Etichetă: EUROPA

STRATEGIA CA STRATEGIA, DAR PRACTICA NE OMOARĂ

BMTF, 26 mai – Două blackout-uri majore au afectat Spania și Franța în decurs de două luni, la o diferență de o lună între ele și, curios lucru, la o lună de la momentul lansării oficiale a Strategiei Europene de răspuns în fața amenințărilor emergente. Dacă uriașa pană de curent spaniolă din aprilie pare că a avut cauza în problemele structurale de interconectare europeană pe magistrala cu Franța, cea de zilele trecute se datorează unor atacuri directe ale teroriștilor cibernetici, direcționate împotriva festivalului de film de la Cannes.

Comisia Europeană a lansat PE 27 martie a.c., Strategia de pregătire a UE pentru a sprijini statele membre și a consolida capacitatea Europei de a preveni și de a răspunde amenințărilor emergente, informează un comunicat al Executivului European. Această strategie vine în contextul în care Uniunea Europeană se confruntă cu crize și provocări din ce în ce mai complexe, care nu pot fi ignorate. Concret, strategia include 30 de acțiuni-cheie și un plan de acțiune detaliat pentru promovarea obiectivelor Uniunii pregătirii, precum și dezvoltarea unei „culturi a pregătirii prin concepție” în toate politicile UE.

O astfel de strtategie este îndelung așteptată și ea reprezintă dacă nu o schimbare, cel puțin o pauză în politica de luptă împotriva încălzirii globale. Sper că cel puțin o parte dintre fondurile destinate halucinantei utopii să fie redirecționate spre acțiuni concrete. Adică, decît să investim sute de miliarde și să ne prefacem că influențăm clima planetei, că sîntem importanți ca specie, mai bine învățăm să trăim cu schimbările climatice, ne pregătim și ne antrenăm să supraviețuim în alte condiții decît cele cunoscute de societatea contemporană.

„Noile realități necesită un nou nivel de pregătire în Europa. Cetățenii noștri, statele noastre membre și întreprinderile noastre au nevoie de instrumentele potrivite pentru a acționa atît pentru a preveni crizele, cît și pentru a reacționa rapid atunci cînd se produce un dezastru. Familiile care locuiesc în zone inundabile trebuie să știe ce să facă atunci cînd apele cresc. Sistemele de avertizare rapidă pot împiedica regiunile afectate de incendii să piardă timp prețios. Europa este pregătită să sprijine statele membre și partenerii de încredere din vecinătate pentru a salva vieți și mijloace de trai”, a transmis președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen.

Obiectivele și acțiunile-cheie ale strategiei includ:

Protejarea funcțiilor societale esențiale ale Europei:

    Elaborarea unor criterii minime de pregătire pentru serviciile esențiale precum spitalele, școlile, transporturile și telecomunicațiile.

    Consolidarea stocurilor de echipamente și materiale esențiale.

    Consolidarea adaptării la schimbările climatice și a disponibilității resurselor naturale esențiale, cum ar fi apa.

Promovarea pregătirii populației:

    Încurajarea populației să adopte măsuri practice, cum ar fi păstrarea proviziilor esențiale pentru cel puțin 72 de ore în situații de urgență.

    Integrarea lecțiilor de pregătire în programele școlare și introducerea unei Zile Europene a Pregătirii.

Consolidarea coordonării răspunsului la situațiile de criză:

    Crearea unui centru de criză al UE pentru a îmbunătăți integrarea între structurile de criză existente ale UE.

Consolidarea cooperării civil-militare CIMIC:

    Efectuarea de exerciții periodice de pregătire la nivelul UE, reunind forțele armate, protecția civilă, poliția, securitatea, personalul medical și pompierii.

    Facilitarea investițiilor cu dublă utilizare.

Consolidarea capacităților de previziune și anticipare:

    Elaborarea unei evaluări cuprinzătoare a riscurilor și amenințărilor la nivelul UE, care să contribuie la prevenirea crizelor precum dezastrele naturale sau amenințările hibride.

Intensificarea cooperării public-privat:

    Crearea unui grup operativ de pregătire public-privat.

    Formularea de protocoale de urgență cu întreprinderile pentru a asigura disponibilitatea rapidă a materialelor, bunurilor și serviciilor esențiale și pentru a securiza liniile de producție critice.

Consolidarea cooperării cu partenerii externi:

    Colaborarea cu parteneri strategici precum NATO privind mobilitatea militară, clima și securitatea, tehnologiile emergente, cibernetica, spațiul și industria de apărare.

Prin urmare, strategia se axează pe o abordare integrată a tuturor riscurilor, o abordare la nivelul întregii administrații, care reunește toți actorii relevanți, la toate nivelurile de guvernare (local, regional, național și UE) și o abordare la nivelul întregii societăți, care reunește cetățenii, comunitățile locale și societatea civilă, întreprinderile și partenerii sociali, precum și comunitățile științifice și academice.

În plus, în strînsă colaborare cu statele membre, Uniunea are capacitatea de a face față crizelor viitoare – și poate oferi soluții substanțiale și eficiente pentru cetățeni și societăți.

Ce facem noi, de ani de zile, pregătire de bază pentru supraviețuire în caz de dezastre, primește, acum, o certificare europeană. Munca noastră este esențială iar ignorarea ei devine neglijență criminală. Cel puțin!

DIPLOMAȚIA ROMÂNEASCĂ IRELEVANTĂ ȘI PENIBILĂ

BMTF, 17 feb – Ministrul Afacerilor Externe, Emil Hurezeanu, prezent la Conferinţa de Securitate de la Munchen, a avut vineri mai multe întrevederi bilaterale cu oficiali din ţări ale Europei, precum şi din Statele Unite ale Americii, informează un comunicat de presă al MAE.

Şeful diplomaţiei de la Bucureşti s-a întîlnit cu noul viceprim-ministru şi ministru al afacerilor externe, europene şi al cooperării pentru dezvoltare al Belgiei, Maxime Prevot, cu noul ministru al afacerilor externe al Bulgariei, Georg Georgiev, cu ministrul afacerilor externe al Turciei, Hakan Fidan, cu ministrul afacerilor externe, emigraţiei şi expatriaţilor al R.A. Egipt, Badr Abdellatty, dar şi cu reprezentanţi ai Congresului SUA – o delegaţie a Camerei Reprezentanţilor, a informat sâmbătă MAE, scrie Agerpres, în condițiile în care SUA au fost reprezentate la nivel de guvernamental și de vice-președinte!

De asemenea, oficialul român a avut o întîlnire cu liderul opoziţiei belaruse (susținută de România cu 600.000 de euro, conform declarației lui Klaus Iohannis!), Sviatlana Tsikhanouskaya, în cadrul căreia a exprimat îngrijorarea României faţă de intensificarea represiunilor, intimidărilor, arestărilor şi condamnărilor politice care vizează mass-media, activiştii şi întreaga societate civilă din Belarus. Ministrul român al afacerilor externe a evocat importanţa unităţii opoziţiei belaruse în exil şi necesitatea unei acţiuni coordonate pentru promovarea aspiraţiilor democratice ale cetăţenilor.

Tot în contextul Conferinţei de la Munchen, Emil Hurezeanu s-a întîlnit cu preşedintele executiv al organizaţiei American Jewish Committee, Ted Deutch, cu un grup de veterani de pe frontul ukrainean şi cu membrii de familie a unor ostatici israelieni în Fâşia Gaza.

O agendă proprie, cum s-ar zice!                                              

În legătură cu întîlnirea de astăzi, de la Paris, Emil Hurezeanu a declarat:

„În ceea ce privește întîlnirea pregătită sau propusă de președintele Macron pentru luni, la Paris, lucrurile ne păreau oarecum cunoscute, pentru că formula franceză, după reanimarea triunghiului Weimar – Franța, Germania și Polonia -, a fost extinsă. Participă aici și Spania, Italia și Marea Britanie. Au mai avut astfel de întîlnire, de această dată în așteptarea unui Consiliu European. Probabil el va avea loc cît se poate de repede, la care să participe toți cei 27.

Nu este completă acum formula și se mai fac eforturi de amenajare, de extindere a formulei participanților la summitul de la Paris. Danemarca și Olanda au fost cooptate în numele statelor nordice și pornind de la faptul că Danemarca, de exemplu, a finanțat susținerea Ukrainei mai mult decât Franța, Italia, Spania și Portugalia la un loc. Sîntem în situația în care să solicităm, cu argumente pe care nu este nevoie să le producem, toata lumea stie asta si apreciaza asta.

Nu avem doar frontiera cea mai lungă cu Ukraina, ci am sprijinit transferul a peste un milion de refugiați, transferăm în fiecare sezon al recoltelor între 50 și 60 de milioane de tone de cereale ukrainiene prin porturile noastre, antrenăm piloți de 16 ukrainieni. Am cedat Ukrainei unul din bateriile Patriot, una din cele cele patru, 25% din zestrea noastră cea mai modernă de apărare antirachetă. Vom primi în schimb un nou Patriot și avem și alte alte compensații din partea unor state asemănătoare în atitudinea față de Ukraina. Noi nu vom înceta să pretindem acest lucru.

Sîntem de la început și fără abatere una din țările care a făcut cel mai mult pentru Ukraina. Sîntem una din țările care vrea o pace justă, durabilă, cu participarea tuturor părților interesate. Sîntem una din țările care respectă pactele, tratativele.

Sîntem una din țările europene aflate într-o comunitate de destin cu Statele Unite încă de la Revoluția Română. Militarii noștri au murit împreună cu militarii americani în teatrele de război din întreaga lume. Pro-americanismul românilor a fost recunoscut decenii în șir, alături doar de cel al polonezilor, ca una dintre garanțiile cele mai stabile ale continuității influenței americane în Europa, în general, și în Europa de Est, în special”, a spus Hurezeanu într-un interviu pentru Calea Europeană.

GHIOAGA CUVÎNTULUI. ȚUCĂLARI

Pentru mințile înămolite, orice apel la realism strategic e trădare. Orice încercare de a pune Europa în fața responsabilităților proprii, e catastrofă geopolitică. Nu mai vorbesc de situația României unde, chiar după alegeri, avem same shit, different toilet! Deși îi apreciez enorm pe colegii mei Claudiu Lucaci (TVR) și Victor Nichituș (Chișinău) care reușesc, de fiecare dată, analize lucide și tăioase într-un limbaj elegant și reținut, așa cum stă bine unui veritabil analist, mă regăsesc în situația, totuși, de a folosi același tip de analiză de gang, scrisă în cuvinte puține și simple, menită să o înțeleagă și politicienii autohtoni mult mai obișnuiți cu ghioaga cuvîntului.

Pare că de vineri (deși semnalele sînt de mai demult!) am intrat într-o lume în care, în ciuda zgomotului și bruiajului de fond, semnalul începe să se distingă tot mai clar. El este verbalizat simplu și direct, pe înțelesul tuturor, chiar și de aceia care au marginalizat, ostracizat, pedepsit, cenzurat și vocile disidente care anunțau perspectivele alternative. Politizarea cunoașterii și subordonarea adevărului față de ideologie, transformat în delict de opinie, de un activism vocal și strident, irațional și oportunist promovat de o gașcă politică și intelectuală cu creierii îmbîcsiți de progresism și buzunarele doldora, a suprimat dezbaterea autentică și a dus la uniformizarea gîndirii europene. LUMEA SE SCHIMBĂ. NU ȘI NELUMEA!

Conferința de Securitate de la Munchen, negocierile de pace pentru Ukraina și summit-ul de astăzi, de la Paris sînt cele trei secvențe ale aceluiași ADN geo-politic ce se va extinde în următorii ani și care exclude și elimină boala numită progresism.

Vicepreședintele SUA, JD Vance, la Conferința de Securitate de la Munchen: ”De ani de zile, ni se spune că tot ceea ce finanțăm și sprijinim este în numele valorilor noastre democratice comune, totul, de la politica noastră față de Ukraina la cenzura digitală, este prezentat ca o apărare a democrației în SUA și UE. Dar cînd vedem instanțe europene care anulează alegeri și înalți funcționari care amenință să anuleze altele, ar trebui să ne întrebăm dacă ne menținem la un standard suficient de ridicat. (…) Anularea alegerilor din România a avut loc pe baza suspiciunilor șubrede ale unei agenții de informații și a presiunii enorme din partea vecinilor continentali. (…) Dacă alergați de frica propriilor votanți, America nu poate face nimic pentru voi și, de altfel, nici voi nu puteți face nimic pentru poporul american care m-a ales pe mine și l-a ales pe președintele Trump”.

Vance nu delirează. E doar vocea sinceră a unei alte Americi care s-a săturat de ipocrizia strategică a Europei, de valul de activism sorosist și propagandism! „Administraţia Trump este foarte preocupată de securitatea Europei, dar nu de Rusia sau China sau orice alt actor extern, ci de ameninţarea din interior. Retragerea Europei de la valori fundamentale, pe care  le-a împărtăşit cu SUA. Un fost comisar european a spus recent la televizor, şi părea încîntat, că guvernul României a anulat alegerile. El a avertizat că acelaşi lucru se poate întîmpla şi în Germania. Aceste declaraţii sînt şocante pentru urechile americane. De ani ni s-a spus că tot ce finanţăm şi susţinem este în numele valorilor democratice comune. Dar cînd vedem instanţe europene că anulează alegerile şi oficiali de rang înalt ameninţă cu anularea altora, te întrebi dacă mai avem în comun aceleaşi standarde înalte„.

Vă dați seama cum au sunat în urechile progresiștilor adunați la Munchen cuvintele vicepreședintelui JD Vance! Tot ce a promovat administrația Biden nu funcționează. E un nou serif în oraș, Trump! Deindustrializarea nu funcționează! Cenzura nu funcționează! Deschiderea granițelor nu funcționează! Imigrația ilegală nu funcționează! Greenul nu funcționează! Și asta într-o plină criză de orgoliu european prin care se dorește salvatorul mediului planetar, farul călăuzitor al ideologiei progresiste de stînga prin intermediul căreia totul este permis. Chiar și anularea alegerilor!

Europenii au fost dezgustați de discursul lui Vance. Care, nu e singular, mesaje similare, dar mai soft, fiind trimise anterior de Secreetarul de stat și șeful Pentagonului. Tema discursului american a fost problema valorilor comune între națiunile europene și America. Iar importanța de securitate a acestei teme este evidentă. Numai în acest context putem înțelege că democrația, cu condiția ei obligatorie a libertății de exprimare a opiniilor, credințelor etc. este o valoare esențială, pusă astăzi sub semnul întrebării de reglementări și atitudini europene. Care europeni și-au dat arama pe față, cum se spune în analiza de gang, în cazul loviturii de stat din România, bornă exemplu pentru discursul american și studiu de caz pentru multă vreme de acum încoace!

Reacția Martin McSweeney- political commentator and content creator dedicated to the preservation of democracy and social justice, la Conferința de Securitate de la Munchen, în 14 februarie 2025, spune totul, în timp ce liderii europeni au fost muți, precum peștii în acvariu. McSweeney a vorbit în numele tuturor propagandiștilor susținători ai aripii războinice și conflictuale, adică tocmai acea aripă dezavuată de actuala administrație de la Washington.

„Sînt incandescent de furie acum. Simt greață. Un vicepreședinte al Statelor Unite a stat astăzi pe pămîntul unde atît de mulți americani și-au dat viața pentru a învinge fascismul în Europa. A ținut un discurs rușinos care a scuipat pe mormintele lor. Nu că ar trebui să ne așteptăm la altceva, avînd în vedere că șeful său a sărit peste vizitarea mormintelor americanilor căzuți în Europa de teama de a nu-și uda părul. Același om care i-a numit pe acești eroi căzuți „fraieri” și „învinși”…  Vance face acum parte din cea mai autoritară administrație din istoria Americii. O administrație care caută în mod activ să refuze femeilor autonomia asupra propriului corp. O administrație care urmărește aceleași deportări în masă ale imigranților pe care Europa le-a cunoscut în Germania anilor 1930. Vance este un om pe care nici măcar propriul său președinte nu îl vede ca succesor. A venit în Europa pentru a-și vărsa bila cristo-fascistă asupra liderilor din Regatul Unit și din întreaga Europă, într-un turneu de represalii menit să afirme puterea americană…

Pentru a consemna, 𝟔𝟎𝟎𝟎 𝐝𝐞 𝐬𝐨𝐥𝐝𝐚𝐭̦𝐢 𝐮𝐜𝐫𝐚𝐢𝐧𝐞𝐧𝐢 𝐚𝐮 𝐬𝐞𝐫𝐯𝐢𝐭 𝐚𝐥𝐚̆𝐭𝐮𝐫𝐢 𝐝𝐞 𝐬𝐨𝐥𝐝𝐚𝐭̦𝐢𝐢 𝐚𝐦𝐞𝐫𝐢𝐜𝐚𝐧𝐢 𝐢̂𝐧 𝐈𝐫𝐚𝐤. 𝐀𝐬𝐭𝐚, 𝐝𝐞𝐬̦𝐢 𝐔𝐜𝐫𝐚𝐢𝐧𝐚 𝐧𝐮 𝐞𝐬𝐭𝐞 𝐦𝐞𝐦𝐛𝐫𝐚̆ 𝐍𝐀𝐓𝐎. În 1994, la semnarea Memorandumului de la Budapesta, au renunțat la armele nucleare în schimbul unor garanții de securitate din partea SUA și a Regatului Unit. Aceste garanții au fost încălcate în 2014, cînd Rusia a invadat Crimeea. Li s-a spus atunci: „𝐎 𝐚𝐬𝐢𝐠𝐮𝐫𝐚𝐫𝐞 𝐧𝐮 𝐞𝐬𝐭𝐞 𝐨 𝐠𝐚𝐫𝐚𝐧𝐭̦𝐢𝐞.”

Acum, în ciuda prieteniei și a sacrificiului lor curajos pe cîmpurile de luptă din Ukraina, președintele Statelor Unite a decis să-i abandoneze și să ofere o victorie unui criminal de război inculpat, care a invadat ilegal teritoriul suveran al unui aliat al SUA. Un aliat ale cărui trupe și-au pierdut anterior viețile sprijinind America în războiul său împotriva terorii.

RUȘINE LUI… Poate vreți să aruncați Ucraina sub autobuz în timp ce le furați zăcămintele minerale, 𝐃𝐀𝐑 𝐄𝐔𝐑𝐎𝐏𝐀 𝐍𝐔 𝐕𝐀 𝐏𝐄𝐑𝐌𝐈𝐓𝐄 𝐀𝐒𝐓𝐀. 𝐒̦𝐭𝐢𝐮 𝐬𝐢��𝐮𝐫 𝐜𝐚̆ 𝐑𝐞𝐠𝐚𝐭𝐮𝐥 𝐔𝐧𝐢𝐭 𝐧𝐮 𝐯𝐚 𝐚𝐛𝐚𝐧𝐝𝐨𝐧𝐚 𝐩𝐨𝐩𝐨𝐫𝐮𝐥 𝐮k𝐫𝐚𝐢𝐧𝐞𝐚𝐧. Contribuția noastră de ajutor raportată la PIB depășește deja pe cea a SUA, la fel ca și cea a Poloniei, Germaniei, Finlandei și a altor state.

SUA nu mai este un aliat de încredere și, dacă va fi nevoie, vom sprijini Ukraina fără America.

Cât despre tarifele voastre patetice, faceți ce vreți. Curînd nu veți mai avea prieteni decât tirani și autocrați, așa că sînt sigur că Wun Dum Fuc se va simți ca acasă.”

În România, gorniștii nu se puteau lăsa mai prejos, deși în corul vocilor obediente s-a dovedit că nu contează. D.Tapalagă, Cristian Tabără, Sorin Ioniță nu l-au scos pe JD Vance din „nenorocit” (S.Ioniță), putinist (C. Tabără), „cel mai prost om din America” (Moise Guran),  iar SUA au ajuns chiar „inamic”(D. Tapalagă), pe care UE trebuie să-l invingă.

Mda… America a devenit dușmanul Europei! Pe față, că prin acțiunile geo-politice promovate de camarila Biden&Soros&Schwab America a nenorocit deja Europa pentru următorii 50 de ani!

Europenii au acum două variante: Fie declară America oficial dușman, fie acceptă criticile și re-construiesc consensul Nord-Atlantic. În ambele variante, progresiștii europeni aflați la putere la Bruxelles, în Franța, Germania, UK, sau România, cei care au fost prea apropiați de Democrații americani vor trebui să dispară. Același lucru va trebui să-l facă Maia Sandu și PAS dincolo de Prut, dacă se dorește ca numele Moldova să mai apară în următorii ani în vreo agendă americană.

Pentru a se pune de acord, liderii europeni se reunesc la Paris. Fără România și Țările Baltice și încă vreo doi ciudați de la Cercul Polar. De ce fără România? Claudiu Lucaci are dreptate cînd spune cu subiect și predicat că țara noastră se află în Zodia Irelevanței. Voi reveni! Deocamdată, să spun că relația între Europa și SUA transcede războiul din Ukraina și negocierile de pace demarate peste capul lorzilor războinici de pe Vechiul Continent. Preocuparea cea mai mare a leadrilor din Uniunea Europeană, chiar dacă este minimalizată sau puțin verbalizată, intenția Statelor Unite de a reduce imediat deficitul comercial dintre America și Europa. Pe timpul administrației Biden, acest deficit s-a ridicat la 235,6 miliarde dolari americani în 2014, cu o creștere de aproape 13 la sută față de anul precedent, în condițiile în care importurile americane de bunuri produse în Europa au atins valoarea de 605,8 miliarde dolari, în 2024, cu o creștere de 5,1 la sută față de anul precedent. Declarativ, președintele american Trump și-a stabilit obiectivul a ajunge foarte repede la o paritate cu Uniunea Europeană, în ceea ce privește schimburile anuale, concomitent cu reducerea acestui deficit. Ceea ce, fără nici o îndoială, îi panichează pe leaderii europeni, care își văd amenințată creșterea economică, unele dintre state putînd chiar să intre în recesiune.

Cealaltă îngrijorare este războiul din Ukraina. Problema cu acest război este că Europa a profitat de Administrația Biden și în ceea ce privește sprijinul pe care îl acordă Occidentul în general Ukrainei. Și în acest caz, contribuția Statelor Unite este dublă față de contribuția europenilor, care include și contribuția Marii Britanii! De aceea președintele Trump le cere europenilor să majoreze cheltuielile de apărare! Complicat…

La Paris, s-a reunit Europa care contează! Fără Țările Baltice, a căror contribuție la UE și NATO este doar de paradă, reprezintă simbolul smuls din ghearele fostului URSS, victima perfectă a lui Vladimir Putin etc.

Cu România, este altceva… Rtomânia se află de 10 ani în Zodia Irelevanței externe, iar acest fapt se datorează EXCLUSIV lui Klaus Werner Iohannis, devenit șeful țucălarilor care au umilit România din postura de reprezentanți strategici. Nu ne bagă nimeni în seamă, nu facem parte din nici un sfat de taină, format restrîns, sau bilaterală strategică, nu ne caută nimeni  la telefon… De la lovitura de stat încoace pe Iohannis nu l-a invitat Rutte la cina privată pe care a organizat-o la Bruxelles iar Ursula l-a ocolit cu trotineta electrică. Pe Bolojan nu-l știe nici măcar un șef de garaj, iar pe restul…

La conferința de securitate de la Munchen a participat obscur ministrul de externe, dar ca spectator, nu a vorbit la vreun panel. Ministrul român de externe e cetățean german! Sigur, s-a întîlnit la budă cu un oficial american care i-a dat garanții ferme între două jeturi ș-o bășină. Mi-aș fi dorit să-mi amintesc de Emil Hurezeanu ca de un jurnalist și scriitor excelent, alături de care mi-am petrecut 13 iunie 1990… Politicianul Emil Hurezeanu a dovedit că nu este mai presus de șleahta ordinară care despoaie România! Trebuia să fim la Paris! Trebuia să fim chemați la negocierile de pace, că doar am dat un Patriot! Țucălarul șef a dat un Patriot ca plocon pentru porcăriile pe care urma să le facă! Să mai reflectăm puțin, zic, de ce sîntem irelevanți pentru partenerii noștri din UE și din NATO! Cînd toată arhitectura instituțională a unei țări se bazează doar pe conexiuni politice, pupincurism și securism, să nu ne mirăm că sîntem unde sîntem…

Din păcate, situația asta nu se va schimba, pentru că însăși fibra acestei societăți e tarată! Acești oameni au vînt în pupă din partea unora care ei înșiși sînt impostori acolo unde sînt, în cele mai înalte funcții europene, de unde și dezastrul continental în care ne aflăm!

Negocierile de pace pentru Ukraina au început. La Moscova, în Arabia Saudită, telefoanele au fost deschise, canalele de dialog au fost reluate. America a băgat Ukraina în kkt, America o va scoate. Black Rock este stăpîn pe jumătate din terenurile ukrainene și pe datoria suverană a țării! Practic, BlackRock conduce Ukraina. Zelenski doar încasează dividendele și se mai agită atunci cînd stăpînii îi spun că e nevoie să o facă. Personaje grele din România încasează dividende din războiul de la graniță. Pentru achiziții de armament, pentru tranzit de cereale, pentru…, pentru… O mînă spală pe alta și amîndouă obrazul, după cum zicea un fost țărănist de frunte.

Negocierile de pace vor fi foarte dure. Pacea în Ukraina ca victorie a lui Vladimir Putin  va costa Rusia pe termen lung. Nu teritoriile din Dombas, Crimeea sau Herson contează, ci sprijinul pentru Iran, moneda BRICS pregătită să înlocuiască dolarul, relația cu China, subiecte esențiale pentru agenda lui Trump și unde Europa, cu atît mai puțin România, nu contează! SUA se pregătesc să-și consolideze prezența în Asia-Pacific și să întoarcă favorurile evreilor care l-au adus la putere. Asta înseamnă că se pregătește de război în Iran, retrăgîndu-și trupele din Syria (lăsată hegemonului regional Turcia), din Europa (România e pe listă!)…

La început, a fost cuvîntul! Și discursul lui Vance!

UE, Wagner, sancţiuni

BMTF, 14 dec – Uniunea Europeană a decis luni sancţiuni împotriva grupului paramilitar rus Wagner şi a opt persoane şi trei societăţi legate de acesta, pentru ”acţiuni de destabilizare” desfăşurate în Ukraina, Syria şi mai multe ţări africane, au declarat surse europene citate de AFP şi EFE, preluate de Agerpres.

Decizia a fost aprobată în unanimitate de miniştrii de externe ai statelor UE, reuniţi la Bruxelles.

Blocul comunitar menţionează că Wagner a acţionat în Ukraina, Syria, Lybia şi Republica Centrafricană, suspectînd de asemenea o posibilă prezenţă a acestui grup în Mali, stat al cărui guvern este bănuit că negociază cu acest grup paramilitar prestarea unor servicii de securitate.

”Wagner este o societate militară privată rusă folosită pentru destabilizarea securităţii în Europa şi în state terţe din vecinătatea ei, în special în Africa”, explică un diplomat european.

Sancţiunile constau în interdicţii de călătorie în UE şi îngheţarea eventualelor active deţinute în blocul comunitar de persoanele şi companiile vizate.

Miniştrii europeni de externe au aprobat luni şi cadrul juridic pentru adoptarea unor sancţiuni împotriva persoanelor şi entităţilor ”care obstrucţionează” tranziţia către un guvern civil în Mali, după lovitura de stat din 18 august 2020, urmată anul acesta, în iunie, de încă o lovitură de stat prin care a fost a destituit guvernul de tranziţie.

EŞECUL SISTEMELOR POLITICE ŞI ROMÂNIA VULNERABILĂ

Vrem sau nu vrem, conştientizăm, sau nu, viitorul imediat, şi pe termen lung, va fi modelat de actuala pandemie. În definirea proiectelor viitoare, analiştii şi publicul larg trebuie să țină seama de patru forțe majore care transformă peisajul global: globalizarea și apariția unui nou tip de regionalizare, accelerarea concurenței globale în domeniul tehnologiei, demografiile îmbătrânite și cursa împotriva schimbărilor climatice. Pandemia COVID-19 nu modifică fundamental arhitectura gestionării eficiente a riscurilor geopolitice, dar va accelera traiectoria fiecăreia dintre aceste tendințe, se arată în raportul EY Perspective geostrategice în 2020.

Pandemia accentuează consecințele sociale, economice și politice ale îmbătrînirii populației. Profilul demografic al unei țări va modela poverile operaționale și în materie de costuri impuse de pandemie: societățile mai îmbătrînite se vor confrunta cu consecințe mai grave din punct de vedere economic și al pierderilor de vieți omenești provocate de această boală cu o revenire mai lentă a economiei. Națiunile cu o populație preponderent tînără, care se confruntă cu rate mari ale șomajului și cu fenomene de dislocare economică din cauza pandemiei, prezintă riscuri mai mari de tulburări sociale.

Virusul se răspîndește la nivel global, iar combaterea acestuia ar necesita eforturi globale la mai multe niveluri. Dar statele reacționează cu viziunea tunelului național. Aici ideologia naționalistă triumfă uneori chiar și asupra rațiunii limitate a politicii economice sau de sănătate. Vezi cazul României! Nici măcar în autoproclamata „putere europeană”, nu există nici un sentiment de coeziune. „Statele membre sînt cuprinse de naționalismul de criză”, așa cum spune jurnalistul austriac Raimund Löw.

Europa este un continent îmbătrînit care este supus unor presiuni uriaşe migraţioniste, economice, dar şi identitare de natură politico-istorică. În Uniunea Europeană, presiunile în direcția fragmentării au fost evidențiate de un răspuns la pandemie care, cel puțin pînă în acest moment, a fost greoi și lipsit de coordonare.

În această cheie trebuie citită întîlnirea între Premierul Ungariei, Viktor Orban cu Milorad Dodik, liderul sîrbilor bosniaci, care a anunţat recent un plan secesionist pentru entitatea sîrbă care, de la încheierea războiului din fosta Yugoslavie, formează, împreună cu comunitatea musulmană şi croată, Bosnia şi Herţegovina.

Milorad Dodik, care şi-a anunţat uneori intenţia de a-i scoate pe sîrbi din statul comun, a lansat recent o nouă ofensivă secesionistă, ameninţînd să retragă Republika Srpska din instituţiile centrale, precum armata şi sistemul judiciar.

Nimic nou sub soare! Doar adepţii globalismului se miră! Susţinerea separatismului de către unele state europene şi situaţia din Kosovo au declanşat amplificarea tendinţelor separatiste, care au avut ca rezultat criza din regiunea spaniolă Catalonia. Practic, Europa a salutat divizarea mai multor state de pe continent, fără a-şi ascunde bucuria în legatură cu asta. Iar acum, iată, avem Catalonia şi Kurdistan, dar și Veneto și Lombardia, iar autonomiile etnice maghiare bat la ușă! Disoluţia lentă și atomizarea de interese din sînul Uniunii Europene, populismul cras al liderilor din jur, chiar scăderea factorului de inteligență la leadership-ul european, statul slab în care domnesc grupări de interese care-i mimează neoficial serviciile, greoi, incomplet, sărac şi birocratizat, o corupţie mare, care o păzeşte pe cea mică, favorizează această mișcare pe care mulți se feresc să o numească… genetică!

Atît la nivel istoric, cît şi juridico-filozofic, sistemul internaţional din ultimii 25 – 30 de ani a fost marcat de tensiunea profundă între tendinţele naționale conservatoare şi cele revoluţionare anti-sistem împotriva lipsei de scrupule a unui stat hegemonic care abuzează de conceptul de suveranitate în manufacturile asociate cu corupția. În mod clar, orice tendinţă separatistă sau de autonomie pun în discuție consecințele semnării Păcii de la Westphalia (24 octombrie 1648), un troc prin care învingătorii şi învinşii îşi împărţeau diferitele provincii. Suveranitatea de tip westphalic, care se prezintă ca o suveranitate absolută, inflexibilă, a devenit, în noile condiţii, o piedică care impietează asupra capacităţii de a construi modele de guvernare adecvate.

Într-o asemenea situație, chiar cerrerile de autonomie cele mai fanteziste nu pot fi contracarate de lideri corupți de la centru, chiar dacă corectitudinea politică și socială le aparține. Moralitatea îndoielnică le vulnerabilizează discursul pro-națiune pentru că însăși națiunea devine adversar natural al unor astfel de lideri și instituții subordonate.

Presiunile migraționiste și terorismul european, mărunt dar în creștere, contribuie la acest fenomen.

Majoritatea actelor de violență din ultimii ani sînt puse pe seama refugiaților și a migranților economici.

Un nou studiu care a analizat demonstraţiile de stradă din 2006 pînă în 2020, a constatat că numărul mişcărilor de protest din întreaga lume a crescut de peste trei ori în mai puţin de 15 ani, informează Washington Post. Intitulat „World Protests: A Study of Key Protest Issues in the 21st Century”, studiul e realizat de o echipă de cercetători de pe lîngă Friedrich-Ebert-Stiftung (FES) din Germania şi de Initiative for Policy Dialogue, o organizatie non-profit afiliată la Columbia University. Analizînd îndeaproape peste 900 de acţiuni de protest din 101 ţări si teritorii, autorii au ajuns la concluzia că trăim o perioadă istorică asemănătoare cu atmosfera din anii 1848, 1917 sau 1968, „cînd un număr mare de oameni s-au revoltat împotriva modului în care erau lucrurile, cerînd schimbări”. Dar care este cauza? Autorii vorbesc despre „esecul democratiei”. Ei au constatat ca majoritatea evenimentelor de protest pe care le-au studiat – 54% – au fost provocate de eșecul sistemelor politice.

În ultimii ani, Europa s-a confruntat cu cele mai ample mișcări de masă de oameni de la încheierea celui de Al Doilea Război Mondial. Peste un milion de refugiați și de migranți au sosit în Uniunea Europeană, majoritatea fugind de războiul și teroarea din Syria și din alte țări aflate în dificultate. În spatele politicii Germaniei de primire a refugiaţilor syrieni stă un compromis care nu poate fi ignorat. Preţul pentru azilul syrienilor este plătit de imigranţii din Balcani, care au fost deportaţi pe capete, scrie Wall Street Journal. Criza migraţiei din Europa este într-un punct critic, în care pilonii politicii în vigoare se află sub stres constant. Şi acum, pandemia care a blocat economia globală dar şi orice iniţiativă legată de migranţi şi piaţa muncii în Europa. În spatele economiilor sînt modificări profunde – structurale, sociale, demografice – care pot duce la apariţia unei noi revoluţii!

Au explodat preţurile la energie şi alimente, dar de ce nu pot să crească şi salariile, pe medie, de la sine? Din cauza dezechilibrelor şi dezmăţului globalist de pînă în urmă cu doi ani! Potrivit Ziarului Financiar, economiile şi companiile au devenit prea productive, iar acest lucru, coroborat cu lipsa inflaţiei, a schimbat toate regulile!

1. Globalizarea, începută în anii ’80, a frînt clasa de mijloc, care este cea mai afectată în ţările occidentale. Multe joburi ale clasei de mijloc au plecat în ţările low cost, mai ales odată cu căderea comunismului, deschiderea pieţei est-europene şi creşterea Chinei.

2. Emigraţia în ţările vestice – acest lucru a dat posibilitatea companiilor să angajeze oameni pe salarii mai mici, ceea ce a pus presiune pe piaţa forţei de muncă şi pe sindicate.

3. Intrarea pe piaţa de muncă a femeilor – ultimele trei decenii au adus pe piaţa forţei de muncă din ce în ce mai multe femei care preiau şi poziţiile bărbaţilor, dar la salarii mai mici. În aceste condiţii, salariile nu cresc.

4. Echipamentele şi acum roboţii înlocuiesc forţa de muncă pe un cost mai redus – în ultimele decenii tot mai multe companii încearcă să înlocuiască oamenii cu echipamente sau roboţi pentru a deveni mai productive şi a face faţă concurenţei. Un echipament sau un robot nu oboseşte, nu cere majorări salariale, nu cere bonusuri, nu pleacă cînd vrea el, nu plăteşte taxe şi contribuţii la stat. Echipamentele au înlocuit joburile de mijloc. Iar acum, roboţii înlocuiesc procesele repetitive din companii, atacînd de data asta joburile low-cost.

5. Companiile mari au devenit din ce în ce mai mari, ceea ce a dus la scoaterea competitorilor de pe piaţă, darea oamenilor afară şi scăderea presiunii pe creşterea salariilor – în economiile occidentale cuvîntul de ordine este consolidarea, fuziunile şi achiziţiile, întărirea poziţiilor pe piaţă, cumpărarea concurenţilor şi închiderea lor, creşterea preţului produselor fără creşterea salariilor din companii.

6. Supracapacitatea de producţie – ultimii 30 de ani a adus o supracapacitate de producţie în toată lumea, ceea ce face ca firmele să aibă ca obiectiv într-un mod continuu reducerea costului prin toate mijloacele: înlocuirea oamenilor cu echipamente, cumpărarea concurenţei, trimiterea joburilor de mijloc în alte ţări pentru a reduce costul salarial.

7. Lipsa investiţiilor – în economiile puternice nu se mai fac investiţii de către companiile private decît dacă sînt noi tehnologii care înlocuiesc anumite modele de business, reduc numărul de salariaţi şi reduc costul salarial. Din acest motiv nu există cerere pentru noi locuri de muncă şi în consecinţă nu există presiune pe piaţa forţei de muncă în sensul creşterii salariilor.

8. Apariţia share economie şi a modelelor de business disruptive – de mai bine de două decenii, establishmentul economic mondial este dat peste cap de apariţia altor modele de business şi mai ales de apariţia de nicăieri, din alte zone, de tehnologie, a unor companii care lovesc în plin modelele tradiţionale. Google şi Facebook au distrus industria media, Uberul schimbă regulile în transportul persoanelor, Amazon a rupt din piaţa retailerilor tradiţionali, Tesla a ajuns să se bată cu marii producători auto, Apple a schimbat regulile în comunicare, digitalizare etc., low-costurile aeriene au răvăşit piaţa de transport tradiţională, ducînd la scăderea tarifelor, ceea ce a produs schimbări fundamentale în mobilitatea oamenilor, aducînd reduceri de costuri salariale în alte industrii pentru că pot să aducă oameni mai ieftin din alte ţări într-un timp foarte scurt.

9. Pentru că nu există inflaţie iar marile ţări occidentale sînt pline de datorii, nu mai au bani de investit în infrastructură – acest lucru nu creează locuri de muncă, nu creează cerere, nu creează presiune pe salarii.

10. Marile economii ale lumii, marile bănci, marii administratori de bani, marile companii de asigurări au prea mulţi bani, administrează prea mulţi bani. Pentru că sînt prea mulţi bani în lume care au fost economisiţi în ultimele şapte decenii prin diferite forme – democratizarea bursei, fonduri de investiţii, fonduri de pensii – şi nu există unde să fie investiţi în economii pentru că există supracapacitate, aceste mii de miliarde stau efectiv degeaba în conturi, cu 0% dobîndă. Pentru că aceşti bani nu sînt investiţi decît în titluri de stat, în blue-chipsuri, în real-estate, în terenuri, ei nu creează noi locuri de muncă, nu creează cerere, nu aduc majorări salariale ci, dimpotrivă, pun presiune pe companii să reducă costurile, să dea oameni afară, să investească mai puţin pentru a le aduce randamente mai mari.

Dacă establishmentul nu este atent, din rîndul tinerilor de astăzi care ştiu cel puţin două limbi străine, care se mişcă într-o parte şi-n alta, care vor şi speră la bani mai mulţi pentru a experimenta mai mult în domeniul vieţii personale, se va naşte noul Lenin, spune Cristian Hostiuc, Director Editorial ZF.

În urmă cu 100 de ani, imperiile s-au mărunțit în state naționale, dornice să-și afirme identitatea sufocată de abuzurile, birocrația și incompetența imperială. După un veac, aceleași tare trezesc în populațiile naționale abuzate dorința regăsirii identității regionale pentru o auto-guvernare onestă și echitabilă! Există o amprentă genetică socială primordială și nucleară: tribul și familia, pentru cea din urmă luptînd cu înverșunare motivată o parte a societății civile tradiționale, în frunte cu Biserica Națională. În România! Observația nu e nouă, juristul elveţian Gustav Moynier a propus în 1872 crearea unui tribunal internaţional care să judece dreptul ginţilor!

Într-o asemenea situație, chiar cererile de autonomie cele mai fanteziste nu pot fi contracarate de lideri corupți de la centru, chiar dacă corectitudinea politică și socială le aparține. Moralitatea îndoielnică le vulnerabilizează discursul pro-națiune pentru că însăși națiunea devine adversar natural al unor astfel de lideri și instituții subordonate.

În întreaga Europă partidele antisistem au cîştigat teren din cauza nemulţurilor populare faţă de politicile economice implementate de guverne, a nivelului ridicat al inegalităţii sociale şi ca reacţie la criza sanitară. Europa este în schimbare, iar România este vulnerabilă!