Autor: BMTF

T-wall-ul din Cimitirul imperiilor

T-wall-ul din Cimitirul imperiilor

Numărul militarilor români care vor participa în teatrele de operaţiuni va creşte în 2020, astfel că se va ajunge la procente impresionante: 1 din 10 militari NATO va fi român, o adevărată recunoaştere a calităţii şi seriozităţii forţelor armate din ţara noastră.

Consiliul Suprem de Apărare a Ţării a decis anul trecut o creştere de peste 25% a numărului forţelor româneşti participante la misiuni în străinătate în 2020. Numărul forţelor românesti desfăşurate va creşte cu 474 de militari faţă de anul 2019 şi cu 250 de militari şi poliţişti din cadrul MAI, ajungîndu-se astfel la un total de 2.376 de militari ai Armatei Române şi 1.009 militari şi poliţişti ai Ministerului Afacerilor Interne.

Potrivit datelor oficiale, aproximativ 20.000 de militari din cele 29 de ţări ale Alianţei sînt angajaţi în operaţiuni şi misiuni NATO în întreaga lume, gestionînd operaţiuni terestre, aeriene şi navale. Majoritatea misiunilor în care sînt implicaţi români sînt sub comanda NATO, dar sînt cîteva sute de militari angrenaţi şi in misiuni sub egida ONU sau OSCE.

Cea mai mare operaţiune NATO este “The Resolute Support Mission” şi are loc în Afghanistan, dar militarii aliaţi mai sînt prezenţi şi în operaţiuni mai mici, în Kosovo sau zona Mediteranei. Numai în Afghanistan, NATO are 17.148 de militari implicaţi din ţări membre sau partenere. În această misiune, România va avea în 2020 aproximativ 1.200 de militari şi va fi, probabil, cel de-al treilea contributor cu trupe după Statele Unite (8.500 de militari) şi Germania (1.300 de militari) şi în faţa unor ţări ca Italia (895 de soldaţi) sau Turcia (593 de oameni).

T-wall-ul din Cimitirul imperiilor

Numărul militarilor români care vor participa în teatrele de operaţiuni va creşte în 2020, astfel că se va ajunge la procente impresionante: 1 din 10 militari NATO va fi român, o adevărată recunoaştere a calităţii şi seriozităţii forţelor armate din ţara noastră.

Consiliul Suprem de Apărare a Ţării a decis anul trecut o creştere de peste 25% a numărului forţelor româneşti participante la misiuni în străinătate în 2020. Numărul forţelor românesti desfăşurate va creşte cu 474 de militari faţă de anul 2019 şi cu 250 de militari şi poliţişti din cadrul MAI, ajungîndu-se astfel la un total de 2.376 de militari ai Armatei Române şi 1.009 militari şi poliţişti ai Ministerului Afacerilor Interne.

Potrivit datelor oficiale, aproximativ 20.000 de militari din cele 29 de ţări ale Alianţei sînt angajaţi în operaţiuni şi misiuni NATO în întreaga lume, gestionînd operaţiuni terestre, aeriene şi navale. Majoritatea misiunilor în care sînt implicaţi români sînt sub comanda NATO, dar sînt cîteva sute de militari angrenaţi şi in misiuni sub egida ONU sau OSCE.

Cea mai mare operaţiune NATO este “The Resolute Support Mission” şi are loc în Afghanistan, dar militarii aliaţi mai sînt prezenţi şi în operaţiuni mai mici, în Kosovo sau zona Mediteranei. Numai în Afghanistan, NATO are 17.148 de militari implicaţi din ţări membre sau partenere. În această misiune, România va avea în 2020 aproximativ 1.200 de militari şi va fi, probabil, cel de-al treilea contributor cu trupe după Statele Unite (8.500 de militari) şi Germania (1.300 de militari) şi în faţa unor ţări ca Italia (895 de soldaţi) sau Turcia (593 de oameni).

PACE CU TALIBANII?

BMTF, 18 feb – Talibanii au anunţat luni finalizarea unui acord cu SUA, după mai mult de un an de negocieri, ceea ce va permite semnarea documentului la Doha la sfîrşitul acestei luni, deschizînd astfel calea soluţionării unui îndelungat conflict armat, relatează agenţiile internaționale de presă.

Potrivit talibanilor, acest acord care va permite începerea negocierilor directe între afghani, ceea ce talibanii refuzaseră pînă în prezent, prevede nu doar retragerea eşalonată a trupelor americane, ci şi eliberarea a numeroşi talibani încarceraţi în prezent de autorităţile de la Kabul, circa 5000 din totalul de aproximativ 11.000, talibanii urmînd de asemenea să elibereze circa 1.000 de prizonieri din rîndul forţelor afghane.

Potrivit lui Abdul Salaam Hanafi, membru al biroului politic al talibanilor în Qatar, documentul ar urma să fie semnat la finele acestei luni în cadrul unei ceremonii ce se va desfăşura la Doha, iar printre invitaţi se vor mai număra statele vecine Afghanistanului, membri ai UE, ai Consiliului de Securitate al ONU şi Organizaţiei Cooperării Islamice.

Anterior şi Washingtonul a anunţat că, dacă talibanii îşi respectă promisiunea de a reduce violenţele, un acord ar putea fi semnat cu aceştia la sfîrşitul lui februarie, iar documentul ar include şi o retragere în etape a trupelor americane din Afghanistan.

După semnarea acordului, pe 10 martie vor începe la Oslo negocierile între talibani şi armata afghană, pentru pregătirea căreia US Army împreună cu țările NATO, inclusiv România, au contribuit cu instructori și miliarde de dolari.

Războiul din Afghanistan poate fi considerat și războiul contractorilor. 3800 de contractori și-au pierdut viața în cei 18 ani de lupte, în comparație cu 3400 de militari ai aliaților!

La 18 ani de la alungarea de la putere a regimului taliban, considerat criminal, președintele Trump a pregătit terenul pentru revenirea în prim-planul politicii a studenților care au ținut Afghanistanul în cel mai cumplit ev mediu.

Acum, cînd conflictul din Afghanistan se apropie de final, Monitorul Apărării și Securității a alcătuit un scurt bilanţ: proape 157.000 de morţi şi un trilion de dolari cheltuiţi în conflictul de peste 18 ani, cel mai lung din istoria SUA, conform unui studiu realizat de Universitatea americană Brawn, preluat de presa internaţională.

Cele mai multe pierderi au fost din rîndul forţelor de securitate afghane cu peste 64.000 de morţi. Pe locul doi se situează decesele în rîndul civililor, 43.000, după care cele din forţele insurgente cu 42.000.

Interesant este faptul că în Afghanistan au murit mai mulţi contractori – civili angajaţi la firme care au contract cu armata americană (3.800), decît militari aliaţi (peste 3.400, din care 2.300 americani). În acest moment, conform ultimului raport al Pentagonului, în Afghanistan sînt în jur de 22.000 de militari aliaţi şi parteneri şi peste 24.000 de contractori civili.

Un număr impresionant de victime s-a soldat în rîndul ONG-urilor, peste 400 de decese, dar au fost uciși şi 67 de jurnalişti.

Reprezentanţii talibanilor au anunţat luni finalizarea unui acord de încetare a focului cu SUA, care ar putea fi semnat la sfîrşitul acestei luni, la Doha. Şi oficiali americani de rang înalt au confirmat, vineri, că s-a ajuns la un acord cu reprezentanţii talibanilor pentru un armistiţiu în Afghanistan.

Acordul prevede reducerea violenţelor timp de şapte zile, după care ar urma 10 zile de negocieri intra-afghane pentru stabilirea viitorului acestei ţări.

Talibanii vor trebui să se delimiteze de celelalte grupuri teroriste, precum Al-Qaeda şi Statul Islamic.

Ar urma, într-un scenariu optimist, retragerea treptată a forţelor internaţionale, eliberarea prizonierilor talibani şi militari, stabilirea paşilor politici şi administrativi pentru reconciliere.

Într-un scenariu negativ s-ar întîmpla ca acum 30 de ani cînd, după retragerea trupelor sovietice din Afghanistan, a izbucnit un război civil între diferiţi combatanţi.

Pe lîngă talibani, în Afghanistan mai sînt alte peste 20 de organizaţii teroriste, fiind ţara cu cea mai mare concentraţie de terorişti şi extremişti din lume.

În medie, forţele insurgente iniţiază peste 1.000 de atacuri pe lună împotriva forţelor de securitate afghane şi internaţionale.

Armata americană are aproximativ 13.000 de militari în Afghanistan, în cadrul misiunii FREEDOM’s SENTINEL, cu misiuni anti-teroriste şi de instruire şi consiliere a forţelor de securitate afghane.

Dintre aceştia, peste 8.000 din militari fac parte din misiunea NATO RESOLUTE SUPPORT, care are 17.000 de militari.  România este a şasea ţară contributoare, cu aproximativ 800 de militari, după SUA (8.500), Germania (1.300), UK (1.100), Italia (900) şi Georgia (870).

SUA este şi ţara cu cele mai multe victime, peste 2.300 de militari pierzîndu-şi viaţa în acest conflict, din cei peste 3.400 de militari străini căzuţi la datorie pe teren afghan.

România a fost prezentă neîntrerupt în Afghanistan din anul 2002, unde s-au rotit peste 30.000 de militari. Pierderile umane ale României în Afghanistan se ridică la 29 de persoane, 27 de militari activi şi doi în rezervă, ce lucrau la momentul decesului, unul pentru ONU şi altul pentru MAE.

Ţara noastră a cheltuit sume uriaşe pentru sprijinul misiunii, aproape 400 de milioane de euro doar pentru diurnele militarilor, la care se adaugă cele logistice (transport, muniţii, mentenanţă, cazare, masă etc).

Ce va însemna o pace cu talibanii? Senzația năzuințelor risipite în Cimitirul imperiilor. Răbdarea este proverbială pentru afghani. Ocupanții vin și pleacă, ei, afghanii rămîn!

ATENTAT SINUCIGAȘ, ÎN ACEASTĂ DIMINEAȚĂ, LA KABUL. CEL PUȚIN CINCI MORȚI

BMTF, 11 februarie – Cel puțin patru militari și un civil au fost uciși și alți 12 răniți, într-un atac sinucigaș, la Kabul, în această dimineață, potrivit purtătorului de cuvînt al Ministerului de Interne.

Un atentator sinucigaș s-a detonat, la ora locală 7:00, la intrarea din fața Academiei Militare Marshal Fahim, în districtul PD5 al capitalei afghane, chiar în momentul în care angajați civili, dar și cadeți ai academiei, pătrundeau în incintă.

Stația de autobuz din fața Academiei a fost închisă și traficul restricționat.

Atentatul nu a fost încă revendicat.

Martori evocă o explozie puternică, care a făcut să se zdruncine imobilele din apropiere, rafale de automate şi ambulanţe sosite la locul atentatului.

Centrul de pregătire militară a fost vizat în mai multe rînduri de atacuri în trecut, ultimul datînd din mai 2019 şi care a fost revendicat de gruparea jihadistă Statul Islamic.

Acest atentat sinucigaş intervine la mai bine de două luni de calm relativ în capitala afghană, pe fondul negocierilor între talibani şi Washington cu privire la retragerea trupelor americane din Afghanistan în schimbul unor garanţii de securitate pentru insurgenţi.

Semnarea unui acord între cele două tabere, care părea iminentă la începutul lunii septembrie, a fost anulată în ultimul moment de către preşedintele american Donald Trump, după un nou atac în care fusese ucis un soldat american. Discuţiile au fost reluate de atunci la Doha, în Qatar, dar par să treneze pe fondul cererii americane privind reducerea semnificativă a violenţei din partea talibanilor.

Aceştia afirmă că au transmis SUA la mijlocul lunii ianuarie o ofertă de încetare a focului temporară, dar fără vreo reacţie oficială de partea americană.

Ultimul atentat de anvergură comis la Kabul datează din noiembrie trecut, cînd 12 persoane au fost ucise în explozia unei camionete-capcană.

Doar operaţiunile de reconstrucţie şi stabilizare în Afghanistan s-au soldat cu peste 2.200 de morţi şi 2.900 de răniţi din 2002, potrivit unui raport oficial american dat publicităţii marţi cu privire la costurile umane ale acestor misiuni civile şi umanitare, potrivit AFP.

Între debutul misiunii de reconstrucţie în Afganistan, anunţat în aprilie 2002 de fostul preşedinte american George W.Bush, şi 31 decembrie 2018, 2.214 de persoane au fost ucise, dar nu în lupte, între care 284 americani, a informat John Sopko, inspector general special pentru reconstrucţia Afghanistanului (SIGAR), la prezentarea acest raport.

Acest bilanţ este primul care se concentrează doar pe operaţiunile de reconstrucţie şi stabilizare (construcţia infrastructurilor, spitalelor şi şcolilor, restaurarea clădirilor, pregătirea militară sau civilă) şi nu pe operaţiuni de luptă împotriva talibanilor sau altor grupări jihadiste în ţară. De asemenea, nu sînt luate în considerare atacurile asupra bazelor americane sau atacurile asupra ţintelor civile, precizează Sopko, mandatat de Congres cu monitorizarea utilizării fondurilor SUA în Afghanistan.

Dintre cei 284 de americani ucişi, 216 erau militari, iar 68 civili, indică inspectorul general, adăugînd că şi-au pierdut viaţa de asemenea 100 de rezidenţi din ţările coaliţiei internaţionale angajate în Afghanistan.

Însă afghanii au suferit cele mai multe pierderi: 131 de militari şi 1.447 civili în aceste operaţiuni destinate să le vină în sprijin. Acestora li se adaugă 124 de rezidenţi ucişi din terţe ţări.

SUPORTUL VINE INCLUSIV DIN PARTEA MASS-MEDIA

SUPORTUL VINE INCLUSIV DIN PARTEA MASS-MEDIA

Pentru a susţine un militar în teatrele de operaţii este nevoie de 9 -12 oameni în activităţile de suport. Suportul vine inclusiv din partea mass-media! Noi nu ne putem îndeplini misiunile, oriunde am fi, fără să ne bucurăm de tot ceea ce  înseamnă liniile de suport logistic, liniile de suport tehnic, liniile de suport moral, care au o componentă considerabilă în ceea ce înseamnă succesul acţiunii militare.

UN LUPTĂTOR DIN TEATRUL DE OPERAŢII ARE ÎN SPATE 12 ALŢI MILITARI, ÎN SUPORT

Interviu cu ministrul apărării naționale, Nicolae-Ionel Ciucă, realizat de colonel Cristian Dumitrașcu, redactor-șef „Ora Armatei”-

Colonel Cristian Dumitrașcu (C.D.): Domnule ministru Nicolae-Ionel Ciucă, vă mulţumesc pentru că aţi acceptat acest inteviu pentru presa militară. Un interviu cu mai multe teme, teme majore în această primă parte a anului, o perioadă tumultoasă de instabilitate politică, o instabilitate care, într-un stat de drept însă, nu ar trebui să influenţeze capacitatea de apărare, de răspuns la orice problemă de securitate, mai ales că România este parte a celei mai puternice alianţe militare a lumii.

De aceea, vă propun să discutăm despre înzestrarea Armatei şi despre capacitatea sistemului de a răspunde rapid la nevoile oamenilor, ale militarilor care trebuie să fie gata pentru orice provocare.

Primul subiect pe care aş vrea să îl abordăm este legat de achiziţia de camioane IVECO. Armata României va fi dotată cu camioane IVECO, vorbim de peste 940 de camioane militare într-un prim lot. Au apărut opinii că vom cumpăra camioane militare pentru armată din Italia, deşi avem posibilitatea de a fabrica în ţară camioane pentru armată. Unde vor fi, de fapt, fabricate aceste camioane militare?

Nicolae-Ionel Ciucă (N.I.C.):  Buna ziua. Daţi-mi voie ca înainte de a răspunde la întrebare să fac o introducere legată de ceea ce dumneavoastră precizaţi la începutul dialogului şi anume faptul că acest interviu se derulează în interiorul mass-media militare. Este un bun prilej să mulţumesc tuturor celor care îşi desfășoară activitatea în aceste structuri, pentru că aici vorbim de tot ansamblul de elemente care constituie media militară de la Direcţia informare și relații publice, cu celelalte elemente tehnice, Trustul de Presă – cu partea de radio, partea de Observator Militar, ziarul Armatei pe care desigur îl citesc nu numai militarii, partea de TV, de imagine. Iată, deci, un instrumentar foarte bogat la îndemâna instituţiei militare, care de-a lungul timpului a fost alături de tot ceea ce a înseamnat activitatea la pace şi campanie a Armatei Române, motiv pentru care, încă odată, vă mulţumesc şi voi folosi de fiecare dată oportunitatea ca atunci când avem ceva de spus să o spunem prin propriul nostru mijloc la îndemână.

Legat de perioada aceasta pe care o traversăm, nu putem să nu menţionăm, ca urmare a deciziei Parlamentului, că Guvernul României a pierdut încrederea majorităţii parlamentare, iar în acest moment ne desfăşuram activitatea aşa cum prevede Constituţia, cum prevăd legile, executând tot ceea ce însemnă rolul de conducere fără anumite prerogative. Doresc să menţionez că la nivelul instituţiei militare nu vom avea niciun fel de aspecte care să împieteze buna desfăşurare a misiunilor, a obiectivelor asumate, existând instrumentele necesare atât la nivelul structurilor de conducere, cât şi a celor de execuţie, fundamentate pe procese interne foarte bine stabilite prin regulile de funcţionare. Există angajamentul profesional al militarilor, există angajamentul profesional al liderilor militari şi politici. Ca atare, pot să afirm, fără niciun fel de reţinere, că această situaţie, în momentul de faţă, nu afectează buna desfăşurare a activităţilor la nivelul Ministerului Apărării Naţionale.

Întorcându-ne la întrebarea dumneavoastră, camioanele IVECO au fost achiziţionate în mai multe secvenţe. Am avut o secvenţă, un contract subsecvent, ca să vorbim mai concret, în care am achiziţionat 173 de astfel de mijloace, ulterior, atunci când au fost create condiţiile tehnice să poată să fie derulată procedura şi încheierea un contract-cadru pentru achiziţia atât a autocamioanelor, cât şi a platformelor derivate necesare înzestrării Armatei României, s-a întâmplat şi astăzi vorbim despre un contract de aproximativ 2.900 de camioane, într-un prim acord de 942 de camioane.

Din elementele de angajament ale furnizorului pot să menţionez că, începând cu cel de-al 301-lea camion, acestea se vor produce în România. Unde anume – este decizia furnizorului împreună cu structura responsabilă din Ministerul Economiei, şi anume Oficiul de Compensare a Achiziţiilor de Tehnică Specială, şi aceasta urmează să se concretizeze într-o decizie, sperăm noi, cât mai curând posibil. Nu este vorba de speranţa noastră, ci este vorba de obligativitatea din contract pentru că, încă o dată, cel de-al 301-lea mijloc auto trebuie să fie integrat în România.

C.D.: Ştirea este aici că, iată, într-o proporţie de aproximativ 80 la sută, ele vor fi fabricate în România. Apropos de ceea ce se spunea că sunt cumpărate din Italia şi că nu sunt româneşti. Întrucâtva ele sunt româneşti, făcându-se aici…

N.I.C.:  Cifra este cât se poate de corectă pentru că, în baza contractului de offset, 80 la sută din valoarea contractului fără TVA trebuie să se întoarcă în economia naţională.

C.D.: Trecând la următoarea achiziţie… Avem nevoie de blindate pentru Forţele Terestre. Pirahna V fabricat în România. Când va fi dotat primul batalion de infanterie cu blindate fabricate la Uzina Mecanică Bucureşti? 

N.I.C.:  Primul lot de 36 de maşini de luptă pentru primul batalion de infanterie dotat cu Pirahna V, conform ultimelor angajamente ale companiei General Dynamics European Land Systems, urmează să fie furnizate la sfârșitul lunii februarie, ulterior derulându-se toate activitățile specifice de recepție. Ca atare, noi nu avem alte elemente până în momentul de față. De altfel, nici nu am acceptat alte discuții. Așteptăm ca, la finele acestei luni, să putem să facem recepția primului lot de transportoare Pirahna V.

C.D.: Iată și un al treilea capitol de achiziție. Se poate spune că ne aflăm într-o perioadă fericită în ceea ce privește achiziția de armament, în această perioadă în care angajarea celor 2 la sută din PIB este o realitate, două procente pentru apărare. Anul acesta ajung în România primele componente ale sistemului Patriot, celebrele rachete de apărare antiaeriană, echipamente de ultimă generație, potrivit tehnologiei anului în care suntem, anul 2020. Când vom avea primele elemente pe teritoriul țării noastre și cât pot face aceste rachete pentru apărarea teritoriului României?

N.I.C.:  Aici aș face o analiză a istoriei deciziei de alocare a doi la sută din produsul intern brut al României. În anul 2015, președintele României a avut inspirația și a luat prima decizie care a produs efecte pe termen mediu și lung. Efecte cu consecințe strategice pentru ceea ce înseamnă dotarea armatei și relevanța țării noastre ca pilon de stabilitate în regiune și, de asemenea, pilon de încredere în Alianța Nord-Atlantică și Uniunea Europeană. Tot ceea ce a însemnat acordul politic transpartinic la vremea respectivă a demonstrat că putem să gândim și să acționăm într-o linie de răbdare strategică, asfel încât să putem avea elemente de dotare tehnică pentru a crea capabilități militare care să dureze în timp.

În acelaşi timp, aş dori să punctez faptul că la vremea respectivă, când aveam astfel de dialoguri cu presa de specialitate, făceam  menţiunea că, pentru a realiza o capabilitate militară, este nevoie de timp. Spuneam că în minimum trei ani de zile se poate realiza un astfel de demers. Iată-ne astăzi, peste trei ani de zile, începem să facem recepţia acestor echipamente de ultimă generaţie. Menţionam de asemenea, la vremea respectivă, că ele nu se găsesc pe raft, ele presupun un ecart de timp pentru producţie, un ecart de timp pentru pregătirea şi instruirea personalului şi, de asemenea, presupun un ecart de timp pentru crearea infrastructurii de păstrare, depozitare şi mentenanţă. Ca atare, numai dacă ne referim la această triadă a nevoilor de timp ne ducem într-o minimă limită a termenului mediu pentru a realiza o capabilitate militară. Venind în prezent, 2020 înseamnă intrarea în dotarea Armatei României a primelor elemente de sisteme de apărare Patriot şi, pentru că am văzut foarte multe ştiri în care se discută într-o manieră nu tocmai potrivită pentru a înţelege nivelul de tehnologie pe care l-am achiziţionat – adică ele sunt combătute ca nefiind cel mai bun produs – îmi asum întreaga răspundere să spun că este ultima generaţie de sistem de apărare aeriană, cu componente care permit combaterea atât a rachetelor balistice şi de croazieră, cât şi a aeronavelor.

C.D.: Este un ecart de timp, iată, confirmat despre care vorbeaţi. Aţi mai folosit o sintagmă interesantă: aceea de răbdare strategică. Şi avem rezultate foarte bune, noi am realizat interviuri cu oameni care au fost la pregătire în Statele Unite ale Americii, pe sistemul Patriot.

Trecând la următorul subiect al interviului nostru. Este dezbătut intens în ultima perioadă. E vorba aici despre pensiile militare. S-a sugerat că doar militarii care au participat la misiuni externe ar fi îndreptăţiţi să primească pensii de serviciu, denumite ingrat pensii speciale sau, pentru a face comparaţie, doar medicii chirurgi, cei care au operat pot primi o pensie mai mare decât alţi medici. Am făcut această comparaţie pentru că salariile medicilor au fost substanţial crescute în timp ce militarii au aceleaşi solde. Aşadar, pensii militare diferenţiate sau toţi militarii sunteţi de părere că au acelaşi drept de pensie?

N.I.C.: Ei, aici este o chestiune pe care o putem înţelege şi într-o altă notă decât cea a pensiilor militare. Pentru că atunci când vorbeşti de o separare la nivelul instituţiei militare, eu cred că obiectivul nu este acela de a analiza într-un mod onest şi echitabil situaţia pensiilor ci, mai degrabă, de a induce o stare de frământare şi nelinişte într-o instituţie de bază, fundamentală, a statului român, care se bucură de încrederea şi suportul populaţiei într-un procent covârşitor de mare.

Instituţia militară, prin definiţie, este o instituţie coezivă, sinergică. Din momentul în care au intrat pe porţile liceului militar au învăţat împreună, au muncit împreună, au desfăşurat activităţi specifice împreună, s-au dezvoltat în carieră împreună, au fost în misiuni împreună. O astfel de separaţie, menționez încă o dată, este greu de acceptat, motiv pentru care nici nu am intervenit să o comentăm la vremea respectivă, pentru că mi s-a părut o intervenţie cât se poate de neavenită. Pentru că afectează şi „targetează” în mod deosebit una dintre instituţiile de bază ale statului român care, alături de celelalte – pentru că militari nu sunt numai în armată, militari sunt şi în celelalte instituţii din sistemul naţional de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, care au în spirit aceeaşi natură a acţiunii şi anume cea caracterizată de coeziune şi tot unitar.

Doar ca să înţeleagă cei care sunt mai puţin familiarizaţi cu terminologia, dar şi cu sintagmele din domeniul militar, precizez că pentru a susţine un militar în teatrele de operaţii este nevoie de 9 -12 oameni în activităţile de suport. Noi nu ne putem îndeplini misiunile, oriunde am fi, fără să ne bucurăm de tot ceea ce  înseamnă liniile de suport logistic, liniile de suport tehnic, liniile de suport moral, care au o componentă considerabilă în ceea ce înseamnă succesul acţiunii militare. Sper ca pentru mine să fie ultima dată când fac precizarea că armata nu trebuie separată în cei care au fost în misiuni şi cei care nu au fost. Noi nu puteam să mergem în misiuni în dacă nu erau cei din ţară care să ne sprijine în executarea misiunilor.

C.D.: Este, într-adevăr, un amănunt pe care foarte puţini îl cunosc şi este foarte bine că aţi spus-o, acest raport de 9 la 12 militari care sun în spatele celor care luptă acolo şi probabil veţi confirma că nu este niciun fel de deosebire din punctul de vedere al armatei ca pregătire, ca instrucţie, ca privaţiuni între militarii care acţionează în ţară şi cei care sunt în teatrele de operaţii, sigur, cu amendamentul că acolo e mai periculos.

N.I.C.: Pericolul şi tot ceea ce înseamnă cadrul de desfăşurare a acţiunii militare este asumat de fiecare dintre noi, inclusiv de logisticieni, pentru că logistică se face şi în teatrul de operaţii. Cei care ies în misiune execută partea pur operativă a acţiunii militare dar, încă o dată, şi acolo există elementele de sprijin – logistic, tehnic, medical, personal, comunicaţii şi informatică şi aşa mai departe, care sunt acolo, în teatru. Faptul că execută misiunea dintr-o anumită locaţie, un pic mai „safe”, cum se spune, asta nu înseamnă că nu împărtăşesc aceleaşi elemente de pericol.

Pe de altă parte, aş dori să se vadă profesia de militar asumată de fiecare dintre noi. Ştim, atunci când depunem jurământul militar, că ne asumăm riscurile, ne asumăm responsabilitatea a ceea ce înseamnă apărarea ţării chiar cu preţul vieţii, ştim care ne sunt limitările, ştim care ne sunt constrângerile, ştim care ne sunt privaţiunile şi, din nou, drepturile restrânse, pentru că asta este viaţa de militar.

Noi am înţeles foarte bine legea pensiilor militare iar la noi, în instituţia militară, în instituţiile militare, legea se aplică cât se poate de corect. Militarii nu pot să-şi adauge absolut niciun bonus sau coeficient în ultima lună, înainte de a ieşi la pensie, pentru că, în baza legii, singurul drept pe care îl avem de a alege atunci când ieşim la pensie este segmentul acesta de şase luni consecutive din ultimii cinci ani, în baza căruia se calculează pensia, iar pensia începe de la plafonul de 65% şi nu depăşeşte 85%. Ca atare, indiferent despre cine discutăm dintre cei care ies la pensie în uniforma militară pe baza legii, nu depăşesc salariul net în plată la ieşirea la pensie.

C.D.: Sunteţi de părere, în acest context pe care noi acum îl discutăm, că ar trebui combătută acea sintagmă avansată în spaţiul public de foarte multe ori de „pensie specială” în loc de „pensie militară”? Şi aici mai vine şi…

N.I.C.: Domnule colonel, nici nu am vrut să fac referire la chestiunea aceasta pentru că am precizat-o de câte ori am avut ocazia şi o precizez în continuare. Militarii nu au pensie specială. Militarii, de la Alexandru Ioan Cuza încoace, beneficiază de pensie militară de serviciu.

C.D.: Există şi contributivitatea despre care se spune că ea, de fapt, nu ar fi?

N.I.C.: Sigur că există contributivitate. Militarii plătesc toate elementele de contributivitate ca orice salariat.

C.D.: Trecem mai departe. Vorbim despre efective, susţinem pacea pregătindu-ne, evident, pentru situaţii critice şi, din păcate, importanţa unei armate este estimată la valoarea reală doar atunci când avem nevoie de ea. Înainte de 2007, când s-a desfiinţat serviciul militar, existau un număr de efective. Avem în acest moment efectivele necesare apărării României?

N.I.C.: Referitor la efectivele necesare pentru apărare, în momentul de faţă există o cifră pe care noi ne realizăm întregul „construct” al structurilor militare şi există o componentă de rezervă. Aceasta din urmă are, în acest moment, două linii principale – o componentă a rezerviştilor care au îndeplinit stagiul militar şi o componentă a rezerviştilor voluntari care se încadrează în prevederile Legii 270 din 2015. În baza acestei legi au loc toate procesele de recrutare şi pregătire şi, în felul acesta, pentru încadrarea în necesarul de personal pentru apărarea naţională suntem cât se poate de atenţi la tot ceea ce înseamnă derularea acestor activităţi. Practic, suntem focalizaţi ca, pe baza – putem să-i spunem – insuccesului în atragerea unui număr cât mai mare de rezervişti voluntari, să determinăm acele decizii şi prevederi legale şi, de ce nu, de convingere a celor care îndeplinesc condiţiile, să vină şi să aplice pentru a deveni rezervişti voluntari în Armata României, cu toate elementele de obligaţii şi beneficii care decurg din această lege. Trebuie să subliniez că legea respectivă nu a fost îmbietoare pentru tinerii noştri, urmând ca, în baza unor modificări pe care noi le-am propus în urma analizelor efectuate, să finalizăm întreg procesul acestei iniţiative legislative de modificare a legii şi să ne bucurăm de o atractivitate mai mare.

C.D.: Am vorbit şi la început despre achiziţia camioanelor IVECO şi, întrucâtva, are legătură ceea ce urmează ca întrebare. Românii sunt interesaţi de echiparea armatei care are nevoie de tehnică nouă. Cele mai bune proiecte de înzestrare de până acum, cele de tip G2G, guvern la guvern: Guvernul Orban a adus spre analiză un proiect nou, pornind de la ideea achiziţiilor care funcţionează, cele de tip guvern la guvern, prin lege să includă şi offset, respectiv obligativitatea de a întoarce o sumă importantă de bani în economia României. O idee pe care o promovaţi. Ce ne puteţi spune despre viitoarea procedură pentru achiziţiile cu offset inclus?

N.I.C.: Răspunsul la această întrebare va fi cât se poate de concis. Dacă am identificat ceva care funcţionează, atunci trebuie să-l multiplicăm şi să urmăm o experienţă care este deja funcţională şi produce consecinţe. În ceea ce priveşte partea de offset, există o decizie la nivelul guvernului, sunt discuţii pe care le-am avut cu celelalte structuri care răspund de înzestrarea Armatei şi opţiunea este ca, indiferent ce procedură de achiziţie vom derula, aceasta să se concretizeze în offset cu beneficii pentru industria românească. Pentru că aici nu este vorba doar de achiziţie şi de operarea acestor echipamente noi, ci este vorba de tot ceea ce înseamnă durată de viaţă, partea de mentenanţă şi nevoia de operare pe o perioadă de timp de minim 20-30 de ani.

C.D.: Vă mulţumesc tare mult. Ne apropiem de finalul interviului. O întrebare de concluzie: nu aveţi o misiune uşoară ca ministru al apărării într-o ţară de pe graniţa de Est a NATO, dintr-o zonă complicată. Şi aţi fost înainte şi şeful Statului Major al Apărării. Unde credeţi că se regăseşte Armata României ca importanţă în această zonă geografică pentru securizarea şi naţională şi, repet, şi a frontierei NATO de aici, din partea de Est?

N.I.C.: Aici am mai multe opţiuni de a răspunde, dar am să mă refer la ceea ce ne-a bucurat tuturor mintea şi sufletul atunci când, fiind în Afganistan, discutând cu liderii misiunii respective, aceștia ne-au dat un răspuns cât se poate de concludent, de elocvent pentru percepţia Armatei Române şi a militarului român în cadrul aliat. Mi-au spus că, dacă ar fi întrebaţi cu cine ar merge la luptă, prima opţiune a lor ar fi soldatul român, militarul român. Pornind de la aceasta și revenind la întrebarea dumneavoastră, România are un loc relevant mai întâi de toate pentru sine, pentru că trebuie să pornim de la ceea ce înseamnă asumarea de către preşedintele României şi programul de guvernare că apărarea noastră se bazează pe trei piloni -apartenenţa la NATO, apartenenţa la Uniunea Europeană şi parteneriatul strategic cu Statele Unite. Şi pornind de la această triadă, mai adăugăm încă un element şi anume acel element al răspunderii şi încrederii în noi înşine. Pentru asta s-au întreprins şi se întreprind toate demersurile ca noi să avem conştiinţa împăcată că suntem în măsură să ne facem datoria faţă de ţară, să ne facem datoria faţă de poporul român, pentru că de aceea poporul român are atât de mare încredere în această instituţie. Complementară la toate acestea este relevanţa pe care noi o avem în regiune ca pilon de stabilitate. Toate activităţile care se desfăşoară atât în mediul academic, în mediul think-tank-urilor, în concretizarea activităţilor de instruire şi pregătire pe teritoriul ţării, în iniţiativele pe care le-am avut, dezvoltarea Comandamentului de Brigadă Multinaţională, Comandamentului de Divizie Multinaţională, de Corp, această iniţiativă Tailor Forward Presence, şi prezenţa ţărilor precum Marea Britanie, Canada, Italia, Portugalia, sunt elemente care, de la sine, dau relevanţa pe care ţara noastră o are atât în regiune, cât şi în interiorul celor două organizaţii – Alianţa Nord-Atlantică şi Uniunea Europeană.

Doi FOS au fost ucişi şi cel puţin şase, răniţi

BMTF, 9 feb – Forţe afghane şi americane au fost ţinta unui violent atac, în noaptea de sîmbătă spre duminică, în estul Afghanistanului, a declarat un purtător de cuvînt al forţelor americane la faţa locului, relatează AFP. Un terorist purtînd uniformă militară afghană a deschis focul cu o mitralieră în baza în care erau cantonaţi operatorii FOS.

„O echipă de forţe speciale americane şi afghane aflată în misiune în provincia Nangarhar, districtul Sherzad, a fost ţinta unor tiruri directe la 8 februarie”, a declarat colonelul Sonny Leggett, precizînd că situaţia este „în curs de evaluare”.

Aceștia făceau parte din Grupul 7 Forțe Speciale, conform sofmag.com care-l citează pe colonelul american Sonny Leggett, purtător de cuvînt al respectivei unități militare.

Militarii americani se întâlneau cu lideri afghani din zonă (key leader engagement), iar atacatorul a fost o persoană care purta uniforma armatei afghane și a folosit o mitralieră grea de 12,7 mm. (DShK), fiind omorît.

Printre răniți sînt și militari afghani din forțele pentru operații speciale.

Cel puţin doi operatori FOS americani au fost ucişi şi alţi şase răniţi în atacul devastator din această noapte. FOS afghane au pierdut, cel puţin, şase operatori, alţi cîţiva fiind răniţi. Unii grav!

Potrivit primelor informaţii, atacul din noaptea de sîmbătă spre duminică asupra militarilor americani a fost extrem de violent, „au fost surprinși de o ploaie de foc”, a declarat Col. Sonny Leggett, reprezentant al armatei SUA.

Detaşările repetate din ultimele două decenii au afectat disciplina în cadrul forţelor speciale americane, se menţionează într-un raport intern publicat de Pentagon.

SUA are peste 12.000 de soldați în Afghanistan, dar în decembrie anul trecut, un fost oficial al armatei americane a spus jurnaliștilor NBS că administrația lui Trump a decis să retragă 4.000 dintre aceștia.

Donald Trump a militat constant pentru „oprirea războiului infinit”, iar în cadrul actualei campanii pentru un al doilea mandat de președinte al Statelor Unite, acesta a spus că plănuiește să retragă toți militarii americani din Afghanistan până la finalul actualului mandat.

Războiul din Afghanistan este cel mai lung pentru America, acesta pornind în urmă cu 18 ani.

În jur de 2.300 de militari americani și-au pierdut viața de atunci pînă în prezent în teatru de operațiuni.

BMTF, 9 feb – Forţe afghane şi americane au fost ţinta unui violent atac, în noaptea de sîmbătă spre duminică, în estul Afghanistanului, a declarat un purtător de cuvînt al forţelor americane la faţa locului, relatează AFP. Un terorist purtînd uniformă militară afghană a deschis focul cu o mitralieră în baza în care erau cantonaţi operatorii FOS.

„O echipă de forţe speciale americane şi afghane aflată în misiune în provincia Nangarhar, districtul Sherzad, a fost ţinta unor tiruri directe la 8 februarie”, a declarat colonelul Sonny Leggett, precizînd că situaţia este „în curs de evaluare”.

Cel puţin doi operatori FOS americani au fost ucişi şi alţi şase răniţi în atacul devastator din această noapte. FOS afghane au pierdut, cel puţin, şase operatori, alţi cîţiva fiind răniţi. Unii grav!

Potrivit primelor informaţii, atacul din noaptea de sîmbătă spre duminică asupra militarilor americani a fost extrem de violent, „au fost surprinși de o ploaie de foc”, a declarat Col. Sonny Leggett, reprezentant al armatei SUA.

Detaşările repetate din ultimele două decenii au afectat disciplina în cadrul forţelor speciale americane, se menţionează într-un raport intern publicat de Pentagon.

SUA are peste 12.000 de soldați în Afghanistan, dar în decembrie anul trecut, un fost oficial al armatei americane a spus jurnaliștilor NBS că administrația lui Trump a decis să retragă 4.000 dintre aceștia.

Donald Trump a militat constant pentru „oprirea războiului infinit”, iar în cadrul actualei campanii pentru un al doilea mandat de președinte al Statelor Unite, acesta a spus că plănuiește să retragă toți militarii americani din Afghanistan până la finalul actualului mandat.

Războiul din Afghanistan este cel mai lung pentru America, acesta pornind în urmă cu 18 ani.

În jur de 2.300 de militari americani și-au pierdut viața de atunci pînă în prezent în teatru de operațiuni.

CONTRACTOR RĂPIT

BMTF, 7 februarie – Reprezentantul american al unei companii de securitate a fost răpit săptămîna trecută în estul Afghanistanului, a declarat joi pentru AFP un responsabil al guvernului, confirmînd o informaţie apărută în revista Newsweek, scrie Agerpres.

„Nu este un soldat, ci un fost membru al Marinei care este în prezent un antreprenor”, a precizat acest oficial sub acoperirea anonimatului.

Răpirea a avut loc în provincia Khost, din apropiere de Pakistan, „vinerea trecută”, a adăugat el.

Potrivit Newsweek, care citează oficiali americani nenumiţi, contractorul ar fi un bărbat american de 57 de ani.

Nici o grupare nu a revendicat pînă în acest moment răpirea. „Nu am primit informaţii pe acest subiect”, a afirmat pentru AFP purtătorul de cuvînt al talibanilor, Zabiullah Mujahid.

Răpirea survine în contextul în care insurgenţii negociază de peste un an cu SUA un acord care vizează retragerea trupelor americane din Afghanistan, în special în schimbul unor garanţii de securitate şi a unei reduceri a violenţelor.

Amrullah Saleh, fost şef al serviciilor de informaţii afghane şi fost ministru de interne, i-a acuzat pe Twitter „pe talibani şi pe susţinătorii lor pakistanezi” că se află la originea răpirii.

Un lider taliban care a refuzat să îi fie dezvăluită identitatea a declarat pentru Reuters că ei au răpit un american la Khost, dar nu a oferit alte detalii.

„Ei bine, pentru noi realizarea importantă este că americanul se află în posesia noastră. Vom oferi mai multe detalii către media mai tîrziu”, a mai spus el.

NIVEL RECORD DE VIOLENȚĂ ÎN AFGHANISTAN

BMTF, 31 ian – Violenţele din Afghanistan au atins un nivel record în ultimul trimestru din 2019, indică un raport oficial american publicat vineri, luptele continuînd în ciuda unui calm relativ la Kabul, scrie AFP, preluată de Agerpres.

De peste două luni, capitala şi celelalte mari oraşe din ţară nu au fost vizate de atentate majore şi foarte sîngeroase, care le afectau în mod regulat, dar luptele nu au scăzut în intensitate în zonele rurale.

Potrivit Biroului inspectorului general special pentru reconstrucţia Afghanistanului (Sigar, care ţine de Congres), „atacurile iniţiate de inamic” au crescut puternic anul trecut, fiind înregistrate 8.204 în trimestrul al patrulea, faţă de 6.974 în aceeaşi perioadă din 2018.

În septembrie – luna desfăşurării primului tur al alegerilor prezidenţiale – a fost raportat un număr record de atacuri mortale de după 2010, an din care au început să fie contorizate aceste incidente.

Potrivit Sigar, ritmul atacurilor corespunde evoluţiei negocierilor dintre americani şi talibani. Incidentele s-au redus într-adevăr în cursul anului şi s-au intensificat din nou după întreruperea brutală a discuţiilor de către preşedintele american Donald Trump, în septembrie.

„Turbulenţele din ultimele şase luni au provocat o creştere generală a atacurilor inamice (6%) şi a atacurilor efective (care au condus la lupte, 4%) în 2019, comparativ cu nivelul deja ridicat raportat pentru 2018, relevă raportul trimestrial al Sigar.

Pentagonul a continuat totodată anul trecut să-şi intensifice ritmul operaţiunilor, cu un număr record de bombe lansate de avioanele americane în Afghanistan cel puţin în ultimii 10 ani, potrivit forţelor aeriene ale SUA.

Washingtonul şi talibanii continuă să discute un posibil acord ce ar viza retragerea trupelor americane din Afghanistan în schimbul unor garanţii de securitate din partea insurgenţilor.

SUA cer de mai multe luni insurgenţilor o reducere a violenţelor. Cele două tabere nu au vorbit decît foarte puţin despre stadiul discuţiilor din ultimele zile.

Orice acord cu talibanii ar urma să se sprijine pe doi piloni: o retragere a trupelor americane – care, în vîrful de implicare a SUA, în 2010, numărau 100.000 de militari, pentru a coborî apoi la circa 13.000 în prezent – şi angajamentul insurgenţilor de a nu oferi găzduire grupărilor jihadiste.

Refuzul talibanilor, atunci la putere în Afghanistan, de a-l preda, după atentatele din 11 septembrie 2001, pe şeful Al Qaida, Osama bin Laden, a dus la invazia americană şi căderea regimului lor, mai notează AFP, scrie Agerpres.

UN RAPORT

Detaşările repetate din ultimele două decenii au afectat disciplina în cadrul forţelor speciale americane, se menţionează într-un raport intern publicat marţi de Pentagon, care nu a identificat nicio ‘problemă etică de ordin general’ care să explice incidentele recente ce au afectat reputaţia acestor unităţi de elită ale armatei SUA, potrivit France Presse.

‘Avem o cultură proactivă, orientată spre acţiune. Această cultură este cea care imprimă toată valoarea noastră’, a subliniat generalul Richard Clarke, şeful comandamentului Forţelor speciale (SOCOM) prezentând raportul. SOCOM cuprinde forţele de elită ale trupelor speciale americane, între care US Navy SEALs, Divizia de Marină Recon sau SEALs Team Six.

Dar de la atentatele din 11 septembrie 2001, ‘aproape 20 de ani de conflict permanent au dezechilibrat această cultură în favoarea utilizării forţei şi a succesului misiunii în detrimentul activităţilor de rutină destinate să întărească leadershipul, responsabilitatea şi disciplina’, a adăugat el.

Raportul, realizat deopotrivă de ofiţeri în serviciul activ şi în rezervă, precum şi de cadre civile din Ministerul Apărării american concluzionează că desfăşurările aproape constante ale forţelor speciale americane în Irak, Siria, Afganistan sau în Africa reduce la minimum perioadele de pauză care asigură coeziunea echipelor.

Generalul Clarke a cerut în vară acest raport asupra problemelor de ordin etic în cadrul forţelor speciale americane după o serie de incidente care au provocat scandal, atrăgând atenţia preşedintelui Donald Trump, acesta graţiindu-i pe militarii vizaţi.

Edward Gallagher, un subofiţer din cadrul ”Navy SEALs’, unitatea de elită a Marinei americane, a fost judecat vara trecută pentru crime de război într-un caz care a fost urmărit îndeaproape de opinia publică din SUA. El a fost exonerat în cazul morţii unui prizonier în Irak în 2017 şi achitat pentru două tentative de omor asupra unor civili irakieni.

Cu toate acestea, Gallagher a fost declarat vinovat pentru că s-a fotografiat lângă corpul neînsufleţit al unui tânăr ucis, în compania altor soldaţi, şi retrogradat, dar Donald Trump a anulat această decizie.

Un fost membru al Beretelor Verzi, unitatea de elită a armatei terestre americane, comandantul Matt Golsteynm a fost acuzat de uciderea cu premeditare în 2010 a unui taliban suspectat de fabricarea unor bombe. Acesta urma să fie judecat de un tribunal militar, dar Donald Trump l-a graţiat înainte de începerea procesului.

În lunile precedente, doi membri ai forţelor speciale din cadrul US Marine Corps au fost acuzaţi de uciderea unui militar al ‘Beretelor Verzi’ în Mali, iar militari din SEALs au fost acuzaţi de consum de cocaină şi de alte droguri.

În general, promovarea soldaţilor din forţele speciale la grade superioare se bazează mai mult pe experienţa lor de luptă decât pe calităţile de leadership, adaugă documentul, care recomandă o abordare axată mai mult pe valorile umane şi disciplină în rândul ofiţerilor.

ATACURI TALIBANE. 19 MORȚI

BMTF, 29 ian – Cel puţin 13 membri ai forţelor de securitate afghane au fost ucişi şi alţi cîţiva au fost răniţi în luptele cu talibanii care au atacat mai multe puncte de control în provincia nordică Kunduz, transmit surse oficiale afghan, scrie Agerpres.

Opt soldaţi şi cel puţin patru poliţişti au fost răniţi în atacul din cursul nopţii, iar alţi trei au fost capturaţi de talibani, au declarat consilierii provinciali Safiullah Amiri şi Aminullah Aydin.

Insurgenţii au lansat atacul în jurul miezului nopţii, din mai multe direcţii, asupra unor puncte de securitate din districtul Dasht-e Archi.

Luptele au continuat pînă miercuri dimineaţă, a afirmat guvernatorul districtual Saduddin Sayyed. El a confirmat că talibanii au capturat arme, dar a precizat că punctele de control se află acum din nou sub controlul forţelor guvernamentale.

Nu mai devreme de marţi, cel puţin 12 poliţişti au fost ucişi şi şase au fost răniţi într-un atac al talibanilor împotriva unei secţii de poliţie din capitala provinciei Baghlan.

Kunduz este una dintre cele mai volatile provincii afghane, unde insurgenţii au o prezenţă foarte numeroasă şi întreprind cu regularitate atacuri împotriva forţelor guvernamentale.

Acest nou val de atacuri împotriva forţelor afghane intervine în timp ce emisarul special al SUA pentru reconciliere în Afghanistan, Zalmay Khalilzad, se află la Bruxelles pentru a discuta cu responsabili NATO despre negocierile cu talibanii, relansate recent.

DE ȘAPTE ORI MAI MULTE BOMBE

Ministerele Apărării Naţionale şi de Externe au lansat Campania „România – 15 ani în NATO, 70 de ani de la înfiinţarea Alianţei Nord-Atlantice”. Va fi relansată şi campania de informare publică „WeAreNATO”. Apartenența la NATO, alături de Parteneriatul Strategic cu SUA și de apartenența la UE reprezintă fundamentele politicii externe ale României, reflectate ca atare în cadrul Strategiei Naționale de Apărare a Țării pentru 2015-2019. Alianța Nord-Atlantică este garantul principal al securității României, relația trans-atlantică reprezentînd liantul strategic care conferă coerență și consistență acțiunilor NATO.

BMTF, 29 ian – Forţele americane au lansat anul trecut 7.423 bombe şi alte muniţii în raidurile aeriene desfăşurate în Afghanistan, un record în ultimii zece ani, potrivit cifrelor US Air Force, consultate de AFP, scrie Agerpres.

Această cifră, în creştere în raport cu 2018 (7.362), este de şapte ori mai mare decît numărul proiectilelor lansate în Afghanistan în 2015 (947).

De asemenea este cu 80% mai mult faţă de loviturile aeriene din 2009 (4.147 de bombe), în plină ascensiune a trupelor sub Barack Obama.

Coaliţia internaţională condusă de SUA a numărat în 2010-2011 circa 130.000 de militari, între care 100.000 soldaţi americani, în condiţiile în care în prezent doar 13.000 de militari americani staţionează în Afghanistan.

Această intensificare a loviturilor aeriene americane intervine sub preşedinţia lui Donald Trump, în timp ce SUA negociază cu talibanii de peste un an un acord de retragere completă a trupelor străine din ţară, în schimbul unor garanţii de securitate pentru insurgenţi.

Atacurile aeriene ale forţelor americane şi afghane au ucis cel puţin 579 de civili în primele nouă luni ale anului 2019, au indicat Naţiunile Unite în octombrie trecut.

ONU este îngrijorată din cauza creşterii continue a pierderilor civile în operaţiunile aeriene începînd cu 2014, forţele militare internaţionale fiind responsabile pentru majoritatea pierderilor civile în acest tip de incidente din 2018.

În primul semestru al anului 2019, mai mulţi civili au fost ucişi de forţele proguvernamentale decît de grupările insurgente (717 de morţi faţă de 531), în mare parte în urma loviturilor aeriene afghane şi americane, a deplîns Misiunea de asistenţă a Naţiunilor Unite din Afghanistan (UNAMA).

Dar forţele americane în Afghanistan contestă într-un comunicat metodele şi concluziile UNAMA.

Resolute Support, misiunea NATO în Afghanistan din care face parte și România, se limitează la acordarea de asistenţă şi instruire forţelor afghane. Forţele americane, în schimb, continuă să lupte împotriva talibanilor şi combatanţilor grupării jihadiste Statul Islamic în această ţară, cel mai adesea venind în sprijinul operaţiunilor desfăşurate de forţele afghane.

BOMBARDIER AMERICAN DOBORÎT DE TALIBANI

BMTF, 28 ian – Pentagonul a confirmat luni prăbuşirea unui avion militar în Afghanistan, asigurînd că nu dispune de nici un indiciu că acesta ar fi fost doborît de un tir inamic, relatează AFP, preluată de Agerpres. Bombardierul a fost operat de o companie privată.

„Un Bombardier E-11A american s-a prăbuşit astăzi în provincia Ghazni din Afghanistan”, a transmis pe Twitter un purtător de cuvînt al forţelor americane din Afghanistan, colonelul Sonny Leggett.

Bombardier E-11 sînt aparate de sprijin pentru dronele de recunoaştere şi sînt echipate cu materiale de comunicaţii de mare valoare.

Purtătorul de cuvînt a menţionat că a fost lansată o anchetă pentru a stabili cauzele prăbuşirii.

Demnitari din SUA au indicat mai devreme pentru Reuters sub acoperirea anonimatului că aeronava prăbuşită luni în Afghanistan era un avion militar american de mici dimensiuni şi că se crede că la bordul său se aflau cel mult zece persoane.

Talibanii au anunţat anterior că au doborît luni un avion militar american în provincia Ghazni, din centrul Afghanistanului, toate persoanele aflate la bord pierzîndu-şi viaţa. Zona unde a căzut avionul se află parţial sub controlul talibanilor.

Reprezentanţi ai autorităţilor locale au declarat iniţial că un avion Boeing aparţinînd Ariana Afghan Airlines s-a prăbuşit în zona Sado Khel a districtului Deh Yak din provincia Ghazni, luni, în jurul orei locale 13:10. Unii oficiali au spus că s-ar putea să fi fost un avion militar sau un avion mic privat. Zona presupusului accident este controlată de talibani.

În imaginile postate pe social media de la locul prăbuşirii se poate vedea că epava ar aparţine unui avion Bombardier E-11A.

Prăbușirea bombardierului American survine la cîteva zile după ce un elicopter militar înregistrat pe numele unei companii din Republica Moldova a fost atacat în Afghanistan. Doi membri ai echipajului, de origine ukraineană, au fost răniți.

Eelicopterul tip MI-8, operat de compania aeriana “Aim Air” SRL, a fost atacat în localitatea Kajaki, provincia Helmand, în timp ce efectua o misiune umanitară, transportînd poduse alimentare. Potrivit informațiilor elicopterul a fost atacat cu un aruncător de grenade RPG în timp ce se afla la sol.

La bordul elicopterului se aflau trei membri ai echipajului, între care comandantul și inginerul mecanic originari din Ukraina care au fost ușor răniți, iar copilotul originar din Republica Moldova nu a avut de suferit.

Toți membrii echipajului au fost preluați de un alt elicopter, la bordul căruia se aflau cetățeni moldoveni. Aceștia au transportat la spital persoanele ușor rănite pentru îngrijiri medicale, iar ulterior au fost externați, starea lor de sănătate fiind în afara oricărui pericol.

Pe de altă parte, cel puţin 162 de centre de sănătate dintr-un total de 3.500 au fost distruse sau închise în 2019 în Afghanistan din cauza conflictului armat din ţară, a anunţat un oficial al Ministerului Sănătăţii afghan.

Purtătorul de cuvînt al ministerului, Nezamuddin Jalil, a spus că distrugerea şi închiderea de spitale – în toate zonele ţării – a afectat, potrivit estimărilor, mai mult de un milion de oameni.

În condiţiile în care serviciile de sănătate din Afghanistan se află la cel mai scăzut nivel, mii de afghani cheltuiesc milioane de dolari pe an pentru a se trata în ţările vecine Pakistan, India şi Iran.

Cel puţin 30 de centre medicale au fost nevoite să se închidă în cinci districte din estul provinciei Nangarhar din cauza lipsei de resurse şi medicamente, potrivit lui Suhrab Qaderi, consilierul în această provincie. Qaderi acuză guvernul că nu ia nici o măsură pentru a remedia situaţia.

Potrivit Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, în total 3.135 de facilităţi în domeniul sănătăţii erau funcţionale în 2018 în Afghanistan.

KATIUȘA LA AMBASADA AMERICANĂ

BMTF, 27 ian – Trei dintre cinci rachete lansate duminică la Baghdad au căzut pe ambasada americană, a anunţat o sursă a serviciilor de securitate, precizînd că una dintre rachete s-a prăbuşit pe o cantină la ora mesei, relatează AFP, scrie Agerpres.

Este pentru prima dată cînd aceste tiruri cu rachete au lovit direct ambasada Statelor Unite, situată în Zona verde, ultrasecurizată din Baghdad, care a fost vizată în mod constant în ultimele luni.

Ambasada SUA nu a reacţionat imediat, dar forţele de securitate iraqiene au indicat că nu au fost înregistrate victime. Este a doua oară într-o săptămînă cînd misiunea diplomatică americană este vizată.

Cinci rachete Katiuşa au căzut duminică la Baghdad, într-unul din frecventele atacuri asupra acestei ambasade ce se repetă fără a face victime după escaladarea tensiunilor dintre Iran şi SUA în urma uciderii generalului iranian Qassem Soleimani de către o dronă americană în capitala iraqiană, informează agenţia EFE.

Potrivit unei surse din Ministerul de Interne iraqian, cele cinci proiectile au căzut aproape de misiunea diplomatică americană, aflată în aşa-numita Zonă Verde fortificată. La rîndul ei, Celula de Informare şi Securitate a guvernului iraqian a confirmat că cinci rachete Katiuşa au lovit Zona Verde fără să provoace victime, dar nu a făcut nici o referire la ambasada americană.

Şi pe 20 ianuarie trei rachete de acelaşi fel au căzut în apropierea ambasadei SUA. Autorităţile iraqiene au anunţat atunci deschiderea unei investigaţii, dar pînă în prezent nu au vorbit despre posibilii autori ai atacului.

Washingtonul pune aceste atacuri pe seama miliţiilor iraqiene sprijinite de Iran, precum Kata’ib Hezbollah. Despre aceasta din urmă autorităţile SUA afirmă că este responsabilă şi pentru atacul soldat cu moartea unui contractor american pe 27 decembrie în nordul Iraqului, atac urmat o săptămînă mai tîrziu de operaţiunea americană în urma căreia generalul Soleimani, comandantul Forţei Quds, a fost ucis în zona aeroportului din Baghdad, scrie Agerpres.

TRIUNGHIUL CU GEOMETRIE VARIABILĂ AL INSECURITĂŢII NAŢIONALE

Cel puţin 162 de centre de sănătate dintr-un total de 3.500 au fost distruse sau închise în 2019 în Afghanistan din cauza conflictului armat din ţară, a anunţat zilele acestea un oficial al Ministerului Sănătăţii afghan. Purtătorul de cuvînt al ministerului, Nezamuddin Jalil, a spus că distrugerea şi închiderea de spitale – în toate zonele ţării – a afectat, potrivit estimărilor, mai mult de un milion de oameni. În condiţiile în care serviciile de sănătate din Afghanistan se află la cel mai scăzut nivel, mii de afghani cheltuiesc milioane de dolari pe an pentru a se trata în ţările vecine Pakistan, India şi Iran.

Cel puţin 30 de centre medicale au fost nevoite să se închidă în cinci districte din estul provinciei Nangarhar din cauza lipsei de resurse şi medicamente, potrivit lui Suhrab Qaderi, consilierul în această provincie. Qaderi acuză guvernul că nu ia nici o măsură pentru a remedia situaţia.

Peste tot în lume, relația între starea de sănătate a populației și securitatea națională este strîns monitorizată pentru că din această relație începe transformarea din popor în populație!

Dicţionarul explicativ al limbii române defineşte securitatea ca fiind „faptul de a fi la adăpost de orice pericol; sentiment de încredere şi de linişte pe care îl dă cuiva absenţa oricărui pericol“. Ca atare, securitatea apare, în cele mai multe situaţii, ca o precondiţie a funcţionalităţii oricărui (micro)grup social formal sau informal, a oricărei organizaţii sociale, economice, politice etc., în raport cu acţiunea unor factori perturbatori generatori de insecuritate, interni şi/sau externi organizaţiei respective. „Securitatea naţională este rezultanta sinergică a acţiunilor întreprinse prin mijloacele şi reglementările instituţiilor statului român, care au rolul de a realiza, a proteja şi a afirma interesele şi valorile fundamentale ale României, contracarînd factorii interni şi internaţionali care ameninţă aceste interese şi valori“.

În mod logic, insecuritatea naţională este rezultanta emergentă a acţiunilor factorilor interni şi externi care periclitează interesele şi valorile fundamentale ale României“. Starea de insecuritate este, aşadar, opusul stării de securitate şi se poate defini ca fiind pierderea capacităţii statului de a produce şi utiliza resurse informaţionale, energetice şi umane, de a-şi menţine coeziunea, omogenitatea, unitatea şi identitatea, ca urmare a gestionării politice ineficiente, a agresiunilor şi crizelor generatoare de situaţii sociale patologice, crize de sistem, ori de situaţii limită. Insecuritatea poate fi provocată prin agregarea unui set de factori care, la prima vedere, nici nu au o legătură directă, evidentă.

Astfel, sărăcirea accelerată a populaţiei, educaţia insuficientă, moralitatea lacunară, salarizarea minimală şi hazardul natural sînt factori care nu par să aibă interconexiuni între ei, precum şi nici între ei şi Securitatea Naţională. Şi totuşi…

Dacă încercăm să căutăm factorii sociali care pot genera insecuritate naţională, vom observa că descoperim un triungi, cu geometrie variabilă. În vîrful acestuia se regăseşte starea accentuată de sărăcie a societăţii, iar la bază accesul limitat, sau restricţionat, la educaţie şi sănătate! Pe termen foarte lung, de cel puţin o generaţie.

Sărăcia, subdezvoltarea, scăderea natalităţii, bolile, epidemiile, lipsa de educaţie pot fi elemente definitorii ale unei societăţi eşuate. Statul, însă, se face părtaş la această eşuare socială. În Constituţia României, la Articolul 47 (1): „Statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică şi de protecţie socială de natură să asigure cetăţenilor un nivel de trai decent”. În Strategia de securitate naţională a României, se precizează: „Sistemul securităţii naţionale se defineşte prin ansamblul mijloacelor, reglementărilor şi instituţiilor statului român, are au rolul de a realiza, a proteja şi a afirma interesele fundamentale ale României“. Strategia de securitate naţională vizează, totodată, securitatea energetică şi alimentară, securitatea transporturilor şi a infrastructurii, securitatea sănătăţii publice, sanitară, ecologică şi culturală, securitatea financiară, informatică şi informaţională. La rîndul ei, în Strategia naţională de apărare a ţării, adoptată de Camera Deputaţilor şi de Senat în şedinta comună din 4 noiembrie 2008, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată, se poate citii la „1.1. Valorile şi interesele naţionale”, Principalele valori care fundamentează existenţa şi prosperitatea statului român sînt, printre altele: -respectul pentru demnitatea omului, pentru drepturile şi libertăţile sale fundamentale; În baza acestor valori, interesele naţionale sînt, printre altele: – creşterea bunăstării cetăţenilor, a nivelului de trai şi de sănătate a populaţiei. Capacitatea redusă de înţelegere a decidentului politic, despre interiorul unei naţiuni afectează posibilitatea de legiferare, afectează posibilitatea de reglare a administraţiei publice, împiedică dezvoltarea şi valorificarea resurselor, menţine capacităţi de producţie la nivel scăzut, afectează amploarea proceselor economice, stimulează modalităţi ilegale şi imorale de soluţionare a situaţiilor.

Se pare că, din punctul de vedere al respectării legilor şi documentelor fundamentale ale unei ţări, Statul Român A EŞUAT în ultimii 30 de ani în actul de guvernare al ţării! DEoarece starea de sărăcie a societăţii a crescut exponenţial în ultimii ani, pot spune, fără să greşesc foarte mult, că DECIDENTUL POLITIC a eşuat categoric în misiunea sa faţă de cetăţenii ţării! Sigur, toate nevoile sociale ale societăţii ar trebui rezolvate de STATUL BUNĂSTĂRII, un concept total străin puterii perindate.

Conform unei definiţii, Statul bunăstării „este un stat în care puterea este folosită în mod deliberat (prin politică şi administraţie) în efortul de a modifica jocul forţelor de piaţă în cel puţin trei direcţii: (1) garantarea unui venit minim indivizilor şi familiilor, independent de valoarea de piaţă a muncii sau a proprietăţii lor; (2) prin limitarea insecurităţii pe calea sprijinirii indivizilor şi familiilor pentru a face faţă anumitor „contingenţe sociale” (de exemplu boală, bătrîneţe, şomaj) care altfel ar conduce la crize personale sau familiale; (3) garantînd tuturor cetăţenilor, fără deosebire de status şi clasă, cele mai înalte standarde existente în cadrul unei game acceptate de servicii sociale” (Asa Briggs, 1961). Esenţa statului bunăstării constă în „existenţa unor standarde minime protejate de guvern în privinţa venitului, nutriţiei, sănătăţii, locuinţei şi educaţiei, asigurate fiecărui cetăţean ca drept politic şi nu ca un act de caritate” (Wilenski, 1875). Aşadar, din punct de vedere social-economic, securitatea este un sentiment, sau acţiune, de solidaritate economică şi socială comunitară a celor bogaţi cu cei săraci, cu recunoaşterea pericolului potenţial pe care îl reprezintă „bomba subdezvoltării”. Demersul social-economic reprezintă suportul paşnic al securităţii (Gheorghe Nicolaescu, „Gestionarea crizelor politico-militare”, Ed. TopForm, 2003). O naţiune se află în stare de securitate dacă dezvoltă capacităţi eficiente de gestionare a necesităţilor sociale şi este capabilă să prevină implicarea excesivă a ideologiilor în procesele sociale organizate (Ghe. Nicolaescu, op.cit.)

Sigur, se poate spune că actuala criză economică și de lideri politici, din care nici măcar Europa Socială nu poate ieşi, impune ca în România conceptul economic social de piaţă să fie modificat prin prisma Şcolii economice de la Chicago!

În Articolul 135(2), din Constituţie se spune că: Statul trebuie sa asigure: b) protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară; c) stimularea cercetării ştiinţifice şi tehnologice naţionale, a artei şi protecţia dreptului de autor; d) exploatarea resurselor naturale, în concordanţă cu interesul naţional; f) crearea condiţiilor necesare pentru creşterea calităţii vieţii.

Se poate spune că, din nou, Constituţia este încălcată, fapt ce generează riscuri suplimentare. Riscurile şi ameninţările la adresa securităţii naţionale pot fi amplificate de existenta unor vulnerabilităţi şi disfunctionalităţi, între care următoarele fenomene sînt generatoare de preocupări sau pericole: -dependenţa accentuată de unele resurse vitale greu accesibile (gaz); -tendinţele negative persistente în plan demografic şi migraţia masivă; – nivelul ridicat al stării de insecuritate socială, persistenţa stării de sărăcie cronică şi accentuarea diferenţelor sociale; -proporţia redusă, fragmentarea şi rolul insuficient al clasei de mijloc în organizarea vieţii economico-sociale;- fragilitatea spiritului civic şi a solidarităţii civice; – infrastructura slab dezvoltată şi insuficient protejată; -starea precară şi eficienţa redusă a sistemului de asigurare a sănătăţii populaţiei; -carenţele organizatorice, insuficienţa resurselor şi dificultăţile de adaptare a sistemului de învăţămînt la cerinţele societăţii; -organizarea inadecvată şi precaritatea resurselor alocate pentru managementul situaţiilor de criză; -angajarea insuficientă a societăţii civile în dezbaterea şi soluţionarea problemelor de securitate.

Toate aceste vulnerabilităţi pot avea o singură denumire: SĂRĂCIE! Dar, dacă ne gîndim la pragul de sărăcie, aflaţi că în România nu există nici măcar o analiză care să definească acest prag. La Banca Mondială putem găsi referinţe: un om poate fi catalogat ca fiind sărac dacă veniturile sale zilnice sînt sub 5 (cinci) dolari. La noi în ţară, venitul din economia reală este de 150 de euro pe lună, deci nu ne încadrăm! Sărăcia atrage după sine consumul de droguri, alcoolismul, violenţa de stradă, delincvenţa juvenilă, corupţia, crima organizată, terorismul, migraţia, toate, dar absolut toate, catalogate ca factori de risc la adresa securităţii naţionale. În aceste condiţii, important nu mai este să gestionezi violenţa, ci să previi violenţa prin controlul riscurilor! Nu ar fi de mirare dacă grupuri ale societăţii sărace, aflate în triunghiul cu geometrie variabilă „sărăcie-educaţie-sănătate” recurg la violenţă. Norvegianul Johan Galtung – unul dintre pionierii studiilor de pace – scria că „violenţa reprezintă o deteriorare a nevoilor fundamentale omeneşti” („Kulturale Gewalt” în Der Burger im Staat, nr.43, 1993, accesibil în limba română pe www.dedalos.org).

Migraţia este, de asemenea, un element cheie al securităţii sociale şi societale. Poate fi definit ca un fenomen colectiv de transfer temporar sau definitiv al unei largi mase de populaţie care interacţionează cu capacităţile de absorbţie şi adaptare ale societăţii. În ţările de tranziţie, migraţia încurajează traficul de persoane. România este ţară de origine şi de tranzit pentru diferite rute ale migraţiei, care poate determina şi riscuri militare: iredentismul, terorismul etc. Traficul de fiinţe umane este o importantă sursă de insecuritate (Stan Petrescu, „Apărarea şi securitatea europeană”, Ed. Militară, 2006). Spaţiul de interes strategic în care se află România este sursă, zonă de tranzit şi destinaţie a unor activităţi criminale grave: trafic ilegal de armament, narcotice, migraţie ilegală, trafic de fiinţe umane (Stan Petrescu, op.cit.). Cele mai importante ţări de origine pentru traficul de fiinţe umane, conform OIM, sînt: Moldova, România, Ukraina, Rusia şi Bulgaria (gen. Stan Petrescu, gen. Olimpiodor Antonescu, „Crima organizată între factor de risc şi ameninţare”, Ed. Centrului Tehnic-Editorial al Armatei, 2008). Cei doi autori încadrează aceste acţiuni criminale în categoria efectelor tranziţiei, care au generat schimbări politice, sociale şi culturale, care, la rîndul lor, au determinat o creştere a sărăciei şi a ratei şomajului, o distribuţie inegală de putere pe piaţa muncii relevată prin ratele ridicate ale şomajului, munca la negru, remunerarea proastă a muncii. Un fenomen exploziv în România îl reprezintă prostituţia de masă, din cauza sărăciei şi a mizeriei materiale (op.cit. pag.118).

Criza prelungită din Europa de Vest – principala destinaţie a emigranţilor români – a făcut ca începînd în ultimii ani mulţi dintre cei care au trăit şi muncit în alt tip de societate, să se întoarcă acasă. Iar dezamăgirea poate fi însoţită de revoltă faţă de situaţia în care se află România, după 20 de ani. Ei pot reprezenta MASA CRITICĂ pentru această societate săracă, lipsită de educaţie, bolnavă, destructurată şi anomică în posibile revolte sociale de amploare care să pună în pericol liniştea şi ordinea publică!

Lipsa de reacţie a societăţii româneşti (unii analişti europeni ne numesc chiar „plantele agăţătoare al Comunităţii Europene”) este determinată, în principal, de doi factori: globalizarea elitelor şi narcotizarea media. Există o mare fisură între elite şi societate. După P.S. Huntington (Who Are We: The Challenges to Americas National Identity, Simon and Schuster, New York, 2004) elitele se deznaţionalizează şi devin din ce în ce mai globale, în timp ce populaţia se renaţionalizează şi devine din ce în ce mai locală. Globalizarea culturii capitaliste generează o localizare a culturii tradiţionale, ceea ce reprezintă o resuscitare a vechilor identităţi regionale (I.N. Sava, Studii de securitate, pag.195, Centrul român de studii regionale, 2005). Toate ţările Europei de Est urmează un pattern de renaştere a identităţii ca o formă – de cele mai multe ori involuntară! – de apărare în faţa formelor occidentale considerate fără substanţă. Acestea sînt, de altfel, o caracteristică particulară a influenţei Occidentale în Răsărit. Revoluţiile Portocalii de la Tblisi(2004), Kiev (2005) şi Bucureşti (2005) sînt, cel puţin prin imaginea lor, produse ale „Culturii Coca-Cola”, adică forme fără substanţă (I.N.Sava, op.cit.)

Agresarea mediatică prin radio şi televiziune este concepută astfel încît să se declanşeze concomitent, din interior şi din exterior, şi să lase impresia că procesele dezorganizante se produc natural, de la sine şi nu sînt induse de către o decizie agresoare (Mario Balint, „Target-operaţiuni militare externe în combaterea terorismului”, Ed. Banatului Montan, 2010). Astfel de acţiuni duc la ruperea capacităţii de protecţie naţională şi pot cuprinde: injectarea unui complex naţional de inferioritate, promovarea neîncrederii generale şi a lipsei de respect faţă de instituţiile naţionale fundamentale, spolierea patrimoniului naţional, crearea unui sentiment de culpabilitate naţională (ex: Emil Boc: „Toţi sîntem de vină pentru dezastrul în care se află România acum”), inducerea unui sentiment de inutilitate, etc.

Cînd, însă, propriul decident politic utilizează tehnica agresării mediatice, avem de-a face cu o ameninţare directă la siguranţa naţională! Care, adăugată triunghiului sărăcie-lipsă educaţie (educaţie cu televizorul)- lipsă sănătate (imposibilitatea susţinerii sistemului social) face un cocktaill exploziv la adresa siguranţei naţionale!

APĂ PE MARTE

APĂ PE MARTE

Oamenii de ştiinţă au dat publicităţii o nouă hartă globală a planetei Marte în care sunt indicate regiunile în care se află depozite de apă îngheţată la adâncimea de cel puţin 2,5 centimetri, hartă ce ar putea fi folosită de NASA pentru a selecta locaţiile de asolizare ale viitoarelor misiuni cu echipaj uman pe Planeta Roşie. Majoritatea apei de pe Marte se află concentrată în calotele polare însă este dificil pentru astronauţi să folosească această apă pentru că regiunile polare sunt extrem de reci şi pentru perioade lungi de timp, complet lipsite de lumina solară.

INVESTIȚII ÎN NOILE REVOLUȚII

BMTF, 24 ian – Miliardarul american George Soros a anunţat joi că va investi un miliard de dolari într-un proiect pentru reţeaua de universităţi cu scopul de a mobiliza împotriva „dictatorilor actuali şi în devenire” şi împotriva încălzirii climatice, relatează AFP, preluată de Agerpres.

„Supravieţuirea societăţilor deschise este ameninţată şi ne confruntăm cu o criză şi mai mare: schimbarea climatică” a spus el în cursul unui dineu pe care îl oferă în fiecare an în marja Forumului economic mondial de la Davos.

El a calificat acest proiect (Open Society University Network) ca fiind „cel mai important din viaţa sa”, explicînd că toate universităţile din lume ar putea să participe la el. Această reţea trebuie să permită să se atingă „locuri lipsite de educaţie de calitate şi cu populaţii neglijate”, a spus George Soros.

Cunoscutul finanţistul devenit filantrop a deplîns faptul că China, SUA şi Rusia sînt în mîinile „dictatori actuali sau în devenire” în timp ce „rîndurile conducătorilor autoritari cresc”.

Potrivit lui, „cel mai mare şi cel mai înspăimîntător regres” este în India, unde George Soros l-a acuzat pe premierul Narendra Modi de „creare a unui stat naţionalist hindus”.

El i-a reproşat preşedintelui american Donald Trump că este „un escroc şi un narcisist în ultimul grad”, care „a provocat supraîncălzirea” economiei americane.

Născut în Ungaria, într-o familie evreiască care a fugit de persecuţiile naziste, acest finanţist – celebru pentru atacul său speculativ împotriva lirei sterline în 1992 – a devenit o ţintă pentru naţionalişti şi teoreticienii conspiraţiei în Europa şi în SUA.

MASS-MEDIA PE TOBOGAN, ÎN ROMÂNIA

BMTF, 21ian – Încrederea românilor în presă a scăzut puternic anul trecut, pînă la 35%, de la 42% în 2018, reprezentînd cea mai mare scădere anuală din lume, potrivit unui studiu al Reuters privind mass-media digitală, prezentat de Antonia Matei, profesor la Facultatea de Jurnalism şi Comunicare din cadrul Universităţii Bucureşti, prezentă la o conferinţă de profil, scrie Agerpres.

„Deşi 49% dintre români cred că presa este un cîine de pază al democraţiei şi ar trebui să-i monitorizeze pe cei bogaţi şi puternici, în acelaşi timp, încrederea în presă este foarte scăzută. În România, faţă de anul precedent, a scăzut cu şapte puncte procentuale, de la 42% în 2018, la 35% în 2019. Este o încredere foarte mică. Ceva s-a întîmplat. Sigur că şi climatul socio-politic, economic al ţării, al momentului, a influenţat foarte mult această încredere, au fost şi atacurile unor redacţii la adresa altora, atacurile unor jurnalişti la adresa altora, plus fenomenul de fake news”, a spus Matei.

Potrivit acesteia, la nivel global, încrederea oamenilor în presă a scăzut cu 2% de la un an la altul, însă scăderea de 7% din România a fost cea mai puternică.

„Interesant este că mai mult de jumătate din utilizatorii digitali spun că nu au încredere nici măcar în sursele pe care le aleg. De asemenea, oamenii spun că evită ştirile pentru că le dau o stare proastă şi sînt incapabili să influenţeze evenimentele despre care se vorbeşte şi, în acest caz, preferă să le evite cu totul”, a continuat profesorul universitar.

Potrivit acesteia, studiul Reuters a mai relevat că mediul online a depăşit televiziunea, reprezentînd 87% din piaţă.

„Mediul TV este în scădere cu 4% faţă de 2017. Publicul se îndreaptă către online, inclusiv social media. Accesul se face mai degrabă de pe telefon, iar gradul de utilizare a calculatorului obişnuit scade. Social media are un procent foarte mare, 62%, ceea ce contează foarte mult. Facebook rămîne principala sursă de informare, dar în creştere sînt Youtube, Whatsapp şi Facebook Messenger”, a mai afirmat Antonia Matei.

ȘAPTE ANI

S-au scurs şapte ani de la cumplita veste! Bunul meu prieten, camaradul meu de arme, Septimiu Roman, a plecat, joi, 17 ianuarie 2013, fulgerător, în timp ce se află în Parcul Tineretului din Bucureşti, la vîrstă de 56 de ani. S-a dus să-l întîlnească pe Mile Cărpenişan! În ultimii ani, era corespondentul Radio România Actualităţi acreditat pe lîngă Parlamentul României şi Ministerul Apărării Naţionale, realizator al emisiunii „Euroatlantica” şi… un mare patriot! Şi-a slujit profesia şi Ţara cu devotament şi pasiune. A scris cărţi, a scos Cultul Eroilor din amorţire şi s-a aplecat, cum puţini au făcut-o, asupra istoriei şi faptelor de arme ale bravilor ostaşi români. Eu, l-am cunoscut în… Iordania, la Aman. „Să-ţi aduci ştrinfi de lînă”, mi-a spus. „Că la Aman e zăpadă”! Am petrecut alături de el şi de Dragoş Tăbăran, seri minunate. Îţi mulţumesc, prietene! Din păcate, nu am găsit nici măcar o fotografie, împreună. „Şoldăr bai şoldăr”.

De-a lungul celor peste două decenii de activitate la Radio, Septimiu, SENATORUL, cum îl numea, pe bună dreptate, Nicu Popescu, a fost şi crainic, şi redactor la Radiojurnal, realizator de emisiuni, reporter special, corespondent în Republica Moldova, Franţa, China, Iordania, Iraq sau Afghanistan.

Îl plîng şi astăzi, colegii, prietenii, camarazii de arme, precum prietena noastră Cristina Dumitrescu, cei ce l-au cunoscut şi i-au îndrăgit vocea şi profesionalismul, cei ce i-au iubit umorul efervescent. Îmi vei lipsi mereu!

Septimiu s-a născut la 9 mai 1956, la Sibiu. De Ziua Victoriei!

Dumnezeu să te odihnească în pace!

Soarta a făcut ca, în aceeaşi zi, amicul meu, Yves, să se întîlnească cu Septimiu. Nu aici, pe Pămînt, ci acolo sus, între stele, unde gloanţele nu-i mai ajung. Avea 59 de ani… Jurnalistul francez de origine belgiană a fost ucis de un lunetist ascuns în Alep, unde realiza un reportaj. Debay realiza în Syria un reportaj pentru Assault, revista de specialitate pe care o fondase, după realizarea revistei Raids, în 1986. În 2010 ne-am întîlnit la Bruxelles, la o reuniune pe teme de securitate europeană. Bonom şi jovial, Yves mi-a prezentat revista sa ASSAULT unde era director, redactor şef şi reporter special. M-a încurajat să editez şi eu una, în ciuda crizei financiare! Cine o cunoaşte „M”, revista de securitate, reportaje, analize şi informaţii militare, pe care o editez ca supliment al acestui site, este „o palidă umbră” a ASSAULT. Acum, Yves nu va mai scrie „Ordinul de zi”. Împreună cu Septimiu, vor putea discuta despre problemele globale acolo, sus…

Dumnezeu să-l odihnească pe bunul Yves Debay!

PRIMĂVARA PERSANĂ

Discutam în emisiunea DINCOLO DE APARENȚE, difuzată de BanatTV, împreună cu prietenul Daniel Botgros, despre posibilitatea izbucnirii unei “Primăveri persane”, analizînd ultimele evoluții politice și de Securitate din Orientul Mijlociu (OM), și mă arătam partizanul unui astfel de scenariu, o răsturnare din interior a regimului ayatollahilor, evident, sprijinită masiv de adversarii acestuia, pe care, da, o văd posibilă destul de curînd.

Iată că, prinţul iranian în exil Reza Pahlavi, 59 de ani, fiul ultimului şah al Iranului, a prezis miercuri căderea Republicii Islamice în următoarele luni, îndemnînd occidentalii să nu negocieze cu regimul de la Teheran, relatează France Presse. La o conferinţă la Washington, el a făcut o paralelă între manifestaţiile iraniene din ultimele luni şi revoluţia islamică ce a condus la răsturnarea tatălui său la începutul anului 1979.

„Durează doar cîteva săptămîni sau luni pentru a ajunge la prăbuşirea finală, la fel ca în ultimele trei luni din 1978 înainte de revoluţie”, a apreciat el.

Opozanţii iranieni aflaţi în exil au prezis deja în mod repetat căderea iminentă a regimului de la Teheran. Cu toate acestea, Reza Pahlavi a dat asigurări că iranienii ar putea „de această dată să simtă această ocazie pentru prima dată în 40 de ani”.

Iranienii, în special studenții, au ieşit pe străzile multor oraşe din ţară în noiembrie pentru a protesta împotriva creşterii preţului benzinei, dar mişcarea de protest a fost reprimată violent de autorităţi. Potrivit Amnesty International, această represiune a făcut peste 300 de morţi, în timp ce liderii americani spun că numărul morţilor ar putea ajunge sau depăşi 1.500. Peste 1700 de protestatari au fost arestați.

În ultimele zile, în special în rîndul studenţilor de la universitatea din Teheran, noi proteste au izbucnit cînd armata iraniană a recunoscut că a doborît un avion de linie ukrainean, din greşeală, după ce iniţial a negat orice responsabilitate. Deoarece informațiile pe care le putem comasa provin exclusive din surese deschise, se impugn două comentarii: 1 – dacă se dovedește clar că, pe bază de stress sau de “ținte false” armata iraniană a doborît avionul civil, informația va fi folosită pentru a ridiculiza sau a demoniza forțele militare ale Iranului, de a le plasa într-o lumină proastă și a da amploare potențialelor proteste și demonstrații de tip #REZIST. 2 – dacă atacul a fost comis de agenți infiltrați pentru a atrage în conflict military deschis Iranul, atunci lucrurile se schimbă fundamental. În regiune, un singur stat se dezvoltă pe baza economiei de război, cu pondere majoră în cifra de afaceri, și prosper atunci cînd se află în conflict armat deschis! Pe de altă parte, lipsit de credibilitate în interior, Bibi Netanyahu s-ar reabilita în condițiile unui conflict deschis cu Iranul. De altfel, după retragerea totală a persanilor din Tratatul nuclear, Bibi nu a ratat ocazia de a preveni pe toată lumea că anul acesta, 2020 (o avertizare cu limită de timp!), Iranul va putea avea prima bombă nucleară! În aceste condiții, nu este exclus ca Netanyahu să pornească la luptă împotriva aliatului Iranian din Liban, Hezbollah, chiar cu riscul declanșării în interior a unei noi Intifada, pe fondul călcării în picioare a legislației internaționale și a arhitecturii de Securitate cu două state, anulată de noile colonii israeliene în Cisiordania, girate chiar de Trump! Avertismentul vine chiar din partea monarhului iordanian, Abdullah al II-lea, care a spus în fața Parlamentului European că acţiunea Israelului de a permite construcţii în teritoriul palestinian ocupat “în dispreţul total al legislaţiei internaţionale” poate fi descrisă drept cea “a unui stat care întoarce spatele vecinilor, perpetuează diviziunile între popoarele şi credinţele de pe glob”.

Fiul ultimului şah, care a fost un monarh prooccidental şi un aliat apropiat al Statelor Unite, nu s-a referit la perspectiva  restabilirii dinastiei sale. El a spus că este gata să sprijine o vastă coaliţie de iranieni pentru a înlocui regimul actual cu o democraţie laică.