolo unde de mîine va fi organizat un referendum pentru alipirea la Federaţia Rusă. Forţele de ocupaţie trag în pozițiile ukrainene de-a lungul liniei de contact, luînd măsuri de regrupare a trupelor și efectuînd constant recunoașteri aeriene cu drone Orlan 10.

Deşi într-un ritm mai redus decît în urmă cu 6 luni, la centrele de recrutare din Regiunea Odessa, continuă să sosească voluntari, bărbaţi şi femei, pentru a se înrola în Forţele de Apărare Teritorială. După un stagiu de pregătire militară, echipare şi înarmare, voluntarii îndeplinesc misiunile încredinţate de comandanţii diferitelor structuri.

La Nikolaev, zilele acestea, Forţele de Apărare Teritorială locale au primit 4 autoturisme de teren, foarte puternice, donaţie din partea unui grup de oameni de afaceri. Administratorul militar al regiunii, Vitaly Kim ne-a declarat că cele 4 automobile de teren vor fi utilizate de FAT pentru patrule şi recunoaşteri în teritoriul controlat de forţele ukrainene, pentru depistarea posibililor sabotori ai ocupanţilor ruşi.

În ultimele 24 de ore, atacurile trupelor ruse au deteriorat infrastructura a peste 40 de localităţi din sudul Ukrainei, informează oficialii militari. O situaţie dramatică se înregistrează la Nikolaev, unde oraşul este bombardat cu rachete şi drone kamikadze. Şeful Administraţiei Militare Regionale Mikolaiv, Vitali Kim, ne-a declarat că regiunea este bombardată cu rachete S-300 şi drone sinucigaşe, practic fără întrerupere, de azi noapte. În oraş au fost avariate clădiri rezidenţiale şi infrastructura civilă, clădiri cu mai multe etaje, conducte de gaz, conducte de apă, curtea unui cinematograf şi a unui teatru, clădiri administrative. Kim a menţionat că atacurile nu s-au soldat cu victime.

La rîndul său, viceprimarul Nikolaevului, Vitali Lukov, ne-a confirmat că mai multe cartiere din Mikolaiv au fost bombardate, fiind avariată infrastructura civilă şi clădiri rezidenţiale. Teatrul rusesc a suferit și el de pe urma bombardamentelor. Conducta de gaz și instalațiile electrice au fost avariate. Serviciile municipale lucrează non-stop, de azi-noapte, pentru aremedia situaţia, mai ales că vine iarna, iar temperaturile încep să pună probleme populaţiei civile.

Rachetele S-300 lansate la Mykolaiv au lovit teritoriul portului comercial maritim, există pagube importante. Ocupanții ruşi au avansat spre Nikolaev şi, pentru prima dată de la începerea războiului, au încercat să intre în clădirea administrației depozitului de petrol din portul maritim.

PACTUL DE SECURITATE DE LA KIEV, sau “Nu-i prost cine cere”…

BMTF, 14 sep – Aşa distrug politicienii eroismul şi sacrificiile militarilor, pe front! Acest document a apărut ieri şi la 24 de ore de la apariţia lui nu am văzut pe NIMENI interesat de el! Nici un comentariu, nici o analiză, nici măcar un rezumat. Îl publicăm integral, în limba română, mulţumită istoricului GEORGE DAMIAN. Sigur, ukrainenii nu mai vor să fie sclavii fratelui de sînge, dar, parcă e prea de tot! Citiţi, gîndiţi singuri, comentaţi:

PACTUL DE SECURITATE DE LA KIEV

GARANȚII INTERNAȚIONALE DE SECURITATE PENTRU UKRAINA

RECOMANDĂRI

Copreședinți ai Grupului de lucru privind garanțiile internaționale de securitate pentru Ukraina

Anders Fogh Rasmussen

Andrii Yermak

Kiev

13 septembrie 2022

Acest raport a fost elaborat pe baza contribuțiilor și a discuțiilor cu experți de marcă din întreaga lume democratică. Printre aceștia se numără foști prim-miniștri, miniștri, precum și înalți funcționari și cadre universitare. Coautorii le mulțumesc tuturor acestora pentru contribuțiile lor.

PREAMBUL

La opt ani după ce a anexat ilegal Crimeea, a invadat Donbasul și a provocat un conflict în estul Ukrainei, Rusia a atacat Ukraina pentru a doua oară. Forțele rusești au nivelat orașe, au comis crime de război și au încercat să acapareze teritoriul suveran al Ukrainei. Au încercat să supună populația Ukrainei și să înlocuiască conducerea aleasă în mod democratic la Kiev. Războiul din Ukraina are consecințe de mare amploare atît pentru regiune, cît și pentru lume. Stabilitatea în zona euro-atlantică depinde de securitatea Ukrainei.

Memorandumul de la Budapesta privind garanțiile de securitate s-a dovedit a fi inutil. Nu au existat măsuri suficient de solide, obligatorii din punct de vedere juridic și politic pentru a descuraja agresiunea rusă. Cu excepția cazului în care Ukrainei i se oferă garanții de securitate unice și eficiente – integrate într-un eventual proces de pace – nu există niciun motiv să credem că acest lucru nu se va întîmpla din nou.

Ukraina se află pe calea aderării la UE și, în calitate de viitor membru al UE, va beneficia de clauza de apărare reciprocă a UE. Aspirația Ukrainei de a adera la NATO și de a beneficia de acordurile de apărare reciprocă ale acesteia este garantată în Constituția sa. Această aspirație este decizia suverană a Ukrainei. Atît aderarea la NATO, cît și la UE vor consolida semnificativ securitatea Ukrainei pe termen lung. Cu toate acestea, Ukraina are nevoie acum de garanții de securitate.

Aceste garanții ar trebui să permită autoapărarea Ukrainei atît pentru a descuraja un atac armat sau un act de agresiune, cît și – în cazul în care are loc un atac – pentru a proteja suveranitatea, integritatea teritorială și securitatea Ukrainei.

Pactul de securitate de la Kiev va îndeplini acest scop prin mobilizarea resurselor politice, financiare, militare și diplomatice necesare pentru autoapărarea Ukrainei. Pactul va consta într-un document comun de parteneriat strategic semnat de statele garante și de Ukraina (precum și în acorduri bilaterale între Ukraina și statele garante).

Pe lîngă eforturile de reconstrucție, aceste garanții sînt esențiale pentru ca milioanele de ukraineni strămutați de război să se întoarcă și să își construiască un viitor în țara lor de origine. Prin conceperea și adoptarea lor acum, aceste garanții vor transmite un mesaj puternic de hotărîre și unitate împotriva agresorului și pentru viitorul Ukrainei. Acestea vor fi primele astfel de garanții din secolul XXI și pot pune bazele unei noi ordini de securitate în Europa.

RECOMANDĂRI CHEIE

– Cea mai puternică garanție de securitate pentru Ukraina constă în capacitatea sa de a se apăra împotriva unui agresor, în conformitate cu articolul 51 din Carta ONU. Pentru a face acest lucru, Ucraina are nevoie de resurse pentru a menține o forță defensivă semnificativă, capabilă să reziste forțelor armate și paramilitare ale Federației Ruse.

– Acest lucru necesită un efort de mai multe decenii de investiții susținute în baza industrială de apărare a Ucrainei, transferuri de armament și sprijin în domeniul informațiilor din partea aliaților, misiuni de antrenament intensiv și exerciții comune sub steagul Uniunii Europene și al NATO.

– Garanțiile de securitate vor fi pozitive; acestea stabilesc o serie de angajamente asumate de un grup de garanți, împreună cu Ucraina. Acestea trebuie să fie obligatorii, bazate pe acorduri bilaterale, dar reunite într-un document de parteneriat strategic comun – numit Pactul de securitate de la Kiev.

– Pactul va reuni un grup de țări aliate alături de Ucraina. Printre acestea s-ar putea număra SUA, Regatul Unit al Marii Britanii, Canada, Polonia, Italia, Germania, Franța, Australia, Turcia, precum și țările nordice, baltice, din Europa Centrală și de Est.

Un grup mai larg de parteneri internaționali, inclusiv Japonia și Coreea de Sud, printre alții, ar trebui, de asemenea, să sprijine un set de garanții non-militare bazate pe sancțiuni. Acesta ar include sancțiuni rapide, care să fie reaplicate automat în cazul unei noi agresiuni rusești. Ar trebui elaborat un cadru juridic care să permită autorităților să confiște proprietățile agresorului, fondurile și rezervele sale suverane, precum și activele cetățenilor și entităților sale aflate pe lista de sancțiuni. Fondurile obținute ar trebui direcționate către repararea pagubelor de război cauzate Ucrainei.

Cadrul de garanții poate fi completat de acorduri suplimentare, care să abordeze aspecte specifice care nu sunt acoperite de nivelurile de garanții discutate în prezentul document. Acesta poate include un acord sau un set de acorduri între Ucraina și țările producătoare de echipamente de apărare antiaeriană și antirachetă pentru a furniza Ucrainei sisteme moderne și eficiente de apărare aeriană și antirachetă în cantitate suficientă pentru a asigura un „cer închis” împotriva atacurilor aeriene.

Pachetul de garanții poate include, în plus, acorduri regionale privind Marea Neagră cu Turcia și alte state riverane, precum România și Bulgaria.

GARANȚII DE SECURITATE – ANGAJAMENTE ASUMATE DE UN GRUP CENTRAL DE GARANȚI ÎN CEEA CE PRIVEȘTE CAPACITĂȚILE DE AUTOAPĂRARE ALE UCRAINEI ȘI CAPACITĂȚILE DE DESCURAJARE A UNUI ATAC

CONCEPT ȘI PRINCIPII

Având în vedere poziția sa geopolitică unică, cele mai eficiente garanții de securitate se află în capacitatea Ucrainei de a se apăra singură. Pentru a fi suficient de robustă și credibilă, autoapărarea Ucrainei trebuie să fie susținută de angajamente obligatorii din partea unui grup de parteneri internaționali de a mobiliza resursele militare și nemilitare necesare.

Ukraina este o țară europeană care se află în prezent pe drumul spre aderarea la UE. Acest proces va integra și mai mult Ucraina în comunitatea politică europeană, îi va îmbunătăți perspectivele de reconstrucție și dezvoltare și va consolida instituțiile și securitatea țării. În calitate de membru al UE, va beneficia, de asemenea, de clauza de apărare reciprocă a UE în temeiul articolului 42.7 din Tratatul privind Uniunea Europeană. Între timp, statele membre și instituțiile UE ar trebui să își aducă contribuția în furnizarea de garanții de securitate Ucrainei prin furnizarea susținută de arme, ajutor financiar și prin misiuni de formare, printre altele.

Aspirația Ucrainei de a adera la NATO și de a beneficia de acordurile de apărare reciprocă ale acesteia este garantată de Constituția sa. Această aspirație reprezintă o decizie suverană a Ucrainei. În perioada de tranziție, Ucraina are nevoie de garanții de securitate solide. Acestea vor veni în principal – deși nu exclusiv – din partea țărilor NATO.

Garanțiile nu trebuie să constrângă Ucraina să limiteze dimensiunea sau puterea forțelor sale armate. De asemenea, acestea nu ar trebui să fie oferite în schimbul unui statut specific, cum ar fi neutralitatea, și nici nu ar trebui să impună alte obligații sau restricții Ucrainei. Cu aceste garanții, Ucraina își va susține capacitatea de a-și asigura autoapărarea. Scopul acestora este de a consolida integritatea teritorială, suveranitatea și independența politică a Ucrainei în cadrul granițelor sale recunoscute la nivel internațional. Garanțiile ar trebui, de asemenea, să sprijine angajamentul Ucrainei de a continua reformele democratice, astfel cum se specifică în concluziile Consiliului European din 23-24 iunie 2022 privind acordarea Ucrainei a statutului de candidat la UE. Securitatea efectivă pentru Ucraina este strâns legată de o societate modernă care garantează cetățenilor săi drepturile lor fundamentale.

SCOP

Garanțiile de securitate ar trebui să fie cuprinse într-un document de parteneriat strategic comun numit Pactul de securitate de la Kiev, semnat de un grup de parteneri care să acționeze ca promotori ai autoapărării Ucrainei. Acest grup ar putea include, dar nu se limitează la SUA, Regatul Unit, Canada, Polonia, Italia, Germania, Franța, Australia, Turcia și țările nordice, baltice și central-europene. În plus față de documentul de parteneriat strategic, Ucraina și anumite state garante pot semna acorduri bilaterale care să acopere aspecte specifice legate de garanțiile de securitate între Ucraina și statele garante.

Pe lângă garanțiile de bază, diferite niveluri de țări ar putea să se alăture în ceea ce privește aspecte suplimentare sau specifice legate de garanțiile de securitate. Formatul Rammstein, alcătuit din aproximativ 50 de țări, ar putea constitui baza acestui grup mai larg, care ar putea fi formalizat într-o coaliție a celor dispuși să se implice.

Ar trebui să se aplice dispoziții pentru ca Ucraina să poată descuraja și – dacă este necesar – să se apere împotriva unui alt atac armat sau a unor acte de agresiune. Pentru aceasta, Kievul va avea nevoie de forțe de apărare mari, de capacități solide și de o industrie de apărare puternică și reformată. Acest lucru trebuie să fie susținut de investiții susținute în baza sa industrială de apărare, de transferuri extinse de arme și de sprijin în materie de informații din partea aliaților, precum și de forțe bine antrenate.

Pentru a se apăra pe termen lung, Ucraina va avea nevoie de:

– O forță cu grad ridicat de pregătire care poate răspunde eficient și în forță la o încălcare a teritoriului. După cum se afirmă în Comunicatul Summitului NATO de la Madrid, Ucraina este „vitală” pentru stabilitatea zonei euro-atlantice. Ca atare și cu sprijinul principalilor garanți, Ucraina trebuie să fie capabilă să dezvolte o poziție de apărare teritorială robustă, al cărei obiectiv final este de a descuraja și de a se apăra cu succes împotriva actelor de agresiune. Ucraina are nevoie de resurse pentru a menține o forță semnificativă capabilă să reziste forțelor armate și paramilitare ale Federației Ruse.

– Un program masiv de instruire și manevre comune ale forțelor ucrainene și ale partenerilor pe teritoriul ucrainean, cu instructori și consilieri internaționali. Profitând de eforturile naționale și multinaționale de instruire depuse de țările UE și NATO, forțele ucrainene vor fi instruite la standardele NATO și la nivelul necesar pentru a crea o forță de apărare teritorială și o forță de rezervă robuste. Activitățile de instruire vor fi susținute de un program extins de exerciții atât pe teritoriul ucrainean, cât și cu forțele ucrainene pe teritoriul UE/NATO. Pe lângă programele de instruire, manevrele comune în temeiul Documentului de la Viena (144) vor consolida și mai mult forțele ucrainene, vor spori transparența militară și vor servi nevoilor regionale.

– Sisteme defensive avansate, inclusiv furnizarea către Ucraina a unor sisteme defensive cuprinzătoare pentru a proteja centrele de populație și punctele de acces cheie prin desfășurarea de sisteme de apărare antirachetă aeriene și maritime, capacități cibernetice și capacități radar avansate. Aceste sisteme – așa-numitele sisteme antiacces/ de negare a zonei (A2/AD) – ar putea încorpora o combinație de capacități proprii și sisteme străine. În cazul unei amenințări cu utilizarea forței sau al unei agresiuni, acestea ar putea fi rapid suplimentate cu sisteme furnizate de principalii garanți.

– Accesul la capacitățile UE de finanțare pentru a reconstrui baza industrială de apărare a Ucrainei la standardele UE/NATO și pentru a dezvolta, împreună cu statele membre ale UE, noi capacități defensive. În calitate de candidat la aderarea la UE, Ucraina ar putea beneficia de acces privilegiat la finanțarea UE, în principal la Fondul european de apărare și la Fondul european pentru pace.

– Forța teritorială de autoapărare pentru toți civilii cu vârsta de peste 18 ani. După modelul țărilor cu recrutare activă, Ucraina va trebui să mențină o forță de apărare teritorială suficient de mare, inclusiv un serviciu de rezervă care poate fi mobilizat.

Pentru a realiza acest lucru, Ucraina va avea nevoie ca grupul de garanți internaționali să:

– Furnizeze ajutor financiar și investiții directe, inclusiv prin intermediul viitoarelor instrumente de reconstrucție, pentru a sprijini bugetul național de apărare, precum și să asigure asistența financiară (inclusiv granturi nerambursabile) pentru refacerea infrastructurii Ucrainei, care a fost distrusă sau deteriorată de acțiunile militare.

– Aloce fonduri de reconstrucție, inclusiv asistență financiară nerambursabilă, pentru sprijinirea și construirea noii baze industriale de apărare națională a Ucrainei.

– Ofere transferuri de tehnologie și exporturi de armament.

– Se coordoneze îndeaproape între ele pentru a furniza capacități, echipamente militare, muniții și servicii.

– Instituie exerciții regulate de antrenament pentru forțele ucrainene.

– Stabilească un program de cooperare în domeniul apărării și securității cibernetice și al contracarării amenințărilor cibernetice.

– Asigure o cooperare consolidată în domeniul informațiilor, inclusiv schimbul frecvent de informații și stabilirea unei cooperări regulate între serviciile de informații ale Ucrainei și ale statelor garante.

GARANȚII DE SECURITATE – CUM AR FUNCȚIONA ACESTEA ÎN CAZ DE ATAC:

CONSIDERAȚII ȘI MECANISME JURIDICE

Garanțiile de securitate ar trebui să fie atât permanente, pentru a contribui la consolidarea capacității de autoapărare a Ucrainei pe termen lung, cât și scalabile, pentru a se adapta și a reflecta nivelul amenințării. Deși ar putea fi integrate într-un eventual proces de pace, acestea ar trebui să fie convenite și puse în aplicare în cel mai scurt timp.

Acest lucru va demonstra unitatea comunității internaționale cu Ucraina, precum și continuitatea și amplificarea eforturilor actuale, inclusiv în cadrul Formatului Ramstein. De asemenea, va semnala Rusiei că costurile agresiunii vor continua să crească.

1. DOMENIU DE APLICARE ȘI ASPECTE JURIDICE

Pentru a evita capcanele unor garanții slabe, Ucraina va avea nevoie de:

– Garanții de securitate care sunt obligatorii din punct de vedere juridic și politic. Garanții se pot angaja în angajamente obligatorii prin intermediul unui document de parteneriat strategic comun – care ar fi efectiv un pact obligatoriu între ei.

– Pe lângă un document comun, garanții ar trebui să își asume angajamente juridice și politice continue și bilaterale față de Ucraina, atât la nivelul executivului, cât și la nivelul legislativului respectiv.

2. MECANISME – CUM AR TREBUI SĂ FUNCȚIONEZE GARANȚIILE DE SECURITATE

– Declanșările ar trebui să se bazeze pe o structură comună de evaluare a amenințărilor: garanțiile de securitate extinse ar trebui activate printr-un mecanism care ar necesita o cerere din partea Ucrainei către statele garante, în urma unui „atac armat sau a unui act de agresiune”. Mai degrabă decât o confirmare din partea unei părți terțe, cum ar fi CS al ONU sau Adunarea Generală, ar trebui să existe un nivel de automatism în care garanții s-ar consulta colectiv cu Ucraina.

– Procesul decizional ar trebui să se bazeze pe principiul consultărilor colective urmate de contribuții individuale. La cererea Ucrainei, garanții se reunesc pentru consultări colective într-un termen foarte scurt.

– Garanțiile de securitate ar trebui să îi angajeze în mod explicit pe garanți să asigure autoapărarea Ucrainei. Aceasta înseamnă crearea parametrilor pentru o gamă largă de răspunsuri și nu exclude nici o formă de sprijin pentru a asigura autoapărarea Ucrainei.

– Unele dintre aceste garanții vor fi deschise și continue: acestea vor include antrenamente și exerciții, investiții și cooperare în domeniul apărării, precum și furnizarea de arme.

– În caz de agresiune, documentul comun ar trebui să precizeze angajamentele extinse de garantare din partea garanților de a utiliza toate elementele puterii lor naționale și colective și de a lua măsurile adecvate – care pot include mijloace diplomatice, economice și militare – pentru a permite Ucrainei să pună capăt agresiunii, să-și restabilească suveranitatea, să-și asigure securitatea, avantajul militar și capacitatea de a-și descuraja inamicii și de a se apăra singură împotriva oricărei amenințări.

– Domeniul de aplicare teritorial al garanțiilor este valabil de-a lungul frontierelor recunoscute la nivel internațional ale Ucrainei. În același timp, garanțiile extinse se vor aplica în cazul în care Ucraina este atacată pe teritoriul său în interiorul frontierelor recunoscute la nivel internațional.

– În conformitate cu Rezoluția 377A(V) a Adunării Generale a ONU, Garanții ar trebui să solicite sprijinul ONU, cel mai probabil prin intermediul Adunării Generale a ONU, în intervalul de timp discutat mai jos. Cu toate acestea, toate dispozițiile privind garanțiile de securitate vor intra sub incidența dreptului privind autoapărarea individuală și colectivă (articolul 51 din Carta ONU: „Nicio dispoziție din prezenta Cartă nu aduce atingere dreptului inerent de autoapărare individuală sau colectivă în cazul unui atac armat împotriva unui membru al Organizației Națiunilor Unite…”).

– În cele din urmă, pentru a atinge obiectivul politic general al garanțiilor de securitate, documentul de parteneriat strategic comun ar trebui să găsească un echilibru corect între dispozițiile specifice și angajamentele generice. Acest lucru ar putea fi realizat prin combinarea documentului comun principal cu o anexă, care va stabili dispoziții mai specifice care să reflecte evaluarea amenințărilor. perioadă de timp (de exemplu, 24 de ore) și să decidă cu privire la amplificarea garanțiilor pe baza unei coaliții de bunăvoință (de exemplu, 72 de ore).

– Garanțiile ar trebui să fie convenite pe o perioadă nedeterminată. Cu toate acestea, garanțiile ar trebui să creeze un mecanism prin care garanții să se întâlnească, să evalueze și să revizuiască în mod colectiv garanțiile, pentru a le menține semnificative și relevante – și, dacă este necesar, să le ajusteze pentru a răspunde naturii și nivelului amenințării.

– Ucraina și statele garante ar trebui să instituie un mecanism permanent și continuu de monitorizare a amenințărilor și a provocărilor la adresa securității, precum și de informare reciprocă cu privire la activitățile, exercițiile și manevrele militare. În acest scop, Ucraina și statele garante vor trebui să dispună de un mecanism de colectare, schimb, procesare și analiză a informațiilor, inclusiv în scopul detectării timpurii în ceea ce privește pregătirile pentru o agresiune armată.

SANCȚIUNI INTERNAȚIONALE

Sancțiunile internaționale ar trebui să fie un strat suplimentar al setului general de garanții de securitate, în caz de agresiune. Acest lucru ar putea contribui atât la descurajarea unui act de agresiune, cât și la stabilirea unui cost punitiv pentru agresor. Sancțiunile ar trebui să echilibreze elementele specifice, lăsând în același timp suficient spațiu de manevră, pentru a nu dezvălui agresorului costul total al unui eventual atac viitor asupra Ucrainei.

Fără a aduce atingere mecanismului de sancțiuni descris mai jos, garanții ar trebui să se abțină de la ridicarea sancțiunilor împotriva Rusiei, convenite începând cu 2014, până când Moscova: a) își încetează agresiunea împotriva Ucrainei; b) garantează că nu va ataca Ucraina în viitor; c) compensează Ucraina pentru daunele cauzate în timpul invaziei.

Orice decizie privind ridicarea sau suspendarea temporară a sancțiunilor, ca parte a unui acord de pace negociat, ar trebui să fie luată în strânsă coordonare cu Ucraina. Acordul de garantare a securității ar trebui să conțină o dispoziție conform căreia sancțiunile vor fi reimpuse (dispoziții de revenire) în cazul unor noi atacuri sau agresiuni. Sancțiunile trebuie menținute până când Rusia nu va mai reprezenta o amenințare la adresa suveranității Ucrainei.

Pachetul de sancțiuni va fi inițiat și pus în aplicare de către garanții de securitate ai Ucrainei, în strânsă coordonare cu alte organisme internaționale, cum ar fi G7 și UE. Ar trebui să fie invitate să se alăture și alte țări care susțin sancțiunile (de exemplu: Elveția, Norvegia, Singapore, Coreea de Sud, Australia și altele).

Garanții de sancțiuni ar trebui:

– să convină asupra unui set de sancțiuni anticipate care ar fi declanșate de un eveniment bine definit în conformitate cu dreptul internațional, cum ar fi dacă Ucraina ar fi supusă unui „atac armat” (articolul 51 din Carta ONU) sau unui „act de agresiune” (Rezoluția 3314, XXIX a Adunării Generale a ONU).

– Setul de sancțiuni menționat mai sus ar trebui să fie cel puțin setul complet de sancțiuni de la 1 septembrie 2022, care ar fi reimpus imediat (sancțiuni rapide).

– În plus față de sancțiunile de mai sus, ar putea fi aplicate măsuri și restricții suplimentare pentru a crește semnificativ costurile economice și de altă natură pentru un agresor în cazul unui atac armat sau al unui act de agresiune.

– În cele din urmă, ar trebui convenite măsuri care să permită autorităților să confiște proprietățile agresorului, fondurile și rezervele sale suverane, precum și activele cetățenilor și entităților sale aflate pe lista de sancțiuni. Aceste active ar putea fi apoi vândute în scopul direcționării fondurilor pentru a repara daunele de război cauzate Ucrainei.

ŞOC ŞI GROAZĂ PE FRONTUL DE EST

BMTF, 12 sep – Dincolo de propagandă şi PR deşănţat şi lipsit de cele mai elementare limite ale bunului simţ, folosite de Ukraina ca principală armă de luptă împotriva ocupantului rus, de o săptămînă se petrec fapte incredibile pe frontul din Estul ţării. Atît de incredibile precum invazia rusească, “operaţiunea specială” a Moscovei pe care nu am crezut-o posibilă pînă în 24 februarie. Operaţiunea sfida orice logică de bun simţ, era un “anus contra naturii” în materie de strategie militară şi, totuşi, s-a întîmplat! Ce se întîmplă acum în Dombas este la fel de incredibil! Insistența Ukrainei de a pregăti contra-atacul mult așteptat dă roade. Liniile de apărare rusești crapă și se rostogolesc spre frontierele Rusiei. Ukrainenii și-au eliberat mai multe mii de kmp de teritoriu în doar cîteva zile. Arme moderne occidentale, caracter și determinare! Ukrainenii au respins planurile de a capitula la Kiev, la Mykolaev, la Kherson și alte orașe pentru că nu au mai dorit să se lase păcăliți de un nou ”Memorandum de la Budapesta” (1994) ori să se lase înfrînți pentru ca Putin să-și ”păstreze fața”. Astăzi, Putin are o mare problemă, chiar la el acasă. Şi are doar două variante: sau va sfîrşi după modelul Gaddafi, fugind prin canalizarea de sub Kremlin, sau va declanşa războiul nimicitor despre care tot vorbeşte şi pe care nu l-am sesizat încă. Ambele variane sînt proaste pentru Vladimir Vladimirovici pentru că încarcă serios nota de plată. Zelenski și Kuleba au cerut insistent arme, arme, arme, pentru că dictatorii înțeleg numai de arme! Sigur, ar mai fi disciplina şi pregătirea armatei ukrainene cu ofiţeri NATO, mai mult, cu cei ai SUA.

Tensiunile dintre Rusia şi Ukraina au o istorie care ajunge pînă în Evul Mediu. Rădăcinile ambelor ţări sînt comune şi se regăsesc în aşa-numita Rusie Kieveană, motiv pentru care preşedintele Vladimir Putin se referă deseori la „un singur popor”. În realitate, drumurile celor două naţiuni au fost secole la rînd separate şi s-au dezvoltat două limbi şi două culturi – înrudite şi totuşi diferite. În vreme ce Rusia a evoluat politic pînă a ajuns un imperiu, Ukraina nu a reuşit să pună bazele unui stat propriu. În secolul al XVII-lea, mari zone din actuala Ukraină deveneau parte a Imperiului Ţarist. După dezintegrarea acestuia, în 1917, Ukraina a devenit pentru scurt timp independentă, pînă când Rusia sovietică a recucerit-o cu arma în mînă!

Despre luptele din septembrie se va vorbi şi scrie în cărţile de istorie. Cum se vorbeşte şi se scrie despre Războiul de independenţă al Ukrainei din 1917-1921, o serie de conflicte militare dintre forțele Republicii Populare Ukrainene, anarhiştilor ukraineni, “roşilor” ruşi şi ukraineni, Puterilor Centrale, albilor ruşi și… Poloniei, pentru controlul asupra teritoriului ukrainean, după Revoluţia din februuarie, din 1917 din Imperiul Rus. La conflict au participat într-o mai mică măsură forțe din Franţa şi Regatul României. Luptele au durat între februarie 1917 și martie 1921 și a dus la împărțirea Ukrainei între Uniunea Sovietică, Polonia (vestul Ukrainei), şi Cehoslovacia (Transcarpatia). Acest război poate fi considerat ca parte a fazei finale a Primului Război Mondial. Luptele de partizani au continuat pînă ce au fost înăbuşite de Holodomor.

Unul dintre principalii lideri ai separatiştilor proruşi din estul Ukrainei, Denis Puşilin, despre care se zvonea că a fugit în Rusia, a recunoscut luni o situaţie „dificilă” pe front în faţa contra-ofensivei ukrainene, dar a susţinut că forţele ruse „rezistă”, informează AFP. Aceste declaraţii intervin după ce armata ukraineană a revendicat importante recuceriri teritoriale în ultimele zile în faţa trupelor Rusiei, în special în regiunea Harkov, în nord-est, dar şi în sud şi în est. „Situaţia rămîne dificilă. Adversarul încearcă să distrugă infrastructurile critice şi civile”, a declarat Puşilin pentru postul de televiziune rus Rossia 24, evocînd „bombardamente masive”.

Acest responsabil, care conduce republica proclamată unilateral de separatişti la Doneţk, a informat de asemenea despre atacuri ukrainene asupra oraşului Liman, în est. Potrivit lui Puşilin, forţele ruse şi cele proruse „rezistă”, iar situaţia, chiar dacă „dificilă”, rămîne „sub control”. El a susţinut de asemenea că forţele ruse şi proruse „avansează în unele zone”, fără a le numi.

Armata ukraineană a anunţat iniţial o contra-ofensivă în sud, înainte de a realiza în timpul săptămînii trecute o contra-ofensivă fulger în regiunea Harkov, forţîndu-i pe soldaţii ruşi să se retragă spre alte poziţii. Luni, forţele ruse au afirmat că au bombardat zone recuperate de Ukraina nu departe de Harkov, în sectoarele Kupiansk şi Izium, recucerite de armata Ukraineană.

Folosind HIMARS și alte arme occidentale, Ukraina a reușit să provoace pierderi operaționale majore Rusiei într-o contraofensivă rapidă și să recucerească cea mai mare parte a regiunii Harkov, se precizează în analiza făcută de Institutul pentru Studiul Războiului. Păcăliți de o super-mediatizată contraofensivă în zona de sud, în regiunea Herson, rușii au mutat tehnică militară din Harkov, însă au fost surprinși de avansul „puternic și rapid” al trupelor ukrainene din nord-est. Recucerirea de către ukraineni a orașului Izium a pus capăt perspectivei ca Rusia să își poată atinge obiectivele pe care a spus că le are în regiunea Donețk, după ce a fost nevoită să se retragă de la Kiev. Pierderea orașului Izium condamnă planul inițial al campaniei rusești din Donbas, iar avansurile rusești spre Bakhmut sau în jurul orașului Donețk nu pot fi decisive dacă vor avea loc.

Potrivit Institutului pentru Studiul Războiului, este puțin probabil ca Rusia să mai avanseze spre Bakhmut sau Donețk dinspre nord, orice avans spre aceste orașe și-a pierdut valoarea operațională reală. Institutul pentru Studiul Războiului notează că contraofensiva din regiunea Herson continuă să facă progrese de-a lungul rîului Nipru și afirmă că nu există nici un temei ca acest contraatac să fie doar o simulare. Presiunea ukraineană din regiunea Herson, combinată cu contraofensiva fulgerătoare din regiunea Harkov, îi pune în mare dificultate pe ruși, care nu au destulă forță de a forma o linie defensivă de-a lungul rîului Oskil care să mențină granița regiunii Lugansk.

Planul pentru contraofensiva din regiunea Harkov a fost elaborat de comandantul Forțelor Terestre ale armatei ukrainene, generalul-colonel Oleksandr Sirski, cel care a apărat Kievul și Axa Nord, scrie expertul politic Oleksi Holobuțki pe pagina sa de Facebook. Contraofensiva fulgerătoare începută luni de trupele ukrainene, care a depășit toate așteptările experților, pare să fi provocat un colaps catastrofal al trupelor rusești din regiunea Harkov, care fie sînt distruse sau capturate în luptă, fie se retrag în debandadă, lăsînd armament și muniție în urmă.

Ucraina are nevoie de succes durabil. Nu doar pentru a-i pedepsi pe invadatori, convingîndu-i că au mizat pe cartea greșită, cînd au optat pentru recursul la forță și violență, astfel încît să-i descurajeze și pe alți agresori potențiali. Ci și pentru că situația actuală ar putea fi mortală pentru moralul ukrainenilor, care au cerut repetat arme, arme şi arme

Contraofensiva rapidă a ukrainenilor nu va pune capăt războiului, care se va extinde pînă în 2023, potrivit ISW, dar este clar că acum Ukraina a întors cursul războiului în favoarea sa.

ATAC SINUCIGAŞ LA AMBASADA RUSIEI DIN KABUL

BMTF, 5 sep – Doi angajaţi ai ambasadei Rusiei au murit luni într-o explozie în apropiere de misiunea diplomatică a ţării la Kabul, a anunţat Ministerul rus de Externe, precizînd că există de asemenea „răniţi în rîndul cetăţenilor afghani”, potrivit Reuters şi AFP, scrie Agerpres.

Anterior, agenţia rusă oficială de presă RIA a relatat că un diplomat şi un agent de pază de la ambasadă au fost răniţi într-un presupus atac sinucigaş cu bombă.

Poliţia afghană a precizat că un kamikaze a detonat explozibili în apropiere de intrarea ambasadei Rusiei la Kabul provocînd peste 25 de morţi şi răniţi, adăugînd că atacatorul a fost împuşcat de agenţii de pază în timp ce se apropia de poartă.

Rusia este una dintre puţinele ţări care au menţinut o ambasadă la Kabul după ce talibanii au preluat puterea în urmă cu peste un an. Deşi Moscova nu recunoaşte oficial guvernul taliban, există discuţii între cele două părţi asupra unui acord ca Rusia să livreze benzină şi alte bunuri.

Turcii ne exploatează cuprul, politicienii români împart beneficiile

BMTF, 5 sep – Ce ironie! La cîteva sute de metri de cetatea teutonă Ladislaw, de la Coronini (Pescari) şi chiar pe linia de apărare teutonă medievală împotriva turcilor, compania Eti Bakir, parte a Holdingului turcesc Cenghiz, şi-a cucerit un loc important în economia zonei. Recent au cîștigat în țara noastră şi licitația pentru construirea a 30 de km din autostrada Sibiu – Pitești, cu 49 de viaducte și 7 tuneluri. Va fi prima autostrada care străpunge Munții Carpați. Turcii trec şi Carpaţii în Transilvania! Cetăţile Făgăraşului şi Rîşnovului rămîn doar în palmaresul Teutonilor!

Reluarea exploatării cuprului a intrat în linie dreaptă la Moldova Nouă, după ce noul proprietar al minei, un puternic holding turcesc, se află pe ultima sută de metri a procedurilor birocratice. Rezervele de cupru concentrate în zona Moldova Nouă, sînt estimate la circa 200 de milioane de tone, adică, aproximativ 30% din rezervele naționale, valoare estimată fiind de 2,5 miliarde de euro. Pentru exploatare, compania va angaja 1000 de salariaţi din zonă, iar procedurile de selecţie a personalului au fost deja demarate. Odată cu reluarea exploatării, autorităţile locale sînt convinse că situaţia economică a zonei de sud a judeţului Caraş-Severin se va revigora, iar problemele de mediu – care au dus, de-a lungul vremii la un scandal internaţional – vor dispărea.

Timp de 16 ani după închiderea exploatării miniere de cupru de la Moldova Nouă, în 2006, despre acest loc din Clisura Dunării se ştie doar că a provocat o mare problemă internaţională de mediu care a dus la aplicarea procedurii de infrigement pentru România. Se ştie mai puţin, însă că Moldomin S.A. Moldova Nouă a fost o companie minieră, înființată în 1965 pentru extracția și prepararea minereurilor cuprifere din carieră și subteran și valorificarea concentratului cupros. Mina de cupru a funcţionat până în anul 2006. În urma ei au rămas haldele de steril ale Moldomin, care au creat probleme de poluare cu praf de steril, atît în România, cît şi în Serbia. Rezervele de cupru ale companiei, concentrate în zona Moldova Nouă, sînt estimate la circa 200 de milioane de tone, ceea ce ar însemna circa 30% din rezervele naționale, valoare estimata la 2,5 miliarde de euro.

După mai multe tentative eşuate, Moldomin a fost vîndută la licitaţie, pentru 6 milioane de euro, la 1 martie 2021. Cumpărător a fost Holdingul turcesc Cenghiz cu o experienţă în minerit de 90 de ani şi care în momentul de faţă exploatează 10 cariere şi mine în întreaga lume şi produce 10% din necesarul de cupru şi 20% din cel de Aluminiu al Turciei.

Birocraţia românească, mai ceva decît cea de la Înalta Poartă a obligat compania turcească să cumpere din nou licenţa de exploatare, care a expirat pe 14 mai anul acesta, iar explozia pieţei energetice să revizuiască de cîteva ori planurile de afaceri, a spus recent, la Reşiţa, Mehmet Egriboyunoglu, reprezentantul investitorului turc:

Dacă drumul spre cuprul de la Moldova Nouă a intrat în linie dreaptă, cu o investiţie de 200 de milioane de euro în tehnologie modernă, proprietarul resursei speră la o producţie de 10 milioane de tone de cupru anual, cam de 3 ori mai mult decît se exploata în 1989, pentru o perioadă de 25 de ani, cu beneficii majore pentru administraţia şi economia locale. Cel puţin 1000 de oameni din Clisura Dunării vor fi angajaţi la exploatarea de cupru, spune Mehmet Egriboyunoglu:

Cum spuneam, cuprul de la Moldova Nouă vine la pachet cu marile probleme transfrontaliere de mediu despre care am vorbit. Rezolvarea acestora, însă, deşi cade în sarcina investitorului, va depinde de posibilitatea exploatării minereului din halde, rămas în urma tehnologiilor vechi aplicate în urmă cu două decenii. Mehmet Egriboyunoglu:

Potrivit investitorului turc, prima tonă de minereu cuprifer de la Moldova Nouă va fi extrasă în maxim 2 ani şi jumătate!

În loc de încheiere: impotenţa Statului Român de a exploata propriile resurse, ticăloşia iobagului ajuns la putere, ignoranţa criminală a poporului/populaţie a dat cîştig de cauză investitorilor străini, în toate domeniile strategice ale României. Împăunarea a rămas singurul capitol la care nu ne întrece nimeni. Aşa s-a întîmplat şi la conferinţa de presă a reprezentantului CupruMold Mining, filiala românească a Eti Bakir. Organizată de Primăria Moldova Nouă, la conferinţă au fost prezenţi, alături de primarul urbei de pe Dunăre, prefectul şi preşedintele Consiliului Judeţean. Deşi turcul spune că exploatarea începe abia peste doi ani şi jumătate, primarul Chisăliţă a şi împărţit beneficiile obţinute de pe urma investitorului strategic, iar preşedintele Dunca a cerut ca Cenghiz să facă nişte drumuri judeţene. Bine că nu mai avem echipă de fotbal!

HAOS ÎN IRAQ

BMTF, 2 sep – Mii de iraqieni sătui de criza politică din ţară au ieşit vineri în stradă la Baghdad, la cîteva zile după lupte între facţiuni şiite rivale care au făcut 30 de morţi printre susţinătorii liderului religios şi politic Muqtada al-Sadr, potrivit AFP, scrie Agerpres.

Protestatarii au fluturat drapelul iraqian şi au cerut, într-o atmosferă calmă, o schimbare profundă a sistemului politic, conform unor imagini transmise de postul de televiziune public Al Iraqiya.

Iraqul este în continuare fără premier şi fără guvern de la alegerile legislative din octombrie 2021, din cauză că liderii şiismului politic nu reuşesc să se pună de acord.

„Poporul vrea căderea regimului”, au scandat manifestanţii în Piaţa Nissour din Baghdad, reluînd unul dintre sloganurile Primăverii Arabe.

Furia lor este îndreptată împotriva sistemului politic care, în opinia lor, a blocat Iraqul, ţară bogată în petrol, dar lovită de o criză socio-economică.

Unii manifestanţi au scandat, de asemenea, lozinci împotriva Iranului vecin, opunîndu-se „ingerinţei” acestuia în afacerile interne ale Iraqului.

Aceşti protestatari spun că sprijină ampla mişcare socială care a izbucnit în octombrie 2019, cînd mii de iraqieni au ieşit în stradă pentru a denunţa „corupţia” clasei politice şi influenţa Iranului. Deşi acum a mai rămas doar o umbră a ceea ce a fost, această mişcare organizează sporadic manifestaţii la Baghdad.

Protestul de vineri survine într-un context foarte tensionat.

La începutul săptămânii, confruntări armate în Zona Verde din Baghdad între susţinători ai lui Muqtada al-Sadr, de o parte, şi armata şi membri ai Forţelor de Mobilizare Populară (Hashd al-Shaabi), foşti paramilitari pro-Iran integraţi acum în trupele regulate, de cealaltă parte, au făcut 30 de morţi în rîndul susţinătorilor lui Muqtada al-Sadr

Aceştia au pătruns în perimetrul care găzduieşte ambasade şi ministere după ce Muqtada al-Sadr şi-a anunţat „retragerea definitivă” din politică. Iraqul a decretat luni stare de asediu la nivel național, în timp ce focuri de armă au provocat moartea a două persoane în haotica Zonă Verde din Baghdad, după ce liderul șiit Moqtada Sadr și-a anunțat „retragerea permanentă” din politică. De aproape un an, liderii politici nu reușesc să se pună de acord asupra unui nou prim-ministru.

Iraqul, unul dintre cei mai mari producători de petrol din lume, nu a avut, așadar, nici guvern și nici președinte de la alegerile legislative. Pentru a ieși din criză, Moqtada Sadr și Cadrul de Coordonare sînt de acord asupra unui singur punct: este nevoie de noi alegeri anticipate. Dar, în timp ce Moqtada Sadr insistă să dizolve mai întîi parlamentul, rivalii săi vor să numească mai întîi un guvern. Cu Palatul Republicii invadat, premierul Mustafa al-Kazimi a suspendat Consiliul de Miniștri „pînă la noi ordine” și a convocat o reuniune de urgență pentru securitate la sediul comandamentului militar.

Disputa dintre sadriști și Cadrul de coordonare nu a degenerat pînă acum în confruntări armate, dar Hashd al-Shaabi, foști paramilitari aliați cu Teheranul și integrați în forțele iraqiene, s-a declarat gata să „apere instituțiile statului”.

Moqtada Al-Sadr, născut în 1974 dintr-o familie de clerici dizidenţi ai regimului Saddam Hussein, nu a guvernat niciodată. A devenit cunoscut după invazia Iraqului condusă de SUA în martie 2003, în special prin crearea Armatei Mehdi, o miliție de „rezistență” împotriva ocupantului.

În declarația sa publicată luni, el nu a făcut însă nici o referire la Armata Mehdi sau la Brigăzile Păcii, o altă grupare armată aflată sub comanda sa, creată în 2014 după ce Mosul a căzut în mîinile jihadiștilor din gruparea Statul Islamic.