BMTF, 11 ian – Astăzi, Uniunea Ziariştilor Profesionişti din România celebrează un secol de la înfiinţare. La mulţi ani! În această sută de ani, ziariştii români au fost feriţi de pericole directe care să le pună viaţa în pericol. Nu acelaşi lucru putem spune despre jurnaliştii din alte ţări!

Anul 2018 a reprezentat un nou an sîngeros pentru jurnaliştii afghani, înregistrîndu-se 17 morţi şi peste o sută de cazuri de violenţă contra lucrătorilor din mediile de comunicare, a dezvăluit Comitetul pentru Siguranţa Jurnaliştilor Afghani (AJSC).

Potrivit bilanţului anual, prezentat la Kabul, cifra jurnaliştilor ucişi a scăzut faţă de 2017, care, cu 20 de morţi, a fost anul cu cele mai multe victime în rîndul ziariştilor locali, de cînd AJSC a început să realizeze astfel de rapoarte, în 2013.

Organizaţia a precizat că alţi 15 jurnalişti au fost răniţi anul trecut şi s-au raportat 121 de cazuri de violenţă fizică şi intimidare, între care reţinere ilegală, ameninţări şi insulte.

Din aceste 121 de cazuri, în 41% vina aparţine talibanilor şi grupării jihadiste Stat Islamic, în 37% unor persoane în legătură cu guvernul, în 5% unor proprietari din presă, iar restul unor persoane neidentificate.

În 11% din cazurile contabilizate de ONG, victimele violenţei au fost femei.

Cea mai mare parte a jurnaliştilor afgani şi-au pierdut viaţa în aceeaşi zi, 30 aprilie, cînd un dublu atentat sinucigaş în centrul capitalei Kabul, revendicat de gruparea Statul Islamic, a provocat moartea a 9 jurnalişti, între care şi un fotograf al agenţiei franceze AFP.

În aceeaşi zi, un jurnalist afghan care lucra pentru BBC a fost împuşcat mortal în sud-estul Afghanistanului.

Dacă la începutul anului trecut conducerea Misiunii NATO „Resolute Support” era optimistă în ceea ce priveşte cursul acţiunilor militare desfăşurate de forţele de securitate afghane, sprijinite, asistate şi consiliate de forţele internaţionale, în prezent se constată că lupta împotriva insurgenţei a intrat într-un nou impas, ultimele acţiuni talibane provocînd pierderi importante în rîndul populaţiei, militarilor afghani şi forţelor internaţionale.

Situaţia devine din ce în ce mai critică, dar şi emblematică, totodată, pentru întreaga campanie militară – insurgenţii nu sînt în măsură să preia controlul în oraşe sau localităţi mari, dar nici forţele de securitate afghane, cu tot sprijinul din partea forţelor internaţionale, nu reuşesc să pună capăt acţiunilor acestora.

Mai mult, guvernul de uniune naţională se confruntă cu o intensă contestare publică pentru incapacitatea sa de a combate corupţia, de a oferi securitate, de a atenua tensiunile etnice în creştere şi de a dezvolta economia.

După cum arată situaţia de fapt, speranţele pentru ca în anul 2019 să se  producă o schimbare majoră, în bine, a situaţiei din Afghanistan, rămîn reduse!