Etichetă: HAOS

HAOS ÎN IRAQ

BMTF, 2 sep – Mii de iraqieni sătui de criza politică din ţară au ieşit vineri în stradă la Baghdad, la cîteva zile după lupte între facţiuni şiite rivale care au făcut 30 de morţi printre susţinătorii liderului religios şi politic Muqtada al-Sadr, potrivit AFP, scrie Agerpres.

Protestatarii au fluturat drapelul iraqian şi au cerut, într-o atmosferă calmă, o schimbare profundă a sistemului politic, conform unor imagini transmise de postul de televiziune public Al Iraqiya.

Iraqul este în continuare fără premier şi fără guvern de la alegerile legislative din octombrie 2021, din cauză că liderii şiismului politic nu reuşesc să se pună de acord.

„Poporul vrea căderea regimului”, au scandat manifestanţii în Piaţa Nissour din Baghdad, reluînd unul dintre sloganurile Primăverii Arabe.

Furia lor este îndreptată împotriva sistemului politic care, în opinia lor, a blocat Iraqul, ţară bogată în petrol, dar lovită de o criză socio-economică.

Unii manifestanţi au scandat, de asemenea, lozinci împotriva Iranului vecin, opunîndu-se „ingerinţei” acestuia în afacerile interne ale Iraqului.

Aceşti protestatari spun că sprijină ampla mişcare socială care a izbucnit în octombrie 2019, cînd mii de iraqieni au ieşit în stradă pentru a denunţa „corupţia” clasei politice şi influenţa Iranului. Deşi acum a mai rămas doar o umbră a ceea ce a fost, această mişcare organizează sporadic manifestaţii la Baghdad.

Protestul de vineri survine într-un context foarte tensionat.

La începutul săptămânii, confruntări armate în Zona Verde din Baghdad între susţinători ai lui Muqtada al-Sadr, de o parte, şi armata şi membri ai Forţelor de Mobilizare Populară (Hashd al-Shaabi), foşti paramilitari pro-Iran integraţi acum în trupele regulate, de cealaltă parte, au făcut 30 de morţi în rîndul susţinătorilor lui Muqtada al-Sadr

Aceştia au pătruns în perimetrul care găzduieşte ambasade şi ministere după ce Muqtada al-Sadr şi-a anunţat „retragerea definitivă” din politică. Iraqul a decretat luni stare de asediu la nivel național, în timp ce focuri de armă au provocat moartea a două persoane în haotica Zonă Verde din Baghdad, după ce liderul șiit Moqtada Sadr și-a anunțat „retragerea permanentă” din politică. De aproape un an, liderii politici nu reușesc să se pună de acord asupra unui nou prim-ministru.

Iraqul, unul dintre cei mai mari producători de petrol din lume, nu a avut, așadar, nici guvern și nici președinte de la alegerile legislative. Pentru a ieși din criză, Moqtada Sadr și Cadrul de Coordonare sînt de acord asupra unui singur punct: este nevoie de noi alegeri anticipate. Dar, în timp ce Moqtada Sadr insistă să dizolve mai întîi parlamentul, rivalii săi vor să numească mai întîi un guvern. Cu Palatul Republicii invadat, premierul Mustafa al-Kazimi a suspendat Consiliul de Miniștri „pînă la noi ordine” și a convocat o reuniune de urgență pentru securitate la sediul comandamentului militar.

Disputa dintre sadriști și Cadrul de coordonare nu a degenerat pînă acum în confruntări armate, dar Hashd al-Shaabi, foști paramilitari aliați cu Teheranul și integrați în forțele iraqiene, s-a declarat gata să „apere instituțiile statului”.

Moqtada Al-Sadr, născut în 1974 dintr-o familie de clerici dizidenţi ai regimului Saddam Hussein, nu a guvernat niciodată. A devenit cunoscut după invazia Iraqului condusă de SUA în martie 2003, în special prin crearea Armatei Mehdi, o miliție de „rezistență” împotriva ocupantului.

În declarația sa publicată luni, el nu a făcut însă nici o referire la Armata Mehdi sau la Brigăzile Păcii, o altă grupare armată aflată sub comanda sa, creată în 2014 după ce Mosul a căzut în mîinile jihadiștilor din gruparea Statul Islamic.

CRIZE SIMULTANE

Haosul generalizat a pus stăpînire pe România! Clasa politică şi instituţiile statului s-au prăbuşit concomitent, într-o explozie abjectă. Ca jurnalist, am spus-o de mai multe ori: România se află în al 33-lea an de război! Observînd ceea ce se întâmplă în viaţa politică, economică şi socială din ţară! Iniţial, am crezut că este vorba de clasicul război româno-român, dar există semne că sîntem şi ţinta agresiunii unor entităţi externe, de stat sau private, primul fiind doar stimulat de acesta din urmă!

Milton Friedman, marele guru al mişcării „unfettered capitalism”, creditat cu scrierea caietului de sarcini pentru economia contemporană, hipermobilă şi globală, îl cita des pe Machiavelli, potrivit căruia toate rănile trebuie provocate simultan, dacă vrei ca schimbarea aşteptată să se producă. Numai o criză – reală sau percepută ca atare – poate produce schimbări reale. Dezastrele naturale, catastrofele sanitare sau turbulenţele politice permit guvernelor şi multinaţionalelor să profite de şocul în care se află populaţia şi să implementeze politici avantajoase pentru marile corporaţii.

Esenţială, în toată această mişcare oportunistă este viteza de reacţie, pentru a impune o schimbare rapidă şi ireversibilă înainte ca societatea aflată sub imperiul acestei crize să revină la „tirania statu-quo-ului”. Potrivit teoreticienilor neoconservatori, adepţi ai lui Papa Milty, o administraţie are la dispoziţie între şase şi nouă luni în care să poată realiza schimbări majore; în cazul în care va pierde oportunitatea de a acţiona decisiv în această perioadă, ea nu va mai avea o a doua şansă în acest sens.

Şocul şi Evlavia sunt acţiuni care creează teamă, pericole şi distrugere pe o scară inimaginabilă pentru oamenii obişnuiţi, de aceea, exploatarea acestora poate trasa liniile de frontieră geopolitică sau corporatistă pură.

Spuneam, în emisiunea prietenului Daniel Botgros, referindu-mă la România de astăzi, că asupra noastră s-a abătut, simultan, o sumă de crize machiavellice, atît Ţara, cît şi Naţiunea aflîndu-se la o răscruce fără sens giratoriu. Avem de ales între drumul care duce la dispariţia noastră din istorie, sau poteca abruptă a reclădirii naţionale.

În România momentului actual se poate vorbi de o criză care este mai mult decît politică, în care locatarul de la Cotroceni a tăiat juliene întraga clasă politică aflată în parlament. Criza politică românească este, de fapt, mult mai profundă şi ea se manifestă prin lipsa unei alternative reale la actuala aşa-zis elită conducătoare. Bazinul de selecţie este gol! Atît ideologic, cît, mai ales, uman!

Criza medicală, generată de epidemia de COVID-19, scăpată în pruni în ţara noastră, este strîns legată de criza politică, dar şi de criza de încredere şi chiar de una de… coeziune naţională. Un mix 3 în unu, fatal! Un sistem medical extrem de politizat, reforme aplicate în avantajul corporaţiilor, tratamente la limita de jos a umanului, manipularea şi dezinformarea conspiraţionistă grosiere practicate în ultimii doi ani, toate acestea au tarat încrederea în efortul medical. Cred că este momentul ca politicul să facă un pas în spate, o perioadă de timp, şi să lase specialiştii să încerce să rezolve criza sanitară!

Criza energetică în care ne-a aruncat lipsa unei politici externe coerente şi Olimpiada vînzării de ţară este acută şi, din păcate, pentru noi, fără leac. TOATE reţelele energetice construite în ultimii ani OCOLESC România!!! Sîntem pămîntul nimănui, terenul de joacă al tuturor! Ea este mai puternică decît criza economică şi criza alimentară, cele două conturîndu-se cu tuşele groase ale scumpirilor excesive ale materialelor de construcţii şi decalajele scandaloase între exportul de materie primă agricolă şi importul de produse finite alimentare.

Despre criza constituţională, nu vreau să scriu. Constituţia este călcată în picioare de ani de zile. Ni se pare deja firesc. Nu ne afectează! Evident, nu sîntem polonezi! Dar despre faptul că România este captivă a unor jocuri geopolitice la scară regională și globală care o lasă cu tot mai puțini aliați de încredere și cu tot mai mulți adversari, în condițiile în care pierderile de suveranitate sînt enorme și lipsite de compensație, voi scrie cîteva rînduri. Sigur, am amintit deja, absenţa unei politici externe naţionale, aflată în apanajul trădătorului de la Cotroceni, reprezintă una dintre cauzele precarităţii situaţiei de astăzi în care am devenit pămîntul nimănui şi terenul de joacă al tuturor! Cei puţini, care vor dori să privească înapoi, în istorie, vor vedea că Franţa a sprijinit crearea României mari. Încă de pe vremea lui Cuza (Unirea Principatelor) ca o contrapondere la ascensiunea Imperiului Ţarist. Istoria se repetă, în buclă, şi Franţa se întoarce la Gurile Dunării pentru că cine stăpîneşte Gurile Dunării stăpîneşte Europa şi pune presiune pe Crimeea cam ca înainte de 1853.

Aşa putem traduce că România este coaptă pentru o guvernare progresisto-globalistă-macroniană sau, cel puțin, adusă în cvasi imposibilitatea de a se opune la instalarea unei asemenea guvernări. Poate fi o explicaţie pentru sceneta jucată de Dasian-Julien. Sigur, este de presupus că Rusia nu are motive să fie încîntată de implantarea soroșismului- macronian în vecinătatea sa apropiată.

Cu o situaţie economică precară, o economie fragilă, afectată de schimbările pe plan mondial şi un stat perceput ca avînd o atitudine ostilă, chiar duşmănoasă faţă de cetăţean, România şi societatea românească sînt, astăzi, mai vulnerabile ca oricînd. Pe acest fundal, în ultimele săptămîni, dar şi în ultimii ani, bombardamentul asupra României cu informaţie agresoare s-a intensificat. Terorismul politic a atins cote demne de 11 septembrie! De asemenea, terorismul cultural a luat, în ţara noastră, o amloare fără precedent. Potrivit Donei Tudor, agresarea mediatică, prin presă, radio şi televiziune, este concepută astfel încît să se declanşeze concomitent din interior şi din exterior şi să lase impresia că procesele dezorganizante se produc „natural”, de la sine şi nu sînt induse de centre de decizie agresoare . Astfel de acţiuni duc la ruperea capacităţii de protecţie naţională şi pot cuprinde: injectarea îndoielii cu privire la valorile culturii naţionale, negarea valorilor culturale autohtone, proliferarea kitch-ului, culturii de împrumut şi a subproducţiilor culturale, impunerea unui complex naţional de inferioritate culturală, crearea unei confuzii naţionale în ierarhia valorică, denigrarea personalităţilor şi valorilor culturale naţionale, promovarea neîncrederii generale şi a lipsei de respect faţă de instituţiile naţionale fundamentale, spolierea patrimoniului naţional, crearea unui sentiment de culpabilitate naţională, alimentarea şi declanşarea unor tensiuni interetnice, inducerea unui sentiment de inutilitate, ridiculizarea valorilor naţionale, a imnului naţional, a patriotismului şi naţionalismului, exacerbarea valorilor locale şi regionale în detrimentul conştiinţei naţionale.

Dar, astea sînt deja aberaţii regionale. Omul de rînd caută, în piaţă, un tocilar. Să ascută coasele şi topoarele!

AFGHANISTAN, ȚARA HAOSULUI TOTAL

BMTF, 8 iul – Guvernul de la Kabul a mobilizat mii de forte de Securitate pentru a lupta cu talibanii în nordul Afghanistanului, deși 1037 de soldaţi din armata afghană au dezertat și au trecut luni în Tadjikistan, cerînd protecţie. Rusia şi Turcia şi-au închis consulatele din Mazar-e-Sharif, capitala provinciei afghane din nord unde consulatele Indiei, Tadjikistanului, Pakistanului, Iranului şi Uzbekistanului din zonă au anunţat că şi-au redus activitatea.

Pakistanul a închis un foarte important punct de frontieră la graniţa cu Afghanistanului, în Kandahar, invocînd însă probleme legate de răspîndirea pandemiei, însă deciziile sînt legate de ofensiva talibanilor pe toate fronturile.

Surse din zonă anunţă că este posibil să fie tăiată ruta Kabul-Bagram, perspectivă de coşmar care ar lăsa posibilă doar evacura membrilor ambasadelor, personalului militar şi civil al ambasadelor din „zona verde” a Kabulului doar cu ajutorul elicopterelor, repetînd exact tragedia de la Saigon…

Autorităţile afgane au desfăşurat marţi sute de soldaţi şi membri ai miliţiilor proguvernamentale pentru a contracara o vastă ofensivă a talibanilor în nordul ţării, în urma căreia o mie de militari afghani au fost nevoiţi luni să se pună la adăpost în ţara vecină Tadjikistan, relatează AFP.

Luptele s-au intensificat în mai multe provincii afghane, dar talibanii şi-au concentrat eforturile mai ales în nord, unde au cucerit mai multe zeci de districte de cînd SUA şi NATO au început în mai retragerea finală a trupelor lor.

În faţa înaintării îngrijorătoare a talibanilor în nord, departe de bastioanele lor tradiţionale din sud, guvernul a decis să trimită trupe pentru a pregăti o contraofensivă.

Sute de soldaţi şi membri ai miliţiilor proguvernamentale au fost mobilizaţi în provinciile nordice Takhar şi Badakhshan, unde talibanii au cucerit în scurt timp mari teritorii, uneori chiar fără luptă.

Cele două provincii făceau parte dintre fiefurile forţelor NATO şi în anii 1990 s-au opus regimului taliban, care nu a reuşit atunci să le cucerească niciodată.

Viteza şi uşurinţa cu care talibanii au cucerit de această dată respectivele provincii au dat o lovitură psihologică foarte dură autorităţilor afghane.

Responsabilii militari afghani au recunoscut că nu au reuşit să protejeze anumite districte rurale izolate, dar au promis să-şi concentreze eforturile pe securitatea marilor aglomerări, a rutelor principale şi a oraşelor de la frontieră.

Săptămîna trecută, forţele americane şi ale NATO s-au retras de la baza aeriană Bagram, cea mai mare din Afghanistan, situată la 50 km nord de Kabul şi care a fost centrul nevralgic al operaţiunilor purtate de la debutul intervenţiei lor militare, declanşată în urma atentatelor de la 11 septembrie 2001.

Părăsirea bazei de la Bagram, una din etapele finale ale retragerii definitive după 20 de ani de război, are ca efect limitarea sprijinului aerian vital acordat pînă acum de SUA armatei afghane.

Potrivit AFP, consilierul naţional afghan pentru securitate, Hamdullah Mohib, a admis marţi că absenţa sprijinului aerian a constrîns armata să se retragă din anumite posturi isolate, dar acest proces este sub control, forţele de securitate afghane, armata aerului afghană s-au reorganizat, a afirmat el.

Luni, peste o mie de soldaţi afghani au fost nevoiţi să-şi găsească refugiu în Tadjikistan după lupte intense cu talibanii. Alte sute făcuseră acelaşi lucru în ultimele săptămîni.

Talibanii deţin deja de la sfîrşitul lui iunie principalul post de frontieră cu Tadjikistan şi celelalte căi de trecere spre această ţară, precum şi districtele care conduc spre Kunduz, la 50 km de graniţa tadjică.

În aceste condiţii, preşedintele tadjic Emomali Rahmon a ordonat luni mobilizarea a 20.000 de rezervişti pentru a întări frontiera.

Luptele din nord au făcut Rusia să-şi închidă consulatul de la Mazar-i-Sharif, capitala provinciei Balkh, aproape de frontiera cu Uzbekistan.

Duminică, talibanii au preluat controlul în districtul-cheie Panjwai, în fostul lor bastion din provincia sudică Kandahar. Marţi, ei au afirmat că au cucerit un alt district în provincia vecină Nimroz.

Guvernul şi talibanii s-au lansat, de asemenea, într-un război de propagandă pe reţelele sociale. Guvernul a publicat imagini video cu raiduri aeriene care distrug poziţiile talibanilor şi se laudă cu pierderile grele provocate acestora. De partea cealaltă, site-uri pro-insurgenţi actualizează cu regularitate numărul districtelor căzute şi postează imagini cu soldaţi care predau armele.