Categorie: Frontline News

Furie în rîndul Wagner față de generalii ruși: Ukrainenii duc un „smart war”, iar noi ne ghidăm după hărți

BMTF, 18 mai – După ce forțele ukrainene au reușit să blocheze o tentativă a rușilor de a traversa rîul Doneţ, din estul țării, pe un pod de pontoane, și au reușit dintr-un „singur foc” să distrugă zeci de vehicule blindate și tancuri și să blocheze avansul rușilor în apropiere de Lisichansk, contractorii Wagner au început să-și exprime public furia față de generalii ruși și față de modul în care aceștia conduc războiul,transmite HOTNEWS.RO.

Se pare că respectul lor față de generalii armatei ruse este la un nivel foarte scăzut, din moment ce își permit să îi facă public incapabili și să îi acuze de tehnici de luptă învechite, care le pun viață în pericol, mai notează HotNews.

„Pînă cînd nu vom afla numele „geniului militar” care a ghidat coloana cu provizii pe lîngă rîu și pînă cînd nu va răspunde pentru gafa comisă, nu va fi reformă în armata. Adversarii noștri poartă un „smart war” împotriva noastră, cu predicții și poziții calculate în avans, în timp ce noi ne ghidăm după hărți!”, scrie Yura Podoliak, contractor Wagner, pe Telegram.

„Ofensiva în Donbass ne este îngreunată nu doar din cauza tehnicii și a lipsei de informații de intelligence, ci și din cauza unor astfel de generali! Cum să nu îți amintești de tovarășul Stalin, care în ciuda greutăților din război, nu se temea să ia decizii radicale de personal! Din cauza acestor oameni ne mobilizăm din ce în ce mai greu și, chiar dacă ne vom mobiliza, riscăm ca un alt idiot cu căciulă de astrahan să ne distrugă blindatele și personalul pe lîngă vreun sat rătăcit!’’, mai scrie contractorul.

Unii dintre generali sînt acuzați de trădare și de faptul că le pun viața în pericol, dînd prea multe informații despre acțiunile lor. Fericiți că au scăpat cu viață, contractorii Wagner, foşti militari cu mare experienţă de luptă în diverse teatre de operaţiuni din întreaga lume, îi acuză de prostie și amenință că, dacă se apucă să posteze poze care să evidențieze prostia generalilor, „o să obosească postacii de la tastatură, de la cîte comentarii vor vrea să scrie!”.

Referitor la evenimentele de lîngă Belogorovka (Regiunea Donetsk), regretă și recunosc că artileria ukraineană e mai eficientă decît a lor, în principal din cauza greșelilor de organizare, nu neapărat datorită „vitejiei ukrainene!”

Operațiunea de care vorbesc contractorii Wagner a avut loc între 7 și 10 mai, lîngă localitatea Bilohorivka de lîngă rîul Doneț, în apropiere de Lisichansk și Sievierodonețk, localități controlate de ukraineni și pe care acum rușii încearcă să le încercuiască și să le cucerească.

Armata Ukrainei ar fi reușit să depisteze din timp operațiunea rușilor de a monta un pod de pontoane pentru a trece rîul cu toată tehnica grea și ar fi folosit focuri de artilerie și de aviație care i-au surprins pe ruși în același loc cu toate vehiculele militare.

În urma atacului au rămas zeci de vehicule distruse, unele căzute cu totul în apă, podul de pontoane făcut bucăți, precum și numeroase victime omenești. Avansul rușilor ar fi fost oprit atunci și acolo.

ZIUA 54. DE LA LVOV LA MARIUPOL

BMTF, 18 apr – Astăzi, în regiunea Odessa, militarii unității de rachete antiaeriene a Forțelor Aeriene ale Ukrainei au doborît un vehicul aerian rusesc fără pilot de nivel operațional și tactic, care a efectua recunoaștere aeriană. Adică, o dronă! Este a treia dronă rusească doborîtă de anti-aeriana din Odessa în ultimele zile, semn că, sau armata rusă nu dispune de suficiente informaţii tactice din teren, sau marchează ţinte terestre în vederea derulării ulterioare a unor operaţiuni aeriene. Aşteptate, de altfel, de autorităţile ukrainene. Vorbind astăzi la o conferinţă de presă, purtătorul de cuvânt al Ministerului ukrainean al Apărării, Oleksandr Motuzianik, a spus că bombardamentele efectuate de aeronavele militare ruse au sporit în ultimul timp în intensitate cu peste 50% şi că infrastructura Ukrainei este atacată tot mai mult. Cel mai bun exemplu este cel de astăzi, de la Lvov, unde a fost atacată infrastructura feroviară. Potrivit oficialilor locali, rachetele au lovit infrastructura feroviară şi au cauzat incendii. Unul dintre motivele pentru care a fost vizată infrastructura feroviară este faptul că singura cale de a transporta armele grele, care ajung în Ukraina din Statele Unite, din Marea Britanie şi din alte state NATO, din partea de vest către estul Ukrainei este pe linia ferată. Prin Lvov! Aşadar, oficialii se aşteptau ca infrastructura feroviară să devină o ţintă a armatei ruse.

De la debutul războiului, pe 24 febriarie a.c., Lvovul a mai fost lovit de trei ori de rachetele ruseşti: În 13 martie, rachete de croazieră au vizat o importantă bază militară situată la 40 km nord-vest de Lvov, făcînd cel puţin 35 de morţi şi 134 de răniţi. Pe 18 martie, rachetele ruseşti au atins o uzină de reparaţie a avioanelor, din apropierea aeroportului, fără să facă victime, iar la 26 martie, Lvovul a suferit o serie de lovituri, între care una a atins un depozit de carburant şi a rănit cinci persoane, potrivit autorităţilor locale.

Situat în apropiere de frontiera cu Polonia, Liovul a devenit un oraş de refugiu pentru persoanele strămutate şi a găzduit la începutul războiului mai multe ambasade occidentale, transferate aici de la Kiev.

În afară de atacurile continue cu rachete asupra obiectivelor infrastructurii critice ukrainene, în cea de-a 54-a zi de război, toate privirile sînt aţintite asupra Mariupolului, acest Stalingrad modern, în care luptele se dau pentru fiecare cărămidă şi pentru fiecare bloc de beton. Oraşul-port Mariupol se află sub asediu de la începutul invaziei ruse, la 24 februarie, iar din jumătate de milion de locuitori ai săi abia dacă au mai rămas 100.000 de oameni care, potrivit diverselor organizaţii neguvernamentale, sînt victimele unei catastrofe umanitare. Moscova încearcă să preia controlul acestui oraş, practic în totalitate distrus, pentru a stabili un coridor care să lege Crimeea, un teritoriu pe care îl controlează din 2014, cu regiunile proruse din Donbas.

Pentru ambele părţi aflate în conflict Mariupolul este deosebit de important pentru poziţia sa strategică dar şi pentru simbolismul său. Între 19-27 martie 1919, în perioada Războiului de independenţă al Ukrainei, aici a avut loc lupta între Divizia 1 sovietică ukraineană Zadneprovsk şi Armata Voluntarilor.

Războioul de Independență al Ukrainei a constat într-o serie de bătălii dintre forțele Republicii Populare Ukrainene, anarhiştilor ukraineni, ROŞILOR ruşi şi ukraineni, Puterilor Centrale (Imperiul German şi Austro-Ungaria), albilor ruşi şi Poloniei pentru controlul asupra teritoriului ukrainean, după Revoluţia din Februarie din 1917 din Imperiul Rus. La conflict au participat într-o mai mică măsură forțe din Franţa şi Regatul României. Luptele au durat între februarie 1917 și martie 1921 și a dus la împărțirea Ukrainei între Uniunea Sovietică (RSS Ukraineană), Polonia (vestul Ukrainei), şi Cehoslovacia (Transcarpatia). Acest război poate fi încadrat în contextul general al războiului civil din Rusia, sau poate fi considerat ca parte a fazei finale a Primului Război Mondial. La începutul lunii ianuarie 1918, Armata Voluntarilor număra aproximativ 4.000 de oameni și era angajată, împreună cu armata cazacilor lui Alexei Kaledin, în lupte împotriva Armatei Roşii.

După cucerirea Donbasului şi Harkovului, Armata Voluntarilor a pornit să cucerească Moscova. Restul e istorie! Iar, dacă ne uităm la componenţa forţelor aflate în confruntare astăzi, la Mariupol, observăm că istoria se repetă!

De la Port Arthur la Insula Şerpilor

BMTF, 15 apr – La primele ore ale zilei de 14, informaţiile despre soarta crucişătorului rus, Moskva erau încă contradictorii, Ukraina anunţînd că nava a fost scufundată, în timp ce Rusia susţinea că vasul a fost avariat şi au fost luate măsuri pentru remorcarea sa către un portul Sevastopol, din Crimeea anexată. Potrivit purtătorului de cuvînt al Comandamentului Operaţional SUD, Vladislav Nazarov, crucişătorul de rachete MOSKVA, grav avariat din cauza atacului cu rachete Neptun, dar şi a exploziei magaziei de muniţie, s-a înclinat, a început să ia apă şi s-a scufundat. Cei 500 de membri ai echipajului au fost salvaţi. Această versiune este sprijinită şi de o informaţie apărută în presa turcă, potrivit căreia, mai multe nave aflate în zonă au încercat să salveze echipajul, însă furtuna a împiedicat majoritatea manevrelor de salvare. Cinci marinari ruşi, aflaţi într-o îmbarcaţiune de salvare, au fost recuperaţi din apele Mării Negre de un vas turcesc.

Ministerul Apărării de la Moscova a anunţat că nava a fost grav avariată în urma exploziei muniţiei de la bord provocată de un incendiu, iar toţi membrii echipajului au fost evacuaţi pe alte nave ruseşti. Ulterior, a fost anunţat că s-a reuşit izolarea incendiului şi că rachetele de la bord n-au fost afectate, nava fiind remorcată în direcţia portului Sevastopol. Nu există informaţii dacă „Moskva” avea la bord armament nuclear. Autorităţile ruse nu menţionează cauza incidentului, afirmînd doar că o investigaţie este în curs. Oficiali ukraineni, pe de altă parte, au afirmat că nava a fost lovită de două rachete antinave ukrainene de tip Neptun, informaţie neconfirmată de alte surse. Cert este că Moskva s-a scufundat în noaptea de joi spre vineri în apele Mării Negre!

Crucişătorul „Moskva” este cea mai serioasă pierdere a forţelor ruse de la începutul operaţiunii militare, iar scufundarea navei amiral nu reprezintă doar o nouă victorie pentru marina ukraineană, ci este o lovitură puternică aplicată marinei militare ruse şi prestigiului ei în Marea Neagră. Zicala MAREA NEAGRĂ, LAC RUSESC nu pare a mai fi de actualitate! Editorialiştii din Odessa spun că distrugerea Moskvei reprezintă o umilire a Moscovei, făcînd, desigur, referire la capitala Federaţiei Ruse şi asociază atacul de cord al ministrului rus al apărării, Serghei Şoigu, cu teribila lovitură a crucişătorului.

Ultima dată cînd ruşii au pierdut o navă amiral în luptă a fost în 1905, în bătălia de la Tsushima, iar consecinţa a fost pierderea războiului ruso-japonez. Un an înainte, pe 13 aprilie 1904, o altă navă amiral s-a scufundat, la Port Arthur. Este vorba de Cuirasatul Petropavlovsk. Ulterior acestui dezastru naval, a murit un proeminent comandant rus, viceamiralul Stepan Makarov.

După exact 118 ani, istoria se repetă, 13 aprilie continuînd să rămînă o zi neagră pentru istoria navală a Rusiei. După pierderea crucişătorului Moskva, Rusia mai deţine încă 3 crucişătoare, pentru patru flote: Varyag, Mareşal Ustinov şi Petru cel Mare!

Dar, cum a reuşit armata ukraineană să prindă peştele cel mare din Marea Neagră? Potrivit informaţiilor militare, operaţiunea a fost planificată de mai multă vreme, iar seara de 13 aprilie a fost aleasă pentru cumulul de factori, inclusiv o furtună năpraznică ceea ce a îngreunat manevrabilitatea navei. Potrivit informaţiilor, armata ukraineană a beneficiat de înaltă tehnologie şi specialişti în localizarea ţintelor navale şi ghidarea rachetelor. Cu ajutorul lor, crucişătorul a fost atacat cu o dronă kamikaze care a scos din funcţiune comutatorul antiaerian de sarcină, iluminare şi ghidare radar, manevră care l-a orbit. Apoi, două rachete antinavă, Neptun, de fabricaţie ukraineană, au fost lansate de pe ţărm, din unghiuri diferite. Restul, e deja istorie!

Cîteva cuvinte despre Moskva. Acesta este un crucişător de rachete, nava principală a proiectului 1164 Atlant, dezvoltat încă din perioada sovietică sub denumirea de SLAVA. A fost construit între anii 1976 şi 1979 în şantierele navale de la Nikolaev, astăzi o ţintă pentru armata rusă! Intrat în serviciu în 1983, „Moskva”, care pînă în 1996 a purtat numele „Slava”, a devenit cunoscută în decembrie 1989, cînd a asigurat, alături de nava americană Belknap securitatea summitului din Malta al liderilor sovietic şi american, Mihail Gorboaciov, şi G. Bush. Ulterior, „Moskva” a participat la campaniile din Georgia, în 2008, şi Syria, în 2015. În prima zi a campaniei din Ukraina, „Moskva” a participat la ocuparea insulei Şerpilor, operaţiune în care au fost luaţi prizonieri 82 de militari ukraineni, iar ulterior, conform mediilor ukrainene, a participat la blocarea porturilor Odessa, Nikolaev şi Oceakov. Avea sarcina de a asigura apărarea aeriană a întregii grupări de trupe de ocupaţie din Herson. De asemenea, crucişătorul ar fi trebuit să asigure acoperirea aeriană pentru debarcările planificate în regiunile Herson şi Odessa, avînd la bord un număr mare de sisteme S-300, aşa că era o umbrelă excelentă.

Moskva are un deplasament de 11,500 tdw, o lungime de 185, 5 metri, o lăţime de 20,8 metri şi o înălţime de 42,5 metri. Cît un bloc cu 16 etaje! Şi un pescaj de 8,4 metri! Dezvoltă o viteză de 32 de noduri/oră şi are o autonomie de 6000 de mile marine sau 30 de zile.

Crucişătorul dispune de o instalaţie de artilerie AK-130, artilerie antiaeriană AK-630, rachete antinavă P-1000 Vulcan, două sisteme de rachete antiaeriene, unul S-300 Fort şi unul Osa-MA. Nava este numită „ucigaşul de portavioane”. În acelaşi timp, prezenţa la bord a sistemului Fort SAM, care acoperă un cerc cu o rază de 150 de km, îl face principala unitate de apărare antiaeriană navală din cadrul flotei.

Fostul secretar al Consiliului de Securitate şi Apărare Naţională al Ukrainei, Alexander Turkinov a confirmat faptul că fregata rusă purtătoare de rachete, Amiral Essen, a fost lovită, la rîndul ei, pe 3 aprilie, tot de rachete de tip Neptun. În 2018, Turkinov a fost prezent de mai multe ori, la Odessa, la testele efectuate cu acest tip de rachetă.

Racheta antinavă Neptun a fost dezvoltată de către Biroul de Proiectare de Stat şi Întreprinderea de Cercetare şi Producţie RAY.

FĂRĂ VAPOARE RUSEŞTI ÎN UKRAINA

BMTF, 10 apr – Preşedintele Volodimir Zelenski a semnat decretul prin care intră în vigoare legea care permite naţionalizarea bunurilor mobile şi imobile şi a oricăror altor proprietăţi situate sau înregistrate pe teritoriul Ukrainei, direct sau prin intermediul persoanelor afiliate aparţinând Federaţiei Ruse şi rezidenţilor acesteia. În această situaţie pare că se află cîteva nave ruseşti aflate în reparaţie în diferite şantiere din Regiunea Odessa, între care şi Izmail. Miercuri, şeful administraţiei militare a regiunii, col. Maxim Marcenko, s-a aflat la Izmail pentru a discuta această temă cu primarul Andrei Abramcenko.

L-am întrebat pe primarul Izmailului de acest subiect şi Domnia Sa mi-a cerut să aflu răspunsul direct de la Şeful Administraţiei Militare. Ieri, într-o conferinţă de presă pentru jurnaliştii din Odessa, col. Marcenko a declarat că „În curând, Cabinetul de Miniștri va lua o decizie privind confiscarea navelor de către Ukraina”. În prezent, se rezolvă problema confiscării navelor rusești aflate în reparație în regiunea Odessa, a fost anunțat şeful Administrației Militare Regionale Odessa. Nu au fost avansate cifre oficiale, însă, anumite surse spun că ar fi vorba de cel mult 10 nave comerciale maritime care ar afectua reparaţii în şantierele navale de pe coasta ukraineană a Mării Negre. La Izmail există un astfel de şantier naval unde s-ar putea efectua astfel de operaţiuni, însă oficialii ţin sub tăcere acest subiect. Şi este normal, în contextul creşterii ritmului loviturilor cu rachete asupra regiunii şi a faptului că oficialii se tem ca aceste şantiere să nu devină ţinte.

Trei rachete anti-navă, lansate din Crimeea, au distrus cîteva clădiri dintr-o localitate aflată la periferia Odessei. Comandamentul militar SUD, nu a oferit astăzi detalii despre ţinta lovită de rachetele ruseşti, însă, Ministerul rus al apărării a anunţat că ieri, a distrus un centru de instruire pentru mercenari străini, în apropierea oraşului Odessa, în cadrul campaniei sale militare din Ukraina. „Rachete de înaltă precizie din sistemul de rachete de coastă Bastion au distrus un centru de întîlnire şi antrenament al mercenarilor străini, în apropierea localităţii Krasnosilka, la nord-est de Odessa”, a precizat un purtător de cuvînt al Ministerului rus al Apărării.

Din punct de vedere operativ, Gruparea Navală Rusă continuă să efectueze recunoaşteri la orizontul coastei ukrainene şi blochează, în continuare, portul şi navele aflate la cheu sau în radă, a informat astăzi, colonelul Vladislav Nazarov, din cadrul Comandamentul Operaţional SUD.

Regiunea Odessa este lovită zilnic de rachete, în timp ce trupele ruse aproape că s-au retras total şi din regiunea Nikolaev, după cum spune Vitali Kim, guvernatorul regiunii. Nikolaev este situat în zona care oferă Ucrainei acces la Marea Neagră, la jumătatea distanţei între oraşul-port Odessa şi Herson, la nord de Crimeea.

Pe direcţiile Mîkolaiv şi Herson, armata ukraineană a respins ieri un atac al forţelor ruse, care au pierdut în confruntări 15 soldaţi şi ofiţeri şi şapte vehicule de luptă. Deşi, forţele ukrainene au distrus încă două drone Orlan-10, militarii ruşi bombardează intens infrastructura civilă de la est de Odessa.

Principalul efort al trupelor ruse rămîne acela de a „sparge apărarea” forțelor ukrainene din regiunea Donețk. De asemenea, ele încearcă să preia controlul deplin asupra orașului Mariupol, mai anunță armata ukraineană, însă aceste informații nu au putut fi verificate din surse independente. După retragerea totală a trupelor ruse din zona Kiev-ului, regiunile din sudul Ukrainei au devenit ţinta principală.

KAHOVKA ŞI AZOV

BMTF, 26 martie – Prima zi în tricou. M-am scuturat de Ukraina. Am curăţat grădina, am tăiat pomii şi via. Am ars uscăturile, că aşa e la noi, în grădini. Ard focurile de primăvară şi anunţă aratul! Pămîntul e iască! Uscat, deşi ar fi trebuit să iasă din iarnă mustind de viaţă. Deodată, m-am luminat! Kahovka, zic! Dacă războiul din Ukraina e ŞI PENTRU APĂ? A mai scris-o cineva? Dacă nu, să se consemneze: eu, grădinarul de sîmbătă, spun că acest război este şi pentru apă! Primul din istoria modernă consemnat ca atare, pentru că eu notez aceste lucruri!

Războaiele pentru apă vor fi o certitudine şi foarte aproape de noi. O criză a apei tinde să devină globală. În ultimii ani, după anexarea la Rusia în 2014, Crimeea, Perla Mării Negre, se deşertifică! Iar pentru a împiedica acest lucru, forţele armate ruse au nevoie de apa Niprului, nu doar de canale suplimentare, poduri sau spaţii de acces terestru. Ukraina furniza pînă la 85% din nevoile de apă ale Peninsulei Crimeea, prin Canalul Crimeii de Nord, care este conectat la Nipru, la Lacul Kahovka din Regiunea Kerson. Canalul Crimeii de Nord este lung de 402,6 km, începe la Nov Kahovka, în Regiunea Kerson, din lacul de acumulare Kahovka de pe rîul Nipru – al treilea ca mărime în Europa, după Volga şi Dunăre! – , apoi trece prin sudul Regiunii Kerson și prin Istmul Perekop, apoi prin nordul Crimeii prin Sovetskîi pînă la Kerci, în estul peninsulei. Canalul transporta în fiecare an peste 1,2 miliarde de m³ de apă din Nipru în Crimeea, adică 85% din necesarul de apă al peninsulei. Însă, după reunificarea Crimeii cu Rusia, furnizarea de apă prin canal către republică a fost întreruptă complet, în mod unilateral de partea ukraineană… Autoritățile ruse au încercat să rezolve problema aprovizionării cu apă prin bazinele naturale, care însă, în ultimul an, au devenit superficiale, din cauza cantității reduse de precipitații.

Crimeea a fost întotdeauna o regiune aridă, cu relativ puţine precipitaţii. În anii 1950, doar 155 din 926 de aşezări aveau acces consistent la apă potabilă. Acest lucru a determinat autorităţile sovietice să înceapă construirea Canalului Crimeea în 1957. Finalizat în 1971, canalul a adus apa din lacul Kahkovka din sudul Ukrainei, alimentat de Nipru. După căderea URSS, întreţinerea canalului a fost neglijată şi, pînă în 2013, debitele de apă au ajuns la doar o treime din nivelurile anilor 1980. Cu toate acestea, situaţia nu a devenit critică pînă cînd canalul nu a fost complet blocat în 2014. Pentru Ukraina, blocarea cursului a fost una dintre puţinele metode pe care o putea folosi pentru a pune presiune pe Rusia. Blocada ukraineană a fost o tactică de creştere a costurilor administrării Crimeii de către Rusia. Tactica a fost eficientă: potrivit fostului şef adjunct al Băncii Centrale a Rusiei, Serghei Aleksaşenko, primii cinci ani de ocupaţie au costat Rusia 1.5000 de miliarde de ruble (23 miliarde de dolari în 2019). Suma este echivalentă cu trei ani de cheltuieli pentru asistenţă medicală ale statului rus. Imaginile din satelit din 2018 arată o creştere a deşertificării în regiunea deja aridă, în special în stepele centrale şi nordice. Producţia agricolă a scăzut, iar culturile care cer consum intens de apă, cum ar fi orezul, au dispărut. În 2014, erau cultivate doar 17.000 de hectare de teren, comparativ cu 140.000 de hectare în anul precedent şi 400.000 în era sovietică. Condiţiile meteo de anul trecut au agravat criza. A fost cel mai uscat an din ultimii 50 de ani în Crimeea. Acest lucru a secat şi mai mult sursele alternative de apă dulce, cum ar fi lacurile mai mici şi apa subterană. Deci, Crimeea are nevoie acută de apă! Iar acest război, o va oferi! Iar oficialii ukraineni ştiu acest lucru!

Cu cîteva luni înaintea exercițiului strategic Caucaz-2020!, desfășurat în sud-vestul Federației Ruse, inclusiv în Crimeea și Marea Neagră, în perioada 21-26 septembrie 2020, au apărut o serie de speculații, alimentate de oficialii ukraineni, potrivit cărora, trupele ruse vor invada sudul Ukrainei pentru a asigura deblocarea canalului în vederea reluării furnizării de apă în Crimeea! Ce clarviziune strategică!

Dacă privim hărţile şi ascultăm declaraţiile liderilor militari ai Rusiei, de ieri, referitoare la operaţiunile militare de pe teritoriul Ukrainei, dacă analizăm, chiar şi superficial, dezastrul economic ce se abate asupra Rusiei, cu consecinţe sociale încă nebănuite, ne putem gîndi că ofensiva s-a încheiat, urmează consolidarea poziţiilor obţinute pînă în prezent şi începerea negocierilor de pace. Odessa pare a fi salvată!

Conform prezentării de ieri a Agenţiei TASS, prima etapă a „operațiunii” din Ukraina a fost îndeplinită și obiectivele au fost atinse, respectiv reducerea capacității combative a armatei ukrainene și „eliberarea” teritoriilor republicilor Donețk și Lugansk în limitele lor administrative. Donețk este „eliberat” în proporție de 93%, Lugansk 54%. Pe harta afișată la această conferință apar ocupate aproape în întregime și regiunile ukrainene Zaporojie și Kerson (pe Nipru!), regiunile Harkov și Sumî în proporție de cca 50%. Avînd în vedere că în regiunile Zaporojie și Kerson se desfășoară deja activități care au ca finalitate menținerea lor sub control rus pe termen lung, sub forma unei anexări sau a unor republici separatiste (operaţiuni financiare cu ruble etc) este clar că Armata rusă nu va renunţa la portul Kerson, pe Nipru, în estuar, şi la Nikolaev, port amplasat în golful estuarului, pentru menţinerea controlului strategic şi a funcţionalităţii acestora, oricînd Ukraina putînd saborda o navă, sau două, pe model Rostock 1991, bara Sulina, Partizan… Porțiunile ocupate din regiunile Zaporojie și Kerson asigură legătura terestră dintre Crimeea și „republica” Donețk, iar în Regiunea Kerson se găsesc rezervele de apă pentru Crimeea. Spuneam că există şanse ca Odessa să nu mai fie atît de interesantă în contextul actual, dar la prezentarea de ieri, generalul Rudskoi a anunțat că operațiunile militare vor continua pînă la atingerea obiectivelor stabilite de Putin! Asta poate însemna orice!

Oprirea operaţiunilor militare pe teritoriul Ukrainei depind, aşadar, de consolidarea poziţiilor ocupate pînă în prezent, în Est şi Sud, dar şi de succesul cecenilor lui Kadîrov la Mariupol împotriva Batalionului Azov, o obsesie a lui Putin! Batalionul Azov, despre care mulți au auzit pînă acum în timpul războiului din Ukraina, este o unitate încadrată în armata ukraineană, dar care operează după propriile reguli. Zona lor de acțiune este în Mariupol, port la Marea Azov. Acest batalion este constituit din militari ultra-naționaliști de mai multe etnii şi naţionalităţi. Ei funcționează independent de ordinele președintelui Zelenski. Chiar dacă Ukraina se va preda, acești militari vor lupta cu rușii pînă la moarte! Batalionul Azov, format din circ 900 de luptători cu viziuni neonaziste, s-a remarcat atunci cînd luptătorii săi au recucerit orașul Mariupol de la separatiștii pro-ruși în 2014.

Detaşamentul de operaţiuni speciale Azov, pe numele său “din buletin”, adesea cunoscut sub numele de Batalionul Azov, este o unitate paramilitară ukraineană de extremă de dreaptă şi neo-nazistă a Gărzii Naţionale Ukrainene, cu sediul în Mariupol , în regiunea de coastă a Mării Azov. Aceştia au recucerit Mariupol controlat de forţele separatiste pro-ruse în iunie 2014. Azov s-a format iniţial ca miliţie voluntară pe 5 mai 2014, în timpul crizei ukrainene. La 12 noiembrie 2014, Azov a fost încorporat în Garda Naţională a Ukrainei , iar de atunci toţi membrii săi sînt soldaţi contractuali care servesc în Garda Naţională a Ukrainei. Plăţile către acestea fac obiectul unor dispute internaţionale în paradisuri offshore. În 2014, regimentul a cîştigat notorietate după ce au apărut acuzaţii de tortură şi crime de război, precum şi acuzaţia pentru simpatii neonaziste şi utilizarea simbolurilor naziste, aşa cum se vede în logo-ul său cu Wolfsangel , unul dintre simbolurile originale utilizate în cel de-al doilea război mondial de către divizia SS Panzer Das Reich.

În aprilie 2015, guvernatorul regiunii ukrainene Doneţk, din care face parte orașul-port Mariupol, se plîngea la ministrul Apărării că Azov „terorizează zona” prin diverse jafuri. În același an, purtătorul de cuvînt al Batalionului Azov, Andrei Diachenko, a recunoscut că în cadrul grupării paramilitare există recruți neonaziști. Totuși, gruparea a negat aderarea la ideologia neonazistă, deși simbolurile se găsesc pe uniforme și pe trupurile membrilor, sub formă de tatuaje. În 2018, Batalionul Azov a patrulat pe străzile din Kiev sub pretextul restabilirii ordinii în Capitală. Printre victimele grupării s-au numărat cetăţeni de etnie romă și persoane LGBT. Batalionul Azov a fost acuzat de încălcarea dreptului internațional umanitar, într-un raport din 2016 al Înaltului Comisar pentru Drepturile Omului al ONU.

Editorialistul american Allan Ripp, de la NBC News, a realizat un editorial în care a menționat că problema existenței ideologiei naziste în Ukraina, în special în trecut, reprezintă o realitate.

În 2018, un proiect de lege adoptat de Congresul SUA a blocat orice ajutor financiar şi militar către Azov din cauza ideologiei sale, scrie The Hill. Membrii batalionului provin din 22 de ţări, inclusiv din SUA şi Marea Britanie, dar mai mult de jumătate dintre membrii vorbesc rusă şi provin din estul Ukrainei, inclusiv din oraşele Doneţk şi Lugansk.

Ei sînt cei care luptă casă cu casă la Mariupol! În Vest, la Kerson, armata rusă securizează resursele de apă. Pentru că, am spus-o la începutul articolului, acesta este şi un război pentru apă! Să se consemneze!

Primăvară şi proiectile la Odessa

Sanjiika, Regiunea Odessa. SAT ROMÂNESC!

BMTF, 25 martie – Mîine, sîmbătă, 26 martie 2022, Grădina Zoologică din Odessa se redeschide pentru vizitatori. Locuitorii oraşului şi ai regiunii îşi văd de viaţa lor obişnuită, deşi loviturile de artilerie şi atacurile cu rachete îi fac să se gîndească la un viitor sumbru. Locuitorii satelor din împrejurimi taie via şi pomii.

În această dimineaţă, între orele 7:15 şi 7:30, o navă de război rusă, aparţinînd Flotei Mării Negre, a bombardat cu tunurile navale satul Sanjiika, din Comuna Dalnici, Raionul Ovidiopol, de lîngă Odessa, localitate cu populaţie românească, evident nerecunoscută de regimul de la Kiev!

Sanjiika, cu aproximativ 800 de locuitori, are plaje frumoase şi line care se pretează la o operaţiune de desant, la fel ca sectorul Bugaz-Zatoka, în zona lagunară, la sud-vest de Odessa şi sectorul Ciobanu-Codăeşti-Nicolae Bălcescu, din Laguna Budaki. Acest sector dispune de plaje cu nisip fin de 50 de metri lăţime şi o lungime apreciabilă. De altfel, trupele ruse au bombardat cu muniţie cu dispersie Zatoka, încă din 5 martie a.c.. Acest tip de muniţie poate arunca la faţa locului sute de submuniţii componente. Au fost două rachete, un RBK-500 şi un RBK-250, recuperat de autorităţile locale. Aceste muniţii sînt extrem de urîte şi pot arunca sute de submuniţii”.

La trei ore de la atacul asupra satului românesc Sanjiika, comandantul navei ruse a anunţat crearea unui coridor de securitate pentru navele străine aflate în marş în nordul Mării Negre, începînd de astăzi, 25 martie.

Tot în această dimineaţă, trei rachete ruseşti au fost interceptate de apărarea anti-aeriană ukraineană, deasupra Regiunii Odessa, a raportat Comandamentul Aerian SUD. Informaţiile au fost confiramate şi de unii locuitori ai regiunii care au văzut rechetele arzînd în aer. Una dintre ele a căzut într-un iaz!

Potrivit informaţiilor, aproape 60% dintre rachetele folosite de Rusia în atacurile asupra ţintelor ukrainiene, nu-şi ating ţinta. Între 20% şi 60% dintre rachetele de croazieră ruseşti lansate au avut defecţiuni, în funcţie de zi. Potrivit surselor, această rată mare de eşec include defecţiuni variate, de la eşecuri de lansare pînă la neexplodarea muniţiei la impact. Doi experți au spus că orice rată de eșec de peste 20% este mare. Potrivit Proiectului de apărare antirachetă al Centrului pentru Studii Strategice și Internaționale, Rusia a desfășurat două tipuri de rachete de croazieră lansate aerian, Kh-555 și Kh-101, în Ukraina.

Flota Mării Negre ţine în tensiune locuitorii din Odessa, încă din noaptea de 2 martie cînd a venit informaţia că a pornit spre Odessa. Totuşi, în ciuda manevrelor zilnice pe mare, atacul nu are loc! Formal, flota Mării Negre are în compunerea sa vechiul crucişător de rachete „Moscova” (construit în 1983) şi cinci fregate – trei fregate moderne (tip Admiral Grigorievici) şi două fregate vechi de la începutul anilor 1980. Există şi 9(nouă) corvete, dintre care cinci sînt unităţi noi, şase nave purtătoare de rachete şi submarinele cu propulsie convenţională diesel-electrică şi înarmate cu torpile.

În plus, există o flotă de debarcare relativ mare în Marea Neagră, pentru care se tot testează plajele din Regiunea Odessa. Pînă de curînd, aceasta includea trei nave de debarcare vechi Proiect 1171 (deplasament 3.400 de tone) şi cinci unităţi Proiect 775 şi 775M (deplasament standard 2.200 de tone), dintre care unele modernizate, dar în săptămînile premergătoare invaziei, li s-au alăturat două grupări de nave din Flota de Nord şi Flota Baltică. Navele clasa Ropucha Proiect 775 sînt relativ vechi fiind construite în anii ’70, una dintre ele fiind deja scufundată de marina ukraineană. Au fost lansate la apă 28 de astfel de nave, dar 13 dintre ele au fost retrase, deja, din serviciul de luptă. Cu un echipaj de aproximativ 90 de oameni, aceste nave pot transporta, cu o viteză de 33 de kilometri pe oră, 10 tancuri şi 340 de militari sau 12 TAB-uri şi 340 de militari. Ca armament, aceste nave sînt echipate cu două tunuri AK-257, un tun AK-176 şi lansatoare de rachete A-215 Grad-M şi Strela 2(SA-N-5). În acelaşi timp, navele de tip Proiect 1171 (cod NATO Aligator), precum cea lovită ieri în portul din Marea Azov, pot transporta pînă la 425 de militari şi 20 de tancuri sau 40 de transportoare blindate şi pînă la patru elicoptere (de exemplu, aparate de recunoaştere şi atac Ka-52).

Ca armament, navele de tip Proiect 1171 sînt dotate cu aruncătoare de rachete Grad, vectori antiaerieni Strela, un tun de 57 milimetri şi două tunuri antiaeriene de 25 milimetri. Drept urmare, un mic calcul ne arată că forţa de lovire a flotei de nave de debarcare strînse de Rusia la Marea Neagră însumează 5.500 de militari, cel mai probabil puşcaşi marini. Trupele ar putea fi deservite de tehnică precum 180 de tancuri şi/sau 200 de blindate şi cel mult 16 elicoptere Ka-52.

Orice debarcare a acestora pe plajele de la Nicolae Bălcescu (accesibile) pînă la Odessa (faleză abruptă) este sortită eşecului în absenţa unui atac terestru dinspre Nord sau Est, dinspre Kerson, Nikolaev, exclus din Transnistria – specificare pentru toţi habarniştii panicarzi care se amestecă în discuţie!

Ruşii au bombardat coasta regiunii Odessa

BMTF, 24 martie – În această dimineaţă, o navă de război rusă a tras asupra coastei din regiunea Odessa, cu tunurile de la bord. Este al doilea atac cu tunuri navale, în această săptămînă, asupra coastei regiunii. Acest lucru a fost anunțat de un ofițer al Comandamentului Operațional „Sud”, Vladislav Nazarov. „Inamicul continuă să exercite presiune psihologică asupra locuitorilor din Odessa și din regiune, efectuînd bombardamente de artilerie pe litoral. Dimineață, inamicul a tras cinci focuri de artilerie navală în Marea Neagră, dar nici unul dintre obuze nu a lovit ținta”, a spus Nazarov.

Ieri, cinci rachete au fost trase asupra Regiunii Odessa, dar nu au făcut victime sau pagube materiale. De asemena, o rachetă a fost interceptată de artileria anti-aeriană şi distrusă în aer.

Zilele trecute, Odessa a fost bombardată de pe mare, direct, navele de război ruseşti au tras cu tunurile navale în clădirile rezidenţiale din partea de sud a oraşului, la malul mării. Bombardamentul s-a soldat case distruse, geamuri sparte, cratere în pavaj şi mai multe autoturisme avariate. Cel mai mult a avut de suferit o casă mică de vacanţă, care a fost lovită de trei obuze. Proprietarul casei, în vîrstă de 81 de ani, un fost marinar, Anatoly, a suferit mai multe răni din cauza valului de explozii. „Nu mă așteptam să se întîmple asta. Nu am crezut niciodată că au nevoie de noi. Trăim, ne odihnim, nu există unități militare. De ce noi?”, întreabă Anatoly.

Potrivit unui fost înalt responsabil din cadrul Comandamentului forţelor comune din Regatul Unit, Richard Barrons, într-o intervenţie la BBC Radio 4, trupele ruse „se vor îndrepta spre Odessa, pentru că, din punct de vedere logic, acesta ar fi următorul lor obiectiv în sudul Ukrainei şi se pare că sînt mai multe nave în Marea Neagră care se îndreaptă în acea direcţie. Fostul comandant militar britanic avertizează că dacă forţele ruse ar prelua sub control Odessa, acestea ar „izola economia ukraineană” de Marea Neagră. Ţinutul Odessa a fost anexat de Rusia Ţaristă, ca urmare a Tratatului de la Iaşi, din 1792, ea devenind o parte din așa-numita „Novorusia” (Noua Rusie). Orașul a fost colonizat cu diferite etnii: ruși, ruteni, bulgari, evrei, germani, armeni, greci pontici, precum și români moldoveni în zona denumită Moldoveanca, atunci în afara limitelor oficiale ale orașului. Asta aşa, puţină istorie nu strică!

În aceste condiţii, locuitorii oraşului se pregătesc de asediu şi o confruntare decisivă cu chiar “esenţa răului, răul suprem”, aşa cum îi numea pe ruşi o supravieţuitoare din iadul de la Mariupol. Un spital de război, improvizat într-un buncăr, cu 200 de paturi, generatoare, sursă de apă şi 70 de medici voluntari este perfect funcţional de miercuri, la Odessa. Toate facilităţile pot susţine viaţa şi activitatea spitalului, timp de o săptămînă, total izolat de restul lumii, în caz de nevoie. Datorită voluntarilor, spitalul dispune de aprovizionarea cu lenjerie, perne, pături și saltele. Există și o toaletă, o sursă de apă (aproximativ 3 tone), care ar trebui să fie suficientă pentru aproximativ o săptămînă, generatoare diesel, faruri pentru medici și chiar o masă de operație pe care voluntarii au sudat-o pentru spital.

Spitalul primește ajutor umanitar de la colegii europeni. De exemplu, astăzi, miercuri 23 martie, medicii de la Odessa au primit o mulțime de medicamente, consumabile și pansamente din România, chiar de la Timişoara, inima Banatului. Mîine aparatul anestezic-respirator ar trebui să fie livrat de la Londra.

O echipă unită de specialiști este pregătită să ofere asistență în spital – chirurgi, un otolaringolog, psihologi, ortopedi, anestezisti și resuscitatori, psihoterapeuți și cardiologi.

Mai mult, 12 alpiniști din Odessa îndeplinesc funcţii de infirmieri, iar la dispoziția spitalului sînt deja 14 ambulanţe cu șoferi care sînt gata să ridice victimele din toate raioanele Odessei.

Locuitorii Odessei se tem că oraşul va fi ocupat de armata rusă şi pentru faptul că aici funcţionează de mai bine de un secol şi jumătate un laborator şi institut de cercetare virusologică recunoscute pe plan mondial. Biolaboratoarele secrete americane de pe teritoriul Ukrainei sînt un subiect fierbinte pe agenda mass-media globale. — Biolabs! „Dovezile” prezentate par a fi neconcludente, ba chiar din ce în ce mai ridicole. Cel puţin în cazul Odessei!

Laboratoarele de la Odessa lucrează de aproape un secol și jumătate cu agenți patogeni ai unor infecții deosebit de periculoase. Este prima stație bacteriologică fondată aici de viitorul laureat Nobel, profesorul Ilya Mechnikov şi a doua din lume după cea fondată de Louis Pasteur, la Paris! Aici, la Odessa, s-au făcut vaccinuri și au fost tratate persoane și animale afectate de rabie. Primele vaccinări au fost făcute în 1886! Pe lîngă rabie, la stația din Odessa au fost studiați agenți patogeni ai altor boli periculoase: holera, febra tifoidă, muca, antrax, tuberculoză, lepră, sifilis. De-a lungul anilor, medicii și oamenii de știință din Odessa au înregistrat multe cazuri de ciumă, iar datorită muncii eficiente a biologilor și epidemiologilor, nici unul dintre ele nu a provocat un focar major.

În ultimii ani, la Bioprom au fost produse vaccinuri slăbite și inactivate conform tehnologiei tradiționale: o anumită tulpină a fost crescută pe un mediu nutritiv sau cultură celulară, apoi slăbită sau complet inactivată de diferite influențe chimice și fizice.

În 2007, a început modernizarea laboratoarelor SES regionale în toată Ukraina, cu asistență SUA. Centrele de laborator ale stațiilor sanitare și epidemiologice ukrainene au primit echipamente moderne. Prin urmare, în 2020 s-a reușit stabilirea relativ rapidă a testele pentru Coronavirus. Anul trecut, în 2021, aceste laboratoare au fost transformate în Centre regionale pentru Controlul și Prevenirea Bolilor din cadrul Ministerului Sănătății al Ucrainei.

Recent, trupele ruseşti de invazie au „denazificat” centrul regional bio din Hersonul ocupat temporar. Imaginile din această operaţiune sînt prezentate ca „dovadă a existenței unei instalații secrete cu care au fost create arme biologice sub conducerea americanilor”. Din păcate, aşa cum ştim pe propria piele, corupţia endemică a societăţilor moderne pune în pericol orice realizare, iar afirmaţiile ocupanţilor ruşi par, totuşi, a avea un sîmbure de adevăr! Odessa, care a fost unul dintre cele mai importante centre mondiale în domeniul bacteriologiei, virusologiei, microbiologiei, astăzi și-a pierdut complet potențialul științific și industrial în acest domeniu. Cum s-a întîmplat? A fost rezultatul intenției criminale, sau nepăsării, sau este un efect secundar al „reformei” necalificate, necugetate și nemiloase? Răspunsul la această întrebare va fi dat de istorici, care ar trebui să investigheze semnele clare ale unei crime împotriva științei ukrainene și risipirea a 25 de milioane de dolari cheltuiți pentru un program de biosecuritate în Ukraina, fonduri americane! Dacă de pe acest fond, viruşi înalt patogeni “scapă” necontrolaţi? Ruşii vor avea dreptate!

ODESSA BOMBARDATĂ ASTĂZI DE PE MARE

BMTF, 21 martie – Odessa a fost bombardată astăzi de pe mare, direct, pentru prima dată după al Doilea Război Mondial. În această dimineaţă, navele de război ruseşti au tras cu tunurile navale în clădirile rezidenţiale din partea de sud a oraşului, la malul mării. Bombardamentul s-a soldat case distruse, geamuri sparte, cratere în pavaj şi mai multe autoturisme avariate.

Acesta a fost primul bombardament al orașului, de către artileria navală, de la al Doilea Război Mondial! Mai multe căsuțe cu două etaje au fost avariate, iar multe mașini au fost lovite de fragmente de obuze. Un crater se deschidea în mijlocul carosabilului la cinci metri de casă.

Acum anchetatorii poliției lucrează la fața locului, alimentarea cu gaz a fost restabilită, iar locuitorii acoperă geamurile sparte cu folie și foi de placaj.

Cel mai mult a avut de suferit o casă mică de vacanţă, care a fost lovită de trei obuze. Proprietarul casei, în vîrstă de 81 de ani, un fost marinar, Anatoly, a suferit mai multe răni din cauza valului de explozii. „Nu mă așteptam să se întîmple asta. Nu am crezut niciodată că au nevoie de noi. Trăim, ne odihnim, nu există unități militare. De ce noi?”, întreabă Anatoly.

Consiliul municipal al Odessei a suplimentat şi astăzi numărul de trenuri puse la dispoziţia populaţiei care doreşte să se refugieze în alte zone ale ţării, mai sigure. Astfel, două garnituri suplimentare vor pleca, în această seară spre Ujgorod, în Transcarpatia, la 22:31 şi spre Izmail, la 23:23.

Civilii care rămîn şi îşi doresc să ajute, sînt invitaţi să se înscrie la cursuri gratuite de prim ajutor, ce vor începe de mîine, de la ora 14:00, la Gimnaziul nr. 7, de pe strada Rostovskaya, 4A. Cursurile sînt organizate de Direcţia de sănătate a oraşului şi vor cuprinde: acordarea primului ajutor și îngrijiri de urgență, precum și regulile de conduită în caz de pericole chimice și de radiații.

ODESSA, CU NERVII ÎNTINŞI

BMTF, 20 martie – Pentru locuitorii Odessei, weekendul s-a încheiat la fel cum a început. Într-o stare de tensiune generalizată indusă de prezenţa în larg a navelor ruseşti de desant maritim. Deşi a fost bombardată încă din prima zi de război, în 24 februarie, deşi unele informaţii spun că Rusia a pregătit şi medaliile pentru “eliberarea Odessei”, prezenţa Flotei ruse a Mării Negre este menită să pună presiune psihologică pe locuitorii oraşului. “Rețineți că navele s-au aliniat și stau doar în radă, fără a face manevre sau alte acțiuni”, spune chiar Președintele Administrației Regionale Civil-Militare Odessa, Serghei Bratchuk, care îi asigură pe locuitorii oraşului că nu a fost observată nici o pregătire a invadatorilor pentru o încercare de a debarca în regiune. „Aceasta este presiune psihologică și nimic mai mult”, a spus Bratchuk.

Mulţi au plecat, dar cei care au rămas au transformat frica în determinare remarcabilă. Şi în solidaritate, firească. Doar în 1999, în războiul din fosta Yugoslavie am mai întîlnit o astfel de solidaritate! Centrul acestei solidarităţi se află la Centrul de voluntariat umanitar, de pe strada Rishelievskaya, 9. Treizeci de antreprenori, proprietari de restaurante, cafenele mici, livrare online de sushi, cluburi de noapte, cantine, s-au unit pentru a oferi mai mult de șase mii de porții calde, în fiecare zi, apărătorilor oraşului, militari sau voluntari încadraţi în Unităţile de Apărare Teritorială. În total, sînt implicați peste 300 de voluntari: bucătari, șoferi, încărcătoare.

Oamenii de afaceri din Odessa s-au unit într-o coaliție, adună fonduri și le distribuie la nivel central către unitățile alimentare. Sarcina principală este sprijinirea temporară a armatei și unităților la punctele de control, în condiții grele, sub cerul liber. Exemplele sînt motivaţionale: Din 25 februarie, angajații cafenelei Kompot, semnul distinctiv al Odesei, au pregătit aproape 7.000 de mese, au copt 700 de pîine și au gătit manual 630 kg de tăiței. Mai mult de o mie și jumătate de porții sînt pregătite zilnic prin livrarea online de sushi și mîncăruri calde Yaposhka. Acum, facilitățile lui Yaposhka pregătesc între 1.400 și 1.600 de porții de mese calde pe zi. Pentru mai multe orașe: Odesa, Nikolaev, Vinnitsa și Harkov, funcționează rețeaua integrală ucraineană Smile Food. Înainte de război, Smile Food a hrănit personalul medical din spitalele covid. Din a treia zi de război au început să hrănească apărarea. Clubul de noapte Queen Odessa, care s-a deschis în luna mai 2021, în Arcadia, a schimbat din 28 februarie Haute Cuisine în mese simple, dar copioase, pentru apărarea teritorială. Acum bucătăria clubului de noapte produce de la 300 la 350 de porţii pe zi, pentru șase unități militare. “Avem 40 de voluntari implicați: jumătate sunt echipa noastră de bucătari, jumătate sunt locuitori din Odessa care au răspuns la apelul nostru și au venit în ajutor. Cineva spală vase, cineva curăță cartofi, cineva taie ceapa. Astăzi, un bărbat tocmai a adus 30 kg de carne, a sunat, a întrebat de ce avem nevoie și a adus-o. Cineva a adus 5 kg de cartofi, cineva a adus trei saci, cineva a adus 300 kg de pui”, spune un coordonator. Pînă şi Școala de Servicii Turistice Maritime din Odessa e implicată. Instituția de învățămînt a oprit cursurile și coace peste 400 de plăcinte, covrigi și chifle dulci pentru apărătorii oraşului.

Dacă este adevărată informaţia că războiul se va încheia în luna mai, mi-aş dori ca Odessa să nu fie pe masa negocierilor de pace. Mi-aş dori…

CĂUTAREA MERCENARILOR, CU RACHETA, LA LVOV

BMTF, 15 martie – Ministerul Apărării al Federaţiei Ruse a anunţat că a preluat controlul asupra regiunii Kerson din Ukraina, informează presa rusă. Armata rusă a preluat controlul asupra regiunii Kerson, a declarat marţi purtătorul de cuvînt al Ministerului rus al Apărării, Igor Konaşenkov, în cadrul unui briefing. ”Grupul de luptă a trupelor ruse din aşa-zisa republică populară Doneţk, care continuă operaţiunile ofensive, a spart apărarea naţionaliştilor ukraineni, a preluat controlul asupra aşezării Panteleimonivka şi a ajuns pe linia Verhnetoreţske (o aşezare de tip urban din raionul Iasinuvata din regiunea Doneţk din estul Ucrainei, n.n) – Novoselivka Druha”, a anunţat Konaşenkov. El a anunţat, de asemenea, distrugerea a trei hangare de pe un aerodrom militar de lîngă oraşul Kramatorsk, din regiunea Doneţk, în care se aflau patru avioane de atac ukrainene Su-25, un elicopter Mi-24 şi cinci elicoptere Mi-8.

În cursul serii de 14 martie, subunităţile Forţelor Aeropurtate Ruse au capturat un bastion (punct) al naţionaliştilor ukraineni şi mercenarilor străini, în zona aşezării Huta-Mejihirska, confiscînd armele furnizate de ţările occidentale Ukrainei, a spus Konaşenkov. ”Paraşutiştii ruşi au confiscat zece sisteme de rachete antitanc Javelin de fabricaţie americană şi o serie de alte tipuri de arme furnizate de ţările occidentale Ukrainei”, a declarat el. În total, în ultima zi, aviaţia şi sistemele de apărare aeriană ale Forţelor Aerospaţiale Ruse au doborît 16 ţinte aeriene: o aeronavă Su-24 şi Su-25 ale Forţelor Aeriene Ucrainene, un elicopter Mi-8 şi treisprezece vehicule aeriene ukrainene fără pilot, UAV, inclusiv şase Bayraktar TB-2”, a spus Konaşenkov. În plus, Ministerul rus al Apărării a anunţat distrugerea a 156 de drone ukrainene, în timpul operaţiunii, precum şi a 1.306 tancuri şi vehicule blindate, 127 de lansatoare de rachete multiple, 471 de piese de artilerie de cîmp şi mortiere, precum şi 1.054 de unităţi de vehicule militare speciale.

Potrivit lui Konaşenkov, 136 de obiective militare ukrainene au fost atacate de aeronave ruseşti, în ultimele 24 de ore. ”Inclusiv: şapte centre de comandă şi control şi centre de comunicaţii, patru sisteme de rachete antiaeriene, trei lansatoare de rachete multiple, patru staţii radar pentru recunoaştere, de iluminare a ţintei şi de ghidare a sistemului de apărare aeriană S-300, o staţie de război electronic, patru depozite de muniţii şi 72 de locuri de stocare a tehnicii şi echipamentelor militare”, a spus el.

Rusia a efectuat duminică un atac împotriva unei baze militare ukrainene din Regiunea Lvov, utilizînd rachete de croazieră ce au fost lansate din spaţiul aerian rusesc de bombardiere cu rază lungă de acţiune, a declarat luni un înalt oficial american din domeniul apărării, citat de Reuters.

„A fost un atac aerian cu rachete de croazieră – şi aş spune că peste 20 de rachete de croazieră – care a avariat cel puţin şapte structuri”, a declarat responsabilul american, sub rezerva anonimatului, potrivit AFP.

„Noi considerăm că toate aceste rachete de croazieră aer-sol au fost lansate de bombardiere ruseşti cu rază lungă de acţiune din spaţiul aerian rus, nu din spaţiul aerian ukrainean”, a spus el, văzînd în aceasta o dovadă că instituirea unei zone de excludere aeriană nu este un panaceu.

„Pentru cei care susţin necesitatea instituirii unei zone de excludere aeriană, acesta este un exemplu de ce aşa ceva nu ar avea niciun efect”, a adăugat oficialul american, în timp ce preşedintele ukrainean Volodimir Zelenski a cerut luni din nou NATO să stabilească o zonă de excludere aeriană deasupra ţării sale.

Responsabilul citat, care s-a exprimat sub rezerva anonimatului, a afirmat că atacul asupra Centrului internaţional pentru menţinerea păcii şi securităţii din Iavoriv, la numai 20-25 km distanţă de frontiera cu Polonia, ţară membră NATO, nu va afecta efortul Occidentului de aprovizionare cu arme şi muniţii a Ukrainei.

Acelaşi oficial de la Washington a declarat că nu există trupe americane, contractori sau personal civil al guvernului american la această bază, situată la circa 40 km nord-vest de Lvov.

Această bază a servit în ultimi ani ca teren de antrenament pentru forţele ukrainene sub supravegherea instructorilor străini, în special americani şi canadieni.

Baza Iavoriv a fost unul dintre principalele centre utilizate pentru exerciţiile militare comune între forţele ukrainene şi cele ale NATO.

Înaltul responsabil de la Pentagon a dezminţit că la această bază soseşte o parte din ajutorul militar livrat Ukrainei de către ţările occidentale. „Iavoriv nu a fost utilizată pentru asistenţa militară” livrată de Occident Ukrainei, a asigurat el.

Duminică, Ministerul rus al Apărării a declarat că trupele ruse au efectuat lovituri în regiunea Lvov asupra unor obiective unde se aflau „mercenari străini”, ucigînd cel puţin 180 dintre ei şi, de asemenea, distrugînd un lot mare de arme care venea în Ukraina din străinătate, potrivit RIA Novosti.

Mai mult, purtătorul de cuvânt al Ministerului rus al Apărării, Igor Konaşenkov, afirmase că „eliminarea mercenarilor străini care au venit pe teritoriul Ukrainei va continua”.

Guvernatorul regiunii Lvov, Maxim Koziţki, afirmase iniţial că rachetele au fost lansate dinspre Marea Neagră şi Marea Azov. Tot el făcuse public un bilanţ de 35 de morţi şi 134 de răniţi în urma atacului asupra bazei din Iavoriv, potrivit AFP.

RAFTUL CU CĂRŢI

În contextul unei pandemii, îndelung discutată şi discutabilă şi în contextul actual al războiului din Ukraina, neobositul Col.(r) dr Tănase Tiberiu, promotor al culturii de securitate, girează o seamă întreagă de lucrări din sfera intelligence-ului care nu ar trebui să lipsească din biblioteca nici unui pasionat al acestui domeniu.

Tiberiu Tănase este secretar al DIS/CRIFST, al Academiei Romane, analist de informații, formator, manager de securitate, evaluator de risc, , Director general al ANB, membru al Diviziei de Istoria Ştiinței din cadrul Comitetului Român de Istoria și Filosofia Științei și Tehnicii – CRIFST al Academiei Române, lector asociat al Unversității Romano- Americane din București , membru al unor asociații ale cadrelor millitare în rezervă – Asociaţiei Cadrelor Militare în Rezervă şi în Retragere din SRI, Asociatia Ofiţerilor în Rezervă din România –AORR, redactor adj al revistei Studii și Comunicari, membru al colegiului de redactie al revistei Vitralii Lumini și Umbre , colaborator al unor institute de studii şi cercetări de securitate, apărare şi istorie: Institutul Naţional pentru Studiul Totalitarismului, Institutul pentru Studii Politice de Apărare şi Istorie Militară, Arhivele Naţionale, Arhivele Militare Române. Autor a peste 100 studii şi articole de securitate şi intelligence publicate în editura Academiei Naţionale de Informaţii „Mihai Viteazul” şi în publicaţiile de specialitate : Intelligence, Revista Româna de Studii de Intelligence, Gândirea Militară Românească, Infosera, Impact Strategic, Vitrali – Lumini și Umbre, Art- Emis şi Geopolitica Magazin . De asemena, este autor al unor numeroase articole privind Istoria Intelligence-lui şi unor articole de istoria Intelligence-lui și Istorie în Historia, Analele Universitaţii Dimitrie Cantemir, Revista de Istorie Militară, Arhivele Totalitarismului, revista Art –Emis .
Apariții în Emisiuni TV si Radio despre Intelligence & Istoria Intelligencelui – la 6TV și Radio Romania Actualități !

Cît am fost plecat, a sosit la redacţie un pachet consistent cu cărţi pe care am plăcerea să le recomand în rîndurile următoare:

1) TOTUL DESPRE CORONAVIRUS SARS-COV-2: TESTE ȘI VACCINURI, Ed. Concordia, 2021, autori Constanța BUGAN şi Petru ȘTEȚCU. Avînd în vedere creșterea incidenței fenomenului ”fake news” în țara noastră, pe fondul pandemiei cu SARS – Cov – 2, precum și a riscului la adresa securității naționale, care însoțește acest fenomen, volumul celor doi specialişti se constituie ca o veritabilă culegere de date, accesibile publicului larg. În contextul pandemic, care reprezintă mai mult decît o criză globală de sănătate, cumulînd aspecte economice, umanitare şi de securitate, sursele neconforme de date s-au înmulţit, concomitent cu apetitul populaţiei pentru cunoaştere. Pe acest fundal, lucrarea oferă un cumul de răspunsuri la controversele din jurul originii, propagării infecţiei, măsurilor profilactice şi de terapie, aducînd o contribuţie critică la reducerea gradului de vulnerabilitate a populației în fața dezinformării.

2) ÎNCEPUTURILE SERVICIILOR DE INFORMAŢII, Ed. Meteor Press, autor Francis Dvornik, cu o prefaţă de col (r) dr. Tiberiu Tănase. Serviciile de informaţii eficiente, rapide şi fiabile au fost esenţiale pentru dezvoltarea şi prosperitatea tuturor imperiilor din istoria omenirii. Tactici şi metode diverse au fost utilizate încă de civilizaţiile antice din Orientul Apropiat şi au condus la construirea a mii de kilometri de reţele de drumuri cu posturi fortificate şi sisteme de poştă dotate cu catîri, ştafete călări şi poştalioane. Cartea este o descriere competentă a dovezilor despre metodele utilizate pentru colectarea şi transmiterea informaţiilor în Orientul Apropiat, imperiile roman, bizantin, arab şi mongol, ca şi în cnezatul moscovit. Trebuie specificat că, pentru Dvornik, „informaţiile” includ toate ştirile, nu doar pe cele de natură militară şi politică ce afectează direct statul şi planurile sale de acţiune în diplomaţie şi în războaiele cu alte state. Spionajul militar este o ocupaţie ultrasecretă. Publicul contemporan află puţin, iar generaţiile următoare au rareori ocazia să găsească materiale în arhive, deoarece mare parte din ele sunt distruse. Autorul, ceh, preot şi academician catolic, este considerat unul dintre cei mai importanţi experţi ai secolului al XX-lea în istoria slavă şi bizantină şi în relaţiile dintre bisericile din Roma şi Constantinopol. Născut într-o familie romano-catolică în Moravia, a absolvit Facultatea de Teologie, fiind hirotonisit preot, apoi a urmat Universitatea din Paris, studiind simultan mai multe specialităţi. A absolvit în 1926 şi a obţinut diploma de doctor în litere de la Sorbona. În 1928, a devenit profesor de istorie ecleziastică la Facultatea de Teologie Catolică din Praga, unde a devenit unul dintre fondatorii Institutului de Studii Slave Praghez şi cofondator al revistei Byzantinoslavica. În 1939, a emigrat în Marea Britanie şi în 1948 a fost numit profesor de studii bizantine la Centrul Dumbarton Oaks de la Universitatea Harvard.

3) Zidul Tăcerii, Incursiuni în ştiinta secretă, Volumul II, SOLUŢII TEHNOLOGICE NECONVENŢIONALE ÎN INDUSTRIA DE APĂRARE, Ed. Centrului Tehnic Editorial al Armatei, autori: Cătălin Robertino Hideg, Lucian Ştefan Cozma şi Daniela Georgiana Golea şi VOLUMUL III, PARCURSUL ISTORIC AL ACTIVITĂŢILOR AEROSPAŢIALE, autori: Daniela Georgiana Golea, Lucian Ştefan Cozma şi Cosmin Vasile Ţenu, lucrare apărută la Editura Militară.

În 2017 a fost lansată o serie sub acest titlu, care urmărește publicarea unor date și informații mai puțin cunoscute din domeniul științei și tehnicii, precum și abordarea unor subiecte mai puțin obișnuite și care privesc domeniul securității naționale. Fiecare volum abordează un domeniu bine precizat și care interesează într-un fel sau altul securitatea națională. Volumul abordează tematici precum: tehnica aerospațială modernă, energetica secolului XXI, metode și soluții de economisire a energiei în aplicațiile industriale și cele casnice, noi sisteme de armamente și tendințele de evoluție în tehnica militară a sec. XXI, perfecționări în domeniul armamentului individual portativ, armamentul electromagnetic și posibilitățile de evoluție ale tehnologiilor în acest domeniu, armamentul neconvențional non-NBC, tehnicile de intervenție asupra factorilor de mediu în scopuri militare și multe altele.

4) La Editura Meteor Press, Cătălin Robertino Hideg şi Daniela Georgiana Golea, ne propune lucrarea, extraordinar de actuală în contextul informaţiilor îngrijorătoare care vin din Ukraina, referitoare la laboratoarele biologice ale armatei americane de pe teritoriul ţării vecine, BIOTERORISMUL. Introducere in problematica bioterorismului; Origini, manifestari, cauze, substrat economic si financiar. Bioterorismul, flagelul mileniului III, comportă consecinţe semnificative la adresa securităţii naţionale şi globale. Aşa cum s-a demonstrat, fără echivoc, în contextul pandemiei SARS-Cov-2, o criză în domeniul sănătăţii publice, fie ea de sorginte naturală sau provocată de intervenţia factorului uman, poate avea un impact incalculabil -variabil ca extindere spatio-temporala- pe mai multe paliere, respectiv cel societal, financiar, economic, politic, inclusiv de securitate naţională. In acest context, lucrarea reprezintă efortul conjugat al unui antreprenor cu experienţă în domeniul cercetării şi producţiei din domeniul bio-farmaceutic şi al unei economiste, doctorand în domeniul politicilor de securitate naţională cu o vastă activitate de cercetare, ce a vizat cu precădere managementul securităţii naţionale şi globale.

5) Perfecţionări în tehnica omuciderii, Volumul I, Îmbunătăţirea armamentelor de foc portative şi muniţiei aferente, Ed. Militară, autori: Daniela Georgiana Golea, Andreea Florina Radu, Lucian Ştefan Cozma şi Cosmin Vasile Ţenu. O carte deosebit de interesantă pentru pasionaţii armelor de foc, care prezintă o serie de posibile (și prognozate) evoluții tehnologice ale armamentelor de foc și muniției acestora, pentru viitorul apropiat și mediu. Astfel, cercetătorii menționați mai devreme au intuit dezvoltarea în viitorul apropiat a muniției autopropulsate de calibru relativ mic, prezentînd numeroase argumente științifice în acest sens, precum și exemple concrete de realizare a unor astfel de muniții.

6) Am lăsat intenţionat la urmă numerele 47 şi 48 ale revistei VITRALII. LUMINI ŞI UMBRE, Revista veteranilor din serviciile române de informaţii. Doar cîteva recomandări, din multitudinea de analize interesante publicate. În nr. 47, conf. Univ. dr. Alba Popescu: Ameninţarea tăcută- jocul geopolitic al Chinei în regiunea Mării Negre. Şi în nr. 48, sub pana aceleiaşi inegalabile Alba Popescu: Trei scenarii privind dinamica geopolitică regională după retalibanizarea Afganistanului. Iar sub pana col. r. dr. Tiberiu Tănase: Mărturii importante despre Eugen Cristescu la 23 august 1944.

Lectură plăcută!

NOUL RĂZBOI DE 10 ANI?

BMTF, 11 martie – Astăzi Putin a admis participarea voluntarilor străini: „Dacă vezi că există oameni care vor să vină să ajute oamenii care trăiesc în Donbass pe bază de voluntariat, mai ales nu pentru bani, ei bine, trebuie să-i întâlnești la jumătatea drumului și să-i ajuți să treacă în zona de război”, a spus Vladimir Putin.

Preşedintele rus, Vladimir Putin, a acceptat vineri propunerea ministrului rus al apărării, Serghei Şoigu, de a mobiliza syrieni şi mercenari ai grupării militare private Wagner în războiul din Ukraina. Preşedintele Ukrainei, Volodimir Zelenski, a condamnat decizia Moscovei şi a spus că mercenarii syrieni au fost trimişi pe un teritoriu străin „pur şi simplu ca să omoare”. Potrivit ministrului Apărării Serghei Şoigu, peste 16.000 de cereri au fost deja primite doar din ţările din Orientul Mijlociu.

Jihad în Europa sau Noul Afghanistan!

Peste 20.000 de occidentali luptă de partea Ukrainei. Fără Batalionul Azov, despre care voi scrie altă dată!

Pe 24 decembrie 1979, în Ajun de Crăciun, trupele speciale ale fostei armate sovietice, SPEŢNAZ, Speţialnoe Naznacenia, cucereau Kabulul şi-l răsturnau de la putere pe preşedintele Hafizulah Amin. O zi mai tîrziu, primii din cei 100.000 de soldaţi sovietici intrau în ţara denumită generic “cimitirul popoarelor”. Pînă în 1982, aproximativ 2,8 milioane de afghani au solicitat azil în Pakistan, iar alți 1,5 milioane au fugit în Iran! Victoria mujahedinilor asupra armatei sovietice şi retragerea acesteia totală la 15 februarie 1989, a fost determinată de coalizarea facţiunilor mujahedine şi de cantitățile uriaşe de arme și alte materiale de război expediate rebelilor, prin Pakistan, de către Statele Unite și alte țări și de către musulmanii din întreaga lume. În plus, un număr nedeterminat de voluntari musulmani – denumiți popular „afgani-arabi”, indiferent de etnia lor, au călătorit din toate părțile lumii pentru a se alătura opoziției. Baza aducerii în Afghanistan a acestor luptători străini era fundaţia milionarului saudit Oussama Bin-Ladden. Baza – adică, Al Qaida!

Tema luptătorilor străini, aflaţi de o parte şi de alta a principalilor combatanţi, este extrem de importantă şi de actuală în acst război din Ukraina. Dacă desluşim corect acest element tactic, în timp, putem concluziona cît timp va dura războiul şi dacă acesta se va transforma într-unul de gherilă, sau cum va evolua el, indiferent de acordurile politice de la un moment dat.

Potrivit unui mesaj postat pe contul de Telegram al Serviciului de Informaţii al Armatei Ukrainene, o unitate specială a Legiunii Internaţionale de Apărare a Ukrainei a fost creată în subordinea Direcţiei Principale de Informaţii a Ministerului Apărării de la Kiev (GUR) şi a început deja să efectueze misiuni de luptă pentru a contracara agresiunea rusă. Generalul de brigadă Kirillo Budanov, şeful GUR, a remarcat că, în momentul de faţă, „orice ajutor cîntăreşte la fel ca aurul”, iar „Ukraina apreciază foarte mult umărul prietenesc şi fratern oferit în vremuri dificile”. Până în prezent, voluntari şi veterani din 52 de ţări ale lumii şi-au exprimat dorinţa de a deveni membri ai Legiunii Internaţionale de Apărare a Ukrainei. Numărul lor a depăşit deja 20.000 de oameni. Aceştia sînt în mare parte luptători cu experienţă, care au participat la războaiele din Iraq şi Afghanistan, dar şi în multe campanii de menţinere a păcii în diferite părţi ale lumii.

De altfel, o companie de recrutare pentru contractori privaţi din întreaga lume a anunţat în noaptea de duminică spre luni locuri de “voluntari” în Ukraina plătite cu 2000 usd/zi, sau 60.000 usd/lună. Astfel de tarife erau practicate în Iraq de contractorii care acţionau pe celebra “şosea a morţii”, care lega Aeroportul din Baghdad de Zona Verde. Evident, tariful anunţat este valabil pentru ţările de categoria 1, adică SUA, Marea Britanie şi Noua Zeelandă. Pentru contractorii din ţările aflate în altă categorie, precum România, salariile sînt semnificativ mai mici. 3000 de contractori americani şi-au anunţat deja intenţia de a veni voluntari în Ukraina!

Ministrul ukrainean de externe, Dmitro Kuleba a declarat duminică, 6 martie, că există aproape 20.000 de voluntari străini s-au oferit să ajute Ukraina în lupta împotriva Rusiei.

Ar mai fi Batalionul Azov, inițial o miliție formată din voluntari pe 5 mai 2014, dar despre care voi vorbi altă dată!

De partea cealaltă, nici Rusia nu se lasă mai prejos. Voluntarii ceceni ai lui Ramzan Kadîrov numără cîteva mii şi sînt grupaţi în Trupele Gărzii Ruse din Republica Cecenia, înarmate cu echipament de ultimă generaţie, uniforme, pregătite fizic, şi decise să îndeplinească ordine, indiferent cît de complexe. Ei au suferit deja pierderi în luptele cu forţele ukrinene.

O ştire furnizată luni de purtătorul de cuvînt al Pentagonului, John Kirby, ne atrage atenţia că Rusia recrutează mercenari syrieni cu experienţă în războiul de gherilă urbană pentru a lupta în Ukraina, transmite AFP. Potrivit unui alt oficial american, unii luptători syrieni se află deja în Rusia, unde se pregătesc să se alăture luptei din Ukraina.

După 16 zile de război, luptători străini sînt deja prezenţi de ambele părţi ale frontului din Ukraina. În acest moment, echilibrul este cel mai important. Pentru ca istoriile din anii 80 să nu se repete şi aici, în Europa!

Afghanistanul de lîngă noi. Arme pentru Ukraina pe un aerodrom neidentificat din Europa de Est

BMTF, 7 mar – Şeful Statului Major al SUA, generalul Mark Milley, s-a deplasat săptămîna trecută la un aerodrom neidentificat lîngă graniţa cu Ukraina, care a devenit un hub pentru transportul de arme, a declarat un înalt oficial din Departamentului Apărării american, care a asistat direct la efortul multinaţional de a trimite arme în Ukraina pe fondul invaziei Rusiei, potrivit unui material difuzat duminică de CNN, pe pagina sa de internet, scrie Agerpres.

Din informaţiile pe care le deţinem, încă de săptămîna trecută, pe acel aeroport se prelucrau 14 avioane de transport pe zi, capacitatea obiectivului fiind de 17! Armamentul era transportat pe cale rutieră în Ukraina şi depozitat în diferite puncte din ţară, inclusiv pe aeroportul Viniţa, bombardat cu 8 rachete de armata rusă. Atacul a provocat nouă morţi.

În timp ce se afla pe aerodrom, Milley s-a întâlnit cu trupe şi personal, şi a examinat activitatea de transport, a precizat oficialul vineri. Situl a devenit un centru de activitate în ultimele zile, de la o mînă de zboruri în fiecare zi ajungînd astăzi la 17, capacitatea maximă a obiectivului.

Amplasarea aeroportului rămîne un secret pentru a proteja transporturile de arme, inclusiv rachete antiblindate, în Ukraina. Armata rusă nu a vizat aceste transporturi odată ce au intrat în Ukraina, a spus oficialul, dar există o anumită îngrijorare că Rusia ar putea începe să ia la ţintă livrările pe măsură ce avansează cu invazia.

Chiar înainte ca invazia Rusiei să înceapă la sfîrşitul lunii trecute, cerul de deasupra Europei a fost plin de avioane militare de marfă ale Statelor Unite şi ale altora, în special C-17, coloana vertebrală a flotei de transport aerian american. Zborurile au repoziţionat trupele de-a lungul flancului estic al NATO, dar au transportat de asemenea arme către punctele de transfer unde pot fi livrate în Ukraina. Ritmul zborurilor a crescut.

Comandamentul European al SUA (EUCOM) se află în centrul operaţiunii de transport masiv, folosind reţeaua sa de legătură cu aliaţii şi partenerii pentru a se coordona în timp real şi a trimite materiale în Ukraina, a declarat un al doilea oficial din Apărarea americană.

EUCOM se coordonează de asemenea cu alte ţări, inclusiv Marea Britanie, în ceea ce priveşte procesul de livrare, pentru a se asigura că folosesc resursele la maximă eficienţă, pentru a sprijini ukrainenii într-un mod organizat, a adăugat oficialul.

De cînd a început invazia Rusiei, 14 ţări au trimis asistenţă de securitate Ukrainei, dintre care unele au trimis rar înainte echipamente atît de substanţiale, a spus oficialul.

Marea majoritate a unui pachet de asistenţă de securitate de 350 de milioane de dolari a fost deja livrată Ukrainei, potrivit oficialului, la doar o săptămînă după ce a fost aprobat oficial de Casa Albă.

Aproximativ 240 de milioane de dolari din pachet au ajuns în Ukraina, iar restul ar trebui să ajungă în cîteva zile şi poate săptămîni, dar nu mai mult, a declarat oficialul vineri. Componentele care au fost deja livrate includ cele mai necesare echipamente, cum ar fi echipamentele antiblindate.

Odată ce au ajuns în posesia armelor, ukrainenii le-au folosit pentru a încetini şi opri atacurile ruseşti în diferite părţi ale Ukrainei.

Cred că toţi am fost extraordinar de impresionaţi de cît de eficient au folosit forţele armate ukrainene echipamentele pe care le-am furnizat, a spus oficialul.

Poate cel mai cunoscut, un convoi masiv rusesc care se întinde pe 60 km de drum la nord de Kiev, capitala Ukrainei, despre care există suspiciunea că ar fi unul trucat de către partea ukraineană, abia s-a deplasat în cîteva zile.

Ştim că au efectuat atacuri asupra acelui convoi, că aceste atacuri au fost eficiente în încetinirea şi oprirea acestuia, a declarat vineri un alt înalt oficial din Apărarea SUA.

Echipamentele trimise sînt cele pentru care ukrainenii au primit deja pregătire, inclusiv unele antrenamente tocmai la timp la sfîrşitul lunii decembrie şi începutul lunii ianuarie, a spus înalt oficialul, adăugînd că ukrainenii pot utiliza cu competenţă marea majoritate a echipamentului militar trimis.

Viteza cu care SUA livrează acum arme Ukrainei este dramatic mai rapidă decît acum două luni. Majoritatea unui pachet de 200 de milioane de dolari aprobat la sfîrşitul lunii decembrie a fost livrată în decurs de o lună, deşi unele muniţii nu au fost încă transportate, a spus oficialul.

Între timp, pachetul complet de 350 de milioane de dolari, pe care oficialul l-a descris drept cea mai mare atragere prezidenţială de fonduri din istorie, ar trebui să fie finalizat în cîteva zile sau săptămîni.

CINE VINE LA RĂZBOI ÎN UKRAINA

BMTF, 6 mar – Situația din Ukraina este din ce în ce mai grea, de la o oră la alta, violența acțiunilor militare a crescut. Dacă mă întrebaţi, pentru mine rămîne un război cu extrem de multe semne de întrebare! De aceea, încerc, pe cît posibil, din avalanşa de informaţii fake, sau pură propagandă, să desluşesc adevărul. În timp de război, informațiile trebuie tratate cu prudență, deoarece este un risc ridicat de deformare sau chiar de manipulare prin informații false. Unele informații au rolul de a menține moralul forțelor proprii, iar altele pentru a demoraliza inamicul. Din acest motiv este bine să privim imaginea de ansamblu și să evităm intrarea în amănunte care ne pot distorsiona percepția.

Tema luptătorilor străini este, însă, extrem de importantă. Dacă desluşim corect acest element tactic, în timp, putem concluziona cît timp va dura războiul şi dacă acesta se va transforma într-unul de gherilă.

Repet. Mi-e greu să înţeleg ce se întîmplă. Multe din gesturile liderilor de la Kiew nu sînt în logica războiului de apărare. Am mai văzut astfel de gesturi în Kosovo în 1999. Mii de deţinuţi ukraineni au fost eliberaţi din închisori şi înarmaţi, iar preşedintele ţării face apel la formarea unei Legiuni internaţionale, de parcă sîntem în anii 30, în războiul civil spaniol. Într-un videoclip emoționant postat pe canalul său Telegram, preşedintele Ukrainei, Volodimir Zelensky s-a referit la “legiunea internaţională” de 16.000 de voluntari străini, dintre care 6000 de americani, veterani ai războiului din Iraq, care a căutat să „se alăture apărării Ukrainei, Europei și lumii”. „Ukraina îi întîmpină pe voluntarii străini. Primii 16.000 sînt deja pe drum pentru a apăra libertatea și viața, pentru noi și pentru toată lumea”, a clamat preşedintele, ale cărui cuvinte reverberau cu aproape 100 de ani în urmă, la începuturile Războiului Civil Spaniol, cînd simpatizanții republicani au proclamat lupta între „tiranie și democraţie”, sau între „fascism și libertate”, și mulți tineri care nu erau de origine spaniolă, revoluționari și reformiști s-au alăturat Brigăzilor Internaţionale, crezînd că Republica Spaniolă era linia întâi a războiului împotriva fascismului.

Conform unui decret din 2016, străinii au dreptul de a se alătura armatei ukrainene pentru serviciul militar pe bază de voluntariat. Apelul unui guvern suveran pentru întăriri străine – care amintește de implicarea internațională în războiul civil spaniol din anii 1930 – este fără precedent în războiul modern.

Să revenim în prezent! Pe 27 februarie, preşedintele Zelensky a cerut străinilor să vină în Ucraina și să se alăture luptei împotriva trupelor ruse. Luptătorii străini vor forma o unitate separată – Legiunea Internațională de Apărare Teritorială a Ukrainei. La începutul acestei săptămâni, țara a ridicat temporar cerințele de viză pentru voluntarii străini care doresc să se alăture luptei împotriva forțelor ruse. De altfel, însă, cetățeni străini luptă în Ukraina din 2014, când separatiștii susținuți de Rusia au ocupat părți din regiunea Donbas, iar observatorii care urmăresc fenomenul contractorilor spun că acest număr este foarte mare acum. Specialiştii avertizează totuși că a merge în Ukraina fără pregătire militară este periculos!

Ca şi cum omuleţii verzi nu fac treaba murdară a Rusiei de ani de zile, purtătorul de cuvînt al Ministerului rus al Apărării, Igor Konașenkov, a avertizat că toți mercenarii străini, reținuți în Ukraina, vor fi aduși în fața justiției sub acuzații penale. Nici unul dintre mercenarii pe care Occidentul îi trimite în Ukraina pentru a lupta alături regimul naționalist nu se va bucura de dreptul combatanților conform dreptului internațional umanitar, a declarat Konașenkov.

De altfel, Konașenkov a spus că mercenarii străini au atacat armata rusă și convoaiele de aprovizionare care furnizează sprijin trupelor aflate în teren.

Apelul lui Volodymyr Zelenskiy, publicat pe site-ul președinției ucrainene a stîrnit o adevărată emulaţie în rîndurile luptătorilor din întreaga lume. Cetăţeni japonezi şi-au anunţat sosirea, francezii se organizează pentru a ajunge la frontiera cu Ukraina, prin intermediul unor convoaie de voluntari, iar Pagina de Facebook Grupul voluntarilor francezi în Ukraina, număra 650 de persoane ce spun că doresc să lupte.

Ministrul britanic de externe, Liz Truss, a declarat că britanicii care aleg să meargă în Ucraina pentru a lupta vor avea „absolut” sprijinul ei. Remarcile contrastează cu poziția Marii Britanii privind războiul din Siria, unde cetățenii britanici care au călătorit pentru a lupta fie pentru, fie împotriva Statului Islamic s-au confruntat cu urmăriri penale la întoarcerea acasă.

Potrivit Interfax, aproximativ 200 de mercenari croați au sosit în Ukraina prin Polonia și s-au alăturat „Batalionului Naționalist Bandera, din sud-estul Ukrainei”, şi nu Unităţilor de Apărare Teritorială Internaţionale, aşa cum spunea preşedintele Zelensky în urmă cu exact o săptămînă! Presa croată a relatat despre plecarea acestora în Ukraina sub comanda lui Denis Scheler, fostul lider al Bed Blue Boys (fanii echipei de fotbal, Dinamo Zagreb), care a mai luptat în Ukraina timp de șase ani. De altfel, mercenarul croat a primit Ordinul Erou al Poporului de la Batalionul Azov și statul ukrainean. A mers acolo ca voluntar și s-a întors anul trecut!

După croaţi, francezi, britanici, români şi americani, veterani ai teatrelor de operaţii din Iraq şi Afghanistan, care au sosit pe teritoriul Ukrainei, a sosit informaţia şi că primii veterani ai forțelor speciale israeliene au sosit în Ukraina pentru a lupta împotriva armatei ruse. Acest fapt a fost anunțat pe canalul său Telegram de deputatul Radei Supreme de la Kiew, Andrei Goncharenko, care a menționat că acești soldați vor ajuta Ukraina să lupte, CITEZ „împotriva întunericului”, deoarece acum în țara noastră oameni de diferite credințe luptă împreună împotriva Rusiei, am încheiat citatul.

Şi Inyazorul poporului Erzya, Sires Bolaen, împreună cu un grup de compatrioți, luptă acum în rîndurile Unităţilor de Apărare Teritorială. Într-o înregistrare Video, transmisă în cursul nopţii, liderul poporului erzya, Bolaen, înarmat şi flancat de mai mulţi co-naţionali, s-a adresat poporului său şi l-a îndemnat să nu meargă în războiul de agresiune împotriva Ukrainei. Potrivit lui, puțini Erzya luptă pentru Ukraina, dar sînt aici. Bolaen a spus că Moscova efectuează atacuri cu rachete asupra cartierelor rezidențiale și bombardează infrastructura civilă, iar Rusia s-a bazat pe distrugerea numărului maxim de civili pentru a-i demoraliza pe ukraineni. Sires Bolaen a cerut poporului Erzya să se pregătească pentru prăbușirea Federației Ruse și proclamarea de noi țări, în special Țara Erzya. „Acum e întuneric. Dar cea mai întunecată perioadă este înainte de răsăritul soarelui. Vine un moment cînd „Soarele nostru Erzya va răsări. Vom crea statul nostru Erzya. Și vom trăi ca oameni, așa cum trăiesc finlandezii, estonienii și alte popoare. Trăiască țara Erzya”, a conchis el. Erzya este un popor finno-ugric care trăiește în Republica Mordovia și Chuvahia, din Federaţia Rusă. Erzya se consideră un popor separat, deși rușii au impus numele comun Mordovia popoarelor Erzya și Moksha, pretinzînd că sînt un singur popor. Sires Bolaen (Oleksandr Bolkin) este președintele Societății Erzhań din Ukraina (Erźań val) și co-fondatorul mișcării publice Free Idel-Ural. Anterior, Sires Bolaen a acuzat Rusia de etnocid și a cerut comunității internaționale să crească presiunea asupra Moscovei pentru politica sa asupra minorităților naționale.

Mercenarii pe care ţările occidentale au promis că îi vor trimite în Ukraina ca sprijin militar ar putea deveni o problemă globală pentru Europa la întoarcerea lor, a declarat, joi, în timpul unui briefing de presă purtătorul de cuvînt al Ministerului rus de Externe, Maria Zaharova. „Pot să fac nu doar o prognoză, pot să fac o predicţie, iar voi o puteţi verifica. Dacă vor alege această cale, şi ţările NATO, Uniunea Europeană, Statele Unite vor trimite în Ukraina mercenari ca să lupte, într-un timp foarte scurt aceştia se vor întoarce înapoi de unde au pecat. Numai că ei vor fi oameni complet diferiţi – oameni care vor şti gustul sângelui, oameni care, din mai multe motive, vor deveni o problemă globală în Europa” – a declarat Zaharova.

Termenul de mercenar are în prezent o conotație negativă, deoarece de cele mai multe ori este motivat de avantaje materiale personale. Acest aspect este esențial în definiția unui mercenar, iar străinii voluntari, precum membrii Legiunii străine franceze sau spaniole, sau Gurkas nepalezi, nu sînt mercenari, chiar dacă îndeplinesc anumite criterii ale articolului 47 din protocolul adițional la convenții de la Geneva din 12 august 1949 privind protecția victimelor conflictelor armate internaționale.

Indiferent de convenţii şi legi, combatanţi voluntari străini se vor afla, în cîteva zile, în zonele de conflict din Ukraina. Şi atunci, situaţia din teren va deveni şi mai complicată! Nu există separatişti buni şi separatişti răi! Există separatişti. Şi atît! Adică, violatori ai dreptului internaţional! Nu există separatism acceptabil şi inacceptabil. Trebuie să fiu sincer şi să spun ceva ce nu place urechilor fine: Kosovo a fost ticăloşia care a deschis cutia Pandorei! A fost urmat de Transnistria, Găgăuzia, Adjaria, Osetia de Sud, Lugansk, Doneţk! Făcături de state, menite să rupă echilibrul geopolitic şi să ruineze naţiuni şi destine!

Întrebarea mea este: Dacă Volodimir Zelensky se aşteaptă să primească ajutorul a 16.000 de luptători străini care, GARANTEZ EU! – sînt brilianţi din punct de vedere militar, de ce a mai eliberat puşcăriaşii cu experienţă militară şi i-a înarmat? Unde se află aceştia, sub comanda cui luptă şi cine garantează că infracţionalitatea în Ukraina şi în Europa nu va exploda din cauza acestora, este o informaţie păzită „straşnik” aici, în Ukraina!

RUSIA A DECLANŞAT ATACUL ASUPRA UKRAINEI

BMTF, 24 feb – Putin a anunţat, joi dimineaţă, o operaţiune specială în Donbas. După anunţul preşedintelui Rusiei, au început să aibă loc explozii în capitala ţării, Kiev, şi în oraşul Odessa, dar şi în estul Ukrainei.

Preşedintele ukrainean Volodimir Zelenski a declarat joi că Rusia a efectuat lovituri cu rachete asupra infrastructurii ukrainene şi poliţiei de frontieră a ţării şi că explozii au fost auzite în multe oraşe, informează Reuters, preluată de Agerpres.

El a anunţat că legea marţială a fost declarată peste tot în ţară şi că a vorbit prin telefon cu preşedintele american Joe Biden.

Într-o declaraţie separată, Ministerul de Externe ukrainean a spus că scopul operaţiunii militare a Rusiei este distrugerea statului ukrainean.

Rusia vizează infrastructura militară a Ukrainei, apărarea aeriană şi forţele aeriene cu arme de înaltă precizie şi nu atacă oraşele ukrainene, potrivit agenţiei ruse de presă RIA care citează joi Ministerul Apărării de la Moscova.

Kievul a declarat că Moscova a lansat un atac la scară largă asupra Ukrainei, centrele de comandă militară din mai multe oraşe fiind lovite de rachete, aminteşte Reuters.

Printre atele, Ukraina şi-a închis întreg spaţiul aerian ca răspuns la operaţiunea militară rusă din Donbas, a informat televiziunea publică joi dimineaţă devreme, citată de agenţia DPA.

Preşedintele rus Vladimir Putin a anunţat în cursul dimineţii o operaţiune militară pentru a apăra separatiştii din regiunea Donbas, situată în estul ţării, informează AFP şi Reuters. Liderul de la Kremlin a cerut armatei ukrainene „să depună armele” şi a promis să contracareze orice interferenţă străină în operaţiunea rusă în Ukraina.

Din punctul său de vedere, acţiunile Rusiei reprezintă auto-apărare în faţa ameninţărilor şi a unor probleme mai mari decît cele actuale.

Premierul Nicolae Ciucă condamnă decizia Federaţiei Ruse de a invada teritoriul Ukrainei, pe care o consideră „un act ilegal de agresiune” şi subliniază solidaritatea cu Guvernul de la Kiev, reiterînd totodată că este prioritară protejarea cetăţenilor români aflaţi pe teritoriul ukrainean.

„Prim-ministrul Nicolae Ciucă condamnă cu hotărîre invadarea de către Federaţia Rusă a teritoriului Ukrainei, care reprezintă un act ilegal de agresiune, contrar principiilor dreptului internaţional, consacrate de Carta ONU, Actul Final de la Helsinki, Carta de la Paris pentru o Nouă Europă, Carta Securităţii Europene şi celelalte documente care definesc actuala arhitectură europeană de securitate. În numele Guvernului României, premierul Nicolae Ciucă exprimă solidaritatea cu Guvernul Ukrainei şi reiterează susţinerea pentru suveranitatea şi integritatea teritorială ale statului vecin”, se arată într-un comunicat transmis joi de Guvernul de la Bucureşti.

Premierul consideră că acţiunea Rusiei nu este doar o încălcare gravă a principiilor dreptului internaţional, ci reprezintă şi „o încălcare flagrantă a rolului său de membru permanent al Consiliului de Securitate, forul ONU ce acţionează ca garant al păcii şi securităţii în lume, precum şi a angajamentelor asumate ca membru al comunităţii internaţionale”.

„Recurgerea la forţă nu poate fi justificată în nici o altă circumstanţă decît cele explicit şi limitativ menţionate în Carta ONU. România este în contact permanent cu aliaţii şi partenerii săi, atît în cadrul NATO, UE şi al altor formate, precum şi la nivel bilateral, şi este pregătită să ia toate măsurile care se impun ca reacţie la această agresiune armată, pentru protejarea securităţii întregii regiuni. De asemenea, va fi prioritară protejarea cetăţenilor români aflaţi pe teritoriul ukrainean şi asigurarea drepturilor şi intereselor membrilor comunităţii române din Ukraina”, se mai precizează în comunicatul citat.

Totodată, premierul reiterează faptul că România se bucură de toate garanţiile de securitate şi de solidaritate care recurg din calitatea de stat membru NATO.

„Prim-ministrul Nicolae Ciucă adresează tuturor cetăţenilor României un apel la calm şi subliniază că România, ca stat membru NATO, se bucură de toate garanţiile de securitate şi de întreaga solidaritate aliată care decurg din acest statut. Guvernul României şi instituţiile cu atribuţii în domeniu vor aplica, la nivel interinstituţional, toate măsurile pentru a gestiona în mod adecvat implicaţiile acestei situaţii, pe toate palierele – inclusiv din punctul de vedere al eventualelor efecte economice, energetice sau din perspectiva migraţiei necontrolate”, susţine Guvernul României.

MAREA INVAZIE

Am scris de nenumăate ori că armata rusă masată pe frontiera sa vestică nu va invada Ukraina. Cele două date anunţate, 16 februarie, ora 3:00, şi 20 februarie, ora 8:15, au trecut fără să se întîmple nimic. Am promis că dacă această invazie va avea loc, nu voi mai scrie nici un rînd, niciodată! Continui să cred că MAREA INVAZIE rusă în Ukraina nu va avea loc! Pentru că, orice logică a Păcii spune asta! Economic, politic, social, toţi parametri sînt împotriva unei Rusii belicoase, iar contextul mondial nu este unul de natură să comiţi gesturi de “totul sau nimic”. Pe asta mă bazez! E o logică de bun simţ.

Totuşi, discursul de aseară al lui Vladimir Putin a părut, mai de grabă, o declaraţie de război, decît o recunoaştere a unor entităţi statale. Gestul de recunoaştere a independenţei republicilor populare era aşteptat încă din 2014 şi putea avea loc fără cei 14.000 de morţi! Doneţkul şi Luganskul reprezintă acelaşi tipar de control folosit în Georgia cu Abhazia şi Osetia de Sud, sau în Moldova cu Transnistria! Mai mult ca sigur, armata rusă va fi trimisă ca “pacificatoare” în cele două republici populare, aşa cum NATO are încă misiuni de menţinere a păcii în Kosovo! În cazul nostru, după ce Putin a anunțat că recunoaște independența separatiștilor nu mai prea există armistițiul stabilit prin acordurile de la Minsk. Ca o paranteză, dacă sîntem sinceri, vom recunoaşte că nu Rusia a inventat nici trolii pe internet, nici recunoaşterea independenţei unor teritorii rupte prin forţa armelor, nici alte astfel de mizerii. Ruşii doar le-au perfecţionat şi dus într-o altă dimensiune! Două decrete ale preşedintelui rus cer Ministerului Apărării ca „forţele armate ale Rusiei să îşi asume funcţii de menţinere a păcii pe teritoriul” „republicilor populare” Doneţk şi Lugansk! Vladimir Putin a semnat şi acorduri de ajutor reciproc cu aceste două entităţi separatiste care, cu sprijinul Rusiei, luptă de opt ani împotriva forţelor armate ukrainene. Acordurile, cu o durată de 10 ani, creează „temeiul legal pentru prezenţa” în aceste teritorii a „unităţilor militare ruse necesare menţinerii păcii în regiune şi asigurării unei securităţi de durată pentru părţi”, potrivit unei note explicative care însoţeşte aceste texte. Documentele „prevăd obligaţiile părţilor de a asigura asistenţă reciprocă în cazul în care una dintre părţi este ţinta unui atac” şi „prevăd protecţia comună” a frontierelor. Aceste acorduri de prietenie şi ajutor reciproc urmează să treacă marţi prin Parlamentul Rusiei.

Dar dacă Putin nu se înscrie în logica prezentată mai sus? Refuz să admit că preşedintele rus este nebun sau că este un “dictator însetat de sînge”. Toată activitatea sa de conducător de stat a dovedit că este logic şi coerent în gesturi şi fapte. Dacă Putin va rupe Ukraina în două, după previziunile CIA (care niciodată nu a stat foarte bine la analiza Rusiei!), atunci gestul său va avea consecinţe planetare. Nu mi-e teamă de acţiunile lui Vladimir Putin în această direcţie. Mi-e frică, însă, de acordurile şi înţelegerile internaţionale care i-au dat curajul şi garanţia să comită astfel de gesturi! Şi acestea ar putea fi două, cel puţin: cu China – ieşind din logica schimburilor comerciale bazate pe dolar şi adoptarea unei pieţe asiatice gigantice, de liber schimb -, şi cu Germania – care în condiţiile în care Nord Stream 2 va deveni operaţional va deveni cea mai importantă putere energetică europeană! – , pentru noi, aici în Estul Europei, un nou 23 august, un nou Pact Ribbentrop-Molotov! De aceste două înţelegeri, dacă ele există, ar trebui să ne temem!În rest, dincolo de miza directă, Ukraina, se află miza gazului în Europa: prin conductă, din Rusia, sau cu vapoare cistern, din SUA! Interese comerciale stricte care, teoretic, nu ar trebui să ne privească pe noi, România omului de tinicea cu şapcă. Noi, România sîntem ocoliţi şi de conducta sudică europeană şi nu avem nici terminal de gaze lichefiate. Şi chiar acă am avea, vapoarele americane nu vor putea traversa Bosforul cu o astfel de încărcătură! Deci, caz închis!

Putin a anunțat luni seară că recunoaște republicile separatiste din estul Ukrainei, Doneţk și Lugansk.
Agențiile de presă internaționale au anunțat de aseară că președintele Rusiei a semnat decretul de recunoastere. Putin, însă, și-a construit discursul dezlănțuindu-se împotriva Ukrainei și a legitimității acesteia ca stat – invocînd atît argumente istorice cît și corupția pe care s-ar fi construit Ukraina ca stat independent, rupt din trupul fostei Uniuni Sovietice. Astfel, Putin a declarat că Rusia are tot dreptul asupra unor teritorii ale Ukrainei. “Rusia a fost jefuită după 1990”, a spus Vladimir Putin, reiterînd un discurs mai vechi prin care spunea că “destrămarea URSS a fost cea mai mare catastrofă geo-politică a secolului XX”.

„Dacă există anexare, vor exista sancțiuni, iar dacă există recunoaștere, voi pune sancțiunile pe masă și miniștrii vor decide”, a declarat și șeful politicii externe al UE, Josep Borrell. Vladimir Putin, scrie BBC, a fost avertizat că, dacă va aproba decizia Consiliului de Securitate al Rusiei, este probabil ca UE să impună sancțiuni. Potrivit unui comunicat al Kremlinului, președintele Rusiei le-a comunicat anterior liderilor de la Paris și Berlin că urmează să semneze un decret privind recunoașterea unor regiuni din Donețk și Lugansk ca state independente! Franța a convocat o ședință extraordinară privind securitatea în legătură cu situația dintre Rusia și Ukraina, anunță Reuters, citînd Palatul Elysee. Și președintele ukrainean Volodimir Zelenski a convocat Consiliul Național de Securitate și Apărare a țării.

Evident, „România condamnă cu fermitate recunoaşterea de către Federaţia Rusă a ‘independenţei’ autoproclamatelor republici separatiste din Doneţk şi Luhansk, părţi componente ale Ucrainei. Acest act reprezintă o încălcare flagrantă a dreptului internaţional, a suveranităţii şi integrităţii teritoriale ale Ucrainei. De asemenea, prin această decizie, Rusia încalcă obligaţiile care îi revin în calitate de semnatar al Acordurilor de la Minsk, care devin astfel golite de conţinut”, transmite Administraţia Prezidenţială într-un comunicat şi nu Preşedintele care, probabil dormea la acea oră, obosit de rolul de om de tinichea, de peste zi.

DIN CICLUL: NU-L DESENA PE DRACU PE PEREŢI, CĂ-ŢI INTRĂ ÎN CASĂ

BMTF, 19 feb – Observatorii Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa (OSCE) au afirmat sîmbătă ca au observat o „creştere spectaculoasă” a încălcărilor armistiţiului în estul Ukrainei, unde separatiştii pro-ruşi şi forţele ukrainene se înfruntă din 2014, notează AFP, preluată de Agerpres.

Ei „au observat o creştere spectaculoasă” a acţiunilor armate de-a lungul liniei frontului, a indicat OSCE într-un comunicat, adăugînd că în prezent există la fel de multe incidente ca înainte de un acord semnat în iulie 2020 pentru a consolida încetarea focului.

OSCE a raportat 222 de încălcări ale încetării focului, joi, pe linia de front din regiunea Doneţk, sub controlul separatiştilor pro-ruşi, printre care 135 de „explozii”, faţă de 189 miercuri şi 24 marţi.

În regiunea Lugansk, un alt oraş din estul Ukrainei controlat de separatiştii pro-ruşi, organizaţia a constatat 648 de încălcări, printre care 519 „explozii”, faţă de 402 miercuri şi 129 marţi.

OSCE „face apel la părţi să respecte cu stricteţe toate angajamentele pe care şi le-au asumat, să ia toate măsurile necesare pentru a reduce tensiunile şi să lucreze pentru o detensionare imediată pentru binele civililor nevinovaţi de ambele părţi ale liniei frontului, care continuă să suferă ca urmare a acestui conflict”, a adăugat OSCE în comunicatul său.

OSCE, organizaţie din care fac parte Rusia şi Statele Unite, derulează o misiune de observare în Ukraina din 2014, după anexarea Peninsulei Crimeea de către Moscova şi declanşarea conflictului dintre Kiev şi separatiştii pro-ruşi din estul Ukrainei. Acest conflict a făcut peste 14.000 de morţi, reaminteşte AFP.

Preşedintele rus Vladimir Putin i-a ordonat vineri ministrului interimar pentru situaţii de urgenţă, Aleksandr Ciuprian, să se deplaseze în Rostov pe Don, în sud-estul Rusiei, pentru a organiza cazarea, mese calde şi tot ceea ce este necesar, inclusiv îngrijire medicală celor care părăsesc cele două republici separatiste autoproclamate din estul Ukrainei, a informat agenţia de presa RIA Novosti, citîndu-l pe Dmitri Peskov, purtătorul de cuvînt al Kremlinului, care anterior declarase presei că nu ştie nimic despre evacuarea locuitorilor din regiunile din estul Ukrainei controlate de separatişti. Mai mult, Vladimir Putin a cerut guvernului să asigure de urgenţă plata a 10.000 de ruble (aproximativ 114 euro) fiecărui refugiat care soseşte din Donbas în regiunea Rostov, conform unei declaraţii a lui Peskov, citată de RIA.

Anterior, administraţia autoproclamatei Republici Populare Doneţk (DNR) a anunţat organizarea evacuării centralizate în masă a civililor din această regiune în Rusia, în primul rînd a femeilor, copiilor şi bătrînilor, acuzînd Kievul de pregătirea unei invazii după reizbucnirea confruntărilor.


Canalele de televiziune ruse au difuzat imagini cu evacuarea unor locuitori din Donbas, între care unele arătînd copii în curtea unui orfelinat.

Ukraina a reiterat vineri că nu are nici o intenţie de a lansa vreo ofensivă în Doneţk şi Lugansk, aşa cum pretind separatiştii. Separatiştii din Doneţk au declanşat vineri după-amiază sirenele protecţiei civile, fără să indice vreun motiv, conform agenţiilor de presă ruse, ceea ce a fost de natură să confere un surplus de tensiune situaţiei şi aşa îngrijorătoare.

În ultimele 48 de ore se înregistrează o reizbucnire a confruntărilor în Donbas, scena unui conflict de opt ani între forţele ukrainene şi separatiştii proruşi susţinuţi de Moscova, pe fondul tensiunilor dintre Rusia şi Occident legate de Ukraina. Rusia a comasat zeci de mii de militari la frontiera ukraineană şi este suspectată de Occident că s-ar pregăti să invadeze ţara vecină.

Secretarul de stat american Antony Blinken a declarat vineri că vede în reizbucnirea actuală a confruntărilor în curs în estul Ukrainei „un scenariu” de „provocări” concepute de ruşi pentru a justifica un atac asupra Ukrainei, notează AFP.

CINE ÎNCHIDE GAZUL?

BMTF, 16 feb – La 15 februarie 1989, URSS îşi retrăgea ultimele unităţi din Afghanistan, după zece ani de intervenţie în sprijinul regimului frate comunist de la Kabul în faţa rebeliunii islamiste. Această retragere, decisă de fostul secretar general de atunci al PCUS, Mihail Gorbaciov, a însemnat o înfrîngere pentru Uniunea Sovietică şi a contribuit la prăbuşirea colosului sovietic. În acea zi, Mihail Kojuhov, corespondent de război al cotidianului Komsomolskaia Pravda, traversa Podul Prieteniei peste fluviul Amudaria ce separa Afganistanul de URSS, la bordul penultimului blindat din ultimul convoi sovietic, iar Generalul Boris Vsevolodovich Gromov a fost ultimul soldat sovietic care a părăsit Afghanistanul, traversînd pe jos Podul Prieteniei!

A convoy of Soviet Army armoured personal vehicles cross a bridge in Termez, 21 May 1988 at Soviet-Afghan border, during the withdrawal of the Red Army from Afghanistan. The Soviet Union invaded Afghanistan in December 1979 to shore up the pro-Soviet regime in Kabul and maintained more than 100,000 troops in the country until completing their phased withdrawal in 1989. (Photo by VITALY ARMAND / AFP) (Photo credit should read VITALY ARMAND/AFP via Getty Images)

În treacăt fie spus, Gromov a făcut trei rotaţii în TOA (1980–1982, 1985–1986, 1987–1989) și a fost cunoscut ca ultimul comandant al Armatei 40 în Afghanistan. Gromov a fost ultimul soldat sovietic care a părăsit Afghanistanul, traversînd pe jos Podul Prieteniei care se întindea pe rîul Amu-Daria la 15 februarie 1989, ziua în care s-a finalizat retragerea sovietică din Afghanistan. El a primit cea mai înaltă distincţie militară – Steaua de Aur a Eroului Uniunii Sovietice după ce Operațiunea Magistral a ridicat asediul orașului Khost din estul Afghanistanului. După Războiul din Afghanistan, a fost ales candidat la funcția de vicepreședinte de către Partidul Comunist la alegerile prezidențiale ruse din 1991 (candidatul la funcția de președinte a fost fostul premier Nikolai Ryzhkov). A fost primul ministru adjunct al apărării al Federației Ruse. În 1994, Gromov s-a retras din Forțele Armate Ruse și a fost numit viceministru de interne. El a fost ales, în 1995, în Duma de Stat, camera inferioară a parlamentului rus. În ianuarie 2000, a fost ales guvernator al regiunii Moscovei și reales în decembrie 2003. Şi tot în treacăt fie spus, cînd în 2003 veneam în sudul Iraqului să însoţesc în desfăşurare, pentru prima dată, Batalionul 811 Infanterie Dej, DRAGONII TRANSILVANI, fostul meu coleg – astăzi consilier ministerial! – le-a cerut militarilor să nu mă sprijine, să nu-mi dea informaţii pentru că “sînt ungur şi nu ţin cu Armata română”! “Nu are sînge de român”, îmi povestea, atunci lt. Leş, ofiţer de relaţii publice.

OK! În 2022, tot într-o zi de 15 februarie, ruşii au început retragerea trupelor masate (artistic sau nu!) la frontiera de Est a Ukrainei, după ce timp de mai bine de două săptămîni o presiune mediatică uriaşă, fără precedent, anunţau ca dată inevitabilă de atac asupra Ukrainei, 16 februarie 2022! Ora 3:00, scria ziarul The SUN! Dezamăgiţi de această întorsătură, propagandiştii războiului spuneau ieri că “sîntem cu toţii la mîna comportamentului instabil al preşedintelui rus”! Astfel de etichete lipite de nişte…, mă rog, nu am mai întîlnit dinainte de războiul din Golf, cu campania de demonizare a lui Saddam Hussein. Acum, cassandrele războiului din România au aplicat aceeaşi metodă, de manual, pentru demonizarea lui Vladimir Putin, fost ofiţer de informaţii KGB, în DDR, care, nu m-aş mira să fi contribuit la scrierea manualului de demonizare a adversarului. Deşi, după cîte îi cunosc, ruşii nu au o astfel de imaginaţie! O spun cu simţ de răspundere, fără să fi fost recrutat vreodată de KGB, FSB şi alte …OB-uri, dar testat cu detectorul de minciuni pe tema asta, pentru că regimului Traian Băsescu nu-i convenea adevărul pe care-l transmiteam din Republica Moldova. Sigur, am fost retras de Bucureşti pe motiv că… mă îmbăt cu comuniştii! Straşnik!

Deci, ruşii lui Putin, nu vor ataca Ukraina lui Zelenski, cu 100.000 de militari, tancuri, baterii de rachete etc. Apropo, a auzit cineva, Gazprom a oprit robinetul de gaze spre Ukraina? Îngheţau bebeluşii prin maternităţi de frig? Bătrîne neputincioase în case? Nu? Adică, cum? Războiul ca războiul, dar afacerile sînt afaceri?

Spuneam, luna trecută într-un ORDIN DE ZI că dacă vor să se lupte cu NATO, ruşii pot instrumenta o secesiune în Bosnia-Herţegovina. Scenariul rămîne valabil. Ba, chiar primeşte un impuls, pentru că ruşii sînt maeştrii pe scenariul cu pricina. Şi abia acum se îngroaşă gluma!

Parlamentul rus a cerut Kremlinului să recunoască independenţa teritoriilor separatiste pro-ruse din estul Ukrainei, adică Doneţk şi Lugansk, informează Reuters citînd agenţia de presă Interfax din Ukraina! Dacă “instabilul Putin” recunoaște independența celor două republici aflate într-un echilibru fragil, răsar motivele adevărate de război, pentru că sînt aruncate la gunoi acordurile de la Minsk, ceea ce înseamnă că nu mai există nici un acord de încetare a focului, iar toate negocierile de pînă acum sînt egale cu zero! Dispariţia unui minim cadru juridic, poate presupune şi încetarea armistiţiului iar luptele pot reîncepe în orice moment. Pot ataca separatiștii pro-ruşi, că oricum, pe ei nu are cine să-i tragă la răspundere, pot ataca ukrainenii, obosiţi de statul în tranşee pe această “linie Maginot” a Estului sălbatic, ca să elimine problema republicilor independente. Indiferent cine începe, nu se va mai ştii cine a tras primul glonţ, dar armata rusă vine să calmeze situația şi în locul unei „invazii” lipsite de logică vom avea o „misiune de pacificatori”, ca în Transnistria, precedentul din Vestul Ukrainei pe care Kievul l-a susţinut permanent, în detrimentul Republicii Moldova în penibilele negocieri din formatul 5+2 (Formatul 5+2 include reprezentanți ai părților, mediatorilor și observatorilor în procesul de negociere – Moldova, Transnistria, OSCE, Federația Rusă, Ucraina, Uniunea Europeană și Statele Unite. Scopul negocierilor în formatul 5+2 este de a elabora parametrii unei soluționări cuprinzătoare, bazată pe suveranitatea și integritatea teritorială a Republicii Moldova în hotarele ei recunoscute pe plan internațional, cu un statut special pentru Transnistria în componența Moldovei.) fără România! Chiar dacă nu atacă nimeni, Ukraina intră în logica transnistrizării! Deci, adio NATO, adio UE! Nu cred că strategii de la Pentagon şi de la NATO nu au luat în calcul aceste detalii, minore! Pe Putin recunoașterea independenței celor două republici nu-l costă nimic și-i oferă toate opțiunile posibile, cîștigătoare indiferent de scenariu!

Dar, scenariştii de ocazie mai oferă o variantă de lucru, în patru paşi simpli: 1. Recunoaşterea independenței regiunilor Donețk și Lugansk (peste 50% din teritoriul lor este acum controlat de Ukraina). 2. Rusia cere Ukrainei să se retragă de pe teritoriul ”ocupat” al Republicilor Populare Donețk și Lugansk, a căror independență a recunoscut-o și al căror ”garant de securitate” este. 3. Cînd Ukraina refuză, trupele ruse deja intrate în LDNR ”oficial” iau măsuri pentru eliminarea prezenței ukrainene din zonă. 4. Pentru că ukrainenii rezistă militar, Rusia se vede nevoită să extindă zona de operațiuni militare către Nipru, Crimeea, regiunea Odesa… Sigur, scenariul acesta este unul despre care se tot vorbeşte. În această variantă, Rusia ar controla Nordul Mării Negre şi Gurile Dunării iar, cum spun cei mai deştepţi în cap!, “cine controlează Gurile Dunării, controlează Inima Europei”. Case closed!

În aceste situaţii, armata rusă va lupta prea puţin. De fapt, în ciuda investiţiilor masive şi a modernizării, armata rusă a luptat efectiv doar în Syria. În rest, războiul prin procură, cu separatişti şi mercenari este mult mai eficient! Reuters scrie de luni că “mercenari ruşi, aflaţi sub directa coordonare a serviciilor ruseşti de spionaj FSB şi GRU, şi-au sporit prezenţa în Ukraina în ultimele săptămîni, pe fondul temerilor crescînde ale statelor occidentale referitoare la intenţia Moscovei de a crea un pretext surpriză pentru a ataca Ukraina! Reuters citează trei surse separate din serviciile de informaţii occidentale care au confirmat creşterea prezenţei numărului de mercenari ruşi în Ukraina. Misiunile mercenarilor ar consta în acţiuni teroriste şi asasinate. Astfel, o posibilă invazie terestră ar fi precedată de război informaţional şi atacuri cibernetice îndreptate împotriva infrastructurii critice a Ukrainei, precum reţelele de electricitate sau de gaze naturale ale ţării. Conform serviciilor secrete occidentale, mercenarii fac parte din companii private de securitate care au strînse legături cu Serviciul Federal de Securitate al Rusiei (FSB), principalul succesor al fostului KGB, şi cu serviciul de informaţii al armatei ruse – GRU. Adică, un fel de Lukoil! Chiar şi Mircea Geoană confirmă: “În clipa de față, Federația Rusă a mobilizat forțe considerabile, are toate elementele de comandă, control, logistică, susținere, suport, un număr masiv de agenți infiltrați în Ukraina, cu miile, capabili să genereze destabilizare, provocări și chiar încercări de schimbare a regimului politic, deci, astăzi Federația Rusă ar putea să ia o decizie în acest fel”.

Pe mine, mă frămîntă o întrebare simplă: gazul, cine închide gazul în Ukraina? Abia atunci va fi nasol…

WAGNER ŞI TAKUBA

BMTF, 15 feb – Aproximativ o mie de contractori civili ai controversatei grupări paramilitare ruse Wagner se află în prezent în Mali, a estimat luni seară şeful diplomaţiei franceze, Jean-Yves Le Drian, repetînd că nu mai sînt îndeplinite condiţiile pentru continuarea misiunii forţei franceze Barkhane în această ţară, notează AFP, preluată de Agerpres.

Wagner are în prezent o mie (de mercenari) în Mali, a declarat Jean-Yves Le Drian la postul France 5, reafirmînd că obiectivul afişat al acestui grup este de a apăra junta aflată la putere la Bamako.

Franţa şi partenerii săi europeni în Mali afirmă că junta instalată prin forţă la putere în 2020 a făcut apel în ultimele luni la această grupare privată angajată în diverse ţări din Africa Subsahariană, dar şi în Syria sau în Lybia.

Europenii văd în prezenţa grupării Wagner, “suspectată de abuzuri”, un factor suplimentar de instabilitate şi o consideră incompatibilă cu acţiunea lor antijihadistă pe teren. Junta, la rîndul ei, persistă să nege orice angajament al lui Wagner şi evocă o cooperare militară cu Rusia.

Dacă nu mai sînt reunite condiţiile, ceea ce este cazul, pentru ca noi să putem acţiona în Mali, vom continua să luptăm împotriva terorismului alături de ţările din Sahel care solicită acest lucru, a adăugat Jean-Yves le Drian.

Junta este cea care se izolează, care pierde, care dă faliment şi care va trebui să îşi asume ce va urma, a adăugat el, acuzînd-o că îngreunează capacităţile operaţionale ale forţei Barkhane şi ale aliaţilor săi în această ţară.

Franţa, care luptă de nouă ani împotriva grupărilor jihadiste din Sahel, ar putea anunţa în următoarele zile retragerea trupelor sale din Mali, în contextul în care junta la putere la Bamako dă dovadă de o ostilitate tot mai mare faţă de prezenţa franceză.

Parisul afişează, totuşi, intenţia fermă de a continua să lupte împotriva răspîndirii jihadismului în regiunea aflată sub influenţă franceză, dorind să-şi consolideze activităţile de cooperare acolo şi să furnizeze capacităţi-cheie statelor-majore locale, potrivit unor surse concordante.

Preşedintele Emmanuel Macron şi-a exprimat dorinţa să ne reorganizăm, dar nu plecăm (din Sahel). Urmează să ne reorganizăm pentru a asigura continuarea luptei împotriva terorismului, a insistat Jean-Yves Le Drian.

Ministrul Afacerilor Externe, Bogdan Aurescu, a participat, luni, la invitaţia omologului francez, Jean-Yves Le Drian, la o reuniune ministerială pe tema Task Force Takuba, context în care a subliniat necesitatea asigurării în mod adecvat a securităţii personalului acestor misiuni, printre care se află şi cetăţeni români.

Avînd în vedere evoluţiile negative în curs de desfăşurare din regiune, a exprimat deschiderea României de a analiza, alături de partenerii strategici şi în cadrul UE, cele mai bune opţiuni pentru continuarea angajamentului şi eforturilor din teren pentru promovarea păcii, stabilităţii şi dezvoltării în Sahel, arată un comunicat al Ministerului Afacerilor Externe (MAE) transmis AGERPRES.

Reuniunea a avut drept scop analizarea evoluţiilor politice şi de securitate recente din Sahel şi evaluarea impactului acestora asupra eforturilor internaţionale de combatere a terorismului în Mali şi în regiune, mai ales prin intermediul Task Force Takuba.

Participanţii au transmis îngrijorarea profundă faţă de deteriorarea accelerată a situaţiei de securitate din regiune şi au evidenţiat înrăutăţirea condiţiilor în care Forţa Takuba îşi desfăşoară activitatea. Au subliniat menţinerea fermă a angajamentului statelor participante la Forţa Takuba pentru promovarea păcii şi stabilităţii în Sahel, în sprijinul populaţiei din statele saheliene şi de pe întreg continentul african, alături de UE în ansamblul său şi de alţi parteneri internaţionali. Participanţii au exprimat preocupare faţă de intenţia autorităţilor din Mali de a coopera cu “grupul mercenar rusesc Wagner” pentru a continua combaterea grupurilor teroriste din regiune, evidenţiind “caracterul netransparent” al demersurilor în această direcţie şi “lipsa de legitimitate a acestui grup”, ale cărui acţiuni nu servesc interesele cetăţenilor din ţările unde este prezent, menţionează MAE.

Şeful diplomaţiei române a reafirmat voinţa politică a României de a continua să rămînă angajată în Sahel şi importanţa menţinerii angajamentului colectiv al statelor participante în Forţa Takuba pentru regiune.

A reliefat importanţa acestei zone pentru securitatea UE în ansamblul său şi a punctat preocuparea suplimentară pe care evoluţiile din Vecinătatea Sudică o generează atunci cînd sînt abordate corelat cu tensiunile acumulate în Vecinătatea Estică, prin masarea de trupe ruseşti în proximitatea Ukrainei şi în regiunea Mării Negre, aspecte asupra cărora trebuie acţionat pe mai departe prin menţinerea unităţii şi a coordonării.

Aurescu a subliniat relevanţa continuării eforturilor internaţionale pentru susţinerea statelor din Sahel, în beneficiul securităţii şi stabilităţii regionale şi al populaţiei locale. Aceste eforturi reînnoite vor putea fi derulate sub forma unor coaliţii internaţionale care să menţină spiritul mandatului Forţei Takuba, complementar cu îndeplinirea mandatelor celorlalte misiuni internaţionale prezente precum EUTM Mali şi MINUSMA care rămîn deosebit de importante.

Ministrul Bogdan Aurescu a exprimat speranţa că Summitul UE – Uniunea Africană, care va avea loc la Bruxelles pe 17 şi 18 februarie, va transmite un semnal puternic privind angajamentul reciproc euro-african pentru securitatea şi dezvoltarea regiunii Sahel şi pentru un parteneriat întărit între Europa şi Africa.

***

La 27 martie 2020, Belgia, Republica Cehă, Danemarca, Estonia, Franţa, Germania, Mali, Niger, Regatul Ţărilor de Jos, Norvegia, Portugalia, Suedia şi Regatul Unit au emis o declaraţie politică comună în care îşi exprimau sprijinul pentru crearea unei forţe militare/grup operativ (Task Force) Takuba, integrată sub comanda operaţiunii militare franceze Barkhane, care are ca scop combaterea grupărilor teroriste din regiunea Sahel.

Task Force Takuba, operaţionalizată la începutul anului 2021, a desfăşurat acţiuni de consiliere, susţinere şi însoţire în teren a forţelor armate maliene, în coordonare cu partenerii G5-Sahel şi alţi actori internaţionali de pe teren, inclusiv misiunea ONU MINUSMA şi misiunile UE EUTM Mali, EUCAP Sahel Mali şi EUCAP Sahel Niger.

România a aprobat, în vara lui 2021, participarea cu pînă la 50 de militari la Task Force Takuba. Contribuţia nu a fost desfăşurată în teren, pînă în prezent, din cauza deteriorării accentuate a situaţiei de securitate şi a evoluţiilor politice îngrijorătoare din regiune şi a neîndeplinirii procedurilor necesare de către partea maliană.

Europa de Est, circumspectă faţă de jocurile diplomatice între Moscova şi Occident (analiză France Presse)

BMTF, 10 feb – Confruntate cu cel mai mare impas între Rusia şi Occident de la încheierea Războiului Rece, ţările din fostul bloc comunist se menţin pe poziţii ferme, avertizînd împotriva oricărui compromis cu Moscova, notează joi într-o analiză France Presse, citată de Agerpres.

Retorica franceză despre preocupările legitime ale Rusiei, pe de o parte, şi legăturile energetice strînse ale Germaniei cu Rusia, pe de alta, au făcut ca ţări precum Polonia şi statele baltice să fie circumspecte faţă de diplomaţia marilor puteri.

Polonia adoptă poziţia cea mai hotărîtă şi mai fermă faţă de ceea ce face Rusia, a insistat săptămîna aceasta Pawel Soloch, şeful Biroului polonez pentru securitatea naţională într-o intervenţie la televiziunea de stat.

Soloch se referea la întîlnirea de marţi de la Berlin a liderilor francez, german şi polonez, axată pe impasul cu Rusia, care prin comasarea a zeci de mii de militari în apropiere de frontiera ukraineană suscită îngrijorări cu privire la un posibil război la porţile Europei.

Preşedintele polonez Andrzej Duda a insistat asupra necesităţii ca Occidentul să strîngă rîndurile: Trebuie să arătăm că este imposibil să ne frîngă, a spus el la Berlin.

Aceeaşi abordare a fost afişată miercuri de către şefa guvernului estonian, Kaja Kallas: Nu vom face nici un fel de compromis cu privire la principiile fundamentale, inclusiv asupra dreptului fiecărei naţiuni de a-şi alege propria cale… Trebuie să rămînem fermi şi uniţi.

Rusia cere interzicerea pentru totdeauna a aderării Ukrainei la NATO şi doreşte ca Alianţa Nord-Atlantică să-şi reducă prezenţa în ţările din fostul bloc comunist.

Nu este un secret că Polonia are o abordare diferită faţă de Germania şi Franţa în criza ukraineană, explică Marcin Zaborowski, expert de la Varşovia. Polonia este cel mai fervent susţinător al Ukrainei în Europa. Avem cea mai lungă graniţă cu aceasta, cea mai mare diasporă, adaugă Zaborowski, director politic al think tank-ului Globsec. Dacă Ukraina ar cădea definitiv în sfera de influenţă a Rusiei, aceasta ar avea consecinţe negative directe pentru securitatea Poloniei, apreciază Zaborowski.

Este şi cazul ţărilor baltice, care – potrivit lui – par şi mai energice în acest sens, ele furnizînd arme Ukrainei chiar înaintea Poloniei.

Foste republici sovietice – Estonia, Letonia şi Lituania – se tem că şi ele ar putea fi luate în colimator de către Rusia.

Ţările Europei Centrale şi de Est au trecut toate prin ocupaţia rusească, ceea ce le-a împiedicat mult timp să adere la Uniunea Europeană, explică Wojciech Przybylski, redactor-şef al think tank-ului Visegrad Insight.

Preşedintele rus Vladimir Putin se arată conştient de situaţia delicată a acestor ţări, chiar dacă neagă că îngrijorarea lor este justificată.

Statele baltice şi alte ţări, vecinele noastre, nu se simt vezi Doamne în siguranţă. De ce? Nu este clar, a spus Putin săptămîna aceasta într-o conferinţă de presă comună cu omologul său francez Emmanuel Macron. În orice caz, ele se servesc de aceasta ca de un pretext pentru a elabora politici ostile la adresa Rusiei, a insistat preşedintele rus, subliniind că ţările respective furnizează arme moderne Ukrainei în doze mari.

În comparaţie cu Occidentul, potrivit lui Przybylski, Europa Centrală a manifestat hotărîre de a acţiona în ceea ce priveşte acordarea de sprijin direct Ukrainei.

În pofida dorinţei lui Putin de a vedea Europa divizată, unitatea prevalează şi nu există nici un sentiment că Franţa şi Germania vor să vîndă Europa Centrală, spune el. În schimb, există un sentiment de circumspecţie că elitele acestor ţări nu văd cu aceeaşi claritate ameninţarea care planează, adaugă expertul citat.