Autor: BMTF

TALIBANII AU DECLANŞAT OFENSIVA DE PRIMĂVARĂ. Militari români răniți în Afghanistan

Patru militari români au fost răniți sîmbătă, 13 aprilie, în jurul orei 10 (ora României), cînd o coloană de vehicule blindate MRAP (Mine Resistant Ambush Protected – vehicule rezistente la exploziile minelor și protejate împotriva ambuscadelor) operate de militarii Batalionului 300 Protecția Forței “Sfântul Andrei”, aflați în misiune în zona de responsabilitate din Provincia Kandahar, Afghanistan, a fost atacată cu un dispozitiv exploziv improvizat, urmat de un atac cu armament ușor de infanterie executat de insurgenți. Atacul survine la doar cîteva ore după anunţul talibanilor de declanşare a OFENSIVEI DE PRIMĂVARĂ.

Infanteriștii români au acționat conform procedurilor și au respins atacul insurgent, avînd sprijin terestru și aerian din partea forțelor americane.

Cei patru militari răniți în urma incidentului, plutonierul Dănuț Donțu și caporalii clasa a III-a Cosmin-Cătălin Goleanu, Cristian Gabăr și Ionel Cristea, au fost evacuați pe cale terestră către spitalul militar ROL 3 al Bazei Aeriene Kandahar, toți fiind conștienți și în stare stabilă.

În urma evaluării medicale, militari au fost internați, doi dintre ei cu fracturi în zona membrelor inferioare, unul cu traumatism cranian închis și cel de al patrulea cu fractură toracală. Starea lor este stabilă.

Detalii cu privire la identitatea militarilor implicați în acest incident vor fi făcute publice, conform procedurilor-standard aplicabile, numai după informarea familiilor acestora.

Conducerea MApN este informată în permanență despre situație și urmărește cu atenție evoluția de sănătate a militarilor.

Talibanii au lansat o ofensivă „bine coordonat㔺i împotriva punctelor de control de securitate, pentru a ocupa oraşul Kunduz din nordul Afghanistanului, dar atacul a fost respins, iar luptele continuă pentru respingerea insurgenţilor pe o distanţă mai mare, a declarat sîmbătă un oficial local.

Asaltul a început din trei direcţii, la ora locală 02.00, a precizat Inamudin Rahmani, purtător de cuvînt al poliţiei provinciei.

Potrivit acestuia, talibanii au suferit pierderi – peste 10 luptători ucişi, inclusiv doi străini, şi 10 răniţi, iar intensitatea luptelor a scăzut, însă doi civili şi-au pierdut viaţa şi alţi opt au fost răniţi.

Localnicii din oraşul Kunduz, capitala provinciei cu acelaşi nume, relatează că au loc în continuare lupte sporadice şi bombardamente de aviaţie asupra ascunzătorilor talibanilor din jurul oraşului.

Talibanii au anunţat vineri că au lansat ofensiva anuală de primăvară. Ei nu au comentat deocamdată situaţia de sîmbătă.

DOSTUM – 9 VIEŢI

BMTF, 31 mar – Vicepreşedintele afghan Abdul Rashid Dostum a scăpat nevătămat sîmbătă după un atac în care unul din bodyguarzii săi a fost ucis, iar alţi doi răniţi, transmite Reuters, preluată e Agerpres. Atacatorii au organizat o ambuscadă pe traseul convoiului lui Dostum, pe drumul de la Mazar-i-Sharif către provincia Jawzjan din nordul Afghanistanului, a anunţat un purtător de cuvînt al partidului vicepreşedintelui. Generalul Dostum aflase despre planurile de atac, dar a decis să se deplaseze şi în aceste condiţii, a adăugat aceeaşi sursă.

Atentatul, revendicat de talibani, a fost al doilea atentat la viaţa vicepreşedintelui, după ce a revenit în ţară anul trecut. Printr-un mesaj pe Twitter un purtător de cuvînt taliban susţine că au ucis patru gărzi de corp şi au rănit şase.

În urmă cu opt luni, vicepreşedintele a supravieţuit unui atac sinucigaş cu bombă pe aeroportul din Kabul, la întoarcerea în Afghanistan după un an de exil în Turcia, în urma acuzaţiilor că şi-a torturat un adversar politic şi a presiunilor donatorilor internaţionali, inclusiv ale Statelor Unite. Statul Islamic şi-a asumat atacul respectiv, despre care site-ul nostru a relatat la acel moment.

După revenirea în ţară, Dostum – al cărui partid, Junbish, este susţinut în special de conaţionalii săi uzbeci – s-a alăturat echipei lui Abdullah Abdullah, şef al executivului afghan şi candidat la alegerile prezidenţiale programate în 28 septembrie.

Generalul Abdul Rashid Dostum, un războinic temut din nordul Afghanistanului şi primul vicepreşedinte al ţării, s-a aflat sîmbătă la Mazar-e-Sharif.

Partidul politic pe care la fondat, Mișcarea Islamică Națională din Afghanistan, este, în ciuda numelui său, unul dintre partidele laice ale țării. Cu toate acestea, mulți dintre comandanții militari ai lui Dostum luptă acum alături de Statului Islamic și talibani chiar în fortificațiile din nord-vestul țării folosite chiar de Dostum!

Sub ocupația sovietică, în anii 1980, miliţiile lui Dostum şi-au extins treptat controlul de la un cîmp gazeifer pînă la exploatațiiile din nordul Afghanistanului. Rețeaua sa a fost în cele din urmă integrată în forțele armate, dar legăturile sale personale cu comandanții lui s-au păstrat, aceștia rămînînd loiali generalului indiferent de instituțiile în care au fost integrați! Astfel, cînd armata sovietică a părăsit Afghanistanul, generalul Dostum și comandanții săi s-au dezlănțuit, în 1992, împotriva reprezentanților guvernului sovietic și a colaboratorilor lor.

Ani de zile, pînă la momentul 11 septembrie, Dostum a locuit în Pakistan, mai ales în zona tribală pashtună. Gruparea sa militară, odată puternică, se dispersase. Statele Unite, care nu doreau să trimită un număr mare de trupe de sol, în invazia din 2001, au găsit un aliat entuziast în Dostum! Cu gențile doldora de dolari, SUA a remobilizat rapid luptătorii din nordul Afghanistanului pentru un nou război împotriva talibanilor. Odată ce talibanii au fost înlăturați de la putere, militiile lui Dostum au fost integrate, așa cum au fost în anii 1980, în armată, sau cel puțin în forțele anti-talibane de securitate, în absența unei armate naționale afghane la ora aceea. Și de data aceasta, oamenii lui Dostum au rămas, însă, loiali față de el, nu față de Ministerul Apărării de la Kabul.

În anii de după căderea talibanilor, accesul la resurse financiare s-a redus treptat pentru Dostum. El a fost extrem de nepopular în Kabul, iar cînd forțele militare afghane au fost demobilizate, din 2003 pînă în 2005, pentru a face loc unei armate noi, ANA, mai profesionistă, mulți dintre comandanții săi și-au găsit mai greu locuri de muncă, în comparație cu cei din alte facțiuni, chiar dacă Mișcarea Islamică Națională din Afghanistan era bine reprezentată atît în administrațiile locale din Faryab, cît și în administrațiile locale din Jowzjan. Mulți luptători nu au avut altă opțiune decît să meargă acasă și să aștepte vremuri mai bune.

Și acestea au venit odată cu reluarea ofensivei talibanilor în nordul Afghanistanului, începînd cu anul 2008. Obligați să recruteze luptători și din alte etnii, din afara bazei lor pashtune, talibanii au găsit recruți în rîndul studenților arabi din madrasse dar și foști luptători împotriva talibanilor din anii 1990, între aceștia, mulți dintre membrii grupării lui Dostum, chiar comandanți fără ocupație, acum! În întreaga țară, comandanți și ai altor facțiuni, rămași fără mijloace de subzistență după demobilizare, urmau o cale similară. Deși evaluarea cifrelor este dificilă, este rezonabil să presupunem că, în fiecare provincie cu prezență talibană, unii, dacă nu mulți, comandanți insurgenți au făcut parte, la un moment dat, după 2001, din forțele pro-guvernamentale.

După alegerile prezidențiale din 2014 conturile fluctuante ale lui Dostum fac o nouă întoarcere spre bine. Dostum s-a aflat pe lista lui Ashraf Ghani și, cînd Ghani a devenit președinte, Dostum a devenit primul vicepreședinte! Acest lucru i-a dat ocazia de a recupera în sfera sa de influență polițiștii și auxiliarii locali, plătiți de stat, foști membrii ai partidului său. În 2015, aflat în vizită în provincia Jowzjan, generalul, acum prim-vicepreședinte al Afghanistanului, a anunțat remobilizarea a mii de comandanți și luptători în „Grupuri populare” pentru a lupta împotriva talibanilor în Faryab și Sar-i-Pul, învecinat. Mulți dintre cei recuperați, la arme, erau luptători și unii comandanți care au rămas fără venituri după eforturile Coaliției conduse de SUA, de dezarmare, demobilizare și reintegrare, cu un deceniu mai devreme!

Pentru că Dostum a cerut mai multe funcții pentru oamenii săi, amenințînd chiar cu folosirea forței, președintele Ghani l-a îndepărtat, treptat, în ciuda sprijinului esențial jucat de acesta în campania electorală prezidențială. În luna mai a acestui an, 2017, Dostum a plecat din Afghanistan, pe motiv de tratament medical, și nu s-a mai întors. El a fost acuzat că împreună cu oamenii săi au atăcat un rival la sfîrșitul anului 2016.

În absența lui Dostum, finanțarea pentru comandanții mobilizați de el să lupte împotriva talibanilor în Faryab, în 2015 și 2016, s-a oprit, din nou. Mulți dintre aceștia au trecut deja de partea talibanilor, cu care se luptau acum un an, contribuind la creșterea puterii acestora în provinciile de nord, potrivit localnicilor din Faryab, intervievați pentru raportul USIP. În cinci din districtele Faryab, foștii comandanți ai lui Dostum luptă acum în rîndurile talibanilor. În Qaysar, de exemplu, Mohammad Zaman, un binecunoscut fost comandant al Mișcării Islamice din zonă, luptă acum de partea insurgenței. În luna iunie a acestui an, în centrul districtului Kohistan Lolash, 130 de comandanți și luptători ai fostului general, rămași luni de zile cu salariile neplătite, s-au găsit fără sprijin împotriva unui inamic care cîștigă teren. În cele din urmă, au renunțat și au schimbat părțile! Comandantul Mohammad Ashraf din districtul Almar a condus un grup al Miliției Populare timp de un an și jumătate. Rămași fără salarii timp de șase luni, el și luptătorii săi au decis să se alăture talibanilor. Acum se numește Mullah Așraf!

APĂ ŞI RACHETE

BMTF, 30 mar – Cel puţin patru copii au fost ucişi sîmbătă dimineaţă de o rachetă care a lovit şcoala unde învăţau, în sud-estul Afganistanului, scrie Agerpres. Autorităţile provinciale au anunţat că atacul s-a soldat cu rănirea altor 17 oameni, printre care doi profesori.

Un purtător de cuvînt al guvernatorului provinciei Ghazni nu a fost în măsură să precizeze cine a comis atentatul din districtul Andar. Un membru al consiliului provincial a susţinut, însă, că este vorba de militanţi talibani. El a afirmat că talibanii încearcă să preia controlul în Ghazni şi şi-au intensificat atacurile în această provincie.

În nord şi în vest, ploile torenţiale au provocat inundaţii soldate cu 17 morţi în provinciile Faryab (nord) şi Herat (vest), au anunţat sîmbătă autorităţile afghane.

Corpurile a zece persoane au fost găsite în diferite părţi ale provinciei Faryab, iar alte două persoane sînt date dispărute în această zonă din nordul Afghanistanului.

Inundaţiile au provocat şi importante pagube financiare, suprafeţe importante de teren fiind acoperite de apele care au distrus şi mai multe locuinţe şi magazine. Peste 2000 de animale domestice au murit.

Locuitorii din zonă au nevoie urgentă de ajutoare umanitare.

În provincia Herat, cel puţin şapte persoane au murit din cauza inundaţiilor care au afectat aproape toate districtele provinciei. În ajutorul oamenilor au intervenit efective militare şi civile.

Inundaţiile au afectat peste 122.000 de persoane din 14 provincii afghane în cursul lunii martie, conform Biroului ONU pentru Coordonarea Asistenţei Umanitare (OCHA).

Ploile torenţiale şi inundaţiile pe care le provoacă ucid zeci de oameni şi distrug sute de locuinţe în ultimii ani în Afghanistan, după ani de secetă.

WeAreNATO

În urmă cu 15 ani, pe 29 martie, România primea statutul de membru al Alianţei Atlanticului de Nord. Pe 2 aprilie, în cadrul unei ceremonii oficiale, drapelul ţării noastre a fost arborat la Cartierul General al Alianţei de la Bruxelles.

Pentru România, NATO a însemnat “certificatul de bună purtare” şi garanţia că nu se va mai întoarce cu faţa spre Est! După aderarea cu drepturi depline la acest club politico-militar, preşedintele american, George W. Bush a declarat că economia României este una “funcţională” şi am fost admişi şi în Uniunea Europeană, chiar dacă mulţi se îndoiau de performanţele noastre. Şi, pe bună dreptate!

În urmă cu 15 ani, după un efort al societății românești susținut de toate partidele politice parlamentare, România devenea membră cu drepturi depline în cadrul Alianței Nord-Atlantice. Armata a avut un rol esențial în demersurile de aderare și apoi integrare în NATO. Momentul invitării în alianță, summitul de la Praga de acum 17 ani, surprindea România cu un batalion de infanterie și un pluton de poliție militară în Afghanistan, umăr la umăr cu militarii din Statele Unite, în misiune la Kandahar se afla Batalionul 26 Infanterie Scorpionii Roșii, comandați de actualul general Nicolae Ciucă.

Joi, în organizarea Ministerului Apărării Naționale, în capitală s-a lansat campania „România 15 ani în NATO. 70 de ani de la înființarea Organizației Nord-Atlantice”.

Principala responsabilitate a NATO, de a proteja şi apăra teritoriul şi populaţiile Alianţei împotriva oricărui atac, este îndeplinită de întreg personalul, bărbaţi si femei, aparţinînd forţelor armate ale ţărilor aliate şi ale celor partenere. Sub pavilionul NATO, aceştia, din nordul îndepărtat pînă la Marea Mediterană şi de la Oceanul Atlantic de Nord pînă în Afghanistan, sînt hotărîţi să asigure securitatea naţiunilor, ei reprezentînd expresia cea mai clară şi cea mai puternică a tot ceea ce înseamnă Alianţa.

Consolidarea posturii de descurajare şi apărare a NATO în mediul terestru, aerian, naval, spaţial şi cibernetic, prin adaptarea şi consolidarea răspunsului adecvat unui mediu de securitate complex şi imprevizibil cu o serie de provocări şi ameninţări statale şi non-statale, inclusiv atacuri teroriste, cibernetice şi hibride a reprezentat preocuparea comună a liderilor organizaţiei Nord-Atlantice.

În ianuarie 2015, NATO a lansat în Afghanistan misiunea Resolute Support (RSM), care are drept scop instruirea, consilierea și asistența forțelor naționale afgane de securitate și apărare (ANDSF). RSM succede operației ISAF (Forța Internațională de Asistență pentru Securitate) și, spre deosebire de aceasta, nu presupune angajarea în lupte contra insurgenților, fiind o misiune necombatantă. Din 2018 RSM dispunea de 16.000 de militari din 39 de state aliate și partenere care opera în cartierul general Kabul/Bagram și 4 comandamente regionale la Mazar-e Sharif, Herat, Kandahar și Laghman. România este parte a eforturilor NATO în Afghanistan încă din 2002 și se numără, în continuare, printre principalii contributori la această misiune, cu o participare de aproximativ 700 de militari români desfășurați în teren.

La Summit-ul NATO de la Bruxelles (11-12 iulie 2018) s-a decis prelungirea RSM pînă cînd condițiile din teatru ar impune modificări, extinderea susținerii financiare a ANDSF pînă în 2024, respectiv întărirea parteneriatului politic și cooperarea practică cu Afghanistanul.

Acesta a fost o parte din preţul plătit de România pentru aderarea la NATO. Iar, cînd cineva se întreabă “ce caută militarii români în Afghanistan” îl rog să-şi amintească de isteria şi campaniile PRO NATO din România acelor ani. Nu am fost primiţi în “primul val” de extindere spre est, însă l-am prins pe al doilea! Şi am dovedit că sîntem parteneri loiali şi predictibili!

La 4 aprilie, NATO, care astăzi reuneşte 29 de state, aniversează 70 de ani de la înfiinţare, în 1949. La 70 de ani, Alianţa Nord-Atlantică se confruntă cu o ameninţare internă potenţial devastatoare. Trei guverne ale naţiunilor membre – din Polonia, Ungaria şi Turcia – și-au subminat propriile sisteme democratice în diverse grade, suprimînd libertatea de exprimare şi presa liberă şi limitînd independenţa justiţiei. În contextul în care NATO este în primul rînd o alianţă a statelor democratice, acţiunile acestor guverne ameninţă valorile fundamentale – democraţia, libertăţile individuale şi statul de drept -, valori pe care fiecare aliat a asumat angajamentul de a le respecta prin Tratatul Nord-Atlantic. Mai mult, NATO este necesar să se pregătească să trăiască într-o lume fără tratat de dezarmare nucleară în Europa şi cu o Rusie care continuă să desfăşoare rachete capabile să atingă oraşe europene.

CAB respinge acţiunea MApN de anulare a decretului prin care a fost prelungit mandatul generalului Nicolae Ciucă la şefia Statului Major al Apărării

BMTF, 29 martie – Curtea de Apel Bucureşti a respins, vineri, acţiunea Ministerului Apărării prin care a solicitat anularea decretului semnat de Klaus Iohannis, de prelungire a mandatului de şef al Statului Major al Apărării pentru generalul Nicolae Ciucă. Decizia nu este definitivă.

Curtea de Apel Bucureşti a decis, în 31 ianuarie, să suspende decretul preşedintelui Iohannis prin care a prelungit mandatul comandantului Nicolae Ciucă la conducerea Statului Major al Armatei. La scurt timp după decizia instanţei, MApN a anunţat că pe funcţia de locţiitor al şefului SMAp a fost împuternicit generalul-locotenent Laurian Anastasof. Suspendarea decretului a fost dispusă pînă la soluţionarea dosarului.

MApN a contestat, la Curtea de Apel Bucureşti, decretul prin care a fost prelungit mandatul de şef al Statului Major al Apărării pentru generalul Nicolae Ciucă. Ministerul a cerut suspendarea şi anularea decretului.

Preşedintele Klaus Iohannis a semnat pe 28 decembrie 2018 decretul de prelungire, cu un an, a mandatului generalului Nicolae Ciucă ca şef al Statului Major al Apărării, după ce a respins în şedinţa CSAT propunerea făcută de MApN pentru această funcţie. Ulterior, premierul Viorica Dăncilă şi ministrul Apărării, Gabriel Leş, au acuzat că şeful statului nu a avut bază legală, deoarece propunerea de prelungire a mandatului nu a venit din partea MApN.

NATO 70/15

NATO 70/15

Ministerele Apărării Naţionale şi de Externe au lansat Campania „România – 15 ani în NATO, 70 de ani de la înfiinţarea Alianţei Nord-Atlantice”. Va fi relansată şi campania de informare publică „WeAreNATO”. Apartenența la NATO, alături de Parteneriatul Strategic cu SUA și de apartenența la UE reprezintă fundamentele politicii externe ale României, reflectate ca atare în cadrul Strategiei Naționale de Apărare a Țării pentru 2015-2019. Alianța Nord-Atlantică este garantul principal al securității României, relația trans-atlantică reprezentînd liantul strategic care conferă coerență și consistență acțiunilor NATO.

Selecţie pentru „Tabăra de vară pentru cercetaşi” – Predeal 2019

Ministerul Apărării Naţionale, prin Direcţia informare şi relaţii publice, lansează astăzi, 29 martie, concursul naţional pentru selecţia participanţilor la cea de-a XIII-a ediţie a Taberei de vară pentru cercetaşi – „Fii cel mai bun! Fii la înălţime!”. Activitatea este organizată în parteneriat cu Ministerul Tineretului şi Sportului și Asociaţia de Caritate din Armata României „Camarazii”.

La ediţia din acest an, care se va desfăşura în perioada 14 – 21 iulie, la Predeal, cu sprijinul Statului Major al Forţelor Terestre, se pot înscrie elevii care sunt, la momentul desfăşurării concursului, în clasele VI-VII şi IX-XI.

Opt locuri, din cele 42 disponibile, vor fi ocupate de tineri instituţionalizaţi din învăţământul gimnazial și liceal, cu rezultate foarte bune la învăţătură, selecţionaţi cu sprijinul Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi Adopţie. Celelalte 34 de locuri sunt scoase la concurs şi sunt repartizate astfel: 16 locuri (8 echipe) pentru elevii din învăţământul gimnazial şi 18 locuri (9 echipe) pentru elevii din învăţământul liceal.

Concursul de selecţie cuprinde două etape, în cadrul acestora testându-se cunoştinţele elevilor despre Armata României, NATO şi Uniunea Europeană.

În prima etapă (29 martie – 9 aprilie), echipe constituite din câte doi elevi vor trebui să completeze un formular de înregistrare şi să răspundă la 20 de întrebări tip grilă. Pentru cea de-a doua etapă (10 – 21 aprilie), echipele care au răspuns corect la cel puţin 15 întrebări ale primei etape se califică, urmând să răspundă la un nou set de întrebări.

În perioada 22 – 26 aprilie, juriul competiţiei va evalua răspunsurile trimise de fiecare echipă şi va întocmi clasamentul concursului pe baza punctajului obţinut.

Detaliile cu privire la organizarea taberei, condiţiile şi regulile de participare, precum şi datele de contact pot fi obţinute de pe pagina web: www.mapn.ro/tabara.

7 ani de SMURD în Caraș-Severin

Joi, 28 martie s-au împlinit șapte ani de la prima intervenție SMURD în județul Caraș-Severin.

De la înființare și până în prezent, echipajele SMURD Caraș-Severin au fost solicitate să intervină în peste 15.400 de cazuri, din care aproape 600 doar anul acesta, și au asistat peste 15.600 de persoane, din care aproape 1.900 de copii.

Cele șapte ambulanţe SMURD şi celelalte autospeciale care au în complet modul de prim ajutor, dar fără posibilitate de transport pacient, din dotarea Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă „SEMENIC” al Judeţului Caraş-Severin, sunt deservite de aproape 250 de pompieri militari – paramedici atestați pe diferite niveluri de competență.

Scurt istoric

În data de 21.03.2012, la sediul Inspectoratului pentru Situații de Urgență ”SEMENIC” al Județului Caraș-Severin avea loc inaugurarea, în cadru festiv, a Serviciului Mobil de Urgență, Reanimare și Descarcerare (SMURD) Caraș-Severin, în prezența Ministrului Administraţiei şi Internelor, Gabriel Berca, Secretarului de Stat pentru Relaţia cu Instituţiile Prefectului din cadrul MAI, Mihai Capră și a oficialităților județene.

Atunci, SMURD-ul avea în dotare 3 ambulanţe de prim ajutor calificat de tip B repartizate astfel: o ambulanţă la Detaşamentul de Pompieri Caransebeş, o ambulanţă la Secţia de Pompieri Oraviţa și o ambulanţă la Garda de Intervenţie nr. 2 Bozovici.

În dotarea SMURD se mai afla şi o ambulanţă de terapie intensivă mobilă de tip C, care însă nu a putut fi operaţionalizată deoarece nu s-a reușit asigurarea unei linii de gardă permanente, din lipsa personalului de specialitate (medici şi asistenţi medicali cu specialitatea în medicina de urgenţă).

În anul 2014, în urma demersurilor efectuate de către inspectoratul nostru, se aprobă reclasificarea ambulanţei de terapie intensivă mobilă de tip C în ambulanţă de prim ajutor calificat de tip B, iar în anul 2015 aceasta se operaţionalizează în cadrul Detaşamentului de Pompieri Reşiţa.

În anul 2015 intră în dotarea inspectoratului şi o autospecială transport personal şi victime multiple care este operaţionalizată, în acelaşi an, în cadrul Detaşamentului de Pompieri Reşiţa.

În urma implementării unor proiecte cu finanțare din fonduri europene de către Inspectoratul General pentru Situații de Urgență, în luna decembrie 2018, inspectoratului nostru i-au fost repartizate alte două ambulanțe de prim ajutor calificat de tip B, care funcționează în cadrul Detaşamentelor de Pompieri Reșița și Caransebeş.

ROMÂNIA, PRESA ŞI RĂZBOIUL HYBRID

Dan Dungaciu, preşedintele Institutului de Ştiinte Politice şi Relaţii Internaţionale al Academiei Romane (ISPRI) şi al Fundaţiei Universitare a Marii Negre (FUMN), explică, de fiecare dată, cu răbdare, ce este războiul hybrid, cazul Ukrainei fiind unui “de manual”! “NATO este o maşinărie enormă, indestructibilă în războaiele militare clasice, dar actualele provocări sînt de altă natură”, spune Dan Dungaciu, într-un interviu mai vechi, realizat de Camelia Badea pentru Ziare.com şi publicat chiar pe pagina oficială a Fundaţiei Universitare a Mării Negre, instituţie aflată sub egida Academiei Române.

Reuniti la Bruxelles, miniştrii din ţările NATO şi Uniunii Europene vorbesc de cîţiva ani de acest tip de război, prezent de cînd e lumea, dar readus în actualitate de Anexarea Crimeei! Se discută despre extinderea forţelor de reacţie rapidă, a Forţelor pentru Operaţii Speciale, sînt analizate mereu metodele de contracarare a „elementelor razboiului hibrid” folosite de Moscova în confruntarea ei cu Occidentul în contexul conflictului din Ukraina.

Interviul reputatului analist vorbeşte şi de România. Este România o ţintă? “Nu cred în ipoteza unei agresiuni militare clasice împotriva României, dar ideea unui război hibrid – prin terţi, nu neapărat prin Rusia nemijlocit, care nu are o minoritate de asalt aici – nu e neplauzibilă”, spune Dan Dungaciu. “Războiul hibrid este agresiunea care, ca o ciupercă, creşte pe un mediu deja carent pe care, treptat, îl ia ăn posesie. Doar că sămînţa e aruncată din exterior”.

Federaţia Rusă lucrează în prezent la proiectul Basarabia, pe care intenţionează să-l pună în aplicare în regiunea Odessa, cu adresă directă la România şi Balcanii de Vest!

George Friedman, fondator şi preşedinte al centrului de analize strategice Stratfor, într-un interviu pentru Radio Europa Liberă, în care analistul american abordează criza din Ukraina şi situaţia regională, dar şi politica Rusiei faţă de fostele republici sovietice spune că preşedintele rus Vladimir Putin a creat tensiuni în Republica Moldova, dar Moldova rămîne independentă, în pofida încercărilor Moscovei de a destabiliza regiunea.

“Presa joacă un rol în acest război?”, întreabă Camelia Badea

“Da. Presa joacă un rol în orice tip de război, dar într-un război hibrid, nedeclarat, rolul ei este şi mai semnificativ. În sociologie există la un moment dat o teorie despre efectele mass-media în termeni de “injectie”: cum se constată o problemă (o “boală”), se injectează o campanie media şi opiniile cetăţenilor sînt modificate radical”, spune reputatul analist.

Cu o situaţie economică precară, o economie fragilă, afectată de schimbările pe plan mondial şi un stat perceput ca avînd o atitudine ostilă, chiar duşmănoasă faţă de cetăţean, România şi societatea românească sînt, astăzi, mai vulnerabile ca oricînd. Pe acest fundal, în ultimii ani, bombardamentul asupra României cu informaţie agresoare s-a intensificat. Terorismul politic a atins cote demne de 11 septembrie! De asemenea, terorismul cultural a luat, în ţara noastră, o amloare fără precedent. Potrivit Donei Tudor, agresarea mediatică, prin presă, radio şi televiziune, este concepută astfel încît să se declanşeze concomitent din interior şi din exterior şi să lase impresia că procesele dezorganizante se produc „natural”, de la sine şi nu sînt induse de centre de decizie agresoare . Astfel de acţiuni duc la ruperea capacităţii de protecţie naţională şi pot cuprinde: injectarea îndoielii cu privire la valorile culturii naţionale, negarea valorilor culturale autohtone, proliferarea kitch-ului, culturii de împrumut şi a subproducţiilor culturale, impunerea unui complex naţional de inferioritate culturală, crearea unei confuzii naţionale în ierarhia valorică, denigrarea personalităţilor şi valorilor culturale naţionale, promovarea neîncrederii generale şi a lipsei de respect faţă de instituţiile naţionale fundamentale, spolierea patrimoniului naţional, crearea unui sentiment de culpabilitate naţională, alimentarea şi declanşarea unor tensiuni interetnice, inducerea unui sentiment de inutilitate, ridiculizarea valorilor naţionale, a imnului naţional, a patriotismului şi naţionalismului, exacerbarea valorilor locale şi regionale în detrimentul conştiinţei naţionale.

O întrebare rămîne nepusă (vorba colegului Ilie Pintea!) – această stare este generată de români şi permanenta lor luptă pentru putere, sau interese externe creează psihoza agresivităţii şi conflictului permanent? Referitor la agresiunea externă, chiar dacă pare greu de crezut, dar manualul nu minte!, există cîteva elemente care indică faptul că România este, în ultimii ani, „ţintă” prin:

– distrugerea imaginii în cadrul UE prin: accentuarea fenomenului corupţiei, incapacitatea clasei politice de a adopta măsuri eficiente;

– crearea unor situaţii conflictuale la frontiere: vezi Republica Moldova, Ucraina şi Rusia;

– acţiunile incoerente în plan economic ale liderilor politici;

– îndatorarea excesivă a ţării;

Cum se realizează aceste lucruri? Potrivit http://militar.infomondo.ro/, în primul rînd, prin manipularea şi constrîngerea celor mai activi vectori ai vieţii economico-sociale: clasa politică şi mass media.

NOWRUZ

NOWRUZ

Nowruz, Anul Nou potrivit calendarului persan, este sărbătorit în ţările care făceau parte altădată din Imperiul persan, Afghanistanul fiind una dintre ele. Sub regimul talibanilor, această sărbătoare era interzisă, ca nefiind islamică. Afghanii au reînceput s-o sărbătorească deschis după înlăturarea regimului talibanilor prin intervenţia militară americană în 2001.

TALIBANII REVENDICĂ ATENTATUL DE ZIUA RECOLTEI

BMTF, 25 mar – Atacul comis sîmbătă cu explozibili amplasaţi pe stadionul din oraşul afghan Lashkar Gah, din provincia Helmand, soldat cu patru morţi şi 31 de răniţi, a fost revendicat de talibani, informează Reuters, citat de Agerpres.

Purtătorul de cuvînt al talibanilor Zabihullah Mujahid şi-a asumat responsabilitatea pentru explozii pe Twitter.

Zeci de membri ai forţelor de securitate au fost ucişi în atacuri ale talibanilor în provincia Helmand din sudul Afghanistanului, au precizat luni oficiali locali. Şeful consiliului provincial a spus că între 20 şi 30 de bărbaţi şi-au pierdut viaţa în atacuri comise în districtul Sangin în ultimele 48 de ore. Un alt consilier provincial a arătat că bilanţul victimelor în rîndul forţelor de securitate este cuprins între 40 şi 52 de persoane.

Circa o mie de persoane se aflau pe stadion pentru a sărbători Anul Nou Afghan şi Ziua Naţională a Fermierilor. Guvernatorul provinciei a fost lovit, dar are răni superficiale, potrivit unui purtător de cuvînt.

Un martor a afirmat că exploziile care s-au produs păreau să provină din corturi amenajate pentru agricultori pentru a-şi expune produsele.

Manifestările, care durează mai multe zile, au fost marcate de mai multe atacuri, începînd cu exploziile revendicate de Stat Islamic în capitala Kabulului, joi, şi soldate cu şase morţi şi 23 de răniţi.


Anul Nou Persan este larg sărbătorit în Afghanistan, dar unii islamişti ai liniei dure se opun festivităţilor, spunînd că sînt ne-islamice.

În urmă cu o săptămînă, militanţii talibani au lansat o serie de operaţiuni asupra forţelor de poliţie şi armată din district pentru a răzbuna capturarea recentă de către comandouri afghane a mai multor comandanţi de teren ai grupării şi distrugerea unor depozite de arme din provincie, a precizat un alt consilier provincial. Potrivit acestuia, cu excepţia clădirii guvernului districtual şi a sediului poliţiei locale, tot restul districtului se află sub controlul militanţilor.

Situaţia generală de securitate din provincia sudică afghană a fost caracterizată ca „periculoasă” de un consilier local.

Provincia Helmand, aflată în vecinătatea Kandaharului, este sursa celei mai mari cantităţi de opiu din Afghanistan şi una dintre provinciile în care insurgenţii deţin cel mai mare control şi influenţă.

TREBUIE SĂ FIM ÎN AFGHANISTAN

BMTF, 13 martie – Se va spune că nu este o abordare jurnalistică a subiectului. Nici nu este! Este o convingere personală consolidată după 15 de misiuni alături de militarii români în Teatrul de Operaţii Afghanistan. Un loc de pe planetă despre care toată lumea vorbeşte, dar mai ales detractorii participării româneşti la misiunile de acolo.

Am auzit jurnalişti spunînd că merg în TO pentru a prezenta ADEVĂRUL despre militarii români prezenţi acolo. Sigur, e un punct de vedere. Dar, ADEVĂRUL despre militarii români îl poţi prezenta din ţară, fără să faci mii de kilometri pînă în deşertul Kandaharului, la Kabul sau Mazar. Nu te opreşte nimeni să scrii că cel puţin un lot din noile uniforme cu care au fost echipaţi militarii din TO sînt de proastă calitate, se scămoşează de ai nevoie de maşini de tuns pentru a lua scamele de pe ele, că este mare nevoie de armament individual modern, că, poate, MapN-ul ar trebui să schimbe forma protecţiei anti-balistice la toată lumea etc, etc, etc! Nu trebuie să fii în Afghanistan să lupţi PENTRU sau ÎMPOTRIVA militarilor.

Deunăzi, am citit un excelent material despre operatorii FOS. Comentariile la articol, m-au îngrozit. Sigur, sînt şi nelipsiţii troli care dau tonul, însă frenezia condamnării participării ţării noastre la misiunea din Afghanistan poate fi comparată doar cu entuziasmul popular de la aderarea la NATO! Degeaba relaţiile publice militare, care fac un lucru excelent, prezintă, zi de zi, viaţa şi activitatea militarilor români. Nu e ca şi cum vorbesc CIVILII despre aceştia! De aceea, TREBUIE MERS ÎN AFGHANISTAN!

În anii de început, cînd legăturile cu ţara erau puţine şi dificile, corespondentul Radio România era principala punte de legătură a militarilor cu… acasă! Cu familia. Cu cei dragi. Astăzi, comunicaţiile au atins un nivel fără precedent şi fiecare militar are clipa sa de intimitate, de bucurie, atunci cînd comunică vizual cu cei dragi, lăsaţi în ţară. Continuă virtual viaţa de familie. Sigur, din cînd în cînd, lucrurile nu merg şi atunci intervine psihologul, care şi el poartă haină militară! E un paradox! Militarul e în misiune, şase luni, la mii de kilometri, dar e şi acasă. E împreună cu camarazii, dar şi cu familia. Şi, totuşi, e uneori, singur! Există nevoia de a vorbi cu cineva, cu cineva real, care nu e militar, dar care îl înţelege. Îi înţelege problemele legate de “serviciu”, de familie, de relaţia cu societatea şi cum anume se proiectează şi se amestecă cele două componente. “Căpşunarii din Iraq”, cum spunea în urmă cum mulţi ani CTP, au nevoie ca civilii să fraternizeze cu ei. Şi nu în mediul virtual! Chiar şi cel mai puternic FOS are nevoie să fie apărat şi “disculpat” în faţa dezlănţuirii de invective proferate la adresa lui, în mediul virtual. Un curent de opinie! De aceea, TREBUIE SĂ FIM ÎN AFGHANISTAN!

Prezenţa jurnaliştilor civili, care transmit zilnic, nu zece, nu 14 zile, ci trei luni, sau şase luni, despre ei, lucruri adevărate, este necesară, poate în aceeaşi măsură în care sînt necesari psihologii militari. E un effort minim în comparaţie cu efortul de reparare ulterioară a imaginii sau a sufletului acelor luptători! Mergi în Afghanistan NU pentru a spune poveşti, ci pentru A FI ALĂTURI DE MILITARII ROMÂNI, într-o misiune asumată civil-militară! Poate, CINEVA se gîndeşte şi la asta!

ÎNAINTE DE CUPA DACIA

ÎNAINTE DE CUPA DACIA

Cupa DACIA se desfășoară ca parte a Campionatului Național de Raliuri din România și este una dintre cele mai longevive competiții monomarcă din automobilismul european. Mulţumim GEORGE GRIGORESCU! RESPECT! Înființată în 2007, Cupa DACIA a format peste 200 de sportivi și este o rampă de lansare pentru tinerele talente ale raliurilor. Mulţi dintre piloţii prezenţi în raliuri, aleargă şi în Campionatul Naţional de Viteză în Coastă. Dar, înainte?

Înainte de Cupa DACIA a fost… Călin Poenariu! Reşiţeano-timişoreanul care s-a încăpăţînat să alerge pînă în 2007 cu un utomobil DACIA. Aici, la Braşov!

NIŞTE ASEMĂNĂRI

O butadă ne aduce aminte mereu că istoria se repetă. Sau, cine nu-şi cunoaşte istoria riscă să o repete. Nu e cazul nostru, al României, pentru că noi, repetăm de atîtea ori istoria încît nu mai avem timp să învăţăm ceva din ea.

Afghanistanul a fost mereu un loc “inspiraţional” pentru mine. Poate şi pentru că semănăm foarte mult unii cu alţii, în ciuda distanţei care ne separă. Corupţia e la fel. Justiţia, aşişderea, interesele “colaterale”, idem. Pînă şi amplasarea geo-politică se aseamănă şi, păstrînd proporţiile, şi geografia. Dar, despre asta am mai scris!

În 1979, URSS invada Afghanistanul. Îl părăsea în primăvara lui 1989. Principala forţă sovietică mobilizată în Asia a fost Armata a 40-a, sovietică, o armată nouă, internaţionalistă, constituită special pentru invazia acestei ţări. Dacă citim documentele epocii vom vedea, cu surprindere!, că URSS a fost nevoită să invadeze Ţara lui Afghan, chiar înpinsă de la spate să facă acest lucru, în ciuda opoziţiei interne din PCUS şi chiar a multor lideri politici. Serviciile secrete au fost cele care au jucat cărţile în acest demers!

Armata a 40-a a fost constituită în doctrina Războiului Rece şi pregătită tactic şi strategic să acţioneze precum în războaiele din cîmpiile Europei, pe fronturi largi, cu tehnică grea, împotriva armatelor NATO. Resursa umană era formată din tineri recruţi, slab pregătiţi şi echipaţi, în special fii de muncitori şi ţărani din republicile asiatice. Lor, s-au alăturat voluntari de toate felurile – militari, ingineri, medici, asistente, profesori, tehnicieni – care au crezut sincer în menirea lor, de a ajuta şi civiliza un popor greu încercat de istorie. În cursul existenţei sale, Armata a 40-a a avut şapte comandanţi, începînd cu Iuri Tuharinov şi încheind cu Boris Gromov. Aceşti oameni erau profesionişti desăvîrşiţi!

În decursul şederii sale pe teritoriul afghan, Armata a 40-a a contribuit, alături de specialiştii civili, la construcţia cîtorva zeci de spitale, şcoli, universităţi, staţii de pompare, canale de irigaţii, porturi, facilităţi industriale.

Din păcate, Armata a 40-a a ieşit din istorie, împreună cu URSS-ul, şifonată rău! Din mai multe motive. Primul, care nu ţine de aceasta, a fost campania de propagandă şi manipulare în media internaţională. Celelalte, ţin direct de organizaţia despre care vorbesc. Instruită să poarte un război clasic, cu NATO, trupele soviatice s-au văzut prinse într-o luptă ciudată, cu care atunci luaseră contact: gherila afghană! Loveşte şi fugi! Militarii nu erau ptregătiţi şi nici dotaţi pentru astfel de lupte. Principalul adversar era Alianţa celor 7 – în frunte cu Hekmatiar, Masoud sau Dostum! – puternic susţinută de Occident şi ţările musulmane plus China. Un adversar aproape ascuns, care noaptea ataca zastavele (FOB-urile de astăzi!), iar ziua insurgenţii erau ţărani agricultori paşnici. Împotriva lor şi a satelor, kishlakurilor şi localităţilor unde se adăposteau, Armata a 40-a a dezlănţuit atacuri masive, pe toate fronturile, cu artilerie grea şi tancuri, care au distrus infrastructura precară a ţării şi a radicalizat populaţia civilă împotriva lor, pentru că, tocmai cei mulţi, pe care s-au obligat să îi apere, au avut cel mai mult de pătimit de pe urma acţiunilor sovietice. Armata a 40-a a ajuns să lupte cu toată lumea! Mai mult, ofiţerii care au realizat că războiul nu poate fi cîştigat, au intrat în afaceri murdare, trafic de droguri şi armament, corupţie şi abuzuri de tot felul. Unii au fost ucişi în Afghanistan, pe alţii i-au judecat tribunalele sovietice. Alţii s-au căpătuit şi au pus umărul la construirea Noii Rusii de după Gorbaciov. Aşa se face că încă din 1985 fiecare om din Afghanistan îşi dorea cel puţin un militar sovietic mort! A început vînătoarea de rafiki shorawi, cum îi numeau afghanii pe “tovarăşii ruşi”.

PSD-ul nu ştie istorie. Cu atît mai puţin istorie militară, deşi au mulţi profesori de istorie în partid. PSD-ul seamănă bine de tot cu Armata a 40-a. Un partid de masă, cu mulţi “muncitori şi ţărani” înrolaţi în rîndurile sale şi cu mulţi lideri de ispravă. Mulţi dintre cei înrolaţi sub stema celor trei trandafiri cred sincer în menirea lor de a schimba în bine societatea românească. De a contribui personal la construcţia de şosele, şcoli, spitale, universităţi, staţii de pompare, canale de irigaţii. La modernizarea unei naţiuni care se doreşte independentă. Cel puţin, formal!

PSD-ul a fost conceput şi instruit “să lupte” politic în doctrina confruntărilor mari, între blocuri. Astăzi, s-a trezit în mijlocul unui război asimetric, de gherilă, în care luptă cu partide mici (sau mai mari), aliate (sau nu), puternic influenţate din exterior (doctrinar sau nu numai!). Bătălia politică tradiţională, pe fronturi largi, cu armament greu, produce multe victime colaterale şi mari pagube în infrastructura şi aşa precară a ţării, avînd ca rezultat radicalizarea populaţiei civile tocmai împotriva celor care s-au angajat să-i apere pe cei mulţi şi necăjiţi. Aşa se face că, tot mai mulţi cetăţeni îşi doresc capul cel puţin unui rafiki psd!

Atacul împotriva “infrastructurii de război multinaţionale” nu face decît să multiplice sprijinul acordat gherilei politice pe toate fronturile. Nu poţi ataca pe mai multe fronturi, fără aliaţi, şi să te aştepţi la o victorie!

Prima bătălie pierdută este cea cu mass-media. PSD-ul a pierdut bătălia pentru “minţile şi inimile” cetăţenilor! Şi fără un PSY-OPS, dauna va fi totală fără a avea posibilitatea recuperării cu sprijinul unei “companii de asigurări”.

Mai mult, liderii de partid care au realizat că războiul politic nu poate fi cîştigat, au intrat în afaceri murdare, trafic de droguri şi armament, corupţie şi abuzuri de tot felul. Nici unul nu a fost scos din joc, puţini au fost judecaţi de o justiţie naţională şi mulţi s-au căpătuit pentru mai multe generaţii, punînd umărul la edificarea noii societăţi capitaliste multilateral dezvoltate…

DESPRE RĂZBOI (audio)

BMTF, 12 martie – Acest site nu este despre politică. Este despre război! Despre dezastre, catastrofe, nenorociri. Acest site este despre războinici, luptători, salvatori. Blaga, Lucian Blaga, spunea că “a nu-ţi respecta duşmanul înseamnă a pierde o şansă de a-l învinge”.

Mi-am dat seama că unul dintre marile lipsuri pe care le avem noi, ţine de respectul faţă de adversar! Şi de aici şi eşecurile răsunătoare, în toate domeniile, sau imposibilitatea de a finaliza cu succes o luptă. Ne înecăm la mal. Asta pentru că, în loc să respectăm adversarul, inamicul, duşmanul, noi îl ridiculizăm înainte de a-l cunoaşte. Sigur, demonizarea adversarului, efectul psihologic asupra lui, atunci cînd îi arunci în cap găleţi cu zoaie, îţi favorizează cîştigarea minţilor şi sufletului civililor. Însă, acest lucru funcţionează atunci cînd îl cunoşti pe adversar, cu adevărat.

„Arta Războiului”, al lui Sun Tzu, este considerată una dintre cele mai mari lucrări de strategie militară scrise vreodată. Acest manual de strategie militară ne-a rămas moștenire din China secolului V î.e.n. și conține 13 capitole, fiecare abordînd un anumit aspect al războiului. Sfaturile privitoare la tactici militare și strategii de conducere au inspirat comandanți militari şi politici, directori de mari companii sau oameni obișnuiți care au realizat lucruri extraordinare.

„Dacă îți cunoști inamicii și te cunoști și pe tine, nu vei fi în pericol nici într-o sută de bătălii.” Învăţătură pe care mulţi gîdilitori de politică românească nu îl cunosc, sau îl desconsideră profund. Aud tot mai des, în ultimul timp, tot felul de lucruri despre secretarul general al PSD Codrin Ştefănescu. Din epitetele aruncate pe masa cîrciumilor îţi face impresia că este un monstru peremist care acum manipulează pesedeul. Adică, a foct “în cîrdăşie” cu Vadim Tudor, “un nenorocit de patriot român” care a îndrăznit să rămînă încremenit într-un proiect istoric numit România. Codrin Ştefănescu se face vinovat de acest lucru! Şi mai are un bai! Vorbeşte slobod! Prea slobod pentru pudibonzii analişti ai politicii dâmboviţene, obişnuiţi cu lovituri de palat, de catifea, cu trădări, cu vorbe serpentice rostite în urechile dregătorilor vremelnici, pentru o halva în plus şi un şaşlîc.

Codrin Ştefănescu sare calul! Nu e din filmul ăsta. După cum l-am auzit eu direct, de două ori, la Reşiţa, e un tip care vorbeşte cu subiect şi predicat, spune lucrurilor pe nume, fără ascunzişuri, fără ocolişuri. Remarcile lui sînd dure ca loviturile de mortier. Are curajul, bărbăţia şi, de ce nu, cavalerismul, de a-şi anunţa adversarul că va veni să se urce cu bocancii pe gîtul lui. Ascultaţi discursul său de la Reşiţa şi îmi veţi da dreptate.

Nu discut despre credinţe politice, despre simpatii, antipatii, bine, rău. Doar despre luptători. Eu cred că Codrin Ştefănescu este un războinic veritabil care, dacă nu va muri cu sabia în mînă în faţa oştilor, se va retrage strategic nu înainte de a provoca pierderi însemnate în rînul adversarilor. Ne cam lipsesc astfel de personaje. Cine îl desconsideră ca adversar, nu are ce căuta pe cîmpul de luptă!

LA LOC COMANDA!

LA LOC COMANDA!

Situaţia actuală în Afghanistan „nu permite” o retragere a forţelor coaliţiei din această ţară, a declarat generalul Joseph Votel, şeful CENTCOM. „Condiţiile politice şi progresele efectuate pe calea reconcilierii nu o permit în prezent”.

LEGIO PATRIA NOSTRA

 

Legiunea straină face parte din armata terestră, respectînd aceleaşi reguli şi regulamente, unităţile sale avînd aceeaşi structură, echipament, aceleaşi misiuni ca toate unităţile de acest tip, diferenţiindu-se prin statutul particular al legionarului. A luat fiinţă prin ordonanţa emisă la 10 martie 1831, semnată de regele Franţei Louis Philippe, ca un vîrf de lance al armatei coloniale franceze în operaţiunile împotriva triburilor kabile şi berbere, conduse de Abd el Kader, pentru cucerirea Algeriei începută în anul anterior. Această formaţiune militară era alcătuită din voluntari străini cu soldă, angajaşi prin contract pe un număr de ani, de regulă oameni aflaţi în afara legii sau animaţi de spiritul de aventură. Cartierul general al Legiunii a fost instalat pe colina de la Sidi bel Abbes, la 50 km sud de Oran, acesta fiind precedat de posturi şi forturi înaintate implantate în adîncul deşertului saharian şi atacate veşnic de triburi rebele. Legiunea străină este o formaţiune profesională de soldaţi care apaţtine armatei franceze. Deci, Legiunea străină îndeplineşte aceleaşi misiuni şi beneficiază de acelaşi echipament militar ca orice unitate de infanterie sau de tancuri din armata franceză. Un soldat din Legiune este un voluntar.

Legiunea straină are 7.867 militari dintre care 5.768 de soldaţi, 1.705 subofiţeri şi 394 ofiţeri. În această perioadă, Legiunea străină participă la războiul Crimeei, în Italia împotriva habsburgilor, în Indochina, dar şi în Franţa în timpul războiului franco-prusac din 1870. În timpul campaniei din Mexic se consumă evenimentul cel mai reprezentativ din istoria Legiunii, unul din momentele care au dat naştere legendei… La 30 aprilie 1863, compania căpitanului Danjou, formată din şaizeci de oameni, ţine piept într-o fermă din sătucul Camerone, pînă la ultimul om, asaltului a mai bine de 2.000 de mexicani. “ Viaţa, mai degrabă, decît curajul i-a părăsit pe aceşti francezi…” De atunci, 30 aprilie, ziua Camerone, este cea mai importantă sărbătoare a Legiunii străine. În 1900, un detaşament de 400 de legionari, comandat de 9 ofiţeri, a început cucerirea sultanatului marocan, campanie care a durat pînă în 1934. Cele mai aprige confruntări au avut loc în perioada 1921-1926, cînd a fost înăbuşit în sînge de către armată şi Legiunea străină, revolta triburilor rifano-berbere din muntii Rif, condusă de Abd el Krim. În 1958 unităţile Legiunii au părăsit Marocul trecînd definitiv graniţa în Alger, ulterior, legionarii şi-au luat rămas bun de la cazărmile din Sidi bel Abbes, reîntorcîndu-se la 24 octombrie 1962 în Franţa. Legiunea NU a pierdut războiul din Algeria! Au distrus celulele rebele și a adus pacea , dar după toate aceste sacrificii, Charles de Gaulle oferă independență Algeriei … de aici se naşte ,,Ziua Șacalului ‘’ cînd o parte din ofițeri Legiuni au vrut sa-l omoare pe De Gaulle cu argumentul că ei nu au murit degeaba. Revolta este înfrîntă, este desființat 1Bep şi trimiși toți în Franța! De atunci, Legiunea a mai intervenit în Djibouti (1970), de 4 ori în Ciad (1969-1970, 1978-1979, 1983-1984, 1988), în Congo – fost Zair (1978, 1997), în Republica Centrafricană (1979), Guyana Franceză (1988), Războiul din Golf (1991), Bosnia (1993-1996), Kosovo (1999) etc. Din 1980, Legiunea a fost complet reorganizată devenind o forţă de reacţie rapidă, avînd în componenţă trupe specializate, fiind capabilă să participe şi la acţiuni de menţinere a păcii, ca şi în cazul misiunii din Kosovo ce se desfăşoară şi în prezent şi unde Legiunea are un sector deosebit de dificil. În ziua de azi, sediul Legiunii şi centrul de primire al noilor recruţi se află la Aubagne, dar mai există baze situate în sudul Franţei şi Insula Corsica, Guyana Franceză, Djibouti, Polinezia Franceză şi Insulele Comore.

Primul regiment străin al Legiunii străine – Regimentul MAMA

Primul regiment al Legiunii străine a fost stabilit la Aubagne în anul 1841. Primul decan al acestui regiment străin este ocrotitorul relicvelor şi depozitarul tradiţiilor. Zidurile sale adăpostesc celebrul muzeu al Legiunii străine. La Aubagne a fost creat şi imprimat ziarul „Kepi Blanc” (Şapca Albă), lunarul oficial al Legiunii străine, care există din anul 1947.

Viaţa unui legionar începe la Aubagne, trece şi retrece prin Aubagne, şi se termină la Aubagne. Primul regiment străin este, într-adevar, un regiment cu vocaţie administrativă care are misiunea recrutării şi a gestiunii ansamblului personalului neofiţeresc al legiunii. Marile servicii din Aubagne constituie placa turnantă a legiunii. Regimentul este format din 800 de soldaţi împărţiţi în patru companii, dintre care una este stabilită la Fort de Nogent, lîngă Paris, şi este încărcată de tranzit spre regimentele stabilite dincolo de mare

Primul regiment străin de cavalerie

Primul regiment străin de cavalerie a fost stabilit la Orange în anul 1921. El este, alături de primul regiment de spahii, unul dintre cele două regimente de cavalerie al celei de-a şasea divizii uşoare blindată (DLB). Primul regiment străin de cavalerie se caracterizează prin puternica sa putere de foc, prin mobilitatea sa foarte mare şi prin experienţa oamenilor săi. El este articulat în 7 escadroane blindate, echipate cu AMX 10 RC, un escadron antitanc echipat cu Vab Hot, un escadron de comandă şi alte servicii. Regimentul este compus din 950 de soldaţi.

Al doilea regiment străin de infanterie

Al doilea regiment străin de infanterie a fost înfiinţat în 1841 şi este unul dintre cele două regimente de infanterie blindată pe Vab, al celei de-a şasea divizii uşoare blindate. El cuprinde 6 companii: 4 companii de luptă, o companie de luminare şi de sprijin şi o companie de comandă şi servicii. Regimentul are 1.300 de soldaţi. Al doilea regiment străin de infanterie are garnizoana la Nimes şi, ca celelalte regimente ale celei de-a şasea divizii uşoare blindate (DLB), este supus unui ritm operaţional foarte intens.

Al doilea regiment străin de paraşutişti

Al doilea regiment de paraşutişti se află la Calvi şi a fost înfiinţat în 1948. El aparţine celei de-a unsprezecea divizii de paraşutişti şi el însuşi, cunoaşte un ritm de angajare foarte susţinut. Este regimentul care a salvat Kolwezi în 1978. Apropiat al Africii, a intervenit în mod egal la Beirut în momentele cele mai dificile, şi mai recent, la Sarajevo. Regimentul numară 8 companii: o C.C.S., o C.E.A., o U.B.I., o companie de menţinere, creată recent, şi 4 companii de luptă. Fiecare dintre aceste companii este specializată într-o disciplină de luptă particulară. Regimentul are 1.050 de soldaţi.

Al doilea regiment străin de geniu

Al doilea regiment străin de geniu este cel mai tînăr regiment al Legiunii străine. El a fost înfiinţat în anul 1999 şi are sediul în Saint Christal. Este un regiment compus din 6 companii şi are 870 de soldaţi.

Al treilea regiment străin de infanterie

Aflat în Guyana, la Kourou, al treilea regiment străin de infanterie a fost creat în 1920, are 630 de soldaţi şi este specialistul în pădurea deasă. El primeşte, în centrul său de antrenament în pădurea ecuatorială, stagiari francezi şi străini. Regimentul este format din 4 companii şi este întărit, în permanenţă, de o unitate circulară. Cele două companii de luptă se împart între apărarea liniei de lansare aerienă şi misiunile în profunzime. Compania de luminat şi de ajutor regrupează mijloacele antiaeriene ale regimentului: tunuri de 20 mm şi rachete Mistral şi o secţiune de lucrări genistice.

Al patrulea regiment străin- Regimentul ŞCOALĂ

Al patrulea regiment străin este regimentul instrucţiei Legiunii străine. El este, din acest motiv, în acelaşi timp, „creierul” şi „şcoala”. Infiinţat în anul 1920, regimentul este compus din 6 companii care totalizează 570 de soldaţi permanenţi şi 700 de stagiari.

El formează şi perfecţionează tot personalul neofiţeresc al Legiunii străine.

Al cincilea regiment străin

Aflat în Mururoa, al cincilea regiment străin este plasat, pentru folosire, sub autoritatea direcţiei de centre de experimentări nucleare. Are o misiune triplă şi asigură susţinerea bazei interarmate din Mururoa. El execută muncile de infrastructură în profitul centrului de experimentare a Pacificului, dar in mod egal, al apărării poziţiilor şi de intervenţii în Pacificul de Sud. Al cincilea regiment străin are trei unităţi: o companie de comandament şi de servicii, o companie de luptă şi de lucrări şi o companie de transport şi de reparaţie.

Al şaselea regiment străin de geniu – desfiinţat

Al şaselea regiment străin de geniu este fixat în tabăra Laudun şi este format din 7 companii care numără 1.000 de soldaţi. Acest regiment de geniu luptă la cea de-a şasea DLB. El numără 5 companii: 3 companii de luptă echipate cu Vab şi cu MPG, o companie de sprijin care regrupează mijloacele grele de eliberare şi de obstrucţie şi o companie de comandament şi de logistică care servesc plonjării de ajutor pentru eliberare şi Dinops-ul. A fost desfiinţat în anul 2000 şi transformat în 1REG.

A treisprezecea demibrigadă a Legiunii străine

A treisprezecea demibrigadă a Legiunii străine se află la Djibouti şi a fost înfiinţată în anul 1940. Este un regiment interarme, format din 5 companii: o companie de comandament şi de servicii, o companie de luptă echipată cu VLRA, un escadron blindat echipat cu ERC 90 Sagaie şi o companie de ajutor şi de munci, care regrupează secţiunile Milan şi aruncătorii de mine şi o secţiune de munci. Totalul soldaţilor este de 740.

Detaşamentul Legiunii străine la Mayotte

Detaşamentul Legiunii străine la Mayotte are garnizoana pe o stancă din Dzaoudzi şi a fost înfiinţat în anul 1973. Este compus din două unităţi elementare: un escadron de comandament şi de susţinere, care este nucleul permanent al detaşamentului, şi o unitate circulară, furnizată de regimentele FAR. Detaşamentul Legiunii străine la Mayotte asigură o funcţie de susţinere a profilului construcţiilor marinei naţionale şi chiar muncile de infrastructură şi de asistenţă necesare vieţii locale civile şi militare. Detaşamentul Legiunii străine la Mayotte are 240 de soldaţi şi constituie o forţă de prezenţă. El poate constitui o platformă pentru intervenţia unităţilor exterioare sau poate să acţioneze prin propriile mijloace.

Se împlinesc, duminică, 188 de ani de la înfiinţare. La mulţi ani, Legionari, oriunde v-aţi afla!

MILITARII ÎI SPUN “PAS” LUI TRUMP

BMTF, 8 martie – Situaţia actuală în Afghanistan „nu permite” o retragere a forţelor coaliţiei din această ţară, a declarat joi generalul Joseph Votel, şeful forţelor SUA în Orientul Mijlociu, argumentînd în special prin nivelul slab de pregătire a forţelor armate afghane, potrivit France Presse, preluată de Agerpres.

„Astfel de decizii trebuie să se bazeze mai mult pe condiţii decît pe termene precise”, a subliniat generalul Votel, chestionat în cursul unei audieri în Congresul american despre voinţa exprimată de preşedintele Donald Trump de retragere a forţelor americane din Afghanistan după peste 17 ani de război.

„Forţele afgane depind de sprijinul coaliţiei”, a adăugat el, în timp ce era întrebat dacă armata afghană este capabilă să asigure securitatea ţării.

„Părerea mea este că orice decizie de a reduce forţele în Afghanistan ar trebui luată după o consultare deplină a partenerilor noştri de coaliţie şi bineînţeles a guvernului afghan”, a mai spus şeful comandantului central american Centcom.

Generalul Votel, care ar urma să se pensioneze în vară, a părut astfel să critice decizia unilaterală a lui Donald Trump de retragere a trupelor americane din Syria, fără să fi consultat aliaţii, ceea ce a provocat demisia ministrului apărării Jim Mattis.

Retragerea trebuie legată de „progrese politice”, a subliniat înaltul responsabil militar american, referindu-se la negocierile de pace în curs de desfăşurare între SUA şi talibani, la care guvernul afghan nu participă.

Generalul Votel a subliniat că nu a primit „nici un ordin” de retragere din Afghanistan din partea executivului. „Nu ni s-au dat instrucţiuni pentru a ne retrage. Nu există ordin de retragere orice ar fi”, a subliniat el.

La insistenţele de a-şi expune opinia personală despre cît de întemeiată este o retragere, el a sfîrşit prin a declara: „Condiţiile politice şi progresele efectuate pe calea reconcilierii nu o permit în prezent”.

ATAC CU MORTIERE LA KABUL

BMTF, 7 martie – Trei persoane au fost ucise şi alte 22 rănite în urma unui atac cu mortiere, în această dimineaţă, în vestul capitalei Kabul, la o importantă reuniune politică a şiiţilor Hazara, provocînd întreruperea bruscă a evenimentului şi fuga participanţilor, potrivit unor imagini difuzate în direct la televiziune, relatează AFP.

Atacul a fost revendicat de Statul Islamic din Khorashan.

Reuniunea a fost organizată pentru comemorarea a 24 de ani de la moartea liderului Hazara, Abdul Ali Mazari.

Un alt atac a avut loc miercuri în oraşul Jalalabad, în estul Afganistanului.

Atacurile survin în contextul în care Statele Unite şi talibanii poartă negocieri de pace la Doha de săptămîna trecută pentru a încerca să pună capăt conflictului care afectează Afghanistanul de aproape 18 ani.

ATAC SINUCIGAŞ LA JALALABAD

BMTF, 6 martie – Cel puțin 16 angajați ai unei companii de construcţii și cinci atacatori au fost uciși, alți patru angajați ai companiei au fost răniți și transportați la spital în stare critică, în urma unui atac, astăzi, la Jalalabad. Pînă acum, nici o grupare insurgentă nu a revendicat atacul.

Un atac sinucigaş urmat de schimburi de focuri a avut loc miercuri în Jalalabad, în estul Afghanistanului, a anunţat un oficial al provinciei Nangarhar. Atacul a vizat o companie privată în apropiere de aeroport, relatează AFP, potrivit Agerpres.

„Doi kamikaze şi-au detonat vestele cu explozibili, iar alţi doi au fost ucişi de forţele de securitate”, a declarat purtătorul de cuvînt al provinciei, Attaullah Khogyani, adăugînd că forţe speciale afghane au fost desfăşurate la faţa locului.

Jalalabad este capitala provinciei Nangarhar, situată la granița dintre Afghanistan și Pakistan.

Un jurnalist AFP aflat în zonă a confirmat exploziile. Atacul nu a fost revendicat încă şi survine în momentul în care Statele Unite şi talibanii poartă negocieri de pace la Doha de săptămîna trecută pentru a încerca să pună capăt conflictului care afectează Afghanistanul de aproape 18 ani.

Potrivit Departamentului de Stat al SUA, discuţiile se referă ”la patru subiecte comune care vor constitui un viitor acord”, şi anume „contraterorismul”, „retragerea trupelor” americane, „dialogul inter-afghan” şi ”încetarea focului”.