Etichetă: LIBERTATEA PRESEI

UZPR a lansat dezbaterea naţională ‘Media Freedom Act – provocări şi perspective pentru libertatea presei în România’

AVERTISMENT! ACEST SITE ESTE CONSIDERAT NESIGUR DE ENTITĂȚI CARE VEGHEAZĂ LA PURITATEA CONȘTIINȚEI

2025 este anul în care intră în vigoare prevederile European Media Freedom Act (EFMA), set de reglementări fără precedent prin care Uniunea Europeană susţine libertatea presei, pluralismul mass-media şi responsabilitatea editorială.

Uniunea Ziariştilor Profesionişti din România, cea mai mare organizaţie de breaslă din ţară, a organizat conferinţa ‘Media Freedom Act – provocări şi perspective pentru libertatea presei din România’, în Sala ‘Mihai Viteazul’ din Parlamentul României.

Regulamentul EFMA va deveni direct aplicabil în România fără a necesita transpunere legislativă, dar presupunând adaptarea urgentă a legislaţiei naţionale, în special în ceea ce priveşte definirea clară a furnizorului de servicii mass-media, dincolo de televiziune şi radio, reglementarea echilibrată a actorilor digitali, fără a afecta libertatea de exprimare, precum şi stabilirea unor criterii transparente pentru licenţiere, avizare şi sancţionare.

Obiectivul principal al reglementărilor europene se referă la crearea unui cadru legislativ echitabil pentru furnizorii de servicii media (media tradiţională) care să asigurare în societatea românească dezvoltarea gândirii critice, un ingredient recunoscut de toţi experţii ca fiind arma principală pentru combaterea dezinformării şi nu un posibil instrument de limitare masivă a libertăţii de exprimare.

Evenimentul organizat de UZPR a fost onorat de prezenţa unor reprezentanţi ai autorităţilor statului, de experţi din domeniu, de jurnalişti şi lideri de opinie, care au abordat implementarea Media Freedom Act în România din numeroase perspective.

Regulamentul EMFA include prevederi care vizează şi serviciile media digitale. În acest context, reglementările legale existente pentru audiovizual nu pot fi extinse automat şi asupra serviciilor digitale, întrucât acest lucru le-ar împovăra excesiv activitatea, riscând chiar să le ducă în faliment. Totodată, nu este acceptabil să existe un dublu standard. Prin urmare, este necesară o lege unică, care să conţină principii comune pentru ambele domenii – audiovizual şi digital – cu diferenţieri doar în ceea ce priveşte simplificarea anumitor reguli aplicabile sectorului digital. Cu alte cuvinte, un furnizor de servicii media nu poate avea drepturi şi obligaţii diferite în funcţie de tipul de serviciu pe care îl oferă.

Preşedintele UZPR, Sorin Stanciu, a deschis conferinţa subliniind importanţa faptului că implementarea EFMA a devenit un punct central al preocupărilor mass-media. În continuare, moderatoarele evenimentului, jurnalistele Ruxandra Săraru şi Andreea Creţulescu, membre ale Consiliului Director al UZPR, s-au referit la rolul puternic, de ‘moment zero’, al implementării EFMA, din perspectiva libertăţii editoriale şi gândirii critice în societatea românească.

Adoptarea şi implementarea EMFA reprezintă un pas esenţial pentru consolidarea democraţiei, transparenţei şi independenţei jurnalistice în România. În acest context, Mircea Abrudean, preşedintele Senatului României, a transmis că factorul politic are un rol important în cadrul dezbaterii: ‘Avem responsabilitatea de a garanta libertatea presei’.

EMFA propune măsuri clare împotriva interferenţei guvernamentale sau economice în activitatea editorială, prevede obligaţii privind transparenţa proprietăţii media şi a finanţării publice pentru instituţiile de presă, introduce norme pentru protejarea jurnaliştilor împotriva supravegherii abuzive şi a intimidării, dar şi pentru protecţia surselor. De asemenea, în condiţiile în care România trebuie să-şi adapteze legislaţia pentru a respecta reglementarea europeană şi a proteja, în acelaşi timp, libertatea editorială şi pluralismul real în spaţiul media – clasic şi digital, este nevoie să se decidă cine intră sub incidenţa reglementării (în prezent, legislaţia românească vizează în proporţie covârşitoare doar televiziuni şi radio), evitarea suprareglementării, este nevoie de criterii clare de licenţiere /avizare şi sancţionare, în logica depolitizării şi votului arbitrar. În cazul sancţionării furnizorului, aceasta să se facă cu respectarea DREPTULUI DE CONTESTARE LA O INSTANŢĂ INDEPENDENTĂ (contencios administrativ) şi aplicarea sancţiunii DUPĂ ce această instanţă se pronunţă.

Mihai Ghigiu, preşedinte al Comisiei pentru Învăţământ al Camerei Deputaţilor, a subliniat faptul că Regulamentul are menirea de a asigura libertatea presei, iar în acest tablou, ‘educaţia are un rol esenţial dacă dorim ca această reglementare să treacă dincolo de hârtie’.

Bogdan Ciucă, preşedinte al Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi din Camera Deputaţilor consideră EFMA ‘ca pe o asumare publică a unor valori în spaţiul european’, iar Cristian Niculescu-Ţâgârlaş, preşedinte al Comisiei pentru cultură şi media din Senat, a afirmat că ‘aplicarea EFMA porneşte de la o necesitate – este o reglementare europeană, iar România trebuie s-o adopte’.

Reprezentantul Ministerului Culturii a dat asigurări că instituţia ‘susţine implementarea deplină a regulamentului şi va sprijini independenţa editorială, protecţia surselor, pluralismul şi combaterea ingerinţelor în mass-media’, iar Ştefăniţă Avramescu, preşedinte al Comisiei de Cultură din Camera Deputaţilor, a subliniat faptul că ‘jurnaliştii trebuie să aibă toată libertatea să se exprime, întrucât nimeni un ştie mai bine decât jurnaliştii ce înseamnă libertatea presei’.

Mai departe, pe parcursul dezbaterilor, reprezentantul Consiliului Naţional al Audiovizualului s-a referit la ‘asigurarea prin prerogativele legii a libertăţii şi pluralismului mass-mediei’, iar reprezentantul Autorităţii Naţionale pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii a menţionat că instituţia ‘sprijină cu expertiză pe zona sa de competenţă implementarea EFMA prin aplicarea responsabilităţii pentru platformele mari, care si-au depăşit de mult scopul iniţial pentru care au fost create’.

De asemenea, dezbaterea a abordat finanţarea de stat transparentă şi echitabilă pentru media publică şi privată, transparenţa audienţelor, implicarea organizaţiilor societăţii civile din domeniu în procesul legislativ, recomandând şi o potenţială creare a unui grup de lucru (eventual interinstituţional), în vederea implementării EFMA.

Reprezentant al mediului academic, Mihnea Costoiu a relevat faptul că Universitatea Politehnica ‘pune la dispoziţia implementării EFMA structuri şi mecanisme prin care explicăm unei pături mai mari din populaţie care sunt instrumentele prin care se poate ajusta un mesaj’.

Reprezentanţii mass-media, deopotrivă publice şi private, au abordat, pe parcursul celor două serii ale dezbaterii, printre altele, teme ca supracontrolul, suprareglementarea, tratamentul corect din partea autorităţilor, independenţa furnizorilor de informaţie, înfiinţarea unui organism de reglementare a presei care să fie alcătuit din profesionişti în domeniu, legea audiovizualului şi cea de funcţionare a posturilor publice, garanţiile pe care le stabileşte EFMA pentru libertatea de exprimare sub raport procedural şi instituţional.

UZPR cere un proces public şi consultativ pentru aplicarea EFMA in Romania. ‘Solicităm un cadru de dezbatere deschis, fără agende ascunse, în care jurnaliştii, creatorii digitali şi societatea civilă să aibă un cuvânt important de spus’ a declarat Sorin Stanciu, preşedinte al UZPR.

În cadrul dezbaterii naţionale organizate de UZPR s-a evidenţiat şi faptul că aplicarea Regulamentului European privind Libertatea Mass-Mediei (EFMA) nu este doar o obligaţie juridică pentru România, ci şi o şansă strategică de a consolida un ecosistem media sănătos, credibil, funcţional.

‘Pentru aceasta, este esenţial să construim un cadru legislativ echitabil – în special pentru furnizorii tradiţionali de servicii media, care, în ciuda provocărilor digitale, rămân piloni ai informării publice. Un astfel de cadru nu trebuie să însemne doar reglementare, ci sprijin pentru un jurnalism de calitate, ancorat în responsabilitate editorială şi independenţă. Pentru că doar o presă liberă, profesională şi respectată poate contribui la ceea ce experţii numesc imunitate democratică: dezvoltarea gândirii critice în societate. Într-o eră dominată de dezinformare, polarizare şi manipulare digitală, gândirea critică devine o resursă de securitate publică. Iar presa profesionistă, cu reguli clare, dar corecte, este partenerul cel mai de încredere în cultivarea acestui reflex social’, au menţionat moderatoarele evenimentului.

În urma dezbaterii naţionale ‘Media Freedom Act – provocări şi perspective pentru libertatea presei în România’, UZPR va elabora un document de poziţie care va conţine propuneri concrete privind categoriile de actori media care ar trebui incluşi în reglementare, modele aplicate în alte state membre ale UE, principiile unei reglementări democratice şi echilibrate, nevoia de independenţă instituţională în procesul de reglementare.

Departamentul Comunicare

PRESA LIBERĂ ÎN URMĂTORII 10 ANI

BMTF, 21 apr – La iniţiativa organizaţiei “Reporteri fără frontiere”, la 20 aprilie, este marcată ziua internaţională a presei libere. Sărbătoarea a fost instituită anul 1991. Jurnalismul, în toate formele sale, rămîne o profesie sub presiune, ameninţată în permanenţă în diverse colţuri ale lumii, dovadă stînd victimele care se înregistrează an de an.

Rămîn numeroase cazurile de jurnalişti care mor, sînt răniţi sau încarceraţi pentru curajul de a spune adevărul.

Organizaţia “Reporteri fără frontiere” militează de peste 3 decenii pentru libertatea presei şi a celei de exprimare în întreaga lume.

La 3 mai, este celebrată ziua mondială a libertăţii presei, hotărîtă de Adunarea Generală a ONU în anul 1993.

Potrivit “Declaraţiei de la Windhoek” (Africa de Sud), “o presă liberă, pluralistă şi independentă este o componentă esenţială a oricărei societăţi democratice”.

Următorii zece ani vor constitui, fără îndoială, „un deceniu decisiv” pentru libertatea presei, criza sanitară actuală amplificînd numeroasele dificultăţi economice, politice, precum şi lipsa de încredere de care suferă acest sector, trage un semnal de alarmă „Reporteri fără frontiere” (Reporters sans frontieres, RSF), care a publicat marţi clasamentul mondial cu privire la libertatea presei în lume pentru anul 2020, potrivit AFP, preluată de Agerpres.

În acest clasament, România ocupă locul 48 dintr-un total de 180, situîndu-se între Senegal şi Guyana, în scădere cu un loc faţă de anul trecut cînd se clasase pe poziţia a 47-a.

„Epidemia este ocazia pentru statele cel mai jos clasate să aplice strategia de şoc, teoretizată de Naomie Klein: ele profită de stupoarea publică şi de slăbirea mobilizării pentru a impune măsuri imposibil de adoptat în vremuri normale”, a declarat Christophe Deloire, secretar general al organizaţiei.

Acesta este cazul Chinei (locul 177 în clasament) şi al Iranului (173, în scădere cu 3 locuri faţă de anul precedent), „care au pus în aplicare mecanisme masive de cenzură” sau al Ungariei (89, – 2), unde premierul a făcut să fie votată o lege a „coronavirusului” care prevede pedepse de pînă la cinci ani de închisoare pentru difuzarea de informaţii false.

Infodemia, „pandemia de informaţii false în jurul maladiei”, este pretextul legilor represive, relevă Christophe Deloire, subliniind că amestecul între propagandă, publicitate, zvonuri şi jurnalism „dezechilibrează garanţiile democratice pentru libertatea de opinie şi de expresie”.

„Armate de trolli de stat, în Rusia, China, India, Filipine (locul 136, -2) şi Vietnam (175) utilizează arma dezinformării pe reţelele de socializare”, notează RSF.

Epidemia accelerează de asemenea criza economică a presei: „în Liberia, ziarele tipărite au încetat să apară, în timp ce în SUA, peste 30.000 de persoane care lucrau în media şi-au pierdut locurile de muncă de la începutul crizei”, detaliază Christophe Deloire.

„Ce vor fi libertatea, pluralismul şi fiabilitatea informaţiei pînă în 2030? Răspunsul la această întrebare se joacă astăzi”, a apreciat Christophe Deloire.

Pentru a-şi detalia clasamentul, RSF va organiza marţi seara o conferinţă virtuală cu personalităţi „care reprezintă jurnalismul”: ziarista de la Washington Post Rana Ayyub, „ţinta unor campanii de hărţuire electronică foarte violente în India”, lansatorul de alertă Edward Snowden „într-un context în care sîntem preocupaţi în special de supraveghere” şi laureatul premiului Nobel pentru economie Joseph Stiglitz, „specialist în asimetrii informaţionale”, a precizat Christophe Deloire.

Clasamentul pentru 2020, care analizează 180 de ţări şi teritorii, prezintă o uşoară ameliorare a indicelui general anual, dar nu ţine cont de epidemie. Dacă procentul ţărilor situate în zona albă a clasamentului, care indică o „situaţie bună” a libertăţii presei rămîne neschimbat (8%), proporţia ţărilor în „situaţie critică” creşte faţă de 2019 (de la + 2 puncte procentuale la 13%).

În partea cea mai de jos a clasamentului se regăsesc Coreea de Nord (poziţia 180, -1), care ia astfel locul Turkmenistanului, în timp ce Eritreea (178) rămîne cel mai slab cotat reprezentant al continentului african.

Trioul din fruntea clasamentului grupează Norvegia, pe locul întîi pentru a patra oară, urmată de Finlanda şi Danemarca (locul 3, +2). Dar ameninţarea îi pîndeşte chiar şi pe aceşti buni elevi odată cu creşterea atacurilor cibernetice.

În SUA (locul 45, +3) şi în Brazilia (107, -2), cei doi şefi de stat aleşi democratic, Donald Trump şi Jair Bolsonaro, continuă să denigreze presa şi să încurajeze ura faţă de jurnalişti, subliniază RSF.

Franţa (locul 32, -2) coboară în clasament din cauza faptelor de hărţuire cibernetică, dar şi pentru că unii jurnalişti au fost vizaţi clar de poliţie în cursul manifestaţiilor, în timp ce alţii care invocaseră confidenţialitatea surselor au fost convocaţi în repetate rînduri, dezvăluie Christophe Deloire, deplîngînd o „intimidare judiciară”, mai scrie Agerpres.

Pe regiuni, Europa este în situaţia cea mai bună cu şapte ţări în primele zece locuri, în timp ce regiunea Orientul Mijlociu şi Africa de Nord rămîne cea în care este cel mai periculos pentru jurnalişti să-şi exercite profesia.

Reporteri fără Frontiere (Reporters sans frontieres /RSF/) a anunţat că a depus plîngere pe lîngă ONU pentru ca instituţia internaţională să denunţe „oficial statele care, încălcînd dreptul la informare în timpul epidemiei de coronavirus, pun în pericol sănătatea persoanelor”, potrivit AFP.

Asociaţia precizează într-un comunicat că această plîngere ia forma unei „scrisoare de acuzare” adresată raportorului special al ONU privind dreptul la sănătate, Dainius Puras, şi omologului său pentru dreptul la libertatea de opinie şi de expresie, David Kaye.

Această scrisoare semnalează încălcările constatate în cadrul „Observatoire 19”, un instrument instituit la începutul lunii aprilie de către RSF pentru a evalua impactul pandemiei asupra jurnalismului şi a documenta „cenzura de stat, dezinformarea deliberată şi efectele lor asupra informării corecte”.

RSF a înregistrat cazuri de cenzură, de detenţie arbitrară, de hărţuire şi de violenţe asupra jurnaliştilor, precum şi modificări legislative îngrijorătoare în 38 de ţări şi precizează că „lista nu este exhaustivă”.

„În Brazilia ca şi în SUA, preşedinţii îi atacă cu violenţă pe jurnalişti. Jurnalişti au fost arestaţi în Algeria, Iordania şi în Zimbabwe. În Ungaria, o lege orwelliană a impus un stat poliţienesc al informaţiei. În Cambodgia, premierul utilizează criza de COVID-19 pentru a-şi întări puterea. Fără a mai vorbi de China, unde reprimarea jurnalismului a permis epidemiei să se propage, la Wuhan, iar apoi în restul lumii”, afirmă RSF, citată de AFP.

Reporteri fără Frontieră „se alarmează de asemenea pentru vulnerabilitatea în faţa virusului a jurnaliştilor menţinuţi în detenţie, în pofida epidemiei, în Turcia şi în Arabia Saudită”.

SĂ AUZIM… DE BINE!?

BMTF, 13 feb – La 14 ianuarie 2013, în cadrul celei de-a 67-a sesiuni, Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite a recunoscut în mod oficial proclamarea UNESCO a Zilei mondiale a radioului, la 13 februarie, reprezentînd data la care în 1936 a fost înfiinţat postul de radio al Naţiunilor Unite. În 2019, pentru sărbătorirea Zilei mondiale a radioului, UNESCO a ales ca temă îndemnul „Dialog, toleranţă şi pace” în vederea promovării înţelegerii şi formării unor comunităţi puternice, potrivit www.diamundialradio.org. Astfel, UNESCO invită toate posturile de radio şi organizaţiile din domeniu să se alăture sărbătoririi Zilei mondiale a radioului în 2019, pentru consolidarea păcii.

Radioul rămîne, în continuare, o modalitatea de informare care atinge o largă audienţă la nivel mondial într-un timp foarte scurt. Este recunoscut ca un puternic instrument de comunicare, special adaptat pentru a ajunge la comunităţile cele mai îndepărtate şi la persoanele vulnerabile: analfabeţi, persoane cu handicap, persoane cu un nivel de trai scăzut, oferind în acelaşi timp o platformă de intervenţie în dezbaterea publică, indiferent de nivelul educaţional al oamenilor. Mai mult, radioul are un rol puternic şi specific în comunicarea în situaţii de urgenţă.

În acelaşi timp, însă, situaţia în ceea ce priveşte libertatea mass-media s-a deteriorat semnificativ în statele membre ale Consiliului Europei, potrivit unui raport publicat marţi de către organizaţiile partenere ale Platformei Consiliului Europei pentru Protecţia Jurnalismului şi Siguranţa Jurnaliştilor, indică un comunicat remis Agerpres.

Raportul, intitulat „Democraţia în pericol: Ameninţări şi atacuri împotriva libertăţii presei în Europa”, face o trecere în revistă a situaţiei libertăţii mass-media în Europa pe baza a 140 de încălcări grave semnalate Platformei în 2018.

Potrivit raportului, numărul atacurilor împotriva jurnaliştilor este în creştere. Numărul de ameninţări semnalate, care au ajuns pînă la ameninţări cu moartea, s-a dublat anul trecut şi nu s-a înregistrat nici un progres în cazuri de impunitate pe termen lung pentru uciderea unor jurnalişti. În plus, jurnalişti continuă să fie deţinuţi arbitrar, în timp ce noi iniţiative legislative au slăbit libertatea presei.