Etichetă: LEGIUNEA STRAINA

PATRU CONTRACTORI ROMÂNI MORȚI, M23 ȘI COLTAN

BMTF, 9 feb – Patru contractori români – între care unul, cetățean al Republicii Moldova – au fost uciși și mai multe zeci răniți, miercuri dimineața, în Estul Republicii Congo, în urma unui atac al gherilelor M23. Contractorii români fac parte dintr-o companie specializată, cu sediul la Londra, care se află sub contract cu Guvernul Republicii Congo. Aproximativ 900 de contractori, în mare majoritate de naționalitate română, foști legionari în Legiunea Străină, sau foști operatori ai Forțelor pentru Operații Speciale, infanterie sau din Ministerul de Interne, activează în Kiwu de Nord și capitala Goma, în apropiere de frontiera cu Rwanda.

Miercuri, aproximativ 30 de contractori români, aflați sub comanda unui fost legionar, Valy Juncu, potrivit informațiilor provenite de la baza din Goma, au fost prinși într-o ambuscadă organizată de gherilele M23. Luptele au durat mai bine de 10 ore, timp în care trupele regulate congoleze au fugit, iar contractorii români au beneficiat doar de sprijinul milițiilor locale „Mai Mai” și „Wazalendo”.  Salvarea contractorilor români a venit de la trupe sud-africane care au organizat o misiune de extracție. Informațiile sînt contradictorii și puține din cauză că toți participanții la misiune au semnat un contract de confidențialitate.

Ministerul român de Externe a anunțat că informațiile obținute pînă acum arată că doi români au murit și patru au fost răniți! Oficialii din minister monitorizează situația, iar la nivelul Celulei de Criză Interinstituțională se fac demersuri pentru verificarea informațiilor din teren. Statul român nu este implicat în acest caz.

Potrivit informațiilor, luptele s-au dat în zona Sake (Sierra). Această zonă este în imediata apropiere a orașului Goma, cu aproximativ două milioane de locuitori, capitala Statului Kiwu de Nord. Goma a fost cucerit și el acum mai bine de 10 ani de M23, fiind eliberat de forțele congoleze, iar contractorii români au obligația să-l apere împreună cu forțele locale FARDC. Alte surse spun că, de fapt, miza pentru care contractorii români au fost angajați, o reprezintă rezervele uriașe de coltan din Kiwu de Nord.

Zona Sake reprezintă un culoar de pătrundere a gherilelor rwandeze M23, în teritoriul congolez. Este o zonă muntoasă, împădurită cu junglă. Aici au loc ciocniri repetate fapt care a dus la instalarea mai multor FOB-uri / baze operaționale înaintate . Aceste FOB-uri poartă acronimul de S (Sierra) și, începînd din decembrie 2022 sînt deservite de contractori români, rotiți săptămînal. Unul dintre avanposturi este amenajat într-un fost camp chinezesc folosit pentru cercetări agricole, TINJI. FOB-ul se baza pe protecția unei foste baze ONU, amplasată pe o cotă dominantă, aflată la doar doi km de TINJI.

Cu toate acestea, foști operatori FOS care s-au aflat sub contract în Congo, spun că amplasarea FOB-urilor era deficitară, iar misiunile, în aceste condiții, erau sinucigașe.

Atacul rebelilor a fost anticipat de două săptămîni, aceștia ocupînd cel mai înalt munte din regiune, Jerusalem. Atacul a fost lansat miercuri, posturile S7 și S3 au fost divizate, iar evacuarea a devenit imposibilă, contractorii fiind prinși în ambuscadă pe singurul drum de acces. M23 a folosit armamentul de infanterie și lunetiști.

Concomitent, FOB-urile Sierra 2, Sierra 3, Sierra 4, Sierra 5, Sierra 7 (6 – inactiv), au fost lovite cu precizie cu bombe de aruncător de 82 mm, relatează sursele locale. “Sînt încă în Congo…. Ieri a fost ca la Benghazi… Eu eram în tura de dimineață… Am intrat în contact… vb acasă… Nu știu  cînd vin…”, îmi scria ieri, un fost camarad.

Potrivit surselor, ieri, armata congoleză a capturat unul din grupurile de asalt ale gherilelor M23, care au atacat contractorii români. 20 de africani tutsi și doi lunetiști americani, pe care congolezii îi suspectează ca lucrînd pentru CIA, au fost capturați pe una dintre înălțimile culoarului Sake. Unul dintre americani a fost capturat mort.

Mișcarea 23 martie (M23), despre care am mai scris, este o grupare rebelă congoleză formată în mare parte din etnici tutsi, acționează în estul Republicii Democratice Congo (RDC), în special în provincia Kiwu de Nord. Din 2012, Rebeliunea M23 a dus la deplasări semnificative de persoane și la controlul asupra Goma, o capitală de provincie, deși ulterior a fost de acord cu încetarea focului și cu negocieri de pace. Presupusul sprijin al Rwandei pentru M23 a provocat un control internațional, ceea ce a dus la declinul grupului.

M23 a reapărut în 2017 și a luat avînt în 2022, capturînd Bunagana și amenințînd Goma. Rapoartele privind încălcările drepturilor omului comise de M23 în 2023, cu suspiciuni de implicare a Rwandei, au intensificat îngrijorările, determinînd apeluri pentru sancțiuni din partea Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite. Începînd cu februarie 2023, M23 controla mai multe orașe și site-uri miniere din estul Kivu de Nord. Miza pare a fi rezervele uriașe de coltan, tantalul din coltan fiind folosit pentru fabricarea condensatoarelor de tantal care sînt utilizate pentru producerea de telefoane mobile, computere, electronice auto și camere video. Cînd, în anii 1990, o mare parte din estul Congo a căzut sub controlul forțelor rwandeze, Rwanda a devenit brusc un exportator major de coltan, beneficiind de slăbiciunea guvernului congolez. Prețul în creștere „a adus pînă la 20 de milioane de dolari pe lună grupurilor rebele” și altor facțiuni care comercializează coltanul extras în nord-estul Congo-ului, potrivit unui raport al ONU.

Din 2022, M23 beneficiază de sprijinul instructorilor militari britanici, americani, dar și din Legiunea străină, care îi ajută să se dezvolte operațional. Potrivit informațiilor, din grupul de legionari care instruiesc rebelii în mînuirea aruncătoarelor de 82 mm, fac parte majoritar polonezi, dar anul trecut, în decembrie, s-au aflat și doi români! Avîntul M23 coincide cu acordurile semnate între Rwanda și Marea Britanie care prevăd amenajarea de campuri pentru solicitanții de azil în Marea Britanie.

DESPRE DEMNITATE, SIMBOLURI ŞI PREŢUIREA PROPRIILOR VALORI

BMTF, 28 apr – Duminică este ultima zi din luna aprilie. 30 aprilie. Este o zi încărcată de semnificaţii şi de simbolistică. La noi, este o zi de avînt cu mici şi bere, cluburi, plaje, dezmăţ fără grija zilei de mîine. Carpe Diem! În alte părţi, este ziua în care se sărbătoreşte curajul, dăruirea, vitejia, spiritul de sacrificiu. Este o zi marcată cum se cuvine. Iată, despre ce este vorba:

Legiunea Străină, a luat fiinţă prin ordonanţa emisă la 10 martie 1831, semnată de regele Franţei Louis Philippe, ca un vîrf de lance al armatei coloniale franceze în operaţiunile împotriva triburilor kabile şi berbere, conduse de Abd el Kader, pentru cucerirea Algeriei, începută în anul anterior. Sute de campanii militare au trecut peste chipiurile albe. Poate mii! Însă, în timpul campaniei din Mexic, se consumă evenimentul cel mai reprezentativ din istoria Legiunii, unul din momentele care au dat naştere LEGENDEI… La 30 aprilie 1863, compania căpitanului Danjou, formată din 60 de legionari, ţine piept într-o fermă din sătucul Camerone, pînă la ultimul om, asaltului a mai bine de 2.000 de mexicani. De atunci, 30 aprilie, ZIUA CAMERONE, este cea mai importantă sărbătoare a Legiunii străine!

Este sărbătoarea de care se agaţă orice legionar! Este cea mai importantă sărbătoare a Legiunii: cinstirea camarazilor căzuţi, cinstirea eroismului lor, şi nu data de 10 martie cînd acest corp de armată se naşte din voinţa Statului (a regelui dar… statul sînt eu!). Am cunoscut mulţi legionari care, dezamăgiţi de propriile Patrii, au hotărît să slujească una singură şi să strige: LEGIO PATRIA NOSTRA!

În această lumină, mă gîndesc cum după 1989 am abandonat simbolurile care dădeau românilor curajul de a merge înainte, simboluri internaţional valabile: imn, drapel, stemă. A trebuit să intrăm în NATO pentru ca militarii români – singurii care au un contract de muncă DE SÎNGE – cu România, să redescopere simbolurile fundamentale şi importanţa lor. Nici o bătălie celebră românească nu este sărbătorită de armata română! Civilii nu le preţuiesc nici acum! Nu am reuşit să depăşim, ca popor, simbolistica primordială a popoarelor africane: primăvară, cules, vară, zi, noapte, semănat, recolte etc. Nimic monumental! Nimic durabil! Personalităţile noastre sînt „parcate” în Cimitirul Bellu. Prin comparaţie, polonezii aşează aceste personalităţi în Castelul Wavel, din Krakowia, o rachetă monumentală care-i înalţă deasupra naţiunii! Şi, apropo de poloniezi! Un mare popor, legat de simboluri. Am urmărit în acea duminică neagră înmormîntarea preşedintelui Poloniei şi a soţiei sale, ceremoniile, cortegiul, sutele de mii de oameni adunaţi să-i conducă pe ultimul drum. M-a impresionat cum oamenii aruncau zeci de flori pe capota maşinii americane, Hummer, care tracta afetul de tun cu coşciugul preşedintelui. Brusc, mi-am adus aminte de o altă scenă pe care nu o voi putea uita niciodată: copil fiind, am văzut la televizor trenul acela sumbru care aducea trupul preşedintelui Tito la Belgrad. Sute de mii de sîrbi aşezau flori pe calea ferată în faţa trenului mortuar. Sute de mii de fire! Fantastic! Mă gîndesc cum ar fi reacţionat poporul român dacă i s-ar fi întîmplat o astfel de tragedie. Sau moldovenii!

Popoarele mari, monumentale, din istoria noastră, dăinuie prin simboluri. Nu degeaba, maghiarii se aşează mereu sub Coroana Sfîntului Ştefan, sau Jobbik a înfiinţat Garda Maghiară! Noi, vom celebra şi în continuare, Ziua soarelui! Nici măcar căluşari nu mai avem. Sînzienele sînt acum pe centuri în Italia… Mare popor, mare caracter! Dar, mai e un lucru pe care vreau să-l spun astăzi: orice lucru bun vei face PENTRU ţara ta, el va DERANJA pe Cineva dintre ai tăi! Vei fi aspru pedepsit!

LEGIO PATRIA NOSTRA! La mulţi ani!

YVES

În Ajun de Crăciun, ar fi împlinit 67 de ani… În 2010 ne-am întîlnit la Bruxelles, la o reuniune pe teme de securitate europeană. Bonom şi jovial, Yves mi-a prezentat revista sa ASSAUT unde era director, redactor şef şi reporter special. M-a încurajat să editez şi eu una, în ciuda crizei financiare! Cine o cunoaşte „M”, revista de securitate, reportaje, analize şi informaţii militare, pe care o editez în format electronic şi print de şase ani, este „o palidă umbră” a ASSAUT. Yves nu mai scrie „Ordinul de zi”. Împreună cu Septimiu, discută despre problemele globale acolo, sus…

Mare corespondent de război, francez de origine belgiană, născut în Congo belgian, Yves Debay a fost ucis pe 17 ianuarie 2013, de un lunetist, la Alep. Jurnalistul realiza un reportaj pentru Assaut, revista pe care a fondat-o, după ce a părăsit redacţia revistei RAIDS. A fost ucis în apropiere de închisoarea centrală aflaţă în regiunea de nord a metropolei, zonă de confruntări intense între opozanţii rebeli şi soldaţii guvernamentali.

Masiv, jovial, Debay, s-a născut la 24 decembire 1954 la Lubumbashi (Congo belgian), înainte să obţină naţionalitatea franceză. Personalitate controversată, Debay a servit într-una dintre unităţile de elită ale fostei armate rodeziene, serviciile de securitate ale puterii albe aflate la putere pînă în 1980, în ceea ce avea să devină Zimbabwe. A fost prieten şi camarad devotat al Legiunii Străine. În redacţia revistei legionare „Kepi blanc” s-a născut ASSAUT.

Ca jurnalist a acoperit toate conflictele ultimilor 25 de ani.

Dumnezeu să-l odihnească!

ZIUA CAMERONE

30 aprilie este o zi specială. Este o zi încărcată de semnificaţii şi de simbolistică. Este ziua în care se sărbătoreşte curajul, dăruirea, vitejia, spiritul de sacrificiu. Este o zi marcată cum se cuvine, în Franţa, e adevărat!

Legiunea Străină a luat fiinţă prin ordonanţa emisă la 10 martie 1831, semnată de regele Franţei Louis Philippe, ca un vîrf de lance al armatei coloniale franceze în operaţiunile împotriva triburilor kabile şi berbere, conduse de Abd el Kader, pentru cucerirea Algeriei, începută în anul anterior.

Sute de campanii militare au trecut peste chipiurile albe. Poate mii! Însă, în timpul campaniei din Mexic, se consumă evenimentul cel mai reprezentativ din istoria Legiunii, unul din momentele care au dat naştere LEGENDEI…

La 30 aprilie 1863, compania căpitanului Danjou, formată din 60 de legionari, ţine piept într-o fermă din sătucul Hacienda Camerone de Tajeda, pînă la ultimul om, asaltului a mai bine de 2.000 de mexicani. De atunci, 30 aprilie, ZIUA CAMERONE, este cea mai importantă sărbătoare a Legiunii străine!

Este sărbătoarea de care se agaţă orice legionar! Este cea mai importantă sărbătoare a Legiunii: cinstirea camarazilor căzuţi, cinstirea eroismului lor, şi nu data de 10 martie, cînd acest corp de armată se naşte din voinţa Statului (a regelui dar… statul sînt eu!). Am cunoscut mulţi legionari care, dezamăgiţi de propriile patrii, au hotărît să slujească una singură şi să strige: LEGIO PATRIA NOSTRA!

În această lumină, mă gîndesc cum după 1989 am abandonat simbolurile care dădeau românilor curajul de a merge înainte, simboluri internaţional valabile: imn, drapel, stemă. A trebuit să intrăm în NATO pentru ca militarii români – singurii care au un contract de muncă DE SÎNGE – cu România, să redescopere simbolurile fundamentale şi importanţa lor.

Nici o bătălie celebră românească nu este sărbătorită de armata română!

Civilii nu le preţuiesc nici acum! Nu am reuşit să depăşim, ca popor, simbolistica primordială a popoarelor africane: primăvară, cules, vară, zi, noapte, semănat, recolte etc. Nimic monumental! Nimic durabil! Personalităţile noastre sînt „parcate” în Cimitirul Bellu. Prin comparaţie, polonezii aşază aceste personalităţi în Castelul Wavel din Krakowia, o rachetă monumentală care-i înalţă deasupra naţiunii! Şi, apropo de poloniezi! Un mare popor, legat de simboluri. Am urmărit în acea duminică neagră înmormîntarea preşedintelui Poloniei şi a soţiei sale, ceremoniile, cortegiul, sutele de mii de oameni adunaţi să-i conducă pe ultimul drum. M-a impresionat cum oamenii aruncau zeci de flori pe capota maşinii americane, Hummer, care tracta afetul de tun cu coşciugul preşedintelui. Brusc, mi-am adus aminte de o altă scenă pe care nu o voi putea uita niciodată: copil fiind, am văzut la televizor trenul acela sumbru care aducea trupul preşedintelui Tito la Belgrad. Sute de mii de sîrbi aşezau flori pe calea ferată în faţa trenului mortuar. Sute de mii de fire! Fantastic! Mă gîndesc cum ar fi reacţionat poporul român dacă i s-ar fi întîmplat o astfel de tragedie.

Popoarele mari, monumentale, din istoria noastră, dăinuie prin simboluri. Nu degeaba maghiarii se aşază mereu sub Coroana Sfîntului Ştefan, sau Jobbik a înfiinţat Garda Maghiară! Noi vom celebra şi în continuare Ziua soarelui! Nici măcar căluşari nu mai avem. Sînzienele sînt acum pe centuri în Italia… Între Carpaţi şi Mare s-au aşezat, confortabil, impostorii şi incompetenţii. Din cauza lor, poporul român este în pericol de moarte!

Vorbeam zilele trecute cu un prieten care, muncind pe brînci, cîştigă şi 30.000 de euro pe lună: îşi face bagajele să plece în Australia! Sătul de tălpile, beţele şi piedicile puse în calea celor care vor să facă ceva. Mare popor, mare caracter!

LEGIO PATRIA NOSTRA! La mulţi ani!

DESPRE DEMNITATE, SIMBOLURI ŞI PREŢUIREA PROPRIILOR VALORI

Despre disoluţia autorităţii statale, am mai scris. Despre atacurile sistematice asupra structurilor de ordine publică, poliţie, jandarmerie etc, am scris de mă doare tastatura. În corul scuipătorilor se află mai mulţi jurnalişti, lideri de opinie şi organe de presă. Eu spun că nu e întîmplător acest atac. Şi totuşi, cine ne apără? Dacă poliţia nu face faţă? Poate poliţia militară să suplinească golul de forţă şi… de încredere? Sau alte structuri?

Legiunea straină face parte din armata terestră, respectînd aceleaşi reguli şi regulamente, unităţile sale avînd aceeaşi structură, echipament, aceleaşi misiuni ca toate unităţile de acest tip, diferenţiindu-se prin statutul particular al legionarului. A luat fiinţă prin ordonanţa emisă la 10 martie 1831, semnată de regele Franţei Louis Philippe, ca un vîrf de lance al armatei coloniale franceze în operaţiunile împotriva triburilor kabile şi berbere, conduse de Abd el Kader, pentru cucerirea Algeriei începută în anul anterior. Această formaţiune militară era alcătuită din voluntari străini cu soldă, angajaşi prin contract pe un număr de ani, de regulă oameni aflaţi în afara legii sau animaţi de spiritul de aventură. Cartierul general al Legiunii a fost instalat pe colina de la Sidi bel Abbes, la 50 km sud de Oran, acesta fiind precedat de posturi şi forturi înaintate implantate în adîncul deşertului saharian şi atacate veşnic de triburi rebele. Legiunea străină este o formaţiune profesională de soldaţi care apaţtine armatei franceze. Deci, Legiunea străină îndeplineşte aceleaşi misiuni şi beneficiază de acelaşi echipament militar ca orice unitate de infanterie sau de tancuri din armata franceză. Un soldat din Legiune este un voluntar.

Legiunea straină are 7.867 militari dintre care 5.768 de soldaţi, 1.705 subofiţeri şi 394 ofiţeri. În această perioadă, Legiunea străină participă la războiul Crimeei, în Italia împotriva habsburgilor, în Indochina, dar şi în Franţa în timpul războiului franco-prusac din 1870. În timpul campaniei din Mexic se consumă evenimentul cel mai reprezentativ din istoria Legiunii, unul din momentele care au dat naştere legendei… La 30 aprilie 1863, compania căpitanului Danjou, formată din şaizeci de oameni, ţine piept într-o fermă din sătucul Camerone, pînă la ultimul om, asaltului a mai bine de 2.000 de mexicani. De atunci, 30 aprilie, ziua Camerone, este cea mai importantă sărbătoare a Legiunii străine. În 1900, un detaşament de 400 de legionari, comandat de 9 ofiţeri, a început cucerirea sultanatului marocan, campanie care a durat pînă în 1934. Cele mai aprige confruntări au avut loc în perioada 1921-1926, cînd a fost înăbuşit în sînge de către armată şi Legiunea străină, revolta triburilor rifano-berbere din muntii Rif, condusă de Abd el Krim. În 1958 unităţile Legiunii au părăsit Marocul trecînd definitiv graniţa în Alger, iar după înfrîngerea suferită în războiul de peste 7 ani cu luptătorii algerieni, legionarii şi-au luat rămas bun de la cazărmile din Sidi bel Abbes, reîntorcîndu-se la 24 octombrie 1962 în Franţa. De atunci, Legiunea a mai intervenit în Djibouti (1970), de 4 ori în Ciad (1969-1970, 1978-1979, 1983-1984, 1988), în Congo – fost Zair (1978, 1997), în Republica Centrafricană (1979), Guyana Franceză (1988), Războiul din Golf (1991), Bosnia (1993-1996), Kosovo (1999). Din 1980, Legiunea a fost complet reorganizată devenind o forţă de reacţie rapidă, avînd în componenţă trupe specializate, fiind capabilă să participe şi la acţiuni de menţinere a păcii, ca şi în cazul misiunii din Kosovo ce se desfăşoară şi în prezent şi unde Legiunea are un sector deosebit de dificil. În ziua de azi, sediul Legiunii şi centrul de primire al noilor recruţi se află la Aubagne, dar mai există baze situate în sudul Franţei şi Insula Corsica, Guyana Franceză, Djibouti, Polinezia Franceză şi Insulele Comore.

Indiferent unde se află, LEGIUNEA a fost, este și va rămîne un symbol! Al puterii Franței, al ordinii și stabilității în spațiul global francofon! Inclusiv în Banat, în 1919!

În această lumină, mă gîndesc cum după 1989 am abandonat simbolurile care dădeau românilor curajul de a merge înainte, simboluri internaţional valabile: imn, drapel, stemă. A trebui să intrăm în NATO pentru ca militarii români – singurii care au un contract de muncă DE SÎNGE – cu România, să redescopere simbolurile fundamentale şi importanţa lor. Nici o bătălie celebră românească nu este sărbătorită de armata română! Civilii nu le preţuiesc nici acum! Nu am reuşit să depăşim, ca popor, simbolistica primordială a popoarelor africane: primăvară, cules, vară, zi, noapte, semănat, recolte etc. Nimic monumental! Nimic durabil! Personalităţile noastre sînt „parcate” în Cimitirul Bellu. Prin comparaţie, polonezii aşează aceste personalităţi în Castelul Wavel, din Krakowia, o rachetă monumentală care-i înalţă deasupra naţiunii! Şi, apropo de poloniezi! Un mare popor, legat de simboluri. Am urmărit în acea duminică neagră înmormîntarea preşedintelui Poloniei şi a soţiei sale, ceremoniile, cortegiul, sutele de mii de oameni adunaţi să-i conducă pe ultimul drum. M-a impresionat cum oamenii aruncau zeci de flori pe capota maşinii americane, Hummer, care tracta afetul de tun cu coşciugul preşedintelui. Brusc, mi-am adus aminte de o altă scenă pe care nu o voi putea uita niciodată: copil fiind, am văzut la televizor trenul acela sumbru care aducea trupul preşedintelui Tito la Belgrad. Sute de mii de sîrbi aşezau flori pe calea ferată în faţa trenului mortuar. Sute de mii de fire! Fantastic! Mă gîndesc cum ar fi reacţionat poporul român dacă i s-ar fi întîmplat o astfel de tragedie.

Popoarele mari, monumentale, din istoria noastră, dăinuie prin simboluri. Nu degeaba, maghiarii se aşează mereu sub Coroana Sfîntului Ştefan, sau Jobbik a înfiinţat Garda Maghiară! Noi, vom celebra şi în continuare, Ziua soarelui! Nici măcar căluşari nu mai avem. Sînzienele sînt acum pe centuri în Italia… Mare popor, mare caracter! Dar, mai e un lucru pe care vreau să-l spun astăzi: orice lucru bun vei face PENTRU ţara ta, el va DERANJA pe Cineva dintre ai tăi! Vei fi aspru pedepsit!

LEGIO PATRIA NOSTRA! MORE MAJORUM!

LEGIO PATRIA NOSTRA

 

Legiunea straină face parte din armata terestră, respectînd aceleaşi reguli şi regulamente, unităţile sale avînd aceeaşi structură, echipament, aceleaşi misiuni ca toate unităţile de acest tip, diferenţiindu-se prin statutul particular al legionarului. A luat fiinţă prin ordonanţa emisă la 10 martie 1831, semnată de regele Franţei Louis Philippe, ca un vîrf de lance al armatei coloniale franceze în operaţiunile împotriva triburilor kabile şi berbere, conduse de Abd el Kader, pentru cucerirea Algeriei începută în anul anterior. Această formaţiune militară era alcătuită din voluntari străini cu soldă, angajaşi prin contract pe un număr de ani, de regulă oameni aflaţi în afara legii sau animaţi de spiritul de aventură. Cartierul general al Legiunii a fost instalat pe colina de la Sidi bel Abbes, la 50 km sud de Oran, acesta fiind precedat de posturi şi forturi înaintate implantate în adîncul deşertului saharian şi atacate veşnic de triburi rebele. Legiunea străină este o formaţiune profesională de soldaţi care apaţtine armatei franceze. Deci, Legiunea străină îndeplineşte aceleaşi misiuni şi beneficiază de acelaşi echipament militar ca orice unitate de infanterie sau de tancuri din armata franceză. Un soldat din Legiune este un voluntar.

Legiunea straină are 7.867 militari dintre care 5.768 de soldaţi, 1.705 subofiţeri şi 394 ofiţeri. În această perioadă, Legiunea străină participă la războiul Crimeei, în Italia împotriva habsburgilor, în Indochina, dar şi în Franţa în timpul războiului franco-prusac din 1870. În timpul campaniei din Mexic se consumă evenimentul cel mai reprezentativ din istoria Legiunii, unul din momentele care au dat naştere legendei… La 30 aprilie 1863, compania căpitanului Danjou, formată din şaizeci de oameni, ţine piept într-o fermă din sătucul Camerone, pînă la ultimul om, asaltului a mai bine de 2.000 de mexicani. “ Viaţa, mai degrabă, decît curajul i-a părăsit pe aceşti francezi…” De atunci, 30 aprilie, ziua Camerone, este cea mai importantă sărbătoare a Legiunii străine. În 1900, un detaşament de 400 de legionari, comandat de 9 ofiţeri, a început cucerirea sultanatului marocan, campanie care a durat pînă în 1934. Cele mai aprige confruntări au avut loc în perioada 1921-1926, cînd a fost înăbuşit în sînge de către armată şi Legiunea străină, revolta triburilor rifano-berbere din muntii Rif, condusă de Abd el Krim. În 1958 unităţile Legiunii au părăsit Marocul trecînd definitiv graniţa în Alger, ulterior, legionarii şi-au luat rămas bun de la cazărmile din Sidi bel Abbes, reîntorcîndu-se la 24 octombrie 1962 în Franţa. Legiunea NU a pierdut războiul din Algeria! Au distrus celulele rebele și a adus pacea , dar după toate aceste sacrificii, Charles de Gaulle oferă independență Algeriei … de aici se naşte ,,Ziua Șacalului ‘’ cînd o parte din ofițeri Legiuni au vrut sa-l omoare pe De Gaulle cu argumentul că ei nu au murit degeaba. Revolta este înfrîntă, este desființat 1Bep şi trimiși toți în Franța! De atunci, Legiunea a mai intervenit în Djibouti (1970), de 4 ori în Ciad (1969-1970, 1978-1979, 1983-1984, 1988), în Congo – fost Zair (1978, 1997), în Republica Centrafricană (1979), Guyana Franceză (1988), Războiul din Golf (1991), Bosnia (1993-1996), Kosovo (1999) etc. Din 1980, Legiunea a fost complet reorganizată devenind o forţă de reacţie rapidă, avînd în componenţă trupe specializate, fiind capabilă să participe şi la acţiuni de menţinere a păcii, ca şi în cazul misiunii din Kosovo ce se desfăşoară şi în prezent şi unde Legiunea are un sector deosebit de dificil. În ziua de azi, sediul Legiunii şi centrul de primire al noilor recruţi se află la Aubagne, dar mai există baze situate în sudul Franţei şi Insula Corsica, Guyana Franceză, Djibouti, Polinezia Franceză şi Insulele Comore.

Primul regiment străin al Legiunii străine – Regimentul MAMA

Primul regiment al Legiunii străine a fost stabilit la Aubagne în anul 1841. Primul decan al acestui regiment străin este ocrotitorul relicvelor şi depozitarul tradiţiilor. Zidurile sale adăpostesc celebrul muzeu al Legiunii străine. La Aubagne a fost creat şi imprimat ziarul „Kepi Blanc” (Şapca Albă), lunarul oficial al Legiunii străine, care există din anul 1947.

Viaţa unui legionar începe la Aubagne, trece şi retrece prin Aubagne, şi se termină la Aubagne. Primul regiment străin este, într-adevar, un regiment cu vocaţie administrativă care are misiunea recrutării şi a gestiunii ansamblului personalului neofiţeresc al legiunii. Marile servicii din Aubagne constituie placa turnantă a legiunii. Regimentul este format din 800 de soldaţi împărţiţi în patru companii, dintre care una este stabilită la Fort de Nogent, lîngă Paris, şi este încărcată de tranzit spre regimentele stabilite dincolo de mare

Primul regiment străin de cavalerie

Primul regiment străin de cavalerie a fost stabilit la Orange în anul 1921. El este, alături de primul regiment de spahii, unul dintre cele două regimente de cavalerie al celei de-a şasea divizii uşoare blindată (DLB). Primul regiment străin de cavalerie se caracterizează prin puternica sa putere de foc, prin mobilitatea sa foarte mare şi prin experienţa oamenilor săi. El este articulat în 7 escadroane blindate, echipate cu AMX 10 RC, un escadron antitanc echipat cu Vab Hot, un escadron de comandă şi alte servicii. Regimentul este compus din 950 de soldaţi.

Al doilea regiment străin de infanterie

Al doilea regiment străin de infanterie a fost înfiinţat în 1841 şi este unul dintre cele două regimente de infanterie blindată pe Vab, al celei de-a şasea divizii uşoare blindate. El cuprinde 6 companii: 4 companii de luptă, o companie de luminare şi de sprijin şi o companie de comandă şi servicii. Regimentul are 1.300 de soldaţi. Al doilea regiment străin de infanterie are garnizoana la Nimes şi, ca celelalte regimente ale celei de-a şasea divizii uşoare blindate (DLB), este supus unui ritm operaţional foarte intens.

Al doilea regiment străin de paraşutişti

Al doilea regiment de paraşutişti se află la Calvi şi a fost înfiinţat în 1948. El aparţine celei de-a unsprezecea divizii de paraşutişti şi el însuşi, cunoaşte un ritm de angajare foarte susţinut. Este regimentul care a salvat Kolwezi în 1978. Apropiat al Africii, a intervenit în mod egal la Beirut în momentele cele mai dificile, şi mai recent, la Sarajevo. Regimentul numară 8 companii: o C.C.S., o C.E.A., o U.B.I., o companie de menţinere, creată recent, şi 4 companii de luptă. Fiecare dintre aceste companii este specializată într-o disciplină de luptă particulară. Regimentul are 1.050 de soldaţi.

Al doilea regiment străin de geniu

Al doilea regiment străin de geniu este cel mai tînăr regiment al Legiunii străine. El a fost înfiinţat în anul 1999 şi are sediul în Saint Christal. Este un regiment compus din 6 companii şi are 870 de soldaţi.

Al treilea regiment străin de infanterie

Aflat în Guyana, la Kourou, al treilea regiment străin de infanterie a fost creat în 1920, are 630 de soldaţi şi este specialistul în pădurea deasă. El primeşte, în centrul său de antrenament în pădurea ecuatorială, stagiari francezi şi străini. Regimentul este format din 4 companii şi este întărit, în permanenţă, de o unitate circulară. Cele două companii de luptă se împart între apărarea liniei de lansare aerienă şi misiunile în profunzime. Compania de luminat şi de ajutor regrupează mijloacele antiaeriene ale regimentului: tunuri de 20 mm şi rachete Mistral şi o secţiune de lucrări genistice.

Al patrulea regiment străin- Regimentul ŞCOALĂ

Al patrulea regiment străin este regimentul instrucţiei Legiunii străine. El este, din acest motiv, în acelaşi timp, „creierul” şi „şcoala”. Infiinţat în anul 1920, regimentul este compus din 6 companii care totalizează 570 de soldaţi permanenţi şi 700 de stagiari.

El formează şi perfecţionează tot personalul neofiţeresc al Legiunii străine.

Al cincilea regiment străin

Aflat în Mururoa, al cincilea regiment străin este plasat, pentru folosire, sub autoritatea direcţiei de centre de experimentări nucleare. Are o misiune triplă şi asigură susţinerea bazei interarmate din Mururoa. El execută muncile de infrastructură în profitul centrului de experimentare a Pacificului, dar in mod egal, al apărării poziţiilor şi de intervenţii în Pacificul de Sud. Al cincilea regiment străin are trei unităţi: o companie de comandament şi de servicii, o companie de luptă şi de lucrări şi o companie de transport şi de reparaţie.

Al şaselea regiment străin de geniu – desfiinţat

Al şaselea regiment străin de geniu este fixat în tabăra Laudun şi este format din 7 companii care numără 1.000 de soldaţi. Acest regiment de geniu luptă la cea de-a şasea DLB. El numără 5 companii: 3 companii de luptă echipate cu Vab şi cu MPG, o companie de sprijin care regrupează mijloacele grele de eliberare şi de obstrucţie şi o companie de comandament şi de logistică care servesc plonjării de ajutor pentru eliberare şi Dinops-ul. A fost desfiinţat în anul 2000 şi transformat în 1REG.

A treisprezecea demibrigadă a Legiunii străine

A treisprezecea demibrigadă a Legiunii străine se află la Djibouti şi a fost înfiinţată în anul 1940. Este un regiment interarme, format din 5 companii: o companie de comandament şi de servicii, o companie de luptă echipată cu VLRA, un escadron blindat echipat cu ERC 90 Sagaie şi o companie de ajutor şi de munci, care regrupează secţiunile Milan şi aruncătorii de mine şi o secţiune de munci. Totalul soldaţilor este de 740.

Detaşamentul Legiunii străine la Mayotte

Detaşamentul Legiunii străine la Mayotte are garnizoana pe o stancă din Dzaoudzi şi a fost înfiinţat în anul 1973. Este compus din două unităţi elementare: un escadron de comandament şi de susţinere, care este nucleul permanent al detaşamentului, şi o unitate circulară, furnizată de regimentele FAR. Detaşamentul Legiunii străine la Mayotte asigură o funcţie de susţinere a profilului construcţiilor marinei naţionale şi chiar muncile de infrastructură şi de asistenţă necesare vieţii locale civile şi militare. Detaşamentul Legiunii străine la Mayotte are 240 de soldaţi şi constituie o forţă de prezenţă. El poate constitui o platformă pentru intervenţia unităţilor exterioare sau poate să acţioneze prin propriile mijloace.

Se împlinesc, duminică, 188 de ani de la înfiinţare. La mulţi ani, Legionari, oriunde v-aţi afla!