În spatele huzurului unei elite europene aflate în vacanţă – în timp ce atît de multe lucruri nu sînt în regulă – se află o posibilitate deplorabilă. Există posibilitatea, riscul, şansa, ca în viitorul nu foarte îndepărtat, comunităţile locale să dorească să se organizeze şi să se guverneze după cu totul alte principii, reguli şi politici. Despre re-întoarcerea la oraşul-stat am mai scris! Aşa cum amintea Ionel Nicu Sava, globalizarea generează fragmentarea, care este sursă de instabilitate şi insecuritate, din prisma actualei Orînduiri. Ideea că mai multă civilizaţie, exportată prin globalizare, înseamnă mai multă pace, este dificil de susţinut. Din 1945 pînă în 2000 lumea a cunoscut doar 26 de zile fără război! Între 1945 – 2005 s-au înregistrat 132 de războaie. Numai 7 dintre ele s-au încheiat cu întreruperea ostilităţilor, 18 prin împăcarea părţilor în urma negocierilor şi 38 cu medierea unei terţe părţi. Statele puternice sînt considerate exportatoare de securitate, iar statele slabe, furnizoare de insecuritate. Ceea ce au în comun aceste state slabe, este nivelul ridicat de riscuri interne, care, oricînd se pot transforma în riscuri la adresa guvernării. Una dintre aceste ameninţări o reprezintă grupurile sociale care au fost coagulate de existenţa unei ameninţări comune: pierderea locului de muncă, a locuinţei, sărăcia extremă, teama de pierdere a identităţii.

Viitorul seamănă cu un micuţ SMART blindat înconjurat de ameninţări totale! România, din nou e pe lîngă subiect!

Politicienii români se comportă ca în filmele cu Al Capone, Centenarul este pasat autorităţilor locale, IAR ÎNTÎIUL CÎRMACI AL ŢĂRII tace ca peştele! Aşa se face că ţara este o anexă amorfă a Uniunii Europene, unde se vîntură bani dar nu se instalează capital şi unde mai stau băştinaşi dar nimeni nu locuieşte. Este echivalentul la nivel de naţiune al unui ghetou urban, cu singura diferenţă că în România nimeni nu este nemulţumit şi nu iese pe străzi! Vrem o guvernare şi avem nevoie de o guvernare, dar poate că ne înşelăm sperînd că guvernarea va fi întotdeauna capabilă să ne protejeze. Şi totuşi este împotriva naturii meseriei de politician ca acesta să promită alegătorilor un viitor mai sărac!

Democraţia depinde de faptul că, punîndu-i pe politicieni în concurenţă unii cu alţii, apar posibilităţi pozitive. Asta în afara României. Pentru că în ţară, cînd istoricii vor analiza în viitor această perioadă, ceea ce va ieşi cel mai mult în evidenţă este absenţa unor eroi politici. Ba mai mult, cartea de istorie va fi plină de trădători şi ticăloşi, care ştiau exact cu ce se confruntă ŢARA, dar au ignorat avertismentele în favoarea propriilor beneficii grase!

Clasa politică a eşuat şi va rămîne în istorie drept una dintre cele mai proaste generaţii de politicieni de după război, cu o lipsă flagrantă de viziune pe termen lung. Posibil ca după reconfigurarea centrelor de putere, redistribuirea capitalurilor şi regîndirea politicii aplicate, ORAŞELE STAT să reprezinte viitorul. Un viitor SMART!