Tag: ISU

AVERTISMENTUL LIBAN ȘI NECESITATEA SCHIMBĂRII DE PARADIGMĂ

Aproximativ 2.750 de tone de nitrat de amoniu erau stocate în depozitul portului din Beirut unde s-a produs marţi explozia care a provocat victime şi daune fără precedent în capitala libaneză, transmite miercuri AFP. Potrivit unui nou bilanţ furnizat de Ministerul Sănătăţii, cel puţin 73 de persoane şi-au pierdut viaţa şi 3.700 au fost rănite în exploziile de la Beirut. Multe clădiri au fost avariate de explozie, inclusiv sediul fostului premier Saad Hariri şi biroul CNN, pagubele ajungînd pînă la 10 kilometri, au declarat unii martori, iar imaginile făcute publice pe internet arată cum maşinile au fost răsturnate. Aeroportul din Beirut, situat la 10 kilometri de port, a suferit daune severe, potrivit imaginilor publicate de site-ul de ştiri Al-Aan.

O navă acostată în faţa portului din Beirut este în flăcări, a declarat un corespondent al AFP, fără a fi posibil să se stabilească dacă la bordul navei există pasageri. În port, un ofiţer a cerut jurnaliştilor să se îndepărteze de zonă, temîndu-se de o explozie a navei din cauza rezervorului cu combustibil. Mai multe depozite din port au fost devastate, în timp ce solul este plin de cioburi, a constatat corespondentul AFP. O sursă de securitate de la faţa locului a declarat că mai există fragmente de corp uman pe teren şi că operaţiunile continuă pentru a transporta victimele.

Aproape toate vitrinele magazinelor din cartierele Hamra, Badaro şi Hazmieh au sărit în aer, la fel ca şi geamurile autoturismelor. Numeroase maşini au fost de altfel abandonate, cu airbag-urile umflate.

Explozia din Beirut s-a simţit pînă în Cipru, care se află la o distanţă de 234 kilometri. Suflul exploziilor a generat un val seismic echivalent cu cel al unui cutremur cu magnitudinea de 3,3 grade pe scara Richter.

Consiliul Suprem de Apărare a recomandat guvernului să declare „stare de urgenţă” timp de două săptămîni în Beirut. În această perioadă, o „putere militară supremă va fi responsabilă de toate prerogativele în materie de securitate”, potrivit comunicatului dat publicităţii la încheierea reuniunii.

Guvernul libanez se va întruni miercuri într-o şedinţă de urgenţă.

Tragedia libaneză se suprapune peste o serie întreagă de situații excepționale, generate de natură sau de intervenția umană, altele decît pandemia de Coronavirus și care demonstrează, încă o dată, că nimeni nu poate fi pregătit pentru tot!

Frecvența și intensitatea crescute a situațiilor excepționale din ultimii ani, care se abat tot mai des și asupra României m-au determinat, în urmă cu mai bine de zece ani, să militez în favoarea constituirii unui minister pentru situații de urgență. Nici un om politic, deputat sau senator, nu a găsit de cuviință NU să susțină, măcar să aducă în dezbatere o astfel de propunere, lansată la momentul respectiv de societatea civilă prin intermediul Grupului pentru Securitate și Democrație!  

Între timp, demersurile la vîrf ale dr. Raed Arafat au dus la înființarea DSU, un fel de agenție de stat precum FEMA, care, însă, este dependentă financiar de Ministerul de Interne. Și de aici, o serie de inconveniente, neînțelegeri și contre între diversele arme ale ministerului generate și de filozofia existențială a acestora – jandarmeria și poliția, ordine publică și coerciție, pompierii – salvare de vieți! – dar care, pînă la urmă, ca un creuzet mobilizează energiile (și banii!) în slujba cetățeanului! Sau, așa ar trebui să fie!

Cum nu există pădure fără uscături, și Ministerul de Interne este bîntuit, în ultimii ani, de “încălzirea globală” care generează, uneori, corupție, incompetență, dispreț, scoase la iveală, uneori, de presă, aruncînd, astfel, o pată neagră pe obrazul extrem de mulților profesioniști din system!

Îmi amintesc doar de ura primitivă prin care “masele populare” cereau lapidarea unui profesionist desăvîrșit, col. Orlando Șchiopu! Evident, ațîțate și manipulate din plin…

Dar, referirea la Liban avea un alt scop. Acela de a conștientiza nevoia schimbării de paradigmă în ceea ce privește protecția civilă și arma pompieri, care devine elementul defensive principal pet imp de pace.

În primul rînd, astăzi, pompierii nu mai sînt pompieri. Sau instalatori, așa cum le scrie pe diploma de absolvire a Facultății de Pompieri. Protecția civilă a devenit o armă pe cale de dispariție a cărei extincție va fi consemnată natural, odată cu ieșirea la pensie a ultimului specialist. Pregătirea unei noi generații se impune de urgență, mai ales dacă ținem seama de absența unei generații întregi de specialiști, pensionați, care nu au mai transmis cunoștințele unor noi și viitori protecționiști civili!

Munca și specializările au devenit de o complexitate deosebită. De aceea, este dificil să numești astăzi, un pompier… pompier! El este echivalentrul unui operator al Forțelor Speciale! Cred că denumirea de OPERATOR DSU ar fi cel mai potrivit! Operator FOS – Operator DSU!

În al doilea rind, numărul acestor operatori DSU este mic, insufficient pentru a face față provocărilor actuale, nici măcar pentru acoperirea încadrărilor în schgemele de personal. De la tandemul Băsescu-Boc încoace, restructurările au fost făcute de contabilii, nu de profesioniști independenți. Guvernele ulterioare au scos la pensie, în condiții speciale, o generație întreagă de profesioniști salvatori care mai puteau contribui, ani buni, la succesul unor intervenții. Repartiția forțelor și mijloacelor se face raportat la numărul de locuitori, nu la tipurile de risc sau distanțele ce trebuiesc parcurse în raioanele de intervenție. Dar, aceasta este o temă ce trebuie dezbătută de specialiști…

În al treilea rind, dacă ieșirile din system au dezechilibrat și vor dezechilibra sistemul, este clar că e imperios necesară echilibrarea acestuia. Bazinul de recrutare și parteneriatele public/private cu SPSU, în tot cee ace înseamnă SALVARE de vieți și bunuri, sînt esențiale. De la slavamarii profesioniști și atestați prezenți vara pe lacuri sau ștranduri, pînă la salvarea de vieți în cazul seismelor sau exploziilor, incendii de pădure, alunecări de teren etc.

Dacă parteneriatul cu companiile private poate fi realizat relative ușor, bazinul de recrutare reprezintă cheia noii paradigm în care trebuie private intervențiile viitoare.

Desființarea stagiului militar obligatoriu și trecerea la o armată de profesioniști a adus beneficiile unei cariere militare de multe ori, de excepție. Însă, renunțarea la pregătirea militară s-a făcut fără a pune ceva în loc. Așa se face că avem generații de tineri nepregătiți. Îi vedem stînd, pe la inundații etc. O alternativă ar trebui să fie stagiul civil obligatoriu, în care fiecare cetățean care a împlinit vîrsta de 18 ani, după ce a fost luat în evidențe ca apt combatant, să fie trecut prin stagii de pregătire pentru intervenții în situații de urgență, gen acordarea primului ajutor, transportul răniților, stingere incendii, căutare/salvare în caz de inundații, alunecări de teren, seisme, explozii etc. Un fel de “Salvator din pasiune” dar la altă scară și cu alte rezultate!

Cred în nevoia schimbării de paradigm în cee ace privește salvarea de vieți. Problema e că timpul pare că nu mai are răbdare cu noi. Dacă demarăm schimbarea astăzi, vom vedea rezultatele peste cîțiva ani!

ZIUA PROTECȚIEI CIVILE

BMTF, 28 feb – Ziua Protecţiei Civile (sau Ziua Apărării Civile) este sărbătorită la 28 februarie, dată la care, în anul 1933, a luat naştere protecţia civilă în România, prin Decretul Regal nr. 468, care aproba „Regulamentul de funcţionare a Apărării Pasive contra atacurilor aeriene”, avînd ca scop „limitarea efectelor bombardamentelor aeriene asupra populaţiei şi resurselor teritoriului, fie asigurîndu-le protecţia directă, fie micşorînd eficacitatea atacurilor”, se arată pe site-ul www.isudb.ro.

Denumit iniţial „apărare pasivă”, conceptul de protecţie civilă a trecut ulterior la denumirea de „apărare locală antiaeriană” (1952), apoi la ”apărare civilă” (1978), din anul 1994 fiind consacrat ca „protecţie civilă”, prin Legea apărării naţionale nr. 45 din 1 iulie 1994. Protecţia civilă este definită pe site-ul www.isudb.ro drept ”o componentă a sistemului securităţii naţionale, în scopul prevenirii şi reducerii riscurilor de producere a dezastrelor, al protejării populaţiei, bunurilor şi mediului împotriva efectelor negative ale situaţiilor de urgenţă, conflictelor armate şi înlăturării operative a urmărilor acestora şi asigurării condiţiilor necesare supravieţuirii persoanelor afectate”.

Prin Decretul Regal nr. 468 din 28 februarie 1933, care a intrat în vigoare la 23 martie 1933, s-a stabilit că ”Apărarea Pasivă este pregătită şi pusă în aplicare pe întregul teritoriu de Ministerul de Interne, prin Comisia Superioară de Apărare Pasivă”, potrivit volumului ”Calendarul Tradiţiilor Militare” (2010). Erau astfel stabilite atribuţii ministerelor, localităţilor, întreprinderilor şi instituţiilor şi se înfiinţau comisii de apărare pasivă la nivelul judeţelor, municipiilor, oraşelor şi comunelor rurale, dar şi la nivelul întreprinderilor şi instituţiilor. De asemenea, acest regulament cuprindea Planul Apărării Pasive, un document unic de înfiinţare a formaţiunilor de intervenţie, instituind-se astfel şi măsuri preventive şi de salvare. Pe de altă parte, regulamentul prevedea şi o serie de măsuri ce intrau în competenţa pompierilor militari, referitoare la organizarea şi participarea la exerciţiile publice de alarmare şi de pregătire a populaţiei civile.

În ceea ce priveşte reglementările de rang superior privind protecţia populaţiei şi a bunurilor în caz de conflict armat, acestea au fost stipulate în Legea asupra organizării naţiunii şi teritoriului pentru timp de război nr. 1245/24 aprilie 1933, care prevedea, totodată, încadrarea cetăţenilor ţării în diferite organizaţii paramilitare.

Momente importante în organizarea structurilor de apărare pasivă au fost marcate de alte acte normative, precum: Ordinul M.St.M. nr. 45.082 din 15 septembrie 1948, prin care s-a reînfiinţat Comandamentul Apărării Antiaeriene a Teritoriului; Decretul nr. 222 din 9 septembrie 1950, care prevedea măsuri de organizare şi funcţionare, pregătire şi control privind apărarea pasivă a teritoriului ţării, reglementări de inspiraţie sovietică (ulterior modificate, în raport cu realităţile româneşti); Decizia ministrului Afacerilor Interne nr. 133 din 8 ianuarie 1951, prin care s-a înfiinţat Centrul de Instrucţie al Apărării Pasive a Teritoriului. În anul 1952, au fost organizate, pe noua structură administrativ teritorială, state majore regionale ale apărării antiaeriene, cu servicii specializate la nivelul localităţilor şi unităţilor economice.

A urmat Legea nr. 2/1978, care a consfinţit aplicarea, în ţara noastră, a unei noi concepţii privind apărarea civilă, modernizarea fiind impusă de ruptura provocată de evenimentele din Cehoslovacia din 1968, dar şi de catastrofele naturale care au lovit ţara, precum inundaţii, cutremurul din 1977 sau unele catastrofe industriale (incendii pe platformele petrochimice şi metalurgice etc.). În octombrie 1996, se aprobă Legea protecţiei civile nr. 106, în care sînt stipulate atribuţiile acestor structuri, iar în prezent Protecţia Civilă este reglementată prin Legea nr. 481 din 2004, care este în concordanţă cu principiile, scopurile şi obiectivele prevăzute în Strategia Internaţională pentru Prevenirea Catastrofelor, adoptată de Adunarea Generală ONU, precum şi cu cele stabilite de mecanismele Uniunii Europene în domeniu, potrivit site-urilor www.isudb.ro şi http://isucj.ro.

România a realizat, în 2004, un proces de reformă instituţională, reunind protecţia civilă şi pompierii militari într-o structură unitară – Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă, din carul Ministerului Afacerilor Interne. Potrivit www.isusibiu.ro, Protecţia Civilă, componentă a apărării naţionale, ”cuprinde un complex de măsuri pentru ocrotirea populaţiei, a bunurilor materiale în caz de război, calamităţi sau catastrofe şi asigură condiţiile necesare supravieţuirii acestora”.

JE SUIS ORLANDO ȘCHIOPU!

După patru ani de la incendiul din Colectiv, situația se repetă, semn că nu învățăm nimic din greșeli, doar setea de sînge este nețărmurită! Romanii aveau dreptate. Cezarii dădeau vulgului pîine și circ! Circ! Sute de animale sacrificate în arene, zeci de gladiatori ucigîndu-se reciproc pentru satisfacția mulțimii!

Manipularea asta ordinară cu filmulețul de la Colectiv, care nu aduce nimic nou!, aruncată ACUM în spațiul public, și-a atins scopul. Și asta pentru că terenul e fertil! Cetățeanul român este amorțit de televiziuni care nu spun nimic, de grobiani și tot felul de nenorociți care gîndesc, vorbesc și acționează pentru el. Așadar, manipularea asta ordinară a avut menirea să reactiveze electoratul #rezist, rămas în adormire (cum zice manualul!), făcînd din pompieri și Arafat exponenții sistemului ticăloșit. Așa zis! Aproape întîmplător, privații – care nu s-au înțeles cu Arafat pentru privatizarea sistemului de urgență în România și nici pe Codul Aerian! – reactivează artileria împotriva DSU și IGSU, fără să le pese de victimele colaterale!

Recunosc, nu înțeleg de unde setea asta de sînge! Cum, de altfel, nu înțeleg nici pasiunea pentru vînătoare, uciderea unui animal fără apărare! Mă minunam văzînd filmulețele cu afghani uciși de talibani pe stadioane, în pauza meciurilor, în aplauzele și uralele mulțimii extaziate…

Colonelul Orlando Șchiopu este profesionistul devenit VICTIMĂ COLATERALĂ scoasă în față, terfelită de toți licuricii și neica-nimeni pentru o înjurătură! O înjurătură îndreptată curvește de manipulatori spre morții de la Colectiv! Băi, necrofililor, în tinerețile voastre cu sex drug’s and rock roll nu ați văzut niciodată filme de război care erau intraductibile în limba română din cauza limbajului vulgar? Ați simțit vreodată cum miroase carnea arsă de om? Ați văzut pe viu stive de cadavre? Ați simțit duhoarea morții? Cum PUTE un rănit cu mațele afară? Cum salvatorii sau militarii angrenați în acțiuni înjură, plîng, vomită, urlă? Habar nu aveți!

Orlando Șchiopu a văzut toate acestea! Și nu o singură dată! Înjurătura lui e perfect normală! V-a zdruncinat falsa pudoare? Mi-a scîrbă! După 25 de ani de carieră, 25 de ani de luptă, la propriu, cu focul, cu nenorocirile, Colonelul Orlando Șchiopu ajunge, din nou, umilit în fața unei țări întregi! În urmă cu patru ani Dacian Cioloș afirma public că nu mai are ce căuta în sistem. Doar era nevoie de un “acar Păun” după Colectiv! Astăzi, e din nou lapidat! Marcel Vela, ministrul desemnat al Internelor, la ieşirea de la audieri, a transmis un mesaj pentru colonelul Orlando Șchiopu, șeful ISU București-Ilfov: „Despre filmul apărut cu intervenţia de la Colectiv, am simţit în prima fază o dezamăgire, şi apoi o revoltă. Sper să nu îl mai găsesc pe acest domn cînd ajung în minister. Nu îl ameninţ, dar un om care salvează vieţi să spună un lucru de o asemenea vulgaritate, profesional, uman vorbind, nu cred ca mai are ce căuta în sistemul de salvare“. Completez: citind această declarație reluată de tot felul de fițuici de cartier, am simțit în primă fază o dezamăgire, apoi o revoltă! Nu poți, ca viitor ministru, să execuți public unul dintre cei mai buni profesioniști ai sistemului de salvare din România numai pentru că dă bine la pulime!

Un colonel care a organizat activitatea de intervenție pe două direcții principale: căutare, salvare, evacuare a tuturor persoanelor surprinse în interior și triere medicală și transport către unitățile de prim-ajutor, iar apoi evacuarea lor către unitățile spitalicești, unde SE ÎNCHEIE misiunea salvatorilor!

Colonelul Orlando Șchiopu, un om care, din punctul meu de vedere, a făcut tot ce s-a putut, ca să salveze oameni. Și, mai dă-i în p… mea pe detractori!

Je suis Orlandfo Șchiopu!

POMPIERILOR!

Ziua de 13 Septembrie a fost sărbătorită dintotdeauna ca fiind ZIUA POMPIERILOR DIN ROMÂNIA, însă a fost legal oficializată începînd din 1953, fiind prevăzută în Hotărârea Guvernului nr.1490/2004 pentru aprobarea regulamentului de organizare şi funcţionare a Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă. Astăzi, se împlinesc 170 de ani de la bătălia din Dealul Spirii. Nu am să înţeleg niciodată de ce Pompierii de azi sărbătoresc o faptă de arme, de INFANTERIE, a lui Zăgănescu, în loc să fie mîndri de stingerea unor incendii istorice. Mă rog…

Sînt mîndru că am prieteni pompieri. Sînt mîndru că jumătatea mea ESTE pompier! Credeţi-mă! Am văzut cum e să trăieşti tot timpul la limita dintre viaţă şi moarte. Am văzut cum e să mori. Am văzut cum e să ai pe conştiinţă moartea sau viaţa unor oameni. Am văzut şi că românii sînt probabil singurul popor care dispreţuieşte pe cei ce le salvează viaţa. Degeaba unii împart diplome de ziua Lor! Degeaba unii sînt mîrşavi şi pătează uniforma!

Pompierii şi armata se află în topul încrederii românilor! Fiecare dintre cei care au fost nevoiţi, măcar o dată, să sune la pompieri, cunoaşte acest sentiment, al încrederii care începe să renască dintr-o situaţie ce părea fără ieşire. Românii au încredere în pompier pentru că e singura categorie profesională care nu dezamăgeşte, atunci cînd oamenii se află în necaz, fie că e vorba de o pisică rămasă în vreun copac, sau de un copil ce trebuie scos din flăcări. Salvează bunuri şi vieţi şi chiar le riscă pe ale lor, pentru asta, fără să pună în balanţă cîştigul material!

Azi, e ziua lor! Nu sînt eu un fan al zilelor festive, dar îmi place să aduc aminte de ele celor ce mă citesc. La ISU „Semenic” e Ziua Porţilor Deschise, iar copiii pot admira, în voie, de apropape, tehnica de luptă. Altfel, în trafic, cînd vedeţi o maşină de pompieri sau de salvare, daţi-vă la o parte. Oamenii aceia se duc să salveze vieţi, e singura chestie pe care o fac cînd ies din curtea unităţilor lor. Au trecut de mult zilele cînd pompierul era doar un luptător împotriva incendiilor. El este acum şi paramedic, şi scafandru, şi alpinist, şi descarcerator, iar pregătirea unui astfel de militar e extrem de complexă şi diversificată. E un SALVATOR COMPLET ŞI COMPLEX! I se mai spune, astăzi, “lucrător” ISU. Eu i-aş spune OPERATOR ISU, precum operatorilor din Forţele de Operaţii Speciale! Ceea ce şi sînt, la Pace!

Nu blocaţi salvări sau pompieri în trafic, că aţi văzut voi că sînt goale! Nu săriţi la bătaie că vi se pare vouă că au ajuns prea tîrziu. Nu-i credeţi pe idioţii care au rang de ministru, că ar fi prea mulţi, ar cîştiga prea mulţi bani, sau ar fi prea puţin militari. Salvatorii ISU merită un Minister pentru Situaţii de Urgenţă, separat de MAI!

Fiţi oameni! TOT RESPECTUL PENTRU POMPIERI şi LA MULŢI ANI DE ZIUA LOR !

LA MULȚI ANI, POMPIERI!

LA MULȚI ANI, POMPIERI!

Ziua pompierilor este marcată în fiecare an la 13 septembrie. Este data la care, în anul 1848, a avut loc Bătălia din Dealul Spirii, o luptă eroică purtată de pompierii militari, conduşi de locotenentul Pavel Zăgănescu, împotriva trupelor otomane, pentru apărarea Revoluţiei de la 1848.

ZIUA PROTECŢIEI CIVILE – 86

Insepectoratele pentru Situaţii de Urgenţă din întreaga ţară au sărbătorit astăzi 86 de ani de la înfiinţarea Protecţiei Civile. Protecția civilă este o componentă a sistemului securității naționale, cu caracter umanitar, orientată spre salvarea de vieţi omeneşti, în principal dar şi spre înlăturarea operativă a urmărilor situațiilor de urgență şi conflictelor armate. Din anul 2001, Comandamentul Protecţiei Civile fuzionează cu Corpul Pompierilor Militari în cadrul Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă.

Astăzi, cu ocazia Zilei Protecţiei Civile, Inspectoratele pentru Situaţii de Urgenţă din ţară au organizat ceremonii militare şi avansări în grad înainte de termen. ISU SEMENIC al Judeţului Caraş-Severin nu a făcut excepţie!

Conform teoriei capitalului uman în economie, populația unei țări este mai valoroasă decît toate terenurile, fabricile și alte bunuri pe care le posedă. Oamenii reconstruiesc o țară după distrugerea ei și, prin urmare, acesta este un lucru important pentru securitatea economică a unei țări.

Potrivit psihologiei, este important ca oamenii să se simtă ca și cum ar controla propriul lor destin, iar pregătirea pentru incertitudine prin apărarea civilă poate ajuta la realizarea acestui lucru. Salvarea de vieţi, dar şi de bunuri, reprezintă filosofia Inspectoratelor pentru Situaţii de Urgenţă.

Din 2001, odată cu înfiinţarea IGSU şi a ISU-rilor, pompierii militari au devenit mai mult decît luptători cu focul. S-au transformat în Salvatori profesionişti, cu misiuni multiple şi complexe. Astăzi, pompierul militar este şi paramedic, şi pirotehnist, şi alpinist, şi scafandru, intervine de pe uscat, din aer şi de pe apă, în echipe mici, mobile, cu cea mai mare viteză şi forţă.

Pompierii militari sînt Forţele Speciale la timp de pace! Pentru că dispun de o pregătire complexă şi multidisciplinară, denumirea simplă de p o m p I e r este evitată preferîndu-se termenul de “lucrător al ISU”, sau “salvator profesionist”. Eu i-aş denumi OPERATORI, precum confraţii lor din FOS care acţionează la vreme de război. Pentru că, operatorii ISU sînt Forţele Speciale pe timp de pace!

LA MULŢI ANI!