Etichetă: RĂZBOI

RĂSTĂLMĂCIND CUVINTELE

BMTF, 19 mai – În urmă cu vreo doi ani, am luat un interviu unui distins profesor universitar, doctor în informaţii, colonel în rezervă, despre securitatea naţională şi informaţiile publicate în mass-media. O propoziţie rostită răspicat şi “la vocativ” m-a “aşezat pe drumul cel bun” în discuţia care a avut loc: “FSB-ul (serviciul rusesc de informaţii, fostul KGB, CEKA etc. n.a.) se ocupă de fake-news, serviciile occidentale (de informaţii) cu manipularea pozitivă”… a fost ceva ca în bancul ăla prost: “întrebare: ce facem dacă inamicul foloseşte o bombă atomică? Răspuns în Rusia: – sistemul rusesc de interceptare este cel mai performant… bla, bla, bla… veţi muri! Răspuns în Statele Unite: – sistemul american este cel mai performant… bla, bla, bla…, dar vă veţi lua un cearceaf, o pernă şi o păturică, vă veţi încolona frumos, veţi asculta informaţiile transmise de guvernul nostru şi în mod organizat vă veţi îndrepta spre cimitir”! E altceva, sigur!

Mi-am adus aminte de povestea asta, după ce am văzut succesiunea de informaţii apărute în mass-media referitoare la distrugerea unei baterii de rachete americane interceptoare, Patriot, menită să protejeze aeroportul de lîngă Kiev, de către o rachetă hipersonică rusească. Una, din cele două oferite într-unul din pachetele de sprijin militar de către Partenerul Strategic, Statele Unite. Prima informaţie a venit din zona securităţii aeroportului. Persoana respectivă a şi declarat presei (declaraţie ajunsă la CNN USA) că “Pumnalul” rusesc a distrus total unul din cele trei elemente balistice ale bateriei, pe al doilea l-a scos din funcţiune iar pe al treilea l-a avariat grav. La cîteva ore, informaţia iniţială, nepregătită, susţinută de imagini video, a dispărut din spaţiul public. Locul ei a fost luat de deja celebrele declaraţii ale primarului Kievului care spunea că au fost interceptate 6 rachete Kinzhal, asta după ce zilele trecute a încercat să demonstreze că apărătorii Kievului au mai doborît una. Sigur, preşedintele ţării, a plusat, declarînd că toate cele 18 rachete ruseşti hipersonice au fost interceptate şi distruse! Mă rog, e preşedinte, nu se compară cu boxerul ăla, venit de la Hamburg să facă o revoluţie în 2014 şi să fie primar (de aici, iar mă va apostrofa Nelu Popa!).

Tot zilele trecute, publicaţia odessită DUMSKAIA, care deţine informaţii corecte şi valoroase (sînt un cititor permanent!) a fost percheziţionată de SBU, serviciul militar de informaţii ukrainean) pentru publicarea unor secrete de stat şi propagandă, chipurile, în favoarea Rusiei! Asta în condiţiile în care, fiecare informaţie, material, interviu, articol, starea vremii, bursa etc se încheie cu propoziţia : MOARTE COTROPITORILOR RUŞI, exact aşa, cu verzale şi aldine! DUMSKAIA publica luna trecută un interviu cu un specialist militar care explica în detaliu cam cum stă treaba cu rachetele hipersonice şi de ce nu pot fi ele interceptate de sistemele Patriot şi similare, de radarele acestora etc. Kinzhal, Pumnalul, Dagger, sînt cele mai temute rachete din arsenalul Moscovei. Ating cel puțin viteza Mach 5, adică de 5 ori viteza sunetului. 1,6 km pe secundă ating hipersonicele Kinzhal. O asemenea viteză face inutile sistemele de apărare antiaeriană, zice omul şi notează DUMSKAIA. Motivul: pînă ce radarele de la sol apucă să le detecteze, hipersonicele sînt deja la țintă! Na, după ce SBU a cotrobăit prin sertarele DUMSKAIA, Vitali Kliciko a doborît 6 (şase)! Şese dintr-o lovitură, precum croitoraşul cel viteaz!

China și Statele Unite sînt într-o cursă pentru producerea unor astfel de hipersonice. La fel și Australia, Brazilia, Franța, Germania, India, Iran, Israel, Japonia, Coreea de Nord și Coreea de Sud.

New York Times, în birourile căruia SBU nu a ajuns încă, notează că hipersonicele Kinzhal sînt o versiune modificată a rachetelor Iskander lansate de la sol. Kinzhal sînt însă lansate de pe avioane de luptă, de la altitudini foarte mari. Potrivit Pentagonului, sînt lansate de pe MIG 31. Își pot modifica traiectoria, pentru a fi interceptate mai greu. Pot să lanseze momeli, ca să păcălească radarele sistemelor antiaeriene. Rusia susține că pot atinge viteza 10 Mach, adică de 10 ori viteza sunetului.

Moscova mai are în arsenal un tip de rachetă hipersonică – Zircon – care poate fi lansată de pe nave de război, dar nu se știe dacă a fost folosită vreodată. Potrivit forțelor aeriene ukrainene, pînă cînd Rusia a lovit o baterie Patriot, Kievul nu dispunea de arme capabile să intercepteze hipersonicele. Iată că acum, se poate! SBU estimează că Rusia are peste 50 de rachete Kinzhal. Kliciko “a prins” 6 dintre ele, adică peste 10% din arsenal!

Sigur, generalul maior Kyrylo Oleksiyovych Budanov, șeful Direcției principale de informații a Ministerului Apărării al Ukrainei, SBU, din august 2020 şi fost fost director adjunct al unuia dintre departamentele Serviciului de Informații Externe al Ukrainei, ne avertiza, zilele trecute, la SkyNews: “Va fi o ploaie de dezinformări referitoare la contraofensivă, în aşa fel încît să-i înebunim (pe ruşi, n.a.), să nu mai ştie unde să se apere. Sigur, şi populaţia ukrainei va fi la fel de înebunită, dar asta contează mai puţin” (în condiţii de război, cu siguranţă are dreptate! n.a.).

Manipularea pozitivă în toată splendoarea ei! Pe lînă aceasta, folosirea Fondului pentru Pace al Uniunii Europene pentru cumpărarea de obuze pentru Ukraina, pare o glumă nevinovată…

WAGNER, CEL MAI PUTERNIC GRUP DE MERCENARI DIN LUME

BMTF, 6 ian – Statele Unite sînt de părere că aliatul preşedintelui rus Vladimir Putin, Evgheni Prigojin, fondatorul celui mai puternic grup de mercenari din lume, grupul Wagner, este interesat să preia controlul asupra minelor de sare şi ghips din apropierea oraşului ukrainean Bahmut, informează vineri Reuters, citată de Agerpres, după modelul companiilor occidentale care au acţionat în ultimii 20 de ani în Iraq sau Afghanistan.

Conform unei declaraţii făcute joi de un oficial al Casei Albe, există indicii că motive de natură financiară determină „obsesia” Rusiei şi a lui Prigojin pentru cucerirea Bahmutului, a adăugat oficialul.

SUA au acuzat anterior mercenarii ruşi că exploatează resursele naturale din Republica Centrafricană, Mali, Sudan şi din alte părţi pentru a ajuta la finanţarea războiului din Ukraina, acuzaţie respinsă de Rusia.

Evgheni Prigojin, care a fost sancţionat de ţările occidentale, şi-a luat rămas bun joi de la foşti condamnaţi amnistiaţi şi eliberaţi, care şi-au încheiat contractele în Ukraina, şi i-a îndemnat să evite tentaţia de a ucide cînd se întorc în viaţa civilă.

Conform sursei citate, din totalul celor aproape 50.000 de mercenari, grupul Wagner a suferit pierderea a peste 4.100 de luptători şi rănirea altor 10.000. Peste 1.000 de mercenari au murit în perioada dintre sfîrşitul lunii noiembrie şi începutul lunii decembrie în apropiere de Bahmut, oraş pe care forţele ruse încearcă fără succes să îl cucerească din vara anului trecut.

Casa Albă a anunţat la sfîrşitul lunii trecute că grupul de mercenari Wagner a preluat un transport de arme din Coreea de Nord pentru a ajuta la întărirea forţelor ruse în Ukraina, un semn al extinderii rolului său în acest conflict.

Pe de altă parte, zilele trecute, colonelul în retragere Andy Milburn, fondatorul și liderului grupului de mercenari din Ukraina Mozart (conceput în martie 2022 în contrapartidă cu Wagner) a declarat în cursul unui interviu de 3 ore pe youtube, care a dispărut, că, citez aproximativ: “Ukraina are o conducere coruptă și bolnavă și că atrocitățile împotriva prizonierilor de război ruși sînt la ordinea zilei, armata ukraineană încălcînd astfel Convenția de la Haga. Hmmm. Nu mi-aș fi imaginat așa ceva! Am crezit că Ukraina e o floare care dorește democrație și libertate iar singurii răi din peisaj sînt desigur, rușii…

DACĂ NU DESCHIDEM OCHII LA TIMP…

BMTF, 5 ian – Pentru popoarele Europei, speranțele au fost măturate în 2022 de invazia Rusiei în Ukraina, iar pentru 2023 perspectivele nu sînt prea optimiste, ba chiar întunecate. Crizele, chiar dacă sînt de natură foarte diferită, se succed, iar războiul din Ukraina nu face altceva decît să probeze credibilitatea liderilor care promit rezolvarea acestora. Securitatea mondială a fost în mintea tuturor în 2022, cu zone de conflict active în multe părți ale lumii și tensiuni internaționale crescînd în altele. În același timp, multe dintre tensiunile nerezolvate au erupt din nou în sud-estul Europei. La începutul anului 2023, continentul se confruntă cu vremuri incerte, iar România nu face excepţie.

Dacă am fi dat atenţie mai mare ştirilor şi informaţiilor internaţionale, am fi putut anticipa o parte, cel puţin, a evoluţiei situaţiei de pe mapamond, cu cel puţin cinci ani înainte. Dar, cum România şi românii nu sînt interesaţi de politica externă, doar dacă britanicii fraţi Tate fac bani de pe urma curviştinelor mioritice, informaţii legate de doctrine de securitate şi luări de poziţie sînt mai puţin interesante.

Ce ne spune începutul de an 2023? Că PIB-ul Ukrainei a scăzut cu 30,4% în 2022, cel mai semnificativ declin anual din ultimii peste 30 de ani, din cauza războiului cu Rusia, a anunţat joi ministrul Economiei, Iulia Sviridenko, transmite Reuters. Mult prea puţin, spunem noi, comparativ cu gradul de victimizare mediatică la care s-a supus Statul ukrainean! Sviridenko, care este şi prim vicepremier, a precizat că economia ukraineană a suferit cele mai semnificative pierderi de la cîştigarea independenţei faţă de Uniunea Sovietică, în 1991, deşi declinul a fost mai redus decît se estima iniţial. Oficialul a adăugat că atacurile ruseşti asupra infrastructurii energetice continuă să pună presiune asupra activităţii economice şi a încrederii populaţiei.

Ce ne spune această declaraţie? Că pe moment Ukraina are posibilitatea să-şi plătească achiziţiile uriaşe de arme şi muniţii furnizate de Occident! A fost, mai degrabă, un mesaj liniştitor faţă de creditorii războiului! Neliniştitoare a fost ştirea publicată în urmă cu cinci ani de Agenţia Naţională de Presă AGERPRES despre Strategia de Securitate a Statelor Unite şi poziţiile Rusiei şi Chinei faţă de acest document mai tare decît preşedinţii!

Kremlinul a denunţat caracterul imperialist al noii strategii de securitate a Statelor Unite ale Americii, acuzînd Washingtonul că se agaţă de o lume unipolară, în timp ce Beijingul a criticat mentalitatea de Război Rece a administraţiei SUA, reieşită din acelaşi document, transmitea AFP, preluată de Agerpres.

“Caracterul imperialist al acestui document este evident, la fel ca şi refuzul de a renunţa la o lume unipolară, un refuz insistent, a afirmat purtătorul de cuvînt al Kremlinului, Dmitri Peskov, într-o declaraţie de presă. Autorităţile ruse nu pot accepta ca ţara să fie tratată drept o ameninţare pentru securitatea Statelor Unite, a adăugat Peskov.

Documentul referitor al strategia de securitate naţională a SUA, difuzat de Casa Albă, afirmă că Rusia încearcă să slăbească influenţa americană în lume şi să creeze diviziuni cu aliaţii şi partenerii noştri.

La prezentarea strategiei, preşedintele Donald Trump a trimis însă semnale discordante, calificînd Rusia şi China ca puteri rivale ale SUA, care încearcă să pună la îndoială influenţa, valorile şi bogăţia Americii, el declarîndu-şi însă imediat voinţa de a construi parteneriate grozave cu aceste state.

Documentul difuzat de Casa Albă cu puţin timp înaintea discursului prezidenţial adopta un ton chiar mai ofensiv faţă de Rusia şi China, acuzîndu-le că subminează securitatea şi prosperitatea SUA!

Noua strategie americană a fost denunţată şi de Beijing, care a criticat mentalitatea de Război Rece a Washingtonului. Insistăm pe lîngă Statele Unite să înceteze să deformeze în mod voluntar intenţiile strategice ale Chinei, precum şi să-şi abandoneze conceptele depăşite, precum mentalitatea de Război Rece, a declarat Hua Chunying, purtătoare de cuvînt a Ministerului de Externe de la Beijing. Dacă nu, nu vor face decît să aducă prejudicii celorlalţi şi lor însele, a subliniat ea. China nu va încerca niciodată să se dezvolte sacrificînd interesele celorlalte ţări. În acelaşi timp, nu va renunţa niciodată la drepturile şi interesele sale legitime, a replicat purtătoarea de cuvînt a Ministerului de Externe”.

Interesant, nu? Semnele unor zori noi! Cum semne ale unor zori noi, nu neapărat senine, reprezintă şi informaţia referitoare la deţinuţii graţiaţi pentru că au luptat în Ukraina. Azi, în Rusia, mîine peste tot unde este nevoie, precedentul (Kosovo!) fiind creat.

Primul grup de deţinuţi ruşi, care a luptat în Ukraina, în cadrul grupului Wagner, a fost graţiat, după încheierea unui contract pentru o perioadă de şase luni, a declarat fondatorul grupului Wagner, Evgheni Prigojin, după cum a relatat Agenţia de presă RIA NOVOSTI. După cum notează agenţia, cu referire la fondatorul grupului Wagner, din primul grup au făcut parte aproximativ 20 de foşti deţinuţi. Nu au fost divulgate numele lor, nici motivul pentru care au fost condamnaţi. Anularea condamnărilor este confirmată doar de declaraţiile lui Prigojin.

Agenţia de presă RIA NOVOSTI a publicat şi un videoclip, în care omul de afaceri dă mîna cu nişte persoane îmbrăcate în haine de camuflaj şi le felicită pentru încheierea contractului. ”Şi-au îndeplinit contractul cu demnitate şi corectitudine, fiind unii dintre primii… primii. Şi-au îndeplinit misiunea, au muncit cum puţini oameni muncesc… Societatea ar trebui să-i trateze cu cel mai profund respect, iar ei nu ar mai trebui să încalce legile”, a spus omul de afaceri în videoclip. Prigojin şi-a amintit şi de unul dintre prizonierii care a stat în detenţie treizeci de ani şi care a murit eroic într-un atac comis împotriva adversarilor. Cînd a fost întrebat ce vor face mercenarii după plecarea de pe front, acesta a răspuns că se vor întoarce pentru a-şi continua munca şi viaţă. La sfîrşitul videoclipului, Prigojin face apel la foştii deţinuţi, dintre care unii stau în faţa lui în cîrje şi în scaune cu rotile, să nu bea prea mult, să nu consume droguri, să nu violeze femei şi să nu exagereze cu fumatul.

Faptul că grupul Wagner recrutează în mod activ deţinuţi pentru a-i trimite în războiul din Ukraina a fost relatat de mass-media încă din vara lui 2022. În septembrie, a apărut un videoclip, în care Evgheni Prigojin le propune condamnaţilor din colonia Mari El să devină mercenari. De la începutul recrutării, au fost raportate mai multe decese sau crime comise de deţinuţi pe front. După cum a menţionat Mediazona, în septembrie-octombrie, numărul deţinuţilor din coloniile corecţionale ruseşti scăzuse cu 23 de mii de persoane – mai mult decît în urma amnistiilor din ultimii ani. Publicaţia a asociat această reducere cu recrutarea lor de către grupul Wagner. Recrutările din penitenciar reprezintă o eludare a legii ruseşti, dar este un precedent pentru orice clasă politică aflată pe lîngă valorile democraţiei. Inclusiv cea românească!

Recesiune şi război în 2023

BMTF, 3 ian – Pentru o mare parte din economia mondială, anul 2023 va fi unul dificil, deoarece principalele motoare ale creșterii globale – SUA, Europa și China – vor cunoaște o activitate mai slabă, a avertizat directorul Fondului Monetar Internațional, potrivit The Guardian.

Noul an va fi „mai greu decît anul pe care îl lăsăm în urmă”, a declarat directorul general al FMI, Kristalina Georgieva.

„De ce? Pentru că cele trei mari economii – SUA, UE și China – încetinesc simultan”, a spus ea.

„Ne așteptăm ca o treime din economia mondială să fie în recesiune. Chiar și țările care nu sînt în recesiune, ar fi resimțită ca o recesiune pentru sute de milioane de oameni”, a adăugat ea.

Pe de altă perte, NATO trebuie să crească producţia de arme în contextul în care războiul din Ukraina se prelungeşte, iar nevoia Kievului de materiale militare sporeşte, a declarat secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, într-un interviu difuzat duminică, relatează luni DPA, scrie Agerpres.

„De exemplu, pentru artilerie avem nevoie de o enormă cantitate de muniţie, avem nevoie de piese de schimb”, a declarat şeful alianţei militare de 30 de ţări pentru BBC. „Trebuie să accelerăm producţia şi este exact ceea ce fac aliaţii”, a adăugat el.

Mentenanţa sistemelor de arme livrate deja Ukrainei este cel puţin la fel de importantă ca dezbaterea privind furnizarea de noi arme, a spus Stoltenberg.

NATO trebuie să fie pregătită să sprijine Ukraina pe termen lung. „Ceea ce am văzut este că Rusia nu dă semne că renunţă la scopul său general de a prelua controlul asupra Ukrainei. Forţele ukrainene au avut prim-planul timp de mai multe luni, dar ştim de asemenea că Rusia a mobilizat multe forţe, multe dintre ele sînt instruite acum”, a mai spus Stoltenberg.

„Totul indică faptul că sînt gata să continue războiul şi potenţial să încerce să lanseze o nouă ofensivă”, a adăugat secretarul general al NATO.

Este probabil ca acest război să se încheie la masa negocierilor, dar crucială pentru rezultatul unor asemenea convorbiri este puterea Ukrainei pe cîmpul de luptă, a subliniat el.

Depinde de conducerea de la Kiev să decidă în ce termeni se va aşeza la masa de negociere, a mai spus Stoltenberg.

JOI, ÎNAINTE DE REFERENDUM

BMTF, 22 sep – 215 militari ukraineni capturaţi de ruşi au fost returnaţi Ukrainei, printre prizonierii de război eliberaţi fiind inclusiv 108 luptători din cadrul batalionului Azov, foşti apărători ai uzinei Azovstal din Mariupol. Potrivit şefului Biroului Preşedintelui de la Kiev, Andri Ermak, schimbul de prizonieri dintre Ukraina şi Rusia a avut loc miecuri seară. „Acesta este cel mai puternic rezultat pe care l-am obţinut de la începutul invaziei la scară largă a Federaţiei Ruse” – a subliniat oficialul. Rusia a recuperat 55 de prizonieri, inclusiv pe fostul deputat Viktor Medvedciuk, un apropiat al lui Vladimir Putin, acuzat de înaltă trădare în Ukraina.

Preşedintele ukrainean, Volodimir Zelenski i-a felicitat pe liderii Batalionului Azov care au fost eliberaţi. Luptătorii, care au rezistat timp de cîteva săptămîni în subsolurile fabricii Azovstal din Mariupol, înainte de a fi capturaţi de ruşi, sînt consideraţi eroi în Ukraina. Zelenski s-a adresat prin videolink comandaţilor batalionului Azov, aflaţi într-o locaţie nespecificată, în Turcia, unde vor rămîne pînă la sfîrşitul războiului. Concomitent, autorităţile din Rusia au eliberat şi zece prizonieri de război capturaţi în Ukraina, în urma unei iniţiative în acest sens a prinţului moştenitor saudit Mohammed bin Salman, a declarat un oficial saudit. Printre cei eliberaţi se află cetăţeni americani, britanici, suedezi, croaţi şi marocani, a spus oficialul, adăugînd că un avion care transporta prizonierii a aterizat la Riad.

Schimbul de prizonieri, cel mai mare şi mai important de la începutul războiului, în urmă cu 6 luni, este privit ca un succes al medierilor preşedintelui Recep Tayyip Erdoğan, cel de-al 12-lea președinte al Turciei, care dă speranţă în deschiderea unor canale de negociere viitoare în vederea încetării conflictului. Oficialii ruşi afirmă, ori de cîte ori au ocazia, că sînt gata pentru reluarea tratativelor de pace, iar schimbul de prizonieri este privit ca o concesie în această direcţie, în timp ce conducerea de la Kiev vorbeşte despre negocieri în termenii săi. Preşedintele Zelenski a pledat, cu forţă în faţa Adunării Generale a ONU pentru o „pedeapsă justă” împotriva Rusiei. Liderul ukrainean a cerut înfiinţarea unui tribunal special şi a unui fond de compensare pentru victime, şi a cerut ONU să lase Rusia fără dreptul de veto în Consiliul de Securitate. „Sîntem pregătiţi pentru pace. Dar o pace onestă şi dreaptă”, a adăugat el, completînd ingredientele „reţetei” sale pentru pace, cu restabilirea integrităţii teritoriale şi garanţii internaţionale de securitate. Ori, cel puţin, pedepsirea Rusiei de către comunitatea internaţională şi crearea unui fond de compensare pentru victime aşează Rusia la masa negocierilor în poziţia directă de învins. Fapt, inacceptabil pentru Kremlin!

Pînă la negocierile de pace, mîine încep referendumurile pentru alipirea la Federaţia Rusă în Regiunile Zaporojie şi Herson – la care se adaugă un teritoriu important din Regiunea Nikolaev, cucerit de armata rusă şi care va fi alipit Hersonului – în sudul ţării, şi Doneţkul şi Luganskul în Est. În toate cele patru regiuni se dau lupte intense în ultimele 48 de ore. Armata Ukraineană presează poziţiile ruse pentru a recupera cît mai mult din teritoriul ocupat, iar ruşii încearcă să consolideze poziţiile obţinute şi să mai cîştige teren.

În paralel cu referendumul, continuă mobilizarea cetăţenilor ruşi din regiunile ocupate, sau din Crimeea. Fiecare locuitor mobilizat din Crimeea va primi cîte 200.000 de ruble drept ajutor financiar pentru familia sa, ca plată unică, a declarat, astăzi, şeful regiunii, Serghei Aksionov, pe canalul său Telegram. „Plata va fi transferată pe un card bancar în termen de cinci zile lucrătoare” – a scris Aksionov. Şeful Crimeei nu a precizat cîţi oameni din regiune urmează să fie supuşi mobilizării.

Forţele de ocupaţie ruse au confiscat camioane cisterne de lapte în comunitățile teritoriale din regiunea Mykolaiv și le folosesc pentru a livra în secret combustibil în zona de război, a informat Comandamentul Operaţional SUD, în această dimineaţă. Potrivit militarilor, inamicul continuă să-și concentreze eforturile pe încercările de a organiza apărarea și de a menține teritoriile capturate în SUD, acolo unde de mîine va fi organizat un referendum pentru alipirea la Federaţia Rusă. Forţele de ocupaţie trag în pozițiile ukrainene de-a lungul liniei de contact, luînd măsuri de regrupare a trupelor și efectuînd constant recunoașteri aeriene cu drone Orlan 10.

Deşi într-un ritm mai redus decît în urmă cu 6 luni, la centrele de recrutare din Regiunea Odessa, continuă să sosească voluntari, bărbaţi şi femei, pentru a se înrola în Forţele de Apărare Teritorială. După un stagiu de pregătire militară, echipare şi înarmare, voluntarii îndeplinesc misiunile încredinţate de comandanţii diferitelor structuri.

La Nikolaev, zilele acestea, Forţele de Apărare Teritorială locale au primit 4 autoturisme de teren, foarte puternice, donaţie din partea unui grup de oameni de afaceri. Administratorul militar al regiunii, Vitaly Kim ne-a declarat că cele 4 automobile de teren vor fi utilizate de FAT pentru patrule şi recunoaşteri în teritoriul controlat de forţele ukrainene, pentru depistarea posibililor sabotori ai ocupanţilor ruşi.

În ultimele 24 de ore, atacurile trupelor ruse au deteriorat infrastructura a peste 40 de localităţi din sudul Ukrainei, informează oficialii militari. O situaţie dramatică se înregistrează la Nikolaev, unde oraşul este bombardat cu rachete şi drone kamikadze. Şeful Administraţiei Militare Regionale Mikolaiv, Vitali Kim, ne-a declarat că regiunea este bombardată cu rachete S-300 şi drone sinucigaşe, practic fără întrerupere, de azi noapte. În oraş au fost avariate clădiri rezidenţiale şi infrastructura civilă, clădiri cu mai multe etaje, conducte de gaz, conducte de apă, curtea unui cinematograf şi a unui teatru, clădiri administrative. Kim a menţionat că atacurile nu s-au soldat cu victime.

La rîndul său, viceprimarul Nikolaevului, Vitali Lukov, ne-a confirmat că mai multe cartiere din Mikolaiv au fost bombardate, fiind avariată infrastructura civilă şi clădiri rezidenţiale. Teatrul rusesc a suferit și el de pe urma bombardamentelor. Conducta de gaz și instalațiile electrice au fost avariate. Serviciile municipale lucrează non-stop, de azi-noapte, pentru aremedia situaţia, mai ales că vine iarna, iar temperaturile încep să pună probleme populaţiei civile.

Rachetele S-300 lansate la Mykolaiv au lovit teritoriul portului comercial maritim, există pagube importante. Ocupanții ruşi au avansat spre Nikolaev şi, pentru prima dată de la începerea războiului, au încercat să intre în clădirea administrației depozitului de petrol din portul maritim.

“Ori intrăm în epoca unei victorii iminente, ori în cea a unui război nuclear”

Autorităţile republicilor populare autoproclamate, Doneţk şi Lugansk, şi recunoscute de Moscova în februarie, anul acesta, au anunţat, în această dimineaţă, că vor organiza un referendum pentru alipirea la Federaţia Rusă, începînd de vineri, 23 septembrie, pînă marţi, 27 septembrie. La cîteva ore, şi autorităţile de facto, pro-ruse, din regiunile ukrainene sudice, ocupate, Herson şi Zaporojie, au anunţat organizarea unor referendumuri similare, de alipire directă la Federaţia Rusă, în aceeaşi perioadă.

În urma acestor anunţuri, vicepreședintele Consiliului de Securitate al Federaţiei Ruse, Dmitri Medvedev, a declarat că “o intruziune pe teritoriul Rusiei este o crimă şi ne va permite să utilizăm toate forţele de autoapărare”, iar încorporarea teritoriilor separatiste ar permite Rusiei să le apere, declaraţie ce a determinato pe Margarita Simonyan, redactorul şef al postului Russia Today, să exclame: “ori intrăm în epoca unei victorii iminente, ori în cea a unui război nuclear”. Sumbră perspectiva!

În regiunile sudice, Herson şi Zaporojie, există teama în rîndul populaţiei că după validarea acestor referendumuri cu final aşteptat, bărbaţii apţi de luptă vor fi mobilizaţi şi trimişi pe front. “Nu va avea loc mobilizarea în forţă a locuitorilor din regiunea Herson după referendum, ci se discută doar despre formarea unor batalioane de voluntari, a declarat, astăzi, adjunctul şefului administraţiei militaro-civile din regiune, Kirill Stremousov. Anterior, şeful administraţiei militare regionale, Vladimir Saldo, a declarat că, în opinia sa, este necesară crearea unor batalioane de voluntari în regiune pentru participarea la operaţiunea militară specială în Ukraina. „Nu va exista o mobilizare largă, vor merge să slujească doar cei care doresc acest lucru. Este vorba de batalioane de voluntari, nu de o mobilizare” – a subliniat Stremousov. Din păcate, ţările fostului bloc socialist cunosc acest voluntarism, încă de la … colectivizare!

Apărute în primăvara anului 2014 ca urmare a protestelor opoziției pro-vest și a schimbării puterii la Kiev, așa-numitele „republici populare” din Donețk și Luhansk cuprind aproximativ o treime din bazinul carbonifer Donbas și cele două capitale ale regiunilor cu același nume. Deși ambele zone sînt puternic marcate de industria cărbunelui și a oțelului, între ele există totuși diferențe majore. În timp ce Luhansk era considerată cea mai săracă regiune din Ukraina, Donețk, o metropolă cu milioane de locuitori, şi prosperă. În 2010, Ianukovici a devenit președinte și a oscilat politic între Rusia și UE. Întoarcerea spre Moscova a declanșat proteste ale opoziției în iarna 2013/2014, în urma cărora președintele a fugit în Rusia. Moscova s-a folosit de vidul de putere de la Kiev şi a anexat Crimeea. În estul Ukrainei, sentimentul pro-rus a fost la fel de puternic ca în Crimeea, iar la Donețk și Luhansk, scepticismul față de noii conducători de la Kiev a fost deosebit de puternic. A urmat o secesiune de facto, cu declararea independenţei celor două republici faţă de Ukraina şi lupte puternice pentru teritoriu, între separatiştii sprijiniţi de Moskova, şi deja celebrele batalioane Azov şi dniper, integrate în Forţele Armate Ukrainene, bătălii care au culminat cu cea desfășurată în apropierea orașului Ilovaisk, la sud-est de Donețk, unde separatiştii au avut cîştig de cauză. În acordurile de la Minsk din februarie 2015, linia frontului a fost definitiv înghețată. De atunci, armata ukraineană și separatiștii ruși s-au pîndit sub umbrela unei fragile încetări a focului. Odată cu separarea de facto de Ukraina, cele două republici populare au încetat să mai primească vreun sprijin din partea autorităţilor de la Kiev. Salariile, pensiile, utilităţile publice, manualele şcolare, profesorii au venit din Federaţia Rusă, iar rubla a înlocuit Hrivna. Acelaşi fenomen de presiune monetară se aplică, în prezent, în Herson şi Zaporojie, unde rubla a înlocuit, din martie, hrivna ukraineană. Este greu de imaginat că anexarea Crimeii ar fi fost posibilă fără o pregătire prealabilă. Ideea că o astfel de pregătire a existat este confirmată inclusiv de rețeaua complexă de organizații pro-rusești și separatiste care activează în Crimeea de la începutul anilor 2000. Concluzii similare ies la suprafață și după analiza mai multor organizații politice din Donbas şi a reţelei de colaboratori, din administraţia publică şi instituţii de forţă din regiunile Herson şi Zaporojie.

Unul dintre scopurile declarate de oficiali al declanşării contraofensivei militare pe direcţia sud a fost şi acela de a împiedica organizarea referendumurilor în Herson şi Zaporojia. Viceprim-ministrul ukrainean Irina Vereşciuk avertizase anterior că cetăţenii ukraineni din teritoriile ocupate riscă pînă la 12 ani de închisoare cu confiscarea proprietăţii pentru participarea la referendumurile ilegale organizate de forţele de ocupaţie. Pe de altă parte, preşedintele Volodimir Zelenski, a cerut, încă de luna trecută, comunităţii internaţionale o poziţie fermă cu privire la pseudo-referendumurile planificate de Rusia pe teritoriul ocupat. „Orice pseudo-referendum va fi o palmă în faţa comunităţii internaţionale”, spunea Zelenski.

Cu toate aceste luări de poziţie, am intrat în săptămîna referendumurilor. Vremuri intresante, cum ar spune chinezii…

12 RACHETE RUSEŞTI LA NIKOLAEV

BMTF, 29 aug – Potrivit unei informaţii de ultimă oră difuzată pe canalul Telegram, Guvernatorul Militar al Regiunii Nikolaev, Vitaly Kim a făcut un apel de urgenţă către toţi medicii din regiune să vină în oraş pentru că este mare nevoie de ajutorul lor. Cel puţin două persoane au fost ucise, iar alte 24 rănite astăzi, în urma unui atac cu rachete rusesc asupra oraşului Nikolaev (Mikolaiv), în sudul Ukrainei, a declarat şeful administraţiei militare regionale ukrainene, Vitaly Kim.

Loviturile au afectat clădiri de locuit şi instituţii de învăţămînt, a indicat vice-primarul oraşului, Vitaly Lukov, pe Telegram, adăugînd că echipe de salvare acţionează pe teren, iar potrivit guvernatorului militar, echipele de curăţenie degajează molozul din centrul oraşului în timp ce atacul este în plină desfăşurare.

Vitali Kim afirmase anterior că oraşul Nikolaev, în special centrul oraşului reşedinţă regională, se află un sub un atac devastator. “Ocupanţii ruşi au lansat rachete asupra centrului oraşului”, a precizat el pe Telegram, recomandînd localnicilor să rămînă în adăposturi.

Potrivit acestuia, cel puţin 12 rachete au lovit în cursul zilei de luni oraşul Nikolaev, dintr-un număr mai mare lansat de către forţele ruse, unele dintre acestea fiind doborîte de antiaeriana ukraineană. Una dintre rachete a lovit podul de intrare în oraş, care face legătura cu Odessa.

De la începutul invaziei, în urmă cu 6 luni, numai 23 de zile nu a fost bombardat de ruşi oraşul Nikolaev, ultimul obstacol important înainte de oraşul port-Odessa.

Puternicul atac asupra Nikolaevului are loc în timp ce armata ukraineană a anunţat că a trecut la contraofensivă în sudul Ukrainei cu scopul preluării sub control a oraşului Herson, ocupat în prezent de forţele ruse. “Astăzi am început acţiuni ofensive în diferite direcţii, inclusiv în regiunea Herson”, a declarat purtătoarea de cuvânt a comandamentului militar ukrainean pentru sudul ţării, Natalia Humeniuk, citată de televiziunea locală Suspilne.

Serghei Aksionov, guvernatorul prorus al Crimeii, a dezminţit anunţul purtătoarei de cuvînt a Comandamentului Operativ Sud, calificînd afirmaţiile acesteia drept “noi informaţii false ale propagandei ukrainene”.

Contraofensiva, demult anunţată, nu a putut fi confirmată din surse independente.

ZAPOROJIE, O MIZĂ MAI MARE DECÎT SE TRÎMBIŢEAZĂ

BMTF, 22 aug – Forţele ruse care ocupă centrala nucleară uKraineană de la Zaporojie se pregătesc să o racordeze la Crimeea, peninsulă anexată de Moscova în 2014, şi o avariază realizînd această reorientare a producţiei de energie electrică, a avertizat operatorul ukrainean Energoatom, notează AFP și Agerpres. „Militarii ruşi prezenţi în centrala nucleară de la Zaporojie implementează programul (operatorului rus) Rosatom vizînd racordarea centralei la reţelele electrice din Crimeea”, a spus preşedintele Energoatom, Petro Kotin, la televiziunea ukraineană.

Situată în apropierea oraşului Energodar de pe fluviul Nipru, nu departe de peninsula ukraineană Crimeea (sud), centrala, cea mai mare din Europa, are şase din cele 15 reactoare ukrainene, capabile să alimenteze patru milioane de locuinţe. Ea a intrat sub controlul trupelor ruse pe 4 martie, la scurt timp după începerea invaziei Ukrainei pe 24 februarie. Moscova şi Kievul s-au acuzat reciproc că au bombardat-o, fără ca vreo sursă independentă să poată confirma. Preşedintele ukrainean, Volodimir Zelenski, a fluturat spectrul dezastrului de la Cernobîl.

Şi fostul campion mondial la box la categoria grea Vladimir Kliciko a atenţionat că luptele de la centrala nucleară Zaporojie din Ukraina ar putea duce la o catastrofă mult mai mare decît cele care au avut loc la Fukushima şi Cernobîl, informează Ukrinfo. Vladimir Kliciko, fratele mai tînăr al primarului Kievului, Vitali Kliciko, şi el fost boxer profesionist, a spus că nu este clar cum rezistă personalul ukrainean în interiorul centralei ocupate de forţele ruse.

Potrivit lui Vladimir Kliciko, centrala şi specialiştii în domeniul fizicii nucleare care lucrează acolo sînt ţinuţi „ostatici” de Moscova.

Prezent vineri în această ţară, secretarul general al ONU, Antonio Guterres, a cerut Rusiei să nu deconecteze centrala Zaporojie de la reţeaua ukraineană de electricitate, după ce operatorul ukrainean Energoatom a evocat o astfel de intenţie a Rusiei.

Forţele ruse au ocupat zona din jurul centralei Zaporojie în martie. Centrala, încă operată de personal ukrainean, rămîne aproape de linia frontului şi a fost lovită de obuze de mai multe ori în ultimele săptămîni, inducîndu-se temeri asupra unui dezastru nuclear. Ukraina şi Rusia s-au învinuit reciproc pentru bombardamentele din şi în jurul complexului de reactoare nucleare din sudul Ukrainei.

Rusia a respins apelurile internaţionale de a-şi retrage trupele de la centrală, însă a spus că va permite accesul unui grup de experţi ai Agenţiei Internaţionale pentru Energie Atomică (AIEA) la centrală.

Preşedintele ukrainean Volodimir Zelenski a declarat joi că o misiunea a AIEA va trebui să fie prezentă doar în teritoriile care nu sînt ocupate de Rusia, cerînd aşadar ca mai întîi trupele ruse să se retragă din zona centralei înainte ca o misiune AIEA să vină la faţa locului. Kievul insistă asupra creării unei zone demilitarizate în jurul centralei, solicitare considerată inacceptabilă de către Moscova.

Nu este pentru prima dată cînd preşedintele ukrainean încearcă să limiteze implicarea internaţională în conflictul din Ukraina. O atitudine similară a mainifestat în situaţia exprotului de cereale şi doar presiunea proprietarilor agricoli din ukraina, în special americani şi olandezi, care ar fi pierdut zeci de milioane de dolari, l-au făcut să cedeze.

În acest moment, centrala nucleară de la Zaporojie furnizează energie electrică pentru regiunile Zaporojie, Herson şi Dnipropetrovsk, parţial ocupate de Rusia care are tot interesul să ofere populaţiei un minim de confort prin furnizarea de energie electrică ieftină. De asemenea, armata rusă se foloseşte de centrala nucleară ca de un scut, pentru a adăposti echipamente militare, muniţie şi armament greu, pe teritoriul centralei şi în oraşul Energodar, mizînd pe “linia roşie” a nebombardării centralei de către ukraineni. Acest lucru pare că nu funcţionează, armata ukraineană lansînd în ultimele săptămîni, mai multe atacuri cu rachete asupra teritoriului centralei nucleare. Orice logică elementară spune că ruşii nu-şi pot bombarda proprii oameni şi proriile echipamente, lovind propriul scut de protecţie.

Există speulaţii că centrala de la Zaporojie ar fi parte dintr-un program secret de îmbogăţire a uraniului pentru crearea de arme nucleare, program dezvoltat de Ukraina cu sprijinul partenerilor americani, în perioada în care actualul preşedinte Biden, îndeplinea funcţia de vicepreşedinte în Administraţia Obama. Nu există informaţii oficiale în acest sens, însă persuasiunea cu care se încearcă crearea unui “caz” la centrala nucleară ne face să credem că se pregăteşte o acţiune specială la acel obiectiv. Presupunerea este aproape de adevăr, mai ales că un oficial britanic a solicitat ca în cazul unui incident nuclear la Zaporojie armatele NATO să intervină pe teritoriul statului vecin, iar zvonuri despre implicarea armatei britanice în războiul ukrainean au început să circule în armata Coroanei.

KIM

KIM

Guvernatorul Nikolaevului, Vitaly Kim a devenit simbolul rezistenţei ukrainene din sudul ţării. Echipe de televiziune din Australia, Cehia sau Germania vor să afle de la el de ce e important Hersonul, cum se implică partizanii din Nikolaev în lupta împotriva ocupantului, sau cum a ajuns un dezvoltator imobiliar, jumătate koreean, un lider al rezistenţei anti-ruse.

BĂTĂLIA PENTRU HERSON S-A MUTAT ON-LINE

BMTF, 10 aug – Astăzi, afirmaţia potrivit căreia “adevărul este prima victimă a războiului”, poate fi nuanţată, dacă ne referim la mesajele şi informaţiile existente în spaţiul virtual. Cititorii noştri ştiu că adevărul din spaţiul virtual este mult mai apropiat de… “dilema cîinelui”. De cînd a devenit un fenomen de masă, la mijlocul anilor 2000, social media a avut un impact important asupra acţiunilor de protest, mişcărilor de stradă, recvoluţiilor şi războaielor. Tunisia, Egipt sau Syria sînt doar trei exemple semnificative! O serie de progrese tehnologice din ultimii ani, combinat cu nivelul ridicat de utilizare a rețelelor de socializare, face, însă, ca situația din Ukraina să fie unică.

Potrivit unui sondaj realizat de organizația non-guvernamentală Opora în urmă cu trei luni, mai mult de 76% dintre ukraineni folosesc rețelele de socializare pentru a se informa cu privire la desfășurarea războiului, iar canalele online – în special Telegram – au devenit cea mai populară sursă de știri din țară. Canalele online au devenit un instrument important pentru a organiza rezistența și a strînge fonduri, dar şi pentru a comunica informaţii tactice despre grupuri de luptă, coordonate gps, ţinte importante, iar rețelele de socializare sînt utilizate pentru a mobiliza sprijinul internațional sau a lansa mesaje contradictorii. Oficialii guvernamentali ukraineni s-au bazat pe platformele online încă de la începutul războiului, pentru a răspîndi mesaje de rezistență! La fel procedează adversarul rus, pentru că social media este o sabie cu două tăișuri: ambele părți aflate în conflict distorsionează faptele și manipulează opinia publică cu scopul de a influența cursul războiului.

Ziua de astăzi este un exemplu foarte bun pentru cele spuse înainte. Autorităţi şi lideri de opinie ukraineni şi ruşi au transmis informaţii contradictorii referitoare la Regiunea ocupată Herson, din sudul ţării, semn că aceasta este deosebit de importantă pentru fiecare dintre combatanţi.

Potrivit informaţiilor difuzate de Administraţia regională de Stat din Herson, organismul ukrainean care se subordonează Guvernului de la Kiev în regiunea ocupată, personalul militar al Federației Ruse a început să-și evacueze familiile în masă din Hersonul ocupat din cauza atacurilor recente ale armatei ukrainene pe podurile Antonivsky şi Kakhov. De asemenea, administrația regională ukraineană a Hersonului a dezvăluit că administraţia provizorie rusă a regiunii grăbeşte pregătirile pentru organizarea referendumului de independenţă faţă de Ukraina, denunţînd însă, în acest context, înmulţirea punctele de ajutor social al cetăţenilor din oraş organizate de ruşi, care oferă, inclusiv, sume de bani, în ruble familiilor cu cel puţin trei copii, pentru cumpărarea de alimente şi materiale sanitare.

La rîndul său, adjunctul şefului Administraţiei Provizorii ruse a Regiunii Herson, Ekaterina Gubareva, informa că aşezările din Regiunea Nikolaev, vecină Hersonului, care au intrat sub controlul armatei ruse în timpul operaţiunii speciale, temporar pînă la eliberarea Oraşului Nikolaev, vor fi ataşate administrativ Regiunii Herson. Acest lucru este necesar pentru plata ajutoarelor sociale, acordarea de asistenţă umanitară şi asigurarea unei vieţi normale în sate, a explicat Gubareva.

Întrebarea este: cum administrează ruşii localităţi anexate temporar de la Nikolaev, dacă astăzi fugeau cu familiile spre zone mai sigure?

Peste cîteva ore, o altă pereche de ştiri a lovit cititorul canalelor Telegram: Gheorghi Juravko, şeful administraţiei provizorii civile şi militare, numită de Rusia, după ocuparea teritoriilor Ukrainei, a districtului Oleşki din regiunea Herson, declara pentru Agenţia rusă de presă TASS că “judecînd după cozile formate de cei care doresc să obţină paşapoarte ruseşti, mulţi locuitori ai regiunii Herson, doresc ca regiunea să devină parte componentă a Rusiei”.

Replica a venit de la Generalul ukrainean Dmitro Marcenko, cel care a coordonat apărarea oraşelor Mikolaiv şi Odessa, care susţine că oamenii din Herson sînt foarte pro-ucraineni şi nu permit ocupanţilor să-şi implementeze scenariile referitoare la „referendum” şi „lumea rusă”. Potrivit generalului, „Ofiţerii din Serviciul Federal de Securitate al Rusiei discută între ei despre faptul că, în Herson, nu reuşesc să implementeze scenariul pe care l-au folosit în Crimeea. Marcenko este ferm convins că „autoritatea” ocupantă din Herson nu va organiza nici un fel de „referendum”.

Cele patru declaraţii, în oglindă, sînt citite atît pe canalele de limbă rusă, cît şi cele de limbă ukraineană, la sfîrşitul zilei rămînînd doar ideea că Hersonul este extrem de important pentru ambele tabere aflate în conflict. Astfel de confruntări în social media vor mai continua mult după terminarea războiului. Cînd va fi acesta? Generalul Marcenko susţine că Ukraina poate pune capăt războiului cu Rusia şi poate cîştiga în primăvara viitoare, ajungînd la graniţele sale din 1991. „Dacă avem cantitatea de arme care ni s-a promis, de care avem nevoie, atunci, cred că, în primăvara viitoare, vom sărbători victoria” – a afirmat generalul, într-un interviu acordat agenţiei ukrainene de presă RBC. Potrivit lui Marcenko, Ukraina a trecut deja de „punctul fără întoarcere”, aşa că acum este absolut imposibil să vorbim despre vreo negociere prin renunţarea la vreun teritoriu. Fie doar şi în social media!

ÎNCEPE CONTRAOFENSIVA ÎN HERSON

BMTF, 12 iul – Armata ukraineană a anunţat luni seara începerea unei contraofensive împotriva trupelor ruse care ocupă zone din regiunea Herson (sudul Ukrainei), relatează DPA, preluată de Agerpres.

Un depozit rusesc de arme a fost lovit în localitatea Nova Kahovka, a indicat Comandamentul de operaţiuni Sud al forţelor de apărare ukrainene într-un buletin informativ privind situaţia de pe front pe pagina sa de Facebook. În urma acestui atac, un obuzier şi echipamente militare au fost distruse, iar trupele ruse au pierdut peste 50 de soldaţi, potrivit părţii ukrainene.

În acelaşi timp, agenţia de presă rusă RIA Novosti a relatat marţi dimineaţă, citînd administraţia prorusă instalată de Moscova în Nova Kahovka, că şapte persoane au fost ucise, alte patru sînt date dispărute, în timp ce alte cîteva zeci au fost rănite.

Multe persoane au fost îngropate sub dărîmături, iar sute de case au fost avariate, potrivit RIA Novosti.

Sînt deja şapte morţi şi aproximativ 60 de răniţi în urma atacului ukrainean din cursul nopţii de luni spre marţi la Nova Kahovka, a declarat pe Telegram şeful administraţiei militaro-civile instalate în această localitate de forţele ruse, Vladimir Leontiev, citat de AFP.

Şefa adjunctă a administraţiei de ocupaţie din Herson, Ekaterina Gubareva, a acuzat forţele ukrainene că au efectuat această lovitură cu lansatoare de rachete multiple americane HIMARS.

Leontiev susţine că au fost lovite obiective civile şi că în zonă nu există ţinte militare. Au fost lovite depozite, magazine, o farmacie, o benzinărie şi chiar o biserică, mai susţine el, denunţînd un act de terorism.

Nu este pe moment posibilă verificarea în mod independent a declaraţiilor niciuneia dintre părţi, notează DPA şi AFP.

Rusia a invadat Ucraina la 24 februarie, iar Kievul se apără de patru luni şi jumătate, încercînd să-şi consolideze forţele pentru a declanşa o contraofensivă.

Autorităţile ukrainene au cerut recent civililor să plece din sudul Ukrainei, anunţîndu-şi planul de a recuceri zonele ocupate de trupele ruse, în special cu armele primite din Occident.

Învecinată cu peninsula Crimeea, anexată de Moscova în 2014, regiunea Herson a fost în mare măsură ocupată de trupele ruse.

Armata ukraineană desfăşoară de mai multe săptămîni contraofensive pe frontul din Herson, în timp ce grosul trupelor ruseşti este desfăşurat în Donbas, în estul Ukrainei.

Kievul a reuşit să cîştige teren şi se apropie de Herson, oraş cu 290.000 de locuitori, dar pînă în prezent nu a reuşit să străpungă în profunzime apărarea rusă, notează AFP.

Potrivit Comitetului de Statistică al forţelor armate ukrainene, toţi comandanţii adjuncţi ai Diviziei 106 aeropurtate a Federaţiei Ruse au fost ucişi, cu excepţia unuia singur, notează Unian.

ZIUA 54. DE LA LVOV LA MARIUPOL

BMTF, 18 apr – Astăzi, în regiunea Odessa, militarii unității de rachete antiaeriene a Forțelor Aeriene ale Ukrainei au doborît un vehicul aerian rusesc fără pilot de nivel operațional și tactic, care a efectua recunoaștere aeriană. Adică, o dronă! Este a treia dronă rusească doborîtă de anti-aeriana din Odessa în ultimele zile, semn că, sau armata rusă nu dispune de suficiente informaţii tactice din teren, sau marchează ţinte terestre în vederea derulării ulterioare a unor operaţiuni aeriene. Aşteptate, de altfel, de autorităţile ukrainene. Vorbind astăzi la o conferinţă de presă, purtătorul de cuvânt al Ministerului ukrainean al Apărării, Oleksandr Motuzianik, a spus că bombardamentele efectuate de aeronavele militare ruse au sporit în ultimul timp în intensitate cu peste 50% şi că infrastructura Ukrainei este atacată tot mai mult. Cel mai bun exemplu este cel de astăzi, de la Lvov, unde a fost atacată infrastructura feroviară. Potrivit oficialilor locali, rachetele au lovit infrastructura feroviară şi au cauzat incendii. Unul dintre motivele pentru care a fost vizată infrastructura feroviară este faptul că singura cale de a transporta armele grele, care ajung în Ukraina din Statele Unite, din Marea Britanie şi din alte state NATO, din partea de vest către estul Ukrainei este pe linia ferată. Prin Lvov! Aşadar, oficialii se aşteptau ca infrastructura feroviară să devină o ţintă a armatei ruse.

De la debutul războiului, pe 24 febriarie a.c., Lvovul a mai fost lovit de trei ori de rachetele ruseşti: În 13 martie, rachete de croazieră au vizat o importantă bază militară situată la 40 km nord-vest de Lvov, făcînd cel puţin 35 de morţi şi 134 de răniţi. Pe 18 martie, rachetele ruseşti au atins o uzină de reparaţie a avioanelor, din apropierea aeroportului, fără să facă victime, iar la 26 martie, Lvovul a suferit o serie de lovituri, între care una a atins un depozit de carburant şi a rănit cinci persoane, potrivit autorităţilor locale.

Situat în apropiere de frontiera cu Polonia, Liovul a devenit un oraş de refugiu pentru persoanele strămutate şi a găzduit la începutul războiului mai multe ambasade occidentale, transferate aici de la Kiev.

În afară de atacurile continue cu rachete asupra obiectivelor infrastructurii critice ukrainene, în cea de-a 54-a zi de război, toate privirile sînt aţintite asupra Mariupolului, acest Stalingrad modern, în care luptele se dau pentru fiecare cărămidă şi pentru fiecare bloc de beton. Oraşul-port Mariupol se află sub asediu de la începutul invaziei ruse, la 24 februarie, iar din jumătate de milion de locuitori ai săi abia dacă au mai rămas 100.000 de oameni care, potrivit diverselor organizaţii neguvernamentale, sînt victimele unei catastrofe umanitare. Moscova încearcă să preia controlul acestui oraş, practic în totalitate distrus, pentru a stabili un coridor care să lege Crimeea, un teritoriu pe care îl controlează din 2014, cu regiunile proruse din Donbas.

Pentru ambele părţi aflate în conflict Mariupolul este deosebit de important pentru poziţia sa strategică dar şi pentru simbolismul său. Între 19-27 martie 1919, în perioada Războiului de independenţă al Ukrainei, aici a avut loc lupta între Divizia 1 sovietică ukraineană Zadneprovsk şi Armata Voluntarilor.

Războioul de Independență al Ukrainei a constat într-o serie de bătălii dintre forțele Republicii Populare Ukrainene, anarhiştilor ukraineni, ROŞILOR ruşi şi ukraineni, Puterilor Centrale (Imperiul German şi Austro-Ungaria), albilor ruşi şi Poloniei pentru controlul asupra teritoriului ukrainean, după Revoluţia din Februarie din 1917 din Imperiul Rus. La conflict au participat într-o mai mică măsură forțe din Franţa şi Regatul României. Luptele au durat între februarie 1917 și martie 1921 și a dus la împărțirea Ukrainei între Uniunea Sovietică (RSS Ukraineană), Polonia (vestul Ukrainei), şi Cehoslovacia (Transcarpatia). Acest război poate fi încadrat în contextul general al războiului civil din Rusia, sau poate fi considerat ca parte a fazei finale a Primului Război Mondial. La începutul lunii ianuarie 1918, Armata Voluntarilor număra aproximativ 4.000 de oameni și era angajată, împreună cu armata cazacilor lui Alexei Kaledin, în lupte împotriva Armatei Roşii.

După cucerirea Donbasului şi Harkovului, Armata Voluntarilor a pornit să cucerească Moscova. Restul e istorie! Iar, dacă ne uităm la componenţa forţelor aflate în confruntare astăzi, la Mariupol, observăm că istoria se repetă!

KAHOVKA ŞI AZOV

BMTF, 26 martie – Prima zi în tricou. M-am scuturat de Ukraina. Am curăţat grădina, am tăiat pomii şi via. Am ars uscăturile, că aşa e la noi, în grădini. Ard focurile de primăvară şi anunţă aratul! Pămîntul e iască! Uscat, deşi ar fi trebuit să iasă din iarnă mustind de viaţă. Deodată, m-am luminat! Kahovka, zic! Dacă războiul din Ukraina e ŞI PENTRU APĂ? A mai scris-o cineva? Dacă nu, să se consemneze: eu, grădinarul de sîmbătă, spun că acest război este şi pentru apă! Primul din istoria modernă consemnat ca atare, pentru că eu notez aceste lucruri!

Războaiele pentru apă vor fi o certitudine şi foarte aproape de noi. O criză a apei tinde să devină globală. În ultimii ani, după anexarea la Rusia în 2014, Crimeea, Perla Mării Negre, se deşertifică! Iar pentru a împiedica acest lucru, forţele armate ruse au nevoie de apa Niprului, nu doar de canale suplimentare, poduri sau spaţii de acces terestru. Ukraina furniza pînă la 85% din nevoile de apă ale Peninsulei Crimeea, prin Canalul Crimeii de Nord, care este conectat la Nipru, la Lacul Kahovka din Regiunea Kerson. Canalul Crimeii de Nord este lung de 402,6 km, începe la Nov Kahovka, în Regiunea Kerson, din lacul de acumulare Kahovka de pe rîul Nipru – al treilea ca mărime în Europa, după Volga şi Dunăre! – , apoi trece prin sudul Regiunii Kerson și prin Istmul Perekop, apoi prin nordul Crimeii prin Sovetskîi pînă la Kerci, în estul peninsulei. Canalul transporta în fiecare an peste 1,2 miliarde de m³ de apă din Nipru în Crimeea, adică 85% din necesarul de apă al peninsulei. Însă, după reunificarea Crimeii cu Rusia, furnizarea de apă prin canal către republică a fost întreruptă complet, în mod unilateral de partea ukraineană… Autoritățile ruse au încercat să rezolve problema aprovizionării cu apă prin bazinele naturale, care însă, în ultimul an, au devenit superficiale, din cauza cantității reduse de precipitații.

Crimeea a fost întotdeauna o regiune aridă, cu relativ puţine precipitaţii. În anii 1950, doar 155 din 926 de aşezări aveau acces consistent la apă potabilă. Acest lucru a determinat autorităţile sovietice să înceapă construirea Canalului Crimeea în 1957. Finalizat în 1971, canalul a adus apa din lacul Kahkovka din sudul Ukrainei, alimentat de Nipru. După căderea URSS, întreţinerea canalului a fost neglijată şi, pînă în 2013, debitele de apă au ajuns la doar o treime din nivelurile anilor 1980. Cu toate acestea, situaţia nu a devenit critică pînă cînd canalul nu a fost complet blocat în 2014. Pentru Ukraina, blocarea cursului a fost una dintre puţinele metode pe care o putea folosi pentru a pune presiune pe Rusia. Blocada ukraineană a fost o tactică de creştere a costurilor administrării Crimeii de către Rusia. Tactica a fost eficientă: potrivit fostului şef adjunct al Băncii Centrale a Rusiei, Serghei Aleksaşenko, primii cinci ani de ocupaţie au costat Rusia 1.5000 de miliarde de ruble (23 miliarde de dolari în 2019). Suma este echivalentă cu trei ani de cheltuieli pentru asistenţă medicală ale statului rus. Imaginile din satelit din 2018 arată o creştere a deşertificării în regiunea deja aridă, în special în stepele centrale şi nordice. Producţia agricolă a scăzut, iar culturile care cer consum intens de apă, cum ar fi orezul, au dispărut. În 2014, erau cultivate doar 17.000 de hectare de teren, comparativ cu 140.000 de hectare în anul precedent şi 400.000 în era sovietică. Condiţiile meteo de anul trecut au agravat criza. A fost cel mai uscat an din ultimii 50 de ani în Crimeea. Acest lucru a secat şi mai mult sursele alternative de apă dulce, cum ar fi lacurile mai mici şi apa subterană. Deci, Crimeea are nevoie acută de apă! Iar acest război, o va oferi! Iar oficialii ukraineni ştiu acest lucru!

Cu cîteva luni înaintea exercițiului strategic Caucaz-2020!, desfășurat în sud-vestul Federației Ruse, inclusiv în Crimeea și Marea Neagră, în perioada 21-26 septembrie 2020, au apărut o serie de speculații, alimentate de oficialii ukraineni, potrivit cărora, trupele ruse vor invada sudul Ukrainei pentru a asigura deblocarea canalului în vederea reluării furnizării de apă în Crimeea! Ce clarviziune strategică!

Dacă privim hărţile şi ascultăm declaraţiile liderilor militari ai Rusiei, de ieri, referitoare la operaţiunile militare de pe teritoriul Ukrainei, dacă analizăm, chiar şi superficial, dezastrul economic ce se abate asupra Rusiei, cu consecinţe sociale încă nebănuite, ne putem gîndi că ofensiva s-a încheiat, urmează consolidarea poziţiilor obţinute pînă în prezent şi începerea negocierilor de pace. Odessa pare a fi salvată!

Conform prezentării de ieri a Agenţiei TASS, prima etapă a „operațiunii” din Ukraina a fost îndeplinită și obiectivele au fost atinse, respectiv reducerea capacității combative a armatei ukrainene și „eliberarea” teritoriilor republicilor Donețk și Lugansk în limitele lor administrative. Donețk este „eliberat” în proporție de 93%, Lugansk 54%. Pe harta afișată la această conferință apar ocupate aproape în întregime și regiunile ukrainene Zaporojie și Kerson (pe Nipru!), regiunile Harkov și Sumî în proporție de cca 50%. Avînd în vedere că în regiunile Zaporojie și Kerson se desfășoară deja activități care au ca finalitate menținerea lor sub control rus pe termen lung, sub forma unei anexări sau a unor republici separatiste (operaţiuni financiare cu ruble etc) este clar că Armata rusă nu va renunţa la portul Kerson, pe Nipru, în estuar, şi la Nikolaev, port amplasat în golful estuarului, pentru menţinerea controlului strategic şi a funcţionalităţii acestora, oricînd Ukraina putînd saborda o navă, sau două, pe model Rostock 1991, bara Sulina, Partizan… Porțiunile ocupate din regiunile Zaporojie și Kerson asigură legătura terestră dintre Crimeea și „republica” Donețk, iar în Regiunea Kerson se găsesc rezervele de apă pentru Crimeea. Spuneam că există şanse ca Odessa să nu mai fie atît de interesantă în contextul actual, dar la prezentarea de ieri, generalul Rudskoi a anunțat că operațiunile militare vor continua pînă la atingerea obiectivelor stabilite de Putin! Asta poate însemna orice!

Oprirea operaţiunilor militare pe teritoriul Ukrainei depind, aşadar, de consolidarea poziţiilor ocupate pînă în prezent, în Est şi Sud, dar şi de succesul cecenilor lui Kadîrov la Mariupol împotriva Batalionului Azov, o obsesie a lui Putin! Batalionul Azov, despre care mulți au auzit pînă acum în timpul războiului din Ukraina, este o unitate încadrată în armata ukraineană, dar care operează după propriile reguli. Zona lor de acțiune este în Mariupol, port la Marea Azov. Acest batalion este constituit din militari ultra-naționaliști de mai multe etnii şi naţionalităţi. Ei funcționează independent de ordinele președintelui Zelenski. Chiar dacă Ukraina se va preda, acești militari vor lupta cu rușii pînă la moarte! Batalionul Azov, format din circ 900 de luptători cu viziuni neonaziste, s-a remarcat atunci cînd luptătorii săi au recucerit orașul Mariupol de la separatiștii pro-ruși în 2014.

Detaşamentul de operaţiuni speciale Azov, pe numele său “din buletin”, adesea cunoscut sub numele de Batalionul Azov, este o unitate paramilitară ukraineană de extremă de dreaptă şi neo-nazistă a Gărzii Naţionale Ukrainene, cu sediul în Mariupol , în regiunea de coastă a Mării Azov. Aceştia au recucerit Mariupol controlat de forţele separatiste pro-ruse în iunie 2014. Azov s-a format iniţial ca miliţie voluntară pe 5 mai 2014, în timpul crizei ukrainene. La 12 noiembrie 2014, Azov a fost încorporat în Garda Naţională a Ukrainei , iar de atunci toţi membrii săi sînt soldaţi contractuali care servesc în Garda Naţională a Ukrainei. Plăţile către acestea fac obiectul unor dispute internaţionale în paradisuri offshore. În 2014, regimentul a cîştigat notorietate după ce au apărut acuzaţii de tortură şi crime de război, precum şi acuzaţia pentru simpatii neonaziste şi utilizarea simbolurilor naziste, aşa cum se vede în logo-ul său cu Wolfsangel , unul dintre simbolurile originale utilizate în cel de-al doilea război mondial de către divizia SS Panzer Das Reich.

În aprilie 2015, guvernatorul regiunii ukrainene Doneţk, din care face parte orașul-port Mariupol, se plîngea la ministrul Apărării că Azov „terorizează zona” prin diverse jafuri. În același an, purtătorul de cuvînt al Batalionului Azov, Andrei Diachenko, a recunoscut că în cadrul grupării paramilitare există recruți neonaziști. Totuși, gruparea a negat aderarea la ideologia neonazistă, deși simbolurile se găsesc pe uniforme și pe trupurile membrilor, sub formă de tatuaje. În 2018, Batalionul Azov a patrulat pe străzile din Kiev sub pretextul restabilirii ordinii în Capitală. Printre victimele grupării s-au numărat cetăţeni de etnie romă și persoane LGBT. Batalionul Azov a fost acuzat de încălcarea dreptului internațional umanitar, într-un raport din 2016 al Înaltului Comisar pentru Drepturile Omului al ONU.

Editorialistul american Allan Ripp, de la NBC News, a realizat un editorial în care a menționat că problema existenței ideologiei naziste în Ukraina, în special în trecut, reprezintă o realitate.

În 2018, un proiect de lege adoptat de Congresul SUA a blocat orice ajutor financiar şi militar către Azov din cauza ideologiei sale, scrie The Hill. Membrii batalionului provin din 22 de ţări, inclusiv din SUA şi Marea Britanie, dar mai mult de jumătate dintre membrii vorbesc rusă şi provin din estul Ukrainei, inclusiv din oraşele Doneţk şi Lugansk.

Ei sînt cei care luptă casă cu casă la Mariupol! În Vest, la Kerson, armata rusă securizează resursele de apă. Pentru că, am spus-o la începutul articolului, acesta este şi un război pentru apă! Să se consemneze!

PRIMA VICTIMĂ A RĂZBOIULUI DIN UKRAINA: ADEVĂRUL!

Războiul e la fel peste tot. Cu morţi, răniţi, refugiaţi, drame incomensurabile, distrugeri, mirosul morţii. În război, tineri nevinovaţi se omoară între ei pentru ca bogaţii să devină şi mai bogaţi! Peste tot! Fără excepţie, fără discriminare! Cu ce e mai tragică moartea afghanului ucis de un IED uitat pe marginea drumului, decît cea a syrianului în propria locuinţă din Alep, în timp ce încălzea, pe o plită electrică, laptele bebeluşului de lîngă el? Sau, cu ce sînt mai tragice funerariile tinerilor ukraineni, ucişi în luptele de la Nikolaev, sau Mariupol, decît liniştea fumegîndă din jurul trupurilor tinerilor ruşi, ucişi de gloanţe în acelaşi Nikolaev sau Mariupol, înconjurate de mici incendii arzînd ca tot atîtea candele întru veşnică pomenire? Cu nimic! Acestea sînt imagini ce pot fi văzute în întreaga lume. Perspectiva enunţată mai sus este cea umană, firească, de animal biologic care are întrebări şi caută răspunsuri? Sînt întrebări nedoctrinare, întrebări ce ţin de facerea şi des-facerea unei lumi, clădită de Dumnezeu după chipul şi asemănarea sa!

Întrebările animalului politic din om, ca făptură a lui Dumnezeu, se nuanţează. Cu ce sînt mai corecte politic şi justificate, drepte, bombardamentele asupra afghanilor, decît cele împotriva vietnamezilor? Sau cu ce sînt mai vinovaţi ukrainenii din Nikolaev, Mariupol, Sumîi, Doneţk, Lugansk, Harkov, sau Kiev, decît sîrbii din Belgrad, Pancevo, Novi Sad sau Pristina? Sau Sarajevo? Cu nimic! Răspunsul la aceste întrebări este despre PUTERE, despre legi, jurişti şi procurori corupţi, despre afaceri şi cîştiguri fabuloase! Ieri, la Summitul NATO s-a spus că pentru a rezista în continuare în faţa atacurilor ruse, Ukraina are nevoie de 500 de rachete Javelin/zi, de 180.000 de dolari bucata, şi 500 de rachete Stinger/zi, de 120.000 de dolari bucata! Costul unei astfel de rachete este mai mult decît cîştigă un ukrainean obişnuit în 10 ani de muncă cinstită, adică robotind la stat sau la patron, venit acasă şi, în final, ucis de o rachetă, fără identitate în propriul apartament dintr-un bloc din Kiev. Proastă perspectivă! Şi, deloc biblică, umană!

Aceste poveşti identice, doar cu personaje diferite, sînt consumate avid de restul cetăţenilor planetei, din confortul căminelor proprii, înfundaţi în fotolii mari, de pluş, printre rîgîituri de prea bine. Ei sînt cei care se indignează, iubesc, urăsc, protestează, pun etichete, în funcţie de ceea ce văd şi ceea ce citesc, ei sînt cei care cer mai-marilor lumii, mai-bogaţilor lumii să intervină, să pună capăt tragediilor, să devină şi mai puternici, şi mai bogaţi. Ei sînt cei care nu acceptă un dialog pentru că, nu-i aşa, au văzut cu ochii lor! În Evanghelia după Ioan (20:24-29) se scrie: 24. Iar Toma, unul din cei doisprezece, cel numit Geamănul, nu era cu ei când a venit Iisus. 25. Deci au zis lui ceilalți ucenici: Am văzut pe Domnul! Dar el le-a zis: Dacă nu voi vedea, în mâinile Lui, semnul cuielor, și dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor, și dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede. 26. Și după opt zile, ucenicii Lui erau iarăși înăuntru, și Toma, împreună cu ei. Și a venit Iisus, ușile fiind încuiate, și a stat în mijloc și a zis: Pace vouă! 27. Apoi a zis lui Toma: Adu degetul tău încoace și vezi mâinile Mele și adu mâna ta și o pune în coasta Mea și nu fi necredincios ci credincios. 28. A răspuns Toma și I-a zis: Domnul meu și Dumnezeul meu! 29. Iisus I-a zis: Pentru că M-ai văzut ai crezut. Fericiți cei ce n-au văzut și au crezut!

Crede şi nu cerceta este îndemnul biblic adoptat de profesioniştii manipulării de astăzi şi deontologii care veghează la respectarea corectitudinii politice. De minciuna ridicată la rang de adevăr planetar se ocupă astăzi cohorte întregi de specialişti în psy-ops, stratcom, public-rellation, fake-news, propagandă, manipulare şi dezinformare! Cînd aceştia nu dau rezultatele scontate, întocmai şi la timp, mass-media este anihilată cu ajutorul bombelor, precum în 1999 la Belgrad, împotriva Radio Televiziunii Sîrbe, momentul în care jurnalismul a devenit ARMĂ DE RĂZBOI şi ŢINTĂ LEGITIMĂ! Sigur, nu trebuie să-i omitem pe amatori!

Distorsiunea adevărului s-a propagat în mass-media de multă vreme. Manipularea, campaniile de diabolizare a unor inamici politici sau militari, propaganda de război. Exemplul, pe care-l consider “de manual”, îl regăsim în octombrie 1914, după cucerirea oraşului Anvers. Acesta este citat de către cercetătorul german Michael Kunczik, la a cărui lansare de carte (Război salvat. Comunicarea în timpul războaielor, Ed. InterGraf, 2002), la Timişoara, am vorbit, împreună cu prietenul şi camaradul meu Raico Cornea. Povestea este una a ştirilor care se fac din ştiri şi nu de la faţa locului: “Cînd s-a aflat de cucerirea oraşului Antwerpen, clopotele bisericilor au început să bată” (în Germania, n.a.), scrie Kolnische Zeitung. De aici, începe tăvălugul: “Aşa cum relatează Kolnische Zeitung, după cucerirea cetăţii, clerul din Antwerpen a fost constrîns să bată clopotele bisericilor”, scrie Le Matin. “În conformitate cu cele aflate la Koln de Le Matin, după ce Antwerpen fusese cucerit, preoţii belgieni care au refuzat să bată clopotele bisericilor au fost alungaţi din serviciul lor”, scrie Times. “Conform celor aflate de Times la Koln, via Paris, după cucerirea oraşului Antwerpen, bieţii preoţi belgieni care refuzaseră să bată clopotele bisericilor au fost condamnaţi la muncă silnică”, scrie Corriere della Sera. Şi: “În conformitate cu unele informaţii care i-au parvenit ziarului Corriere della Sera din Koln, prin Londra, se adevereşte că barbarii cuceritori ai oraşului Antwerpen i-au atîrnat pe bieţii preoţi belgieni cu capul în jos, ca nişte limbi de clopot vii, în clopotele bisericilor, pedepsindu-i astfel pentru eroicul lor refuz de a bate clopotele”, scrie, din nou, Le Matin! Aproape amuzant, nu? O presă scrisă care umbla după senzaţional şi tiraje mari, dar atentă, totuşi, să nu deraieze de la unele reguli nescrise ale profesiei.

Nu acelaşi lucru pot spune despre presa americană, modelată de timpuriu de acest YELLOW JOURNALISM, în care magnaţii Randolph Hearst şi bănăţeanul nostru, născut pe malul Mureşului, la Măcău, în Banatul istoric, Joseph Pulitzer, nu s-au dat în lături de la a fi aţîţători de război. Un fel de televiziune românească de ştiri, de astăzi! Pentru că, în literatura de specialitate există un război despre care se afirmă că este rezultatul activităţilor unor ziarişti: războiul spaniolo-american de la 1898! Jurnalismul patriotard, pe care cei doi l-au exacerbat în lupta lor concurenţială pentru tiraje mai mari, între New York World şi New York Journal, a dus în final ca preşedintele William McKinley să cedeze presiunii opiniei publice şi să declare război Spaniei! William Randolph Hearst jr. face face următoarea remarcă la adresa tatălui său: “Ne-am străduit din răsputeri să începem un război hispano-american în 1898, Ca reacţie, aşa a făcut şi Pulitzer”! Este deja de notorietate schimbul de telegrame din acea perioadă între Hearst şi celebrul ilustrator Frederic Remington, trimis în Cuba să ilustreze atrocităţile spaniolilor. Remington a scris: “E linişte totală. Nu e nici un conflict. Nu va fi nici un război. Doresc să mă întorc”. Hearst i-a răspuns: “Te rog, stai pe loc. Tu faci ilustraţiile, războiul îl fac eu”! Ziarele sînt făcute pentru vînzare. Din acest motiv, nu sînt cu nimic mai bune decît războiul. Războiul înseamnă senzaţie şi entuziasm. Pe această bază, aproape orice şi oricine poate trăi şi prospera!

Ce odioşenii! Istorice! Sigur, în zilele noastre, această manipulare odioasă a devenit mult mai sofisticată, iar batalioanele de operaţiuni psihologice se străduiesc să cucerească minţile şi inimile consumatorilor de media de pe tot globul. Dacă sîntem de “partea bună a istoriei” le spunem operaţiuni de psy-ops, dacă sîntem de partea cealaltă, a neantului, a diavolului, a răului suprem, identificăm formaţiuni de troli care emit o propagandă odioasă. Sigur, aşa cum s-a întîmplat recent, difuzarea informaţiilor duşmănoase poate fi oprită cu un singur buton. Nu mai e nevoie de bombe, ca la televiziunea sîrbă în 1999! Nimic nou sub soare! Această armată paralelă, înarmată cu cerneală şi tastatură readuce în ochii noştri învăţăturile înaintaşilor. Filosoful, eseistul şi istoricul scoţian David Hume, scria în 1749 în Treatise of Human Nature (citat de Kunczik, op. Cit. p.23): “Cînd propriul nostru popor este în război cu altul, îl detestăm pe acela ca fiind crud, perfid, nedrept şi violent. Dar întotdeauna ne considerăm pe noi şi pe aliaţii noştri ca fiind echitabili, moderaţi şi plini de compasiune. Dacă generalul inamicilor este victorios, cu greu îi vom atribui caracteristici umane. El este un vrăjitor. Vorbeşte cu demonii … Are o minte sîngeroasă şi găseşte plăcere în a cauza moarte şi distrugere. Dar dacă victoria este de partea noastră, comandantul nostru are toate calităţile opuse, este un etalon de virtute, de curaj şi de comportament. Trădarea lui o vom considera politică. Cruzimea lui o vom considera un rău intrinsec al războiului. Pe scurt, orice defect al său ne vom strădui să-l diminuăm, ori îl vom glorifica sub numele virtuţii care I s-ar potrivi”.

Construcţia imaginii duşmanului este un procedeu foarte “îndrăgit” de specialiştii în stratcom (strategii de comunicare!), pentru influenţarea opiniei publice. Crearea unei imagini artificiale a inamicului, construieşte în mentalul populaţiei un sentiment de ameninţare, corelat cu nevoia unei conduceri puternice, o disponibilitate crescută de a accepta o conducere autoritară. Cu cît este mai mare ameninţarea (închipuită sau nu!) din partea unui duşman real, sau a unuia prezentat ca atare, cu atît pare a fi nevoia de îmbrăţişare a cauzei conducătorului puternic, lăsînd la o parte problemele personale (războiul din Ukraina vs. scumpiri la gaze, electricitate, alimente, corupţie, şomaj etc). Pe timp de război, adversarul este stigmatizat cu preponderenţă sub eticheta de monstru, bestie, om inferior, nebun. “Acesta nu este un război. De fapt, luptăm împotriva fiarei sălbatice, scria Rudyard Kipling!

Uciderea copiilor este un instrument de pr utilizat din cele mai vechi timpuri, cînd se construieşte imaginea duşmanului, dar la dimensiune planetară din timpul războiului din Golf! A fost prezent şi la Timişoara, în 1989, cînd s-au prezentat imaginile cu cadavrele unor femei gravide cu burţile spintecate, pentru a dovedi brutalitatea securităţii. De fapt, acele femei decedaseră de moarte naturală şi fuseseră autopsiate! Pretinse atrocităţi asemănătoare au fost citate şi de către ministrul german al apărării, Rudolf Scharping, atunci cînd încerca să justifice atacul NATO asupra Yugoslaviei, în 1999. Indignarea omenească joacă un mare rol şi, de fiecare dată, în favoarea pr-iştilor! Acum se ştie, Kosovo a angajat firma americană de PR, RUDER FINN, să-i reprezinte interesele, iar în martie 1993 a demarat o intensă campanie publicitară în Statele Unite. În acea perioadă, RUDER FINN a lucrat şi pentru Croaţia şi pentru facţiunea musulmană din Bosnia-Herţegovina. “Motivul este să determinăm opinia publică să implice America în acel conflict fratricid”, chiar din 1990, cînd compania a sprijinit Comunitatea Albanezo-Americană să publice un anunţ publicitar, în New York Times, în care se scria: KOSOVO S-A TRANSFORMAT ÎNTR-UN ADEVĂRAT LAGĂR DE CONCENTRARE. Au fost 9 ani de muncă intensă pe frontul cu cerneală şi tastatură, pînă cînd bombele aveau să se aştearnă, covor, peste Serbia! Povestea lansată de Ministerul Informaţiilor din Croaţia, în 1992, potrivit căreia sîrbii plăteau bani gheaţă pentru uciderea unui copil croat, a fost rostogolită de BBC, cu ajutorul RUDER FINN, fără a fi verificată!

Un alt exemplu cunoscut este cel al firmei HILL&KNOWLTON, aflată în slujba statului Kuweit, care a excelat în masiva manipulare mediatică şi dezinformările practicate. Hill&Knowlton a avut sarcina să pregătească materiale incriminatorii şi dovezi care urmau să fie înaintate Consiliului de Securitate al ONU, Comisiei pentru Relaţii Externe a Senatului SUA şi Cercului de Lucru pentru Drepturile Omului din Congresul american. Vă amintiţi? Atrocităţile cu copiii ucişi în incubatoarele maternităţii, nu au lipsit!

Astăzi, Ukraina se bazează pe PR Week, şi pe conglomeratul de 150 de entităţi ale societăţii civile, semn că întregul mecanism de manipulare a informaţiei a evoluat şi a căpătat o altă dimensiune! Potrivit siteul american MintPress News, specializat în analize politice și economice, Kievul a generat un flux constant de propagandă sofisticată, menită să-i aducă sprijinul public și oficial din partea țărilor occidentale. În spatele efortului de relații publice al Ucrainei se află o armată de strategi politici străini, lobbyiști de la Washington DC și o rețea de instituții media. Cheia efortului de propagandă este o cohortă internațională de firme de relații publice care lucrează direct cu Ministerul Afacerilor Externe al Ucrainei pentru a purta războiul informațional. Efortul internațional este condus de co-fondatoarea companiei de relații publice PR Network, Nicky Regazzoni, și de Francis Ingham, un consultant de top în relații publice, cu legături strânse cu guvernul britanic. Ingraham a lucrat anterior pentru Partidul Conservator al Marii Britanii, face parte din Consiliul de Evaluare și Strategie al Serviciului de Comunicare al Guvernului Regatului Unit, este directorul executiv al Organizației Internaționale de Consultanță în Comunicații și conduce corpul de membri pentru comunicatorii guvernelor locale din Regatul Unit, LG Comms.

Operațiunea este dirijată de Yaroslav Turbil, descris pe pagina sa de LinkedIn drept „Șeful Ukraine.ua — ecosistemul digital al Ucrainei pentru comunicații globale. Comunicare strategică și promovare a mărcii de țară.” Turbil a lucrat la mai multe organizații ale „societății civile” strâns legate de guvernul SUA și a lucrat la Internews, o organizație conectată la serviciile de intelligence americane care funcționează sub pretextul promovării libertății presei”, se scrie în angheta apărută în publicaţia americană.

Împactul acestui asalt mediatic este cu atît mai important cu cît, de partea cealaltă, mijloacele de comunicare ale Rusiei au fost oprite de la emisie în Europa şi Statele Unite, atît on-air, dar şi cele pe Internet. Mai mult, în fiecare ţară, şi în România cu atît mai mult, parcă, diferite personalităţi ale spaţiului mediatic, influenceri şi deontologi cunoscuţi, absolut TOŢI mufaţi la fluxul de granturi internaţionale, sînt extrem de atenţi, vînează şi execută orice opinie apărută în spaţiul public care nu este corectă politic sau de partea bună a istoriei şi pe orice autor. Oricine are un punct de vedere diferit decît cel oficial este catalogat pro-rus, informaţiile sînt pro-ruse, chiar datele oficiale prezentate sînt false şi transmise ca o susţinere a ocupantului rus al Ukrainei paşnice. Cum spunea preşedintele Chinei, “pentru un tango e nevoie de doi”! Pro-ruse sînt şi criticile la adresa conducerii statului român, decuplat de nevoile propriilor cetăţeni în ultimii 7 ani! Acestea pot fi incriminate penal, iar autorii criticilor reduşi la tăcere! Este un model prin care societatea civilă veghează la consolidarea OMULUI NOU şi la LIBERTATEA acestuia!

În acest tablou bulversant, corespondenţilor de război le revine o răspundere uriaşă! Există un consens între noi măcar asupra unui fapt: demascarea şi condamnarea minciunilor răspîndite de armata cu cerneală şi tastatură. Este un principiu de etică profesională a noastră, indiferent de unde venim, ce limbă vorbim, pentru cine lucrăm, pentru că ştim că oricînd, oricare dintre noi poate fi ucis de oricare dintre părţile aflate în conflict! Cel puţin, din acest punct de vedere, puteţi fi convinşi că ce se transmite de pe front este ADEVĂRAT! Chiar dacă se face exces, uneori, de tragedii, imagini lacrimogene, emoţii etc. Ce ajunge să fie difuzat, contextul, ambalarea informaţiilor, nu mai este răspunderea noastră! Manipularea sau chiar falsificarea imaginilor, precum cele din jocurile pe calculator, ori alegerea detaliilor care induc conştient în eroare privitorul, şi în oroare, nu sînt produse în teatrul de operaţii, de cei care trăiesc la limita supravieţuirii, ci de aceia care stau comod în fotoliile lor, departe de lumea dezlănţuită.

Ca o concluzie la acest text lung: în caz de război şi, acum, în cazul RĂZBOIULUI DIN UKRAINA, nimeni nu se poate aştepta la o prezentare obiectivă şi corectă a faptelor şi actorilor implicaţi, deoarece fiecare dintre aceştia este interesat să influenţeze fluxul de ştiri şi să maximizeze avantajele şi profiturile generate de confruntare. Este un fapt pe care trebuie să-l conştientizăm şi să-l acceptăm! Prima victimă a războiului este adevărul! Presa care doreşte să relateze obiectiv şi corect nu are ce căuta în acest război! Ea va fi eliminată, discreditată, anihilată pentru că PAGUBA pe care aceasta ar produce-o ar fi prea mare. Jurnaliştii care utilizează etica profesională în scop personal pot fi foarte importanţi pentru inducerea în eroare a inamicului şi pentru influenţarea opiniei publice. În 1809, Heinrich von Kleist scria în al său “Manual de jurnalistică franceză”: “Jurnalistica franceză este arta de a face poporul să creadă ceea ce guvernul constată că ar fi bine să creadă…” Aşa se întîmplă, acum, în Ukraina! Datorită progresului tehnologic, posibilităţile minciunii sînt astăzi mai mari decît erau vreodată, în toată istoria omenirii. După acest război, nimic nu va mai fi la fel. Nici măcar adevărul!

ODESSA, CU NERVII ÎNTINŞI

BMTF, 20 martie – Pentru locuitorii Odessei, weekendul s-a încheiat la fel cum a început. Într-o stare de tensiune generalizată indusă de prezenţa în larg a navelor ruseşti de desant maritim. Deşi a fost bombardată încă din prima zi de război, în 24 februarie, deşi unele informaţii spun că Rusia a pregătit şi medaliile pentru “eliberarea Odessei”, prezenţa Flotei ruse a Mării Negre este menită să pună presiune psihologică pe locuitorii oraşului. “Rețineți că navele s-au aliniat și stau doar în radă, fără a face manevre sau alte acțiuni”, spune chiar Președintele Administrației Regionale Civil-Militare Odessa, Serghei Bratchuk, care îi asigură pe locuitorii oraşului că nu a fost observată nici o pregătire a invadatorilor pentru o încercare de a debarca în regiune. „Aceasta este presiune psihologică și nimic mai mult”, a spus Bratchuk.

Mulţi au plecat, dar cei care au rămas au transformat frica în determinare remarcabilă. Şi în solidaritate, firească. Doar în 1999, în războiul din fosta Yugoslavie am mai întîlnit o astfel de solidaritate! Centrul acestei solidarităţi se află la Centrul de voluntariat umanitar, de pe strada Rishelievskaya, 9. Treizeci de antreprenori, proprietari de restaurante, cafenele mici, livrare online de sushi, cluburi de noapte, cantine, s-au unit pentru a oferi mai mult de șase mii de porții calde, în fiecare zi, apărătorilor oraşului, militari sau voluntari încadraţi în Unităţile de Apărare Teritorială. În total, sînt implicați peste 300 de voluntari: bucătari, șoferi, încărcătoare.

Oamenii de afaceri din Odessa s-au unit într-o coaliție, adună fonduri și le distribuie la nivel central către unitățile alimentare. Sarcina principală este sprijinirea temporară a armatei și unităților la punctele de control, în condiții grele, sub cerul liber. Exemplele sînt motivaţionale: Din 25 februarie, angajații cafenelei Kompot, semnul distinctiv al Odesei, au pregătit aproape 7.000 de mese, au copt 700 de pîine și au gătit manual 630 kg de tăiței. Mai mult de o mie și jumătate de porții sînt pregătite zilnic prin livrarea online de sushi și mîncăruri calde Yaposhka. Acum, facilitățile lui Yaposhka pregătesc între 1.400 și 1.600 de porții de mese calde pe zi. Pentru mai multe orașe: Odesa, Nikolaev, Vinnitsa și Harkov, funcționează rețeaua integrală ucraineană Smile Food. Înainte de război, Smile Food a hrănit personalul medical din spitalele covid. Din a treia zi de război au început să hrănească apărarea. Clubul de noapte Queen Odessa, care s-a deschis în luna mai 2021, în Arcadia, a schimbat din 28 februarie Haute Cuisine în mese simple, dar copioase, pentru apărarea teritorială. Acum bucătăria clubului de noapte produce de la 300 la 350 de porţii pe zi, pentru șase unități militare. “Avem 40 de voluntari implicați: jumătate sunt echipa noastră de bucătari, jumătate sunt locuitori din Odessa care au răspuns la apelul nostru și au venit în ajutor. Cineva spală vase, cineva curăță cartofi, cineva taie ceapa. Astăzi, un bărbat tocmai a adus 30 kg de carne, a sunat, a întrebat de ce avem nevoie și a adus-o. Cineva a adus 5 kg de cartofi, cineva a adus trei saci, cineva a adus 300 kg de pui”, spune un coordonator. Pînă şi Școala de Servicii Turistice Maritime din Odessa e implicată. Instituția de învățămînt a oprit cursurile și coace peste 400 de plăcinte, covrigi și chifle dulci pentru apărătorii oraşului.

Dacă este adevărată informaţia că războiul se va încheia în luna mai, mi-aş dori ca Odessa să nu fie pe masa negocierilor de pace. Mi-aş dori…

SE EXTINDE CONFLICTUL DIN UKRAINA?

După 20 de zile de război ciudat în Ukraina, dincolo de tragedia unui popor care suferă real, pribegeşte real şi moare real, se înmulţesc semnele de întrebare, iar răspunsurile întîrzie să apară, deşi PROPAGANDA încearcă să ne ofere o poveste simplă, în alb şi negru, cu băieţi buni şi băieţi răi, cu un nebun care a aruncat piatra şi 20 de sănătoşi care nu mai prididesc să oprească valurile stîrnite. Oare, aşa este? Cealaltă parte, presa rusă, lipseşte din ecuaţie pentru că a fost ostracizată, anatemizată şi blocată, iar sursele independente sînt extrem de puţine şi pot verifica doar punctual ce se întîmplă cu adevărat. Dacă ies din marjele impuse de trendul oficial sînt catalogaţi drept “putinişti” şi riscă chiar închisoare, după cum Mama România s-a întrecut pe sine şi a lăsat toate curvele astea din Parlament să impună o lege punitivă ÎMPOTRIVA DREPTULUI LA LIBERĂ EXPRIMARE! Credeţi că mie îmi place Antena 3, principala sursă de panică din România? Un fel de Sputnik autohton. Nu, nu îmi place! Dar, de aici şi pînă la a cere arestarea jurnaliştilor, închiderea Canalului, arderea pe rug etc, etc, e drum lung, drum parcurs în tăcere de toţi nenorociţii ăştia care sclavagesc România, iar noi stăm ca boii în jug şi nu reacţionăm!

Deci, cam acolo sîntem şi cu sursele independente de pe frontul din Ukraina! La Kiev a fost anunțată o interdicție de circulație pentru civili de 35 de ore! Nici un civil nu avea voie să părăsească locuinţa. De ce oare? În paranoia de război putem crede că se doreşte “vopsirea realităţii”! Ce vreau eu să spun aici, am spus-o şi în emisiuni, şi la radio: în teren se duce un război ciudat. Rusia invadează cu timiditate. Pe Facebook pare că Ukraina cîștigă războiul. Din păcate, nu e chiar așa. Informațiile triumfaliste publicate de mass-media nu se compară, nici pe departe, cu cele reale. 77 de avioane ruseşti doborîte, anunţate de Ukraina, în timp ce analiştii militari spun că Rusia se bazează în această invazie pe 75 de aparate de zbor! Este adevărat, luptătorii ukraineni au oprit ofensiva rusă. Armata regulată, Unităţile de Apărare Teritorială (voluntarii), mercenarii, Batalionul Azov. Însă, pînă acum nu am sesizat o contraofensivă majoră. Sigur, există atacuri ukrainene punctuale, care înebunesc pe cei care urmăresc comunicatele oficiale şi nu mai înţeleg de ce o localitate astăzi e cucerită de ruşi, mîine e la ukraineni, iar joi, din nou, la ruşi, rolul lor este de a împiedica desfășurarea și aprovizionarea forțelor ruse. Deocamdată, ukrainenii se apără! Şi o fac relativ bine! Au continuat luptele în suburbiile Kievului, unde forțele ruse încearcă să ocupe noi poziții. A continuat bombardarea Nikolaievului, fără să fie semnalate încercări ale forțelor ruse de a intra în oraș. În largul Odessei a apărut, din nou, gruparea de nave militare ruse, de atac și de desant, iar alarmele au sunat prelung în această după-amiază. Rusia a anunțat ieri că întreaga regiune Herson se află sub controlul forțelor militare ruse. Asta după ce populaţia paşnică i-a alungat pe invadatori prin mitinguri paşnice!

Deşi PROPAGANDA a încercat să ne îngrozească cu anunţuri de genul “ultimele ore ale Kievului” etc, armata rusă s-a cam împotmolit. La propriu! Şi terenul e încă îngheţat! Nici nu vreau să mă gîndesc ce va fi în primăvară! Ruşii s-au împotmolit, dar nu au renunţat la obiectivele stabilite. Această încetinire a ofensivei are repercursiuni şi asupra negocierilor de pace între Rusia şi Ukraina. Ambele păerţi o cam lălăie pentru că nu au “ce pune pe masă”! Este clar că rușii nu se așteptau la această rezistență îndîrjită a ukrainenilor, dar nu dau semne că ar renunța la ofensivă. Nu ştiu ce resurse mai sînt în rezerve de o parte şi de alta, dar am spus-o de mai multe ori, războiul va mai dura multă vreme!

Cu toate acestea, cîteva mişcări politice şi diplomatice sînt interesante. Rusia a depus ieri un proiect de rezoluție referitoare la Ukraina, la Consiliul de Securitate al ONU, în care cere încetarea focului și evacuarea tuturor civililor din localitățile aflate pe linia frontului. Tot ieri Rusia s-a retras din Consiliul Europei, ceea ce înseamnă că nu se mai supune deciziilor Curții Europene a Drepturilor Omului! Dar cea mai interesantă: Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei a adoptat ieri o rezoluție prin care recunoaște Transnistria ca fiind teritoriu aflat sub ocupație rusă! Iohannis este astăzi la Chişinău. Sigur, nu pentru Transnistria, care în viziunea lui de strateg galactic este un fel de cîrnat cu varză. Rezoluţia APCE poate, însă, extinde aria conflictului şi atragerea în război a Transnistriei şi, implicit, a Moldovei…


CĂUTAREA MERCENARILOR, CU RACHETA, LA LVOV

BMTF, 15 martie – Ministerul Apărării al Federaţiei Ruse a anunţat că a preluat controlul asupra regiunii Kerson din Ukraina, informează presa rusă. Armata rusă a preluat controlul asupra regiunii Kerson, a declarat marţi purtătorul de cuvînt al Ministerului rus al Apărării, Igor Konaşenkov, în cadrul unui briefing. ”Grupul de luptă a trupelor ruse din aşa-zisa republică populară Doneţk, care continuă operaţiunile ofensive, a spart apărarea naţionaliştilor ukraineni, a preluat controlul asupra aşezării Panteleimonivka şi a ajuns pe linia Verhnetoreţske (o aşezare de tip urban din raionul Iasinuvata din regiunea Doneţk din estul Ucrainei, n.n) – Novoselivka Druha”, a anunţat Konaşenkov. El a anunţat, de asemenea, distrugerea a trei hangare de pe un aerodrom militar de lîngă oraşul Kramatorsk, din regiunea Doneţk, în care se aflau patru avioane de atac ukrainene Su-25, un elicopter Mi-24 şi cinci elicoptere Mi-8.

În cursul serii de 14 martie, subunităţile Forţelor Aeropurtate Ruse au capturat un bastion (punct) al naţionaliştilor ukraineni şi mercenarilor străini, în zona aşezării Huta-Mejihirska, confiscînd armele furnizate de ţările occidentale Ukrainei, a spus Konaşenkov. ”Paraşutiştii ruşi au confiscat zece sisteme de rachete antitanc Javelin de fabricaţie americană şi o serie de alte tipuri de arme furnizate de ţările occidentale Ukrainei”, a declarat el. În total, în ultima zi, aviaţia şi sistemele de apărare aeriană ale Forţelor Aerospaţiale Ruse au doborît 16 ţinte aeriene: o aeronavă Su-24 şi Su-25 ale Forţelor Aeriene Ucrainene, un elicopter Mi-8 şi treisprezece vehicule aeriene ukrainene fără pilot, UAV, inclusiv şase Bayraktar TB-2”, a spus Konaşenkov. În plus, Ministerul rus al Apărării a anunţat distrugerea a 156 de drone ukrainene, în timpul operaţiunii, precum şi a 1.306 tancuri şi vehicule blindate, 127 de lansatoare de rachete multiple, 471 de piese de artilerie de cîmp şi mortiere, precum şi 1.054 de unităţi de vehicule militare speciale.

Potrivit lui Konaşenkov, 136 de obiective militare ukrainene au fost atacate de aeronave ruseşti, în ultimele 24 de ore. ”Inclusiv: şapte centre de comandă şi control şi centre de comunicaţii, patru sisteme de rachete antiaeriene, trei lansatoare de rachete multiple, patru staţii radar pentru recunoaştere, de iluminare a ţintei şi de ghidare a sistemului de apărare aeriană S-300, o staţie de război electronic, patru depozite de muniţii şi 72 de locuri de stocare a tehnicii şi echipamentelor militare”, a spus el.

Rusia a efectuat duminică un atac împotriva unei baze militare ukrainene din Regiunea Lvov, utilizînd rachete de croazieră ce au fost lansate din spaţiul aerian rusesc de bombardiere cu rază lungă de acţiune, a declarat luni un înalt oficial american din domeniul apărării, citat de Reuters.

„A fost un atac aerian cu rachete de croazieră – şi aş spune că peste 20 de rachete de croazieră – care a avariat cel puţin şapte structuri”, a declarat responsabilul american, sub rezerva anonimatului, potrivit AFP.

„Noi considerăm că toate aceste rachete de croazieră aer-sol au fost lansate de bombardiere ruseşti cu rază lungă de acţiune din spaţiul aerian rus, nu din spaţiul aerian ukrainean”, a spus el, văzînd în aceasta o dovadă că instituirea unei zone de excludere aeriană nu este un panaceu.

„Pentru cei care susţin necesitatea instituirii unei zone de excludere aeriană, acesta este un exemplu de ce aşa ceva nu ar avea niciun efect”, a adăugat oficialul american, în timp ce preşedintele ukrainean Volodimir Zelenski a cerut luni din nou NATO să stabilească o zonă de excludere aeriană deasupra ţării sale.

Responsabilul citat, care s-a exprimat sub rezerva anonimatului, a afirmat că atacul asupra Centrului internaţional pentru menţinerea păcii şi securităţii din Iavoriv, la numai 20-25 km distanţă de frontiera cu Polonia, ţară membră NATO, nu va afecta efortul Occidentului de aprovizionare cu arme şi muniţii a Ukrainei.

Acelaşi oficial de la Washington a declarat că nu există trupe americane, contractori sau personal civil al guvernului american la această bază, situată la circa 40 km nord-vest de Lvov.

Această bază a servit în ultimi ani ca teren de antrenament pentru forţele ukrainene sub supravegherea instructorilor străini, în special americani şi canadieni.

Baza Iavoriv a fost unul dintre principalele centre utilizate pentru exerciţiile militare comune între forţele ukrainene şi cele ale NATO.

Înaltul responsabil de la Pentagon a dezminţit că la această bază soseşte o parte din ajutorul militar livrat Ukrainei de către ţările occidentale. „Iavoriv nu a fost utilizată pentru asistenţa militară” livrată de Occident Ukrainei, a asigurat el.

Duminică, Ministerul rus al Apărării a declarat că trupele ruse au efectuat lovituri în regiunea Lvov asupra unor obiective unde se aflau „mercenari străini”, ucigînd cel puţin 180 dintre ei şi, de asemenea, distrugînd un lot mare de arme care venea în Ukraina din străinătate, potrivit RIA Novosti.

Mai mult, purtătorul de cuvânt al Ministerului rus al Apărării, Igor Konaşenkov, afirmase că „eliminarea mercenarilor străini care au venit pe teritoriul Ukrainei va continua”.

Guvernatorul regiunii Lvov, Maxim Koziţki, afirmase iniţial că rachetele au fost lansate dinspre Marea Neagră şi Marea Azov. Tot el făcuse public un bilanţ de 35 de morţi şi 134 de răniţi în urma atacului asupra bazei din Iavoriv, potrivit AFP.

Afghanistanul de lîngă noi. Arme pentru Ukraina pe un aerodrom neidentificat din Europa de Est

BMTF, 7 mar – Şeful Statului Major al SUA, generalul Mark Milley, s-a deplasat săptămîna trecută la un aerodrom neidentificat lîngă graniţa cu Ukraina, care a devenit un hub pentru transportul de arme, a declarat un înalt oficial din Departamentului Apărării american, care a asistat direct la efortul multinaţional de a trimite arme în Ukraina pe fondul invaziei Rusiei, potrivit unui material difuzat duminică de CNN, pe pagina sa de internet, scrie Agerpres.

Din informaţiile pe care le deţinem, încă de săptămîna trecută, pe acel aeroport se prelucrau 14 avioane de transport pe zi, capacitatea obiectivului fiind de 17! Armamentul era transportat pe cale rutieră în Ukraina şi depozitat în diferite puncte din ţară, inclusiv pe aeroportul Viniţa, bombardat cu 8 rachete de armata rusă. Atacul a provocat nouă morţi.

În timp ce se afla pe aerodrom, Milley s-a întâlnit cu trupe şi personal, şi a examinat activitatea de transport, a precizat oficialul vineri. Situl a devenit un centru de activitate în ultimele zile, de la o mînă de zboruri în fiecare zi ajungînd astăzi la 17, capacitatea maximă a obiectivului.

Amplasarea aeroportului rămîne un secret pentru a proteja transporturile de arme, inclusiv rachete antiblindate, în Ukraina. Armata rusă nu a vizat aceste transporturi odată ce au intrat în Ukraina, a spus oficialul, dar există o anumită îngrijorare că Rusia ar putea începe să ia la ţintă livrările pe măsură ce avansează cu invazia.

Chiar înainte ca invazia Rusiei să înceapă la sfîrşitul lunii trecute, cerul de deasupra Europei a fost plin de avioane militare de marfă ale Statelor Unite şi ale altora, în special C-17, coloana vertebrală a flotei de transport aerian american. Zborurile au repoziţionat trupele de-a lungul flancului estic al NATO, dar au transportat de asemenea arme către punctele de transfer unde pot fi livrate în Ukraina. Ritmul zborurilor a crescut.

Comandamentul European al SUA (EUCOM) se află în centrul operaţiunii de transport masiv, folosind reţeaua sa de legătură cu aliaţii şi partenerii pentru a se coordona în timp real şi a trimite materiale în Ukraina, a declarat un al doilea oficial din Apărarea americană.

EUCOM se coordonează de asemenea cu alte ţări, inclusiv Marea Britanie, în ceea ce priveşte procesul de livrare, pentru a se asigura că folosesc resursele la maximă eficienţă, pentru a sprijini ukrainenii într-un mod organizat, a adăugat oficialul.

De cînd a început invazia Rusiei, 14 ţări au trimis asistenţă de securitate Ukrainei, dintre care unele au trimis rar înainte echipamente atît de substanţiale, a spus oficialul.

Marea majoritate a unui pachet de asistenţă de securitate de 350 de milioane de dolari a fost deja livrată Ukrainei, potrivit oficialului, la doar o săptămînă după ce a fost aprobat oficial de Casa Albă.

Aproximativ 240 de milioane de dolari din pachet au ajuns în Ukraina, iar restul ar trebui să ajungă în cîteva zile şi poate săptămîni, dar nu mai mult, a declarat oficialul vineri. Componentele care au fost deja livrate includ cele mai necesare echipamente, cum ar fi echipamentele antiblindate.

Odată ce au ajuns în posesia armelor, ukrainenii le-au folosit pentru a încetini şi opri atacurile ruseşti în diferite părţi ale Ukrainei.

Cred că toţi am fost extraordinar de impresionaţi de cît de eficient au folosit forţele armate ukrainene echipamentele pe care le-am furnizat, a spus oficialul.

Poate cel mai cunoscut, un convoi masiv rusesc care se întinde pe 60 km de drum la nord de Kiev, capitala Ukrainei, despre care există suspiciunea că ar fi unul trucat de către partea ukraineană, abia s-a deplasat în cîteva zile.

Ştim că au efectuat atacuri asupra acelui convoi, că aceste atacuri au fost eficiente în încetinirea şi oprirea acestuia, a declarat vineri un alt înalt oficial din Apărarea SUA.

Echipamentele trimise sînt cele pentru care ukrainenii au primit deja pregătire, inclusiv unele antrenamente tocmai la timp la sfîrşitul lunii decembrie şi începutul lunii ianuarie, a spus înalt oficialul, adăugînd că ukrainenii pot utiliza cu competenţă marea majoritate a echipamentului militar trimis.

Viteza cu care SUA livrează acum arme Ukrainei este dramatic mai rapidă decît acum două luni. Majoritatea unui pachet de 200 de milioane de dolari aprobat la sfîrşitul lunii decembrie a fost livrată în decurs de o lună, deşi unele muniţii nu au fost încă transportate, a spus oficialul.

Între timp, pachetul complet de 350 de milioane de dolari, pe care oficialul l-a descris drept cea mai mare atragere prezidenţială de fonduri din istorie, ar trebui să fie finalizat în cîteva zile sau săptămîni.

ULTIMA NOAPTE DE DRAGOSTE…

Asta cică ar fi ultima noapte de dragoste pe rit nou, să mai moară o dată, de ciudă Camil Petrescu! După ce omul cu şapcă de la Cotroceni şi-a înrămat toate pozele cu Stoltenberg, de pe la toate bazele americane din România, după ce şi-a făcut nod la batista de muci din buzunarul de piele al gecii lui Marcel, ca să nu uite că Stolty i-a promis un grup de luptă franţuzit, după ce toţi propagandiştii s-au tras în pozele de album cu oficialii NATO, iar fătucile s-au udat abundent în faţa primilor militari americani sosiţi în Ro mânia, codoşii războiului au zis că Putin îl va ataca pe Zelensky miercuri, 16 februarie 2022, înainte de prînz, să fie pregătite şi televiziunile de ştiri, ce dreku!

Dincolo de pozele oficiale, ar mai fi cîte ceva de spus. Cum scriam şi pe www.argument.ro, dar reiau aici pentru că repetiţia este mama învăţăturii, recent, Ambasadorul Federaţiei Ruse la Bucureşti, Excelenţa Sa Valery Kuzmin a făcut două afirmaţii de o importanţă deosebită, spun eu, care reprezintă două balize pe drumul relaţiilor ruso-române, cel puţin în următoarea perioadă de 10 ani. Prima afirmaţie sună aşa: “Distanța dintre București și Moscova este, metaforic vorbind, mult mai mare decît cea mai mare distanță de pe Pămînt”! Cea de-a doua, puţin mai jos…

Săptămîna trecută, mi s-a reproşat direct, de către unul dintre producătorii mei, că trăiesc în trecut şi balastul trecutului nu-mi dă voie să evoluez, să merg mai departe, să construiesc pentru viitor. Poate că e aşa, doar că cei care nu ţin cont de trecut nu pot construi pentru viitor. Şi, ar mai fi ceva: mă simt gol şi, în actuala conjunctură, nu prea desluşesc nici un viitor. Lumea pe care o cunosc eu a dispărut extrem de rapid. A fost o extincţie în masă a lumii “normale”! Astăzi, impostorii, ticăloşii, trădătorii, proştii, aroganţii, toate scursurile societăţii se lăfăie victorioşi în jurul nostru. Un bun amic, operator FOS, îmi spunea: “nu întoarce capul, ignoră şi mergi mai departe”. Un principiu bun pentru performanţă individuală şi de “haită”, acolo unde lupul dă valoare haitei şi haita dă putere lupului. Dar, pentru mine, imposibil de pus în practică în viaţa asta de zi cu zi, guvernată de o lume pe care nu o mai înţeleg…

Dar, să revin la obsesia zilei: războiul cu Rusia! Tata, pensionar la 80 de ani (Dumnezeu să-i dea putere şi viaţă lungă!) stă lipit ca marca de scrisoare de micul ecran acolo unde propagandiştii războiului corecţi politic, se află în pragul apoplexiei de dimineaţă şi pînă seara. Cassandrele războiului sînt tot mai nemulţumite (firesc, unele au cheltuit deja finanţările primite: un milion de euro contract cu NATO şi două milioane de euro contract direct cu SGG!!! Băăăi, nu s-a autosesizat nici un semi-zeu din ăsta, din justiţia legată la ochi şi perversată doctoral ca-n Mioriţa, nici un moldovean, nici chiar un Vrîncean…) de întîrzierea cu care Vladimir Putin emite ordinul de atac asupra Ukrainei.

Nu am să reiau, am scris aici, deja că Rusia NU va ataca Ukraina şi De ce! Astăzi, vreau ca uitîndu-mă în urmă şi trăind în trecutul meu mizerabil de predictibil din ultimii 20 de ani, să ne amintim unde am fost şi unde am ajuns. Întrebarea pe care mi-o pun, fără să găsesc răspunsul, este: de ce dintr-o ţară cu perspectivă am ajuns pe marginea prăpastiei? De ce am hotărît (sau au hotărît alţii?) ca în loc să construim punţi să le dărîmăm şi pe cele existente? De ce nu avem nici o reacţie? Sîntem drogaţi? Sîntem în altă dimensiune? Mă rog…

Episodul amintit este din 4 decembrie 2002 (!) şi este legat de Adrian Năstase. Da, da, hulitul premier PSD al României care a fost scos din politică mişeleşte de Traian Băsescu şi de o ambasadă (acum fără ambasador!) ameninţînd că dacă nu se retrage Bucureştiul va fi transformat într-un nou Kiev. Am mai scris despre şapca cu bani împărţită ONG-iştilor şi societăţii în civil pentru arderea capitalei României. Am depăşit momentul atunci, Adrian Năstase s-a retras din cursa prezidenţială şi Traian Băsescu a devenit cureaua de transmisie a progresismului într-o Românie bujbecă, transformată din cetăţeanul respectabil din cartier, în idiotul în casa căruia se ţin orgiile, se taie covoarele, se pişă în sarmale, se fură candelabrele, se cacă în piscină şi se şterge mătărînga de draperii, evident, idiotul împreună cu urmaşii-urmaşilor săi plătind cu vîrf şi îndesat bancherilor tăiaţi prinprejur. Şi, apropo, că mi-am amintit: Adrian Năstase este, potrivit chiar propriei mărturisiri postate pe blogul său, pe 13 Septembrie 2014, nașul de cununie al fiicei mari a președintelui turc, Recep Tayyip Erdogan, Esra, participînd, alături de soția sa, Dana Năstase, pe 13 Iulie 2004, cînd era prim ministru al României și președinte al PSD, la casătoria fiicei lui Erdogan, pe atunci premier al Turciei, cu Berat Albayrak. Tot în calitate de naşi (martori) la casătoria fiicei lui Erdogan au mai participat și premierul Greciei de atunci, Costas Karamanlis, alături de soția sa, Natasa, regele Iordaniei, Abdullah al II-lea și președintelePakistanului de la acea vreme, Pervez Musharraf. Vă daţi seama că relaţiile bilaterale între state se construiau şi în cadrul familiei extinse, la un ceai, la un rahat, la o şişa…

Să revin la 4 decembrie 2002 şi la interviul telefonic realizat de ziarul ADEVĂRUL cu premierul Adrian Năstase. La Berlin a avut loc atunci un Forum economic, reuniune aniversara a celor 50 de ani de activitate a Comitetului de Est al Economiei Germane. Germania considera Rusia si Romania ca ţări foarte importante pentru dezvoltarea investitiilor, schimburile bilaterale germane cu Romania se ridicau la 5 miliarde de euro anual, iar cu Rusia la 25 de miliarde. Adrain Năstase spune: “Am avut discutii fructuoase cu cancelarul Gerhard Schroeder (Schroeder a fost numit în consiliul de supraveghere al gigantului rus Gazprom, a anunţat vineri compania de gaz deţinută de statul rus, relatează DPA. Schroeder, care a fost cancelar al Germaniei în perioada 1998-2005, este un social-democrat şi prieten al preşedintelui rus Vladimir Putin n.a.). A avut loc şi o întrevedere la care partea germană a invitat trei prim-miniştri: pe dl. Djindjic, din Serbia (dînsul e la el acasa in Germania, a fost profesor acolo), pe dl. Kasianov si pe mine. Au participat înalte personalităţi germane, inclusiv ministrul Federal pentru Economie, dl. Klement, dar şi preşedintele BERD. Zilele trecute vorbisem la telefon cu premierul Kasianov şi am stabilit să avem o discuţie la Berlin. Luni seara, după dineu, la 11 noaptea, am avut o întrevedere pe care o consider foarte bună pentru relaţiile noastre bilaterale. … Acum, nivelul exporturilor româneşti în Federaţia Rusă se situează în fiecare an cu aproximativ un miliard de dolari sub valoarea importurilor”. “- La Bucuresti, preşedintele SUA, George W. Bush, a spus că România trebuie să devină o punte către noua Rusie. Aţi întreprins vreun demers în acest sens?” – “Cred că preşedintele Bush a ţinut să sublinieze importanţa poziţiei strategice a României. Depinde de noi să dezvoltăm relaţiile cu Rusia, un partener puternic din toate punctele de vedere”. “- Ce atitudine a avut premierul Kasianov faţă de invitarea României în NATO?” – “Nu am discutat despre NATO în întrevederea bilaterală. S-a discutat însă în plen despre acest lucru. Premierul Kasianov a reiterat punctul de vedere al Moscovei conform căruia nu era necesară extinderea NATO către Est. Eu mi-am permis să reamintesc ce am spus la Moscova, şi anume că, daca nu ne grăbeam să intrăm în NATO, am fi găsit Rusia acolo înaintea noastră. De altfel, vreau să reamintesc că înainte de a sosi la Bucureşti, chiar preşedintele Bush s-a dus la Sankt Petersburg pentru a se întîlni cu preşedintele Putin. Prin aceasta vreau să subliniez relaţiile speciale existente acum între SUA şi Rusia şi între NATO şi Rusia. Relaţii de o cu totul altă factură decît erau în trecut. Din acest motiv, nici Rusia nu s-a opus extinderii NATO. Invitarea României în NATO nu este îndreptată în nici un fel împotriva Rusiei, ţară cu care dorim să dezvoltăm cele mai bune relaţii”.

2002! Vremurile şi oamenii s-au dus! Deşi preşedintele american, neoconservatorul George W. Bush, şi-ar fi dorit ca România să reprezinte o punte între Occident şi „Noua Rusie” anii au trecut rapid, preşedintele rus Vladimir Putin a devenit un as al politicii de forţă, iar teritoriul României s-a transformat mai curînd într-un teatru de război rece între cele două mari puteri mondiale SUA şi Rusia. Petrolul şi gazele, bazele SUA, Republica Moldova şi Transnistria, istmul ponto-baltic, Marea Caspică şi Caucazul, sînt doar cîteva dintre subiectele fierbinţi care se învîrt în jurul „lacului ruso-turc”, Marea Neagră, Karadeniz.

Progresistul democrat vopsit Traian Băsescu, pe care de-a lungul timpului l-am bănuit greşit de a fi agent de influenţă rus, a făcut pe toată perioada celor 10 ani o serie de declaraţii care au deranjat autorităţile de la Kremlin, dar în concordanţă cu politica promovată de grupul de interese din interiorul Partidului Democrat american. Înaintea vizitei pe care a făcut-o la Moscova în februarie 2005, Traian Băsescu a declarat ziarului Moskovskie Novosti, că au fost pierduţi 15 ani în relaţia cu Rusia din cauza unor complexe istorice şi a unor complexe ale politicienilor care au condus România. Adevărat!

Şi pentru a da startul acuzaţiilor şi pentru a declanşa paranoia, Traian Băsescu a declarat că mai mulţi analişti şi jurnalişti din România au urmat instrucţiunile pe care le primesc de la Vocea Rusiei. De asemenea, el a spus că această companie rusă de stat de radio dezinformează publicul românesc. Conducerea companiei Vocea Rusiei l-a invitat pe Traian Băsescu să dea un interviu, pentru a expune personal poziţia sa cu privire la problemele ridicate în diferite publicaţii. Redactorul-şef al Redacţiei Mass-Media Internaţionale din cadrul Vocii Rusiei, Serghei Bereţ, s-a întîlnit chiar cu Traian Băsescu la Bucureşti!

În ianuarie 2006 la Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei, reprezentantul Rusiei Konstantin Kosachev l-a întrebat pe preşedintele Băsescu cum se împacă instalarea bazelor americane în România, cu prevederile privind tratatul forţelor convenţionale în Europa şi cu alte angajamente legate de controlul armelor. În răspunsul său, Traian Băsescu a spus printre altele: „După cum am înţeles, dvs. reprezentaţi Federaţia Rusă. 30 de ani aţi stat în Romania şi nu v-am întrebat niciodată de ce aţi stat”.

În 2015, din postura de chibiţ, mă rog, fost preşedinte de stat şi europarlamentar, Traian Băsescu declară: „Rusia nu se va opri pînă cînd nu controlează tot sudul Ukrainei pînă la gurile Dunării. Acest tandem Crimeea-Gurile Dunării îi fac stăpînii Mării Negre”, a declarat fostul președinte, Traian Băsescu, invitat la emisiunea „X-press”, difuzată de B1Tv.

La ora actuală, din păcate, vocile României nu mai există! Există doar o serie de YES MANI oficiali care citesc comunicatele şi-şi dau cu părerea sau se bagă în seamă, singuri, o tăcere apăsătoare, dar plină de vizite şi fotografii pentru albumul de familie, din partea lui “spălaţi-vă pe mîini şi păstraţi distanţarea socială” şi o isterie sectară din partea propagandiştilor aflaţi braţ la braţ cu oficialii NATO sau fătucile ude de prezenţa militarilor americani. În acest context, ambasadorul Rusiei la Bucureşti, Excelenţa Sa Valery Kuzmin, a declarat că “Distanța dintre București și Moscova este, metaforic vorbind, mult mai mare decît cea mai mare distanță de pe Pămînt”!

Dar, a făcut şi a doua afirmaţie interesantă despre care pomeneam în debutul acestui text. Kuzmin, într-o conferinţă de presă organizată cu ocazia Zilei Serviciului Diplomatic rus, s-a referit la actuala criză cu NATO. “În Rusia, în ultimii ani, una dintre vorbele înţelepciunii populare sau dacă vreţi una dintre glumele convenţionale sună în felul următor: cei care nu vor să îl asculte pe ministrul de Externe Serghei Lavrov vor trebui să îl asculte pe ministrul Apărării, Serghei Şoigu”. Interesant, nu? Mi se pare o ameninţare voalată şi un îndemn la învăţătura slovelor, mai ceva decît ROMÂNIA EDUCATĂ, broşura aia cu benzi desenate care a ieşit de pe “poarta tăcutului” şi a intrat direct în Strategia Naţională de Apărare 2020-2024!

Ambasadorul Rusiei a subliniat că interesele strategice ale Moscovei sînt interpretate „incorect”. Valery Kuzmin a subliniat că, în conformitate cu principiul indivizibilităţii securităţii, tratatele internaţionale prevăd că, într-adevăr, naţiunile sînt libere să opteze pentru alianţe de securitate, dar nu în detrimentul securităţii altor state. „Actuala situaţie, care a fost creată pas cu pas prin extinderea NATO, este diferită total şi faţă de situaţia din anul 1997, cînd a fost semnat Tratatul fundamental al relaţiilor Rusia-NATO. De aceea, noi insistăm ca toate forţele militare, infrastructura militară, în special sistemele de atac, sistemele ofensive de armament, să fie retrase de pe teritoriile tuturor statelor care au aderat la NATO după acel termen de 1997. Vă puteţi întreba de ce ar trebui să facem acest lucru. Ei bine, dacă vreţi un sistem echilibrat de securitate colectivă care să funcţioneze, ar trebui să acţionaţi pe bază de reciprocitate. Întrucît Uniunea Sovietică şi apoi Rusia, în anii 1990, au retras toate forţele şi toate bazele militare din toate locaţiile din Europa situate dincolo de frontierele naţionale”, a subliniat ambasadorul rus.

„Pe de altă parte, la Deveselu, există lansatoare de tip MK-41; eu nu sînt expert militar, dar aceste sisteme pot fi readaptate facil şi rapid pentru utilizarea de armament strategic, precum, spre exemplu, rachete de croazieră Tomahawk, iar aceste rachete pot fi armate cu orice tip de focoase, convenţionale sau neconvenţionale. Iar acesta este punctul major. Auzim de multe ori în România că americanii au oferit garanţii şi aşa mai departe. Eu vă pot spune că Baza Deveselu, din ceea ce ştiu eu, a fost vizitată de reprezentanţi ruşi doar o dată, în urmă cu mult timp, cînd erau vizibile doar scînduri şi sfori în perimetrul bazei militare române şi au fost arătate doar planurile viitoarelor instalaţii americane de acolo. Între timp, vă pot spune, cel puţin din informaţiile pe care le-am primit, că nu prea are sens şi nu prea sînt beneficii să fie vizitată această bază, deoarece aceste lansatoare ne sînt binecunoscute, construirea lor şi capabilităţile nu sînt mari secrete în acest moment, pentru întreaga comunitate militară internaţională. Iar eu aş spune că nici o garanţie americană, mai ales la nivel verbal, dacă primiţi garanţii scrise, noi vă felicităm, dar noi nu am primit nici o garanţie americană, căci este o bază americană, am primit doar garanţii verbale, iar acestea sînt doar presupuneri, declaraţii care induc în eroare, că nu sînt îndreptate împotriva Rusiei, am auzit de ani de zile, de zeci de ani astfel de asigurări, iar acum, treptat, ne dăm seama că nu au nimic de-a face cu realitatea. Iar în această privinţă, putem spune că încrederea în Washington şi în NATO, dar mai ales în Washington, din punctul nostru de vedere s-a epuizat complet”.

Vreo reacţie politică românească la aceste declaraţii? Vreun comentariu? A doua zi, Kuzmin a fost chemat la Ministerul Afacerilor Externe să dea explicaţii! Dar, asta aproape că nu contează în economia acestui joc de la care noi am fost excluşi după momentele 2002-2004-2010 cînd păream parteneri smart, cum ar zice trotinetiştii azi, şi nu slugi obediente şi ticăloase. E clar că peste aceste jocuri, peste Europa de Est şi peste Ukraina, Rusia şi SUA, împreună cu Germania şi Franţa, îşi împart sferele de influenţă. Şi nu întreabă pe nimeni! Circul militar este doar pentru tata, pensionar de 80 de ani care-l priveşte speriat la televizor ascultîndu-i pe lătrătorii care văd numai război. Miza este energetică nu militară! Iar România va fi hrană, aliment, pentru vampirii energetici puternici care se înfruntă în timp ce noi chibiţăm. Sau, cum spunea cineva: dacă eşti invitat la cină şi nu ai tacîm la masă, precis eşti în meniu!

Exemplu concret: Gazoductul Nord Stream 2, construit de Gazprom și un consorțiu de firme europene, e o conductă extrem de controversată, despre care state precum România, Polonia, Marea Britanie și țările baltice cred că va crește dependența UE de gazele naturale rusești. Apărătorii cei mai puternici ai gazoductului sînt Germania (beneficiarul major al gazelor, cea care ne invita la masa discuţiilor în vremea lui Adrian Năstase!), Austria și Olanda. În Germania, principalul promotor este SPD, partidul fostului cancelar Gerhard Schroder, acum angajat al Gazprom. Unul dintre adversarii majori ai Nord Stream 2 este SUA, care vor să împiedice creșterea dependenței Europei de gazul rusesc, dar urmăresc și creșterea exporturilor de gaze lichefiate americane spre UE. Nord Stream 2 urmează să aducă gaze naturale de la Vîborg (Rusia) în portul german Greifswald (Marea Baltică), ”sărind” Ukraina și inundînd piața europeană cu gazul rusesc. Nord Stream 2 urmează să dubleze aprovizionarea cu gaze naturale din Rusia către Germania. Controversa principală legată de Nord Stream 2 constă în faptul că această conductă deviază aprovizionarea cu gaze naturale rusești de la ruta existentă care trece prin Ukraina, ceea ce face ca Ukraina, partenerul UE, să fie privată de taxele de tranzit cruciale pe care Rusia le plătea pînă acum. Ukraina, care se află în conflict deschis cu Rusia încă din 2014, după ce Moscova a anexat Peninsula Crimeea, a avertizat Europa că gazoductul Nord Stream 2 ar putea fi folosit de regimul de la Kremlin și mai ales de Vladimir Putin ca un mijloc de presiune geopolitică.

Gazprom are o participație majoritară. În plus, acțiunii la Nord Stream 2 mai au și companiile Uniper și Wintershall din Germania, compania Engie din Franța, anglo-olandezii de la Shell și austriecii de la OMV. De asemenea, fostul cancelar german, Gerhard Schroeder, este președintele comitetului acționarilor Nord Stream!

Razumeş? E limpede? Problema României este cum scăpăm de jaful generalizat, de impostori, de trădători şi de blestemul ăsta de asupritori care ne tot trimit la exemple din istorie, nu ne lasă să privim înainte, în viitor. Poate, pentru că pentru noi, românii, nu mai există viitor? Dacă scăpăm de 16 februarie, ziua în care Cassandrele războiului au promis că Putin va invada Ukraina, ar fi cazul să-i cam întrebăm de sănătate pe cei care ne conduc…

BASSEM ISSA UCIS DE ISRAEL

Palestinian militants of the Ezzedine al-Qassam Brigades, Hamas’ armed wing, attend the funeral of militant Mohammed Obied during his funeral in the town of Deir al-Balah, in the central Gaza Strip on June 30, 2014. Palestinian security sources said a drone strike targeted a group of armed men, killing one militant yesterday in the town of Khan Yunis in southern Gaza Strip after Prime Minister Benjamin Netanyahu warned that operations could be expanded in the enclave in response to surging rocket fire. AFP PHOTO / SAID KHATIB (Photo credit should read SAID KHATIB/AFP/Getty Images)

BMTF, 13 mai – Israelul a devenit în ultimele 24 de ore un teatru de război, cu lupte de stradă între evreii ultranaționaliști și militanții palestinieni. În orașele iudeo-arabe, potrivit France-Presse, au continuat și în această noapte atît atacurile cu rachetă lansate de Hamas, în Fâșia Gaza, asupra orașelor din sudul, centrul și nordul Israelului, cît și loviturile aeriene ale armatei israeliene asupra enclavei palestiniene.

Au murit 67 de palestinieni între care și 16 copii, și alte 388 de persoane au fost rănite.

Președintele israelian, Reuven Rivlin s-a arătat profund îngrijorat de situație și i-a chemat pe liderii politici și religioși să pună capăt unui război civil irațional și lipsit de orice temei.

În Israel au murit 7 persoane, între care și un copil de 6 ani.

„Problema palestiniană”, deşi constituie una dintre provocările majore de securitate ale regiunii, nu a mai ocupat de mult timp prim-planul buletinelor de ştiri. Acest lucru a fost cauzat, în parte, de existenţa unor probleme mai presante: războiul din Syria, activităţile teroriste ale organizaţiei Daesh, tensiunile SUA-Iran, dar şi de lipsa unor lideri palestinieni carismatici precum Yasser Arafat. Însă în ultimele zile, am fost martorii unei recrudescenţe a mişcărilor care contestă ocupaţia israeliană, tensiunile dintre locuitorii cartierului Sheikh Jarrah din Ierusalimul de Est şi autorităţile israeliene generînd răspunsuri „de solidaritate” din partea organizaţiei Hamas din Fâşia Gaza.

Conflictul dintre Israel și organizaţia palestiniană Hamas pare departe de a se încheia. Peste 1.000 de rachete lansate din Fâşia Gaza au căzut de luni pe teritoriul Israelului.

Sînt acum peste 70 de morţi, sute de răniţi – majoritatea palestinieni – şi există temerea declanşării unui război pe scară largă.

Mişcarea palestiniană islamistă armată Hamas a confirmat în cursul după-amiezii de miercuri moartea mai multor comandanţi ai săi în loviturile israeliene împotriva Fâşiei Gaza, relatează AFP, preluată de Agerpres.

Într-un comunicat, Hamas a anunţat moartea lui Bassem Issa, şeful aripii sale militare pentru oraşul Gaza, şi a numeroşi alţi înalţi responsabili militari ai organizaţiei în urma loviturilor armatei israeliene.

Brigăzile Ezzedine al-Qassam, aripa armată a Hamas, nu i-a numit pe ceilalţi membri ai organizaţiei ucişi, dar a salutat, într-un comunicat, curajul şefilor şi al combatanţilor care s-au ridicat în timpul agresiunii forţelor de ocupaţie (denumire dată de Hamas Israelului) împotriva poziţiilor mişcării.

Shin Beth, serviciul israelian de informaţii interne, anunţase puţin mai devreme moartea lui Bassem Issa, dar şi a altor lideri ai Hamas în raidurile contra enclavei palestiniene cu 2 milioane de locuitori.

Potrivit Shin Beth, forţele israeliene i-au ucis pe Jamaa Tahla, mîna dreaptă a lui Mohammed Deif, numărul 1 al aripii armate a Hamas, pe Gamal Zabda, responsabil cu dezvoltarea capacităţilor tehnologice ale mişcării, şi pe Khazem Khatib, şeful departamentului de inginerie.

Serviciile israeliene afirmă că, în total, au fost omorîţi vreo zece alţi responsabili ai Hamas, dar şi şefi ai Jihadului Islamic, a doua grupare islamistă armată din Fâşia Gaza, într-o serie de lovituri efectuate începînd de luni seara.

Aceste lovituri, care continuau miercuri, sînt purtate ca represalii la barajul de rachete pe care Hamas şi Jihadul Islamic le lansează de luni seară spre teritoriul Israelului.

Potrivit armatei israeliene, mai mult de 1.000 de rachete au vizat Israelului în acest interval.

„Problema palestiniană” poate să fie amintită, chiar analizată, însă niciodată rezolvată!