Tag: SECURITATE

Lipsă de Securitate în Afghanistan. Populația e la capătul puterilor. Trump reduce prezența militară în Asia, după 20 de ani.

BMTF, 4 dec – După 20 de ani de prezență militară în Afghanistan, administrația republican de la Casa Albă continua reducerea numărului de militari americani cantonați în țară, în baza unui iluzoriu accord de pace semnat între Guvernul de la Kabul și Talibanii afghani.

În acest timp, violența, corupția și terorismul rămîn la cote maxime.

Joi, cel puțin 3 membri ai Direcției Naționale de Securitate (NDS) au fost uciși și 19 civili au fost răniți într-o explozie care a vizat o patrulă din orașul Gardez, au declarat oficiali locali din provincia de est.

Abdul Rahman Mangal, purtător de cuvînt al guvernatorului provincial, a declarat că o mașină-bombă care viza o patrulă comună a forțelor de securitate afghane din Gardez a explodat, lovind în plin forțele de Securitate și informații afghane.

Acesta a spus că au fost cauzate pierderi și daune majore piețelor și afacerilor din zonă.

Tot ieri, tîlhari înarmați au ucis joi un om de afaceri în districtul de poliție 1 (PD1) din Kabul și au rănit încă doi comercianți, la doi pași de Palatul Prezidențial, au declarat martori oculari, în timp ce locuitorii, obosiți de crime, au atacat agențiile de securitate afghane pentru eșecul lor de a stopa creșterea ratei criminalității.

Negustorii și martorii oculari au spus că tîlharii au reușit să scape de locul de faptei după ce l-au jefuit pe omul de afaceri.

Între timp, proprietarii de afaceri și comercianții din Kabul au organizat un protest în PD1 și au avertizat că astfel de proteste vor continua pînă cînd guvernul va asigura securitatea vieții și a bunurilor lor.

Comercianții au spus că există doar cîțiva metri distanță între PD1 și Palatul Prezidențial, cu toate acestea, poliția nu este capabilă să asigure securitatea publicului.

Comercianții au spus că, dacă guvernul nu asigură securitatea comunității de afaceri, atunci oamenii de afaceri vor fugi din țară.

15 ANI

15 ANI

BALINT MERCENARY TASK FORCE a fost înființată în 2005 ca un birou specializat în monitorizarea presei, producerea de analize, ştiri şi imagini din medii ostile, dar şi în vederea acordării de servicii CAT: consultanţă, analiză şi training.

BMTF are în componenţă jurnalişti veterani, porofesionişti în domeniul comunicării şi a securităţii, angajaţi în respectarea libertăţii de exprimare şi promovarea profesionalismului și adevărului.

BMTF sprijină prin toate mijloacele jurnaliştii pentru consolidarea fluxului liber de informaţii credibile şi nemanipulate. Pentru acest deziderat asigurăm transferul de cunoştinţe şi abilităţi elevilor, studenţilor şi jurnaliştilor, organizaţiilor care operează în medii ostile violente sau repressive. Obiectivul nostru include, însă şi transfer de cunoştinţe şi abilităţi în journalism şi Securitate privată.

15 ANI

BALINT MERCENARY TASK FORCE a fost înființată în 2005 ca un birou specializat în monitorizarea presei, producerea de analize, ştiri şi imagini din medii ostile, dar şi în vederea acordării de servicii CAT: consultanţă, analiză şi training.

BMTF are în componenţă jurnalişti veterani, porofesionişti în domeniul comunicării şi a securităţii, angajaţi în respectarea libertăţii de exprimare şi promovarea profesionalismului și adevărului.

BMTF sprijină prin toate mijloacele jurnaliştii pentru consolidarea fluxului liber de informaţii credibile şi nemanipulate. Pentru acest deziderat asigurăm transferul de cunoştinţe şi abilităţi elevilor, studenţilor şi jurnaliştilor, organizaţiilor care operează în medii ostile violente sau repressive. Obiectivul nostru include, însă şi transfer de cunoştinţe şi abilităţi în journalism şi Securitate privată.

CE ESTE MIC, RĂU, NEGRU, URÎT ȘI BATE LA UȘĂ?

O întrebare pare să revină, din ce în ce mai des, ca o obsesie, în mintea şi pe buzele fiecărui român: „Ce e mic, rău, negru, urît şi bate la uşă”? Răspunsul e la fel de neprietenos: „Viitorul”!

Noua Lume care se naşte sub ochii noştri are nevoie de o Nouă Securitate. Pentru că, în ciuda intenselor „eforturi” de pace, războiul continuă să se desfăşoare, pe regiuni, cu punctualitate, în formele sale cele mai brutale.

Trăim momentul conflictelor regionale, limitate, asimetrice şi, de multe ori, urbane! Secolul XXI este marcat de transformări profunde ale mediului de securitate.

Lumea devine tot mai complexă şi interdependentă. Tranziţia  nu e ceva trecător, existenţa personală e percepută la limita hazardului, iar singurele certitudini sînt schimbarea şi nesiguranţa!

Analiştii şi observatorii afirmau prompt că după 11 septembrie 2001 lumea nu va mai fi aceeaşi. Şi chiar nu mai este lumea pe care o ştiam! Au crescut numărul şi intensitatea crizelor, conflictelor asimetrice, situaţiilor de urgenţă. Toate acestea s-au suprapus peste crizele tale, deja existente: criza de identitate, de autoritate, culturală, economică, socială, educaţională, din sănătate, din apărare, criza bunului simţ, criza generaţiilor, criza instituţiilor, criza de încredere, criza politică, criza de securitate.

Într-o lume ce pare a fi a INSECURITĂŢII DOBÎNDITE, securitatea este un drept fundamental al fiinţei umane. Ea reprezintă o stare în care pericolele şi condiţiile care ar putea provoca daune fizice, psihice sau materiale sînt controlate într-o manieră care permite apărarea sănătăţii şi bunăstării indivizilor şi ale comunităţii umane. În concluzie, securitatea individului presupune controlul adecvat al pericolelor, nu absenţa lor totală, ea antrenînd cu sine o senzaţie de bunăstare, de linişte şi fără teama zilei de mîine. Securitatea individului ar trebui asigurată de către Stat, care, din păcate, este tot mai vulnerabil la schimbările societale, economice, militare şi de interacţiune cu actori non-statali. Actorii statali şi non-statali joacă un rol semnificativ în realizarea securităţii economice, atît la nivel naţional, cît şi regional şi global (General de brigadă dr. PIGUI Traian , SECURITATEA ECONOMICĂ ŞI SECURITATEA UMANĂ GLOBALĂ, UNIVERSITATEA NAŢIONALĂ DE APĂRARE, CENTRUL DE STUDII STRATEGICE DE APĂRARE ŞI SECURITATE, Nr. 10 (XXII), August 2004). În acest moment, statele tradiţionale, Westfalice (!), se dovedesc incapabile de reacţie rapidă. Există o serie de surse ale insecurităţii. Printre acestea, potrivit studiului lui Julliette Voinov-Kohler, se află: securitatea economică (şomaj); securitatea utilizării (accesul la muncă, sărăcie, munca copiilor); securitatea alimentară (accesul inegal la hrană); protecţia sănătăţii (existenţa unor boli grave, accesul diferit şi diferenţiat la asistenţă medicală); securitatea mediului (poluarea apei, solului, aerului, tăierea pădurilor, catastrofe naturale); securitatea personală (violenţa fizică, violenţa domestică, abuzul asupra copiilor, probleme specifice sexului, demnitate umană, droguri etc.); securitatea culturală (atingerea adusă sistemului de valori, discriminare, opresiune); securitate politică (conflicte interstatale, libertatea de expresie, tortură, represiune, violarea drepturilor omului).

Securitatea înseamnă că beneficiile obţinute, sînt protejate în faţa riscului dezechilibrelor sociale, economice, politice, risc care interesează componenta socială a securităţii naţionale despre care vorbeşte și Berry Buzan în lucrarea sa „Popoarele, statele şi teama. O agendă pentru studii de securitate internaţională în epoca de după războiul rece”.

Potrivit lui Buzan, în această categorie de riscuri sînt incluse sărăcia, inegalităţile sociale şi economice, persistenţa unor „pungi cronice de sărăcie”, migraţia, scăderea populaţiei, îmbătrînirea demografică, fragmentarea şi polarizarea socială, diluarea sentimentului de încredere între cetăţeni, fragilizarea spiritului civic şi dificultăţile în exprimarea solidarităţii civice.

România este deplin vulnerabilă la riscurile sociodemografice care pot afecta siguranţa naţională pe dimensiunea socială.

În anul2007,  aderării la UE, sărăcia afecta un sfert din populaţia României, iar după un deceniu de integrare europeană această problemă persistă. Potrivit Eurostat, peste 28% dintre tinerii angajaţi din România se aflau în risc de sărăcie, în anul 2018. Peste 15% dintre angajaţii din România sînt săraci. Conform aceluiaşi birou european de statistică, 41,7% dintre românii cu vîrste mai mici de 18 ani (copii şi tineri), sînt supuşi riscului de sărăcie sau excluziune socială. Conform unui raport al World Vision România, în anul 2018, un copil din nouă mergea la culcare flămînd.

În anul 2017, aproximativ un sfert de milion de români au emigrat pentru o perioadă mai mare de 12 luni, iar 85% din acest stoc de emigranţi este constituit din persoane active economic, avînd vîrste cuprinse între 15 şi 64 de ani.

În anul 1990, populaţia României însuma peste 23,2 de milioane de locuitori, iar în anul 2018, populaţia stabilă şi-a redus efectivul la 19,5 milioane de locuitori. În anul 1990, ponderea persoanelor vîrstnice în totalul populaţiei era de aproximativ 10%, iar la nivelul anului 2018, procentul vîrstnicilor depăşea 19%, ceea ce înscrie şi România în rîndul ţărilor europene îmbătrînite demografic. Indicele de îmbătrînire demografică este de 114,3%, ceea ce înseamnă că la 114 persoane vîrstnice (peste 65 de ani) avem 100 de persoane tinere (0-14 ani).

România se caracterizează printr-un procent ridicat al populaţiei rurale (aproximativ 46%) în comparaţie cu celelalte ţări ale Uniunii Europene (media UE este 28,5%). Partea de Vest a ţării se caracterizează printr-un spaţiu rural mai puţin populat, ceea ce are influenţă asupra dezvoltării socio-economice a zonei respective. Deşi populaţia ocupată în agricultură are o pondere ridicată, contribuţia sectorului agricol la formarea PIB este redusă în cazul României (4,4% în anul 2017).

Sărăcia, subdezvoltarea, scăderea natalităţii, bolile, epidemiile, lipsa de educaţie pot fi elemente definitorii ale unei societăţi eşuate. Statul, însă, se face părtaş la această eşuare socială. În Constituţia României, la Articolul 47 (1): „Statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică şi de protecţie socială de natură să asigure cetăţenilor un nivel de trai decent”. În Strategia de securitate naţională a României, se precizează: „Sistemul securităţii naţionale  se defineşte prin ansamblul mijloacelor, reglementărilor şi instituţiilor statului român, are au rolul de a realiza, a proteja şi a afirma interesele fundamentale ale României“. Strategia de securitate naţională vizează, totodată, securitatea energetică şi alimentară, securitatea transporturilor şi a infrastructurii, securitatea sănătăţii publice, sanitară, ecologică şi culturală, securitatea financiară, informatică şi informaţională.

O întrebare rămîne nepusă (vorba colegului Ilie Pintea!) – această stare este generată de români şi permanenta lor luptă pentru putere, sau interese externe creează psihoza agresivităţii şi conflictului permanent? Referitor la agresiunea externă, chiar dacă pare greu de crezut, dar manualul nu minte!, există cîteva elemente care indică faptul că România este, în ultimii ani, „ţintă” prin:

– distrugerea imaginii în cadrul UE prin: accentuarea fenomenului corupţiei, incapacitatea clasei politice de a adopta măsuri eficiente;

– crearea unor situaţii conflictuale la frontiere: vezi Republica Moldova, Ungaria, Ukraina şi Rusia;

– acţiunile incoerente în plan economic ale liderilor politici;

– îndatorarea excesivă a ţării;

Cum se realizează aceste lucruri? Potrivit http://militar.infomondo.ro/, în primul rînd, prin manipularea şi constrîngerea celor mai activi vectori ai vieţii economico-sociale: clasa politică şi mass media.

Scopul acestui text este de a vă face să luaţi în serios lumea ce va veni! Aţi uitat? Ce este mic, negru, urît, rău şi bate la uşă? Viitorul! Să-l aşteptăm pregătiţi!

Bibliografie:

Buzan, Berry (2005). Popoarele, statele şi teama. O agendă pentru studii de securitate internaţională în epoca de după războiul rece (ediţia a II-a), Editura Cartier: Bucureşti.

Sava, Ionel Nicu (2005), Studii de securitate, Editura Ziua: Bucureşti.

DISCUTĂM ÎN ACEST AN, PE M-SECURITYNEWS.RO, DESPRE SITUAŢII DE URGENŢĂ

BMTF, 2 ian – Agenda de securitate a actorilor statali şi nonstatali include dimensiuni ale securităţii internaţionale şi umane, cum sînt: securitatea economică, a hranei, a mediului, securitatea personală, individuală, a comunităţii şi politică, la care se pot adauga cea militară şi, mai recent, securitatea demografică. Se afirmă tot mai frecvent că lumea contemporană a ajuns la răscruce şi că nu crizele de materii prime, materiale, supraproducţie şi ale pieţelor de desfacere constituie principalul pericol pentru civilizaţia umană, ci degradarea mediului înconjurător, ca urmare a activităţilor industriale, agricole, a războaielor, a experienţelor nucleare, chimice, biologice etc.

De la inundaţii la căldură extremă, zece dintre cele mai severe dezastre naturale din 2018 au produs pagube de cel puţin 84,8 miliarde de dolari, precizează un studiu realizat de organizaţia de caritate Christian Aid şi dat publicităţii, potrivit Reuters. Între 1982 şi 2005, pe întreg globul au avut loc aproximativ 7500 de dezastre naturale care au dus la pierderea vieţilor a peste 2 milioane de oameni, producÎnd, de asemenea, pagube economice estimate la cca. 1200 miliarde de dolari americani.

Vremea extremă provocată de schimbările climatice a afectat în anul care a trecut, 2018, toate continentele locuite, a precizat organizaţia britanică, avertizînd că este nevoie de măsuri urgente pentru combaterea încălzirii globale.

„Acest raport arată că schimbările climatice au un impact devastator asupra vieţilor şi modului de existenţă al multor oameni chiar în acest moment”, a spus într-o declaraţie Kat Kramer, conducătoarea departamentului pentru climă al organizaţiei.

Experţii spun că schimbările climatice vor duce valuri de temperaturi ridicate, precipitaţii extreme, recolte sărace şi penurii de apă mai severe, care vor provoca atît pierderi materiale cît şi suferinţă umană.

În raportul intitulat “Schimbările climatice şi securitatea internaţională”, prezentat de Înaltul Reprezentant al Comisiei Europene, şi adresat Consiliului Europei, se arată că schimbările climatice ar putea avea efecte fără precedent în ceea ce priveşte securitatea, deoarece este posibil ca acestea să declanşeze o serie de „puncte critice” care, la rÎdul lor, vor duce la modificări climatice ulterioare, accelerate, ireversibile şi, în mare măsură, imposibil de prevăzut.

Aproape 200 de naţiuni depun eforturi pentru limitarea creşterii temperaturilor globale medii prin semnarea Acordului privind schimbările climatice de la Paris, din 2015, în ciuda vocilor care avertizează că progresele înregistrate pentru atingerea obiectivelor pactului sînt limitate.

Cei mai călduroşi 20 de ani din istorie au fost înregistraţi în ultimii 22 de ani, a avertizat luna trecută Organizaţia Naţiunilor Unite, iar 2018 ar putea deveni cel de-al patrulea cel mai călduros din istorie.

Cele mai însemnate pagube în 2018 au fost provocate de uraganele Florence şi Michael, care au înregistrat distrugeri în valoare de cel puţin 32 de miliarde de dolari după ce au lovit Statele Unite, zona Caraibelor şi regiuni din America Centrală, se mai spune în raport.

Statele Unite a mai înregistrat pierderi în valoarea de 9 miliarde de dolari din cauza incendiilor de vegetaţie, care au provocat moartea a zeci de persoane şi au distrus mii de locuinţe în California.

Japonia a fost lovită sever de inundaţii pe perioada verii, urmate în toamnă de puternicul taifun Jebi, fenomene care au provocat împreună peste 9,3 miliarde de dolari pierderi, se mai precizează în raport.

Analiza mai face referire şi la perioadele de secetă care s-au abătut asupra Europei, la inundaţiile din sudul Indiei şi taifunul Mangkhut care a lovit Filipine şi China, printre dezastrele care au provocat cele mai mari pierderi financiare în 2018.

Autorii raportului au calculat pagubele finale folosit date guvernamentale, de la bănci, firme de asigurare, deşi în unele cazuri cifrele se referă doar la pierderile contabilizate prin asigurări, fără să se poată cuantifica costurile umane ale acestor evenimente.

Autorii au adăugat că temperaturile în creştere vor continua să declanşeze fenomene meteo extreme, îndemnînd la acţiune pentru reducerea încălzirii globale, care va afecta cel mai sever comunităţile sărace şi vulnerabile.

Reducerea suprafeţei terenurilor arabile, lipsa tot mai accentuată a resurselor de apă, diminuarea resurselor de hrană, producerea, tot mai frecventă, a inundaţiilor, înmulţirea perioadelor secetoase, tot mai prelungite, au loc în prezent în tot mai multe zone ale globului.

Insuficienţa resurselor de apă şi de sol are potenţialul să genereze frămÎntări sociale şi să conducă la pierderi economice semnificative, chiar şi în economiile puternice. Consecinţele vor fi şi mai intense în zonele cele mai sărace aflate sub o presiune demografică puternică. În acest sens, se evidenţiază statele din vestul şi centrul Africii. În nordul Ghanei, apar deja conflicte între păstori şi fermieri, pe măsură ce realităţile agricole se schimbă. Bangladeshul este ameninţat de scăderea nivelului apelor de care depind 400 de milioane de oameni. Recent, Pakistanul a acuzat India că ar zăgăzui apa rÎului Chenab, care izvorăşte din Himalaya şi curge prin ambele ţări. Preşedintele pakistanez, Asif Ali Zardari, a avertizat că penuria de apă cu care se confruntă ţara sa este legată direct de relaţiile cu India.

Schimbările climatice vor avea un impact din ce în ce mai mare şi asupra securităţii alimentare a UE, iar România nu va fi ferită de previziunile care amenință să destabilizeze sectorul agroalimentar la nivel mondial. Astfel, România va trebui să se aştepte la o creştere constantă a temperaturii medii anuale, asemănătoare cu proiecţiile pentru Europa, care poate varia între 0,5 °C şi 1,5 ºC pînă în 2029 şi între 2,0 °C şi 5,0 °C pînă în 2099, în funcţie de scenariul global. Este de aşteptat ca modelele de precipitaţii să se schimbe în mod semnificativ şi să producă un impact teritorial diferenţiat în România. Partea de nord a ţării va fi supusă la inundaţii mai mari pe timpul iernii şi la probleme din cauza lipsei de apă în timpul verii. Sudul şi sud-estul României vor fi mai grav afectate, iar valurile de căldură şi de secetă vor duce la o scădere generală a productivităţii şi a producţiei din sectorul vegetal.