Tag: MINISTER SITUATII DE URGENTA

AVEM NEVOIE DE UN MINISTER PENTRU SITUAŢII DE URGENŢĂ

Trupuri carbonizate, oameni cu arsuri grave, persoane dispărute, case în flăcări şi maşini arse, păduri cuprinse de foc şi fum pretutindeni. Aşa arată regiunea Attica de lîngă Atena, capitala Greciei, care se confruntă cu cele mai grave incendii de pădure începînd din 2007.

Zeci de incendii au izbucnit în zonele din apropierea capitalei elene, cu două focare principale: unul la Kineta (circa 50 de kilometri vest de Atena) şi altul la Rafina (30 de kilometri nord-est de Atena). Bilanţul provizoriu al victimelor a ajuns marţi seară la cel puţin 74 de morţi şi peste 170 de răniţi, iar autorităţile se tem că numărul victimelor va creşte, mai ales că serviciile de intervenţie primesc multe apeluri de la oameni disperaţi că nu-şi găsesc rudele sau prietenii.

Premierul Alexis Tsipras a declarat stare de urgenţă în Attica şi a cerut altor ţări europene elicoptere şi pompieri, iar Italia, Germania, Polonia şi Franţa au sărit deja în ajutorul Republicii Elene, unde au fost decretate trei zile de doliu naţional.

Şi Ministerul Apărării din România a pus la dispoziţia Greciei un avion C-27 J Spartan configurat pentru stingerea incendiilor şi o aeronavă C-130 Hercules pentru sprijin logistic, precum şi un total de 20 de militari gata să le ridice în aer în orice moment.

Veştile privind vremea nu sînt deloc bune. În timp ce Attica arde, furtunile şi ploile puternice afectează vestul Greciei, insulele din Marea Egee şi Macedonia (în principal Halkidiki).

Şi Scandinavia se confruntă cu temperaturi anormal de mari. În locuri unde maximele rareori trec de 20 de grade, au fost înregistrate temperaturi-record, chiar şi dincolo de Cercul Polar, unde termometrul a arătat în multe locuri între 31 şi 34 de grade Celsius. Vremea neobişnuit de caldă a provocat însă incendii în peninsulă, în special în Suedia, care a cerut asistenţă de urgenţă din partea statelor membre ale Uniunii Europene. 61 de incendii ardeau în toată ţara la începutul săptămînii în Suedia, potrivit SOS Alarm, scrie thelocal.se, iar fumul generat de acestea e vizibil din spaţiu.

Sute de oameni sînt declarați dispăruți în Laos, după ce un baraj aflat în construcție s-a prăbușit. Cinci miliarde de metri cubi de apă s-au revărsat și valurile de noroi au luat cu ele tot ce au întîlnit în cale.

Echipele de intervenție nu mai au nici o speranță că vor găsi supraviețuitori. 12 sate au fost evacuate și peste 6 mii de localnici au rămas pe drumuri.

Şi exemplele pot continua cu furtuni devastatoare, valuri de caniculă în Japonia, inundaţii demente în China, Indonezia, India, mii de oameni afectaţi.

România este devastată de inundaţii, iar Departamentul pentru Situaţii de Urgenţă din cadrul Ministerului de Interne este mereu în stare de alertă maximă.

Pasiunea şi profesionalismul salvatorilor NU sînt, însă, suficiente. Şi nici eforturile Conducerii DSU, ale Doctorului Raed Arafat! Trebuie mai mult! România are nevoie de un MINISTER pentru Situaţii de Urgenţă, pentru a se putea pregăti corespunzător în faţa EVENIMENTELOR ce vor urma! Un volum de muncă URIAŞ cu responsabilitate pe măsură!

Recunosc, din 2006 militez în favoarea unui minister pentru situaţii de urgenţă, la Parlament, la Preşedinţie, în presă, la oricine a droit să mă asculte.

Recunosc, este important să dispui de resurse centralizat şi operativ, atunci cînd situaţia o impune. Şi, Har Domnului, situaţii excepţionale au fost cu ghiotura!

Despre înfiinţarea, la nivelul Guvernului României, a unui Minister al Situaţiilor de Urgenţă, sau a unei Agenţii specializate, vorbesc „mai apăsat” din anul 2006, atunci cînd, mai bine de o lună de zile, împreună cu fostul Comandant al Jandarmeriei Române, excelentul profesionist General Dr. Olimpiodor ANTONESCU, am bătut Dunărea pe toată lungimea sa de 1050 de km de sector românesc, răvăşit, înecat, distrus de diluviul fără precedent. Vorbeam cu distinsul profesor în uniformă, într-o noapte, stînd pe un dig din saci cu nisip construit chiar pe mijlocul şoselei la Mănăstirea, sau Spanţov, în judeţul Călăraşi, ce bine ar fi dacă în România ar exista o FEMA care să preia comanda întregii structuri de intervenţie în caz de situaţii de urgenţă, cu intervenţii, cazări, hrăniri etc, post-urgenţă, cu remedierea pagubelor şi eliberarea terenului, dar, mai ales în materie de PREVENIRE, asta însemnînd gestionarea tipurilor de situaţii de urgenţă, materiale, fonduri, oameni, lucrări etc. Discuţia noastră se desfăşura pe fundalul unei ploi mărunte, în hîrşîitul ritmic al lopeţilor militarilor ajutaţi de farurile unui camion al jandarmeriei.

După acel moment, am încercat să-mi exprim punctul de vedere în faţa unor oameni politici la care aveam acces. Unii, parlamentari de Caraş-Severin, alţii, nu. Unii mă priveau ca pe o ciudăţenie care le vorbea de o „prostie” care nu figura pe agenda personală de parlamentar. Alţii, mă băteau prieteneşte pe umăr şi spuneau: „da, da”… Întreb, din nou: CARE SÎNT PRIORITĂŢILE OAMENILOR POLITICI PE CARE ÎI TRIMITEM ÎN PARLAMENT? SITUAŢIILE DE URGENŢĂ NU FIGUREAZĂ PRINTRE ACESTEA? UN MINISTER AL SITUAŢIILOR DE URGENŢĂ, SAU O AGENŢIE NU AR DA MAI MULTĂ COERENŢĂ GESTIONĂRII UNOR ASTFEL DE SITUAŢII?

De 20 de ani, cel puţin, România se confruntă cu inundaţii. În fiecare an autorităţile sînt luate prin surprindere şi spun că natura este de vină. Potrivit estimărilor, în ultimiii 10 ani, cel puţin, aproximativ 280 de persoane au murit din cauza inundaţiilor, iar pagubele oficiale înregistrate sînt de milioane de euro. Potrivit specialiştilor, cauzele inundaţiilor sînt aceleaşi în fiecare an: fenomenele de tip flash-flood (căderea unor cantităţi importante de precipitaţii, în intervale scurte de timp), depăşirea capacităţii de transport a podurilor şi podeţelor, defrişarea pădurilor, construirea de case în zonele inundabile şi neîntreţinerea corespunzătoare a cursurilor de apă.

În lista celor 229 de state şi teritorii care se situează la polii riscului de dezastre se află şi România, care prezintă un risc mediu, împreună cu Japonia, Germania, Rusia, Grecia, Canada, Elveţia, Belgia şi Olanda.

Sărăcia şi infrastructura deficitară însă, sînt factori care cresc riscul de producere a dezastrelor naturale, şi implicit pe cel de mortalitate. Dar, România, împreună cu alte ţări precum Afghanistan, Algeria şi Congo se numără printre ţările cu nivel de risc “foarte ridicat” în ceea ce priveşte expunerea la calamităţi naturale şi fenomene meteorologice extreme.

Conform Indexului privind Riscul de Mortalitate, dezbătut în cadrul celei de-a doua sesiuni a Platformei Globale pentru Reducerea Dezastrelor, la Geneva, în 16 iunie 2009, ţara noastră se află pe lista ţărilor cu grad foarte ridicat de expunere la calamităţi naturale.

Acest fapt a fost admis şi de directorul Administraţiei Naţionale de Meteorologie – Ion Sandu, care a afirmat că în România, fenomenele meteorologice extreme sînt din ce în ce mai frecvente. El a afirmat că „În sudul ţării, fenomenul de aridizare se accentuează de la un an la altul, iar ploile torenţiale sînt tot mai dese” adăugînd că tot sudul Europei e încadrat în clasa de risc „foarte ridicat” în privinţa expunerii la calamităţi şi fenomene meteo extreme. România are în prezent planuri şi strategii pentru refacerea luncilor inundabile ale rîurilor, ca soluţii pentru reducerea riscului de inundaţii, dar acestea rămîn pe hîrtie, potrivit organizaţiei World Wide Fund for Nature (WWF). De exemplu, în Planul de Management pentru fluviul Dunărea, România propune 473.000 hectare în lunca îndiguită a Dunării, dar termenul de realizare este incert. Cu toate acestea, inundaţiile reven frecvent în România şi ameninţă comunităţile de pe malurile Dunarii.

Potrivit specialiştilor, numărul persoanelor afectate de dezastre naturale a crescut cu 50% în ultimii 10 ani, ajungînd la 375 milioane de persoane, în condiţiile în care, oricum numărul lor s-a dublat în ultimii 30 de ani. Aproximativ 252 milioane de oameni sînt afectaţi în prezent de dezastrele naturale, excluzînd cutremurele, erupţiile vulcanice sau alte pericole care nu au legatură cu apa.

În aceste situaţii, este de neînţeles de ce din nou DECIDENTUL POLITIC este cel care nu ia în seamă propunerilor specialiştilor. Un minister al situaţiilor de urgenţă, cu un corp de specialişti, care să coordoneze structurile ISU şi SMURD, construit pe actualul DSU, separat de Ministerul de Interne, se impune cu fermitate acum şi în viitor.

Deocamdată, Ministrul de Interne coordonează şi răspunde de întreaga activitate, deci tot personalul şi mijloacele folosite se subordonează şi ministerului. Filozofic vorbind, Ministerul de Interne (ca şi Ministerul Apărării) este un minister de forţă care are ca principal obiectiv managementul violenţei în interiorul ţării. Salvatorii din cadrul Inspectoratelor pentru Situaţii de Urgenţă au ca principală misiune SALVAREA VIEŢILOR ŞI BUNURILOR MATERIALE ale concetăţenilor lor. Cele două concepte sînt contondente, deci, nu pot face casă bună. Despărţindu-le, în două ministere separate, Ministerul pentru Situaţii de Urgenţă ar avea ca SINGURĂ MISIUNE salvarea vieţii şi bunurilor, iar ca mijloace, posibilitatea instruirii tinerilor care, conform legii, nu mai sînt obligaţi să efectueze stagiul militar obligatoriu, pentru intervenţia în situaţii de urgenţă – şi mobilizarea acestora în situaţii limită!

De asemenea, crearea unui corp specializat de jurnalişti care să nu inducă panică gratuită, prin formulări idioate şi o neînţelegere crasă a fenomenelor! Aceştia ar trebui instruiţi pentru: cunoaşterea şi analiza legislaţiei în domeniu; scopul, obiectivele, principiile şi atribuţiile Sistemului Naţional de Management al Situaţiilor de Urgenţă; apărarea împotriva efectelor dezastrelor; metode cantitative specifice managementului situaţiilor de urgenţă; decizia în situaţii de urgenţă; perspectiva ONU, UE şi NATO privind situaţiile de urgenţă; evaluarea riscurilor locale; planificarea, organizarea şi conducerea acţiunilor de căutare-salvare; principiile organizării acordării îngrijirilor medicale prespitaliceşti în dezastre; primul ajutor al victimelor la locul dezastrului; planurile de urgenţă ale sectorului de sănătate pentru managementul afluxului masiv de victime; organizarea spitalicească de urgenţă; transmisiile din zone de risc şi situaţii de urgenţă în media-pool şi DEMS.

BMTF AK DEMY consideră că formarea unui CORP NAŢIONAL de reporteri pentru situaţii excepţionale, care să cunoască îndeamănunt termenologia utilizată de structurile de salvare şi de legislaţie, se impune fără tăgadă. BMTF AK Demy poate face asta!