Etichetă: siria

OPERAȚIUNI POST WAGNER

BMTF, 3 iul – Zilele acestea, logoul Wagner a fost demontat de pe clădirea din oțel și sticlă de pe strada Zolnaya din Sankt Petersbusrg. Birourile au fost eliberate. Clădirea abandonată. După ce timp de 14 ani a funcționat fără un sediu social fastuos, în 4 noiembrie 2022, conducerea companiei care a devenit un simbol al războiului din Ukraina a decis că e timpul să-și etaleze grandoarea. Împreună cu sediul luxos au fost deschise zeci de centre de recrutare a voluntarilor, pe tot cuprinsul Rusiei. De cîteva zile, centrele și-au suspendat activitatea, sediul a fost părăsit, iar 8000 de mercenari care l-au însoțit pe liderul lor speră să primească cetățenie belarusă printr-un decret prezidențial semnat de Lukașenko.

Conducerea politică și militară a Rusiei a decis să taie toate legăturile cu compania de mercenari. Ministerul Apărării a anunțat că suspendă toate contractele cu companiile lui Prigojin care finanțau, indirect, Wagner. Aproape 860 de miliarde de ruble (9 miliarde de euro) s-au dus, în baza contractelor guvernamentale, către firmele controlate de Evgheni Viktorovici, a declarat Dmitri Kiselev, prezentator și realizator al televiziunii de stat ruse, în emisiunea programului Vesti Nedeli de pe postul Rusia 1, a informat agenția RIA Novosti, preluată de Radio Svoboda. În plus, potrivit lui Kiselev, în cadrul altor contracte, holdingul lui Prigojin, Concord, a furnizat servicii de alimentație în valoare de 845 de miliarde de ruble, circa 8,8 miliarde de euro. În total, pentru Wagner și Concord, Progojin a încasat 17,8 miliarde de euro. De la statul rus!

Pe 27 iunie, după tentativa de rebeliune, președintele Vladimir Putin declara că statul și Ministerul rus al Apărării au „finanțat în totalitate” compania militară privată condusă și înființată de Evgheni Prigojin. 86 de miliarde de ruble (circa 900.000 de euro) pentru „plăți de întreținere și stimulente” pentru Wagner numai în perioada cuprinsă între lunile mai 2022 și mai 2023 și alte 80 de miliarde de ruble (aproximativ 830.000 de dolari) de la stat pentru grupul Concord.

Înainte de războiul din Ukraina, timp de mai mulți ani, autoritățile au încercat să păstreze secrete existența și finanțarea companiilor militare private, interzise pe teritoriul țării. După începutul războiului, compania a devenit cunoscută și populară, angajată în mod deschis în recrutarea de mercenari pe teritoriul Rusiei. Succesul Wagner a schimbat și optica politică. E de bon-ton să te asociezi cu mercenarii lui Prigojin, care au transformat Bahmut-ul/Artemovsk într-o mașină de tocat carne, pierderile suferite – dintr-o ambiție prostească și aroganță oarbă! – de armata ukraineană fiind uriașe! În aceste condiții, chiar și politicienii ruși din vîrful ierarhiei, prin declarațiile făcute, au încercat să-și asume o părticică din victoriile mercenarilor.

Pe frontul din Ukraina, Wagner a fost considerată una dintre cele mai pregătite unități de luptă. După rebeliunea lui Evgheni Prigojin împotriva a ceea ce el a pretins că este conducerea militară a Rusiei, autoritățile ruse par să încerce să neutralizeze influența „wagneriților”. Mercenarilor li s-a cerut să încheie contract cu Ministerul Apărării. Liderul Grupului Wagner, Evgheni Prigojin, a refuzat să semneze orice contract cu Kremlinul, potrivit șefului comisiei de apărare din Duma de Stat, relatează Sky News. Agenția de știri Tass îl citează pe Andrey Kartapolov, care a declarat că, în urma acestui refuz, Prigojin a fost informat că luptătorii săi nu vor mai participa la războiul din Ukraina. RIA mai relatează că „chiar înainte de evenimentele din 24 iunie, el (Prigojin) a fost informat că Wagner nu va mai participa la operațiunea specială”.

În timp ce în Europa se petrece o //naționalizare// a Grupului Wagner, în Africa loviturile împotriva mercenarilor par mai aplicate. Cum ar fi atacul cu dronă asupra unei baze din Lybia. Baza aeriană lybiană Al-Kharruba, situată la 90 de mile sud-vest de Benghazi, găzduiește unitățile grupului de mercenari ruși, care au fost lovite de un UAV necunoscut. Astfel, după cum precizează mai multe agențiii de presă occidentale, grupul Wagner a fost lovit de drone în Lybia, fără a fi semnalate victime la baza aeriană, a declarat pentru AFP o sursă militară.

De o importanță deosebită este implicarea mercenarilor Wagner în Lybia, unde de la sfîrșitul anului 2018 luptă de partea Armatei Naționale Lybiene a mareșalului rebel Khalifa Haftar, care controlează în primul rînd estul țării. Cyrenaica. Acolo, numărul lor ajunge la 2.000 de luptători cu baze în Sirte și Jufra. În 2019, cîteva sute de membri ai grupului au participat la asediul orașului Sabha, în jurul căruia se află cele mai mari cîmpuri petroliere din Lybia. Din aprilie 2019 pînă în iunie 2020, Khalifa Haftar, omul forte din estul Lybiei, a folosit luptători ciadieni, sudanezi, nigerieni şi syrieni, dar mai ales mercenari Wagner, în încercarea sa eşuată de a captura capitala Tripoli.

Mercenarii Wagner din Libia se concentrează în principal pe desfășurarea de operațiuni de luptă efective, activități de consiliere militară și, mai recent, pe furnizarea de apărare aeriană specializată împotriva dronelor de luptă turcești Bayraktar TB2, care s-au dovedit extrem de eficiente.

Problema Moscovei nu este să-i retragă pe acești mercenari, pentru că nu are cu cine să-i înlocuiască, ci să-i determine să treacă în subordinea statului și să semneze contracte cu Ministerul Apărării. Dacă forțele locale le oferă contracte mai bune pot alege să nu mai reprezinte interesele Rusiei în regiune.

Lybia este pradă război civil generalizat de la răsturnarea regimului lui Muammar Gaddafi, în 2011, de către o coaliție occidentală. Țara este măcinată de diviziuni între est şi vest, precum şi de ingerinţe străine.

Tentativa de preluare a contractele mercenarilor Wagner se derulează și în Syria, Republica Centrafricană și Mali. În acest scop, oficiali de rang înalt din Ministerul rus al Afacerilor Externe au contactat guvernele din Syria, Republica Centrafricană și Mali. Adjunctul ministrului rus de Externe Serghei Verșinin a zburat la Damasc pentru a stabili un contact direct cu președintele Bashar al-Assad, cerîndu-i să oprească forțele Wagner să părăsească Syria fără supravegherea Moscovei. O declarație emisă de biroul lui Assad după întîlnire spunea că evoluțiile privind prezența Wagner în Syria au fost discutate „în lumina evenimentelor recente”.

Forțele Wagner, care acționează în mare parte independent în Syria, au primit ordin să meargă la o bază aeriană din portul Latakia, aflată sub controlul Ministerului rus al Apărării și au urmat această instrucțiune.

Oficialii Ministerului rus de Externe au purtat conversații telefonice și cu președintele Republicii Centrafricane, Faustin-Archange Touadera, ale cărui gărzi de corp personale includ mercenari Wagner.

În aceste discuții, oficialii ruși au dat asigurări că interesele Rusiei rămîn aceleași, iar consilierul prezidențial pentru securitate, Fidele Gouandjika, a precizat că problema Wagner este o chestiune internă a Rusiei și că „evoluțiile” privind grupul de mercenari nu sînt de mare importanță pentru țara sa.

Avioanele aparținînd Ministerului rus pentru Situații de Urgență au făcut navetă între Syria și Mali, unde forțele Wagner, sprijinite de avioane de război și elicoptere rusești, au contribuit la lupta împotriva insurgenței din 2012.

Peste 6.000 de angajați Wagner desfășoară activități în afara Rusiei și Ukrainei, de la securitate privată și deminare în Republica Centrafricană, al cărei război civil datează de peste zece ani, pînă la apărarea zonelor petroliere și a zonelor deținute de guvern în Syria.

După ce era foarte aproape de a decreta Compania Wagner LUPTĂTOARE PENTRU LIBERTATE, SUA au anunțat sancțiuni împotriva exploatărilor de aur din Africa pe care Wagner le-ar fi folosit pentru a-și finanța operațiunile în Ukraina, potrivit Anadolu, deși Wagner are interdicție de a mai lupta în Ukraina. Oficialii americani au subliniat că în zilele următoare vor fi anunțate sancțiuni suplimentare împotriva grupului rusesc.

SYRIA. ANUL AL 11-LEA…

This photo taken earlier this year shows residents of Yarmouk, a neighborhood of Palestinians in Syria, lining up as far as the eye can see to receive food supplies.

S-au împlinit anul acesta 10 ani de la declanşarea războiului din Syria. A intrat în al 11-lea! După 11 ani de măcel, Siria nu mai ţine prima pagină a ziarelor, nu mai face breaking news la televiziuni. Mass-media a uitat-o şi a căzut în uitare şi în rîndul opiniei publice. Doar refugiaţii sirieni ne mai amintesc, din cînd în cînd, de ţara aflată în tragedie. Şi această imagine. Din Yarmuk, devenită virală în presa internaţională!

Din măreţul stat oriental a rămas doar o umbră. Cei care au dorit schimbarea regimului Assad au avut surpriza că şi anul acesta Bashar a fost reales în funcţie, în cadrul unui scrutin considerat „o farsă” de criticii săi. Statele occidentale au calificat, de asemenea, alegerile, ca nefiind nici libere nici corecte, relatează BBC. În ziua votului, însă, preşedintele sirian a declarat că opinia Occidentului „nu valorează nimic”. Assad a cîștigat alegerile cu 95,1% dintre voturi, la o prezență de 78,6%. Bashar al-Assad, în vîrstă de 55 de ani, se află în funcția de președinte din 2000, cînd i-a urmat în această funcție tatălului său, Hafez al-Assad, care a condus, țara, la rîndul său, timp de 29 de ani.

Un protest de mari dimensiuni a fost organizat în provincia Idlib, controlată de rebelii anti-Assad. În acest moment, Idlibul este controlat de forţe ostile guvernului sirian. Devine tot mai clar că guvernul de la Damasc a obţinut totul şi îi mai rămîne doar să cîştige războiul care nu conteneşte de la declanşarea Primăverii Arabe. Provincia Idlib este situată în partea de nord-vest a Siriei, lîngă Marea Mediterană şi frontiera cu Turcia. În mod normal, pentru restul lumii nu ar trebui să conteze prea mult cine o controlează. Dar în geopolitică, uneori cele mai mici şi mai obscure locuri provoacă cele mai mari temeri printre marile puteri – şi este exact ceea ce face Idlibul. Viitorul provinciei nu reprezintă problemă de importanţă mondială, dar ea a fost deja scena unei confruntări între Rusia, Turcia, Iran, SUA şi Siria, plus o implicare într-o bună măsură a kurzilor.

Primăvara siriană, devenită război cu implicare internațională, a făcut după 120 de luni 594.000 de victime, dintre care 22.000 copii. 2,1 milioane de civili au fost răniți și au rămas mutilați pe viață. Este bilanţul – provizoriu – generat de ambiţiile unor grupuri de schimbare a regimului de la Damasc, supravieţuirea miraculoasă a acestuia datorîndu-se în parte incapacităţii inamicilor săi de a forma un front unit. Aceştia din urmă l-au detestat pe Assad şi nu au avut încredere în el, dar în egală măsură şi ei s-au detestat reciproc şi nu au avut încredere unii în ceilalţi. Acesta a fost fundamentul puterii guvernului sirian timp ce aproape 50 de ani. Idlibul este una dintre ultimele redute rebele, o bucată de teritoriu care stă în calea lui Assad către victorie. Forţele rebele de acolo au în faţă distrugerea garantată.

Totul a început cu demonstrații anti-guvernamentale, împotriva hegemoniei membrilor sectei alawite, apropiați de familia dictatorului Bashar al-Assad, împotriva guvernului și a conducerii armatei și a organelor de securitate, Mukhabarat, dar și împotriva șomajului, corupției și încălcării drepturilor omului. Pe 15 martie 2011, sirienii au ieșit în stradă la Damasc motivați de victoria unor proteste similare din Tunisia și Egipt. Numai că manifestațiile s-au transformat treptat în război civil. Un război civil în care au fost angrenate din ce în ce mai multe forțe militare interne şi externe. Un război al marilor puteri prin interpuşi! Una din cele mai temute grupări, parte a opoziției, a fost Frontul Jabhat Al-Nusra (‎The Support Front for the People of Greater Syria), care şi-a construit „faima” prin intermediul unor imagini în care soldaţii lui Bashar al-Assad au parte de cele mai cumplite tratamente, inclusiv acte de canibalism simbolic: într-un clip care circulă și acum pe internet, un luptător Al-Nusra mănîncă inima unui soldat. Scopul grupării îl reprezintă consolidarea unui stat pan-islamic aflat sub incidenţa sharia, în interpretarea sa radicală. Pe lîngă Al-Nusra, în Siria fiinţau şi alte grupări – ISIS – asociate opoziţiei, majoritar sunnite, care luptă împotriva guvernului, sprijinit de brigăzi şiite şi de Hezbollah.

După 10 ani de război sîngeros şi distrugerea aproape totală a unei bijuterii de ţară, e limpede că războiul a angrenat: regimul aflat la putere și de aliații săi, Iran, Rusia și Hezbollah, rebelii, respectiv Armata Siriană Liberă și Forțele Siriene Democratice Kurde susținute de SUA și state membre NATO, grupările jihadiste salafide precum Frontul al-Nusra și Statul Islamic al Irakului și Siriei (Daesh), precum și alte grupări susținute de Turcia și Arabia Saudită. Devenită teren de confruntare între puterile lumii, Siria a pierdut mii de civili în raiduri aeriene și sub văpaia rachetelor ruseşti, alte mii în bombardamentele Coaliției Internaționale, în atacuri ale forțelor turcești, în atacurile aeriene și terestre israeliene și ca victime ale așa-ziselor formațiuni anti-regim, printre care și ISIS.

Bilanțul suferințelor nu se oprește aici. Aproximativ 13 milioane de civili, inclusiv sute de mii de copii și femei, au fost strămutați după ce infrastructura, spitalele, școlile și proprietățile private și publice au fost deteriorate sau distruse iremediabil.

În iulie 2016, orașul Alep, unul dintre cele mai vechi orașe din lume a fost distrus de luptele între rebeli şi armata pro-guvernamentală.

La ora actuală, regimul de la Damasc controlează peste 60% din teritoriul sirian, după o serie de victorii înregistrate începînd cu 2015 de forţele regimului, susţinute de Rusia, contra jihadiştilor şi insurgenţilor.

Printre regiunile care continuă să se sustragă controlului său se numără ultima enclavă a rebelilor Idlib în nord-vest, zonele controlate de Turcia de-a lungul frontierei de nord şi părţile din nord-estul ţării aflate sub controlul forţelor kurde.

După Afghanistan şi Yemenn, Siria este probabil cea mai devastată țară din lume. Toată lumea vrea o bucată din Siria, chiar dacă interesele sînt diferite. Și sirienii sînt prinși la mijloc, într-un război care pare să nu mai aibă legătură cu ei. E greu de imaginat ce se va întîmpla și cum va arăta Siria. Au trecut 10 ani şi mai bine. Am intrat în al 11-lea!