Categorie: Frontline News

ȚINTA IRAN. OPORTUNITATEA CARE APARE O DATĂ LA O GENERAȚIE

Spectaculoasă escaladarea din Orientul Mijlociu! În loc să pună capăt măcelului din Gaza, Israelul îl extinde și în Liban și face eforturi disperate pentru a ataca adevărata țintă: Iranul! Guvernul Netanyahu începe să semene tot mai mult cu o sectă apocaliptică, și afirmația nu e departe de adevăr. Bibi și cu cei doi condamnați pentru terorism din guvernul de extremă dreaptă de la Tel Aviv, Itamar Ben Gvir, ministrul securității, și Bezalel Smotrich, ministrul de finanțe, vor să incendieze întreg Orientul Mijlociu.

Liderii Israelului cred că au acum o oportunitate care apare o dată la o generație, de a remodela Orientul Mijlociu, una care depășește cu mult anihilarea Hamas și Hezbollah, arată chiar o analiză Politico. Chiar înainte ca Israelul să lanseze marți ceea ce a descris drept o ofensivă terestră „limitată” în Liban, prim-ministrul israelian Benjamin Netanyahu a precizat că ținta sa finală în schimbarea puterii regionale este să submineze autoritatea conducerii clericale a Teheranului.

Într-un discurs de luni, Netanyahu a promis „nobilului popor persan” că ziua în care vor fi eliberați de stăpînirea „tiranilor” și ar putea avea pace cu Israel va veni „mult mai devreme decît cred oamenii”.

Pentru conducerea de la Teheran, aceasta este o provocare existențială. Iranul își proiectează puterea în întreaga regiune sprijinindu-se pe milițiile proxy loiale din Iraq, Syria, Liban și Yemen. Israelul contestă acum, în mod direct, această autoritate, încercînd să elimine interpușii Iranului din întreg Orientul Mijlociu.

Israelul nu luptă împotriva Teheranului doar prin zdrobirea aliaților și a proxy-urilor sale – precum Hezbollah în Liban și rebelii Houthi în Yemen – ci își arată supremația atît în ceea ce privește tehnologia, cît și spionajul pe teritoriul iranian. În aprilie, nevătămat după un atac masiv cu rachete iraniene, Israelul a ripostat aruncînd în aer un radar de apărare aeriană în apropierea orașului Isfahan, în centrul țării, în ceea ce a fost considerat un avertisment că ar putea distruge la discreție instalațiile nucleare iraniene. În iulie, liderul Hamas, Ismail Haniyeh, a fost ucis de o rachetă lansată asupra unei case de oaspeți guvernamentale din Teheran. Comandanți iranieni de top au murit în lovituri asupra Damascului și Beirutului. Mesajul lui Netanyahu cu privire la „raza de acțiune” a Israelului este clar, limitând spațiul de manevră al Iranului. Conducerea Hezbollah, în frunte cu secretarul său general, a fost spulberată!

Netanyahu va intensifica ofensiva împotriva Hezbollah, în ciuda apelurilor internaționale tot mai numeroase pentru o încetare a focului, a declarat un oficial israelian de rang înalt înainte de incursiune, vorbind sub rezerva anonimatului. Aceasta va include, probabil, lansarea unui atac terestru major menit să zdrobească Hezbollah în sudul Libanului, forțîndu-l să își retragă forțele la nord de rîul Litani, la 29 de kilometri de granița israeliano-libaneză, în conformitate cu o rezoluție ONU care a încheiat războiul din Liban din 2006.

În afara guvernului de la Tel Aviv, mai mulți foști șefi de rang înalt și încă influenți din domeniul informațiilor și securității, inclusiv fostul șef al Mossadului, Tamir Pardo, îndeamnă public la continuarea campaniei militare pentru a redesena Orientul Mijlociu. Vorbind pentru presa israeliană, Pardo a declarat că loviturile aplicate de Israel Hezbollah în ultimele 12 zile au oferit Israelului „o oportunitate care nu trebuie ratată”.

Cu toate acestea, Julien Barnes-Dacey de la Consiliul European pentru Relații Externe a avertizat împotriva unei noi escaladări a Israelului și a descris ideea creării unei noi ordini regionale drept o „iluzie periculoasă”.

Pagubele extraordinare pe care IDF le-a provocat Hezbollah au făcut ca organizația să se clatine. Lista comandanților de top ai Hezbollah uciși în ultimele două săptămîni arată ca un Who’s Who al militanților șiiți și este completată zilnic. „Aproape întreaga conducere superioară a grupării, politică și militară, împreună cu mii de membri și comandanți de nivel mediu, a fost asasinată, eliminată sau a devenit ineficientă în luptă – ca să nu mai vorbim de faptul că Forțele de apărare israeliene au distrus cantități mari de muniție strategică care ar fi putut amenința orașele și țintele israeliene”, a declarat Ahmed Fouad Alkhatib, analist la Atlantic Council. „Regiunea ar putea asista la începutul sfîrșitului axei de rezistență a Iranului”, a adăugat el. Acest rezultat nu ar displăcea unei largi părți a liderilor arabi, inclusiv din Golf. O parte a presei din Golf dă deja vina pe Hezbollah pentru suferința libanezilor. Influentul cotidian Okaz din Arabia Saudită a acuzat Hezbollah că acționează „de dragul intereselor iraniene, nu al celor libaneze sau arabe”.

Istoria face ca aceste miliții să se identifice chiar cu statele gazdă, iar organizațiile pe care le patronează să constituie un sprijin real acordat populației din zonă. Granița între terorism și luptători pentru libertate este aproape imperceptibilă în jurul Israelului, la fel cum etichetele de apărător pașnic și stat terorist, aplicate Israelului, se deosebesc extrem de greu.

Este foarte răspîndită ideea că terorismul nu poate fi definit! Înlocuitor al romanticei guerilla (Che Guevara nu mai e la modă!), mijloc de exprimare al celor slabi, activitate alternativă la diplomaţie, termenul îi denumeşte pe opozanţii oficiali ai unor regimuri. Ca şi „fascist”, „terorist” poate desemna pe oricine. Eduardo Galeano scria în „Venele deschise ale Americii Latine” (Ed. Politică, 1983, pag. 329): „Dependenţa nu încetează, îşi schimbă doar substanţa şi strategiile… invazia modelelor culturale ale metropolei prin mass-media, transplantul cultural, asistenţa financiară sub mantia căreia se ascund multe pumnale strălucitoare, devin prioritare, cum prioritară devine organizarea internaţională a inegalităţii culturale şi economice. Subdezvoltarea latino-americană este o consecinţă a dezvoltării altora, că noi, latino-americanii sîntem săraci, deoarece pămîntul pe care călcăm este bogat şi că locurile binecuvîntate de natură au fost blestemate de istorie”. Galeano, un intelectual de marcă, cu acces la educaţie, ştiinţă şi cultură, la tiparniţe şi mass-media, la avantajele economice ale societăţii de consum, dă glas frustrărilor unei întregi naţiuni, mari cît un continent, cu un trecut şi o cultură puternică şi comune. Dar şi cu frustrări pe măsură, născute din secole de colonialism, uneori sălbatic, care a lăsat în urmă state independente sărace şi îndatorate. Această „reţetă de succes” a fost aplicată şi în alte colţuri ale lumii. Africa, pe care profesorul american Thomas Barnett o numeşte „centrul prăpastiei” (T. Barnett, „Where – Not When – Preemption Makes Sense”, Transformation Trends, nov. 18, www.nwc.navy.mil/newrulesets), este continentul cel mai devastat de colonialismul ultimelor două secole.

Evident, Orientul Mijlociu suferă din aceleaşi cauze: sfîrşitul Primului Război Mondial a dus, invariabil la smulgerea „hălcilor mari şi suculente” din „trupul bolnavului Europei”, fostul Imperiu Otoman, fără a se ţine cont de interesele indigenilor. Acest asediu economic şi cultural a culminat, în 1948, cu înfiinţarea Statului Israel care a declanşat „rezistenţa generaţiilor” în Orientul Mijlociu. În societăţile în care indivizii se identifică unui grup, apare dorinţa de autosacrificare, rar întîlnită în altă parte. Cu perspective reduse de a-şi găsi un loc de muncă, musulmanii se îndreaptă spre madrassas-uri, şcolile coranice pentru a primii „dreapta credinţă” şi… o şansă, îndreptîndu-se spre lupta armată, cu o cauză precisă, evident, mai bine decît un destin în derivă şi un nivel de trai la limita sărăciei.

Majoritatea cercetătorilor sînt de acord că: decizia oamenilor de a se angaja în extremism violent este aproape mereu precedată de o aşa-zisă „criză”, care îi îndeamnă către o reconsiderare a statutului lor în societate, a atitudinii politice şi religioase, şi chiar o reevaluare a sinelui; „evenimentele catalizatoare” sînt decisive în facilitarea tranziţiei de la membru al unei simple grupări nemulţumite, la statutul de extremist violent; potenţialii sinucigaşi cu bombă au avut cel puţin un prieten sau o rudă ucisă de presupusul duşman , şi că, acest eveniment – în majoritatea situaţiilor – l-a determinat pe cel în cauză să realizeze că „ceva” trebuie făcut. Poate nimeni nu cunoaşte mai bine acest sentiment decît martirii din Partidul lui Dumnezeu!

HEZBOLLAH, CU RĂZBUNAREA ÎN SÎNGE!

„Şi să nu vorbiţi despre aceia care sînt ucişi în felul lui Allah ca morţi, căci (sînt) vii, dar nu îi observaţi”. (Surat Al-Baqarah, 154, Coranul)

Fugit dintr-un Iraq măcinat de revolte tribale, Musa Al-Sadr, unchiul liderului radical şiit iraqian Muqtada Al-Sadr pune bazele, în Liban, unui partid şiit puternic. Prieten cu Ayatollahul Khomeiny, Musa este ales, în 1959, lider al comunităţii şiite libaneze care avea să aibă o ascensiune fulminantă din 1979, odată cu instituirea Republicii Islamice Iran şi victoria Revoluţiei. Sărăcia şi alienarea culturală a comunităţii şiite, dar şi invazia israeliană condusă de Ariel Sharon, au jucat un rol fundamental în ascensiunea organizaţiei Hezbollah, o bizară combinaţie de spirit revoluţionar şi izolare politică, apărută în izolarea Văii Bekaa şi sudul Libanului. În anul 1974, Al-Sadr a creat Harakat al-Mahroumeen, Mişcarea Nevoieşilor, organizaţie socio-religioasă care a silit guvernl libanez să acorde minorităţii şiite recunoaştere totală. Odată cu declanşarea războiului civil, în 1975, şiiţii înfiinţează propriile miliţii, Amal, care în 1982 se situează de partea Israelului în invadarea Libanului, dar, un an mai tîrziu luptă împotriva ocupaţiei israeliene. După modelul iranian, supravieţuitorii persecuţiilor iraqiene, emigraţi în Liban, membrii ai Partidului Al-Dawa, formaţiune politică islamică desfiinţată de Saddam Hussein, înfiinţează aici Partidul lui Allah. În 1992, Sayyed Hassan Nasrallah, dezertează din mişcarea Amal şi preia conducerea Organizaţiei Hezbollah. În interviul acordat cotidianului libanez Al-Safir, liderul mişcării recunoaşte că membrii Partidului au „spiritul Jihadului, al jertfei de sine şi al dăruirii nemărginite angajaţi în faţa Dumnezeului Atotputernic şi care iau hotărîri de auto-martiraj cînd se opun inamicului”. Urmare a unei pregătiri de excepţie în spiritul Jihadului şi al unui radicalism exacerbat, Hezbollah deţine formaţiuni de martiri numite Al-Amaliya al-Istishhadaya (Simileanu,Vasile, op.cit. pag. 138). Acestea apără cu pasiune această practică şi le displace termenul de atentate sinucigaşe. Folosirea bombelor umane face parte integrantă din jihad.

Potrivit autoarei Hala Jaber (HEZBOLLAH, Ed. Samizdat, 1997, pag. 79), deşi mulţi învăţaţi islamici argumentează că în Coran e interzisă sinuciderea, şiiţii din Partidul lui Dumnezeu o consideră jertfa supremă pentru a-şi apăra credinţa şi existenţa. „Promovarea sacrificiului de sine este inspirată de soarta Imamului Husseinm care a murit luptînd pentru a-şi afirma dreptul de a conduce poporul musulman”(Hala Jaber, op.cit.). Filosofia martirajului se regăseşte obligatoriu în programa analitică a şcolilor patronate de Hezbollah, iar emisiunile religioase şi crol-ul cu nuleme martirilor se regăsesc zilnic în grila de programe a televiziunii proprii, Al-Manar (Farul)! Contrar convingerii generale că brigăzile de martiri atrag numai mentalităţile şi sufletele celor cu tulburări psihice, săraci, neinstruiţi sau care au suferit o pierdere în familie de pe urma războiului, în rîndurile candidaţilor la atentate sinucigaşe se regăsesc de la şomeri la ingineri, profesori şi medici. Numărul martirilor cu studii superioare în Occident, bărbaţi şi femei, a crescut în ultimii 10 ani de 5 ori, potrivit unui raport al CIA, difuzat în 2007 în ziarul Stars and Stripes.

Din 1983 şi pînă astăzi, Hezbollahul a evoluat în pas cu vremurile. Globalizarea a transformat grupările locale în grupări regionale şi transnaţionale. Ionel Nicu Sava (op.cit. pag. 277) este de părere că din punct de vedere al luptei politice, terorismul transnaţional a înlocuit gherila naţională (apărut în Valea Beeka ca o grupare paramilitară pentru a lupta împotriva ocupaţiei israeliene, Hezbollah operează în Orientul Mijlociu şi Europa pentru eliminarea influenţei iudeo-creştine şi forţarea Occidentului să părăsească Orientul Mijlocu.

Dacă în 1983 Hezbollah avea 500 de membri permanent implicaţi în activităţi teroriste, astăzi, se estimează că 10.000 de combatanţi, antrenaţi de pasdarani – Gardienii Revoluţiei din Iran – sînt gata să moară în lupta cu inamicul sionist. Pe lîngă forţele proprii, Hezbollah duc acţiuni în colaborare cu Comandamentul Gărzilor Revoluţionare Iraniene, împreună cu care a format celule în Europa, Africa, America de Sud şi de Nord şi în Asia. Cartierul general al al Partidului lui Dumnezeu s-a păstrat în Valea Bekaa din sudul Libanului, dar funcţionează şi în suburbiile sudice ale capitalei libaneze, Beirut, pe „centura mizeriei”, mahala sordidă care amplifică sentimentele de frustrare şi revoltă. Coordonarea o deţine Iranul şi Consiliul Consultativ, shura, care are în subordine trei consilii zonale: Beirut, Valea Bekaa şi Libanul de Sud. Comitetele subregionale fac recomandări privind politica organizaţiei şi au rol executiv. Potrivit lui Vasile Simileanu (op.cit. pag. 139) obiectivele Hezbollah s-au modificat în decursul anilor. De la rezistenţa armată împotriva ocupantului sionist s-a ajuns la: constituirea unui stat islamic şiit în Liban, eliminarea influenţei non-islamice şi forţarea Occidentului să părăsească regiunea, transformarea mişcării în principala mişcare islamică din Liban.

RADICALIZARE ŞI IMPLICARE SOCIALĂ

Hezbollah este o organizaţie politică, socială, militară şi religioasă (Simileanu, Vasile, op.cit. pag.139). O astfel de definiţie se poate aplica tuturor organizaţiilor politice şi catalogate drept extremiste din spaţiul Orientului Mijlociu. Pentru că, tradiţia islamică impune componenta socială, oricărei organizaţii, implicată, sau nu în viaţa politică. Aceste formaţiuni, „actori non-statali”, cum îi denumeşte Ionel Nicu Sava (op.cit. pag. 139), au preluat o parte dintre obligaţiile statului la adresa unor categorii de populaţii, sau zone delimitate geografic. Altfel spus, neputinţa statului destructurat de a rezolva unele probleme grave a înlocuit autoritatea acestuia cu autoritatea grupărilor. De aici derivă şi susţinerea masivă din rîndul populaţiei locale pentru cauza şi forma de luptă, denumită teroristă, ale organizaţiilor. Hezbollahul nu face excepţie. Din potrivă!

Suburbiile şiite din sudul Beirutului au dobîndit reputaţia de „Centura Mizeriei”. „Munţi de gunoaie amestecaţi cu zoaie din conductele sparte, umpleau străzile, răspîndind mirosuri pestilenţiale… băltoacele cu apă murdară atrăgeau muştele şi şobolanii. Curentul electric era un lux, în 90% din district lipsea canalizarea, iar cele cîteva cabluri telefonice existente nu mai funcţionau. Era greu de înţeles cum supravieţuiau locuitorii într-un mediu atît de sordid. … Guvernul nu mişca un deget ca să amelioreze situaţia. Ignora prezenţa şiiţilor, sperînd că aveau să dispară” (Hala Jaber, op.cit. pag.130-131). Pe acest fundal, cu ajutorul Iranului, Hezbollahul a construit o întreagă infrastructură care acordă asistenţă socială şi săracilor de alte religii! În doar cîţiva ani, Hezbollahul a construit spitale, clinici, şcoli, centre de învăţămînt superior, institute de cercetare, orfelinate şi sanatorii pentru handicapaţi. Prin intermediul Comisiei de Ajutor, Hezbollah acordă împrumuturi şcolare şi universitare şi încurajează dezvoltarea meşteşugurilor, mica industrie şi iniţiativa agricolă. De asemenea, acordă ajutor material tinerilor căsătoriţi, precum şi împrumuturi locative, programul „Prima Casă” şi de afaceri. Pentru împrumuturile de la Hezbollah nu se plăteşte dobîndă, această practică nefiind permisă de legea islamică! Unele familii primesc utilaje sau animale domestice pentru a pune bazele unei mici afaceri sau a unei ferme, de la maşini de tricotat la vite sau familii de albine. Hezbollahul a înfiinţat primele şcoli de arte şi meserii din Liban şi a deschis primul birou de şomaj din această ţară. Banii pentru astfel de întreprinderi, vin din Iran şi de la sutele de mii de şiiţi libanezi de pe tot globul care, conform legii islamice, plătesc anual: zakatul – taxa pe patrimoniu şi khoms – taxa pe beneficiul net. Totalul colectelor nu este dat niciodată publicităţii. Conform lui Hajj Hussein Al-Shami, şeful programelor de asistenţă socială ale Hezbollah, citat de Hala Jaber (op.cit. pag. 135), „suma poate egala bugetul intern al unei naţiuni bogate”!

Zilele acestea, totul se va schimba…

UKRAINSKA PRAVDA: „Generalul de fier”

BMTF, 3 sep – La sfârşitul lunii august, a apărut prima carte despre Valeri Zalujni, fost comandant-şef al Forţelor Armate ale Ucrainei şi unul dintre cei mai tăcuţi lideri militari ucraineni. Autoarea cărţii, intitulată „Generalul de fier. Lecţii de umanitate”, este Ludmila Dolhonovska, fostă consilieră a lui Zalujni. Aceasta s-a alăturat echipei de consilieri pe probleme de comunicare strategică înainte de numirea lui Zalujni la conducerea armatei ucrainene, în 2020, şi a fost destituită din funcţie în martie 2023. Dolhonovska însăşi menţionează în carte că nu cunoaşte motivul pentru care a fost demisă din funcţia de consilieră a lui Valeri Zalujni.

În cartea „Generalul de fier”, Dolhonovska îl prezintă pe Zalujni nu ca pe o persoană care a fost la conducerea armatei ucrainene într-un moment istoric pentru Ucraina, ci ca pe o „zeitate aproape nepământeană” – scrie Ukrainska Pravda. Cele 208 pagini ale cărţii nu conţin nicio îndoială cu privire la corectitudinea deciziilor lui Zalujni, nici din partea autoarei, nici a interlocutorilor cu care aceasta a discutat pentru documentare.

Ukrainska Pravda a selectat câteva fragmente din cartea despre „Generalul de fier” al Ucrainei, fragmente care au valoare istorică sau confirmă fapte cunoscute, dar nerecunoscute public. De exemplu, Ludmila Dolhonovska scrie că, la sfârşitul lunii iulie 2021, cu jumătate de an înainte de începerea războiului la scară largă, Valeri Zalujni a primit un apel telefonic de la Biroul Preşedintelui de la Kiev şi a fost invitat la un interviu. Zalujni, care la acea vreme era şeful Comandamentului Operaţional „Nord” al Ucrainei, a răspuns că trebuie să-şi informeze în acest sens superiorul, Oleksandr Sirski. Reprezentantul cancelariei prezidenţiale, însă, l-a sfătuit să nu facă acest lucru. Zalujni, care avea atunci 48 de ani, ar fi sperat să ajungă cel mult comandant al Operaţiunii Forţelor Întrunite. Dar preşedintele Volodimir Zelenski i-a propus altceva – şefia armatei ucrainene. Acceptarea unei astfel de propuneri în ierarhia militară ar fi însemnat pentru Zalujni să sară două niveluri deodată – postul de comandant al Forţelor Terestre şi cel de şef al Statului Major. Prin urmare, Valeri Zalujni a ezitat. Cu toate acestea, soţia sa, Olena Zalujna, l-a convins că se va descurca. „M-am îngrijorat cel mai mult de modul în care va reacţiona şeful meu ierarhic, Oleksandr Sirski. Am înţeles că va fi un şoc în societate. Şi va cădea asupra mea, asupra soţiei mele. Noi suntem oameni foarte deschişi, avem mulţi prieteni. Publicitatea loveşte întotdeauna” – a declarat Zalujni, citat de Dolhonovska.

Un alt episod din carte se referă la perioada în care Forţele de Apărare ale Ucrainei au început să se pregătească de potenţiala invazie din partea Rusiei. Potrivit autoarei, Forţele de Apărare ucrainene au început să se pregătească pentru o extindere a ofensivei ruse cel puţin din vara-toamna anului 2021. Atunci, Valeri Zalujni, care tocmai ocupase postul de comandant-şef al armatei, a dat câteva ordine importante. De exemplu, sub pretextul exerciţiilor „Eforturi comune 2021”, a ordonat regruparea şi pregătirea trupelor pentru ofensiva rusă, precum şi oprirea rotaţiei unităţilor în est, astfel încât să existe mereu trupe acolo. Totodată, Zalujni a permis militarilor din zona Operaţiunii Antiteroriste din Donbas să deschidă focul asupra inamicului şi să înceapă să folosească drone Bayraktar. Zalujni era convins că Ucraina ar trebui să-şi arate colţii în faţa ruşilor cât mai mult posibil – să provoace pierderi armatei ruse şi să descurajeze dorinţa Rusiei de a înainta. Au existat multe probleme în procesul de pregătire pentru marele război – de la lipsa stocurilor de veste antiglonţ până la combustibil şi obuze. Potrivit Ludmilei Dolhonovska, în august 2021, a venit un ajutor în privinţa aprovizionării cu obuze din partea unui reprezentant al unei companii americane de apărare. Era vorba despre o persoană pe nume Volodimir, care s-a oferit să transfere în Ucraina, pentru o perioadă de şase luni, o rezervă de muniţie care era destinată Afganistanului, înainte ca ţara să fie capturată de talibani (nu sunt specificate condiţiile în care a avut loc acest transfer). Aceste obuze au ajutat Ucraina să reziste până în iunie 2022, până la obţinerea primelor pachete de ajutor militar occidental.

Pe 15 octombrie 2021, Consiliul de Securitate şi Apărare de la Kiev a aprobat planul de apărare în cazul unui atac rusesc. În ianuarie 2022, în timpul unei conversaţii telefonice cu Zalujni, generalul american Mark Milley, pe atunci preşedinte al Şefilor de Stat Major al SUA, a dorit să se familiarizeze cu acest plan, însă Zalujni a refuzat să îi ofere detalii. „Puţini oameni de pe planetă au avut acces la planul de apărare al Ucrainei înaintea invaziei” – scrie autoarea cărţii „Generalul de fier. Lecţii de umanitate”. Cu 12 zile înainte de invazie, la una dintre întâlniri, Zalujni a strigat la generalii şi comandanţii grupurilor de trupe, după ce comanda exerciţiilor „Zametil 2022”, în cadrul cărora Statul Major a desfăşurat trupe pentru a respinge un eventual atac rusesc, a arătat că Ucraina va pierde. Zalujni a insistat asupra decretării legii marţiale şi a mobilizării generale. „Dar conducerea politică nu a acceptat astfel de măsuri. Motivul era clar: inamicului nu trebuie să i se ofere pretexte. Faptul că agresiunea rusă a fost ”neprovocată” a fost ceea ce ne-a ajutat să ne menţinem poziţia pe arena internaţională şi să obţinem o susţinere puternică” – scrie Dolhonovska.

În ceea ce priveşte vizitele rare ale lui Zalujni pe front, autoarea cărţii scrie că, în primul an al marelui război, comandantului-şef al armatei i s-a interzis să meargă pe front. Cu toate acestea, Dolhonovska nu menţionează cine a impus măsura respectivă. Valeri Zalujni a efectuat o primă vizită pe front la începutul anului 2023, când a mers la Bahmut, Avdiivka şi Liman şi a discutat cu militarii şi comandanţiii de direcţii şi brigăzi. Dolhonovska a abordat în cartea sa şi rezistenţa armatei ucrainene de la Bahmut, mai ales motivele pentru care oraşul respectiv a fost apărat atât de mult timp, în pofida avertismentelor aliaţilor. Potrivit autoarei, ingerinţele „de sus” în treburile militare au început mai aproape de sfârşitul verii anului 2022. Politicienii aveau nevoie de victorii rapide pentru a putea cere ajutorul aliaţilor şi pentru a menţine sprijinul intern. În schimb, armata a fost ghidată de capacităţile Forţelor de Apărare şi de posibilele mişcări ale ruşilor. „Generalul Zalujni a declarat în repetate rânduri: ”Trebuie să avansăm nu acolo unde este posibil, ci acolo unde este necesar”” – scrie Dolhonovska. Câteva paragrafe după acest citat din Zalujni, Dolhonovska menţionează două exemple – Herson şi Bahmut. Autoarea califică eliberarea Hersonului drept o „victorie de importanţă strategică”, dar adaugă imediat că „militarii” consideră acest succes ca fiind unul parţial: „La urma urmei, nu am reuşit să distrugem complet gruparea inamică de 25.000 de oameni, care se afla pe malul drept al Niprului. Am rămas fără obuze de artilerie şi fără timp pentru a desfăşura operaţiunea în întregime”. Probabil că este vorba despre faptul că o parte a forţelor ruse staţionate pe malul drept al Niprului în regiunea sudică Herson până în noiembrie 2022 s-a mutat pe malul stâng, în aşteptarea ofensivei ucrainene şi nu au fost distruse, în special din cauza lipsei unui număr suficient de arme cu rază lungă de acţiune. Ulterior, relocarea unei părţi a forţelor ruse pe malul stâng al Niprului a complicat semnificativ operaţiunile Forţelor de Apărare ucrainene pe insule şi pe malul stâng al fluviului. Despre dificila operaţiune de apărare de 10 luni a oraşului Bahmut, a cărei oportunitate a fost pusă la îndoială de aliaţii Ucrainei, Dolhonovska scrie următoarele: „încă din septembrie 2022, ”militarii din teren”, adică cei care au îndeplinit direct sarcinile în acea direcţie, au spus că este necesar să ieşim din Soledar şi din Bahmut şi să ocupăm înălţimi din interioriul regiunii Doneţk. Aceeaşi versiune ar fi fost împărtăşită de Statul Major”. „Dar, în cele din urmă, a fost aprobată o altă strategie (nu se precizează cine a aprobat strategia, n.r.) – menţinerea Bahmutului. Drept urmare, acolo a fost concentrat un grup de câteva mii de trupe inamice. Cu preţul unor eforturi copleşitoare, armata noastră au rezistat şi a distrus afluxul (de trupe ruse, n.r.). În condiţii standard, oraşul ar avea importanţă operaţională, dar, în condiţiile în care s-a petrecut totul, acesta a căpătat o importanţă strategică. După vizita preşedintelui Zelenski acolo, în decembrie 2022, după ce momentul cu drapelul pe care l-a prezentat preşedintelui american, Joe Biden, şi în urma eforturilor informaţionale ale statului, Bahmutul a devenit un simbol – o fortăreaţă” – notează fosta consilieră a lui Valeri Zalujni. Dolhonovska subliniază că operaţiunea de menţinere a controlului ucrainean la Bahmut timp de 10 luni a fost, probabil, mai mult o necesitate politică, decât una militară. Ukrainska Pravda remarcă faptul că, în contextul apărării dificile de la Bahmut, Dolhonovska nu îl menţionează niciodată pe comandantul de atunci al grupului de trupe „Hortiţia”, Oleksandr Sirski, cel care acum este comandant-şef al armatei ucrainene. Atunci, Sirski era acuzat de militari că se face vinovat pentru lipsa fortificaţiilor corespunzătoare şi planificarea haotice. Nici Zalujni nu este menţionat în acest context ca şef al armatei, ci doar preşedintele Zelenski.

Amintim că Valeri Zalujni a fost demis de Zelenski din funcţia de comandant-şef al Forţelor Armate ale Ucrainei în februarie 2024. Ulterior, Zalujni a fost numit ambasador al Ucrainei în Marea Britanie.

ATAC AERIAN ÎN PORTUL ISMAIL

BMTF, 24 iul – Autorităţile române au emis azi-noapte un mesaj RO-ALERT în nordul judeţului Tulcea, în care se semnala prezenţa dronelor. Avertizarea a fost făcută după ce mai multe drone au fost observate că se apropiau de graniţa română. ISU Tulcea a ţinut să precizeze că nu zone din teritoriul României sînt vizate de aceste aparate, implicate în conflictul ruso-ukrainean.

Daniel Năstase, purtător de cuvînt ISU Tulcea: Mesajul RO-ALERT a fost emis după ce structurile cu rol de apărare şi supraveghere a graniţelor României au observat, în jurul orei 2:10, mai multe drone care se apropiau de zona de nord a judeţului Tulcea. Menţionăm că rolul mesajului este unul de informare şi prevenire a populaţiei din zona în care acesta este transmis şi trebuie tratat ca atare, trebuie să urmărească indicaţiile din mesaj şi nu trebuie să intre în panică. Încă o dată facem precizări asupra faptului că nu zone din teritoriul nostru sînt vizate de atacurile Federaţiei Ruse.

ISU Tulcea mai precizează că 10 persoane au sunat la 112 pentru a semnala zgomotul produs de mai multe explozii. Au fost şi apeluri prin care oamenii solicitau informaţii, pentru a înţelege ce se întîmplă pe teritoriul ukrainean.

Ministerul român al Apărării a anunţat, miercuri, că nu au fost găsite fragmente de dronă pe teritoriul său în urma atacurilor de peste noapte ale Rusiei asupra infrastructurii ukrainene de lîngă graniţa cu România. Serviciile au continuat căutările, a transmis ministerul, adăugînd că două aeronave de tip F-16 au fost ridicate de la sol pentru a monitoriza din aer, parte a procedurii obişnuite.

Şeful Administraţiei Militare Regionale Odessa, Oleh Kiper, a raportat că ruşii au atacat oraşul Ismail, în noaptea de marţi spre miercuri, drone Shahed lovind infrastructura portuară şi un bloc de apartamente cu cinci etaje. Atacul s-a soldat cu trei răniţi. „Ca urmare a atacului nocturn, a fost lovită o clădire rezidenţială cu cinci etaje din oraşul Ismail, ferestrele, casa scării şi faţada clădirii fiind parţial distruse”.

În urma bombardamentelor, mai multe clădiri aparţinînd infrastructurii portuare din oraşul Ismail au fost distruse, iar trei camioane au fost avariate. „La faţa locului, a izbucnit şi un incendiu, care a fost stins rapid de către angajaţi ai Serviciului de Stat pentru Situaţii de Urgenţă” – a adăugat Kiper.

Ukraina şi partenerii trebuie să pregătească un plan de pace pentru susținerea democraților americani în alegeri

BMTF, 28 iun – Preşedintele ukrainean, Volodimir Zelenski, a declarat că Ukraina, împreună cu partenerii săi externi, trebuie să elaboreze, în decurs de cîteva luni, un plan de acţiune bazat pe rezultatele Summitului Global pentru Pace din Elveţia care să forţeze Federaţia Rusă să accepte pacea, transmite Radio România Actualități.

Timp de doi ani, numărul victimelor ukrainene, militari uciși sau răniți, pe cîmpurile de luptă a reprezentat secretul cel mai bine păstrat de comunicatorii de război, în timp ce propaganda de la Kiev prezenta o medie de 1000 de soldați ruși uciși în fiecare zi de forțele ukrainene. La începutul acestui an, presa internațională a prezentat cifre impresionante ale pierderilor înregistrate de armata ukraineană în confruntările cu combatanții ruși, acestea situîndu-se în jurul cifrei de 350.000 de morți. Neoficial, se vorbește de aproximativ 600.000 de morți și un număr nespecificat de răniți și mutilați.

Păstrarea la secret a numărului real al pierderilor a fost justificată de nevoia de acrea imaginea de invincibilitate a armatei ukrainene. Rezultatele de pe front, care nu au mai putut fi ascunse de propaganda oficială, au determinat o intensificare a dialogului diplomatic în căutarea unei soluții de pace, în paralel cu păstrarea unei retorici belicoase și triumfaliste.

Preşedintele ukrainean, Volodimir Zelenski, a declarat că Ukraina, împreună cu partenerii săi externi, trebuie să elaboreze, în decurs de cîteva luni, un plan de acţiune bazat pe rezultatele Summitului Global pentru Pace din Elveţia care să forţeze Federaţia Rusă să accepte pacea.

Potrivit agenţiei de presă RBC, Zelenski a făcut declaraţia respectivă joi seară, la Bruxelles, în cadrul unei conferinţe comune cu preşedintele Consiliului European, Charles Michel. „Avem o cale foarte clară pentru a face asta şi le-am propus tuturor liderilor să vină la primul summit. A fost foarte dificil să adunăm un număr atît de mare de ţări de pe diferite continente. Acum, trebuie să facem următorii paşi. Următorii paşi sînt să planificăm şi să avem un plan detaliat de paşi detaliaţi pentru fiecare criză pe care acest război al lui Putin a adus-o în ţara noastră” – a afirmat liderul ukrainean.

Preşedintele Ukrainei a adăugat că planul de a pune capăt războiului ar trebui pus pe masă înaintea celui de-al doilea summit de pace. „Nu avem atît de mult timp, pentru că avem foarte mulţi răniţi şi morţi pe cîmpul de luptă şi în rîndul populaţiei civile. De aceea, nu vrem ca acest război să dureze ani de zile. Prin urmare, vrem să pregătim acest plan comun şi să îl punem pe masă la cel de-al doilea summit de pace” – a subliniat preşedintele Zelenski.

RBC aminteşte că, la şedinţa Consiliului European, Volodimir Zelenski a enumerat paşii necesari pentru a opri războiul. Liderul ukrainean a remarcat că actuala presiune occidentală exercitată asupra Rusiei nu este suficientă. Potrivit lui Zelenski, Ukraina are nevoie de armament, un scut aerian şi arme cu rază lungă de acţiune, notează RADOR RADIO ROMÂNIA.

Declarațiile președintelui ukrainean au fost făcute cu cîteva ore înaintea primei dezbateri electorale, organizate de CNN, între președintele în funcție al Statelor Unite, Joe Biden, un susținător fervent al războiului din Ukraina, și contracandidatul său, republicanul Donald Trump, un adversar al acestui conflict și un susținător al intereselor Israelului în Orientul Mijlociu.

Potrivit observatorilor, războiul din Ukraina nu este foarte popular în rîndul americanilor, iar sprijinul uriaș alocat de Statele Unite fostei republici sovietice nu este văzut cu ochi buni de electorat și pune în pericol o victorie a democraților în alegerile prezidențiale, dar și parlamentare, din toamnă.

Războiul din Ukraina nu ar fi avut loc niciodată dacă Statele Unite ar fi avut un „lider”, i-a spus joi Donald Trump preşedintelui Joe Biden, în timpul dezbaterii televizate în studioul din Atlanta. Candidatul republican a fost foarte critic faţă de miliardele de dolari cheltuite de Statele Unite pentru a sprijini Kievul în războiul împotriva Moscovei.

În schimb, Joe Biden l-a acuzat pe Vladimir Putin că este un „criminal de război” şi a apărat ajutorul american acordat Kievului. El l-a acuzat pe omologul său rus că vrea „să refacă imperiul sovietic”.

Trump, care a repetat afirmațiile că va pune capăt războiului chiar înainte de a-și prelua mandatul dacă va fi ales, a declarat că termenii propuși de președintele rus Vladimir Putin pentru a pune capăt războiului Rusiei în Ukraina sînt „inacceptabili”.

O pace în Ukraina, sub mandatul actualului președinte, ar aduce numeroase puncte electorale democraților, în condițiile unui scor strîns, cînd fiecare procent contează. Faptul că democrații au dat un semnal de distanțare față de problemele lui Zelenski, a fost reprezentarea Statelor Unite la Summitul din Elveția la nivel de vicepreședinte, Kamala Harris fiind însă o necunoscută la nivelul politicii externe americane.

Miza alegerilor americane este influențată, nu decisiv, de pacea în Ukraina, în funcție de care se va poziționa și bătrîna Europă. O pace forțată în Ukraina este, însă, mult mai periculoasă pentru vecinii europeni, decît continuarea războiului.

SALVATORII PROFESIONIȘTI DIN MOLDOVA NOUĂ VOR AVEA UN SEDIU LA STANDARDE MODERNE

BMTF, 14 iun – Secția de pompieri din Moldova Nouă va fi demolată și reconstruită din temelii, la standarde moderne. Un proiect mai vechi, de aproximativ cinci ani, prinde contur sub comanda lt.col. Ionel Petru Tilca, inspector șef al Inspectoratului pentru Situații de Urgență SEMENIC, al județului Caraș-Severin. Clădirea secției de pompieri din Moldova Nouă, ajunsă o ruină, va fi demolată în acest an, în locul ei construindu-se un sediu nou, care va asigura condiții normale de muncă pentru cei 76 de salvatori profesioniști ce acționează într-un raion de intervenție întins și dificil, din Clisura Dunării și pînă în apropiere de Naidăș și Cărbunari.

Actuala clădire prezintă un risc seismic ridicat, iar serviciul efectuat în fiecare zi de pompieri reprezenta un risc personal pe care salvatorii, devotați salvării vieții semenilor lor, îl înfruntă cu bună știință. În garajele secției se află patru autospeciale cu apă și spumă, o autospecială SMURD, motopompe, bărci și alte utilaje necesare intervenției în situații de urgență.

Noua clădire a pompierilor militari din Moldova Nouă este un proiect standard, de nivel detașament, ce este finanțat printr-un împrumut rambursabil obținut de IGSU de la Banca Mondială. În cadrul proiectului privind Consolidarea Managementului Riscurilor de Dezastre (P166302), IGSU va construi 35 de clădiri aparținînd unităților de pompieri din întreaga țară.

Noua clădire va avea aproximativ 1000 de mp desfășurați și va asigura toate condițiile de confort personalului de intervenție. În plus, va ține cont de toate standardele de eficiență energetică, fiind dotată cu panouri solare și pompe de căldură.

Noul sediu modern al pompierilor din Moldova Nouă va fi finalizat în aproximativ 18 luni de la începerea demolării clădirii vechi, valoarea proiectului ridicîndu-se la aproximativ 25 milioane de lei. În această toamnă vor demara lucrările de demolare, urmînd ca după, cele maxim trei luni prevăzute pentru această etapă, să demareze construcția noii clădiri.  

SORIN GRINDEANU CÎȘTIGĂ PARIUL ÎN BANAT

BMTF, 10 iun – Doar 51,62% dintre cărășenii cu drept de vot au trecut duminică pe la urne pentru a alege cine îi va conduce în următorii patru ani la nivel local și județean. Conform cifrelor prezentate pe site-ul Autorității Electorale Permanente, în Caraș-Severin au votat la alegerile locale 131.321 de persoane, dintre care 120.498 votanți pe listele permanente și complementare, 6.960 pe liste suplimentare, iar 3.862 de persoane au votat cu urna mobilă.

Urnele s-au închis la ora 22:00, fără incidente majore, dacă excludem tentativa de cumpărare a voturilor de la Berzovia, pentru care s-a deschis dosar de urmărire penală. Pentru alegerile europarlamentare, prezența la urne în Caraș-Severin a fost de 51,79%.

Președintele PSD Caraș-Severin, deputatul Silviu Hurduzeu se va reîntoarce în funcția de președinte al Consiliului Județean Caraș-Severin.

Dacă Silviu Hurduzeu este cîștigător clar al alegerilor pentru Consiliul Județean Caraș-Severin, scorul înregistrat nu-i va permite să aibă o majoritate unicoloră, cu doi vicepreședinți. Clasamentul la funcția de președinte arată o diferență de aproape 9000 de voturi între el și liberalul Dunca: Silviu Hurduzeu – PSD – 40,36% (49.119 voturi); Romeo Dan Dunca – PNL – 36,49 (40.845 voturi); Bebe Iova -AUR – 8,58%  (9.444 voturi); Andrei Plujar – Dreapta Unită (USR) 5,04% (5.656 voturi); Daniel Axman SOS Romania 3,38% (3.787 voturi).

Rezultatele pentru consiliul județean sînt relativ asemănătoare, ceea ce ne îndretățește să spunem că electoratul nu a votat neapărat împotriva PNL ci a lui Romeo Dunca, considerat, chiar în sînul propriului partid, un aventurier oportunist, ținut în brațe de tandemul Vela-Popa.

Așadar: PARTIDUL SOCIAL DEMOCRAT 43.695 voturi 40,36%; PARTIDUL NAȚIONAL LIBERAL 39.434 36,42%; ALIANȚA PENTRU UNIREA ROMÂNILOR 12.642 11,68%; ALIANȚA DREAPTA UNITĂ USR – PMP – FORȚA DREPTEI 5.906 5,46%; PARTIDUL S.O.S. ROMÂNIA 4.107 3,79%; UNIUNEA CROAȚILOR DIN ROMÂNIA 1.863 1,72%; ROMÂNIA SOCIALISTĂ 618 0,57%.

Este însă foarte posibil, ca în lipsa unei alianțe PSD – PNL, la o diferență mică, de un mandat de consilier în favoarea PSD, viitorul vicepreședinte al Consiliului Județean Caraș-Severin să fie dat de AUR.

Liberalul Ioan Popa obține un nou mandat de primar în orașul reședință de județ, deși prezența la urne a fost la un minim istoric! Pe locurile următoare s-au situat: Ionuț Popovici (PSD) – 14,37%, Bogdan Gaiță (AUR) – 5,71%, Andrei Rotaru (ADU) – 3,47%.

La prima participare la alegerile locale, AUR obține cel puțin un mandat de primar.

Pentru cele 77 de primării din Caraș-Severin s-au înscris în competiție 268 de candidați pentru fotoliul de primar și 4597 de candidați pentru poziția de consilieri local. Cinci candidați s-au aflat în cursa pentru funcția de președinte al Consiliului Județean Caraș-Severin, urmați de 217 aspiranți pentru locurile de consilieri județeni. În cursa pentru Parlamentul European au intrat douăsprezece partide și patru independenți.

PSD a cîștigat peste 50 de primării din Caraș-Severin, între care municipiul Caransebeș, orașele Moldova Nouă, Oravița, Băile Herculane, Oțelu Roșu și Bocșa.

Pariul ministrului Sorin Grindeanu cu  Banatul, a reușit, ambii candidați ai PSD, Simonis la Timiș și Hurduzeu în Caraș-Severin reușind să se impună în bătăliile politice cu adversarii.

Numele cîștigătorilor, conform rezultatelor parțiale neoficiale:

ANINA – Gheorghe Românu (PNL)

BĂILE HERCULANE – George Orza (PSD)

BOCȘA – Mirel Patriciu Pascu (PSD)

CARANSEBEȘ – Felix Borcean (PSD)

MOLDOVA NOUĂ – Adrian Torma (PSD)

ORAVIȚA – Dumitru Ursu (PSD)

OȚELU ROȘU – Luca Mălăiescu (PSD)

REȘIȚA – Ioan Popa (PNL)

ARMENIȘ – Cristian Vela (PNL)

BĂNIA – Alexandru Albu (PSD)

BĂUȚAR – Romeo Răduță (PNL)

BERLIȘTE – Nicolae Orăvicean (PSD)

BERZASCA – Petru Furdui (PSD)

BERZOVIA – Procesul electoral nu s-a încheiat. Comisii contestate la secțiile de la Berzovia.

BOLVAȘNIȚA – Marius Măran (PNL)

BOZOVICI – Adrian Stoicu (PSD)

BREBU- Ioan Țicheriu (PSD)

BREBU NOU – Iosif Bordea (PSD)

BUCHIN – Gheorghe Coilă (PSD)

BUCOȘNIȚA – Vichente Suru (PSD)

CARAȘOVA – Ivan Hațegan (PSD)

CĂRBUNARI – Ghiță Presnescu (PSD)

CICLOVA ROMÂNĂ – Cătălin Golu (PNL)

CIUCHICI – Ion Orbulescu (PSD)

CIUDANOVIȚA – Dorian Constantin Nebunu (PSD)

CONSTANTIN DAICOVICIU – Daniel Boambeș (PSD)

COPĂCELE – Ion Hârțaucă (PSD)

CORNEA – Pavel Martinescu (AUR)

CORNEREVA – Nicolae Novăcescu (PSD)

CORONINI – Ilie Boboescu (PSD)

DALBOȘEȚ – Florin Curița (PSD)

DOCLIN – Dănuț Oana (PSD)

DOGNECEA – Remus Rof (PSD)

DOMAȘNEA – Ilie Mănescu (PNL)

EFTIMIE MURGU – Mihai Otiman (PNL)

EZERIȘ – Ioan Rusu (PSD)

FÂRLIUG – Adriana Sărăor (PNL)

FOROTIC – Alexandru Sporea (PNL)

GÂRNIC – Ion Sporea (Dreapta Unită)

GLIMBOCA – Petru Novac Crîsnic (PNL)

GORUIA – Răzvan Văcărescu (PSD)

GRĂDINARI – Ionuț Goje (PSD)

IABLANIȚA – Victor Terteleacă (PSD)

LĂPUȘNICEL – Ilie Canea (PSD)

LĂPUȘNICU MARE – Ion Lala (PSD)

LUNCAVIȚA –  Nicolae Velescu (PSD)

LUPAC – Marian Lausch (PSD)

MARGA – Nicolae Beg (PSD)

MĂURENI – Brian Filimon (PSD)

MEHADIA – Grigore Bardac (PSD)

MEHADICA – Ion Urechiatu (PNL)

NAIDĂȘ – Marius Pohanka (PSD)

OBREJA – Ionel Pascota (PNL)

OCNA DE FIER – Petre Panescu (PNL)

PĂLTINIȘ – Ioan Popovici (PSD)

POJEJENA – Mira Radovancovici (PSD)

PRIGOR – Simona Miclău (PSD)

RĂCĂȘDIA – Nicoleta Lechici (PNL)

RAMNA – Magdalena Ciurea (PNL)

RUSCA MONTANĂ – Sergiu Toma (PSD)

SACU – Nicolae Daminescu (PSD)

SASCA MONTANĂ – Ion Poplicean (PSD)

SICHEVIȚA – Ilie Jurcă (PNL)

SLATINA-TIMIȘ – Gheorghe Roma (independent)

SOCOL – Olgița Ghiță (PSD)

ȘOPOTU NOU – Iosif Brebu (PNL)

TÂRNOVA –

TEREGOVA – Maria Damian (PSD)

TICVANIU MARE- Ciprian Măceșanu (PSD)

TOPLEȚ – Ion Blidaru (PSD)

TURNU RUIENI – Cosmin Belci (PNL)

VĂLIUG – Sorin Blaga (PNL)

VĂRĂDIA – Loredana Racu (PSD)

VERMEȘ – Ion Iacob Damian (PSD)

VRANI – Răzvan Nicolae Otiman (PNL)

ZĂVOI – Doru Cârdei (PNL)

ZORLENȚU MARE – Marius Ișfan (PSD)

SORIN GRINDEANU A CÎȘTIGAT PARIUL

BMTF, 10 iun – Doar 51,62% dintre cărășenii cu drept de vot au trecut duminică pe la urne pentru a alege cine îi va conduce în următorii patru ani la nivel local și județean. Conform cifrelor prezentate pe site-ul Autorității Electorale Permanente, în Caraș-Severin au votat la alegerile locale 131.321 de persoane, dintre care 120.498 votanți pe listele permanente și complementare, 6.960 pe liste suplimentare, iar 3.862 de persoane au votat cu urna mobilă.

Urnele s-au închis la ora 22:00, fără incidente majore, deși rămîne în discuție tentativa flagrantă de cumpărare a voturilor la Berzovia de către candidați ai PNL. Pentru alegerile europarlamentare, prezența la urne în Caraș-Severin a fost de 51,79%.

Președintele PSD Caraș-Severin, deputatul Silviu Hurduzeu se va reîntoarce în funcția de președinte al Consiliului Județean Caraș-Severin, iar liberalul Ioan Popa cîștigă un nou mandat într-un scrutin cu prezentare minimă la voturi!

Pentru cele 77 de primării din Caraș-Severin s-au înscris în competiție 268 de candidați pentru fotoliul de primar și 4597 de candidați pentru poziția de consilieri local. Cinci candidați s-au aflat în cursa pentru funcția de președinte al Consiliului Județean Caraș-Severin, urmați de 217 aspiranți pentru locurile de consilieri județeni. În cursa pentru Parlamentul European au intrat douăsprezece partide și patru independenți.

PSD a cîștigat peste 50 de primării din Caraș-Severin, între care municipiul Caransebeș, orașele Moldova Nouă, Oravița, Băile Herculane, Oțelu Roșu și Bocșa.

Pariul ministrului Sorin Grindeanu cu  Banatul, a reușit, ambii candidați ai PSD, Alfred Simonis, la Timiș, și Silviu Hurduzeu, în Caraș-Severin, reușind să se impună în bătăliile politice cu adversarii.

Numele cîștigătorilor, conform rezultatelor parțiale neoficiale:

ANINA – Gheorghe Românu (PNL)

BĂILE HERCULANE – George Orza (PSD)

BOCȘA – Mirel Patriciu Pascu (PSD)

CARANSEBEȘ – Felix Borcean (PSD)

MOLDOVA NOUĂ – Adrian Torma (PSD)

ORAVIȚA – Dumitru Ursu (PSD)

OȚELU ROȘU – Luca Mălăiescu (PSD)

REȘIȚA – Ioan Popa (PNL)

ARMENIȘ – Cristian Vela (PNL)

BĂNIA – Alexandru Albu (PSD)

BĂUȚAR – Romeo Răduță (PNL)

BERLIȘTE – Nicolae Orăvicean (PSD)

BERZASCA – Petru Furdui (PSD)

BERZOVIA – Procesul electoral nu s-a încheiat. Comisii contestate la secțiile de la Berzovia.

BOLVAȘNIȚA – Marius Măran (PNL)

BOZOVICI – Adrian Stoicu (PSD)

BREBU- Ioan Țicheriu (PSD)

BREBU NOU – Iosif Bordea (PSD)

BUCHIN – Gheorghe Coilă (PSD)

BUCOȘNIȚA – Vichente Suru (PSD)

CARAȘOVA – Ivan Hațegan (PSD)

CĂRBUNARI – Ghiță Presnescu (PSD)

CICLOVA ROMÂNĂ – Cătălin Golu (PNL)

CIUCHICI – Ion Orbulescu (PSD)

CIUDANOVIȚA – Dorian Constantin Nebunu (PSD)

CONSTANTIN DAICOVICIU – Daniel Boambeș (PSD)

COPĂCELE – Ion Hârțaucă (PSD)

CORNEA – Pavel Martinescu (AUR)

CORNEREVA – Nicolae Novăcescu (PSD)

CORONINI – Ilie Boboescu (PSD)

DALBOȘEȚ – Florin Curița (PSD)

DOCLIN – Dănuț Oana (PSD)

DOGNECEA – Remus Rof (PSD)

DOMAȘNEA – Ilie Mănescu (PNL)

EFTIMIE MURGU – Mihai Otiman (PNL)

EZERIȘ – Ioan Rusu (PSD)

FÂRLIUG – Adriana Sărăor (PNL)

FOROTIC – Alexandru Sporea (PNL)

GÂRNIC – Ion Sporea (Dreapta Unită)

GLIMBOCA – Petru Novac Crîsnic (PNL)

GORUIA – Răzvan Văcărescu (PSD)

GRĂDINARI – Ionuț Goje (PSD)

IABLANIȚA – Victor Terteleacă (PSD)

LĂPUȘNICEL – Ilie Canea (PSD)

LĂPUȘNICU MARE – Ion Lala (PSD)

LUNCAVIȚA –  Nicolae Velescu (PSD)

LUPAC – Marian Lausch (PSD)

MARGA – Nicolae Beg (PSD)

MĂURENI – Brian Filimon (PSD)

MEHADIA – Grigore Bardac (PSD)

MEHADICA – Ion Urechiatu (PNL)

NAIDĂȘ – Marius Pohanka (PSD)

OBREJA – Ionel Pascota (PNL)

OCNA DE FIER – Petre Panescu (PNL)

PĂLTINIȘ – Ioan Popovici (PSD)

POJEJENA – Mira Radovancovici (PSD)

PRIGOR – Simona Miclău (PSD)

RĂCĂȘDIA – Nicoleta Lechici (PNL)

RAMNA – Magdalena Ciurea (PNL)

RUSCA MONTANĂ – Sergiu Toma (PSD)

SACU – Nicolae Daminescu (PSD)

SASCA MONTANĂ – Ion Poplicean (PSD)

SICHEVIȚA – Ilie Jurcă (PNL)

SLATINA-TIMIȘ – Gheorghe Roma (independent)

SOCOL – Olgița Ghiță (PSD)

ȘOPOTU NOU – Iosif Brebu (PNL)

TÂRNOVA –

TEREGOVA – Maria Damian (PSD)

TICVANIU MARE- Ciprian Măceșanu (PSD)

TOPLEȚ – Ion Blidaru (PSD)

TURNU RUIENI – Cosmin Belci (PNL)

VĂLIUG – Sorin Blaga (PNL)

VĂRĂDIA – Loredana Racu (PSD)

VERMEȘ – Ion Iacob Damian (PSD)

VRANI – Răzvan Nicolae Otiman (PNL)

ZĂVOI – Doru Cârdei (PNL)

ZORLENȚU MARE – Marius Ișfan (PSD)

CÎND DESCHIZI OCHII ELECTORAL

BMTF, 6 iun – Premierul israelian Benjamin Netanyahu ar putea să treneze încheierea războiului în Fâşia Gaza din motive politice proprii, a apreciat preşedintele american Joe Biden într-un interviu publicat marţi de revista Time, potrivit Reuters, scrie Agerpres, dar Casa Albă adoptă propunerea de sancționare a Curții Penale Internaționale după ce aceasta a cerut arestarea premierului israelian pentru crime de război.

Aceste comentarii ale lui Biden în interviul acordat în data de 28 mai au fost făcute cu cîteva zile înainte ca preşedintele SUA să detalieze o propunere de încetare a focului în Fâşia Gaza, în timp ce premierul israelian se confruntă cu diviziuni politice profunde în ţară.

Întrebat dacă crede că Netanyahu prelungeşte războiul din raţiuni politice proprii, Biden a spus: „Oamenii au toate motivele să tragă această concluzie”.

Preşedintele american, care face presiuni pentru a se pune capăt războiului ce durează de aproape opt luni, a declarat, de asemenea, că este „incert” dacă forţele israeliene au comis crime de război în Fâşia Gaza.

Procurorul Curţii Penale Internaţionale de la Haga a cerut luna trecută mandate de arestare pentru premierul Netanyahu şi pentru ministrul israelian al apărării, precum şi pentru trei lideri Hamas, pentru presupuse crime de război.

Israelul a lansat o ofensivă aeriană şi terestră în Fâşia Gaza în octombrie trecut, jurînd să distrugă gruparea militantă islamistă palestiniană Hamas, după ce aceasta a atacat comunităţi din sudul Israelului, ucigînd, potrivit propriilor informații, aproximativ 1.200 de persoane şi luînd ostatice altele peste 250, potrivit bilanţului oficial israelian. Aproximativ 120 de ostatici se află în continuare în Fâşia Gaza.

Asaltul Israelului s-a soldat cu peste 36.000 de morţi în Fâşia Gaza, potrivit Ministerului Sănătăţii din guvernul Hamas, care spune că alte mii de cadavre ar fi îngropate sub dărîmături.

Sondajele de opinie arată că majoritatea israelienilor susţin războiul, dar dau vina pe Netanyahu pentru eşecurile în materie de securitate atunci cînd atacatorii Hamas s-au infiltrat în comunităţile israeliene de lîngă enclavă, la 7 octombrie, şi nu l-ar mai vota dacă ar avea loc alegeri.

Protestele de stradă în masă au devenit evenimente săptămînale, atrăgînd zeci de mii de oameni care cer guvernului să facă mai mult pentru a aduce acasă ostaticii capturaţi de Hamas în 7 octombrie şi cerîndu-i lui Netanyahu să plece.

Autorizarea folosirii de către UKraina pe teritoriul Rusiei a armelor livrate de NATO ar duce la o escaladare incontrolabilă, este de părere Vaticanul

Foto: BMTF

BMTF, 31 mai – – Preşedintele SUA, Joe Biden autorizează Ukraina să lovească ţinte în Rusia pentru a apăra Harkovul, a indicat joi, un responsabil American, scrie AFP, în timp ce Vaticanul avertizează împotriva unei escaladări incontrolabile a situației, după cum notează ANSA.  

Preşedintele SUA a dat echipei sale misiunea de a se asigura că Ukraina poate folosi armele americane cu scopul de a contraataca în regiunea Harkov, astfel încît să riposteze atunci cînd forţele ruse le atacă sau se pregătesc să le atace, a spus această sursă. Acest responsabil, sub protecţia anonimatului, a adăugat că Statele Unite continuă să se opună atacurilor ukrainene în adîncimea teritoriului rus, în timp ce Secretarul General al NATO, Jens Stoltenberg a cerut aliaților, imperativ, pentru a doua oară să autorizeze aceste lovituri, deși o parte dintre ele au acceptat deja solicitarea.

ATACMS sînt rachete cu rază lungă de acţiune furnizate de americani Ukrainei, capabile să lovească ținte pe o distanţă de pînă la 300 de kilometri.

Oraşul Harkov, în estul Ukrainei, este ţinta aproape zilnică a bombardamentelor care vin în principal de pe teritoriul Rusiei. Din cauza provocărilor ukrainene în regiunea învecinată Belgorod, Rusia a lansat o ofensivă neplanificată în regiunea Harkov la începutul lui mai şi cîştigă teren în faţa unei armate ukrainene aflate în dificultate. Scopul Rusiei este de a crea o zonă tampon împotriva atacurilor și incursiunilor militare ale ukrainenilor pe teritoriul rus.

Şeful diplomaţiei americane, Antony Blinken, a lăsat să se înţeleagă miercuri că Statele Unite şi-au schimbat poziţia în ceea ce priveşte loviturile ukrainene pe teritoriul rus.

Kremlinul, la rîndul său, a reproşat Alianţei Nord-Atlantice că a lansat un nou ciclu de escaladare, mai scrie AP

Autorizarea folosirii de către Ukraina pe teritoriul Rusiei a armelor livrate de NATO ar declanşa o escaladare incontrolabilă a conflictului, a atenţionat joi secretarul de stat al Papei Francisc, cardinalul Pietro Parolin, transmite ANSA. Cred că această posibilitate trebuie să-i îngrijoreze pe toţi cei care ţin la soarta lumii, a declarat cardinalul. Acest lucru poate declanşa o escaladare pe care nimeni nu o va mai putea controla. Este o perspectivă foarte neliniştitoare, a insistat Parolin.

Secretarul de stat de la Vatican a făcut aceste remarci în contextul în care joi secretarul general al NATO a spus din nou că statele aliate Ukrainei trebuie să-i permită acesteia să lovească teritoriul rus cu armele pe care i le furnizează, la aproape o săptămînă după ce apelul său similar în acest sens a provocat agitaţie în statele membre ale Alianţei. Cred că a sosit momentul să reconsiderăm unele restricţii pentru a le permite ukrainenilor să se apere cu adevărat, avînd în vedere luptele recente pe frontul ukrainean, a spus Stoltenberg la Praga înaintea unei reuniuni informale a miniştrilor de externe din statele NATO.

Mai multe state membre ale NATO au anunţat deja oficial că acceptă cererea lui Stoltenberg, printre acestea numărîndu-se Regatul Unit, Franţa, Polonia, Republica Cehă, Olanda, Estonia, Letonia, Danemarca şi Norvegia.

Competiția națională de descarcerare și acordare a primului ajutor calificat

Inspectoratul pentru Situații de Urgență “Semenic” al județului Caraș-Severin găzduiește în perioada 27-29 mai 2024, în municipiul Caransebeș, în Parcul Teiuș, faza a II-a zonală a Competiției naționale de descarcerare și acordare a primului ajutor calificat (zona 7).           

Această competiție reprezintă o platformă de învăţare şi de testare a abilităților și deprinderilor practice și are ca scop dezvoltarea competenţelor profesionale privind salvarea victimelor din accidente.

La start se vor prezenta echipe reprezentative din 5 județe, respectiv:

  • Inspectoratul pentru Situații de Urgență „Vasile Goldiș” al județului Arad,
  • Inspectoratul pentru Situații de Urgență „Unirea” al județului Alba,
  • Inspectoratul pentru Situații de Urgență „Semenic” al județului Caraș-Severin,
  • Inspectoratul pentru Situații de Urgență „Iancu de Hunedoara” al județului  Hunedoara,
  • Inspectoratul pentru Situații de Urgență „Banat” al județului Timiș.

Competiţia cuprinde 2 probe, independente, care se desfășoară simultan, în două etape:

  • proba nr. 1 – Descarcerarea din vehicule,
  • proba nr. 2 – Acordarea primului ajutor calificat.

Echipa care a obţinut cel mai mare punctaj, distinct pentru fiecare probă, se califică pentru faza naţională a concursului.

Programul competiției este următorul:

  • în data de 27.05.2024:

16:00 – primirea echipelor participante;

16:00-18:00 – desfășurarea ședinței tehnice, verificarea și omologarea accesoriilor și materialelor care se vor utiliza în concurs, extragerea ordinii de intrare în concurs;

–   în data de 28.05.2024:

08:30-09:00 – festivitatea de deschidere a competiției;

09:00-15:00 – desfășurarea probelor de concurs, etapa I;

15:00-16:00 – pauză;

16:30-19:30 – desfășurarea probelor de concurs, etapa I;

20:00 – comunicarea clasamentului.

– în data de 29.05.2024:

08:00 – extragerea scenariilor pentru desfășurarea probelor;

08:00-12:30 – desfășurarea probelor de concurs, etapa a II-a;

12:30-13:00  – festivitatea de premiere și închiderea competiției.

JOCURI DE COCALARI INTERNAȚIONALI

BMTF, 17 mai – Preşedintele ukrainean, Volodimir Zelenski, a declarat astăzi, la Kiev, că invitaţiile de participare la Summitul Global pentru Pace din Elveţia au fost trimise către peste 150 de ţări şi organizaţii internaţionale din întreaga lume, informează agențiile internaționale de presă.

În timpul unei întîlniri cu presa, vineri, la Kiev, Zelenski a subliniat că la Summitul Global pentru Pace, care va avea loc în iunie, Ukraina intenţionează să discute o serie de aspecte importante.

„Ca rezultat, vrem să obţinem un comunicat, vrem să obţinem securitate energetică, inclusiv securitate nucleară. Pentru că eu cred că toată lumea este interesată de aşa ceva, iar acest lucru ne poate oferi posibilitatea de a prognoza încă o iarnă. Vrem să obţinem transport naval gratuit. Orice fel de încărcătură prin marea ukraineană să fie fără riscuri. Aceasta înseamnă şi securitatea oamenilor din Odessa şi, în general, în sud, pentru că (ruşii, n.n.) atacă porturile – acest lucru înseamnă infrastructură, mare, economie. Şi mai vrem să se facă un pas serios în privinţa schimbului de prizonieri. În privinţa aspectului umanitar, schimbul de prizonieri este o chestiune dublă, la fel ca energia. Energia înseamnă securitate nucleară, un lucru pe care toată lumea îl susţine. Cred că acolo unde există siguranţă nucleară, putem vorbi şi despre siguranţa generală a sistemului energetic. În ceea ce priveşte schimbul de prizonieri, se pune şi problema întoarcerii copiilor. În principiu, asta dorim să obţinem” – a explicat preşedintele.

Conferinţa pentru pace în Ukraina, pe care autorităţile ukrainene o numesc Summitul Global pentru Pace, va avea loc în perioada 15-16 iunie, în Elveţia.

Moscova, care nu a fost invitată la summit, a transmis că aceste discuţii despre pace în Ukraina nu ar avea sens fără participarea Rusiei. Purtătoarea de cuvînt a Ministerului de Externe al Rusiei, Maria Zaharova, a declarat că orice acţiune în privinţa Ukrainei care „ignoră poziţia Rusiei este desprinsă de realitate”.

Între 80 şi 100 de ţări sînt aşteptate să participe la eveniment, care va avea loc în staţiunea Bürgenstock, lîngă oraşul Lucerna. Peste 50 de ţări şi-au confirmat deja participarea la summitul din iunie din Elveţia, care îşi propune să găsească modalităţi de a realiza o pace durabilă în Ukraina.

Situația de pe frontul din Estul Ukrainei este atît de gravă încît Volodimir Zelenski a fost nevoit să își anuleze călătoria anunțată în Spania și Portugalia.

În ciuda ajutoarelor practic nelimitate și necondiționate pe care le primește de mai bine de doi ani încoace, liderul de la Kiev a aruncat vina în spatele „lumii întregi”. Întrebat într-un interviu acordat postului de televiziune ABC News dacă America este „responsabilă” de ceea ce se petrece acum pe frontul din Ukraina, Zelenski a supralicitat: „Lumea întreagă este responsabilă de ceea ce se petrece și care i-a dat lui Putin ocazia să ocupe regiunea Harkov.”

 „Dar acum, sincer, lumea întreagă ne poate ajuta. Rusia nu ar pune mîna pe teritoriul acestei regiuni dacă am avea cel puțin două sisteme Patriot. Doar două sisteme…”

Zelenski a ținut joi o ședință de cartier general în Harkov. Cu această ocazie, el a anunțat o îmbunătățire miraculoasă a situației.

Marea problemă a Ukrainei, în acest moment, nu o reprezintă lipsa armelor și dotărilor, ci lipsa efectivelor umane, imposibil de suplinit. Operatori ai Forțelor Speciale ukrainene, luptă efectiv în tranșee, în prima linie, deși pregătirea lor specifică este alta!

Pe de altă parte, un raport recent al Inspectorului General al Pentagonului, Robert Storch, pentru Congresul SUA, denunță grava corupție din Ukraina.

Mita și comisioanele sînt sistemice în Ukraina, iar Ministerul Apărării de la Kiev umflă prețurile de achiziție, se arată în document. „Percepția corupției a diminuat în Ukraina din 2013 încoace, însă autoritățile acestei țări rămîn printre cele mai puțin transparente din Europa.”

În cursul nopții, operațiunile lui Budanov au fost mai eficiente decît armata ukraineană, loviturile tactice aplicate rușilor fiind importante. Peste noapte, o lovitură ucraineană ATACMS asupra bazei aeriene Belbek, din portul Sevastopol, a lovit un depozit cu rachete pentru avioane de luptă și cel puțin trei avioane Su-30, Su-27 și MiG-31, relatează ATESH Crimean Partisan Group. Au fost atacate, cu drone, de asemenea, instalații petroliere din portul Novorosiisk. Cel puțin 102 drone au fost doborîte de armata rusă. A fost avariată și infrastructura petrolieră a orașului Kransnodar, precum și terminalele Novorosiisk Fuel și Transneft, informează The Kiyv Independent.

România, care are un singur sistem Patriot funcțional, l-a promis Ukrainei, cu ocazia vizitei lui Iohannis la Biden. Transferul nu este, însă, atît de ușor de realizat, este de părere analistul Claudiu Degeratu. Bateriile Patriot au fost achiziționate și plătite integral de România, în baza unei legi speciale, iar CSAT-ul poate da doar un aviz. Decizia de cedare a singurei baterii Patriot operaționalizate Ukrianiei trebuie luată de Guvern, în acord cu producătorul, și votată în Parlament, NU în biroul lui Iohannis!

JURNALIȘTII ROMÂNI DE RĂZBOI, AFLAȚI ÎN SERVICIUL PUBLIC, AU SALARII DE MIZERIE

Jurnaliştii se confruntă cu provocări semnificative în căutarea şi diseminarea informaţiilor despre probleme contemporane, cum ar fi războaiele, tulburările sociale și protestele violente, catastrofele naturale, dificultăţile din lanţurile de aprovizionare, migraţia climatică, industriile extractive, mineritul ilegal, poluarea, braconajul, traficul de animale, defrişările sau schimbările climatice. Asigurarea vizibilităţii acestor probleme este crucială pentru promovarea păcii şi a valorilor democratice la nivel mondial, scrie Agerpres.

Consiliul Europei a lansat la sfîrșitul anului trecut o campanie pentru „îmbunătăţirea siguranţei jurnaliştilor” şi „protejarea libertăţii presei”, în condiţiile observării unei „înmulţiri a actelor de violenţă şi intimidare” împotriva acestora, relatează AFP.

Prin intermediul acestei campanii, lansată sub sloganul „Jurnaliştii contează”, instituţia, cu sediul la Strasbourg, speră să „sensibilizeze publicul cu privire la rolul jurnaliştilor” şi contribuţia acestora la „menţinerea unei societăţi democratice şi pluraliste.

Prin această campanie, „ne propunem să ajutăm guvernele să protejeze jurnaliştii, astfel încît aceştia să-şi poată face meseria fără interferenţe nejustificate şi fără intimidare sau violenţă”, a declarat secretarul general al Consiliului Europei, Marija Pejcinovic Buric. „Este aproape imposibil să ne imaginam o democraţie adevărată fără mass-media pluralistă şi independentă”, a insistat ea.

Consiliul Europei cere celor 46 de state membre să implementeze „planuri naţionale de acţiune pentru siguranța jurnaliștilor”. Inclusiv României!

La sfîrșitul lunii februarie a.c., Consiliul Național al Audiovizualului a organizat, la Teatrul Naţional „I.L. Caragiale” din Bucureşti, Gala pentru Excelență în Jurnalism. La eveniment au participat, alături de membrii CNA și profesioniști din mass-media, reprezentanta Consiliului Europei, șefa Direcției Libertate de Expresie și CDMSI, Direcția Generală Democrație și Demnitate Umană, Artemiza Tatiana Chișca, din partea European Broadcasting Union (EBU) consultanta pentru țările din Europa Centrală și de Est – Irina Radu și purtătorul de cuvânt al Ministerului Apărării Naționale, general de brigadă Constantin Spînu, iar prin înregistrări video, președinta Comitetului pentru Protecția Jurnaliştilor, Jodie Ginsberg și secretarul general al Federației Europene a Jurnaliștilor, Ricardo Gutierrez.

Discuțiile s-au axat pe importanța asigurării securității jurnaliștilor, misiunea lor de informare a publicului și rolul însemnat pe care rezultatul muncii lor îl are în societate.

Mi-au plăcut mult cuvintele președintei CNA, Minica Gubernat. Au fost, poate, cel mai frumos omagiu adus jurnaliștilor de război din România în ultimii 30 de ani. „În mijlocul haosului și al violenței, jurnaliștii de război sînt steaguri ale demnității umane și ale libertății presei. Sînteți ochii și urechile lumii, iar munca voastră este esențială pentru ca publicul să înțeleagă tragediile și complexitățile conflictelor din întreaga lume” a afirmat președinta CNA, Monica Gubernat.

Președinta Comitetului pentru Protecția Jurnaliştilor a precizat că „Libertatea presei nu este o problemă partizană. Este un drept fundamental care stă la baza democrației. Mulțumim acelor jurnaliști care continuă să raporteze în ciuda celor mai grave riscuri. Munca voastră contează. Voi contați. Și vom continua să vă sprijinim și să vă apărăm”.

Totodată, Ricardo Gutierrez a menționat că „Este timpul ca statul să lucreze la elaborarea unui plan național de acțiune, cu participarea activă a organizaţiilor jurnaliştilor. Asigurarea securității jurnaliștilor în zonele de conflict începe cu asigurarea siguranței acestora pe timp de pace”.

Mda…

Numai că, realitatea în care trăiesc puținii jurnaliști de război aflați în serviciul public reprezintă o vulnerabilitate și un risc tocmai la adresa democrației și a demnității umane, despre care se făcea vorbire în debutul campaniei JOURNALISM MATHER în România.

Am să fac referire EXCLUSIV la puținii jurnaliști de război aflați în serviciul public. Despre ceilalți, la fel de puțini, angajați, sau nu, ai posturilor comerciale nu voi face vorbire pentru că nu cunosc mecanismele și sistemele care îi guvernează.

Jurnaliștii de război aflați în serviciul public NU sînt jurnaliști de război! Nici măcar de criză, de urgență, sau speciali, cum vreți să-i numiți, deși ei acoperă cu predilecție evenimentele legate de războaie, conflicte civile, catastrofe naturale, în țară și străinătate. Ei sînt asimilați jurnaliștilor obișnuiți care își desfășoară munca cotidiană între birou și o conferință de presă. Chiar sînt încadrați pe posturi de corespondenți locali sau reporteri. Salarizarea este în jurul a 800 de euro! Atît! Sigur, remunerația subdimensionată reprezintă o vulnerabilitate și un risc pentru toate categoriile de jurnaliști, însă pentru corespondenții de război, care își riscă viața, sănătatea și libertatea, cu atît mai mult! Angajatorul va spune, întotdeauna, că legislația este una restrictivă, că bugetul nu permite, că…, că…, că jurnaliștii încasează diurnă pentru deplasările pe care le face.

Să le luăm pe rînd:

În perioada participării României în misiunile din Iraq și Afghanistan, corespondentul de presă primea o diurnă echivalată cu diurna militarilor aflați în misiune. Nu în întreaga perioadă, dar în ultimii ani, așa s-a întîmplat. Diurna era mai mare pentru că cele două țări asiatice erau recunoscuta ca fiind în stare de război, de către legiuitorul român! Ukraina, deși se află în stare de război de doi ani, nu se încadrează la aceleași prevederi, se pare, iar diurna este una obișnuită, turistică aș putea spune, deși realitățile din teren sînt altele. Dar, nu înțelege contabilitatea și celebra Curte de Conturi ce se află într-un teatru de operațiuni.

În perioada războaielor asiatice am vrut să renunț, de multe ori. Nu au existat înlocuitori pentru aceste misiuni! Pentru că, totuși, grupul nostru de war correspondents este mic.

Salariile mizerabile, care nu-ți permit să trăiești fără grijă de la plată la avans, nu sînt sigurele probleme. Decontarea cheltuielilor cu transportul, combustibilul în teatrul de operațiuni, fixeri etc nu există! Totul se face din diurna aceea, pe care o drămuiești în așa fel încît să-ți ajungă pe parcursul întregii misiuni. Nu vorbim de bani care să-ți permită o extragere de urgență, sau cheltuieli neprevăzute.

Echipamentele de protecție individuală este singura dotare specifică oferită de angajator. Sigur, pentru un freelancer poate fi suficient. Nu și pentru o corporație care deține supramația pe piața media din România!

Pentru că NU EXISTĂM ca jurnaliști de război, altfel decît orice reporter începător, conform grilei de salarizare, nu existăm nici ca structură distinctă în cadrul companiei. Nu există o promovare în ierarhie care să permită corporației să valorifice experiența dobîndită în misiunile internaționale. Nu există o echipă care să întocmească planuri de siguranță și să se ocupe de cursuri de specialitate. Nu există o coerență în misiunile efectuate. Dacă bugetul permite, se fac, dacă nu, nu! Deși, noi ne aflăm ÎN SERVICIUL PUBLIC! Anul acesta NU se fac, pentru că, evident, nu sînt bani!

Inițiativa și presiunile pentru misiuni se fac de către jurnaliști, iar cînd MINUNEA se întîmplă, este ca și cum primim o mare favoare! Semnăm o declarație pe proprie răspundere cum că nu avem nici o pretenție de la corporație în caz de Doamne ferește și… nici măcar asigurări medicale simple nu se pot încheia pentru că nici o companie de asigurări din România nu o face pe teritorii aflate în conflicte armate!

Dacă reluați primele paragrafe ale acestui text, vedeți că afară e vopsit gardul… SIGURANȚA JURNALIȘTILOR DE RĂZBOI AFLAȚI ÎN SERVICIUL PUBLIC ESTE O GLUMĂ PROASTĂ! Deși, JOURNALISM MATHER!

Din cînd în cînd, ALȚII, NU AI TĂI, ne bagă în seamă. Mulțumim CNA! Mulțumim Casei Regale a României!

MILTON SECURITY SRL: DISCREȚIE ȘI EFICIENȚĂ!

La ora actuală adevăratele amenințări la adresa siguranței și securității personale vin din zona terorismului și a crimei organizate. Acestea sînt formele de violență cel mai dificil de combătut, iar organele statului sînt depășite de amploarea fenomenului. Viața și proprietatea privată sînt protejate de companii private specializate în gestionarea violenței.

Statisticile arată că marea majoritate a actelor de violență, crimă, furturi, răpiri, etc. sînt premeditate sau chiar realizate de apropiați ai victimei. Foarte rare sînt cazurile în care agresorii acționează la întîmplare fără a avea informații precise. Dacă aveți dubii cu privire la anturajul vostru, preveniți autoritătile sau faceți apel la profesioniști privați care prin simpla lor prezență joacă un rol de descurajare, intimidînd, în marea majoritate dintre cazuri, agresorii potențiali.

MILTON SECURITY SRL, din Curteni, înființată la 24 iunie 2021, este protectorul tău esențial pentru o viață în siguranță, fără temeri și fără griji! Serviciul de PROTECȚIE ȘI PAZĂ îți oferă cele mai performante servicii în domeniu, cu personal specializat, avînd o bogată experiență internațională de lucru în zone ostile: GARDĂ DE CORP, PAZA SEDIILOR, REȘEDINȚELOR, BUNURILOR ȘI VALORILOR, TRANSPORT DE BUNURI ȘI VALORI și INVESTIGAȚII PRIVATE. Apelează-ne să îți construim propria securitate: 0740-250.011.

Meseria de Contractor de Securitate nu se imporvizează, ci se învață cu răbdare, inteligență si experiență practică. Rolul CONTRACTORULUI DE SECURITATE nu este acela de a interveni în caz de agresiune, adevărata sa misiune constă în evitarea acesteia. El trebuie să anticipeze pericolul și să se organizeze în așa fel încît să prevină eventualele probleme.

Răzvan Velcherean, contractor cu o bogată experiență internațională, spune că atunci «Când totul decurge bine, protecția nu este importantă. …Estimăm prea tîrziu importanța acesteia, cînd drama s-a produs deja. Treaba noastră, a celor de la MILTON SECURITY SRL este să prevenim momentul delicat din viața clienților noștri».

MILTON SECURITY SRL, pune la dispoziția dumneavoastră o experiență vastă pe care agenții săi au căpătat-o de-a lungul misiunilor efectuate în întreaga lume.

În domeniul Gardă de Corp, MILTON SECURITY SRL vă propune: protecția persoanelor amenințate indiferent de nivelul de risc (furturi, gelozie, concurență, crimă organizată, terorism etc.); protecția discretă și de intimidare a eventualilor agresori a unui VIP sensibil care refuză și se opune prezenței unei Gărzi de Corp în anturajul său; protecția Patronilor, Directorilor și Cadrelor cu riscuri pentru societate (toate nivelurile de risc).

Bazați pe o experiență practică pe teren în zone sensibile, agenții noștri vă stau la dispoziție pentru implementarea unui plan de securitate și evacuare.

Dacă protecția afacerii dumneavoastră lasă de dorit, nu ezitați să ne contactați pentru organizarea, pregătirea și coordonarea agenților locali de securitate în scopul prevenirii agresiunii angajaților și furturilor echipamentelor companiei.

Divizia noastră de investigații private vă poate oferi cele mai bune informații în condiții optime de siguranță, în vederea prevenirii situațiilor dificile.

Răzvan Velcherean vă recomandă serviciile MILTON SECURITY SRL! Discreție și eficiență!

SWIFT RESPONSE 24

BMTF, 7 mai – 5.000 de militari şi 320 de mijloace tehnice, din şapte state aliate şi partenere, vor participa, în perioada 5-24 mai, la exerciţiul multinaţional SWIFT RESPONSE 24/ DEFENDER 24 al Comandamentului Forţelor Terestre ale SUA în Europa şi Africa (USAREUR-AF). România participă la acest exerciţiu cu 2.300 de militari şi 220 de mijloace tehnice, transmite Ministerul Apărării Naționale.

SWIFT RESPONSE 24 este un exerciţiu specific misiunilor de desant aerian, al cărui scenariu presupune recuperarea unei baze militare ocupate, prin realizarea superiorităţii aeriene, paraşutarea unei forţe aliate şi executarea de trageri reale în poligon. Pe teritoriul României, exerciţiul este condus de Forţele Armate Germane în parteneriat cu Forţele Terestre Române, cu sprijinul Forţelor Aeriene Române. În timpul exerciţiului, va avea loc una dintre cele mai mari operaţiuni de desant aerian din Europa de după cel de-Al Doilea Război Mondial, cu implicarea a aproximativ 2.000 de paraşutişti din Franţa, Germania, România, Spania, Statele Unite ale Americii şi Ţările de Jos.

Principalele secvenţe ale exerciţiului se vor desfăşura în Baza 71 Aeriană General Emanoil Ionescu din Câmpia Turzii, poligonul Bogata din Turda, Centrul Naţional de Instruire pentru Luptă Getica din Cincu şi poligonul din comuna Ştiuca. De asemenea, se vor folosi facilităţi ale Bazei 90 Transport Aerian Comandor aviator Gheorghe Bănciulescu din Otopeni, Baza Aeriană de Instruire şi Formare a Personalului Aeronautic Aurel Vlaicu din Boboc şi Aeroportul Banat din Caransebeş.

Un punct culminant pentru public va fi survolarea Aeroportului Banat Caransebeș de către toate aeronavele din cadrul Grupului Operativ de Aviație. Acesta va avea loc pe 8 mai, în jurul orei 16:00. Deși accesul publicului nu poate fi permis, operațiunile de zbor vor fi vizibile din afara aerodromului.

SWIFT RESPONSE 24 este condus de Corpul V al Forţelor Terestre ale Statelor Unite şi presupune operaţiuni aeriene comune pentru creşterea gradului de pregătire şi de interoperabilitate cu forţele aliate, contribuind la eforturile de descurajare ale NATO. Exerciţiul implică aproximativ 3.650 de militari din SUA şi 9.500 din statele aliate şi partenere, fiind programat să înceapă cu operaţii aeriene şi de desant.

Anul acesta, SWIFT RESPONSE este conexat cu exerciţiile naţionale QUADRIGA SOUTH din Germania, DACIA 24 din România şi SPRING STRIKE din Suedia.

Exerciţiul se desfăşoară pînă în data de 31 mai, include peste 40.000 de militari din 20 de ţări aliate şi partenere şi este cel mai mare exerciţiu al armatei americane din Europa. Acesta urmăreşte dezvoltarea instruirii în format aliat şi consolidarea capacităţii de apărare a Alianţei, fiind conexat cu exerciţiul STEADFAST DEFENDER 24 al NATO.

ORDINEA INTERNAȚIONALĂ BAZATĂ PE REGULI

BMTF, 30 apr –  Oficialii israelieni și americani sînt alarmați de intenția Curții Penale Internaționale de emitere a mandatelor de arestare pentru înalți oficiali guvernamentali, sub acuzații legate de conflictul din Gaza, au spus mai mulți oficiali israelieni și străini citați de New York Times și Times of Israel. Decizia ar reprezenta o lovitură morală majoră și ar afecta serios statutul internațional al țării, scrie presa israeliană.

CPI ar emite în următoarele ore mandate de arestare internațională pe numele actualului premier Benjamin Netanyahu, dar și pentru liderii Hamas.

Statele Unite și Israelul fac în prezent un efort concertat pentru a împiedica planurile Curții Penale Internaționale (CPI) de a emite mandat împotriva premierului Benjamin Netanyahu și a altor înalți oficiali israelieni, a declarat duminică o sursă guvernamentală israeliană pentru The Times of Israel.

Chiar dacă nu vor putea fi puse în aplicare efectiv, mandatele de arestare emise de instanță ar fi o lovitură morală umilitoare, în special pentru Israel, care de luni de zile se confruntă cu reacții internaționale critice în legătură cu acțiunile sale în Gaza, inclusiv din partea președintelui american Joe Biden, scrie New York Times.

Statele Unite nu recunosc jurisdicția Curții Penale Internaționale, iar Israelul nu este membru al Curții, cu sediul la Haga, și nu îi recunoaște jurisdicția, dar teritoriile palestiniene au fost admise ca stat membru în 2015.

Netanyahu a spus și el că orice decizie a CPI nu ar afecta acțiunile Israelului, dar ar crea un precedent periculos.

„Sub conducerea mea, Israelul nu va accepta niciodată orice încercare a Curții Penale Internaționale de la Haga de a submina dreptul său fundamental de a se apăra”, a declarat Netanyahu.

Ministerul Sănătății din Gaza, condus de Hamas, spune că peste 34.000 de palestinieni au fost uciși de Israel în timpul războiului, dar numărul nu poate fi verificat în mod independent. IDF afirmă, la rîndul său, că a ucis peste 13.000 de teroriști în Gaza, pe lîngă cei aproximativ 1.000 care au fost uciși în interiorul Israelului la 7 octombrie și imediat după această dată.

Conform Departamentului de Stat al SUA, cinci unități ale armatei israeliene sînt responsabile pentru încălcări grave ale drepturilor omului în cursul unor incidente care au avut loc în afara Fâşiei Gaza înainte de izbucnirea conflictului din octombrie dintre Israel și Hamas. Patru dintre unități au remediat efectiv acele abateri, în timp ce autorităţile israeliene au transmis informații suplimentare cu privire la a cincea unitate, iar reprezentanţii SUA continuă discuţiile cu guvernul israelian pe această temă, a declarat purtătorul adjunct de cuvînt al Departamentului de Stat, Vedant Patel, în cursul unei conferinţe de presă.

Pe de altă parte, premierul israelian a calificat drept „oribile” demonstrațiile pro-palestiniene din campusurile americane, afirmînd că „trebuie să înceteze”, potrivit AFP. „Ceea ce se întîmplă în campusurile universitare americane este oribil. Hoardele antisemite au pus stăpînire pe universități importante”, a declarat Benjamin Netanyahu într-un comunicat. Acești manifestanți „cer anihilarea Israelului, atacă studenți evrei, atacă profesori evrei, ceea ce amintește de ceea ce s-a întîmplat în universitățile germane în anii 1930”, a adăugat el. „Acest lucru este inacceptabil. Trebuie să înceteze”, a adăugat el.

Mai multe universități americane de prestigiu au fost zguduite de proteste împotriva războiului ucigaș al Israelului în Fâșia Gaza, ca răspuns la atacul mișcării islamiste palestiniene Hamas pe teritoriul israelian la 7 octombrie.

În paralel, Africa de Sud acuză Israelul la Curtea Penală Internațională că a comis un genocid în Gaza și că nu a pedepsit persoanele responsabile de incitare la genocid. Procuratura a citat declarații ale prim-ministrului Benjamin Netanyahu, ale președintelui Isaac Herzog și ale miniștrilor israelieni ca dovadă a intenției de genocid, relatează Haaretz și AFP.

Israelul încalcă angajamentele pe care şi le-a asumat în virtutea Convenţiei ONU a genocidului, semnată în 1949 după Holocaust, iar atacul de la 7 octombrie al Hamas nu poate justifica încălcarea acestei convenţii, a acuzat Africa de Sud la Curtea Internaţională de Justiţie (CIJ), cea mai înaltă jurisdicţie a ONU, relatează AFP.

Purtătorul de cuvînt al guvernului israelian, Eylon Levy, a comparat procesul cu o teorie a conspirației antisemită veche de secole, care îi acuza în mod fals pe evrei că ucid bebeluși pentru ritualuri: „Statul Israel va risipi calomnia absurdă a Africii de Sud”.

IMAGINEA HECATOMBEI

Palestine flag with brush paint textured isolated on white background. Vector illustration EPS10

BMTF, 29 apr – Mai mult de un deceniu este necesar pentru îndepărtarea molozului și a explozibililor de la bombardamentele israeliene din Gaza, declară oficialii ONU cu jumătate de gură, scriu agențiile internaționale.

Cantitatea imensă de moloz, inclusiv muniție neexplodată, lăsată de bombardamentele israeliene din Gaza ar putea dura mai mult de un deceniu pentru a fi îndepărtată, a declarat un oficial al ONU la 26 aprilie, subliniind amploarea masivă a atacurilor israeliene asupra zonelor urbane civile de la începutul războiului, în octombrie.

Pehr Lodhammar, ofițer superior în cadrul Serviciului ONU de acțiune împotriva minelor (UNMAS), a declarat în cadrul unei conferințe de presă la Geneva că războiul a lăsat aproximativ 37 de milioane de tone de resturi în această fîșie urbanizată și dens populată. El a spus că, deși este imposibil de determinat cantitatea exactă de muniție neexplodată găsită în Gaza, s-a estimat că, în anumite condiții, ar putea dura 14 ani pentru a îndepărta resturile, inclusiv molozul de la clădirile distruse.

„Știm că, de obicei, există o rată de eșec de cel puțin 10% din muniția de serviciu terestră care este trasă și nu funcționează”, a spus el. „Vorbim despre 14 ani de muncă cu 100 de camioane”.

Reuters notează că bombardamentele și campania terestră a Israelului „au redus o mare parte din teritoriul îngust, de coastă, cu 2,3 milioane de oameni, la un pustiu, cu majoritatea civililor fără adăpost, înfometați și cu risc de îmbolnăvire”.

În noiembrie, Associated Press transmitea că bombardamentele Israelului a transformat o mare parte din nordul Gaza într-un „peisaj lunar nelocuibil”. Cartiere întregi au fost șterse. Case, școli și spitale au fost distruse de raidurile aeriene și pîrjolite de tirurile tancurilor. Unele clădiri sînt încă în picioare, dar cele mai multe sînt niște obiective zdrobite”.

Bombardamentele israeliene au lăsat în urma lor distrugeri similare în centrul și sudul Gaza, inclusiv în al doilea oraș ca mărime al enclavei asediate, Khan Yunis.

Forțele israeliene bombardează în prezent Rafah, un oraș de la granița dintre Gaza și Egipt, în pregătirea unui asalt terestru și acolo.

„Se estimează că 45.000 de bombe au fost lansate asupra Fâșiei Gaza în primele trei luni ale conflictului. Cu toate acestea, pe baza unei rate de eșec cuprinse între 9% și 14%, este posibil ca mii de bombe să nu fi funcționat conform planului și să nu fi explodat la impact, sfîrșind împrăștiate în ruine pe tot teritoriul”, a declarat în martie pentru AFP Anne Hery, director de advocacy la ONG-ul Humanity & Inclusion.

Rămășițele explozive de război nu numai că ucid mulți civili, dar provoacă și răni complexe și invalidante, greu de tratat în mijlocul războiului.

„Unele răni cauzate de resturile explozive de război necesită sprijin pe viață, ca să nu mai vorbim de trauma psihologică care afectează victimele, uneori comunități întregi, timp de mulți ani”, a spus Hery. „Și nu doar atunci când ai fost o victimă sau ai pierdut pe cei dragi, ci și atunci când ai trăit săptămâni întregi cu frica de bombe”.

Războiul Israelului lasă Gaza din ce în ce mai mult nelocuibilă. Aproximativ 85 la sută din cei 2,3 milioane de locuitori din Gaza au fost strămutați pe plan intern, inclusiv peste un milion în Rafah. Mulți dintre ei trăiesc în orașe de corturi improvizate. Oficialii israelieni și-au declarat dorința ca palestinienii să părăsească „voluntar” Gaza pentru a face loc controlului israelian permanent și pentru a stabili așezări evreiești în locul orașelor palestiniene distruse.

Pentru propagandiștii schimbărilor climatice de către om și bovine: În România, Mica Eră Glaciară s-a încheiat în 1980!


·       Titlul articolului aparține redacției m-securitynews.ro

www. Infoclima.ro  Dr. Aritina Haliuc

Cercetatător postdoctoral (Environnements et Paléoenvironnements Océaniques et Continentaux), Universitatea din Bordeaux, Franța. Domenii de cercetare: Paleoclimatologie, Climatologie istorică, Schimbările climatice și impactul acestora asupra mediului și societății.

Mica Eră Glaciară a fost un fenomen de iarnă cu temperaturi foarte scăzute în timp ce verile au fost calde și uscate (sezonalitate ridicată). Chiar dacă suntem într-o perioadă de încălzire, e important să ne uităm la perioadele reci din trecut, pentru că ne oferă un analog pentru a înțelege variabilitatea climatică, dar și relația dintre climă și societate. Ce putem învăța de la trecut este migrarea din mediile vulnerabile, ajutor și suport pentru comunitățile vulnerabile precum și adaptarea la noile realități. Acesta ne arată că schimbările climatice din ultimele secole au consecințe profunde asupra civilizației și că nu ne ajută să le ignorăm. 

Când a început Mica Eră Glaciară?

Mica Era Glaciară (Little Ice Age, LIA) a avut loc în urmă cu aproximativ 800 de ani și a fost cea mai rece perioadă din ultimii 12.000 de ani din Emisfera Nordică. În Emisfera Sudică, Mica Era Glaciară a început cu două secole mai târziu. Intervalul cuprins între secolele 1600-1700 este singurul interval rece observat la nivel global, documentat atât în Emisfera Nordică cât și în cea Sudică. În această perioadă, temperaturile au scăzut cu aproximativ 1-2°C și a avut consecințe în special, în Europa, cu scăderea recoltelor, foamete și pandemii ducând la moartea a milioane de oameni. Mica Eră Glaciară a fost un fenomen de iarnă cu temperaturi foarte scăzute în timp ce verile au fost calde și uscate (sezonalitate ridicată).

Termenul Little Ice Age (LIA, Mica Eră Glaciară) a fost introdus în 1939 de François E. Matthes în relatarea sa despre evoluția ghețarilor din Sierra Nevada, Statele Unite. Această răcire a fost cauzată de scăderea radiației solare atribuită modificărilor în orbita Pământului. Termenul a început să fie folosit la scară largă după publicațiile lui Grove în 1988 și 2004 care arată că în ceastă perioadă ghețarii au avansat în mai multe masive montane din Emisfera Nordică. Începând cu mijlocul secolului al XX-lea, numeroase studii și modelări matematice au adus evidențe despre această perioadă iar termenul a fost acceptat de comunitatea științifică ca reprezentând faze reci multi-seculare ce au afecta Emisfera Nordică. Primele măsurători instrumentale au început în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea deci începând cu acea perioadă sunt disponibile date la rezoluție foarte bună.

Pentru a obține informații pentru perioade de timp mai lungi, folosim indicatori (martori tăcuți) care înregistrează modificări de climă (temperatură, precipitații, vânt) cum sunt documentele scrise (cronici, registre), sedimentele, speleotemele, inelele de creștere a arborilor. Începând din secolul al XIV-lea, temperaturile au început să scadă cu 1-2°C, urmând ierni foarte reci ce au dus la înghețarea râurilor și a zonelor costiere. Această răcire a dus la o criză în toată Europa determinată de încetarea comerțului și a comunicațiilor, scăderea producției agricole alimentând revolte, războaie și ciumă/pesta.

În Europa se remarcă patru episoade foarte reci și anume 1460, 1600, 1690, 1825. În jurul anului 1270, se  observă trecerea de la un regim climatic stabil către o perioadă marcată de instabilitate/variabilitate ridicată, de la un an la altul, atât la nivelul temperaturilor cât și la nivelul precipitațiilor. Această instabilitate este vizibilă în arhivele naturale din Europa nordică care arată fluctuații de la un an la altul al temperaturii apei Oceanului Atlantic. Spre exemplu, perioada 1315-1318 a fost caracterizată de condiții umede, reci în Europa nordică corespunzând cu Marea Foamete.

În Europa centrală și vestică, primele două decade ale secolului al XVI-lea au fost marcate de ierni severe urmate de o perioada mai caldă (1520-1560) pe întreg continentul. În acest interval, mijlocul anilor 1500, iernile severe au lipsit iar temperaturile de primăvară, vară și toamnă au fost comparabile cu cele din secolului al XX-lea. Aceste condiții au fost favorabile pentru agricultură și creșterea populație. Anul 1540 a fost cel mai cald și uscat an din intervalul 1500-2000. În jurul anul 1570, temperaturile de vară dar și cele de toamnă și primăvară au scăzut considerabil determinând o criză umanitară severă în toată Europa. În perioada 1570-1600 temperaturile din timpul verii au fost cu 0.8°C mai scăzute comparativ cu intervalul 1961-1990. În aceată perioadă ghețarii au avansat, ghețarul Grindelwald din Alpii elvețieni a înaintat cu aproximativ 1 km distrugând pădurea și fermele aflate în calea sa. În Scandinavia, se remarcă sfârșitul secolului al XVI începutul secolului al XVII cu veri foarte reci, Europa vestică și centrală prezintă același trend climatic cu excepția iernilor care au fost mai reci în Europa centrală comparativ cu temperaturile din centrul Angliei. Spre exemplu, în perioada 1500-1800 în Europa centrală temperaturile din timpul iernii și toamnei au fost cu 1.1°C și respectiv 0.6°C mai reci decât perioada 1961-1990. În zona mediteraneană, în special în Pirinei (Spania) dar și în Apenini (Italia și Slovenia), LIA este marcată de extinderea ghețarilor.

În perioada 1600-1700, iernile au fost cu aproximativ 1°C mai reci comparativ cu 1961-1990 dar în jurul anul 1680-1700 temepraturile din perioada primăverii și a verii scad cu aproximativ 0.8°C comparativ cy 1961-1990. Între 1700 și 1800, temperaturile de iarnă scad cu aproximativ 0.9°C dar temperaturile extreme din timpul verii nu sunt frecvente. După cum arată un studiu din 2005 analizând peste 169 de ghețari, extinderea maximă a ghețarilor a avut loc în jurul anului 1800. 

Impactul Micii Ere Glaciare asupra societății

Înainte de revoluția Industrială societățile erau predominant agrare. Nu există o relație directă între temperaturile scăzute și impactul asupra societății dar indirect, societatea depinde de agricultură și creșterea animalelor iar acestea din urmă depind de climă/vreme. Spre exemplu, înghețul timpuriu sau târziu afectează calitatea și cantitatea hranei și duc la creșterea prețurilor alimentelor. În vremurile mai îndepărtate, prețurile crescute ale alimentelor de bază și lipsa hranei pentru creșterea animalelor a dus la numeroase revolte dar și la extinderea bolilor infecțioase pe fond de malnutriție.

Dar să ne uităm la Europa, partea centrală, estică și vestică a continentului sunt vulnerabile în special la temperaturile scăzute din sezonul de însămânțare și cel de creștere a plantelor (primăvară-vară) dar și la excesul de precipitații din toamnă. Dacă primăvara este foarte rece, atunci producția de grâu și cantitatea de nutreț va fi foarte scăzută determinând scăderea producției produselor animale de bază (lapte, carne etc.).

Dacă verile sunt reci și umede atunci producția (și calitatea) de cereale și produsele obținute din acestea (făină etc) sunt puternic afectate, pe deasupra acestea devin vulnerabile la mucegai și alte boli specifice grânelor împiedicând stocarea lor peste iarnă. Spre exemplu, în Scandinavia, temperaturile scăzute din vara anului 1601, considerată una din cele mai reci veri ale ultimelor două milenii, a avut efecte devastatoare asupra agriculturii din regiune. Mai mult, dacă treieratul grânelor are loc într-o perioadă umedă acesta își pierde din proprietățile nutritive și  implicit afectează și calitatea produselor animale. Temperaturile scăzute de la începutul toamnei afectează strugurii și calitatea vinului și scurtează perioada pentru pășunat. De asemenea, acestea întârzie semănatul și fixarea elementelor nutritive în sol cu efecte asupra semănăturilor din anul următor.

Din ce cauze s-a întâmplat Mica Eră Glaciară?

Cauzele principale ale Micii Ere Glaciare nu sunt foarte clare, dar se pare că este vorba de o combinația între numeroasele erupții vulcanice care au avut loc în acea perioadă și reducerea activității/petelor solare (grand solar minima) care afectează distribuția energiei solare la suprafața terestră, circulația atmosferică și oceanică și implicit temperaturile. În acest interval au avut loc numeroase erupții vulcanice printre care cele mai cunoscute sunt cele din Indonesia, vulcanul Samalas (1257), Ecuador vulcanul Quilotoa (1280) și Mexic, vulcanul El Chichon (1360). Erupțiile vulcanice injectează în atmosferă (stratosferă este partea superioară  atmosferei cuprinsă între 10 și 50 km) cantități uriașe de sulfați și dioxid de carbon care reflectă în spațiu radiațiile solare (nu permit pătrundrea lor pe suprafața terestră) și reduc astfel temperatura medie globală. Erupțiile vulcanice determină reducea temperaturii medii globale, spre exemplu erupția recentă a vulcanului Pinatubo (Filipine) a determinat scăderea temperaturilor medii globale cu 0.5°C.

Deși o singură erupție vulcanică afectează clima doar pentru câțiva ani, dacă erupțiile vulcanice au loc pe parcursul mai multor ani efectele sunt cumulate determinând modificări în circulația oceanică și implicit în climă. Studiile publicate recent ne arată că această răcire a fost cauzată de creșterea exportului de apă proaspătă rezultată din topirea ghețarilor din zona artică, fenomen ca a dus la răcirea apelor Atlanticului de Nord și a temperaturilor (oceanul joacă un rol foarte important pentru climă, AMOC transportă apele tropicale către zona arctică și asigură un echilibru, dacă mai multă apă proaspătă intră în oceanul Atlantic, atunci salinitatea acestuia scade iar AMOC intră în colaps, transportul de apă se reduce iar temperaturile scad).

Activitatea soarelui este legată de cantitatea de radiație solară care ajunge pe suprafața terestră; soarele are un ciclu de activitate de 11 ani cu un maximum, urmat de un minim și tot așa. În perioada Micii Ere Glaciare, au avut loc patru perioade cu minim în activitatea solară: minima Wolf 1280-1350, minima Sporer 1460-1550, Maunder 1715-1745 (acest minim este cunoscut sub numele de Minimul Maunder, denumită după astronomul britanic E.W. Maunder care a descoperit inactivitatea solară din acea perioadă), Dalton 1790-1820. Aceste perioade cu minime in activitatea solară determină o scădere a temperaturii globale cu aproximativ 0.3° C.

Cum a fost în România?

Arhivele naturale (inelele de creștere a arborilor, sedimente, speleoteme) și documentele scrise din România ne arată că începând cu 1250 este caracterizată de condiții reci și uscate, dar cu mare variabilitate hidroclimatică. Veri uscate și calde caracterizează intervalul 1250 – 1550 urmat de ierni reci între 1550 -1750. Reconstituirea de temperatură realizată pe inele de creștere a arborilor din nordul României (munții Călimani) arată temperaturi scăzute, răcire în intervalul cuprins între 1370 și 1620 și între 1820-1840. Martorii geochimici din mlaștina Șureanu (munții Șureanu) ne arată că perioada Micii Ere Glaciare a fost complexă, mai degrabă un tripartit și nu o singură perioadă, astfel: un interval de debut mai umed 1400-1575, un interval uscat între 1575-1725 si o fază umedă între 1725-1980. Fază umedă de la sfârșitul acestei perioade, cuprins între 1725 și 1980 a fost identificat și în peștera Măgurici în timp ce în nord-vest se observă o creștere a frecvenței inundațiilor. Astfel de alternanțe între perioade umede și perioade uscate au fost identificate și în turbăria Mohoș, peștera Cloșani, Zidită, mlaștina Tăul Muced.

O altă sursă de informații cu privire la Mica Eră Glaciară este reprezentată de cronicile și relatările călătorilor străini în vizitele lor în Țările Românești (Moldova, Valahia și Transilvania). Cronicile din Moldova și Valahia nu prezintă informații directe despre vreme/climă, ci oferă informații despre evenimentele istorice și se referă mai degrabă la plata tributului către turci, polonezi, unguri etc., conflicte dintre boieri etc., dar conțin și detalii despre condițiile climatice mai ales dacă acestea au dus la conflicte. Notele călătorilor străini, în special diplomați italieni, polonezi, dar și misionari conțin relatări clare despre vremea de la acea vreme în locurile prin care aceștia au călătorit.  Evidențele documentare arată că în timpul LIA, frecvența evenimentelor de îngheț pe Dunăre a fost foarte ridicată comparativ cu Perioada Medievală Caldă, fiind corelate cu temperaturile foarte scăzute de iarnă. Unele evenimente de îngheț au fost extreme, cum sunt cele din iarna 1621, 1669, 1755, 1779, 1823 și au afectat regiune mai extinse, coasta Mării Negre și strâmtoarea Bosfor.

Ce e diferit acum?

Astăzi, temperaturile medii globale cresc într-un ritm accelerat, atingând peste 1.5 C față de perioada industrială, cu evenimente extreme dar cu tendință pozitivă comparativ cu Mica Era Glaciară. Studiile ne arată că aceste evenimente extreme sunt mai frecvente când temperaturile se schimbă rapid și ne arată că este nevoie de un efort comun pentru a limita efectele schimbărilor climatice. Cert este faptul că acțiunile de limitare impuse de guverne pentru a reduce efectul gazelor cu efect de seră și nu numai, nu vor avea efecte imediate. Din aceste motive, comunitățile trebuie să se adapteze la o lume mai caldă și la condiții de viață mai puțin prietenoase. Ce putem învăța de la trecut este migrarea din mediile vulnerabile, ajutor și suport pentru comunitățile vulnerabile, stabilirea rețelelor comerciale diverse, adaptarea la noile realități (și nu ignorarea lor). 

Trecutul ne arată că schimbările climatice din ultimele secole au consecințe profunde asupra civilizației. Comparativ cu perioada Micii Erei Glaciare, acum avem posibilitatea să ne uităm în trecut și să învățăm despre modul în care oamenii au răspuns la schimbările climatice. 

Pentru Bulgaria, NATO este o parte esențială a alegerii noastre de civilizație

Afirmă, la Sofia, analistul militar, prof. dr. VELIZAR SHALAMANOV, fost ministru al apărării al Bulgariei și fost Director al Agenției de Comunicații și Informații a NATO

În primul rînd, Domnule Ministru, vă mulțumesc că ați acceptat această discuție acum, într-o perioadă extrem de importantă pentru țările noastre, în care marcăm 20 de ani de la aderarea Bulgariei și României la Alianța Nord-Atlantică, 75 de ani de la crearea NATO și un an de la semnarea Parteneriatului Strategic între România și Bulgaria.

  1. Ați fost ministru al apărării exact la jumătatea acestei perioade. Cunoașteți mai bine ca oricine unde a fost Bulgaria înainte de aderare, cum s-a transformat în 10 ani și unde este acum. Cum ați parcurs acest drum? A fost NATO o opțiune sau singura opțiune?

De fapt, am fost viceministru înainte de aceasta, în perioada 1988-2001 și am coordonat dezvoltarea noii Doctrine Miliraty, aprobată de Parlament la 8 aprilie 1999. Am avut o dezbatere publică foarte intensă și bine informată asupra apărării, unde Doctrina a fost considerată ca o Cartă publică a apărării pe care am prezentat-o ​​la Summit-ul de la Washington din aprilie 1999. Pentru societatea bulgară, NATO este o parte esențială a alegerii noastre de civilizație, așa cum a definit-o președintele Stoyanov cu un alt pilon de apartenență, la UE. Așadar, perioada 1999-2014 s-a concentrat mai ales pe reorganizarea apărării, schimbarea proceselor, pregătire, dobândirea de experiență în teatrele de operații. În 2014, odată cu Summitul din Țara Galilor și aprobarea Programului național „Bulgaria în NATO și Apărarea Europeană 2020”, ne-am mutat accentul pe modernizare cu proiecte cheie precum F-16, vehicule blindate de luptă Strikers, nave de luptă noi, radare și alte echipamente militare. Astăzi, noul val de schimbări se concentrează asupra forțelor multinaționale și atragerii de tineri motivați în forțele armate (inclusiv noul sediu regional al forțelor speciale la Plovdiv cu România și Grecia). Decizia noastră de a adera la NATO este din februarie 1997 și a fost cea mai bună opțiune pentru Bulgaria, considerăm astăzi, după 20 de ani de aderare, una dintre cele mai importante realizări ale țării noastre – să fim parte din lumea liberă și să fim aliați cu vecinii noștri ca România, Grecia, Turcia, Macedonia de Nord.

          2.       La fel ca și România, Bulgaria a dislocat trupe în teatrele de operații din Afghanistan și Iraq, sub comandă NATO sau a partenerilor din Coaliție. Cît de importantă a fost experiența dobîndită într-o zonă de război, reală, pentru evoluția și transformarea armatei bulgare?

Forțele armate sunt înființate și menținute pentru a descuraja agresiunea și a câștiga în apărare, iar ca forță expediționară pentru a proiecta stabilitatea și a impune pacea. Decizia noastră din 1999 de a ne alătura KFOR, apoi de a ne desfășura în Afganistan, inclusiv ca parte a ISAF, participarea noastră la SFOR în Bosnia și desfășurarea în Irak sunt elemente cheie ale dovedirii angajamentului nostru față de succesul NATO, oportunitatea de a demonstra interoperabilitatea forțelor, de a câștiga experiență operațională. Un pas cheie în această direcție, chiar înainte de aderarea la NATO, a fost înființarea în 1999 a SEEBRIG – brigadă multinațională cu sediul întâi la Plovdiv timp de 4 ani și mai târziu la Constanța încă 4 ani – instrument excelent pentru cooperarea militară regională și interoperabilitatea îmbunătățită. Văd o mare intenție de a îmbunătăți în continuare interoperabilitatea noastră cu forțele multinaționale din regiunea noastră și felicit România pentru că găzduiește corpuri multinaționale la Sibiu și divizia multinațională la București, unde Bulgaria este foarte puternic implicată.

          3.       Situația geo-politică și strategică la Marea Neagră s-a schimbat dramatic în ultimii doi ani, iar Bulgaria este parte din flancul defensiv de sud-est al NATO. Care este rolul său în acest angrenaj de apărare colectivă?

Regiunea noastră se află între Balcanii de Vest și Marea Neagră, foarte aproape de Orientul Mijlociu, așa că noi împreună cu România, Turcia, Grecia, Macedonia de Nord, Albania, Muntenegru, Croația și Slovenia avem provocări serioase de rezolvat. Ne vedem contribuția prin participarea la corpuri multinaționale din Sibiu, Salonic și Istanbul, grup naval multinațional de curățare a minelor cu România și Turcia și lucrăm pentru a oferi capacitatea de securitate maritimă prin centrul de coordonare din Varna, precum și cartierul general regional al forțelor speciale din Plovdiv. Ambiția noastră este să consolidăm și mai mult cooperarea regională în ceea ce privește reziliența cibernetică și combaterea dezinformarii și propagandei, să îmbunătățim schimbul de informații pentru conștientizarea situației și să integrăm pe deplin și capacitățile de supraveghere aeriană în regiune. Vreau să văd în viitor o cooperare mult mai strânsă între marina bulgară și cea română cu marina ukraineană, precum și pentru a asigura securitatea în Marea Neagră cu eforturile UE, în plus față de ceea ce facem cu Turcia în format NATO.

          4.       Pentru ce optează Bulgaria? Pentru achiziția de armament de la partenerii occidentali, sau pe producția proprie de armament? Din experiența pe care o aveți, care este soluția cea mai bună, pe termen mediu și lung?

Cu mulți ani în urmă am promovat formatul POLROB pentru industria de apărare și modernizare (Polonia-România-Bulgaria). Nu a avut mare succes, dar acum, odată cu evoluțiile din UE și cu rolul Ukrainei, văd noi oportunități pe care le exploatăm. Desigur, contractele actuale și pe termen scurt pentru modernizarea forțelor aeriene bulgare sunt în mare parte cu SUA, Franța, Germania, dar căutăm acorduri de sprijin pentru ciclul de viață cu industria noastră națională și cooperarea regională. Pe termen mediu, văd rolul industriei noastre de apărare să fie pe deplin transformată la standardele NATO, să fie mult mai implicată în modernizarea forțelor bulgare și să caute proiecte multinaționale/regionale în domeniul supravegherii, UAV, inovare pentru a îmbunătăți echipamentele occidentale disponibile în regiune și posibil prin integrarea în industria de apărare a UE pentru a se specializa pe o bază globală cu transferul și dezvoltarea de know-how. Avem specializarea noastră în muniții și arme ușoare, dar din ce în ce mai mult se pune accentul pe război electronic, software, UAV, sateliti și alte soluții inovatoare. De exemplu, cele două nave noi sunt construite în Varna, o parte din sarcinile de asamblare pentru noile blindate Strikers vor fi și în Bulgaria. Apreciem experiența României și dorim să vedem o colaborare mai strânsă a producătorilor noștri din apărare. Așa cum obișnuiam să spun timp de aproximativ 10 ani în Organizația pentru Comunicații și Informații NATO, vreau să văd o mai bună strategie a capacității agențiilor NATO de a sprijini modernizarea noastră și implicarea industriei noastre în proiectele NATO, în inițiativele multinaționale. România are o mare experiență în acest domeniu, sper că ar putea fi împărtășită cu Bulgaria.

          5.       Sînteți unul dintre analiștii de securitate redutabil din Bulgaria, cu o expertiză cuprinzătoare și o vastă experiență internațională. Cum vedeți evoluția războiului din Ukraina? Ce ar trebui să facă țările noastre și NATO în acest context?

În 2014, la Summitul din Țara Galilor, am fost destul de clari cu Planul de acțiune de pregătire al NATO și cu noile fonduri pentru Ucraina – acest lucru a ajutat la dezvoltarea apărării flancului estic și la pregătirea Ucrainei, dar nu a fost suficient pentru a descuraja agresiunea rusă. După al doilea val de agresiune din 2022, ne aflăm într-o situație nouă, iar întârzierea sprijinului militar decisiv pentru Ucraina ne-a pus într-o situație foarte dificilă – nu numai Ucraina, ci și Europa și NATO în general. Războiul din Ucraina nu poate fi oprit fără a-i împinge pe ruși în afara granițelor suverane ale Ucrainei, aducând în instanță toți responsabilii pentru crimele militare și compensarea din partea Rusiei pentru reconstrucția Ucrainei – o altă opțiune este să acceptăm că Rusia va distruge pe deplin Ucraina. și amenință Europa, sau implozia Federației Ruse, care este o amenințare în sine. Anul acesta avem nevoie de succes decisiv pe câmpul de luptă pentru a avea o tendință de rezolvare a problemei. Pentru mine, distrugerea podului Kerci, eliminarea Marinei Ruse din Marea Neagră și eliberarea Crimeei este posibilă cu arme adecvate și apărare puternică pe frontul de est între Harkiv și Herson, care va schimba situația, ar putea aduce o nouă situație la Moscova și o soluție pozitivă. Va fi posibil! Dacă războiul se prelungește din cauza lipsei de ajutor mondial a Ucrainei și a epuizării resurselor ucrainene (în mare parte oameni), ne vom confrunta cu o criză imprevizibilă în inima Europei cu consecințe catastrofale în regiunea noastră cu o reactivare a conflictelor din Balcanii de Vest, Moldova, Georgia și potențial un nou val de războaie în Orientul Mijlociu.

Domnule ministru, vă mulțumesc!      

TE TAI, SĂ MOARĂ MAMA!

BMTF, 10 apr. – Atîta belicozitate în declarațiile europene nu s-a mai văzut de la jumătatea secolului trecut. Indiferent de nivel, cum deschizi o ușă, cum te întîmpină un oficial cu formula: “te tai, să moară mama“! La UE, la NATO, la CE, de la secretare la ursule, boreli și stoltembergi îți fac un control corporal și-ți confiscă pe loc monedele păstrate pentru metrou. Situația se amplifică spre estul continentului, acolo unde balticii se încălzesc urlînd și luptîndu-se, în lipsa gazului rusesc, polonezii încearcă să-l scoată din priză pe Tusk-ul care a repus Polonia pe toboganul european, și Românica pe persoană fizică și mereu eșuată a klaunilor obedienți și nerușinați, bat din săbii și scuturi nerăbdători să intre în războiul Unchiului Sam cu Frații Karamazov.

Peste toată această larmă de sfîrșit de lume, o voce lucidă și fermă încearcă să se facă auzită. Timidă și ignorată! Cea a generalului Ștefan Dănilă, fost șef al Statului Major General al Armatei Române, în perioada 1 ianuarie 2011 – 1 ianuarie 2015, fiind primul general din arma aviație care a ocupat această funcție. Un specialist de prim rang al sistemului de apărare și securitate din România. Un profesionist exemplar, fără interese politice, pe care am avut șansa să-l cunosc personal.

Într-o analiză recentă, generalul Ștefan Dănilă spune un adevăr incomod despre războiul fratricid din Ukraina, care poate amenința securitatea națională a României:

Există și scenarii mai grave, care ar trebui să genereze îngrijorare. În primul rând, dacă reușesc să recucerească controlul asupra Kievului, ar putea urma o reorientare a ucrainenilor împotriva unor state NATO (poate nu împotriva întregii Alianțe), iar diferendumurile cu România ar putea fi exacerbate, astfel încât să redirecționeze toate nemulțumirile și ura unui stat măcinat de război. Prezența unor baze permanente rusești pe teritoriul Ucrainei ar putea fi doar un catalizator pentru descărcarea furiei pe vecini. Republica Moldova ar urma imediat, cu sprijinul politic al cetățenilor moldoveni filoruși, care ar redeveni activi și foarte vocali.

Totuși, nu toate amenințările la adresa SUA sunt implicit amenințări pentru România. Solidaritatea cu SUA în detrimentul intereselor noastre ar putea să însemne și compensații din partea SUA, mai mult decât o șapcă.

Aceeași idee o regăsiți, într-un editorial mai vechi, pe acest site/blog. Acum, ea vine dintr-o sursă a cărei competență în materie de securitate și apărare națională nu poate fi pusă la îndoială!

Sigur, se invocă faptul că Bucovina de Nord, Herța și Bugeacul au rămas în curtea Ukrainei din timpul URSS. Bunul și bravul Zelenski, ultimul cîrmuitor al Ukrainei cunoscute în actuala formulă, s-a trezit cu ele. Și, de ce nu le-a dat înapoi? Aaaa, avem niște tratate, Insula Șerpilor (ce bună era să fie teritoriu NATO acum…)…  Cum zicea fostul scurt ministru al apărării, Vasile Dâncu? Va trebui să ne reobișnuim să avem graniță cu rușii. Sigur, dacă renunțăm la retorica cu te tai, să moară mama.

CHESTII CIUDATE PE FRONTUL UKRAINEAN

BMTF, 15 mar – De astăzi și pînă duminică, inclusiv, rușii sînt așteptați la urne pentru alegerea, sau mai corect, re-alegerea președintelui țării. Au fost deschise secții de votare inclusiv pe teritoriul nerecunoscutei Transnistrii, în ciuda opoziției și protestelor Chișinăului, dovedind că Rusia consideră încă Republica Moldova ca pe o gubernie mică dar deviaționistă și extrem de vocală la băutură. La fel de vocală, Ukraina a calificat alegerile prezidenţiale din Rusia drept o farsă şi a cerut comunităţii internaţionale să nu recunoască rezultatul. Kievul a condamnat organizarea scrutinului în teritoriile ukrainene ocupate de ruşi ca fiind nule şi neavenite şi o nouă dovadă Moscova încalcă flagrant normele dreptului internaţional. Statele Unite, NATO şi Uniunea Europeană au spus că alegerile ruse nu pot fi considerate libere şi corecte, dar un purtător de cuvînt de la Bruxelles a precizat că recunoaşterea rezultatului depinde de fiecare stat membru în parte.

În ajunul scrutinului, adversarii declarați ai actualului președinte Putin au declanșat o serie de evenimente tactice menite să perturbe cele trei zile ce ar fi trebuit să fie… de sărbătoare!

Dacă excludem din discuția de față atacurile repetate în adîncime din Crimeea, efectuate de forțe speciale ukrainene cu sprijin consistent din partea partenerilor, asaltul asupra regiunilor rusești de frontieră, Belgorod și Kursk par venite de nicăieri, tocmai în momentul în care forțele ruse par să rupă Frontul de Sud. Cam așa sînt tratate și de comunicatorii oficiali ai Kremlinului!

Rebelii ruși care au pătruns pe teritoriul Federației au lansat noi atacuri. Într-un anunț preluat de Ukrainska Pravda, ei afirmă că au distrus două depozite de muniții ale armatei ruse din regiunea Kursk, după ce miercuri două rafinării de petrol au fost grav avariate. 10% din producția de carburant a Federației Ruse a fost afectată în două ore, scriau insurgenții pe platforma X. Cinci case și 25 de mașini au fost sever avariate. Textul este însoțit și de imagini care poartă sigla Serviciului de informații militar ukrainean.

Operațiuni militare au loc și în regiunea vecină, Belgorod. Un om și-a pierdut viața aici după ce mașina în care călătorea a fost atinsă de un fragment de proiectil. Patru persoane au fost rănite. Prefectul din Belgorod a confirmat informațiile, dar a spus că atacurile au fost opera armatei ukrainene.

Marți, trei grupări puternic înarmate au pătruns pe teritoriul Federației Ruse și au declanșat atacuri împotriva armatei și autorităților ruse. „Satul Tetkino din regiunea Kursk este complet sub controlul forțelor de eliberare – Legiunea „Libertatea Rusiei”. „Armata lui Putin părăsește rapid satul, lăsînd poziții în urmă și abandonînd echipamentul greu.”– spune mesajul. Liderii celor trei formațiuni de voluntari, participante la insurecție, au transmis o declarație comună a Legiunii Libertatea Rusiei, a Corpului Voluntar al Rusiei și a Batalionului Sibir (Siberian): „Ne adresăm concetățenilor noștri: locuitori ai orașului Belgorod, oficiali ai administrației Belgorod și tuturor celor care ne pot auzi. Ucigașii lui Putin lansează atacuri pe scară largă asupra așezărilor pașnice ukrainene, stabilindu-și pozițiile între casele tale, școlile copiilor tăi și instituțiile guvernamentale. În fiecare zi, zeci de oameni nevinovați obișnuiți (mai ales femei și copii) sînt uciși în atacurile din Belgorod. Atacurile asupra Ukrainei de pe teritoriul Belgorod trebuie să înceteze! În acest sens, sîntem nevoiți să dăm o lovitură asupra pozițiilor militare situate în orașele Belgorod și Kursk. Pentru a evita victimele civile, îndemnăm pe toată lumea să părăsească orașele imediat. Îndemnăm autoritățile locale să salveze viețile oamenilor și să înceapă evacuarea orașelor Kursk și Belgorod”.

Teritoriul rusesc de la granița cu Ukraina a fost atacat de trei grupări paramilitare de rebeli ruși care luptă împotriva Kremlinului și alături de Ukraina.

Cele trei grupări, Legiunea Libertatea Rusiei, Corpul de Voluntari Rusi și Batalionul Siberian, declară pe rețelele sociale că au desfășurat atacuri pe teritoriul Rusiei, unde au intrat cu tancuri și blindate, în regiunile Kursk și Belgorod. Un avion rusesc ar fi fost doborît de acestea în regiunea Belgorod.

Grupurile „acționează pe teritoriul Rusiei ca unități independente, deoarece sînt formate din cetățeni ruși. În plus, sînt acasă”, a declarat Andriy Yusov, purtătorul de cuvînt al Serviciului de Informații ukrainean, în urma incursiunii din 12 martie, scire Kyiv Independent.

Legiunea Libertatea Rusiei spune că a trecut granița de vest a Rusiei în apropiere de satul Tetkino din regiunea Kursk și a lovit un transportor de trupe blindat în sat, scrie nbcnews.

E vorba de un grup de luptători voluntari ruși, deveniți cunoscuți în urma unei incursiuni similare de anul trecut.

Grupul a publicat marți dimineața o declarație video în care a criticat monopolizarea puterii de către Putin și a spus că luptă pentru a elibera poporul rus de „mizerie, sărăcie și frică”: „La fel ca toți concetățenii noștri, în Legiune visăm la o Rusie eliberată de dictatura lui Putin. Dar nu doar visăm: muncim din greu pentru a realiza acele vise. Ne vom lua înapoi pămîntul centimetru cu centimetru de la regim. Rușii vor dormi bine, nu se vor teme de alarme, nu le va fi frică să spună ceea ce cred. Rușii vor vota pentru cine vor, nu pentru cine trebuie. Rușii vor trăi liberi” declarat Legiunea Libertatea Rusiei.

Un al doilea grup, Corpul de Voluntari din Rusia, care a organizat o incursiune transfrontalieră dramatică alături de Legiune în mai anul trecut, a spus că a trecut din nou în Rusia, fără a detalia unde exact. A publicat un videoclip cu luptătorii săi într-o locație nedezvăluită, trăgînd în întuneric, scrie nbcnews.

A treia grupare militară se numește Batalionul Siberian și susține că a trecut marți granița în Rusia. „Am spus mai devreme că nu va fi posibilă răsturnarea pașnică a regimului dictatorial criminal din Federația Rusă. Poate fi eliminat doar cu armele în mînă”, a spus grupul într-o postare pe Telegram. „În seara asta am început să ne îndeplinim promisiunea.” Ulterior, a distribuit un videoclip în care pretinde că își arată luptătorii în Rusia și îi cere cetățenilor țării să voteze cu arme, nu cu buletine de vot, scrie nbcnews.

Andriy Yusov, purtătorul de cuvînt al serviciului de informații militar al Ukrainei, a declarat marți că grupurile sînt formate din cetățeni ruși și acționează pe teritoriul Rusiei independent de Ukraina. „Probabil vorbim despre o operațiune comună a acestor unități, în special în regiunile Belgorod și Kursk”, a declarat Yusov pentru Radio Freedom.

Joi, mai  multe zeci de drone și rachete ukrainene au lovit regiuni din Rusia, printre care Moscova, Leningrad, Belgorod, Kursk, Briansk, Tula și Oriol, unde au fost lovite mai multe rafinării și alte obiective. 

Primăria orașului Belgorod a fost lovită de una dintre drone, scrie și digi24.

Ministerului rus al Apărării a anunțat, într-un comunicat de presă, că atacurile au început în jurul orei 3 noaptea, cu bombardamente masive asupra regiunii Belgorod, scrie euronews.

Roman Starovoit, guvernatorul regiunii Kursk: „Prieteni, a fost o noapte neliniștită. Au fost atacuri masive cu drone, am emis alerte, este în vigoare alerta de atac cu rachete. De dimineață, este bombardată localitatea Tiotkino. A fost o tentativă de raid a unui grup de diversioniști. Au fost schimburi de focuri. Raidul a eșuat.”, consemnează Costin Andrieș pe X.

Într-un interviu realizat marți seară, dar difuzat pe fragmente, Vladimir Putin s-a referit și la voluntarii ruși care au lansat ofensiva în Federație: „Obiectivul lor este, nu mă îndoiesc de acest lucru, să afecteze alegerile prezidenţiale din Rusia. Sau măcar să interfereze cu procesul de exprimare normală a voinţei cetăţenilor. În al doilea rînd, aşa cum am spus deja, este şi o componentă informaţională. Şi 3, dacă au un succes oarecare, vreo şansă, un argument oarecare, un as din mînecă, vor putea folosi în posibile viitoare alegeri.”

Voluntarii care au atacat Rusia susțin că acționează independent, dar nu sînt puțini cei care sînt convinși că sînt sprijiniți de Kiev. De altfel, nici nu ar putea avea arme și blindate altfel. În imaginile date publicității se observă că voluntarii ruși dispun de armament de infanterie occidental.

Moscova susține că a respins atacul, dar Legiunea „Libertatea Rusiei” a ocupat un sat de la frontiera Rusiei cu Ukraina.

Purtătorul de cuvînt al grupării a precizat prin Zoom că majoritatea voluntarilor sînt în regiunea Kursk.

Acțiunea lor ar putea sili Rusia să mute rezervele pentru a face față atacului. Alexei Baranovski, legiunea „Libertatea Rusiei”: „Aseară a început o operaţiune specială de eliberare a unităţilor de voluntari ale Forţelor Unite ale Rusiei – legiunea „Libertatea Rusiei”, corpurile Voluntarilor Ruşi şi Batalionul Siberia. Trei divizii au intrat pe teritoriul Rusiei prin două locuri, în regiunile Kursk şi Belgorod. De fapt, totul a fost planificat să coincidă cu aşa-zisele alegeri”.

În paralel cu atacul celor trei divizii de voluntari, Ukraina au lovit cu drone adînc în teritoriul Rusiei. Serviciul de informații al Armatei ukrainene a lovit două rafinării pe care le-a scos, cel puțin temporar, din funcțiune.

Minimalizînd acțiunile militare declanșate pe teritoriul Federației Ruse, Ministerul Apărării de la Moscova a dat publicității un comunicat referitor la voluntarii străini care luptă de partea Kievului în războiul din Ukraina. Evident, rușii îi numesc pe toți MERCENARI. „Ministerul rus al Apărării continuă să urmărească și să înregistreze personal toți mercenarii străini care au sosit în Ukraina pentru a participa la acțiuni de luptă. Din 24 februarie 2022, numărul total de mercenari străini care au sosit în Ukraina este de 13.387. În același timp, pînă în prezent a fost confirmată distrugerea a 5.962 de mercenari străini. Liderul incontestabil în ceea ce privește numărul de luptători uciși este Polonia (2.960 au sosit, 1.497 au fost eliminați). Din Georgia au sosit 1.042 de luptători, dintre care 561 au fost eliminați. Cei 1.113 „soldați ai norocului” sosiți din SUA au pierdut 491 de morți. Peste 40% dintre mercenarii canadieni au fost eliminați (422 din 1.005). Din cei 822 de luptători sosiți din Marea Britanie, 360 au fost eliminați. Din România au sosit 784 de mercenari, 349 au fost uciși. Din Germania – 235, respectiv 88. De remarcat că Franța, care neagă la toate nivelurile prezența mercenarilor săi pe teritoriul Ukrainei, a pierdut deja 147 de militanți din 356 sosiți”, informează Ministerul rus al Apărării.

Este recunoscut, cu jumătate de gură, faptul că majoritatea instructorilor militari aparțin țărilor membre NATO. De asemenea, intelligence-ul electronic și imagistic, deservirea complexelor sofisticate de arme occidentale sînt deservite de mercenari familiarizați și instruiți în mînuirea lor. Se știe că baza de drone navale de la Oceakov, de exemplu, este deservită de operatori britanici și că mercenari români, angajați ai unei companii britanice, au fost implicați în scufundarea Moskovei! Baza de drone aeriene de la Odessa este, de asemenea, deservită de personal regăsit pe lista pdată publicității de Ministerul rus al Apărării, în ajunul declanșării scrutinului prezidențial.

Se petrec lucruri ciudate, din punct de vedere tactic, în războiul din Ukraina în aceste zile. Sînt convins că și pe frontul din umbră se duce o luptă la fel de aprigă, dincolo de reflectoare și de declarații șocante. Vladimir Putin așteaptă re-investirea în funcție, chiar dacă conducerea politică de la Kiev cere, la nivel planetar, nerecunoașterea rezultatelor alegerilor. După ceremonia cu fast de la Kremlin sînt convins că războiul din Ukraina va intra într-o nouă fază…